Inteligența ... Juliettei

[acdc]

   Ei, dragii mei, ... da, " inteligența materiei ", se afirmă fără echivoc, materia, mai ales cea vie, " clocoteşte " de atîta inteligență. Pasămite, ( o, nu, nu, fără liniuță ) în copilărie, convins fiind de această realitate, am făcut personal chiar, o experiență foarte relevantă, din cale afară ... Aceasta, de factură " foarte ştiințifică ", m-a convins definitiv că şi orătăniile inferioare, cu patru picioare au o inteligență nativă ieşită din comun, demnă pe undeva ... pe aici, de cartea recordurilor ... direct ! Iată aşadar, copil fiind, în vacanțe, mergeam des la o vecină bătrînă a bunicilor, care îmi dădea lapte de la capre, gata muls direct în cană. Era fierbinte laptele, viu, viu. În grajdul caprelor, baba avea cazată şi o măgăriță foarte charismatică pe care o chema Julietta - Cap Lat, frumoasă, cuminte, ascultătoare, şi bagseama, inteligentă. Cum am ajuns la concluzia din urmă ? Păi, mă uitam deseori cum Julietta îşi lua prînzul format din coceni uscați de porumb. Aceasta, rupea cu gingăşie cu dinții foile de coceni, groase, uscate, țepene, şi le mesteca pierdută, cu ochii închişi, pasămite, era pierdută în " multivers ", în " lumi de-adreptul paralele ", aflîndu-se vizibil în transă puternică, sufletul ei, mai mult ca sigur, transmigrat metempsihotic, hoinărind prin orizonturi metafizice măgăreşti, ocultate cunoaşterii noastre, în care are parte poate de experiențe paranormale, aproape " anormale ", !, acest fapt ducînd la creşterea factorului de inteligență, nițel cam " artificială" . Eu, interesat de subiecte ezoterice, mă uitam la ea, şi " rumegam " la rîndu-mi teze îndrăznețe privitoare la " inteligența materiei ". Cînd, dintr-o dată, o străfulgerare luminoasă mă lovi fix în creştetul capului, şi instantaneu, mi-a venit o idee extraordinară să fac un experiment inedit care să rămînă în analele umanității. Acesta, avea darul de a demonstra lumii întregi " inteligența materiei ", este adevărat ceva mai vie decît ... aia moartă ! Pătruns de adevărul uluitor scos la lumină de minți sclipitoare, dau fuga în casă şi iau un ziar vechi, pătat de untura ultimilor dumicați, ziar cu care baba lua tigaia de pe foc. Încrezător, întind ziarul Juliettei, atent la reacțiile acesteia, care, flămîndă de lucruri noi, apucă şi ziarul cu dinții şi începe să- l morfolească în gură, eructînd satisfăcută de ştirile ce-i parveneau pe canale cuantice, din ziarul soios. Quarcurile, purtătoare de informație, mai ales cele " aromate ", îi pricinuiesc Juliettei o plăcere " barionică" vizibilă. Acestea migrează cu viteza luminii " la pătrat ", wireless, direct din paginile ziarului înfulecat, în creierul primitor, plin de inteligență al Juliettei, care dă din coadă mulțumită. Ei, iată deci, dragii mei, această întîmplare binevenită, extraordinară, m-a convins fără tăgadă că materia, mai ales aia cu doi ochi, cu două urechi, cu coadă şi patru copite, posedă dragilor, o inteligență pe care n-ai fi bănuit-o. Observînd această poftă nebună de ştiri a Juliettei, mă hotăresc instant să-i colorez viața şi mă gîndesc să-i aduc Juliettei un radio în grajd, convins fiind că Juliettei i-ar place la nebunie să adculte ştirile de la ora paisprezece. Zis şi făcut ... A doua zi, radiind de bucurie, mă prezint la sediul Juliettei, cu un aparat de radio, găsit prin podul casei. Julietta privea concentrată şi bătea din picior, bucuroasă cred. Mă uit în stînga, mă uit în dreapta, ... nimic. Băbuța noastră nu dotase apartamentul Juliettei cu priză de curent electric. Păcat, o puteam pune la curent pe Julietta cu cele mai noi ştiri dar şi informații ştiinţifice ale secolului, demonstrînd încă o dată în plus că dobitoacele nu sînt chiar aşa dobitoace ! Sînt convins dragii mei, că Juliettei i-ar fi plăcut şi Sonata nr 1 în C major de Johann Sebastian Bach, precum şi Concertul Italian, compus din două părți, vioi în Fa major, în stil ritornello, iar partea a doua fiind în Re minor, relativa minoră a lui Fa major !