Tudor Gheorghe

[acdc]

  Dragii mei, ar fi trebuit ca prezentul text să fie postat la secțiunea- Personalități-, dar, mă gîndesc la faptul că maistrul Tudor Gheorghe merită mult mai mult decît puținătatea, vechimea expunerilor, dezinteresul pentru această secțiune. Așadar, simt că este cazul să postez la secțiunea obișnuită de-acum, și anume la Diverse.
 Dragii mei, în dorința-mi clară de a aduce un elogiu scurt dar condensat atît spiritului cît și persoanei maistrului
Tudor Gheorghe, meritelor artistice, educaționale ale acestuia, profit de traficul de cititori al acestui sait (site), pentru a posta cîteva aprecieri, gînduri personale.
 Dragii mei, de la Barbu Lăutaru' încoace, personal, consider că nu s-a născut în rîndul cantautorilor încă, o personalitate mai puternică, mai "colorată", mai prețioasă ca a bardului de la Podari, în persoana d-lui Tudor Gheorghe, poet, muzician, actor, și totodată interpret de muzică. Acesta, răsfățat al muzelor, copleșit de pronie cu talente multiple, dar și cu o charismă rarisimă, de la '66 încoace, an în care și-a desăvîrșit educația artistică, a încîntat sufletele românilor, mai ales cu compozițiile cantate proprii, și nu numai, cu voce acompaniată de orchestră, sau simplu, fără de pereche, cu cobza veche românească.           TudorGheorghe, fin observator, manifestînd o deplină înțelegere a fenomenului istoric, social, educațional românesc, al spiritului românesc, a simțit vibrația corzii sensibile a românului, specifică, și a știut să profite în sens pozitiv, constructiv, prin alegerea unui repertoriu de o rară frumusețe, de o originalitate neîntrecută, de o rară valoare artistică, etnofolclorică. Tudor Gheorghe, o întreagă, adevărată pledoarie realmente lirică, cu fine, subtile trimiteri elegistice, de tip, vizibil clasicist, cult, cu accente folclorice vii, cu "eforturi"corale sub acompaniament simfonic, pusă în scenă de însuși Tudor Gheorghe, ni se dezvăluie încet, încet, purtîndu-ne ca-ntr-un vis pe aripi măiestre, într-un periplu cosmic. Aceasta, într-o împletitură fericită cu neaoșe compoziții folclorice, pur lăutărești, precum și scurte incursiuni epice, expuse în stil baladistic, de o prospețime evidentă, ce ne aduce cu picioarele pe pămînt, caracterizează viziunea artistică de excepție, prin care personalitatea complexă a artistului ni se relevă.

[dolion]

Se spune „maestru” nu maistru... maistru e în uzină! În al doilea rând, elogiata „personalitate”, i-a adus ode nesfârșite altei „personalități”, care se încăpățânează să nu devină „de tristă amintire”. Și pentru lingușeala de care a dat dovadă, eu spun „pas”!

[acdc]

   Da, stimabile, ...cu spiritul tău de observație ce identifică un om de acțiune,... ai reușit să deblochezi în înțelegerea mea semnificația fină a acestui rarisim atribut. Da, spiritul acestui mare om de artă, mare om de țară, merită din plin o mai dreaptă calificare, o mai corectă apreciere, un mai elevat apelativ. Da, mai potrivit este termenul - maestru, termen pe care îl adopt în mod necondiționat. Rog așadar supervizorul acestui site că în spiritul adevărului și al dreptății ce va să ne caracterizeze într-o zi,... să aibă bunăvoința a modifica în termenii susamintiți textul de bază, cu mențiunea că, de-acum, consider pre numitul " dolion " drept coautor al textului în cauză.
 În ce privește afirmațiile adiacente, politețea mă obligă să mă abțin.

[dolion]

Sunt onorat...