acdc
Vizitator
|
|
« : 25 Iulie 2016, 12:36:14 » |
|
Vedeți dumneavoastră, mintea omenească este consecința structurării extrem de complexe a crierului uman. Aceasta este o entitate ideatică, imaterială cu largi potențe, în diversitate necontrolabilă, este facultatea omului cu ajutorul căreia omul poate gîndi, judeca, cîntări realitatea înconjurătoare precum și însăși matricea, începînd deci cu sistemul propriu, și continuînd cu palparea precum și influențarea proceselor în dinamică aferente unor sisteme mai cuprinzătoare. Mintea omului este capacitatea acestuia de a acționa în cuantum limitat sau la scară mare, în chip fast sau nefast, mental sau fizic, direct sau indirect, asupra forțelor naturii precum și a posturii sau a elementelor sistemelor asupra cărora interacționează, în vederea atingerii de scopuri personale sau de grup, mai mult sau mai puțin practice, mai mult sau mai puțin iluzorii. Ei bine, cum spuneam, mintea omului este o entitate ce lucrează în mod specific, ascuns, în planuri difuze, relevate strict de subiectul uman în cauză. La vedere nu stau decît acțiunile acestuia precum și rezultatul, concepția fiind de ordin subtil. În mod acut, însă, se evidențiază ca atribut important al minții umane, relaționarea diverselor fenomene aflate sub observație sau lucru. Acest fapt cu dublă direcție, alimentează dorit sau nedorit ,atît acțiuni pozitive cît și acțiuni detestabile, dar poate potența în egală măsură acțiuni de anihilare a acesora din urmă precum și anticiparea tuturor. Toate acestea se deslușesc, se înlănțuie, se modulează, se reprimă funcție de voință. Mintea omului, iată, este succeptibilă de virtuți nemăsurate. Ea poate deschide atît Porțile Iadului cît și Porțile Raiului, numai să vrea.
|