Basme

[vanghelis007]

Cu Galben bou

Un basm destul de încâlcit la început, care abia către jumătatea lui capătă un pic de înţeles. Motivul ghicitorii împăratului duce la explicaţia basmului:
"-Da măi baiatule, cum ai auzit-o aşa este.Am un pogon de alamă. Cine-l ară şi îl seamănă până deseară,  şi mâine dimineaţă  să-mi aducă pâine caldă, îi dau fata după el."
La un moment dat, am oscilat între  istoria lui Solomon, şi Expediţia lui Iason în Colchida. Am optat pentru cea de-a doua posibilitate, deoarece  pentru a intra în posesia lânei de aur, Iason "trebuia să pună în jug  doi tauri care scoteau flacări pe nări ce păşteau pe câmpia sacră a lui Ares, pe celălalt mal al râului unde se afla stejarul sfânt de care  era  agăţată lâna de aur. După ce Iason ar fi reuşit să-i  înjuge pe cei doi tauri  trebuia să are cu ei  4 acri de pământ  într-o singură zi. Apoi urma să înfigă în brazde dinţii unui şarpe imens. Din aceşti dinţi,  ar fi ieşit nişte bărbaţi înarmaţi  iar Iason  trebuia să-i ucidă pe toţi până la  lăsarea nopţii."
"Cu Murgoci şi Cerban", ne găsim din nou în faţa unui basm care are ca subiect "Expediţia lui Iason în Colchida." Aici împăratul are  o  gradină de aramă-"Câmpul lui Ares"( Câmpul sau grădina este de aramă din cauza luptătorilor îmbrăcaţi în armuri de aramă cu care băiatul trebuia să se lupte.
În acest basm se dă un amănunt care scapă oarecum din celălalt basm. Iason moare. Reînviat de boi, el reuşeşte până la urmă să "are" câmpul şi să plece cu fata împăratului ( Medeea ) şi o parte din avuţiile palatului.
O a doua explicaţie se leagă de cei doi tauri care pot fi de fapt doi munţi de aramă sau nu. Spun asta gandindu-mă la semnificaţia care o capătă arama sau alama în text.

[vanghelis007]

Este foarte cunoscut episodul Biblic al Facerii, cand dupa ce a facut universul, si in cadrul acestuia  lumea noastra pamanteasca cu toate lucrurile frumoase si urate, Dumnezeu l-a facut pe barbat si pe femeie si i-a pus sa stea in mijlocul Gradinii Edenului, sa aiba grija de ea.Din cauza ignorantei celor care citesc Biblia, a faptului ca evenimentele care sunt descrise acolo sunt redate intr-un registru simbolic ceea ce ii face pe unii dintre cititori sa rada cu gura pana la urechi, in vreme ce o alta categorie, desi bine intentionata nu pricepe prea mare lucru, Biblia isi pastreaza inca misterele, cunoasterea acestora apartinand unei categorii limitate de intelepti.
Perechea primordiala, s-a numit asa cum stim: Adam ( Tarana) si Ewa ( Cea care da viata ). Citirea textului Biblic numai din aceasta perspectiva, are dezavantajul de a nu ne oferi detalii prea multe si cititorul in toate situatiile ramane blocat in labirintul mitologiei, incapabil sa se miste, sa o ia intr-o directie oarecare.De fapt numele perechii  primordiale ar trebui sa fie citit laolalta, numele adevarat fiind dupa opinia mea: "Tarana ( dar taranei i se mai spune si pamantul )care da viata." Chiar daca aceasta exprimare nu este intotdeauna folosita cum am sugerat, cei batrani aveau obiceiul ca intalnindu-se unii cu altii sa se intrebe: De unde esti tu de pamant? Ceea ce mai tarziu s-a transformat in: De unde esti tu de loc. Tot legat de acest aspect primordial, impartirea intre oameni s-a facut dupa pamanturile care le locuiau acestia.Denumirea latina care a fost folosita in aceasta directie, a fost: "Terra" care s-a transformat in "Tara". Derivat din acest cuvant: "Tara", cuvantul "Taran" vine si atesta legatura dintre cel mai vechi locuitor al pamantului care s-a ocupat cu prelucrarea Pamantului. Pentru cei vechi Pamantul era Mama careia cei vechi ii spuneau Gaia sau Geia. Numele il regasim si in denumirea  poporului nostru Dacii si respectiv Getii.Atrag atentia cititorului ca Dacii este o forma alterata  al numelui: Da-Gaia sau Da-Gheia care se considerau copiii Gheei, sau a zeitei Pamant pe care grecii o numeau Gaia si copii lui Israel  Ewa ( Cea care da viata ).Denumirea de Geti, este o forma la fel, usor denaturata a cuvantului Gaeti care isi are obarsie tot in Gaia, zeita Pamant. Baba Dochia, este denumirea populara a zeitei Pamant( Baba fiind egala ca semnificatie cu Mama, iar "Chia" fiind pronuntia alterata, populara a numelui Gaia. ), existand in diferite locuri din tara noastra, reprezentari in piatra ale acesteia.Cand cei vechi blestemau pe cineva cu moartea, ei spuneau: "Luate-ar Gaia". Din contra, salutul acelorasi locuitori ai antichitatii, era: "Sa ai viata"- cu referire directa la Gaia, zeita mama care ne-a dat viata. Chiar muntele Kogaionon, aminteste de  Gaia prin pronuntia aceasta prelungita: Gaionon sau Gaianon. Gheonoaia care apare in "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" din colectia de basme a lui Petre Ispirescu, doncolo de explicatiile fanteziste pe care le-am citit se refera fie la zeita Gaia fie la muntele  sacru inchinat acesteia si care se numea asa cum am mai spus: Kogaionon.

[vanghelis007]

Dar nu aceste  exercitii de interpretare lingvistica sunt obiectul acestei cercetari. Este vorba de o incercare de cronologizare a imposibilului, acest eveniment petrecandu-se nu cum spunea un exeget ( Mircea Eliade ) " in illo tempore:"( in acele vremuri) situate insa in afara istoriei omenesti.
Voi repeta  episodul conform Bibliei:
"Sarpele era mai siret decat  toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii:
-Oare a zis Dumnezeu cu adevarat " Sa nu mancati din pomii din gradina?
Femeia  a raspuns sarpelui:
-Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina .Dar din rodul pomului din  mijlocul gradinii Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.
Atunci sarpele a zis femeii:
-Hotarat ca nu veti muri. Dar Dumnezeu stie ca  in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu cunoscand  binele si raul."
Dupa acest motiv al convertirii la pacat,este descrisa incalcarea interdictiei data de catre Dumnezeu:
"Femeia a vazut ca pomul este bun la mancat si placut de privit  si ca pomul era de dorit  ca sa deschida mintea cuiva.A luat din rodul lui si a mancat.Si a dat  si barbatului ei care era langa ea  si barbatul a mancat si el."
Al treilea motiv este acela al izgonirii perechii primordiale din Rai.
" Astfel a izgonit El pe Adam.Si la rasaritul  gradinii Edenului a pus  niste heruvimi care sa invarteasca o sabie invapaiata  ca sa pazeasca drumul care duce la  Pomul Vietii."-incheiat citatul.
Ne gasim in fata unui fragment de mitologie care este scris intr-un limbaj criptic, simbolizat, elementele care apar in cadrul motivului, trebuind sa aiba un corespondent arhetipal. Fiind vorba de  faptele omenesti, incepem sa vorbim despre o istorie care apartine nu atat lui Dumnezeu cat oamenilor. Daca episodul este absurd si pare destul de copilaresc, confirm. Asa este. Este la fel de absurd ca si basmele noastre nationale dar si ca basmele din afara spatiului nostru cultural. Absurditatea lui nu porneste de la naivitatea conceptiilor despre lume si viata a celor antici sau ca rod al fanteziei creatoare a autorilor Biblici. Absurdul nu este rezultatul  prelungirii fanteziei autorilor, asa cum cred unele persoane, ci pentru ca limbajul folosit este cel al simbolurilor. Sigur ca  initial au existat cei care stiau despre ce este vorba. Mai tarziu insa, realitatea istorica de la care s-a plecat a fost pur si simplu uitata si nu a ramas decat povestea fara nici-o explicatie. In incercarea de a da o explicatie logica, exegetii acelor vremuri cat si cei de mai tarziu s-au incurcat in propriile vorbe, oferind interpretari la fel de aberante ca si episodul pe care il luau in discutie. Din acest motiv, nu s-a ajuns la niciun  rezultat. Acesta este unul dintre aspecte. Un alt aspect este faptul ca cercetarea se rezuma strict la spatiul cultural al motivului Biblic luat in discutie. Este un fenomen similar cu cel care se intampla in folclor. Se apuca cineva sa faca analiza folclorica a unui text, si pentru ca o personalitate culturala si-a lasat amprenta pe textul respectiv, textul acela este cel mai bine realizat, este varianta cea mai importanta dintre toate, s.a.m.d., celelalte variante fiind marginalizate si  minimalizate, desi vorbesc despre acelasi tip de evenimente. Nu neg nici-o clipa importanta unui studiu facut asupra unui text folcloric.Dar textul este o particica a intregului, la intreg participand si celelalte variante. Mai mult decat atat. Textul in sine se prelungeste cultural si in alte productii culturale, care vorbesc si ele despre acelasi lucru . Partea simpatica este ca noi nu stim acest lucru. Din acest motiv continuam cu o rabdare de Sisif sa ridicam interminabil bolovanul pe varful dealului fara sa reusim niciodata. Si asta pentru ca acceptam un sistem de lucru inoperant. Pentru ca ne este frica sa nu vina cineva si sa spuna ca modul nostru de a lucra este gresit.Desi fiecare om este prizonierul propriei sale experiente si poate ca trebuie sa experimentam altceva pentru ca sa ne continuam drumul. Aceasta inseamna ca trebuie sa avem mintea deschisa.

[vanghelis007]

Povestile mitico-fantastice  ale lui  Lazar Saineanu, incep cu Ciclul parasirilor om-animal. Acest ciclu la randul sau este impartit in trei tipuri:
-Tipul  barbatul-animal sau Amor si Psyche:
Femeia greseste si  barbatul (sub un invelis animal ) o paraseste.
Ea rataceste un timp pentru a-l cauta si  regasindu-l, se impaca.
-Tipul femeie zana ( animal ) sau Melusina.
Tipul femeie-lebada sau Neraida.
Sa vorbim cateva cuvinte despre primul tip, "Amior si Psyche."
" Niste oamenui batrani neavand copii, se hotarasc a lua  de suflet ce ar gasi in cale.Mosul gaseste obisnuit un sarpe ( sau balaur ) care peste catva timop crescand il trimite pe  mos sa o peteasca pe fata imparatului."( pg.165)
Interesant este faptul ca "dupa cununie, sarpele isi leapada noaptea pielea si se face un flacau frumos."
Suntem in fata unui joc de puzzle. Avem o figurina cu sarpele  care o face pe Ewa sa incalce interdictia divina, dar nu cunoastem motivatia pentru care sarpele se foloseste de astfel de tertipuri, iar pe de alta parte  un sarpe care are capacitatea de a se transforma noaptea intr-un flacau frumos. Intrebarea pe care ne-o punem este daca serpii din aceste episoade sunt unul si acelasi sau vorbim despre  lucruri deosebite.Eu cred ca este vorba despre acelasi sarpe, sau entitate, care putea fi reprezentata sub doua infatisari: aceea de reptila si cealalta de om. Afirmatia mea se bazeaza pe motivul "furtului merelor din gradina." Desi acest motiv apare in  alte basme incadrate intr-o alta tipologie.

[vanghelis007]

Imprumuturile mitologice sunt  o metoda destul de des folosita la scara istoriei culturale, reprezentand de fapt contactul cultural care s-a stabilit intre diferite popoare pe diferite cai, in diferite momente ale istoriei omenesti. In mitologia ebraica, intalnim acest episod al sarpelui,  Evei si Adam disputandu-si nemurirea in jurul unui mar. Incalcarea  interdictiei date de catre divinitate va duce la izgonirea cuiva.In Biblie cel care va fi izgonit sau sacrificat, este Iosif. Acesta va fi vandut egiptenilor ca sclav de catre proprii sai frati.Intrebarile pe care mi le pun sunt urmatoarele:
Exista vreun episod in mitologia greaca in care sa apara sarpele, Ewa si Adam in prezenta unui mar? Ce infatisare va avea episodul Biblic in versiunea mitologica greaca?Hai sa vedem:
" La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiti toti  zeii Olympului  cu exceptia unei singure zeite, Eris-zeita vrajbei.Ca sa se razbune, cand petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care statea scris:
"Celei mai frumoase."
Aceste cuvinte aveau sa constituie un motiv de vrajba intre zeitele Pallas Athena, Hera si Aphrodite. Cel sortit sa le faca dreptate este Paris.El este muritorul ales de zei sa hotarasca. Fiecare zeita  ii fagaduieste un dar iar balanta alegerii  lui Paris se inclina catre  zeita Afrodita, care i-a fagaduit  ca ii da cea mai frumoasa femeie din lume: Elena.
Realizarea acestei promisiuni va duce asa cum stim cu totii la cel dintai razboi din lume, razboiul Troian. Desi o sa para paradoxal, despre razboiul troian nu vorbeste numai Iliada lui Homer ci si cele doua dialoguri ale lui Platon si un numar destul de mare  de basme si povesti populare. Un mit se dezvolta avand la baza evenimente istorice mai vechi sau mai noi.Personal cred ca mitul Biblic al Facerii  s-a nascut in jurul anilor 500 i.d.H. ca urmare a celor doua razboaie medice. ( Razboaiele dintre Persi / Mezi si Greci .) Cu toate acestea mai exista in cadrul legendei Facerii ceva care starneste semne de intrebare. Despre acest aspect  comentat in felul lui de catre Diodor din Sicilia in "Biblioteca istorica", vom vorbi in cele ce urmeaza.

[vanghelis007]

Cea de-a unsprezecea sau chiar ultima munca a lui Herackles a fost sa aduca merele de aur din gradina Hesperidelor, aflate sub paza lui Atlas. Primul care a intrat in conflict cu Atlas a fost Perseu. Acesta nu a vrut sa fure merele dar fiind jignit de catre Atlas, a scos capul Meduzei si l-a transformat pe Atlas intr-un munte. Al doilea care vine sa ia merele de aur este Heracles. Ori Diodor din Sicilia vine la un moment dat si comenteaza o alta legenda, care apropie povestirea de tinuturile noastre arhaice.Iata cum suna legenda: ( pg. 282 ):
"Cea din urma munca a lui Herakles, a fost aducerea merelor de aur  ale Hesperidelor.(...) Unii sustin ca existau in cateva  gradini ale Hesperidelor  in Libia ( astfel de mere de aur ) pazite cu strasnicie de  de un balaur inspaimantator pe cata vreme altii socotesc ca Hesperidele aveau  turme de oi atat de frumoase , incat printr-o metafora poetica s-a pretins ca erau mere "de aur" tot asa cum Adrodita a fost numita pentru frumusetea ei, "Afrodita de aur."Iar prin balaur, trebuie sa intelegem "pazitorul turmelor."
Putin mai departe, Diodor din Sicilia scrie:
"In tara numita Hesperitis  traiau doi frati foarte vestiti: Hesperos si Atlas.Ei aveau turme de oi de o rara frumusete.Iar culoarea oilor era  galbena precum  aurul.Si cum poetii le spun oilor "mela", turmele au primit  numele de "mela de aur."
Daca povestea, in intentia autorilor antici se refera la zeitatile si orasele stapanite de Hera Afrodita si de Atena, Atlantidele sau Hesperidele pe care Busiris faraonul Egiptului vrea sa le fure,  se refera la razboaiele medice, deci la conflictul dintre persi si  greci, in momentul cand Egiptul fusese cucerit deja de  persi.Dar in clipa cand merele se transforma in oi cu lana de aur, trebuie sa ne apucam sa citim mitul lui Iason si expeditia pe care el a facut-o  in Colchida, tara fabuloasa situata in Georgia pe malul de rasarit a Marii Negre, desi sunt nenumarate indicii care vorbesc despre altceva.
Se intampla ca in cazul Pavel Varga. Descoperim teoretic, fara o localizare precisa  ca  Pavel Varga a descoperit  o necropola extraordinara , regala, apartinand  Agatarsilor, dar ne scapa sau omitem sa spunem ca  acest mormant este de fapt: Mormantul lui Dyonisos.
Interpretarile facute de exegezele antice ne plimba aiurea, cand chiar legendele de origine greceasca o spun destul de clar:
"Heracles ajunge in impadurita  Hylaia  viitorul tinut scythic  unde iernand intr-o pestera cu Echidna,-  care ii furase herghelia de iepe, -face cu aceasta faptura trei copii  care devin stramosii Scitilor, Agatarsilor, si tracilor."
Faptul ca Agatarsii se nasc din Echidna cea de pe raul Cerna ( Orfeu va fi omorat de bacantele  sau menadele lui Dionisos) avandu-l ca tata pe Heracles, reprezinta in fapt actul de nastere al unuia dintre cei trei Dionisos. Eu cred ca numele lui Dionisos este pronuntat alterat  numele spunand cu totul altceva: Dion sau Dios= Zeul si Isos, de fapt Istros=Dunarea. Mai exista posibilitatea ca numele sa fie tot o forma alterata  a Zeului purtator de Tyrsos, adica a sceptrului.Este varianta greaca a numelui local: Agatarsi, adica Cei care conduc cu sceptrul.

[vanghelis007]

Cartea Valvelor

Maria Ionita a scris o carte excelenta care s-a numit "Cartea Valvelor." Intre capitolele acestei carti, exista si acesta in care accentul cade foarte mult pe comori. Acest capitol special, III, chiar face referire la acest aspect: "Despre comori."Sigur, cele scrise acolo, pot fi citite in directia  pe care o sugereaza povestitorii. Le acceptam sau nu le acceptam, iar in caz de negare, ne intrebam despre ce anume este vorba si cautam raspunsurile nu neaparat acelea care sunt date in carte, ci pe acelea care le presupunem noi ca fiind mai apropiate de adevarul  istoric si respectiv legendar. Motivul tezaurului ingropat de  Decebal este desigur foarte interesat dar am vazut la vremea respectiva ca este contrazis de faptul ca  a fost confiscat de Eudeleon cu cateva sute de ani mai devreme. Citind despre moartea regelui Attila al Hunilor si despre moartea lui Genghis Han, vedem ca exista doua lucruri asemanatoare dar care au la un moment dat ceva care le separa. Modelele  Decebal si Eudeleon, vorbesc de ingroparea unui tezaur, adica a unor obiecte materiale facute din aur si din argint in albia unor rauri, si apoi despre sacrificarea constructorilor, pentru ca acestia sa nu divulge locul unde s-a intamplat acest lucru.In ce ii priveste pe ceilalti doi mentionati mai inainte, sacrificiul este de cu totul alta natura. El se savarseste in mod voluntar, urmarind sa asigure asistenta regilor dupa moarte de catre persoanele cele mai fidele de care conducatorii respectivi erau inconjurati in viata. Chiar daca cele doua situatii par sa se suprapuna, aparitia "sacrificiului" in Cartea Valvelor", desi pus pe seama pastrarii secretului care trebuie pazit ( dar ca o ironie memoriala este transmis peste timp cu o serie de amanunte interesante) cred ca se refera la acel cortegiu de nobili si persoane de casa care au facut acest gest pentru a fi alaturi de regele lor, pentru a-l insoti pe lumea cealalta. Vreau sa spun ca  mentionarea acestui "sacrificiu" mentionat intr-o anumita imprejurare, poate fi dovada existentei unei necropole deosebite, in care au fost inhumate personalitati ale lumii antice. Este ceea ce am numit ca fiind o necropola regala iar in cazul acestor legende legate de Muntii Apuseni, ca fiind necropola zeului  Dyonisos. Reamintesc aici una dintre legende:
Comora (pg.122 )
O fost un boier si-o avut bani. Si argint si aur  si i-o dus la Comora.O manat niste Tigani si i-o dus acolo sa ingroape banii sa nu-i mai capete nime.( Aceasta insemna ca boierul nu vroia sa ii mai dezgroape, de unde si ideea de necropola ).Si le-o spus sa nu  spuie la nime."
De aici interpretarea povestitorului difera de a mea:
"El, ca sa fie bizuit ca  n-or spune tiganii,  o manat niste armata  ca sa tie calea si sa -i omoare pe tigani.Ca o stiut ca asa nu vor mai spune nimanui. Si i-a prins acolea pe drumul acela din sus de casoaie si i-o omorat.Si de atunci asa ii zice la drumul acela : Tiganeasa."

[vanghelis007]

Ahile

Despre grecul Ahile stim cateva lucruri interesante dar intr-o perspectiva profana:
Era considerat semizeu in mitologia greaca. A participat la razboiul troian, conducand furnicile in lupta. Formularea cu furnicile nu este de loc rezultatul imaginatiei mele din moment ce mitologia il considera stapan peste mirmidoni,  cuvantul provenind din "myrmex" care inseamna "furnica".
Reamintesc aici ca in "Povestea lui Harap Alb", eroul lui Ion Creanga intalneste niste "furnici" care treceau pe un pod peste o apa. ( scena care se regaseste doar in Exod.) Ori "furnicile" pe care le intalneste Harap Alb, sunt ale lui Ahile. Ele intr-adevar traverseaza Marea Rosie, din mai multe motive, care tin de mitologia comparata, ca si eroul despre care vorbim. In copilaria lui Ahile se intampla doua lucruri extrem de ciudate, peste care exegeza trece cu o mare usurinta. Nu este neaparat o acuza, cat faptul ca nimeni nu a reusit sa faca o comparatie intre miturile grecesti si cele ebraice, desi intre ele este o legatura extraordinara.Ahile a fost fiul zeitei Thetis si a lui Peleus. Nascandu-l, zeita l-a scufundat in Styx ca sa il faca invulnerabil, dar un calcai a ramas neudat, -calcaiul lui Ahile- care a ramas vulnerabil. Scalda lui Ahile apare in doua locatii diferite.Prima dintre ele se gaseste in Exodul si  se refera la nasterea lui Moise. Povestea cu fiul nascut de o  oarecare in casa lui Levi este cunoscuta. Pe vremea aceea Faraon daduse ordin ca toti copiii de sex masculin sa fie omorati si numai fetele sa fie lasate in pace, sa traiasca. Mama evreica, va ascunde un timp copilul dar fiindu-i frica, a facut un sicrias de papura  invelit cu un strat de smoala, a pus copilul in el si a ascuns sicriasul in niste trestii. Fata lui Faraon care trecea cu slujitoarele ei pe acolo, a auzit plansul copilului , a pus pe cineva sa vada despre ce este vorba si emotionata a  cerut sa fie luat si crescut la casa ei.Ceea ce am scris aici legat de Fata  lui Faraon si copil, este exact scena care apare in mitologia greaca cu privire la Ahile si scaldarea copilului in apele Styxului ( care nu era altul decat Nilul). Cealalta scena care apare -de factura mai nordica - se refera la scalda lui Sigurd in sangele balaurului Fafnir. Si putem aminti  pe undeva periferic, ca Iason va fi pus de catre frumoasa Medeea sa se scalde noaptea in apele raului Fasis inainte de a-i aduce jertfe zeitei Hekate.
Ca Moise creste printre fetele de la palatul lui Faraon nu este nici o indoiala.Dar iata ce face zeita Thetis  cu fiul sau Ahile ca sa scape de prezicerea oracolului ca daca va participa la razboiul troian va muri:
"Thetys l-a tinut ascuns pe Ahile la curtea regelui Lycomedes, printre fetele acestuia."
In Povestea lui Harap Alb, fiul de crai pleaca la unchiul sau care avea numai fete.
De ce avea numai fete? Pentru ca Faraon vrand sa mentina echilibrul demografic, daduse ordin ca baietii nascuti  de catre  poporul copiilor lui Israel sa fie omorati, masura extrema fiind aceea a inecarii acestora in apele Nilului.
Iar ultimul argument, este intoarcerea pe dos a numelui lui Ahile. Daca savarsim acest lucru, vom obtine: Eliha. Curios sau nu, dar Elohim, reprezinta pluralul numelui lui Dumnezeu al copiilor lui Israel, al acelor "furnici" despre care am vorbit la inceput.

[vanghelis007]

Cu Bogdan.

In cartea de basme a lui Ionel Oprisan, ( vol.1) exista un basm  care se numeste: "Cu Bogdan." Citit din perspectiva exegetului, basmul suna destul de incalcit, nu exista niciun fir calauzitor care sa permita interpretarea lui. Aceasta deoarece motivele din basm nu pot fi recunoscute la o prima citire profana sau simbolica. As putea spune ca informatorul Nicolaie Burtila de la care a cules Ionel Oprisan basmul a stiut sa il repovesteasca intr-un registru simbolic de-a dreptul excelent.
Rezumastul basmului este urmatorul:
Un imparat avea noua copii, opt baieti si o fata. Tragnd sa moara,  le cere copiilor sa tina focul aprins noua  nopti la rand fara sa se stinga.Noaptea cand era fata de serviciuy ( de paza) vine un porc mistret sa o manance dar ea curajoasa il taie cu sabia. Sangele insa s-a scurs peste foc si l-a stins. Din aceasta cauza, se uita pe unde se vede lumina si pleaca in directia respectiva de unde cauta sa faca rost de foc.Ajunge la o zmeoaica si aceasta ii da niste cenusa  si niste taciuni.Pe urma de cenusa ramasa vin copiii zmeoaicei , o prind si abuzeaza de ea.Pana la urma ajunge acasa si face focul acela la mormant. Ii povesteste fratelui  cel mic lui Bogdan ce i s-a intamplat , isi schimba vesmintele intre ei si fratele cel mic ramane acasa imbracat in straie femeiesti dandu-se drept sora lui. Revin fiii zmeoaicei, flacaul ii omoara pe rand dar scapa doar unul singur care se intoarce la maica-sa. Zmeoaica vine la fata si ii da un pieptene , sa-si pieptene si sa isi primeneasca fratii. Cand fata da cu pieptenul prin parul lor, toti fratii se preschimba in cai. Toti caii erau muti numai Bogdan avea gura si putea sa vorbeasca.Ca sa scape de zmeoaica, fata si cu fratii ei pleaca in lume. Ajung la o fantana. Fata era imbracata barbateste. Vine un fiu de imparat la fantana aceea si o invita pe fata la palatul lui unde are de toate. Fata se duce.Imparatul ii spune ca baiatul acela este de fapt fata si ii sugereaza sa ii  descopere viclenia. Flacaul reuseste si o ia de sotie.Fiul zmeoaicei care a scapat o descopera la un moment dat pe un camp si o leaga de un tufan. Trece un mocan care o dezleaga si o duce la palat. Apare si fiul zmeoaicei, dar este pacalit de fata si omorat. Vine zmeoaica si se baga femeie de serviciu la palat transformand-o pe fata intr-o pasare si luandu-i infatisarea. Zmeoaica ii cere sotului ei, fiul de imparat sa taie pe Bogdan dar pasarea  nu-l lasa, Scapa de vraja, baba se preface in sarpe cu mai multe capete si apoi din nou in baba si este omorata.Fata folosind pieptenele ii transforma pe fratii sai inapoi in oameni. Sfarsitul povestii.

[vanghelis007]

Senzatia  pe care am avut-o la prima citire a basmului a fost aceea de incalceala. Cand basmele sunt creatii proprii, intotdeauna sunt incalcite, semanand in definitiv cu modul nostru saltaret de gandire. Acelasi lucru se intampla si cand basmul este repovestirea unor lucruri care s-au petrecut in negura timpului si povestitorul nu face altceva decat sa il retransmita memorial.Prioma precizare pe care doresc sa o fac aici este ca acest basm nu este totusi inventat de catre cel care il povesteste, acesta nefacand decat sa transmita cu limbajul sau propriu o istorie care de fapt s-a intamplat si a mai fost transmisa. Pentru a intelege  misterul de care sunt inconjurate vorbele mele, voi apela la motivul identificarii fetei.Iata scena asa cum apare ea descrisa in basm:( pg. 342) :
"-Ma, eu cunosc ca e fata, ma.
-Nu se da  mai tata, nu se da. ( cu sensul: Nu se demasca, nu se da de gol. )
-Ia uite ce faci.Ia du-te cu ea pe la balci.Du-te la balci si vezi la ce trage ea.La margele, la cercei?Daca trage la margele, la cercei, e fata.Daca trage la buzdugane la sabii, e baiat."
Se duc ei la balci, iar satana de fiu de imparat pe unde il mana necuratul? Pe la  fuse, la cercei, la margele, de toate felurile si de toate culorile. Ori fata, ce credeti ca ii spune flacaului?
"-Bai vere, parc-ai fi o fata din alea de tragi la cercei.(...) Hai sa ne luam cate un buzdugan  o sabie, un levorvel ca de-asta ne-o lua capul, nu margelele si cerceii..."
Explicatia o gasim la Alexandru Mitru, care in Legendele Olimpului, Eroii, povesteste:
"Ulise s-a  schimbat la haine,facandu-se negustor.S-a dus apoi catre palatul acelui rege  Licomede purtand cu el salbe de aur bratari, cercei, valuri alese.Insa intre acestea toate, varase  si un coif,  un scut si o sulita  stralucitoare.
Fetele regelui s-au strans  numaidecat sa vada marfa si intre ele se grabise si flacaul zeitei Thetis.Ulise cerceta cu ochii sa vada  unde e baiatul insa nu deslusea deloc.Atunci le tot intindea marfa  si le-mbia s-aleaga  salbe, bratari sau valuri  dupa plac.(...) Si tot atunci  insotitorii lui Ulise care ramasesera  la porti  au inceput sa sune tare din trambite  si din chimvale.Fetele au fugit speriate crezand ca incepe vreun razboi.Insa Ahile a luat  o lance si s-a repezit spre porti gata sa apere palatul."
Descoperirea acestui motiv in cadrul basmului, transforma basmul intr-un apocrif al Iliadei lui Homer. Din clipa aceasta, putem sa dezlegam cu mai multa usurinta simbolurile din basm. Cei noua copii sunt cei noua ani cat va dura razboiul Troian.Fratii transformati in cai,  sunt  tovarasii lui Ulise care au fost ascunsi in calul Troian.Singurul din cal care avea voie sa vorbeasca era doar Ulise/Bogdan. Cand Elena a inceput sa ii strige pe eroii greci ascunsi in cal unul dintre ei a fost cat pe-aci sa se dea de gol. Noroc ca interventia rapida a lui Ulise care i-a astupat iute gura l-a facut sa amuteasca.