acdc
Vizitator
|
 |
« Răspunde #1 : 19 Noiembrie 2015, 17:57:57 » |
|
Eul veghează. E sus, e peste tot. Mintea lucrează. Există. Cautå cărări bătătorite. Evită terenul slab. Sinapsele se leagă în avalanșă. Flamează scurt. Pragmatismul este călăuzitor. Pragmatismul este o lege la modă. Mereu la modă. Trebuie să fie la modă. Așa a fost la începuturi, așa este și acum. Este din ce în ce mai actual. Dăm să ne trezim. Parcă înțelegem. Parcă nu. Ne ținem singuri discursuri. Ne punem întrebări, sântem curioși. Răspunsurile vin greu. Se așează ca praful, încet, încet. Timpul se dilată, chinuit. Trece greu, înpleticit. Așa e în sarcină. La liber nici nu-l simți. Viitorul forțează, parcă fără chef. Are să învingă, însă. E cel mai tare. Nici el nu știe însă ce va fi, cum va fi. Va fi lumină sau întuneric. Pe lumină, clorofila lucrează, seva urcă, viața fierbe, emoția umple golurile. Ideile se nasc. Are cine să le nască. Întunericul, însă bate la ușă. Este etern. E rece. Foarte rece. Mișună numai electronii. Aici sînt, aici nu's.
Vrem totul. Nu acceptăm mai puțin. Nu negociem. Sântem dumnezei. Noi, numai noi. Așa sîntem făcuți. Consumăm. Cotrobăim, luăm, fără să punem la loc. Destructurăm. Puțin câte puțin. Pas cu pas. Până când ? Până într-o zi. Atunci, nimicul va fi stăpân.
|
