"Balaria " bio""

[SIlviu Olexsiuc]

Avea dreptate nenea Panait, cu ciulinii lui. Ciulinii baraganului.
 Sintem tari la articolul asta, sintem tari si in "gura", sintem si tari "de cap."
Avem balarii nene, cit vezi cu ochii. A ajuns balaria pina-n tinda casei. O sa intre peste noi. Creste pirul, gros, in fata caselor, in fata magazinelor, pe trotuare, pe marginea soselelor. Pe tot locul. Ba pe ogoare, avem hectare intregi necultivate, pline ochi de "flora spontana ". In curtile oamenilor, la fel.
 Gradinite de flori , de iarba curata, de garduri vii, pomi de ornament? Ce e aia?  Ce sa facem cu ele ? Nu se maninca. Nu ne aduce nici un cistig. Sintem "pragmatici".
Da domnilor. Chiar asa.
Ale naibii balarii s-au intins peste tot, pina "sus". Ierbicidele sint scumpe. Si cu ghilimele, si fara. Bugetul mic. De unde bani ? Facem ce putem. Mai nimic. Roadem pe tacute, ca sobolanii la grinda tarii. Doar mai "chitaim" nitel pe ici pe colo, prin televizoare. De forma. Sa creada lumea ca muncim. Pe brinci nu alta. In rest, facem provizii, vine iarna grea. Nu se stie.
 Asa
 Prin anii '90, am plecat in prima excursie in strainatate, in Iugoslavia.
Plecasem in "vizita de lucru". Ca tot romanul, pribeag. Ce sa vezi ! Cum am trecut granita , nu tu balarii, nu tu gunoaie, nici pe linga sosele, nici pe linga calea ferata, nici pe ogoare, nici prin asezari omenesti. Ne-am pomenit la Belgrad. Noaptea. Se spala soseaua cu apa si detergenti. Am ramas paf. Extraordinar. Nu-mi venea sa cred.
 La sirbi, aratura pina-n pragul casei.  Nici o palma de pamint ramasa de izbeliste.
 Pe sosele, umblau tancuri cu antene radio, ce se invirteau de mama focului.
Se cocea ceva rau. Tancuri in sus, tancuri in jos. Armata peste tot. Venea razboiul.
 Sirbul, construia. La citeva case, o vila noua.Alte doua trei case, alta vila noua. Peste tot vile rosii. De caramida.
Ei domnilor, n-am vazut o bucata de caramida aruncata aiurea, sparturi, gunoaie, o lopata de nisip lasata de "leac". Var, ciment.? Nimic. Curat, curat. M-am crucit. Se putea.
 La noi, pe santier, ce sa zic ? Daca nu esti atent pe unde calci , cazi in vreo groapa si-ti rupi picioarele. Incolo, raiul pe pamint. Calcai pe electrozi, ciment varsat peste tot, beton varsat pe marginea drumului. Ca la nebuni.
Paradis. Un paradis care ne-a "pierdut".
Mai tirziu, am ajuns la nemti. Tot in "vizita de lucru. ".Le faceam case alora. La noi "umplusem locul. "
 "Flora", putina, mai deloc. Curatenie. Gradini super, gazon verde tuns proaspat la tot pasul, garduri vii taiate artistic , pomi rari, brazi de tot felul , ornamentali, flori care mai de care. Gradina botanica, cemai ! Astia nu cistiga din leusteanul din curte.
 Autostrazi cu trei patru benzi. Masini?
Furnicar.Trage neamtu'. Alearga. Daca'ncerci sa treci drumul pe jos, te calca cit ai zice peste.
 Pai fusei si pe la frinci.Da, a trebuit sa umblu, mamaliga nu cade din cer. Aici, ca la nemti. Curatenie, ordine, drumuri bune, mai si cite un droghist pe ici pe colo. Altfel, frumos, ce sa zic. Palmieri grosi cit stejarii nostri. N-am putut sa cred ochilor. Nu mai vazusem pe viu.
Palmierii pusi la linie. Inalti. Doamne !
 Eram la "Tuluz"
Da, sa revenim.
  Pai dragilor, cu cit balarii mai multe, cu atit ne pastram"naturaletea". Nu vrea toata lumea "bio" ?