"Adam si Eva" Liviu Rebreanu

[Andrada]

   Romanul Adam şi Eva al lui Liviu Rebreanu, dezvoltă la modul liric una din temele cardinale ale oricărei mitologii- metempsihoza cu implicaţiile ei- un ciclu de mai multe reîncarnări.
        Un roman iubit de mine, vi las recomanda!

Un fragment care ma atras :
   " Cine vrea sa explice totul prin cunvinte, ajunge curand sa nu poata explica nimic! Eroarea incepe in clipa  cand vrem sa identificam cuvantul cu spiritualul. Sufletul nu are nevoi pt a intelefe, sufletul comunica direct cu lumea spirituala cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cu lumea lumilor... In clipa cand sufletul gol intrupeaza, incepe viata omului. Pt suflet e incercarea suprema. Mereu treaza staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioane de barbat doreste o singura femeie din milioane de femei. Unul singur si una singura. Adam si Eva! Cautarea reciproca, incostienta si irezistibila, e insusi restul vietii omului... Prin iubire numai se se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pt  a redeveni parte din lumea spirituala. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub constient sau incostient, trebuie sa alcatuiasca siprema preocupare a sufletului omenesc. Fara de ele omul nici n-ar putea exista.
     O viata omeneasca nu ajunge insa in prilejului intalniri barbatului cu femeia. Spatiul timpul sunt predici de care sufletul strans in obsesile materuake numai treptat le poate invinge. Apoi chiar cand le-a invins, intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternica decat puterile oricarui om. Avantul sufletului se sfarama in clipa prabusiri trupesti.


   As vrea sa impartasim aces roman!

[Bianca]

Cel mai frumos ! De a dreptul minunat ! Si eu vi l recomand dinsuflet !

[tla26]

E un roman inedit care mi-a schimbat intru totul modul de a percepe opera lui L Rebreanu. De-altfel, daca privesti un pic asa mai aparte cele opt romane terminate (daca nu gresesc) ale scriitorului, cam in fiecare gasesti ceva, ceva din Adam si Eva (cu exceptia Rascoalei, e adevarat). Critica recenta (din ultimii10-15 ani) a exploatat textul rebrenian din cu totul alte perspective decat cele ultravehiculate (LR-creatorul romanului realist, obiectiv etc etc).
E fascinat sa incerci sa urmaresti in proza de lunga intindere a scriitorului, de ex, mitul cuplului etern, sa regasesti in fiecare rand al operei, acel alt Rebreanu, un Rebreanu dincolo de realism, cu totul altul decat cel de care nu s-a vorbit la scoala...
Deci, daa, iata o invitatie la lectura, sunt sigura ca nu veti regreata!

[JoanneJoan]

am citit cartea....as putea sa pun o intrebare? : in capitolul: "Maria"....de cine era indragostit mai exact?.....de sfanta...nu prea inteleg cum...sh el innebunise sau ce avea de vedea diavolu?  va rog sa-mi raspunde-ti

[cinemaghost]

Ne-am fi aşteptat ca obiectul dorinţei lui să fie ca şi până acum, o femeie, respectiv “Eva”. Numai că, de data asta (probabil obosit după câteva vieţi stresante în care adoraţia pt femeia iubită i-a adus numai belele), el se reîncarnează într-un călugăr obsedat de Fecioară, diavol şi apocalipsă. O întâlneşte pe ea în persoana Margaretei, dar îşi neagă sentimentele lumeşti. Din cauza asta imaginea Madonei-simbolul purităţii, ajunge să se suprapună cu dorinţele erotice reprimate (de unde şi visele lui) S-ar putea spune că îşi transferă iubirea obsedantă din vieţile anterioare în veneraţia semi-erotică pentru Fecioară. Diavolul e aici ispita plăcerilor lumeşti pe care el şi le suprimă, şi care, evident, îl torturează toată viaţa; se simte vinovat că sufletul lui ascunde gânduri impure şi ajunge să aibă vedenii. Da, practic ajunge în pragul nebuniei, al fanatismului. Cam aşa aş interpreta eu, la sfârşitul unei cărţi mirifice, care se numără mai nou printre preferatele mele.  

[Oanita]

pacat ca atata de putina lume pare sa  aprecieze acest roman..cel putin in mediul virtual
cred ca putinii dintre noi care l am placut cu adevarat ori suntem cei care am descoperit dragostea divina de care se vorbeste in roman or cei care o asteptam .. dar nu stim daca vine acum..sau maine..sau poimaine....

[F.RA]

Spre rușinea mea, am început romanul dar nu l-am finalizat. Probabil că nu a, avut scânteia care să mă mențină până la final să o termin. Însă aș încerca din nou, cândva, să o citesc până la capăt.

[Ana Truta]

Voi stiti ca Liviu Rebreanu avea doar 14 ani cand a scris acest roman? Iar eu spun ca si simte! Iar mie una nu mi-a placut deloc. Ideea in sine de la care se porneste nu e rea doar ca transmisa prost. Nu mai spus ca ti se impleticeste limba in gura de la atatea titulaturi de care avem parte datorita inventivitatii autorului. Faptul ca e un roman in care iubirea e detaliata si nu prezentata finut, subliminal, ma determina iar sa nu il agreez, eu vreau sa simt ceva nu sa citesc ceva.