Citatepedia, iubirea mea

[Iulia Mirancea]

Iertaţi-mă că am venit ... Iertaţi-mă că plec ...

Când am venit, acum trei ani, (îmi amintesc perfect), aici era o sală polivalentă cu activităţi infinit de variate!
Semăna cu orice: arenă romană, ring de box, talcioc, etc. Simţeam, nu numai revoltă; eram, de-a dreptul  perplexă!
Apucasem să văd câteva pagini splendide care mă cuceriseră!  Ce se întâmplă? -mi-am zis-
Citatepedia şi-a pierdut, oare, acea candoare care m-a subjugat?
Oare, unde sunt armonia, rafinamentul,  plenitudinea, care îmi alinaseră, oarecum, desperarea de a fi pierdut o fiinţă dragă?
Aşa că am început o luptă, pe viaţă şi pe moarte! Îl bombardam non-stop cu e-mailuri pe Webmaster, până noaptea târziu ... !
Conversaţia cu domnia sa e o enciclopedie, demnă de cel mai select muzeu!       

Am vrut să refac acest loc, să-l readuc la standardul de oază de relaxare şi de labirint al provocării!
Pentru asta, am  pierdut ore, zile, nopţi întregi, am sacrificat alte activităţi, mi-am anulat contemplările răsăritului, amurgului, boltei cereşti!
Am renunţat la emisiunile mele preferate, la TV., la sporturile mele favorite(de iarnă)! Am înlocuit totul, cu o redută a supliciului!
Mi-am periclitat liniştea, odihna, sănătatea! De dragul Citatepediei! Nu, nu-mi pare rău! Aş face orice ca, acest loc să fie din nou, 
edificiul conceput de fondatorul său!

Findcă, ceva nu vrea să meargă ... Nu vrea să meargă colaborarea dintre participanţii la acest site excepţional de cultură!
Auorii creaţiillor de pe Citatepedia sunt stresaţi de o singură grabă:  adăugarea! Nu vor discuţii despre operele lor,
nu vor impresia colegilor, nu vor cenaclu literar!

Teroarea adăugării a luat minţile tuturor!

Secţiunea "Comentarii", unde ar trebui să se desfăşoare o activitate compatiblă creaţiei, este, la această oră, inexistentă!

Mulţi foşti colaboratori, pe care i-am abordat pe forum sau prin telefon, au refuzat categoric să se întoarcă la Citatepedia!

Poate ar trebui să plec şi eu?
Dacă se va întâmpla asta, adică dacă voi fi nevoită, atunci ... iertaţi-mă că am venit ... iertaţi-mă că plec ...!       
 

[Lucian Velea]

Doamnă Iulia Mirancea,

Facilitatea de comentarii nu este un scop în sine. Ea a apărut ca un instrument care să permită punerea în discuţie a corectitudinii atribuirii, a fidelităţii traducerii, a sursei iniţiale etc. Prin urmare, chiar dacă în unele zile nu ar apărea niciun comentariu, nu ar fi nicio problemă. Citatepedia este un site destinat citatelor, nu comentariilor. Iar zilnic se adaugă multe citate - asta în cazul în care ţineţi neapărat să vedeţi ceva nou adăugat, fiindcă altfel există conţinut din belşug, pe orice temă.

Când spuneţi "Mulţi", sunt convins că exageraţi. Sunt foarte puţini cei interesaţi să stea la discuţii la comentarii. Ceea ce e firesc, dat fiind ce am spus mai sus.

Mult bine,
Lucian Velea

[Iulia Mirancea]

Domnule Lucian Velea

Amabilitatea dumneavoastră nu se dezminte niciodată şi e, desigur, îndatoritoare! Aşadar, vă mulţumesc pentru răspuns
şi vă rog să primiţi consideraţia mea sinceră!

Am scris acest articol cu titlul sugestiv "iubirea mea", în speranţa că voi trezi din latenţă, vechile sentimente ale foştilor colaboratori sau,
de ce nu, ale unor prospectanţi noi nouţi, complianţi culturii! Deci, îmi pare rău că, în loc să mă susţineţi, oferiţi o argumentaţie,
contrară posibililor cititori ai discurslui meu!

Ştiu (dcă nici eu nu ştiu, atunci cine),  câtă avere deţine Citatepedia! De trei ani mărşăluiesc prin ea ca prin cel mai somptus labirint
al gândurilor omeneşti! Am depus aici acest mesaj, după ce am colindat de la un capăt la altul acest vast repertorial!   

Cu adăugarea e alt subiect! Un subiect special! Am şi eu un stoc disponibil care ar putea ocupa un loc modest la secţiunea Adăugate recent!
Dar, penttru mine, acest "sport" e un subiect tabu! Dacă vreodată se va rezolva problema votului iresponsabil (clandestin, răzbunător),
atunci, poate voi reveni la această secţiune! Până atunci mă va preocupa doar interesul pentru cunoaşterea în întregime a depozitului citatepedian şi, desigur, secţiunea Comentarii pe care eu o consider importantă şi, de ce nu, cartea de vizită a oricărui site de cultură!

Iulia Mirancea,
iubitoare declarată şi statornică a Citatepediei         

[acdc]

" Iubită", stimabilă IM, nu pierd ocazia să afirm, întîmplător, dezinteresat, fără nuanțe peiorative faptul că...comentariile !!! , țin în special de apanajul chibiților, ca să zic așa, fiind cu lejeritate considerate de "pragmatiștii lirici"ca fiind simple sau mai sofisticate cleveteli. Conflictul de interese este mai mult decît vizibil, interese pur literare în care cu cinste "alunecați", se izbesc de cuirasa construcționistă. Bag seama, fără teama de a "divaga-eronat", fără construcții literare, mai mult sau mai puțin nevinovate, mai mult sau mai puțin "adînci", răsărite din loialitatea unora pentru postări sau demersuri existențialiste, comentariile, mai mult sau mai puțin avenite, nu ar fi posibile. O minimă logică, ne indică faptul că doritele dvs "cleveteli", se găsesc într-o indubitabilă precum și inconsonantă subordonare, orice s-ar zice.Cel mult, completez cu nemărginit respect, acestea, pot completa cu decența cuvenită înfieratele" adăugări".
 Scumpă doamnă, după modesta-mi părere, "criticismul" visat de dvs, ar fi de bun augur, dacă ar găsi subiecte pretabile, precum și subiecți umani cu certe potențe intelectuale, capabili, dar și doritori, entuziaști, angajați în demersuri cvasi-ediatorialiste. Nu mai puțin, lipsa acestora ne indică un moleșit dar și dezinteresat interes pentru abstracțiuni, timpurile în care trăim, știut fiind faptul că îndeamnă la  negîndite, necrezute, nedorite, obligatorii acțiuni. Vîrfurile "intelighenției", cu certe virtuți, astăzi recunoscute, au alte priorități, îndemnate de prezise temeri.
 Cu credința că decența textului a fost remarcată, reflexia necesară fiind cu obstinație sugerată, vå doresc tot binele"posibil".

[acdc]

.....posturi.....
.....reflecție....

[dolion]

Comentariile apar în două cazuri: ori, ceea ce postează cineva, te lasă cu „gura căscată”, ori, e atât de deranjant textul, încât nu poți „tăcea”... în rest, liniște deplină!