Basme

[vanghelis007]

As vrea sa vorbim putin de simbolismul obiectelor primite de fata de la sfinte. Aceste obiecte sunt: Doua mere de aur, o vartelnita de aur si  o closca cu puii de aur. Aceste simboluri pot fi simboluri cosmice, denumirile populare ale unor constelatii ceresti. Ele pot fi si obiecte materiale de natura terestre, asa cum sustine si povestitoarea:
"-Si alea, merele, vartelnita, la ce foloseau?
-Erau lucruri de aur acelea."
In afara de asta, ar mai putea exista si alte explicatii de natura simbolica.
Toate acestea sunt discutabile la randul lor. Rezonand putin si cu alte materiale legate de mitologia noastra populara, hai sa vedem care este povestea pe care o spun eu legata de aceste intamplari:
Fata dispune de niste obiecte sacre din aur. Sacralitatea obiectelor poate veni din faptul ca ele sunt de aur si acesta este un simbol al zeilor cat si al regilor si imparatilor pe pamant. Ea are aceste obiecte materiale sacre, ope care le daruieste altcuiva, si anume tigancii. Dar tigasnca, este o femeie cu pielea inchisa la culoare, neagra.Tiganca poate fi reprezentarea simbolica a mortii-la fel ca si Negru voda din balada care inseamna printre altele si: Neagra , iar alaturat, voda sau Vada+apa, deci=Apa neagra. Aceasta ar insemna de fapt ca fata a daruit  unei ape negre, infernale, -Cerna avand aceeasi semnificatie,- niste obiecte de aur de natura strict materiala. Aluzia este mai directa atunci cand citim balada lui Iovan Iorgovan:
Inceata Cerno inceata
Apa mea laudata,
Ca ti-oi da...
Si aici, eroul enunta obiectele pe care le ofera Cernei.
Aceasta este insa una dintre explicatiile probabile.
Explicatiile nu au valoarea absoluta a adevarului. Sugestiile pe care le desprindem de aici, au o valoare relativa, sugerand niste lucruri aproximative, cu caracter general. Atata timp cat ele nu sunt sprijinite de catre o cercetare arheologica, tot ce spunem aici se apropie mai degraba de lumea virtuala a basmului decat de realitatea in care ne miscam.

[vanghelis007]

Sa spunem  cateva cuvinte si despre moartea tigancii.
Atunci soarele a  dat ordin sa se scoata calul care nu a vazut 12 ani soarele.L-au scos din grajd si si au legat tiganca de coada calului.Pe cal au pus un sac cu nuci si- i-au dat drumul.Si cand i-au dat drumul la cal acesta a inceput sa fuga.
Si unde pica mani
Se faceau fantani
Unde pica picior
Se facea izvor.
Unde pica cap
Se facea bulhac.
Ceea ce mi se pare interesant aici este aceasta transformare a unor parti ale corpului omenesc prin moarte, in cu totul alte lucruri care devin  bunuri apartinand naturii.
Imi amintesc ca un oarecare om de stiinta, spunea la un moment dat:
"In natura, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Tiganca este o forma de existenta. Noi suntem o forma de existenta. Dealurile, muntii, vaile, raurile, cerul s.a.m.d. sunt forme de existenta. Deoarece toate aceste forme se transforme, mi se pare evident ca o femeie sau un om, ca si orice alta forma ale acestei lumi sa se transforme in altceva.In felul acesta, prin transformari succesive, nu facem decat sa devenim  in mod continu  altceva si sa ramanem vesnici. Dar acest domeniu apartine filozofilor. Aceeasi idee a transformismului apare si in Legenda Manastirii Curtea de Arges, sau Legenda Mesterului Manole in momentul cand Negru Voda ( regele infernului-Hades- sau Apa Neagra), le ia schelele si il lasa pe mesterul Manole si pe oamenii sai, sus pe acoperis. Acestia pentru a se salva de la moarte, isi fac aripi din sindrili usoare si se arunca spre pamant. Ori acolo unde cad trupurile lor, fie ca se vor sfasia in pari de vie, fie ca se vor face bolovani, sau vor deveni izvoare si fantani. Desigur acelasi lait motiv poate fi intamplator, desi personal cred ca istoria literaturii romane, folclorul nostru opereaza  in mod constient cu elementele care le are la indemana , fenomen care nu este deloc intamplator. In afara de aceasta moarte a constructorilor, asa cum am aratat si mai inainte, dupa ce a  reusit sa ascunda tezaurul regal, Decebal a ordonat ca sclavii care au construit ascunzatoarea sa fie omorati.

[vanghelis007]

Al doilea basm este o varianta, avand un continut similar. Este motivul pentru care  vom trece la al treilea basm, care neintamplator, se numeste "ARGES".
Inainte de a intra sa explicam continutul basmului,as vrea sa precizez urmatorul lucru. O carte poate fi scrisa pentru diferite categorii de cititori. Aceste categorii pot fi legate de varsta-si am aici in minte cititori de varste diferite incepand de la varste fragede, de sase-sapte anisori, pana la adulti si chiar la cei batrani.In momentul cand o astfel de carte se adreseaza ca tinta publicului larg, potrivit parerii mele, ea trebuie scrisa intr-un limbaj literar care sa poata  fi inteles de catre toata lumea. Cand aceeasi carte este scrisa intr-un limbaj regional, semnificatia cuvintelor se pierde, devenind numai un bun al localnicilor, si respectiv al specialistilor. Ea poate trece testul marelui public, cu conditia ca acele cuvinte oparticulare al caror inteles l-am pierdut, ramanand un bun local, sa fie explicate in josul paginii. In afara de acest lucru, exista un defect de vorbire popular, care face ca textele inregistrate si transmise sa nu fie corect intelese de catre cititor. Toate acestea ma determina la un moment dat sa intervin pe text si sa incerc sa  il redau in cadrul citatelor, intr-o forma mai apropiata de limba literara. Reprosul pe care il fac autorului- din perspectiva mea de cititor, se justifica si prin aceea ca autorul, in afara de discutiile cu povestitorul popular, nu vine sa imi explice pe intelesul meu, ceea ce se intampla de fapt in cazul basmelor povestite. Pot trage de aici concluzia gresita ca el, nu cunoaste ceea ce se intampla in interiorul basmelor, dincolo de privirile indiscrete ale multimii. Este o parere strict personala, subiectiva si nedreapta intr-un fel. Desigur, poate ca autorul nu si-a propus un studiu de profunzime al basmelor prezentate, acest lucru revenind exegezei. Cred ca fiecare dintre noi-cei care citim astfel de productii populare-suntem interesati de cunoastere, iar o analiza de texte, menita sa intelegem mai bine continutul simbolic, secret al basmelor, nu ar fi decat un act benefic.
Basmul "Arges" este "Povestea porcului" a lui Ion Creanga. Este episodul "Circe" a lui Homer. Un batran care nu avea copii se duce pe un drum oarecare si gaseste un purcelus. Odiseea lui Homer este povestea  greaca a acestui purcelus care la greci se numeste Odiseu sau Ulise. Rezumand povestea lui Homer si facand-o sa se miste numai intre Circe si Itaca, vom avea un numar destul de limitat de intamplari care se inscriu in realitatea istorica a locurilor. Ulise din Odiseea, este un erou taran, imbogatit de pe urma porcilor. Prietenii lui sunt porcii. Ei sunt aceia care l-au facut bogat si in masura sa se intoarca in Itaca si sa ii ceara mana printesei Penelopa.Intre Circe si casa lui, exista regele feacilor Alcinou, de la care Ulise, ca si Fata rapita de Soare( de la sfintele Luni/Miercuri, Vineri si Dumineca,) obtine daruri de aur. Fata daruieste obiectele de aur unei ape, cata vreme Ulise ajutat de Atena-zeita intelepciunii si in acelasi timp o zeita lunara, le ascunde intr-o pestera.
Numele basmului, Arges, vine din doua directii de origine greaca. De la numele corabiei lui Iason si de la numele pazitorului lui Io.

[vanghelis007]

Mai exista ceva interesant in cadrul basmului "Arges" din colectia de basme a lui Ionel Oprisan. Pe Arges va fi construita o manastire.Dar fondul traditional al legendei, este cu mult anterior construirii acesteia, desi din carti vom invata ca  balada ca proiectie legendara a realitatii, va apare dupa ridicarea manastirii de la Curtea de Arges. Eu cred ca acel fond mitologic se leaga de conflictul dintre Daci si Romani, daca nu cumva realitatea este chiar anterioara acestui conflict. Fiind vorba despre o  constructie, iar constructia osciland intre un monument funerar si o manastire sau biserica,de multe ori semnificatiile se suprapun si trebuiesc subantelese una dintr-alta. Istoria povestita de Dion Cassius este simpla, chiar daca discutabila, datorita existentei unei surse istorice anterioare plasate in antica Macedonia. Vazand ca este pe cale sa fie infrant, Decebal hotaraste sa isi ascunda tezaurul. In acest scop el pune niste sclavi sa abata apele raului Sargetia, sa sape o groapa destul de incapatoare, pune in aceasta groapa bunurile materiale din metale pretioase-aur si argint- acopera groapa, lasa apele sa se reintoarca pe aceeasi albie iar sclavii sunt omorati.Alte parti ale tezaurului vor fi ascunse in diferite alte locatii-de regula pesteri- unde sclavii care fac aceasta treaba au parte de acelasi tratament.Structura acestor intamplari o vom regasi  in balada Legenda mesterului Manole sau Balada Manastirii Curtea de Arges.Motivele care frapeaza in cadrul acestei legende, sunt:
-Moartea pe final a zidarilor, dupa ce au ridicat constructia. Acelasi lucru il va face si Decebal cu sclavii care au construit ascunzatoarea pentru regele dac.
-Dubla moarte a lui Manole si a sotiei sale, chiar daca aceste doua morti sunt descrise  inversat.
Ceea ce vreau sa spun ca in basmul: Fata rapita de Soare, ca si in balada lui Iovan Iorgovan si  balada mesterului Manole, se vorbeste in mod diferit despre o locatie necunoscuta in care se gaseste ingropata o regina, un rege si un tezaur regal. Povestea lui Heracles si a Echidnei, a lui Orfeu si Euridicei, a Medeei si a lui Iason, toate izvorasc sau au aceeasi locatie  care a generat legende diferite. Pot adauga aici si basmul maghiar Auras Pacuras care repovesteste legenda lui Iason putin mai diferit. Dar este vorba de acelasi lucru.
Basmul este alcatuit dintr-o serie de motive/episoade populare. Uneori aceste motive la care face  apel autorul, sunt disparate, apartinand altor realitati istorice. Deoarece povestitorul incearca sa foloseasca realitatea discontinua  intr-un univers virtual continuu, cititorul sau exegeza, incearca sa vada basmul ca fiind un tot unitar. Acest defect de reprezentare, face la un moment dat imposibila interpretarea corecta a basmelor analizate.
Introducerea porcului in basm, pleaca de la modelul Circe. In basmul romanesc, locul porcului este luat de sarpele chtonic. Totusi, modelul serpentiform este mai vechi decat acela al  porculuilui, dintr-un motiv foarte simplu. Spre deosebire de porc, care nu isi poate lepada nici noaptea nici ziua pielea de porc, sarpele poate face acest lucru.Deci nu sarpele inlocuieste motivul porcului ci porcul il substituie pe acela al sarpelui, purtandu-se asemenea unui sarpe in momentul cand isi leapada pielea. Mai atrag atentia ca o femeie care este insotita de un sarpe, trebuie sa fie o mare preoteasa. Ea a trait impreuna cu sarpele si a vazut nu odata cum sarpele si-a lepadat pielea. Arderea pielii acestuia, se leaga totusi de o interdictie sacra, din moment ce fata isi va pierde prerogativele de preoteasa a sarpelui. Aceasta relatie femeie-sarpe, care va da nastere imaginii Echidnei, se pare ca are o istorie foarte veche din moment ce apare amintita in cartile sapientiale ale Vechiului Testament.

[vanghelis007]

Lucrul acesta, ma determina sa ma gandesc la doua lucruri:
-La acea transformare a formelor, pe care materialismul de astazi il accepta sub denumirea de evolutionism. Basmul, ca o modalitate de transmitere a unor informatii filozofice primitive, vine si spune ca omul este rezultatul unei transformari din animal: sarpe sau porc, dar exista in folclorul romanesc si alte animale care fac acelasi lucru dar nu sunt numite, spre exemplu unele sfinte- ca Sfanta Maria,-cer sa nu fie impuscate de vanator, deoarece ele sunt fiinte omenesti, chiar daca aspectul lor este salbatic, apropiindu-le prin infatisare de animalele salbatice ale padurilor.
Aruncand pielea sotului in foc, sau furand hainele zanelor ( desi aici in mod curent prin furtul hainelor, avem in vedere Exodul),partenerul divin, semidivin sau chiar profan, creaza o stare de interdictie. Fiinta cealalta, nu se mai poate intoarce la starea sa initiala, si este determinata de forta imprejurarilor sa ramana  etern sub forma noua pe care si-a ales-o.
-A doua idee, se refera strict la Vechiul Testament.Este la fel de posibil, ca episodul acesta sa fie de fapt un apocrif biblic al nasterii fiintei umane, din ceva care semana cu un sarpe. Acesasta forma era divina, sau se imbraca intr-un vesmant care era considerat ca apartinea divinitatii.In prima situatie. Divinitatea isi leapada natura sa divina, reprezentata de pielea care ii schimba infatisarea pentru a se cupla cu fiintele omenesti sau a deveni ea insasi o fiinta umana. De aici va deriva un alt inteles al legaturii dintre om si divinitate, faptul ca omul este de fapt copilul lui Dumnezeu, tot un rod al Creatiei, dar intr-un mod mai accesibil intelegerii omenesti. Fara nici-o malitiozitate, elementul mitologic legat de relatia  porc-barbat pornind de la gestul lui Circe, va patrunde atat de adanc in subconstientul firii umane, incat in foarte multe cazuri vom intalni expresia aproape consacrata de femei, ca barbatii sunt niste porci. Desi expresia suna peiorativ, in varianta originala,  semnificatia era cu totul alta, referindu-se asa cum am mentionat la transformismul pe care il sufera viata imbracand diferite forme  care se modifica de la una la alta, in functie de anumite modificari subtile sau bruste ale conditiilor de mediu.
In basmul Arges, fiul porc al mosului si al babei ( care poate fi vazut si ca o imagine umila a acestuia), vrea sa se insoare cu fata imparatului. Gestul preia modelul ingerilor lui Semiaza sau a ingerilor damnati care au vazut ca fetele oamenilor sunt bune ( in sensul de frumoase, dar si compatibile sexual, temenul de "buna," aplicat de un barbat unei femei pastrandu-si si la ora actuala intelesul,) desi directia din care este facut este inversat. Rezistenta pe care o intampina fiul-porc, se rezuma la construirea a ceva imposibil in conditiile normale sau, in conditiile traite experimental de imparat si de locuitorii acelor locuri.Ce spune imparatuL?
" Io-te mai ce-a spus.O spus ca da fata dupa tine dar dealul acela care se vede, sa fie semanat cu grau. Grau si secara, sa faci paini, ca sa ma duc cu paine la imparatul".
A doua oara este vorba de un ses, care trebuie plantat cu vie iar a doua zi tatal baiatului sa mearga cu vin si sa il duca imparatului.
A treia incercare, este ca baiatul "sa faca o shusha  (?!) de aur de o parte si de alta, si sa cante fel si fel de pasarele. Si bordeiul dumneata sa fie schimbat  in palat"..-incheiat citatul.
La Creanga, cererea imparatului suna in felul urmator:
"...oricine s-ar afla, sa-i faca  de la casa aceluia  si pana la curtile imparatesti  un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci sa cante tot felul de pasari care nu se mai afla pe lumea asta."
Porcul mosului, reuseste sa faca cele cerute de imparatul, ba mai mult. Mosul si baba se trezesc in loc de coliba intr-un palat, invesmantati la randul lor in haine scumpe.
Ceea ce este descris aici in cadrul celor doua basme si care putem sa le numim "motivul constructiei", reprezinta o fictiune sau o realitate istorica? Raspunsul este: O realitate istorica. Lasand fantezia naratorilor de-o parte, amintim cititorului ca scena se gaseste in Vechiul Testament si se refera la una dintre realizarile regelui Solomon.

[vanghelis007]

Acest episod ar trebui sa situeze basmul intr-un ciclu Solomonian care nu se regaseste din nefericire in clasificarea facuta de Lazar Saineanu. Pentru a intelege mai bine de ce facem aceasta afirmatie, ar trebui citita balada lui Amzulescu : Broasca Roasca sau  deschis Vechiul Testament la  capitolul  "Cartea intaia a regilor.
Citim in Vechiul Testament:
"Dupa aceasta, a trimis cuvant Solomon catre Hiram:
(...) Iata ca mi-am pus in gand sa zidesc templu  Domnului Dumnezeului meu.(...) Porunceste deci ca sa mi se taie cedri din Liban."
A doua lucrare importanta este construirea palatului lui Solomon. Este casa care apare in basm ca fiind a batranilor lui Solomon. Pomii care trebuia ca fiul mosului sa-i faca de-o parte si de alta a  podului din aur plini cu pasari necunoscute se refera la cei doi stalpi de arama Iachin si Boaz.
In Vechiul Testament exista descrierea acestor coloane, asa ca nu mai insiostam asupra lor. Exista posibilitatea ca vartelnita, merele si closca cu puii de aur, sa reprezinte in imaginarul povestitorului, tocmai imaginea celor doi stalpi de arama construiti in fata palatului regelui Solomon.

Sfantu Soare

Basmul acesta, este ceva mai confuz. Motivele sunt destul de amestecate, iar limbajul folosit este popular si uneori foloseste o serie de expresii  de-a dreptul grosolane, le-as numi subculturale. La inceputul basmului apare motivul sarpelui, scos din foc. Acelasi motiv este de natura Biblica si se refera in Vechiul Testament la Dumnezeu aflat in mijlocul unui rug de flacari care nu se mistuia si ii vorbea din mijlocul lor lui Moise.
" Plecand  baiatul cu oile pe un izlas mare, acolo era un stejar caruia i-au dat foc niste baieti la stejarul acela.(...) Ajunsese focul pe la jumatatea fagului(?!) a stejarului mare  si aude o data:
-Mai Ionica, mai Ionica.
-Da.
-Mai taie un lemn si reazama-l pe fagul asta  sa ma dau si eu jos pe el ca mult bine ti-oi face si eu in viata."
Datorita acestui motiv folcloric, basmul devine un apocrif Vetero-Testamentar.
"Si vazand Domnul ca el a pornit intr-acolo sa se uite, a strigat Dumnezeu din mijlocul desisului si i-a zis:
-Moise, Moise.
Iar el a raspuns:
-Iata-ma."
Muntele pe care urcase Moise era Muntele lui Dumnezeu- Horeb- iar Dumnezeu statea intr-un rug cuprins de flacari care nu se mistuia.
"Ca mult bine ti-oi face eu in viata."-ii spune sarpele lui Ionica.
Iar Dumnezeu, ii spune lui Moise in ce va consta acest bine pe care il va face:
"Drept aceea am hotarat  sa va scot pe voi din jalea  Egiptului si sa va duc in Tara Canaanitilor, a Hetitilor, a Amoritilor, a  Perezitilor , a Hevitilor si a Iebusitilor, intr-o tara  unde curge lapte si miere."
Nu voi intra in amanuntele basmului, cat voi aminti urmatorul dialog dintre Soare si Ionica ( Niculaie, ca un derivat de la Nica.):
-Bravo Niculaie. Dar cu razele mele ce ai avut de le-ai dat la maxim( Asta aminteste de mitul lui Faeton).?-zice.
-Pai Dv. mi-ati luat femeia.
-Pai e-a dumitale mai Nicolaie?
-Da.
-Ei , ia-ti-o si pleaca de la mine."
Acest motiv a lui Avram, Avraam sau Abraham, este narat in Facerea de doua ori. Odata cand Avraam pleaca cu sotia sa  Sarai in Egipt si femeia este rapita si dusa in haremul Faraonului. A doua oara, povestea il are ca protagonist in locul Faraonului pe Abimelec.
Citez din primul motiv Vetero-Testamentar:
"Atunci a chemat Faraon pe Avram si i-a zis:
-Ce este aceasta ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca ea este femeia ta? De ce ai  rostit: "Este sora mea?
Si eu era s-o iau de sotie. Si acum iata-ti femeia.Ia-o si du-te!"

[vanghelis007]

M-a amuzat discutia  la basmul Sfantu Soare dintre  povestitor si culegator.
"- Fata ce cauta la Sfantul Soare acolo? De ce se ducea?
-L-a prins de gagic. De unde-a devenit treaba,  acesta este un basm, cam un fel de minciuna. Este un basm.
-E o minciuna?
-Este o minciuna."
Amuzamentul meu  in calitate de cititor mai avizat, este ca  basmul acesta nu a fost o minciuna, din moment ce repovesteste o serie de evenimente considerate pe jumatate istorice, deci, adevarate. Daca basmul informatorului ar fi fost o minciuna, atunci nu am fi putut sa ne raportam la scrierile vechi sapientiale ale Vechiului  Testament.
Eroarea in care persista povestitorul continua atunci  cand incearca sa faca o localizare autohtona:
"- Si unde este tara aceasta a Soarelui?
-A noastra este.Na! Nu-i asta  tara noastra? Asta este."
Sigur ca o astfel de localizare nationala, ne-ar face placere. Dar aceasta nu ar explica de ce intamplarea este localizata in spatii total straine de locatiile noastre autohtone, undeva pe unde domnea regele Abimelec sau Faraon.

Levizoara si Mugurel.

Levizoara  il pierde pe fratele ei Mugurel care este furat de zana  Soarelui ( Soarele fiind Faraon dupa parerea mea ) Daca este sa stabilim oerfect locul unde se intampla acest lucru este tot Egiptul antic, cand Moise a fost luat de langa sora sa si crescut de catre fata lui Faraon, Batia. Rapirea fratelui coincide cu acest episod descris in Vechiul Testament. Aceasta ma face sa afirm ca basmul cules de Ionel  Oprisan este un apocrif biblic.
Tot Levizoara va prelua intalnirea lui Moise cu Dumnezeu pe muntele Horeb, despre care am amintit in comentariul anterior. Iata cum este descrisa scena respectiva:
"Mergand asa inainte, dadu de un om care tipa. Omul acela sedea pe noua stanci de piatra. El zicea:
-Cine  se va gasi sa-mi scoata teapa din ochi, am sa-i fac mult bine.
Fata s-a suit binisor pe stancile acelea  pana la el si  i-a scos teapa din ochi."
Motivul seamana cu motivul "Polifem". Dar intrarea tepei in ochi, se refera de fapt la o perioada  cand soarele miscandu-se pe ecliptica nu mai are puterea sa incalzeasca cu puterea razelor sale Pamantul. In acelasi timp, basmul popular tradeaza identitatea omului aflat undeva pe stancarii ( Dumnezeu stand pe muntele sacru  Horeb ), atunci cand ii spune:
"-Levizoara ce bine sa iti fac eu pentru binele pe care mi l-ai facut? Caci eu sunt Omul Pamantului."
De fapt denumirea acestuia era aceea de : "Omul care a facut Pamantul",  sau Dumnezeu.
Levizoara il gaseste pe Mugurel si fuge cu el. Aceasta fuga reface la nivelul  basmului Exodul Biblic. Unul dintre popasuri se reopeta deoarece amandoi ajung la muntele Secetei, care este de fapt tot muntele  lui Dumnezeu Horeb. Folosind nuielusa de alun, fata face sa rasara pomi si ierburi astfel ca amandoi reusesc sa  coboare la vele. In Vechiul Testament, Moise va lovi cu toiagul stanca si din ea va tasni apa pentru cei insetati care il insotesc. Dar cea mai interesanta imagine este trecerea opeste Marea Rosie, care este confundata aici cu Marea Neagra:
"Si-a luat nuielusa si a rupt-o in doua. A rupt-o marunt si a aruncat-o in garla.S-a facut un pod, de treceau tancuri pe el.Fata l-a luat pe Mugurel de mana si a trecut cu el dincolo".Daca semnificatia numelui fetei imi scapa, acela a lui Mugurel, ( ce este mugurele decat copilul unei plante care se va transforma la un moment dat in frunza sau floare?) este o forma subconstienta pentru Moise, insemnand "Nou nascut", "fiul "sau "copilul".

[vanghelis007]

Pe finalul basmului Levizoara si Mugurel, in afara textului, intalnim acelasi dialog antrenant in care culegatiorul intreaba si povestitorul, mare specialist in mitologie comparata si hermeneutica a miturilor raspunde. Povestitorul nu este in masura sa ofere raspunsuri corecte. Unul dintre motive, este faptul ca basmul este  un mesaj memorial, care trebuie transmis unui public tinta avand un caracter foarte complex. Printre toate aceste usite ce se pot deschide, este transmiterea memoriala a unei intamplari. Din moment ce motivele folclorice sunt transmise sub forma simbolica, exista o dificultate a interpretarii simbolice, intampinata chiar de exegeza. Pentru ca basmul, desi este in esenta foarte simplu si pare creeat de catre omul simplu ( anulandu-se caracterul de caraus al povestitorului), depaseste conditia umana al creatorului dar si al purtatorului sau.
"-Ziceati ca a fost furat intr-o gradina. Unde este gradina aia?
Povestitorul repeta intrebarea ca un fel de confirmare, desi la o intrebare anterioara cu privire la locul unde l-a dus Zana Soarelui, raspunsul este foarte corect:
"-Nu stiu."
Va asigur ca raspunsul nu este cunoscut nici de culegatorul de folclor. In aceeasi imposibilitate interpretativa se gaseste si exegeza, care arunca vina pe slaba reprezentare a informatiei care are dupa ea un caracter prea vag sau prea general. Exista insa posibilitatea de a da raspunsuri. Pentru aceasta basmul trebuie adus la realitatea care l-a produs. De la aceasta realitate, putem apela deja la o serie de factori istorici care sa ne apropie de cronologia cand s-au petrecut cele povestite, locatia unde s-a  intamplat  evenimentul sau evenimentele si corespondentul istoric al personajelor aflate in mijlocul acestor evenimente. Am aratat ca Zana  il rapeste pe Mugurel si am dedus de aici ca  este vorba despre episodul sau motivul nasterii lui Moise. El a fost luat si crescut de "Fata lui Faraon". Scena intervine in momentul in care unul dintre faraonii egiptului, incerca sa mentina Egiptul antic  in niste limite demografice acceptabile, pentru a scoate tara de sub spectrul foametei. O seceta destul de mare bantuie partea de rasarit a bazinului Mediteranei, ceea ce determina ca o serie de popoare sa se miste si sa invadeze Egiptul. Acest lucru corespunde celei de-a doua perioade intermediare sau interimare, cand triburi de popoare amestecate patrund in Egipt fara sa intampine o mare rezistenta. Aceste triburi  erau cunoscute sub numele de Hicsosi, sau  Hixosi. Probabil ca denumirea lor populara era aceea de "Printii Pastori". Nu este exclus ca ei sa fi fost cunoscuti si sub alte denumiri locale.Aceasta este o realitate istorica. Reversul acestei miscari migrationiste va capata numele de Exodul  si va fi rezultatul gonirii acestor triburi de catre Ahmosis I in afara granitelor Egiptului si hartuirea  si distrugerea lor in asediul de la Sharuhen. In aceasta perioada, a existat un faraon care a incercat sa se opuna  cresterii mare a copiilor lui Israel,  ordonand  moaselor sa omoare toti copiii de sex masculin si sa lase in viata doar fetele. Deoarece  ideea faraonului nu a dat roadele cuvenuite, faraon a dat o lege si mai drastica, ca baietii sa fie aruncati in fluviul Nil si lasati sa se inece. Interesant este ca  in Ramayana, faraonul acesta care daduse ordinul  de a fi inecati copiii de origine barbateasca, se numeste Asamanjas. Acest nume este varianta indiana a numelui egiptean pe care nu-l cunoastem. Mama lui se numea  Kesini. Fata lui se numea Batia. Din cauza secetei care bantuia lumea cunoscuta evitand pentru o vreme Egiptul, acesta a continuat  datorita Nilului sa se mentina verde si frumos ca o gradina.Mama lui Mugurel si a sorei sale, era Gaia. Dar pentru a intelege acest lucru va trebui sa ne intoarcem la legendele lui Solomon si la cartea Sabinei Ispas. Acolo se poate observa lesne ca  Solomon, datorita  firii sale, a fost blestemat de catre mama sa  Zeita Pamant sa isi paraseasca tara si sa ajunga in Egipt, desi motivele aflate in spatele realitatii istorice sunt cu totul altele

[vanghelis007]

Cu Galben bou.

La inceput basmul acesta ma zapacise, din cauza ca motivele folclorice veneau din directii istorice destul de diferite . Apoi au fost asamblate memorial laolalta dand nastere basmului al carui titlu a fost enuntat mai sus. Unele motive sunt prezentate  sub o forma degradata, ceea ce ingreueaza intelesul si ma face sa am o retinere in ce priveste aprecierea lor. Flacaul care isi paraseste parintii sa isi faca o stare, poate sa fie povestea lui Iosif plecat spre Egipt, in imprejurari destul de dramatice. Preotul la care se angajeaza ca sluga pentru o perioada de timp, poate fi  atat Faraon, dar si  preotul Madianului. Cand flacaul ajunge si urca pe o magura, putem vorbi despre Moise urcandu-se pe muntele lui Dumnezeu Horeb. Textul se prezinta insa intr-o forma destul de discutabila, deoarece din cadrul lui lipsesc foarte multe elemente definitorii. Este ca si cum povestitorul incearca sa treaca foarte repede, pacalind in felul acesta ascultatorul cu rezumatul unui basm, ca sa isi fixeze atentia pe niste motive folclorice mai puternic reliefate. Aparitia in acest spatiu a vapoarelor, unui port, are darul sa deruteze si sa ne duca cu gandul prin comisionul cerut, la basmele tip: Cenusareasa.
Totusi, prezenta vapoarelor poate fi legata de motivul Solomonian pe care il prezentam mai jos:
Motivul Solomonian:
"Mosul ( Cel vechi de zile )
-Bine ma...Dar nu vrei sa fiu eu tatal tau?-Zice Mosul/Dumnezeu.
-Ba da, ca tot n-am eu tata , n-am mama,  sunt sarman pe Lumea asta.Trebuie sa am si eu un tata ( a se citi" un Dumnezeu")
-Bine tata, Petrica. Uite ce zic eu: Ia vaporasul, da fuga colo in padure  sa facem aicea pe schela asta  o coverga ( acoperis, casa? ), sa nu ne bata vantul, sa nu ne bata ploile  in fine, sa stam si noi la  o azavad.(?!) (Adapost?)
Propunerea construirii templului o face Dumnezeu lui David tatal lui Solomon. Din cauza razboaielor, David nu a reusit sa se tina de aceasta fagaduiala facuta Domnului. Abia spre sfarsitul vietii lui David si dupa moartea acestuia, Solomon va construi un adapost / Templu lui Dumnezeu si o casa pentru nevoile sale personale. Vapoarele si padurea sunt o aluzie la modalitatea in care Hiram i-a trimis cedri din padurile Libanului pentru realizarea celor doua constructii.

[vanghelis007]

Urmatorul motiv care ne atrage atentia este "motivul Iason".
" Ce zice  mosu dimineata:
-Tata, Petrica, ia du-te-zice si pune boii la plug.(...) Du-te la imparatul  ca are o ghicitoare: "Cine-i ara pogonul  de alama, si maine dimineata ii duce paine calda,ii da fata dupa el"
Problema taierii unei paduri si replantarea dealului cu grau, este una dintre acele sarcini de pierzanie la care este supus eroul basmului. Sub aceasta  formna, ave de-a face cu regele Solomon.  Totusi, fie din cauza degradarii informale a mesajului initial, fie pentru ca povestitorul s-a conectat la o informatie locala legata de prezenta boilor si de arat, ritualul se leaga  potrivit parerii mele de una dintre incercaruile de pierzanie la care este supus Iason. Citez din cartea lui Tim Severin, expeditia Iason: (pg. 287):
"(Iason) trebuia sa puna  in jug doi tauri  care scoteau flacari pe nari ce pasteau pe campia sacra a lui Ares, pe celalalt mal al raului unde se afla stejarul sfant  de care era agatata lana de aur. Dupa ce Iason ar fi reusit sa injuge cei doi tauri,  trebuia sa are cu ei patru  acri de pamant intr-o singura zi. Apoi urma sa infiga in brazde dintii unui sarpe imens.Din acesti dinti, ar fi iesit niste barbati inarmati  iar Iason  trebuia sa ii ucida pe toti pana la caderea  noptii."
Ceea ce insa iarasi rupe ritmul basmului, intorcandu-l la o semnificatie Vetero-Testamentara, este motivul Iezechia care apare ca episod urmator. In basm motivul Iezechia este povestit in felul urmator:
"Bai fratele meu, ce putere ai?
-Galben de bou  ii zice:
-Eu iau soarele de la apus si il dau la rasarit.
-Mai fratele meu, sa nu dai soarele la rasarit ca ne blesteama lumea.Mai bine sa il dai asa  cat ne-am face noi treaba."
Iata cum este povestit acest motiv in  "Cartea a doua a regilor":
"Atunci Iezechia a intrebat pe Isaia:
-Care este semnul dupa care voi sti  ca Domnul ma va tamadui si ca poimaine ma voi sui in templul Domnului?
Si Isaia i-a raspuns:
- Iata semnul dupa care vei sti (...). Si l-a intrebat:
_Sa se mute umbra ( soarelui) cu zece linii mai inainte sau  sa se dea mai inapoi?
Atunci a zis Iezechia:
-Este usor lucru ca umbra sa o ia inainte cu  zece linii.Nu. Ci sa se dea inapoi cu zece linii.
Atunci a strigat profetul Isaia catre Domnul si Domnul a dat inapoi  cu zece linii umbra  care se pogorase  pe ceasornicul lui Ahaz."