Spaima neingaduiri

[acdc]

   Pe aripile simtiri umane, ce precede dorite inpliniri, in virtejul euforic uneori al nevinovatelor trairi omenesti, pete de culoare, terne, zmingalali pastelate cu sirg in tristeti adinci, sub imperiul demagogiei, se intind cu nonsalanta, ca pecinginea. Lor, in nedisimulata, tupeista forta prima, le e mai usor sa se arate, sa se multiplice, sa se inpuna. In multime covirsitoare, intr-o harababura selecta,  actioneaza spre infrinare asupra destinului umanitatii.” Spectaculosul”, fetidicul, nefastul atribut traieste o nedorita diversitate adjectivala. Mojicia dar, se ”bucura”de nuante deloc colaterale, deloc singulare, deloc insignifiante, intr-o diversitate infioratoare, ajunsa pina in pozitii dominante.  Vivacitatea tenebroasa a germenilor infierati, infringe diabolic de departe efortul pozitivelor demersuri, asezind umanitatea intr-un echilibru precar. Mai periculoase ca oricind, rabufnirile pestilentiale, intunecate, se acomodeaza indeaproape cu mersul obisnuit al lucrurilor. Saturatia metehnelor creste ineluctabil, periculos chiar. Nimeni nu stie capacitatea de suport a civilizatiei, nimeni nu vrea sa vada substratul deprimat de colcaiala invingatorilor. Ne complacem in fatidicul asalt al hoardelor. Omagiem in nestire a lor virfuri, apreciem fortat a lor virtuti. Mediatizam scirba. Ne mingiiem cu inbicsite subterfugii. Facem concesii decerebrate, nesfirsite. Ne multumim cu putin. Pilpiim. Sperantele se sting , incet, incet.