Economia de ... baltă sau ...măslina de pe tort

[acdc]

 Eeei, dragii mei, de la o vreme încoace, de cînd s-au deschis băierile Europei, înpins de curiozitate, ca mulți alții, am luat calea vestului, unde am avut şansa să experimentez pe propria piele, cum se zice, sarea şi piperul occidentului. Contrar aşteptărilor, aici am găsit, mai abitir ca în țară, " salamul cu soia " de care românii făceau atîta caz înainte de '89. Am înghițit aici destulă " soia " ca să-mi stîrnească triste amintiri. Dragii mei, ca urmare, stresul meu  fiind reactivat din pricina  nenumăratelor inadvertențe cotidiene sîcîitoare, atît în ce priveşte circulația, designul stradal precum şi cel arhitectural, dar şi în priveşte produsele alimentare la care apelăm zi de zi, m-am hotărît să pun în pagină cîteva considerațiuni personale, cu precădere a unora cu focusare asupra unor aspecte economice, ca să zic aşa. Mai întîi, trebuie să amintesc faptul că nu urmăresc nicicum să fac apologia vestului, dar, realişti să fim, aici, economia evoluează la standarde înalte. În acelaşi timp, nici nu blamez această vrednică civilizație vestică pentru unele derapaje, să zicem minore. Ei bine, asta cred că ştie toată lumea, dar ce nu ştiam nici eu nici lumea, este că aici, în imperiul banului, economia este întinsă cu forța, ca pe un elastic, dincolo de limite aproape. Multe ramuri economice, au de cîştigat, modernizîndu-se în ritm accelerat, extinzîndu-şi aria de influență, răspunzînd pozitiv cerințelor specifice economiei de piață. Astfel, pentru majorarea profiturilor, industria alimentară şi nu numai, apasă accelerația pînă la fund, folosind din plin metode tehnologice ce presupun activarea disproporționată a multor procese tehnologice, în diverse domenii economice. Astfel, acestea vizează de exemplu o modificare brutală a condițiilor de creştere a legumelor, fructelor, dar şi a animalelor de producție de carne, lapte, ouă, etc. În acest context, pe care-l regăsim astăzi în toată lumea, producerea de legume şi chiar de fructe este "upgradată", prin generalizarea folosirii construcțiilor speciale precum serele şi solariile, ce ajută la creşterea temperaturii dar şi a iluminării necesare evoluției mai rapide, intensive a plantelor, avînd ca scop atît majorarea producțiilor cît şi creşterea precocității formării dar şi coacerii fructelor şi a legumelor. Adițional, se face apel la soiuri productive şi superproductive precum şi la tehnologii ce folosesc substanțe chimice cu rol de hrană pentru plante, inclusiv în cadrul culturilor hidroponice, dar şi ca repelenți sau protectori fitosanitari, precum şi pentru inducerea chimică a grăbirii fructificării şi maturării în vedererea comercializării cu prețuri mai ridicate. În acelaşi timp, stabulația controlată a animalelor de producție, ce presupune o hrană mai puțin variată cu un sărac aport mineral în sensul complexității naturale, duce la o depreciere a calității produselor obținute sub privința conținutului ideal de substanțe hrănitoare, dar şi a comfortului organoleptic atît de apreciat de către consumatori. Concepția, dragii mei, în cazul de față,  nu are nimic ieşit din comun, fiind într-o oarecare măsură  justificată, numai că aceste artificii tehnologice lasă o amprentă nedorită de consumatori, asupra multor produse alimentare. Mă refer aici la deprecierea texturii fireşti, specifice a acestor legume şi fructe, precum şi a gustului dar şi aromei naturale, normale, specifice fiecărui sortiment. Astfel, o tomată roşie, nu mai are gust de roşie, cum am spune franc, căpşunile nu mai au gust de căpşuni, laptele nu mai are nici gust şi nici aromă de lapte, ouăle nu mai au nici consistența dar nici savoarea proprie unui ou produs biologic, aşa cum şi produsele din carne au de suferit în acelaşi fel. Asta dragilor, se poate constata acum şi la noi, este adevărat nu aşa pregnant, dar trendul este evident. Acest lucru ar trebui avut în vedere şi evitat pe cît posibil. Eee, dragilor, economia asta, este ca un cal de rasă, o splendoare evidentă, care are un melic, este nărăvaş dragii mei, şi trebuie să ştiți că nărăvaşii lovesc cu copitele de e mare vai. Trebuie aşadar să ne ferim. Încet, încet, însă, constat că atît consumatorul cît şi unii producători au conştientizat valoarea produselor crescute  în manieră naturală, zise bio, şi preferă aceste produse chiar dacă sînt mai costisitoare. Încet, încet, dacă ați observat, se pune un accent din ce în ce mai mare pe produse biologice, adică crescute în condiții mult mai apropiate de cele naturale. De ce ? Deoarece emanciparea consumatorilor începe să-şi spună cuvîntul, aceştia, din ce în ce mai mulți realizează faptul că intervenția omului în producerea acestor produse, în mod abuziv, duce la scăderea accentuată a calității sub toate aspectele a acestor produse, produse ce sînt consumate în mod normal, zilnic. De ce se întîmplă acest fenomen de depreciere din punct de vedere organoleptic în general al acestor produse ? Explicația nu este prea greu de întrevăzut, dacă ținem cont că natura, această entitate cu dublă valență, atît fizică cît şi filozofică, avînd atuul timpului nesfîrşit de care dispune, a evoluat  într- o dinamică perfect sincronizată cu un echilibru general, fizico chimic, echilibru născut din însuşi potențialul intrinsec al materiei suprapus cu potențialul discret al spațiului în care materia evoluează. Legile fizice ce izvorăsc din această dublă potențialitate, țin destul de strîns frîul megasistemului universal în care evoluăm noi înşine. Astfel, trebuie să înțelegem că toate fenomenele generate de această dinamică, se manifestă într-o independență superspecifică, care dau individualitate fiecărei mişcări a materiei în parte, astfel, fiecare fenomen fizic sau reacție chimică se poate manifesta între limite destul de strînse, avînd o specificitate proprie accentuată, în acelaşi timp depinzînd implacabil, direct, de factorii de mediu în care are loc. Orice schimbare a scenariului desfăşurării acestor fenomene sau reacții chimice, ducînd la modificări ale efectelor scontate. Dragii mei, din experiențele umanității de-alungul timpului, subiecți umani înarmați cu inteligență, au tras o concluzie înțeleaptă, care spune destul de sec că " ... ce e mult, nu e bun...". Astfel, dragii mei, trebuie să fim conştienți de faptul că dacă dai prea multă căldură odată unei plante, să zicem, cu flacăra oxiacetilenică, vei fi martorul unui mic incendiu. În loc să ai parte iată, de savoarea unei roşii coapte în regim accelerat, să zicem, vei avea parte de o mınă de cenuşă. Planta, în loc să-şi coacă fructul văzînd cu ochii aşa cum am vrea noi, va lua foc, pur şi simplu. Dragii mei, în acelaşi fel, dacă veți vrea să vă răcoriți cu prea multă înghețată, dulce, parfumată, veți constata singurei că o să vă doară- n gît, şi o să fiți nevoiți să vă programați la medic. La fel, o scară prea îngustă, cu trepte prea abrupte, construită inadecvat din spirit de economie de spațiu, nu-şi va face treaba ci, vă va stresa zilnic, ridicînd probabilitatea de a experimenta o cădere pe trepte cu sacoşele de la piață, buluc, ca în filmele de aventuri. Tot la fel, folosirea abuzivă dar şi inadecvată a minibarierelor stradale betonate sau cauciucate, cu scopul de a calma pofta de viteză a cîtorva puberi, vă vor stresa zilnic atît pe dumneavoastră cît şi automobilul dumneavoastră, ale cărui suspensii vor plînge zilnic de nenumărate ori, scîrțîind nemulțumite, cerînd în final o vizită la autoservice.  Acest fapt, dragilor, iată, este valabil atît în particular, dar şi la nivel macro în natură atunci cînd intervenția omului asupra acestor scenarii este dusă la extrem în vederea obținerii de facilități de natură economică.  Vizăm aici simple aspecte de sorginte economică, dar ne putem gîndi în acelaşi timp şi  la aspecte mult mai importante la nivel planetar, ce țin de aceleaşi abordări economice necomforme cu nevoile planetei ce ne găzduieşte cu blîndețe pe toți. Vedeți dumneavoastră, singurele vietăți compatibile cu adevărat cu planeta ce ne-a dat viață, sînt plantele, dragii mei, pădurile, acestea, dacă nu ştiați, se hrănesc printre altele şi cu radiații, dar şi cu bioxidul de carbon, acestea fiind exponenți ai unor pericole planetare ce țin de încălzirea globală. Iată deci, în timp ce asfaltul străzilor înmagazinează energie calorică radiativă din spectrul infraroşu, încălzindu-se peste măsură şi influențînd curenții de aer dar şi vremea, veți constata că frunzele arborilor vor rămîne reci, acestea folosind radiația solară pentru procesul de fotosinteză, fenomen de care numai vegetația este în stare, şi asta  în paralel cu sinteza carbonului din atmosferă, adică exact ce are nevoie planeta pentru a se răcori în mod natural, corespunzător. Dragii mei, cred că sînteți de acord că aici, pe Tera, nu-şi are loc Raiul. Aici dragilor, nu pot fi toate roz. Aici avem scumpii mei, şi bune şi rele. Natura ne-a conceput în timp, ne suportă răbdătoare şi vrea să ne cizeleze, să ne şlefuiască. Or, şlefuirea necesită după cum bine ştiți, prezența de elemente abrazive, aspre, zgrunțuroase neapărat. Spiritul planetei ăsteia, ce ne-a permis rezidența aici, pe Tera, ne cere dragii mei să-l respectăm, să trăim în consonanță cu interesele sale, în aşa fel încît să-l protejăm, spre binele nostru dealtfel. Vedeți voi, dragii mei, noi, specia asta umană, toxică, invazivă, nu concepe să se acomodeze cu mediul terestru ci vrea ca planeta să se acomodeze cu ea. Dragii mei, tupeul nostru a întrecut deja măsura, şi asta se vede în fiecare zi, în tot locul. Vom vedea în consecință dragii mei, zi de zi, reversul comodității, inconştienței, precum şi avariției noastre. Ne vom lovi inplacabil de situații din ce în ce mai grele, ce vor culmina cîndva, neapărat cu o catastrofă de cel mai înalt nivel. Planeta, dragii mei, cunoaşte, fiți siguri, demult rețeta antibioticelor...