acdc
Vizitator
|
|
« : 18 Mai 2016, 13:08:17 » |
|
Nume mari, foarte mari, multe devenite mari, dar si unele facute mari: oameni de stiinta, oameni de arta, finantisti, politicieni, etc. Democratia critica lucreaza, experti , specialisti, cunoscatori, necunoscatori, toata lumea apreciaza intr-un fel sau altul, dau greutate pozitiva sau negativa. De multe ori adecvat, alte ori dupa interese, alte ori din eroare sau dupa ureche. Totul este subiectiv. Ca sa aratam ce bine amestecam noi cuvintele, emotiile, ne dam cu parerea, ”articulam”. Daca avem si ceva recomandari, daca am ”articulat”si prin jurnale cu blazon, greutatea spuselor creste. Se naste astfel un curent mai mult sau mai putin reprezentativ care da valoare. Se nasc nume mari. Apare valoarea. Aceasta nu este insa un deziderat cu caracter exact. Aceasta fluctueaza in timp, in functie de inprejurari, in functie de referinta. Unii o supradimensioneaza, altii o minimizeaza, altii o ignora. Cind echilibrul se rupe, in inprejurari diverse apar monstrii sacrii sau nulitati celebre. Acestia sint legati ombilical de un interval de timp mai lung sau mai scurt, proportional cu valoarea produselor acestora. In stiinta, in general, teze vechi sint spulberate de descoperiri noi. Este insa adevarat ca tezele fundamentale nu pot fi manipulate in sensul abordarii acestora decit cu eforturi extreme ceea ce este evident rar. Acest fapt este valabil intr-un parcurs pseudooficial, la nivel inalt. In paralel, si aici , jos, in multime, putem face aprecieri, ba e chiar bine sa ne implicam. Nu ne hranim doar cu boroghine, avem nevoie si de exercitii mentale cu diverse directii, cu diverse grade de complexitate. Acestea ne umplu viata, ne formeaza vointa, ne da sperante, ne da incredere in fortele noastre, ne creste tonusul. Stim bine ca tezele stiintifice se elaboreaza in urma observatiilor stiintifice, ce se fac in anumite conditii, specifice unui anumit cadru spatial precum si unei anumite pozitionari in timp. Acestea le putem afilia chiar unor intervale de timp mai mici sau mai mari. Asadar, daca ne gindim ca de exemplu, galaxia noastra face un tur in rotatia sa in spatiu in aproximativ 250 milioane de ani, atunci ne putem astepta ca conditiile pentru aceiasi observatie sa se schimbe in timp, in mod dramatic. Avind in vedere marimea esantionului supus observarii, precum si complexitatea fenomenelor ce pot aparea pe tot parcursul acestui tur galactic, este posibil ca materia, spatiul, sa se exprime in cele mai neasteptate moduri, fluctuatia marimii precum si interdependenta fortelor naturii fiind in deplina libertate precum si manifestare, masura diversitatii precum si a reactivitatii acestora putind fi peste putinta intelegerii noastre actuale. Asadar, o farima de indoiala in privinta celor mai sigure consideratii sau teorii ar fi o dovada ca omul este fiinta ce-si permite sa aibe inca, un simt al masurii. Acesta este esentialmente indispensabil, fiind un punct forte al destinului acestei specii. Acesta este vectorul ce ne inpinge in mod constant pe linia de plutire, pe drumul devenirii precum si evolutiei. Simtul masurii poate fi avut sau nu, fiind strict legat de constiinta, in conditiile existentei spiritului de raspundere, specific pentru homo sapiens. In concluzie, in sens metafizic, esenta esentelor, elixirul universal, se pare ca este intr-adevar singular, asa cum e acul in carul cu fin. Ei bine, ca sa fie gasit, acesta trebuie cautat. Important este ca exista. Cindva ne vom lamuri.
|