Basme

[vanghelis007]

Prin urmare, iata-l pe Pepelea, stand intr-un sac, oamenii locului cautand un loc unde apa raului este cea mai adanca iar ciobanasul primeste raspunsul ca Pepelea de aia este aruncat in apa ca in locul acela se gasesc multi galbeni.In amintirile lui Ion Creanga gasim o referire la scena descrisa in ciclul Pepelea:
"...apoi in picioare, tiind  la urechi  cate-o lespegioara  fierbinte de la soare  cu argint printr-insele, si aci saream intr-un picior aci in celalalt aci plecam capul in dreapta  si la stanga, spuind cuvintele:
Auras pacuras,
Scoate apa din urechi
Ca ti-oi da parale vechi"
Interesant este faptul ca in folcloristica basmelor povestite de Ion Creanga, sau "popa smantana"-cum il alintau unii prieteni,-apare si nu o data, imaginea Exodului cu trecerea peste Marea Rosie.Iata cum apare acest episod zugravit in "Povestea lui Harap Alb."
" Si cand sa treaca un pod peste o apa mare iata o nunta de furnici tocmai atunci trecea si ea podul"...
"Apa mare" este Marea Rosie. Furnicile, reprezinta acel popor care apare in razboiul troian cu denumrea greaca: Myrmidoni, de la "Myrmex", insemnand "Furnica".Neamul acesta de razboinici ahei era condus de Achile sau Ahile, eroul grec mentionat in Iliada si Odiseea.Dar daca luam numele lui Ahile si il cititi de la dreapta la stanga, obtinem: Eliha, respectiv Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu, insemnand"Cei Puternici"
Povestea lui Harap Alb sau "povestea slugii albe"- in contrast cu egiptenii care aveau pielea mai inchisa la culoare- este in definitiv Povestea vetero-testamentara a lui Iosif, acolo aparand si alte motive avand corespondenta  in Biblie. Dar surprinzator, sau poate ca nu este cazul sa ne miram atata, Ion Creanga, chiar daca a fost considerat la un moment dat raspopit, prin atitudinile sale inclinand mai repede catre profan decat religios,a mai facut aluzie in basmele sale la Exodul, respectiv la trecerea peste Marea Rosie. Iarta cum apare scena in "Danila Prepeleac":
"Atunci dracul se craceste c-un picior la asfintit si cu unul la rasarit.Se-apuca zdravan cu mainile de tortile cerului  casca o gura cat o sura si cand chiuie odata, se cutremura pamantul, vaile rasuna, marile clocotesc si pestii din ele se sparie.Dracii ies afara din iaz, cata frunza si iarba."

[vanghelis007]

Calimendru / O legenda a aurului transformata in basm?

07/05/2013 de vanghelis008 | Editare

Exista un mare grad de dificultate in a interpreta un basm, deoarece, este extrem de dificil de a patrunde in memoria povestitorului si a descoperi acolo, realitatea istorica, cu valoare arhetipala, de la care a pornit acesta in realizarea produsului sau folcloric. De foarte multe ori devenim tributari a unor mecanisme inertiale. Astfel, daca luam ca adevarat un anumit arhetip – spre exemplu cel Vetero-Testamentar, – suntem tentati sa generalizam. Din cauza rezultatelor obtinute,vom considera ca toate basmele pornesc de la acelasi arhetip, ceea ce nu este adevarat, existand o serie de modele de la care povestitorul popular se inspira.Dificultatea este cu atat mai mare cu cat motivele populare pot sa ne indrume catre doua ( sau mai multe arhetipuri diferite).In cartea lui Simion Florea Marian, -”Basme populare romanesti, vol.II” am gasit o poveste, intitulata simplu, “Calimendru”.
Vom incerca sa interpretam povestea lui Marian din doua directii, lasand cititorul sa aleaga modelul arhetipal care este cel mai convingator:
-1) Modelul Vetero-Testamentar
In Biblie s-a vorbit de seceta si de faptul ca Iacov isi va trimite copiii sa aduca grau din Egipt.In basm la moartea tatalui, copiii primesc drept mostenire un fier de plug care este transformat in seceri.Sa ne amintim despre visele lui Iosif in care snopii fratilor se inchinau snopului care il reprezenta pe acesta.In Biblie se vorbeste despre incercarea de omorare a copiilor lui Israel. Acelasi lucru se intampla si in basm. Numai ca fratilor li se ofera bucate otravite. Exodul este subliniat de furtul sabiei zmeului care statea agatata pe un perete. Aceasta sabie nazdravana, cantatoare, este steaua calauzitoare.
-2) Este posibil, asa cum am sugerat si mai inainte, ca o serie de intamplari cu caracter istoric ( sau legendar ) local, sa fi fost prelucrate de povestitorul popular si sa fi fost transformate in basm. (Atrag atetia asupra caracterului speculativ al acestei interpretari). In basme si legende, apare o situatie inedita, in care, dupa ingroparea unui defunct sau a tezaurului acestuia, constructorii care au ridicat mormantul sau au sapat ascunzatoarea pentru aur sunt omorati prin otravirea bucatelor. Este valabil in ce priveste tezaurul regal al lui Decebal. Este valabil in ce priveste moartea si ingroparea unor regi cu tezaurele lor dobandite in timpul vietii, printre acestea incadrandu-se tezaurul descoperit intamplator de Pavel Varga legat de necropola lui Dyonisos, de tezaurul ingropat pe varful Cernei de printul sarb Obrenovici.Sigur, ca toate aceste afirmatii trebuiesc argumentate, lipsa argumentelor fiind la un moment dat punctul slab al cercetarii.Spun acest lucru, deoarece exista o mare dificultate in a interpreta simbolurile care transforma realitatea in imaginarul poetic. Curiozitatea este ca in basmul Calimendru, stapanul locului,vrea sa ii omare pe cei sapte frati care s-au apucat sa ii secere graul, oferindu-le mancare otravita.
Ori in basm se face la un moment dat o afirmatie interesanta:
“Ajungand ei la curtile zmeului, acesta indata ii duse intr-o casa deosebita, frumoasa si impodobita cu fel de fel de odoare scumpe: cu aurarii, cu argintarii, diamanturi si alte pietre nestemate, cu covoare de matasa pe podele si pe pareti cu niste oglinzi ca acelea de te vedeai intransele din cap pana in picioare.(…) Acolo, in casa aceea (…) i-a poftit zmeul sa sada pana ce va fi gata cina.”
Intrerbarea care mi-o pun, este daca acest basm are cumva legatura cu tezaurul printului sarb, sau s-a tesut in jurul unei alte taine, in cadrul careia constructorii au fost la sfarsit exterminati.

[vanghelis007]

Calimendru / urmare

08/05/2013 de vanghelis008 | Editare

In materialul anterior dedicat aceluiasi subiect,am vorbit un pic la general. Afirmatiilor facute acolo, si care puteau fi argumentate doar printr-un mic studiu de mitologie comparata,le lipsea acest capitol din urma pe care il punem in evidenta aici. Din (nou atrag atentia cititorului asupra caracterului speculativ al teoriei, punerea in practica a teoriilor mele putand fi sortite esecului ele apartinand mai degraba imaginarului decat unei realitati obiective ).Am afirmat la un moment dat ca povestea lui S.F. Marian- “Calimendru”-poate fi legata de legenda printului sarb Obrenovici, in urma unui proces complex de “basmificare”. Am aratat in acelasi timp ca basmul se incadreaza conform parerilor mele vetero-testamentare, dezvoltarii narative a motivului Iosif si fratilor sai. Fuga lui Calimendru si a fratilor, corespunzand potrivit opiniilor mele Exodului Biblic. Elementele de referinta,( punctele comune,) dintre basm si Vechiul Testament fiind legate de: coborarea in Egipt a fratilor pentru a cumpara grane din cauza foamei care se raspandise in toata partea de rasarit a bazinului Marii Mediterane. Incercarea de omorare a copiilor lui Israel ca urmare a inmultirii lor demografice ceea ce punea in pericol economia Egiptului. Pe fundalul unei epidemii care a lovit mai mult casele lui faraon, copiii lui israel fug din Egipt. Peaceste linii narative ale Vechiului Testament se incadreaza basmul “Calimendru” a lui Marian.
Anumite particularitati ale basmului, ma determina sa explorez basmul lui Marian si ca o paralela a acestuia la legenda istorica a printului sarb Obrenovici.Pentru a reaminti cititorului despre ce este vorba, redau mai jos un articol luat de pe Google, intitulat: “Tezaurul dacic, comori nedescoperite”:
“O serrie de legende locale vorbesc de un mare tezaur ingropat de cei 300 de oameni ai celui care a fost de doua ori principe al Serbiei Milos Obrenovici ( 1815-1839)9 1858-1860) intr-o pestera de pe Valea Cernei.
Deoarece toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost ingropati la intrarea din pestera, fiind in prealabil otraviti, singura sursa de identificare ar fi o piatra patrata incastrata cu un snop de grau si un sarpe.”
In Calimendru, cei sapte frati trec printr-o padure si ajung la un moment dat intr-o poiana, unde se afla o holda mare pe care se apuca sa o secere. ( semnul de recunoastere este “o piatra mare cu un snop de grau”)
“Zmeul-spune basmul-stand langa curtile sale intr-un foisor din varful unui copac vedea peste toata poiana” ( in legenda, “piatra cea mare”)
Ce face Obrenovici dupa ce sunt terminate lucrarile? Una dintre legende spune: “Pe urma, dupa ce s-a terminat, Obrenovici i-a scos afara in locul numit “pe cuptioare” si acolo le-a dat sa bea si i-a otravit.”
Ce face zmeul in basm? Vrea sa ii otraveasca pe frati.
“Zmeul cum ajunge acasa striga pe zmeoaica, nevasta-sa si-i zise:
-Fa feciorilor celora ce-mi secera holda degraba pane calda si zama de mancat, painea sa fie mandra, alba si curata cum e de la Dumnezeu lasata, zama insa sa fie cu venin, catrana amestecata.”

[vanghelis007]

Cred ca a venit timpul sa  ne aruncam privirile catre lumea personajelor fantastice din basm, catre zeitele si zeii care umplu mitologia greaca  dar si mitologiile altor popoare ale antichitatii.Ramane o tentatie motivul sacrificiului careia exegeza i-a atribuit diferite interpretari interesante, pornind de la sacrificiul persoanelor profane si religioase , pana la moartea eroilor si chiar a divinitatii, moarte sacrificiala sau accidentala, dar supusa semnelor unor zeitati definite temporal ( apartinand timpului,)- si purtand numele de destin.Personal cred ca  exista doua lumi paralele, una reala, profana si alta virtuala, a imaginarului omenesc, un univers primordial in care exista entitati  fie cu puteri deosebite, fie acest univers despre care vorbim, se misca , evolueaza dupa anumite legi specifice, diferite de ale noastre, care contravin legilor cunoscute de noi. Desi materialismul sustine ca divinitatea este produsul mintii omenesti, "realitatea" religioasa, sustine ca lucrurile au inceput altfel, avand ca semn mai intai divinul. Acesta fie ca a aparut de la bun inceput, fie ca este rezultatul unui proces indelungat in urma caruia si-au facut simtita prezenta.Materialismul si religia, se misca de la bun inceput pe doua directii diametral opuse.Primul pune la baza vectorului sau profanul si divinitatea la varful sagetii, cata vreme cel de-al doilea caz aseaza divinul la baza si profanul la celalalt capat. In vreme ce unul dintre drumuri merge de la stanga la dreapta, celalalt face acelasi lucru dar de la dreapta la stanga. Existenta divinului,  implica capacitatea acestuia de a genera viata -universul- sub aspectele sale cosmice si terestre, mergand pana la uman. Acest lucru se intampla  printr-un efort divin de creatie, dar cu diferite nuante. Divinitatea ramane factor dominant si traieste in paralel cu lumea reala pe care a creat-o, ( de unde si relatia de dependenta a umanitatii fata de divinitate, manifestata prin  adoratie, rugaciune, de fapt stabilirea unui protocol complex prin care omenirea isi manifesta recunostinta fata de Zeul care a creat-o.Uneori Creatia, Facerea sau Geneza nu este strict vointa divinitatii, actul fiind rezultatul unui sacrificiu, insusi divinul prin sacrificiu se transforma in profan, dar prin acest profan intelegem tot universul real pe care il traim. Alteori, creatia profana a lumii este rezultatul unui experiment in care divinul se amesteca cu profanul. Legat de acest aspect sau nu, experienta crearii lumii este un eveniment compromis si se cauta diferite metode de a anula actul creativ primordial si inlocuirea lui cu un altul mult mai eficient. Totusi, relatia dintre divinitatea creatoare si umanitate, este destul de dificila, lipsita de armonie, fiind generatoare de mari probleme. Una din solutii este aceea a distrugerii ( sau autodistrugerii) lumii. Cea de-a doua este sacrificiul  zeului intr-o forma violenta.

[vanghelis007]

Voinicul cel fara de tata ( Basmele Romanilor, X , o colectie nemuritoare. )
Se intampla aici urmatorul lucru: Ori povestitorul cunoaste mitologia greaca si in inceputul  basmului sau  nareaza o intamplare imortalizata in respectiva mitologie, ceea ce ar permite ca episoadele nasterii si aventurile ulterioare sa se respecte intr-un fel cronologic ori sa reactualizeze memorial, legendele Solomoniene in prolog si sa continue vetero-testamentar cu Moise si Exodul. O ultima varianta, se leaga de evocarea episodului nasterii lui Iisus in Noul Testament si  dupa aceea, pentru ca Vechiul Testament este mai bogat in aventuri si respectiv miscare, sa ni se povesteasca in mod criptic o serie de episoade biblice care sunt la obarsie, vetero-testamentare.
Continutul basmului este foarte concentrat totusi. O fata de imparat ramane grea  doar pentru ca s-a uitat pe fereastra si va fi izgonita de catre tatal ei, fiind pusa intr-o corabioara pe apa.
Acest episod primar poate fi interpretat in cele trei chipuri amintite mai inainte:
-ca o prelucrare a unui episod mitologic in care fecioara inchisa intr-un turn este abuzata de Zeus care ajunge la ea sub forma unei ploi divine
-Fata este de fapt mama lui Solomon care in basm este alungata impreuna cu copilul ei. Ori noi cunoastem simbolismul Mamei, care nu este altcineva decat aceea careia Grecii ii spuneau Gaia.Aratam  la un moment dat ca numele de Geti, sau Gaeti, vine tot de la Gaia, tot asa cum numele de Baba ( sau Mama) Dochia cat si acela de Dacia, sunt nume care au aceiasi origine: Do+Chia provenind dintr-o forma primordiala Do+Gaia sau Da+Cia din Da+Gaia.
Tanara mama a lui Solomon este nevoita sa  il nasca pe Solomon undeva.In interpretarea episodului biblic, Solomon este schimbat insa cu Moise care asa cum stim la nastere a fost pus intr-o barcuta (corabioara) Interesant este ca in biblie apar doua maicute una  mai batrana si alta mai tanara, care probabil reprezinta Pamantul dar si pe fiica lui Faraon, fara ca numele ei sa fie cu atentie pomenit. Curios sau nu, dar aceeasi mama dubla apare si in legatura cu nasterea lui Iisus, unde intalnim doua Marii ( Mama Fecioara dar si tanara fecioara care este Maria Magdalena.)
-Prin introducerea fetei care naste, povestitorul se apropie de mesajul celor patru Evanghelii amintind de nasterea lui Iisus.
Dupa acest episod, incepe aventura vetero-testamentara. Copilul este pus intr-o corabioara, impreuna cu maica-sa.Denaturarea fondului legendar este facuta de povestitor.
"Porunci de facu o corabioara, puse pe fata intr-insa si langa ea cinci paini  si un urcioras cu apa si ii dete drumul pe garla  spre a se duce unde  unde mila Domnului o va scoate."-incheiat citatul.
Corabia ajunge dupa un timp  langa un tarm unde se gasea o padure. Padurea este un simbol al Paradisului terestru, dar in acelasi timp este un substitul al stufului care crestea din abundenta in Delta Nilului. Aici femeia va trai multa vreme in salbaticie crescandu-si copilul si invatandu-l sa vaneze. Cand acesta a ajuns mare, ratacind prin padure a ajuns la un castel stapanit de trei zmei. Castelul era de fapt palatul lui Faraon. Sa nu uitam ca fata lui Faraon il va adopta pe copilul gasit in sicriasul de papura acesta crescand ca fiu al acesteia la palatul Faraonului. Baiatul omoara doi dintre zmei si se instaleaza in palatul Faraonului impreuna cu mama sa. Cel de-al treilea ia o infatisare umila si se da pe langa maica-sa, nascocind o serie de intrigi ca sa-l omoare pe flacau.

[vanghelis007]

Mama  se imbolnaveste sau prezinta o oarecare indispozitie exploatata cu o oarecare  inteligenta de catre zmeul intrigant. Pentru insanatosire este necesar ca Fat-Frumos, Voinicul fara de tata, sa se miste si sa aduca din locuri primejdioase, anumite leacuri. Apa vie si apa moarta, mere dintr-un spatiu sacru , si altele.Nu exista o precizare prea clara unde se afla locul unde se afla apa vie si apa moarta, dar si la ora actuala, exista o mare al carei nume este acela de Marea Moarta. Nu exista iarasi o precizare unde se gaseste  marul cu merele acelea vrajite, dar aici, fara sa vrea, din cauza detaliului, povestitorul isi desconspira fara sa vrea sursa originara.
"ajunse la o gradina ocolita numai de trandafiri. Intra inauntru si dete peste  marul rosu care era sadit in mijlocul gradinii."
Dar in Biblie la capitolul  Geneza sau Facerea scrie clar ca in mijlocul gradinii ( Edenului) se aflau doi pomi.Iar ceva mai tarziu, Eva va primi de la sarpe, un fruct / mar pe care il va da si lui Adam sa il muste, gestul transformandu-se in pacat si in acelasi timp intr-un pretext ca cei doi sa fie alungati din rai.Dar marul, are o reactie interesanta:
" El (Voinicul fara de tata ) cerca a se alatura de pom dar pomul ii zise:
-Nu te apropia de mine voinice ca iti vei pierde viata si e pacat de dansa."
Ori cu mult anterior basmului, Moise se va urca pe muntele lui Dumnezeu Horeb  si va vedea un rug arzand fara sa se mistuie.
"Moise a zis:
-Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul.
Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada.Si Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului  si a zis:
-Moise! Moise!
El a raspuns:
-Iata-ma!
Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta scoate-ti incaltamintea din picioarecaci locul pe care calci este un loc sfant!"
Despre faptul ca cele doua intamplari sunt identice, nu mai incape nici o indoiala.Problema este ca Dvs. in calitate de cititori sa alegeti care dintre cele doua evenimente reprezinta modelul arhetipal si care este motivul creat pe baza acestui model mitologic.
( Vreau sa deschid o paranteza legata de una dintre reprezentarile sau mai bine zis de consecintele provocate de existenta sacrului.Moise nu poate calca pe pamantul sacru al lui Dumnezeu, decat scotandu-si incaltarile din picioare. La intrarea in bisericile orientale, credinciosii fac acelasi lucru.Interesant este ca aceasta motivatie sacra sta la baza unor evenimente care au devenit laice. In unele vizite la muzee, vizitatorul este nevoit sa isi puna niste papuci in picioare. Chiar vizitarea unor rude sau persoane straine, este legata de aceasta interdictie de a intra incaltat in casa respectiva, chiar daca explicatiile s-au concentrat asupra unor probleme de curatenie si pastrarea acesteia. Un alt aspect este acela al spalarii rituale a picioarelor persoanelor care vin de la drum.Episodul il vom gasi in Noul Testament cand Iisus va spala picioarele apostolilor sai,( ori Dumnezeu era sacru si apropierea de El se facea in conditiile cerute pe Muntele Horeb.O intamplare similara o vom gasi anterior acestei proceduri, cand Ulise va fi recunoscut de catre dadaca lui, prin descoperirea cicatricii provocata de un porc mistret, in timpul spalarii picioarelor regelui Itakai.)

[vanghelis007]

Motivul mortii eroului.
La un moment dat, zmeul  profita de faptul ca "voinicul se intorsese de la vanat si era ostenit fara masura" fapt pentru care  se culcase in gradina sub o bolta de trandafiri ca sa il omoare."Zmeul dete  peste dansul si-l facu bucati, bucati  cu palosul pe care il purta totdeauna ascuns la dansul. Si ca sa nu  bage de seama ma-sa, puse toate bucatile  in desagi le aseza pe cal si dand bice calului il dete pe poarta afara."
Am mai intalnit o scena asemanatoare intr-un basm din America latina, dar acolo cea taiata bucatele era o femeie si locul unde se intampla evenimentul tragic se gasea in mijlocul marii.
In aceasta carte de Hermeneutica a miturilor, am aratat ca basmele populare romanesti si universale in ciuda aspectului lor laic de necontestat sunt de fapt apocrife ale unor  intamplari foarte vechi, care au generat cartile Bibliei. S-ar putea ca unii cititori sa nu fie de acord cu aceasta concluzie, din varii motive pe care nu ne propunem sa le luam in discutie aici.Intrebarea care mi-o pun in clipa aceasta, este , unde gasesc  modelul arhetipal.Eu spun ca acesta se regaseste in capitolul al doilea din Biblie, Exodul sau Iesirea. Taierea in bucati a Voinicului fara de tata, se refera de fapt la inmultirea "primejdioasa" a copiilor lui Israel:
""Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi."
Si putin mai jos:
"Dar cu cat il asupreau mai mult cu atat  se inmultea si crestea."
Ideea  inmultirii legata de moarte violenta, apare imediat in motivul Biblic urmator:
"Cand veti implini  slujba de moase  pe langa femeile  Evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa-l omorati; iar daca este fata sa o lasati sa traiasca."
Reinvierea eroului se va face de catre o zana, care este un substitut feminin a lui Dumnezeu, care aduna toate bucatelele celui defunct la un loc( de fapt tot neamul imprastiat al copiilor lui Israel, ) turnand apa moarta( aici este vorba de o localizare asa cum am mai spus - Marea Moarta), apoi, "il stropi cu  apa vie si se insufleti."
Motivul mortii si reinvierii mai apare in mitologie referindu-se la acelasi lucru, in legatura cu pasarea fenix. Este exact aceeasi pasare care isi poarta tatal defunct intr-un ou, cu referire la Ieirea, cand copiii lui Israel, iau cu ei si osemintele lui Iosif.

[vanghelis007]

Punguta cu doi bani a domnului Ion Creanga.

Fara a intra in detaliile povestii domnului Creanga, asta fiindca nici nu gasesc pe moment cartea acestuia in biblioteca si nu pot veni cu argumente, povestea este vetero-testamentara. Unul dintre argumente se refera la specializarea autorului in  cunoasterea Vechiului si Noului Testament. O astfel de cunoastere, il determina pe creator, sa caute in modelele care s-au intiparit in subconstientul acestuia. In felul acesta, povestea are ca model de pornire Vechiul Testament. Cocosul "batut"de mosneag este Iosif. Deoarece mama lui Iosif a murit la nasterea acestuia, cel care il goneste pe cocos de acasa, este chiar tatal sau. Femeia care stapaneste gaina, este de fapt -Mama Pamant / Gaia-, de unde si  jocul acesta de cuvinte destul de straniu de altfel intre Gaina si Gaia sau Gheia: Mama Gaina, sau Mama Gaia.Pamantul acesta, Gaia/Gaina, nu poate satura foamea mosului cu produsele sale.Situatia este descrisa in Vechiul Testament cu privire la seceta care bantuia Canaanul in acele vremuri, determinandu-l pe Iacov sa isi trimita copiii in Egipt pentru a procura bucate. Unul din visele lui Iosif va face referire la acest aspect, inainte ca Iosif sa  explice, visele avute chiar de Faraon. Este vorba despre snopii de grau ai fratilor si parintilor sai care se inchinau snopului lui Iosif. Tot ca o asociere cu gaina, o reprezinta si ceea ce continea snopul: boabele de grau, care puteau sa hraneasca si pasarile dar si oamenii, sub forma de faina, respectiv de turte. Nu intamplator boierul ( Faraonul ) ii va lua cei doi banuti, determinandu-l pe cocos ( Iosif) sa se ia dupa acesta pana in taramul mortilor, cum era considerat in acele timpuri Egiptul. Apa inghitita in fantana-unde cocosul este aruncat, cuptorul, aruncarea acestuia in ocolul cu vite si apoi in haznaua cu bani, nu mi se par deloc evenimente intamplatoare, datorate mai degraba hazardului decat realitatii. Exodul este si el foarte interesant conturat, cand cocosul pleaca insotit de toate pasarile  catre casa mosului. Intr-una din papirusurile care se refera la invazia hicsosilor, acestia sunt zugraviti ca o pasare care a venit in Egipt si si-a facut cuibul alaturi de oameni, producandu-le neajunsuri. Aceasta imagine o gasim si intr-unul dintre basmele lui Ispirescu,( dar si in altele ) cu privire la aducerea unei pasari pentru ca manastirea construita sa nu se mai darame.Imaginea uriasa a cocosului, se refera la muntele lui Dumnezeu Horeb.

[vanghelis007]

Spargapithes

18/11/2013 de vanghelis008 | Editare

În mitologia greacă se povesteşte că Hercule ajunge în împădurita Hylaia, viitorul ţinut scitic, unde iernând într-o peşteră cu Echidna, ( care îi furase herghelia de iepe ) face cu această făptură trei copii care devin strămoşii scytilor,, agatârşilor şi tracilor. ( însă numai scytii coborâtori din primul fiu Skytes,) ajung neîntrecuţi arcaşi ca străbunicul lor.
Diodor din Sicilia, în Biblioteca istorică,( pg. 169 ) spune aceeaşi poveste din perspectiva scytilor:
“Mai târziu,-povestesc Scytii,- s-ar fi născut din pământ o fecioară al cărei trup în partea de sus reprezenta o femeie iar în cea de jos, trupul unui şarpe. Aceasta ajungând iubita lui Zeus, născu un fiu pe nume Scythes. El a fost mai vestit decât înaintaşii săi şi dădu neamului numele de Scyti.Dintre urmaşii regelui, s-au deosebit prin destoinicia lor doi fraţi care se numeau Paloş şi Napes (Naparis?!)
În Povestea lui Harap Alb, apare un episod în care spânul îl trimite pe Harap Alb să aducă pielea şi capul cerbului din “Pădurea Cerbului.”Cu ajutorul sfintei Duminici, Harap Alb reuşeşte să taie capul cerbului, ieşind învingător din această înfruntare.
Referitor la Scyti, există însă o menţiune interesantă:
“În realitate, el ( numele de scyt,) pare să derive de la rădăcina cuvântului “cerb” animalul acesta reprezentând un străvechi totem tribal.
Tot la Herodot, mai găsim un episod care ar putea face lumina în ce priveşte motivul cerbului din Povestea lui Harap Alb:
” Luptându-se de asemenea cu sciţii, agatârşii îi biruiesc şi reuşesc chiar să îl ucidă pe regele lor Spargapithes( Marele Cerb?)”
Este posibil că întâmplarea să fi fost preluată de mitologia greacă şi fixată în mitul lui Heracles şi căprioară de aur a lui Artemis. Variantele eroice ale întâmplării istorice, vor fi conservate sub formă Poveştii lui Harap Alb ( Ne referim numai la motivul Cerbului ) şi în Balada lui Iovan Iorgovan.

[vanghelis007]

Craiul Mintea ( Simion Florea Marian-Basme populare romanesti )
Basmul face parte din ciclul Solomonian, alaturi de legendele studiate de Sabina Ispas,  de Broasca testoasa cea fermecata a lui Petre Ispirescu , de balada Broasca Roasca, care a pierdut identitatea autorului care a transmis-o in versuri si altele.
Chiar denumirea basmului, - "Craiul Mintea"- face aluzie la intelepciunea recunoscuta a regelui Solomon. Basmul incepe  prin zugravirea luptei pentru putere.
"Era odata un om ( este vorba de regele David ) carele avea  douazeci de feciori"
Otice afirmatie din basm, trebuie sa aiba corespondentul intr-o realitate istorica sau arhetip.Deoarece sursa de informatie aflata la indemana este Biblia, vom cauta acolo unde se vorbeste despre regele David, sa vedem daca acest numar este confirmat sau macar daca realitatea se apropie de supradimensiunea cifrei din basm.In Vechiul Testament, ( 2 Samuel 2,3, )aflam ca lui David i s-au nascut la Hebron un numar de sase copii:
Amnon, Chileab,  Absalom, Adonia, Shefatia, Itream.
Mai tarziu, sunt amintiti urmatorii, facuti cu alte femei, diverse tiitoare  si neveste  la Ierusalim:
Shamua, Shobab,  Natan,  Solomon,  Ibhar, Elishua,  Nefeg, Iafia, Elishama,  Eliada,  si Elifelet.
Numarul total al copiilor lui David mentionat aici este de 17, apropiindu-se de numarul copiilor omului din poveste.
Intalnirea lui Solomon cu Isus Hristos si sfantul Petru, este o afirmatie pe muche de cutit, din cauza prapastiei temporale dintre  perioada de domnie a regelui Solomon si aparitia crestinismului, care a fost povestita in cele patru evanghelii adunate sub numele de Noul Testament.Ceea ce trebuie sa retinem, este nu cine a spus basmul la un moment dat facand substituirea care o gasim in basm si care poate sa fie totusi de o data mult mai recenta, cat implicarea lui Dumnezeu in relatia divinitate si regele Solomon.
Urmeaza apoi un motiv foarte interesant, acela al conflictului dintre "cerb" si "sarpe" ( imaginea lui Faraon.} Deoarece Solomon se implica in acest conflict si-l ajuta pe Faraon sa izbandeasca, el va obtine din partea acestuia, mana uneia dintre fiicele sale.Ori despre ea, basmul spune ceva cu totul aparte, care cu siguranta a scapat  ca semnificatie, exegezei:
""...si a scos trei fete care erau invelite  in niste piei ca nu stiai ce sunt."Ispirescu,  ca si in balada, apare aceeasi mentiune spusa insa altfel Fetele aveau alta infatisare din cauza pieilor pe care le purtau si nu puteau fi astfel recunoscute. Enigma este rezolvata de "Cantarea cantarilor", unde iubita lui Solomon spune:
"Sunt "NEAGRA" dar sunt frumoasa  fiice ale Ierusalimului."
Ca putin mai departe sa reia acelasi lucru:
"Nu va uitati ca sunt asa de "NEGRICIOASA" caci m-a ars soarele..."