Matriarhat ... sau nimic

[acdc]

   Dragii mei, în viziunea mea, a doua mare provocare a omenirii, pe care trebuie să o rezolve, răscrucea de care trebuie să treacă în mod inteligent, pentru că de acest fapt depinde chiar supraviețuirea speciei umane terestre, este schimbarea totală a opticii referitoare la viață, şi asta dragilor, nu o poate face cu real succes decît femeile. Da, este o afirmație ciudată, exotică chiar, dar nu mai puțin adevărată. Femeile, mai bine dotate biologic, poartă cu sine instinctul matern, instinct extrem de puternic ce poate modela în sens pozitiv un întreg eşafodaj existențial deplasat, perimat, ticluit dar şi întreținut de " regnul" masculin. Această capacitate deosebită a suratelor noastre le poate opri în a opresa viața, lucru străin, se vede, marilor bărbați ce astăzi conduc lumea... spre prăpastie. Bărbații, această facțiune biologică agresivă a speciei  în general, în mod absolut special, sînt dăruiți cu calități instinctuale ce privesc prezervarea teritoriului vital pentru familie, comunitate, societate, etc, fapt ce implică iată, o doză crescutã de agresivitate cum spuneam, de creştere sub orice formă a arealului propriu, în beneficiul comunității aparținătoare, mai mică sau mai mare. În ecuație apar aşadar aspecte pur biologice  ce țin de zestrea primară, instinctuală, ce nu poate fi reprogramată, redirecționată prin mecanismele educaționale, sociale, administrative sau de altă natură, existente astăzi. Ce e de făcut ? Simplu dragii mei, simplu la prima vedere însă, aşadar, mecanismul democratic aşa cu îl înțelegem astăzi, trebuie schimbat în sensul în care la conducerea întregii societăți, la vîrf să fie ridicate prin sufragiu particularizat , numai femeile. Bărbaților, dragii mei, le pot sta bine şi în posturi tehnice, economice, etc. De ce nu ? Astăzi, ştim bine, dintr- un misoginism pronunțat, deşănțat, ce vădeşte o tară educațională nepotrivită, femeile sînt deposedate aproape în întregime de acest atribut forte al conducerii societății, lucru ce nu le face să se revolte iată, aşa cum putem previziona în cazul bărbaților, mai arțăgoşi din fire. O mamă, dragilor, aducătoare de viață pe lume, are în general o altă viziune despre viață în general, despre pace, despre progre, despre bun trai. O mamă nu mai poate lucra cu mecanisme brutale, războinice, de descurajare armată, în detrimentul   progresului civil, progresului spiritual, ce conservă o valoare mai mare din toate punctele de vedere. Acestea, femeile au instinctual o aplecare mai mică asupra eforturilor militare, distructive, ineficiente pe termen lung. Am temerea însă, că interesul personal atît de mediatizat de-alungul timpului, atît de înrădăcinat în genomul omului, nu va permite această mutare esențială. Atîta timp cît democrația actuală va presupune desfăşurarea de campanii electorale, mari consumatoare de resurse băneşti, ce depind prin definiție de disponibilități băneşti, atîta timp deci, cît aceste campanii se vor sprijini pe deținătorii de fonduri, aceştia din urmă nu vor permite renunțări politice ce hrãnesc " sîngele " economiei actuale, nu vor permite deci modificări de esență ale mecanismelor actuale. Aşadar, dragii mei, ne aflăm pe un drum fãră întoarcere. Cîndva, probabil nu foarte tîrziu, ieşirile din crizele politice se vor epuiza. Cîndva, fie şi numai din greşeală umană sau tehnică, fie şi nmai dintr-un orgoliu exacerbat, fenomenul final se va produce. Logica, dragii mei, atîta timp cît datele problemei vor arăta ca şi acum, nu permite altfel de deznodămînt.