acdc
Vizitator
|
 |
« : 26 Martie 2017, 18:53:27 » |
|
Acest text, pierdut, cu părere de rău pentru un timp între paginile zmîngălite ale vechiului carnețel, mi-a atras iată, din nou, atenția cuvenită de altfel, meritată cu prisosință de o reală viitoare stea a Belcanto, Laura Bretan, mică compatrioată ce crește între două lumi, lumea nouă, America, țara de adopție, și România, țara de baștină. Așadar, Oh, Doamne, Dumnezeule,...!!! O dulceață de fetiță, dăruită să încînte inimile noastre muritoare. Naturalețea, delicatețea ei, finețea ei, blîndețea, modestia, bunul simț, sensibilitatea ei nemărginită, firescul gesticii, firescul mimicii, puterea hipnotică a timbrului vocal, combinate cu un talent covîrșitor, rarisim, special, o voce mîngîietoare puternică totodată, vor face ca după o muncă educațională susținută a spiritului ei artistic nativ, în ce privește deprinderea deplină a secretelor Belcanto, să așeze acest copil minune, alături de marii cîntăreți de muzică clasică, în panoplia marilor artiști cu înclinații clasiciste. Emoția pe care cu forță o emană este fantastică, punînd presiune neîndoielnic pe spiritele auditorilor. Așa ceva nu este la îndemîna unui om obișnuit, Laura Bretan avînd parte de un nivel superior de simțire și exprimare. Simplitatea precum și modestia curată a Laurei Bretan ascunde însă o "piatră" foarte rară, cu caracter desăvîrșit, diamant curat. Specialiști necontestați, încremeniți însă în mod grosier pe latura tehnică a exprimării vocale, în superioritatea lor ostentativă, cu vizibile arome de marketing, uită cu ușurință că Laura Bretan a împlinit abea 14 ani. Înțeleg că la acest nivel calitativ atins de micuța cîntăreață, pretențiile pot fi cu tendință maximală dar, logic, ar trebui luate în seamă cu predilecție calitățile artistice native cu care Laura Bretan, din plin, spre bucuria sufletelor noastre le are. Vizavi' de neîncrederea sugerată de ilustrul Cowell, privind aprecierea populară a marilor talente, este însă, la fel de adevărat că la nivele înalte calitativ, în artă în general, democrația populară nu a adus și nu va aduce nici un cîștig covilizației noastre. Judecata prodigioșilor nu este și nu poate fi deloc la modul absolut, la îndemîna maselor largi. În același timp, lipsa de răspundere a inițiatorilor competiției artistice, cu înclinații materialiste, prin aruncarea poverii de decelate prin delegare populației, într-un joc infantil, nu poate avea o motivație serioasă, constructivă. Valorile adevărate, nu se cern cu sită mare. Va da însă Domnul să așeze în timp lucrurile la locul lor. În ce privește ritmul și alura piesei (The Prayer), în timp ce alți protagoniști cu viză certă sau mai puțin, adoptă unul prea moale sau alții prea alert, Laura Bretan, cu un simț de invidiat, propune un ritm nici andante, nici alegretto, ci numai unul bun pentru insuflul personal, ce i se potrivește ca o mănușă, așa cum și interpretarea artistică ne lasă să "degustăm" sensibilități adunate cu discernămînt ceresc, laolaltă. Nu în ultimul rînd, punerea în scenă este una motivantă, spectaculoasă, propice Laurei Bretan, care în ciuda blîndeții neîntîlnite, are în piesă un caracter impetuos, rar, într-adevăr spectaculos, originalitatea dar și valoarea artistică a Laurei Bretan fiind de necontestat. S-ar putea deci, lua în vedere că numele micuței Laura Bretan, încet, încet, să devină un nume mare de prim nivel în Belcanto. Premizele sînt certe.
|
