Moartea, preludiul adevăratei vieți

[acdc]

Domnilor, ziceam că viața e" așa și pe dincolo", că "face", că "drege", - VAX-. Moartea este adevărata naștere, sau dacă vreți, adevărata renaștere. Ce ziceți ? Se poate ? Păi cum să nu ? Păi dacă ne gîndim că "fermentul" vine de undeva din "Neștiut", ar însemna că adevărata viață se scurge "acolo" în acea dimensiune. Viața, la noi, așa cum o cunoaștem, n-ar fi decît o scurtă "vacanță" ce se repetă probabil la un anumit interval de timp, știți, așa cum plecăm în concediu în fiecare an. Așa poate venim în această misiune celestă. În mod regulat dependent de reguli universale, piposim pe aceste meleaguri galactice. După marcarea unui stagiu, plecăm iară și iară la noi "acasă". Aici sîntem puțin comfuzi.
 Unde o fi "casa noastră"?
 Vom afla vreodată ?