Curiozitate cu iz de "periuta"

[SIlviu Olexsiuc]

Vedeti'neastra, cind eram elev, secretarul de partid pe scoala, sau ma
rog, cel cu insarcinari d'astea, ne lua de la scoala, sa "invelim" marginile soselei pe care urma sa treaca "alesul", tovarasul Nicoae Ceausescu. Vezi doamne, avea treaba la fabrici. La noi la balta. Sa nu miniem pe dumnezeu, chiar se facusera fabrici. Unele chiar competitive. Altele mai slabe, neutilate dar de importanta.
Cum ziceam, marginile mai erau "invelite" si de flacai tunsi scurt, cu ochi albastrii. Mai erau scosi si de la
servici oameni, multi. Dar majoritatea, veneau din curiozitate. Nu-l iubeau. Erau curiosi. Vedeti dumneavoastra, daca se dau tigai undeva, se face gloata, sa vedem si noi, sa stim, sa nu murim "asa".
 Sa vada si ei pe Ceausescu. Era seful cel mare. Ce face sefu'. Ce zice sefu'.
Sa prinda si ei un zimbet de la sefu'.Sa-inspire. Si ei, care cu stegulete, care cu "lozinci", facute din vreme, care cu fluturari de miini, care cu aplauze. Spectacol mare. Inedit. Trecea sefu'.
 Apai, si azi, cind mergi la sefu, stai drepti, capu'nainte, barba sus. Si te ineci de emotie. Sefu. Sa nu se supere sefu'. Sa nu dea'n noi. Sa ne vada"bine". Da, sefu'.Sa- l slavim. Sa vedem ce mai face, ce mai zice.Sa ne inspire. La fel.
 De , asta-i omu' .