Piatra de moară

[acdc]

 Apăi, dragilor, Providența a înzestrat rasa asta a noastră, cu multe și diverse aptitudini, prin excelență pozitive, aducătoare de folos. Ele sînt de ordin senzorial, psihic, motor, precum și intelectual. Toate, cum spuneam , ne întregesc, ne deosebesc net de necuvîntătoare, ne așează în vîrful ierarhiei vieții cunoscute. Ei, dar ca sà simțim ce-i aia fericire, să putem cîntări slava, să putem face diferența, am fost "cadorisiți" și cu destule inabilități, date nouă, unora mai multe, altora mai puține, unora mai apăsate, altora mai străvezii. No, dragilor, astfel, printre cele multe "cadouri", ne e dat să gustăm și din "mărul penibilului". E adevărat, un fruct cam rînced, ce e drept, cam putrd, nedorit. N-avem ce face, cu toții mușcăm din el, unii cîte-un pic, alții mai mult, de multe ori chiar prea mult. Interesant e că nici unul dintre noi nu conștientizăm direct și inplicit acest fenomen. El ne atinge cu infinită subtilitate. Ne colorează aura, firesc în culori sumbre. Îl observăm numai la interlocutor, la fel cum nu putem privi o rază de lumină, decît ca un efect de  reflexie pe un anume suport. Devenim conștienți de acest fapt, atunci cînd începe să ne indispună, să ne irite, să ne rîcîie. Sensibilitatea noastră, în sfîrșit se simte în pericol, se autoexcită, se opune. Într-o fază avansată, acest fenomen ne poate duce la o explozie psihică, pînă la pierderea controlului. Penibilitatea poate fi mai tare ca prostia. Aceasta din urmă, e certă, constantă într-un anumit sistem. E ca într-un film alb-negru, neagră, ternă, neinteresantă, neinpresionantă. Prostia, ne atenționează, ne permite să fandăm, să ne ferim, så acționăm în consecință. E ceva banal, fåră energie. Penibilul, însă, este un fenomen complex, cu valori multiple fără doar și poate pe o scală negativă, cu valori ascunse, uneori incredibile. Penibilitatea este un fenomen fără margini. Întotdeauna ne ia pe nepregătite, ne surprinde, ne dezarmează, ne schingiue, ne repugnă. Mare e înså ograda Domnului, dar nu atît de mare încît să ne putem feri. N-avem loc de-ntors. Vom înghiți și-n sec, dar și în plin acest supliciu, acum și pururea și-n vecii vecilor.