Exodul

[acdc]

Dragii mei, cu totii sintem facuti sa privim, sa cintarim, si la urma sa actionam, sa evoluam. N-ar trebui sa raminem in urma timpului. Asa-i ? Sigur. Cu acumularile informationale datorate trecutului, cu experienta prezentului, cu vointa si determinare, ne pregatim sa exploram viitorul, sa-l supunem, sa-l folosim in slujba destinului omenirii. Pentru asta trebuie sa privim cu atentie si concentrare maxima la provocarile ce ni le pregateste. Cred asadar ca nu e un secret pentru nimeni ca viitorul ne inpinge inexorabil, constant, spre bariera spatiului. Va trebui sa trecem peste aceasta. Habitatul nostru se stringe tot mai mult. Energia se dezlantuie odata cu cresterea presiunii in sistem. Acesta se va incinge pina dincolo de acceptiune la propriu. Va trebui sa iesim la aer. Va trebui sa ne urcam in ceruri. Imensitatea spatiului ne asteapta, ne invita la masa sfatului.  Pentru acest pas, insa, va trebui sa fim pregatiti. Va trebui sa exersam de mici. Va trebui sa ne intre in singe dorinta de a accede in spatiu, precum si totalitatea demersurilor ce preced exodul. Copii nostrii trebuie de mici sa priveasca spre spatiu, sa invete, sa cunoasca secretele spatiului. Astronomia deci, impreuna cu fizica si chimia, ca obiecte fundamentale de studiu incepind din scoala primara si pina la masterat, ar trebui sa fie la fel de apropiate de copii ca si limba materna. Cunoasterea spatiului trebuie sa devina a doua natura pentru homo sapiens. Acest demers, va deschide noi posibilitati pentru existenta extinsa atit in timp cit si in calitate respectiv evolutia speciei. Trebuie sa trecem peste frontierele actuale. Inchistarea nu ne aduce nimic bun, nu este de bun augur. Trebuie sa iesim din cercul vicios in care ne invirtim. Trebuie sa pasim dincolo, si o vom face cu siguranta, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Nu avem alta cale. Destinul nostru ne trage catre stele irezistibil. Va veni un timp in care vom pleca. Ne vom inplini menirea.