O carte despre indoieli si certitudini, despre iubire si motivele ei sau mai bine zis despre efectele ei....ceea ce se intampla cand aceasta dispare...de cate ori poti oare iubi intr-o viata?
....incipit: " o fata, care nu mai era o copila, se intoarce din calatoria de nunta, ia masa cu familia, se ridica, urca in baie, isi cauta inima cu pistolul si trage..." De Ce?
Oare poti iubi pe cineva atat de mult incat sa ucizi pentru el pe cineva pe care se presupune, de asemenea, ca l-ai iubit la fel de mult avand in vedere ca ai ajuns sa te casatoresti cu el?
Un personaj al cartii sustinea ca nimeni nu iubeste de buna-voie, toti suntem oarecum obligati, mai devreme sau mai tarziu obligati intr-un fel sau altul...toti cei care iubesc sunt obligati mai mult sau mai putin lucruri pe care in alte situatii nu le-ar face, sau cel putin nici ei nu stiu daca le-ar face...
Cartea prezinta povestea unui EL si a unei EA, dupa casatorie, cand apare intrebarea esentiala: “ei bine, si acum?” Te-ai casatorit, esti cu persona pe care o iubesti sau cel putin asa se presupune…, impartiti aceeasi casa, acelasi pat….ce urmeaza? Atatea amanunte care te-au facut sa te indragostesti, micile bucurii cotidiene vor disparea….nu mai ai sansa sa te intalnesti cu el in parc, s ate conduca acasa, sa va despartiti pentru a va vedea a doua zi, sa ti se faca dor de el, sa-l astepti cu nerabdare intrebandu-te ce veti mai face de aceasta data….Acum totul e previzibil: deschizi ochii si-l vezi alaturi de tine, nu-I mai poti scrie “noapte buna” intr-un biletel strecurat in buzunar pentru ca e chiar langa tine, stii la ce ora vine, la ce ora pleaca, nu-l mai poti intalni intamplator….totul e previzibil…Un loc cu care poate pana atunci nu aveati nimic in comun devine brusc “Casa VOASTRA”….complicata treaba!!!! Nu mai pot exista mici secrete intre voi, totul trebuie sa fie clar….nu mai poti pleca cand vrei, sunteti legati pentru totdeauna…..trebuie sa ai tot timpul grija ce spui si ce faci pentru a nu-l rani in nici un fel….Compromisuri peste compromisuri!
O tema centrala a romanului, legata de titlul acestuia oarecum, este cea a cuvintelor, forta si totodata lipsa lor de putere; in acest sens este interesant de analizat citatul din Shakespeare ( Machbeth ):
“My hands are of your color
But I shame to wear a heart so white…”
(instigat de sotia sa, Macbethil ucide pe……Sotia, desi este autorul moral al crimei,[my hands are of your color], si totodata si complice, sfatuindu-si sotul sa dea vina pe slujitori, manjuindu-I cu sange pe fata, inima ei este alba, nu ea l-a ucis, oricum si oricat ar incerca ea nu-l mai poate omora inca odata…”I have done the deed”…
Asemenea lui Macbeth, tatal eroului principal al operei comite fapta…isi ucide sotia pentru a se putea casatori cu cea pe care o iubea….cuprins de frenezia indragostitului, acesta ii marturiseste noii sale sotii ceea ce a facut. Neputand suporta idea ( in trecut ea ii marturisise ca singura cale prin care ei pot fi impreuna este ca cealalta sa moara ), considerandu-se vinovata, se sinucide….( de aici si indemnul tatalui catre fiul sau: “daca ai secrete, nu I le spune ei…”
E uimitoare fort ape care o au uneori cuvintele, fara sa bagam de seama se cuibaresc in mintea noastra si nu ne mai dau pace…Dar ce inseamna acestea fara fapte? Caci rareori cei care se gandesc sa se omoare o fac prin fapte, se omoara in sinea lor prin ganduri….Cuvintele nu omoara, oamenii o fac…
Apare si aici idea importantei fiecarui amanunt care ne dirijeaza viata si ne conduce spre ceea ce suntem azi, lucrurile pe care le-am facut ca si cele pe care nu le-am facut, cuvintele ce le-am spus ca si pe cele pe care nu le-am spus…ajungem din nou la “dar daca?”….daca as fi spus da in loc de nu, sau nu in loc de da, daca m-as fi oprit in loc sa fug mereu, daca as fi recunoscut ca plang in loc sa pretend ca rad…daca, daca, daca….viata noastra e cladita pe un sir nesfarsit de “daca”…din atatea lumi posibile doar una e reala de fapt….In cele din urma, ceea ce este se confunda cu ceea ce nu este sau ar fi putut sa fie….
