Impuls ... şoc

[acdc]

Dragii mei, sîntem sper conştienți cu toții că economia precum şi finanțele țării, ca şi educația, ca şi sănătatea, sînt într-o cădere liberă, accelerată, pe care, vezi bine, nimeni nu mai vrea să o oprească. Toată lumea trage spuza într-o veselie, care pe care, care mai de care. Justiția, politica, dragii mei, nu fac excepție, fiind antrenate în acelaşi vacarm distructiv, în aceiaşi spirală reducțională ce copleşeşte şi cele mai curajoase, cele mai pozitive încercări de a o stopa. Dragii mei, amatorismul vinovat atît al elitei politice actuale, cît şi al unui management administrativ greşit al societății civile şi nu numai, s-a răsfrînt în mod extrem de nedorit din punct de vedere economic, dar şi social, asupra istoriei recente a României, asupra întregului mecanism politico-economic al statului român, asupra vieții întregii societăți româneşti. Dragii mei, în '89, a dat Dumnezeu să scăpăm de necazul comunist, sau mai bine zis de cel al unui socialism ce o luase pe arătură, un sistem politic perimat, fără doar şi poate, ce reuşise cu greu să țină țara pe linia de plutire, lovind însă la modul grav întregul sistem de valori al societății româneşti. Ba mai mult, fostul regim, moşit cu mîini străine, a acționat asiduu pentru suprimarea fizică, sălbatică, a frunții intelectuale precum şi antreprenoriale a țării, dar, şi mai mult, şi mai grav, a fost atinsă esența conduitei creştine precum şi a coeziunii majorității populației româneşti. Spiritualitatea dragii mei, a avut de suferit în aşa fel, atît de pronunțat, încît reintrarea noastră în normalitate va fi întîrziată pe timp îndelungat, greu de prezis. Dracul, a vrut însă ca evenimentele orchestrate cu atenție, şi cu dichis de diverse interese, să ne prindă iar şi iar şi iar la înghesuială, să ne prindă total nepregătiți pentru un aşa important dar şi determinant eveniment istoric. Se face dară că, de multe ori în istorie am fost prinşi pe picior greşit, nepregătiți, un inconvenient aproape firesc al unei societăți eminamente sedentare. Nu ne-am pregătit nici o dată cu adevărat, nu ne-a caracterizat nici o dată spiritul combativ, care obligă la rigoare, la planificare, la acțiune. Am aşteptat întotdeauna cu teama în suflet acțiunile altora. Am construit totdeauna ziduri de apărare nici o dată terminate. Ne-am rugat totdeauna Sfîntului să ne apere. Astfel, în '89, am tăbărît cu toții, de la coada vacii, de la volan, de la strung, din birouri insalubre, pe țıțîna statului român. Ajutați mai puțin dezinteresat, am reuşit să ocupăm spațiul politic românesc, de la vîrf şi pînă jos. Am reuşit să acaparăm toată scena. Cum ? Aşa, cu ranga. Bun, şi... Păi mai departe, cu toții am constatat că nimeni nu ştia să citească partitura. Nu era nimeni şcolit să preia în mod compatibil dar şi competitiv frîiele puterii. Nu fusese luat în calcul nici un triaj profesional care să poată impune subiecți umani competenți dar şi patrioți. Astfel, după ureche, cu influențe externe calificate, s-au format nuclee politice primare, cu oameni nepregătiți, oportunişti, interesați într-un fel sau altul, unii dintre ei chiar agramați, care au făcut politică aşa cum s-au priceput sau cum au impus diverse interese. De aici, au rezultat efecte destructive, care în timp s-au acutizat, efecte pe care azi le putem constata cu uşurință. De la o vreme, tot auzim, " al doisprezecelea ceas", această sintagmă rezistînd de mulți ani. Eu zic, nu cumva am intrat, cu inocența proprie copilăriei în al " treisprezecelea ceas "? Ei bine, cu ultima fărîmă de optimism, trebuie să găsim soluții pentru a depăşi aceste stări de fapt catastrofale. Soluții, dragii mei, există. Ele trebuiesc însă găsite şi puse în practică. Pentru asta trebuie voință. Voința dragilor, e rară. În general dragilor, ne lăsăm purtați de impulsul inițial, chiar dacă observăm că direcția este greşită. E mai ieftin şi nu implică eforturi din partea noastră. Este adevărat însă că nici beneficii nu vom avea. Un tratament cu voință poate stimula un nou proces benefic, de care toată lumea se va putea bucura. Întrucît România se află de la o vreme într- o poziție foarte joasă atît din punct de vedere economic dar şi spiritual, iar trendul economico-social este cu desăvîrşire nemulțumitor, ar fi cazul să fim conştienți că trebuie să umblăm de urgență la mecanismul economic, de care depind toate celelalte domenii sociale, toate pîrghiile ce pot fi folosite pentru bunul mers al societății în general. Acest impuls necesar, aşteptat, binevenit, trebuie să ia forma deci, a unui demers logic, profesionist, general, care să acționeze strict,  puternic, rapid, total, într-o sinergie desăvîrşită cu întreg trunchiul socio-economic al statului. Este foarte adevărat că un atare mecanism de şoc ticluit ad-hoc, presupune şi riscuri care trebuiesc asumate, combătute într-un al doilea val, eventual. Altfel, trebuie să fim conştienți că în lipsa acțiunii, ceas de ceas, zi de zi, an de an, vom rămîne în urmă, tot mai în urmă... de căruță. Trebuie însă să ținem cont că națiunea noastră are dreptul într-un sfîrşit de a trăi mai bine, mai decent. Astfel, statele dezvoltate înaintează, evoluează cu viteză, handicapul civilizațional crescînd în mod constant, fapt ce limitează drastic ocuparea unei poziții adecvate în plutonul țărilor cu nivel crescut de trai al cetățenilor săi. Ca să accedem şi să rămînem în acest pluton fruntaş, trebuie să folosim aşadar soluții radicale. Problema, dragii mei, nu este inexistența acestor soluții ci faptul că actualul sistem politic, care poate schimba macazul legislativ, economic, s-a copt destul aşa încît să respingă orice încercare de schimbare ce ar defecta atît schema de cadre cît şi modul precum şi stilul de lucru al clasei conducătoare precum şi a argaților acesteia. Dragii mei, ştiind bine că finanțele țării sînt astăzi extrem de vulnerabile, precum şi faptul că datoriile sînt destul de sus, sîntem conştienți cred că nu există la ora actuală forța necesară de creditare guvernamentală a unui val investițional destul de puternic, care să reseteze, să repornească întreg sistemul economic al țării, în folosul tuturor. În acelaşi timp, creditarea din partea băncilor străine este extrem de restrictivă, nefiind nici pe departe suficientă unei relansări economice reale precum şi relevante. În acest caz, prinşi cum spuneam, la înghesuială, nu avem altă alternativă, probabil, decît să ne sprijinim pe finanțele investitorilor străini precum şi a celor autohtoni. Această variantă economică dragii mei, este perfect posibilă, dar cu unele restricții pentru noi, pentru statul român, traduse în obligativitatea statului de a fixa un impozit pe profit foarte redus, ştiind că în mod logic, între impozitul pe profit şi multitudinea de noi investitori există o relație invers proporțională, adică vor exista cu atît mai mulți investitori iar investițiile vor fi demarate cît mai curînd cu cît impozitele fixate de stat vor fi mai mici. Fluxuri investiționale la nivel mondial există dragii mei, dar ele sînt atrase inexorabil de posibilitatea de a face profituri cît mai mari. Noi, dacă ne-am bucura de un dram de istețime, ar trebui să conştientizăm că acest quantum al profiturilor firmelor străine nu trebuie să deranjeze nici tactica şi nici strategia economică pe care trebuie să ne bazăm pentru a ne atinge țelurile. În acest proces economic pe care trebuie să-l gîndim, vom ține seama deci de fixarea cum spuneam a unui impozit pe profit cît mai apropiat de zero pentru investițiile de mare calitate, înțelegînd investițiile productive cu aport de tehnologie înaltă, şi cu impozite ponderate alte investiții precum servicii, construcții, etc, urmînd ca investițiile comerciale să păstreze un quantum apropiat de cel actual. Pentru a atrage rapid investițiile străine valoroase, respectiv cele productive, vizavi de impozitul pe profit foarte redus, personal, văd necesară stabilirea acestora pentru un timp suficient de lung care să incite cît mai rapid interesul investitorilor, atît străini dar şi autohtoni. Am putea lua în calcul, să zicem, întinderea în timp a acestor măsuri economice pe zece, douăzeci, chiar şi treizeci de ani, proporțional cu importanța , calitatea tehnologică, precum şi volumul economic desfăşurat al acestor investiții. Beneficiile acestui complex economic antamat, vor fi constituite în principal de majorarea fără precedent a numărului locurilor de muncă, locuri de muncă ce vor fi plătite mai bine avînd în vedere că investitorii nu vor mai fi storşi de vlaga valutară, precum şi impozitarea acestora într-o manieră mai delicată, veniturile crescute al angajaților influențînd în mod pozitiv  întregul sistem economic al țării. Alte beneficii vor consta şi în încurajarea pe orizontală a mai micilor investitori ce vor participa la rîndul lor la majorarea capitalului, la creşterea potențialului investițional la nivelul întregii țări. Ei, bine, odată cu trecerea termenelor instaurate de statul român prin politicile economice amintite, creşterea aportului valutar al noilor investiții la pib_ului țării se va accentua simțitor, mărind capacitatea statului de a demara largi investiții de infrastructură , care împreună cu redistribuirea unei părți din aceste venituri,  vor sălta standardul de viață pe tot teritoriul țării, a tuturor cetățenilor. Ei bine, dragii mei, am întrucîtva certitudinea că înțelegerea dumneavoastră acceptă faptul că aspectele relevate mai sus, cu predominanță economică, în mod normal trebuie susținute dar şi completate cu alte acțiuni educaționale, legislative, administrative, precum şi de altă natură, care sinergic spuneam, să conlucreze împreună pentru atingerea scopului final.