O carte deosebit de interesanta....Intrand in pielea personajului iti dai seama de numarul infinit de posibilitati pe care ti-l ofera fiecare zi, de importanta fiecarui mic eveniment care, analizat in mod independent, s-ar parea ca nu are nici o semnificatie dar corelat cu ceea ce se intampla poate dobandi calitatea de factor declansator asupra numeroaselor tale alegeri ulterioare. Citind aceasta carte, nu te poti abtine sa te intrebi: "dar daca?" daca as fi intarziat un minut, daca nu ti-as fi raspuns la telefon, daca as fi tacut, daca nu nu as fi traversat in acel moment, daca as fi spus un cuvant in plus, daca as fi renuntat....daca, daca, daca,.....o infinitate de lumi posibile si totodata pierdute....Ai iluzia ca poti trai mai multe vieti dar de fapt esti captiv intr-una...ca si cum te-ai afla intr-un labirint in care orice drum ai apuca creezi o noua lume, in continua schimbare in raport cu tine...
Un alt aspect la romanului priveste relatia unui asa-zis orb in raport cu cei cel inconjoara, modul in care oamenii se" descopera" in fata lui renuntand la mastile pe care le poarta de atata timp incat au devenit o parte din ei, nemaiconstientizand macar ca le poarta, orbul ii poate "vedea" asa cum sunt ei cand se cred singuri, cand se cred in siguranta.
Folosindu-se de asa-zisul sau handicap, personajul incearca sa gaseasca raspunsul la niste intrebari pe care probabil si le-a pus fiecare dintre noi: cum ne vad cei din jur? ce reprezentam noi pentru cei care ne inconjoara? ce se intampla dupa ce iesim dintr-o camera sau dupa ce ne despartim de un grup de cunoscuti? Am vrea probabil sa credem ca totul se schimba, ca reprezentam un element esential fara de care cei din jur nu se pot descurca, dar de cele mai multe ori prezenta sau absenta noastra abia de este remarcata... Te intrebi probabil ce s-ar intampla daca intr-o buna zi ai disparea pur si simplu? Ai vrea sa crezi ca lumea s-ar opri din loc cand de fapt tot ceea ce erai, cu visele si sperantele tale, ideile si dezamagirile, pot incapea simplu intr-o cutie de amintiri prafuite....toata viata ta, tot ceea ce ai fost esti sau ai fi putut fi se va rezuma la cateva sinapse intamplatoare si intermitente in mintea celor care te-au cunoscut sau ar fi dorit sa te cunoasca, cei carora li s-a parut ca te iubesc sau macar si-au lasat atata timp cat sa te urasca....
Odata cu disparitia ta dispare un intreg univers creat doar de tine si pentru pentru tine, si totusi, paradoxal, nimic nu se schimba, caci pentru ceilalti esti in cel mai bun caz cineva pe care l-au cunoscut odata, intamplator sau premeditat, cineva cu care au avut ceva in comun sau nu, o idee care se transforma in iluzie...
