Printre rînduri

[acdc]

 De multe ori, să citești pur și simplu, n'ajunge, nu e totul, dulceața se află disimulată cu grijă printre rînduri. E ca și cînd ai cînta robotic la pian. Cântecul în sine nu stă nici decum în vârful degetelor, dragii mei. Mai curînd, sălașul lui e în mintea noastră. Aici, senzori sensibili, traductoare fine, acordări complexe, dirijate net de o anumită stare de spirit, transformă semnalul audio asociat unei partituri tehnice, seci, într-un melanj divin, unic, ce atinge cu dărnicie coarda sensibilă a fiecăruia. Acesta din urmă, doar, purtînd amprenta interpretului, a instrumentului chiar, și nu în cele din urmă a autorului, poate fi numit cîntec. Așadar, dragilor, "expozenistul" ar vrea să spună unele lucruri, dar nu se poate, și-atunci, se-apucă să înghesuie printre rînduri înțelesuri ne-nțelese. Cine are deschidere pricepe, cine nu, nu. Uneori, "textieristul" ajută, montînd ghilimele vizibile, alte ori dă de înțeles, dar sînt situații în care cititorul este lăsat de izbeliște tocmai la greu, atunci cînd ar trebui să înțeleagă contextul. De ce se întîmplă așa ? Păi, de cele mai multe ori, o alcătuire lexicală cu substrat, pune mai bine în evidență un anume stil, devine mai interesantă chiar decît subiectul ascuns, zgîndărind plăcut interesul cititorului. Ei bine, motive mai sînt, dar pentru moment, ajunge...Așadar și prin urmare, o atenție distributivă, o vedere periferică vie, poate pune în valoare un text amorf la prima vedere. Rădăcinile subiectului însă, de multe ori pot fi extrem de interesante. Un ochi bun, deci, de multe ori, face toți banii. E adevărat însă, că nu toată lumea se bucură de o vedere clară, deslușită. Defecte găsești în tot locu'. Ce vrei, degenerarea apare pe cărări neștiute în curtea te miri cui. Mai rău că n-avem soluții de-ndreptare. Dioptriile sînt speciale și n-au antidot. Ochii minții sînt deasupra lucrurilor pămîntești, sînt un dar primit cu dedicație, asociat firului destinului fiecăruia. E cam același lucru ca distribuția talentului, artistic, ingineresc, oratoric, muzical, scriitoricesc,...tot felul de talente. Acesta e dat unora mai mult sau mai puțin, restul bucurîndu-se de liniștea neprihănirii. Talentații, astfel, sînt predispuși să strîmbe din nas, să facă eforturi, deci, pe cînd ceilalți aplaudă cu mărinimie tot ce zboară. Ei bine, să citești printre rînduri, e un talent ca oricare altul, pe care, dacă-l ai, te poți numi norocos, dacă nu-l ai nu e nici un bai. Lucrurile se întîmplă și scrise, și nescrise. Viața merge înainte. Filmul timpului se derulează cu implicații predestinate, adresanții supunîndu-se fără drept de apel.