Ambiguitate pe vecie

[acdc]

  Unii ar putea spune ca dualismul este un rod copt de-acum si pururea. Materia si spiritul ar fi singurele aspecte de baza ale Totului. Din ele ar decurge toate celelalte fenomene dimensionale subsecvente. Altii vor putea spune ca materialismul este mai aproape de adevarul absolut. Palpabila este numai materia, restul este "fum". Altii spun ca numai "fumul" conteaza. S-ar putea spune ca subiecte de aceasta dimensiune n-ar putea fi abordate decit cu girul celebritatii. Ei bine, cu totii avem libertatea de a ne pronunta intr-un fel sau altul. S-o facem deci. Asadar, voi incepe tot cu "Se pare ca...". Totul este energie. Totul este forta. Totul este miscare. Infinite nimicuri suport, aflate in nesfirsita dinamica, se aduna, se inlantuie pe nesimtite, si se razletesc intr-un aflux continuu, cu sau fara finete, cu sau fara violenta, de la zidirea lumii si pina in negurile nepatrunse ale eternitatii. Intr-un fel sau altul, totul se misca, vibreaza, tremura, se zgiltiie, radiaza, explodeaza. Totul este in perpetua miscare. Miscarea da volum, miscarea da greutate, miscarea da lumina sau intuneric, miscarea creeaza moment. Intr-un sistem de referinta infinit, aflat sub lupa constiintei umane, totul devine informatie, care parvine in fluxuri strinse informationale, in valuri informationale, efluvii neincetate, omnidirectionale, atotcuprinzatoare, intr-un cuprins fara cap si fara coada. Avem de-a face asadar cu un sistem cu caracter greu de deslusit. Subtilitatea este mult prea evidenta. Realitatea aproape ca nu exista.