Basme

[vanghelis007]

Intr-un colind, " Colo-n jos, Doamne mai jos",il intalnim si pe Dumnezeu, ca pastor peste oile sale:
"Colo-n jos, Doamne mai jos
Colo-n ratu cel frumos
Ieste-o masa de matasa
Da la masa cine sede?
Sede singur Dumnezeu
Cu-n fluieras inferecat
Si cum din fluieras zace
Uaile i se intorce
Sa-ntorceau pa razorele
Ca sa pasca viorele."
Alte colinde, vorbesc si ele de Muntele Raiului:
"( Din Raiul cel luminos)":
"Din Raiul cel luminos
A venit astazi Hristos
Inconjurat de ingerasi
Ca sa-si caute salas"
Sau:
La poarta Raiului,
Linu-i lin si iara-i lin
Paste turma tatalui"...
Ca pe urma, locul  Raiului sau "Gurii de Rai" sa fie luat de "Plaiul Muntelui":
(Miorita /varianta):
"Sus in plaiul muntelui"
sau:
"Trei pacurarei pe munte"-Aici este vorba de un singur munte, si de trei pacurari ( sfanta Treime cu care Dumnezeu cel vechi este substituit). Si iarasi:
"S-aude, s-aude,
Intr-un varf de munte"
Alteori, muntele se transforma intr-un deal:
"Sus in varful dealului
Santu-si trei pacurarei"
Suntem obisnuiti sa vedem in cuvantul "sant" o forma a verbului "a fi", ceea ce nu prea este adevarat. Pentru ca "sant" este o forma populara a cuvantului "sfant" Iar pentru verbul "a fi" se foloseste forma de "sunt". Nu zicem "sunta Maria", dar folosim termenul de " Santa Maria". Nu zicem "Sfantu sau Suntu Petru", dar folosim pentru asta forma: "Santu Petru".
Si iarasi, intr-o varianta intalnim:
"P-on picior de munte"...
In unele colinde, oile sunt vazute culcate " Colo sus pe langa luna", metafora inlocuind iarasi muntele cu apropierea oilor de astrul noptii.

[vanghelis007]

Asa cum noaptea, somnul omului este strabatut de nenumarate vise, in balada Miorita, sunt tesute o suma intreaga de motive, acestea neavand o insiruire liniara.Este de parca creatorul de folclor stia ceva initial, dar in momentul expunerii, nu creioneaza tot ce stie, luand de ici de colo, ceea ce lui i s-a parut mai esential, sau ceea ce si-a adus aminte memorial.Din aceasta cauza, chiar daca in cadrul baladei intalnim motivele imbinate intr-un tot unitar perfect, acestea nu mai respecta modelul arhetipal in mod riguros.Din aceasta cauza, interpretarea pe care o dam este suspectata ca nu corespunde, dand nastere altor semne de intrebare. Continutul baladei este extrem de cunoscut. Trei ciobanasi coboara de pe un munte la vale, doi dintre ei hotarasc sa-l omoare pe cel de-al treilea din diferite motive, intentia lor este transmisa de mioara fidela celui de-al treilea ciobanas si acesta roaga mioara sa transmita ucigasilor sai potentiali, dorintele sale testamentare.Exista aceasta interpretare a realismului vietii pastorale, in care tot ce este scris ar trebui vazut ca atare. Aceasta va determina o comentatoare sa emita urmatoarea judecata: "Intrucat rapsodul popular  afirma ca cei trei ciobani coborau la vale, putem deduce ca decorul era autumnal. Oierii isi duc , toamna tarziu turmele in vai, pregatindu-le pentru iernat." Contra acestui argument, sunt mai multe obiectii: In timpul elaborarii unui produs, realitatea este transfigurata si transformata in simboluri. Din acest moitiv, produsul realizat ( motivul) nu mai corespunde cu arhetipul ( modelul istoric ) de la care s-a pornit.Al doilea argument este ca ciobanii puteau sa coboare muntele si din alte motive decat acela legat strict de toamna. Spun asta, deoarece in literatura populara, apar astfel de situatii care nu respecta  logica comentatoarei de mai inainte. In Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii spune lui Moise pe Muntele Horeb, urmatoarele:
"Domnul a zis:
Am vazut asuprirea poporului Meu care este in Egipt si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. M-am pogorat ca sa-l izbavesc  din mana Egiptenilor si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa  intr-o tara unde curge lapte si miere..." Eu va spun ca acesta scena se gaseste in balada sub urmatoarea forma:
"Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace
Iarba nu-i mai place
-Miorita lae
Lae, bucalae,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace
Ori iarba nu-ti place
Ori esti bolnavioara
Draguta Mioara?"
Comentatoarea spunea ca ciobanasii au coborat de pe munte din cauza  ca era toamna tarzie, asa ca le aduceau spre sat pregatindu-le de iernat. Dar iata ce zice Mioara nazdravana:
"Dragutule bace
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi..."
In aceasta situatie, intre coborarea oilor de pe munte si sfatul Mioarei nazdravane, se ascunde o greseala,care apartine ori interpretei, ori oitei, asta in cazul cand de fapt atat coborarea cat si acest popas in negru zavoi nu se refera la cu totul altceva.Si acum vin si intreb altceva:Coborau cei trei ciobanasi cu oile de pe munte, sau coborau la oi, care se gaseau de fapt in alta parte?Exodul si cuvintele lui Dumnezeu, sustin ca legitima aceasta intrebare pe care o pun.

[vanghelis007]

Exista o oarecare ambiguitate chiar si in arhetipul original. Ma refer la modelul biblic care la randul sau incearca sa restituiue arhetipul, -fiind cel mai vechi, - dar nu o face intotdeauna pana la identificare. Se intampla in felul urmator: Cineva a smuls o mana de foi care cuprinde o perioada destul de vasta de timp, dar repovestind istoria, sau pseudoistoria initiala, sare de ici si colo si impreuna sau creaza un produs logic, cu o serie de intamplari  despartite intre ele de granite de timp si de locatii.Unde anume, ii spune oita barsana ciobanasului sa vina cu oile?
"La negru zavoi. / Ca-i iarba de noi /"
Iata ce spune Iosif, fratilor sai:
"Iata sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara.(Tara se refera de fapt la lumea inconjuratoare, seceta bantuind imprejurul Egiptului, acesta fiind ferit datorita asezarii sale si a apelor fertile ale Nilului.)Si inca cinci ani nu va fi nici aratura, nici seceris."- Aceasta este motivatia uneia dintre "morti": foametea care era la acea data in partea de rasarit a Mediteranei. Cu ce propunere vine Iosif in aceste conditii ca sa-i salveze pe tatal sau si neamurile sale de la moarte? " Cerand sa i se vorbeasca tatalui sau, ii transmite: " Vei locui in tinutul Gosen si vei fi langa mine , tu, fiii tai, fiii fiilor tai, oile tale si boii tai si tot ce este al tau.Acolo te voi hrani,caci vor mai fi inca cinci ani  de foamete.Si astfel nu vei pieri , tu, casa ta,si tot ce este al tau." Aceeasi idee va fi repetata de catre  Faraon lui Iosif. Ce ii mai spune Miorita ciobanasului?
" Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean."
Daca prima data ideea mortii apare sugerata in Vechiul Testament  in legatura cu seceta, ulterior ea devine o forma de amenintare violenta la adresa propriei persoane. Dar spre deosebire de Vechiul Testament, in balada, lucrurile sunt inversate. Motivatia mortii este si ea diferita si apartine fiecarui creator in parte. In unele colinde ea lipseste cu desavarsire:
"Fratii se voirbeau
Pe strin sa-l omoare."
( Pe muntii cei mari)
Sau:
"Cei mai marisorii
Ei se vorovira
Pe cel mai micutu
Ei sa mi-l omoare".
(Miorita, varianta.)
In alte variante , accentul discutiilor cade pe felul in care sa fie omorat cel mic, iarasi lipsind motivatia:
"Pe cel negru strainelu
Mana turma s-o abata
Pana turma abate
Amandoi se sfatuie:
"Ori sa-l taie,
Ori sa-l puste
Ori in sabie sa-l arunce?"
In Vechiul Testament, lucrurile se intampla la fel:
"Ei,(fratii lui Iosif) l-au zarit de departe si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare.
Ei au zis unul catre altul:
- Iata ca vine fauritorul de visuri. Veniti acum sa-l omoram si sa-l aruncam intr'una dintre aceste gropi. Vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege din visurile lui."
Ceea ce mi se pare interesant este ca intentia de a-l omora pe Iosif nu se finalizeaza. Acelasi lucru se intampla si in varianta lui Alecsandri. Auzind de intentia fratilor sai de a-l ucide, ciobanasul isi roaga Mioara sa-i transmita dorintele testamentare.

[vanghelis007]

Exista  insa un Dumnezeu care va fi omorat, crucificat pe cruce. Ma intreb in ce masura, creatorul popular, recurgand la traditie sau imaginarul spiritual, va face trecerea de la interpretarea nostra Vetero-Testamentara,la cea Nou-Testamentara in felul acesta, rapsodul introducand motive noi fata de varianta lui Alecsandri, care isi au obarsia in Evangheliile Noului Testament. Sigur ca o poarte din cititori vor protesta citind aceasta idee probabil cum au facut si atunci cand am vorbit de valoarea  Vetero-Testamentara a Mioritei. Dar iata de fac o astfel de afirmatie care in ochii unora va parea riscanta:
Chiar la Vasile Alecsandri, in balada Miorita lasa sa se citeasca versul:
"Preoti, muntii mari".
Notiunea de preot se leaga de religia crestina,aceasta insemnand ca evenimentele descrise in balada sunt valabile incepand de la anul "0"  spre noi.In acelasi timp, asociind cei doi termeni, preoti si munti, rapsodul vorbeste de sacralitatea muntilor o multiplicare imagistica a muntelui lui Dumnezeu, Horeb.
Intre obiectele de cult, sau pastorale, care ciobanasul le doreste alaturi de sine in mormant, se numara:
"Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag
Mult zice cu drag
Fluieras de os
Mult zice duios
Fluieras de soc
Mult zice cu foc"
Ceea ce m-a intrigat a fost mai intai "fluierasul de os", care putea fi facut dintr-un os de animal, dar care putea sa fie la fel de bine, o aluzie la adresa unei fiinte omenesti.Deci cineva, putea canta dupa disparitia lui Dumnezeu, sau a ciobanasului, pomenind in cantecul sau despre viata acestuia.Ori Noul Testament se bazeaza pe patru "Fluiere deosebite", care sunt cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. Noi citim Noul Testament ca pe o proza, desi el este scris sub forma de cantare, la fel ca si Vechiul Testament si cam tot ce este scris in Biblie.Cantecele despre Dumnezeu / Pastorul, sunt cele patru Evanghelii, cantate de catre cei patru Evanghelisti. Acesti patru Evanghelisti sunt de fapt fluierele care canta la capul celui ingropat.
Daca sugestia aceasta pare exagerata, In Miorita, Balade pastoresti, Ed. Minerva, 1974, am avut surpriza sa citesc despre prezentaglugutei, care capata la un moment dat un rol deosebit, intalnit doar in relatie cu un singur personaj, de doua ori:
(Cantecul Mioarei):
Iar tu din Gluguta,
Sa-mi faci iconita...."
Este vorba de acea icoana a lui Hristos, care apare pe Giulgiul din Torino.
Inainte de a aparea aceasta stranie remarca, amintesc imaginea cosmica multiplicata  a Constelatiei Berbecul:
Cantecul Mioarei:
"Trei carduri de oi,
De oi bucalai
La lana tigai
La coada parnai
Cu coarnele ciute
Cu steluta-n frunte."

[vanghelis007]

Frumoasa din padurea adormita / basm de Jacob  si Wilhelm  Grimm

Basmul este foarte cunoscut. Rezumatul  se refera la un imparat si o imparateasa care fac o fetita. Dand o masa imbelsugata la care sunt invitate si ursitoarele, una singura este omisa. Aceasta vine totusi la palat si urseste micii printese  ca la varsta de 15 ani sa se intepe intr-un fus si sa moara.Celelalte ursitoare transforma insa moartea intr-un semn de o suta de ani. Lucrurile se intampla intocmai si peste palatul acoperit de maracini sau de o padure de nestrabatut se intinde vreme de o suta de ani uitarea. Un print reuseste sa gaseasca palatul, intra inauntru o gaseste pe printesa si sarutand-o, face astfel ca intreg palatul si tinutul inconjurator sa revina la viata.Nasmul fratilor Grimm, poate fi analizat din doua directii:
-Din perspectiva mitologiei comparate
-Din punct de vedere Hermeneutic.
Noi consideram ca in prima varianta, basmul  fratilor Grimm este de origine Greaca, avandu-si radacinile in Mitologia Greciei antice ( vezi nunta lui Peleu , motiv care apare si la fratii Grimm)
Daca interpretam basmul din punct de vedere al Hermeneuticii miturilor, descoperim ca basmul este de fapt o povestire populara atlanta, deoarece aici se vorbeste despre  Atlantida care apare si in celebrele dialoguri ale lui Platon Timaios si Kritias. In postarea urmatoare va voi arata cum trebuie citit si inteles basmul pentru a ajunge la adevaratul sau inteles sau mesaj.

[vanghelis007]

Despre nunta lui Peleu putem gasi amanunte in orice dictionar de mitologie, dar ma gandesc mai mult la Mitologia Generala a lui Victor Kernbach, cat si in cartile de mitologie ale Greciei antice. O varianta romantioasa a cestei nunti o putem citi la Alexandru Mitru in Legendele Olimpului. Rezumand acea nunta, amintim ca zeita Discordiei, -Eris-, nefiind invitata la nunta lui Peleu cu zeita marii Thetis, culege din Gradina Hesperidelor un mar de aur, pe care scrie "Celei mai frumoase" si il arunca intre cele trei zeite olimpiene care participau la nunta: Hera, Afrodita si Atena. Paris ofera mai tarziu marul Afroditei, care il mituieste apoi, oferindu-i-o pe frumoasa Helena de la Troia drept concubina.( Am folosit termenul de concubina, deoarece Helena era maritata cu Menelaos, fara sa se fi despartit de acesta.) In urma acestui aranjament care provoaca un adevarat scandal mediatic, izbucneste primul razboi din lume, cunoscut sub numele de razboiul troian. Acest razboi va face obiectul cartii lui Homer, Iliada. Vor exista aici doua imagini care se suprapun una peste alta, ceea ce va crea o confuzie din care nici cititorul, nici exegeza nu au putut sa iasa. Una dintre imagini se refera la concursul mitologic dintre zeul Marii, Poseidon, cu zeita Atena, pentru custodia cetatii care la inceput se numea: "Cetatea zeului"- de unde va deriva primul nume care apare in mitologie: Ilion, cat si cealalta varianta: Poseidonia. Dar acest nume: "Cetatea Zeului", poate fi premergator si numelui Atena, cand vechea denumire Poseidonia va fi inlocuita cu cel al zeitei tutelare. Concursul dintre zeita Atena si zeul Poseidon, se termina in favoarea Atenei, ceea ce il va infuria pe zeu care va scoate marea din matca ei, inundand tarmurile Aticei, care pentru o perioada destul de indelunga vor fi acoperite de ape.Acesta este momentul cand mitul Atlantidei incepe sa se zamisleasca. Dar cu timpul, apele marii se retrag ceea ce face posibila reconstructia vechii cetati si repopularea tinutului care a apartinut marii. In felul acesta, un zeu acvatic, va fi inlocuit cu unul terestru- caruia ii erau caracteristice o serie de activitati de natura domestica: torsul lanei de catre femeile ateniene si altele, cat si activitati de exploatare si prelucrare a unor minerale, amintind de basmul: Alba ca Zapada si cei sapte pitici ( basm ce reprezinta tot o varianta a mitologiei atlante.) Desigur ca in spatele acestor interpretari a unor mitologii de factura virtuala, stau anumite realitati. Astfel, este posibil ca zeita Eris ( ma refer strict la numele de Eris) sa fie de fapt numele vulcanului care isi face simtita prezenta la sfarsitul Iliadei, asa cum va voi arata mai departe.

[vanghelis007]

A doua imagine, este de facura istorica, tot cu trimiteri in virtual. Este vorba despre cea mai mare infruntare dintre Greci si Persi, in ceea ce istoria cunoaste sub numele de Cele doua Razboaie Medice. In acest rozboi de lunga durata, care dureaza cat si cel descris in Iliada, in cel din urma persii sunt invinsi si alungati din tara. Scena este foarte frumos descrisa in Odiseea  cand cei care ravneau la mana Penelopei, sunt omorati de Ulise. In Iliada, as putea spune ca naratiunea se misca intrucatva spre sine. Paris ( Persii) nu o rapeste pe Helena( Heleni=Greci) cat mai degraba este "cucerita" cu forta. Sa nu uitam ca cetatea Atena este luata in stapanire de persi dar acestia nu se bucura pentru multa vreme de victoria adusa de calul troian ( numele tradatorului grec care are legatura sau semnificatie legata de acest animal )Se poate scrie o adevarata carte despre acest basm si cele inchinate Troiei sau Atlantidei ( in ambele situatii vorbim de fapt despre acelasi lucru).

[vanghelis007]

Motivele populare
In cele ce urmeaza, vom discuta despre motivele populare. La nivel arhetipal, aceste motive reprezinta anumite evenimente istorice irepetabile, dar care sunt povestite in mod diferit  de creatorii populari. Din aceasta cauza, acelasi motiv, poate fi prezentat sub diferite forme cititorului, ceea ce poate crea la un moment dat un disconfort interpretativ, motivul putand fi interpretat diferit fata de altul, care zugraveste  in fapt acelasi eveniment arhetipal.

[vanghelis007]

Intalnirea cu Dumnezeu.

Denumirea motivului pare un pic fantastica, deoarece in foarte multe basme cu un continut profan, vom intalni aceasta idee generoasa, a intalnirii creatiei cu creatorul sau. Tema, luata ca subiect separat este foarte vasta, depasind cu mult paginile Vetero-Testamentare si Nou Testamentare unde se vorbeste de acest lucru. Pe noi ne intereseaza sa descoperim in cadrul basmelor si povestilor populare acel episod distinct, incifrat sau nu, in care omul,fie sub chipul lui Moise, sau  al altor personaje fantastice, merge si se intalneste cu Dumnezeu. Vom incerca sa va aratam cum se prezinta aceste intalniri, avand la inceputuri un singur arhetip, chipurile sub care apar acest gen de intalniri in mintea si sufletul povestitorilor populari.
In basmul lui Ion Pop Reteganul,- Trifon Habaucul, citim:
"... si se duce pana ce da  intr-o poiana. Acolo era o capita cu fan.El aprinse fanul. In fan erau o multime de serpi care se adapostisera pentru iarna si cand simtira fumul si fierbinteala, incepura a iesi unul cate unul din foc. Dar care cum iesea, il lovea narodul cu securea  si-l omora.Mai in urma isi scoase capul din fum un sarpe  mai mare, urias  si i se ruga narodului:
-Frate cruta-mi viata, si ma lasa slobod ca-ti dau avere cat ai putea duce.Iti dau turme de oi ciurde de boi si bani cat ii putea duce in spate.
Si narodul il ajuta pe sarpe sa iasa din foc si se lua dupa el haidi, hai, prin cranguri si prin desisuri pana ce-l pierdu din vedere"

[vanghelis007]

Acelasi motiv, dar sub o alta forma, il vom gasi in basmul Greuceanu a lui Petre Ispirescu:
"Greuceanu ( Moise ) lua si pe fratele sau  si merse , merse, merse cale lunga, departata, pana ce ajunse la  Faurul Pamantului, cu care era frate de cruce.Acest faur ( Dumnezeu), fiind cel mai mester de pe pamant, era si nazdravan ( a se citi "divin".) Aici se oprira si poposira. Trei zile si trei nopti  au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-Pamantului ( Dumnezeu) si se sfatuira. Si dupa ce se odihnira cateva zile, si mai planuira  ceea ce era de facut, Greuceanu si fratele sau  o luara la drum. Indata dupa plecarea Greuceanului, Faurul Pamantului ( Dumnezeu) se apuca si facu  chipul lui Greuceanu numai si numai din fier   apoi porunci sa arda cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc."
Atat acest motiv cat si cel anterior se regasesc in Vechiul Testament si poe langa intalnirea cu Dumnezeu, mai intalnim cateva lucruri neasteptate, despre care vom vorbi ceva mai tarziu.