Iata cateva fragmente, in caz ca va plictisiti:
“ eu nu mi-am facut inca testamentul, nu am multe lucruri de lasat, nici nu m-am gandit niciodata serios la moarte, care, dupa cum se pare, intr-adevar vine, si vine intr-un singur moment care deformeaza si influenteaza totul, ceea ce era folositor si facea parte din istoria cuiva devine in acest moment unic inutil si lipsit de istorie, nimeni nu mai stie de ce sau cum, sau cand a fost cumparta cutare tablou sau rochie....”
„intr-un minut dispare marunta istorie a lucrurilor, si nu numai ea, dar si tot ceea ce stiu sau ce am invatat si amintirile si tot ceea ce am vazut...amintirile mele care, la fel ca si alte lucruri care au fost ale mele, nu-mi mai folosesc decat mie si devin inutile daca eu mor, nu dispare doar cine sunt eu, ci si cine am fost eu, intreaga mea memorie, o tesatura discontinua, tot timpul neispravita si in schimbare si facuta din petice, si totusi fabricata cu atata grija...."
„atatea lucruri se intampla in spatele nostru, capacitatea noastra de a cunoaste este infima, e suficient sa nu citim o carte pentru ca sa nu cunoastem avertismentul ei fundamental, nu putem sa fim decat intr-un singur loc la un moment dat si nici macar atunci nu stim cine ne priveste sau se gandeste la noi, cine tocmai ne scrie, cine ne doreste si ne cauta, cine ne condamna sau ne ucide....”
„intotdeauna ne gandim mai mult la cei vii decat la morti, chiar daca pe primii ii cunoastem foarte putin, iar cei din urma au fost viata noastra pana acum o luna sau alaltaieri sau noptea trecuta...”
„sa nu fie alegerea ta cu cine ai relatii si cu cine nu, sa fii obligat sa le strangi mana unor oameni de care ti-e sila.....presupune si sa ierti ceea ce nu poate fi iertat....si sa te prefaci, evident, sa te prefaci in orice clipa, sa strangi maini patate de sange, si astfel se murdaresc putin si ale tale, daca nu cumva sunt murdare de la nastere sau de mai inainte...”
„ce nenorocire sa-ti stiu numele, chiar daca maine n-am sa-ti mai cunosc chipul, numele nu se schimba si raman ancorate in memorie, fara ca nimeni si nimic sa le mai poata smulge. Eu as putea sa cred ca nu te-am cunoscut niciodata, daca nu ti-as sti numele care ramane neschimbat si asa va fi mereu, chiar daca tu ai disparut de tot sau chiar ai murit...numele sunt tot ceea ce dainuie, si numele vii nu se deosebesc de cele moarte”
„aproape nimic nu ramane inregistrat, gandurile si miscarile efemere, proiectele si dorintele, incertitudinea secreta, reveriile, cruzimea si ofensa, cuvintele rostite si cele auzite si apoi tagaduite sau neintelese ori interpretate gresit, promisiunile spuse si nebagate in seama nici macar de aceia carora li sunt facute, totul se uita sau se pierde, tot ceea ce faci singur si nu se consemneaza undeva si de asemenea aproape tot ceea ce nu faci singur, ci cu altii in jurul tau, ce putin ramane din fiecare om, din cat de putine lucruri ramane o urma si din acest putin care ramane atata se ascunde, si din ce nu se ascunde, iti amintesti pe urma doar o parte foarte mica, si pentru putina vreme, memoria individuala nu se transmite, nici nu intereseaza pe nimeni, din moment ce fiecare isi poseda propria sa memorie..”
„tot timpul este inutil, sau tot timpul este la fel, tot ce se petrece, ce starneste entuziasm sau doare este simtit doar o clipa, apoi totul este alunecos ca zapada bataorita...”
„dar poti chiar sa intri in gratiile cuiva daca povestesti, acesta este riscul. Forta reprezentarii, cred: de aceea exista acuzati, de aceea unii dusmani sunt ucisi sau executati sau linsati fara a li se permite sa scoata un cuvant, de aceea exista prieteni pe care-i gonesti de langa tine si le spui nu te cunosc, ori nu le raspunzi la scrisori, ca sa nu le dai ocazia sa se explie si brusc sa-ti intre in gratii”
