Praf de stele

[acdc]

  Într-un anumit fel, sîntem la fel de bătrîni ca stelele. Acestea vin din veșnicie, se nasc de nicăieri, și dispar pe rînd. Neantul le cheamă. Nimeni nu le tine socoteala. Numai Timpul. Și Omul. Omul are abilități contabile. Socotește tot ce mișcå. De la Big Bang încoace, matricea noastră a avut timp să se șlefuiască, să se califice, să tragă cortina inconștientului. Da, dar nu pe de-antregul. Cortina asta e nesfîrșită, nici o dată n-o s-o putem trage de tot. "A fi "este mai tare. "A vrea" i se supune. Și totuși, sîntem praf de stele. Praf miraculos, cu virtuți nebănuite, amețitoare. Din trei tăciuni si-o bură de ploaie, s-a născut Gîndul. Gîndul este forța supremă în univers. Gîndul poate cuprinde Totul, de ieri, prin azi, spre mîine.