” Am un vis ”

[acdc]

  Intr-un sibilinic virtej mental, cazut din inalturi, pe umerii goi, intr-un moment de desprindere lina de realitate, pe aripi de zefir, printre lumini si umbre, sint atins de stinghere viziuni necerute, aproape lamuritoare, vizavi de segmente temporale cu realitati viitoare, apropiate dar nu numai, iluzorii mai mult sau mai putin, presarate cu ambiguitati moderate, ramase toate in suspensie, pentru clarificari ulterioare. Orizonturi curg unul peste altul, sisteme intregi se invalmasesc disperate parca, neguri stelare ies unele din altele, prapad...zbateri...ginduri. Inlantuiri ferecate rupte-n bucati, fioruri arzinde coborind pe pamint, cintari de prohod fara preludii, vedenii...La urma, lumina tulbure, scintei molesite, raspunsuri opace. Se facea ca un plai cunoscut, verde, cu urcusuri si coborisuri line, captusite cu virfuri de munte aprige cu drumeaguri infrunzite serpuitoare, necalcate de rautati cotidiene, cu soare prielnic,cu oameni calzi, primitori, cu ginduri curate, dezinteresate, cam ca pe la noi, era cuprins in clesti aprigi de stihii ceresti. Obida-ntrepatrunsa cu nedumeriri, obediente necugetate nesfirsite, blindeti neproductive, inchipuiri searbede, confuzii vinovate, apucaturi sisifice, zburdalnicii nonsalante, intelepciuni coscovite, sperante ramolite, surisuri bezmetice, inabilitati crincene, candoare cit cuprinde, initiative naucitoare, decrepitudine maxima, toate intr-o colosala apasare, se invirt in hora fara sfirsit a ursitelor bagdadii. Slabiciuni crincene, asociate cu neputinte adinci, antrenate, toate impreuna, nu fac casa buna cu traiul indestulat. ”Foaie verde trei surcele”,nu pune nimic pe masa, aduce in schimb, viata lunga, chinuita. Fortajele mentale ale bacilor, neproductive, stravezii, interesate, fara obiect, fara subiect, fara verb, fara viata, fara rost, fara discernamint, fac ca locuitorii nativi, sa-si ia bocceluta si turma si sa apuce drumul rastristii. La bordeie, ramin batrinii neajutorati, copiii abandonati, mai rar oameni in putere. Totul zace in dezordine, in parasire. Pastorii, mesterii la muls, fluierasii, facatorii de brinza, toti si-au luat lumea-n cap. Cu turmele in fata, au trecut in lumea noua, lumea mare. Aici vite multe de peste tot, de peste mari si tari, cutreiera pasunile. Sint multe, oh, prea multe. Trebuie sa bata cimpiile pentru un locsor. Izvoarele sint calcate in picioare, izvoadele, la fel. Greu, tot mai greu. Coarnele se ascut, impotrivirile la fel, sar scintei. Nimeni nu vede, nimeni nu face nimic, nimeni nu va cistiga. Brambureala, ciocniri tot mai dese, tot mai aspre. Lumile se amesteca. Rezulta un talmes balmes eterogen, fara speranta. Unii poarta basca, altii palarii. Nici unii, nici altii, nu renunta la nimicuri. Planuri ascunse lucreaza mocnit. Toti vor sa traiasca in legea lor. Se aprind focuri, iese fum gros. Nori negri apar la orizont, dupa ei, altii si mai negri. Va fi prapad...
ferea...