Basme

[vanghelis007]

O alta intalnire cu Dumnezeu, o vom gasi in Iliada, pg.411, cand zeita Thetis merge la Hefaistos rugandu-l pe zeul faurar sa faca niste arme pentru fiul ei Achile. Iar zeul Hefaistos se apuca de mesterit, ca in Geneza sau Facerea:
"La inceput faureste pamantul si cerul si marea
Soarele-n veci calator si luna rotata si plina
Stelele toate, ale cerului zodii si mandra-i cununa
Closca cu puii, pe urma Hiadele si Orionul..."
Am sa dau cateva repere asupra carora va trebui sa reflectati:
Hefaistos era la greci, mesterul sau Zeul Faurar. Acelasi titlu de Faurul, sau Fauritorul Pamantului apare si in basmul Greuceanu. Interesant ca acest faurar este inconjurat in toate momentele descrise separat, inconjurat de flacari. Dar aceste flacari nu sunt numai ale creatiei, ci si ale razboiului. Concluzia la care ajungem la un moment dat, fara sa fortam nota interpretarii este ca aici langa Muntele Sacru al lui Dumnezeu, a fost la un moment dat un razboi.Imaginea razboiului este estompata in Biblie si din acest motiv, conflictul apare redat doar de ceea ce ii spune Dumnezeu lui Moise: "Am auzit sau vazut suferintele copiilor mei..."iar in celalalt episod grecesc din Iliada, Dumnezeu, ( Hefaistos, sau chiar Achile) se inarmeaza pentru a putea face fata conflictului. Nu intamplator, Trifon Habaucul da foc Muntelui sacru, vazut de povestitorul popular ca un stog de fan, din care tasnesc divinitatile marunte, -serpii, preotii, care sunt omorati de Trifon si oamenii sai. Singurul care scapa, constrans sa daruiasca ceva in schimbul vietii respectiv a supravietuirii sale, este insusi Dumnezeu.In Biblie, apare si sarpele de arama, care este imaginea sacra a lui Dumnezeu si care ii scapa pe cei muscati de serpii marunti si profani ai liderilor  care locuiau in zonele invecinate ale divinitatii absolute.

[vanghelis007]

Am invatat ca atunci cand citim ceva, ceea ce citim sa fie concentrat in paginile aceleiasi carti sau capitol, fara reveniri ulterioare si fara adausuri menite sa ne surprinda.In Biblie,  motivele care le-am citit in  basme diferite le vom regasi aparent in Exodul ( Iesirea) sub numele de "Rugul aprins".
"Moise pastea  turma socrului sau Ietro preotul Madianului. Odata, a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Ingerul Domnului i s-a aratat  intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat.Si iata ca rugul era tot un foc si rugul nu se mistuia de loc. Moise a zis: "Am  sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul. (...) Dumnezeu a zis:
"Nu te apropia de locul acesta.Scoate-ti incaltamintea din picioarecaci locul pe care calci este un pamant sfant."
Totul pare sa fie banal, pasnic, ca o intalnire dintre doi oameni oarecare. Pentru rugul aprins s-au dat explicatii variate. Exegeza a pus prezenta rugului pe seama unor plante aromate, care din cauza caldurii transpirau si uleiurile volatile scapate in aer se aprindeau in juul acestora, invaluindu-le in flacari, fara ca plantele sa fie arse.Ne putem aminti de cazul Walton, cand acesta a vazut intr-o padure o intensa lumina rosie, care l-a facut sa creada ca vede un inceput de incendiu. Cand a intrat in padure a avut surpriza sa vada un ozn, sau ceva care dadea impresia unui foc, fara insa sa arda vegetatia respectiva. Alti exegeti vor pune incendiul pe seama unui vulcanism local. Chiar daca descrierea de aici nu pare sa sugereze acest lucru, celalalt episod biblic in care se vorbeste mai detaliat de aceasta intamplare, sugereaza cele doua raspunsuri: Ori este vorba despre prabusirea unui meteorit pe muntele Horeb, ori insusi Muntele Horeb era un vulcan, care prin activitatea sa, parea ca este o fiinta vie.

[vanghelis007]

Al doilea episod legarea de urcarea pe munte il gasim putin mai departe tot in capitolul "Exodul". Dar acum aici apar niste lucruri stranii. "turma" pastorita de Moise se dovedeste a fi alcatuita din oameni, nu din dobitoace.
"In luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns in ziua aceea in pustia Sinai.(...) Israel a tabarat acolo in fata muntelui. Moise s-a suit la Dumnezeu."
Iata descrierea focului asa cum apare in acest episod:
"A treia zi dimineata au fost tunete, fulgere si un nor gros pe  munte. Trambita rasuna cu putere si tot poporul din tabara a fost apucat de teama. Moise a scos poporul din tabara  spre intampinarea lui Dumnezeu  si s-au asezat la poalele muntelui."
In basmul Greuceanu, Faurul Pamantului va plamadi din fier chipul lui Greuceanu pe care il va tine in foc. Scena va apare in Biblie de doua ori. O data in vechiul testament legat de schimbarea la fata a lui Moise si a doua oara in Noul Testament cand Lui Dumnezeu i se va intampla acelasi lucru pe muntele Ghetsimani. Iata insa prima scena:
"Slava lui Moise
Cand se pogora de pe munte ( Moise) nu stia ca pielea fetei lui stralucea pentru ca vorbise cu Domnul..."

[vanghelis007]

Imi trece prin minte un gand nastrusnic. Rog cititorul sa nu il ia in seama. Daca interpretam metafora focului, nu ca un incendiu care se consuma prin sine, cat ca rezultatul unui conflict armat, atunci s-ar putea sa vorbim de existenta in pustie, respectiv langa un mnte, dar nu in mod neaparat, de existenta unei cetati antice, care se numea" Muntele lui Dumnezeu", dar si "Horeb". Este posibil, ceea ce spun este doar o speculatie, ca cele doua nume, sa fi creat impresia falsa ca numele Muntelui lui Dumnezeu era Horeb,desi s-ar putea la fel de bine ca aceste doua nume sa apartina unei vechi cetati antice asa cum am  sugerat. Aceasta cetate trebuie sa se gaseasca in pustiul Sinai sau la marginile acestui pustiu.

[vanghelis007]

"Pe urmele legendelor din munţii Aninei
Autor: Ionel Grama

Pe urmele legendelor din munţii Aninei

Domnul Tudor Petru trăiește în localitatea Anina, județul Caraș-Severin, un colț de lume mirific, situat în inima munților Aninei.
Destul de tânără, Anina a fost declarată oraș în anul 1952, locul are însă în urma sa o istorie impunătoare. Nu departe de oraș se află Peștera cu Oase, un păienjeniș de tuneluri în care, în anul 2001, au fost descoperite fosilele a trei schelete umane a căror vârstă a fost stabilită de specialiști la 35.000- 40.500 de ani, fiind socotite cele mai vechi din Europa. „Ion de la Anina”, așa cum a fost botezat unul dintre cei trei necunoscuți care își dorm acolo somnul de zeci de milenii, este o dovadă că legendele despre care domnul Tudor Petru a scris în cărțile sale au în ele un sâmbure de adevăr și că poveștile sale nu sunt ficțiune.
Iată ce spune domnia sa într-una din scrisorile trimise domnului Constantin Gherghina, pe 2 iunie 2014: „Folclorul românesc este atât de fascinant și plin de întâmplări reale, cu informații venite de la acei eroi civilizatori, de pe alte tărâmuri vecine cu noi și numite planeta Marte, Venus, Nibiru sau Nuat, cum o numeau sumerienii și egiptenii. Știu atât de multe taine încât pot să vă confirm următoarele: la avenul din Dealul Maidanului și la Fântâna Băniei, legendele culese și publicate pomenesc de reptilieni - Femeia Șarpe - și mormântul ei. Acolo își au sălașul un duh sub formă de ceață și un corb alb. În Poiana Despotului, Cantonul Beu și Cheile Miniș trăiesc niște pitici. La mormântul din Vârful Brăcia, înalt de 1044 de metri, la confluența Sfârdinului de pe Tâlva Înaltă a Prigorului, la Mănăstirea Călugăra, sunt făpturi om-scorpion (păianjen). Culegând legenda publicată în «Legendele Almăjului», pe 9 august 2010 am fost contactat de un general a cărui carte de o mie de pagini o păstrez cu dedicație. Pe lespedea uriașă, unde se unesc două ogașe formând Ogașul Sfinceaua (Sfârdin), sunt făcute cu «laser», pe roca vulcanică, cifrele 1 și 2. Cu 10 ani în urmă citind cartea aceea și știind că acolo este o cupă de aur (Grall?) și o căldare cu aur, nașul unui prieten de-al meu s-a strecurat pe furiș sub piatră. A fost «molfăit» de un păianjen uriaș. Tras din gura acestuia, bătrânul, care era un om «mare», a fost dus în curte la Prigor. Atunci s-a petrecut un fapt straniu. Duhul, de care am pomenit mai înainte, a intrat în porcii din curte. Aceștia au spart poarta și l-au mâncat pe cel ce încercase să găsească comoara. Cunosc mai multe locuri din județ bântuite de oameni-scorpioni, de pitici și de balauri și știu legendele lor, care sunt reale. Există un șarpe uriaș de ceară, acoperit cu monede și foițe de aur și cu mecanisme metalice. Acesta are o căpățână de om în gură și poate înfricoșa pe oricine ar îndrăzni să caute tainele anticelor mine de aur, plutoniu sau uraniu, unde aceste făpturi, coborâte cu cosmonavele lor, vin și azi să-și alimenteze aparatele de zbor pentru drumurile lor interplanetare”.
Cu o îndemânare aparte, domnul Tudor Petru descrie și alte întâmplări, dezvăluindu-ne nume de locuri și oameni din vremuri demult apuse, taine care continuă să își aștepte și azi dezlegarea. Însă lucrurile nu se dovedesc deloc ușoare. Venite de nu se știe unde și rămase acolo din timpuri imemoriale, forțe nepământene păzesc cu strășnicie atât locurile cât și comorile ascunse în ele. Curând, o expediție a revistei noastre va porni spre acele meleaguri descrise de prietenul nostru, locuri unde, conform spuselor sale, și azi călători din alte lumi vin să-și alimenteze navele cu care străbat apoi drumurile cosmosului."

Lasand de-o parte fantezia povestitorilor si modul de interpretare  extraterestra, mi se pare interesant ca sunt mentionate aici cateva creionari de legende, plasate in cu totul alte locuri decat cele  care ar fi normale. Astfel, mormantul Echidnei, femeia sarpe, este plasat 'la avenul din Dealul Maidanului și la Fântâna Băniei, legendele culese și publicate pomenesc de reptilieni - Femeia Șarpe - și mormântul ei, " desi noi plasam acest mormant ( de fapt oras antic) pe malul stang al raului Cerna, acolo unde apele Cernei se domolesc, la poalele muntelui Iorgovanul. Din pacate, nu posed legendele mentionate fugitiv asa ca nu pot sa interpretez datele respective si sa ajung la realitatea care a dat nastere legendelor si respectiv miturilor respective.

[vanghelis007]

Basme armenesti / Marul nemuritor

Din momentul in care citim titlul, ne dam seama ca basmul este vetero-testamentar, el aparand in variante si la Petre Ispirescu.Este basmul clasic care are ca punct de plecare Facerea sau Geneza.Nu se refera la Facerea propriu zisa, cat la acel episod caruia noi ii spunem: Izgonirea din Rai.Un imparat care are trei copii-baieti, poseda o Gradina ( Gradina Raiului, deci imparatul este insusi Dumnezeu). La un moment dat din gradina sunt furate niste mere, copiii imparatului stau de paza si abia cel mic, vede ca apare un sarpe balaur, este de fapt sarpele biblic ale carui atribute sunt simplificate la maxim in Vechiul Testament. In unele basme, locul sarpelui este luat de o zana, o femeie, reprezentata de fapt de catre Eva.Baiatul cel mic al imparatului trage cu arcul, raneste sarpele, acesta fuge si se ascunde intr-o groapa.Din acest moment, basmul povesteste viata lui Iosif. Vreau sa reamintesc insa altceva. Basmul cu marul nemuritor, se regaseste in Biblie aceasta servind informal povestitorul care il introduce in folclor.Exista in mitologia Greaca si pseudoistorica a Greciei antice, trei variante ale variantei Biblice.Doua se refera la obtinerea merelor din Gradina Hesperidelor de catre doi eroi greci-unul dintre ei chiar substituindu-l pentru o perioada scurta pe Atlas, este vorba de Hercule...Iar varianta pseudoistorica se refera la cauzele care au dus la Razboiul Troian.Este povestea mitologica cu Peleu si nunta lui, unde zeita Discordiei, Eris ( sarpele Biblic,) va arunca un mar de aur in mijlocul celor trei zeite pe mar fiind scris asa cum se stie, -"Calei mai frumoase." Paris o fura pe Elena si fuge cu ea, potrivit modelului Adam si Eva. Conflictul aici este  razboiul Troian. In vechiul Testament, calatoria  sau fuga se face odata cu aruncarea lui Iosif in fantana parasita si vanzarea lui mai tarziu unei caravane care se deplasa catre Egipt. Aceste variante nationalizate la un moment dat, creaza un anumit grad de confuzie. Sigur ca un astfel de basm ar merita o atentie mult mai deosebita din partea folcloristicii , dar probabil ca aceasta se va intampla cand va fi neaparat cazul.

[vanghelis007]

" Vezi caii acestia trei?-il intreba ea. Unul e negru,  altul alb, al treilea roscat.Ia cate un fir de par  de la fiecare si tine-l la tine.Cand dai foc la unul, iti vine-n fata  calul cu pricina  cu saua si hamul pe el.Iar de ii dai drumul, vine inapoi aici"
Acest motiv apare in basmul armenesc mentionat de noi putin mai inainte. Intrebarea care mi-o pun si vi-o pun si Dvs. este de ce trebuie ca eroul sa ofere calului o tipsie cu carbuni pentru a-i manca si a deveni astfel nazdravan si de ce eroul trebuie sa ii arda niste fire de par ca acest cal de zmeu sa vina in fata lui.

[vanghelis007]

Cu toate ca motivul a devenit fara inteles, el apare in Istoriile lui Herodot si in Iliada lui Homer.Va trebui sa explic ceva.Grecii numeau corabiile, caii marilor. Sa nu uitam ca Poseidon, zeul Marilor, in concursul cu Atena, va da nastere unui cal- sau mai bine zis Cailor marii care sunt de fapt corabiile.In Razboaiele medice povestite de Herodot, exista o scena in care Grecii se apropie de corabiile persane si incep sa le dea foc. In Iliada, scena este inversata, troienii fiind aceia care vor incerca sa dea foc cailor marii. In cadrul basmelor, Fat-Frumos, care ii substituiepe troieni sau pe grecii atenieni ( Atena fiind fata / zeita care il invata ce sa faca Fat-Frumos pentru a-si subordona caii zmeilor ( corabiile persane ), ca sa-i stapaneasca pe cai trebuie sa dea foc unor fire de par din coama sau din cozile lor. Cu cat basmele s-au diversificat, locul cailor a fost luat de albine sau de alte animalute zburatoare, substitute ale cailor -corabiilor persane cu care persii si-au adus armatele la Marathon.

[vanghelis007]

Secretul unui basm, consta in detaliile pe care le contine.Sau hai sa spunem altfel: Prin motivul specific care se abate la un moment dat de la normalul situatiei. Fratii cei maristransera avutul, le luara pe fetele scoase din lumea cealalta si se dusera la tatal lor imparatul.
-"Mai baieti, unde estre mezinul vostru?-intreba regele
-Pai sa vezi tata draga, l-au mancat zmeii."
Dar aceeasi scena apare si in Biblie, cand fratii lui Iosif se intorc la tatal lor
'Atunci au luat tunica lui Iosif  si au injunghiat un ied si au tavalit tunica in sange. Aceasta tunica a fost trimisa tatalui lor care a recunoscut tunica lui Iosif. Si Iacob s-a uitat si a spus:
"E tunica fiului meu.O fiara salbatica l-a mancat.Iosif a fost sfasiat."
Va las pe Dvs. sa trageti concluziile care se cuvin.

[vanghelis007]

Tabachera de aur

Basmul se gaseste in cartea : Basme populare engleze, editura Junimea. El face parte din ciclul Solomonian, motivele gasindu-se in Vechiul Testament dar si in legendele comentate de doamna Sabina Iapas. Amintesc aici despre motivul blestemul mamei pe care il gasim  cu diferite explicatii cauzale in Legendele Solomoniene comentate  - repetam- cu mult profesionalism de doamna Sabina Ispas.
Motivul:
Ce ti-ar place mai mult, o turta mica si binecuvantarea mea sau una mai mare insotita de blestemul meu.
Reamintesc urmatorul detaliu. Mama lui Solomon, este de fapt Pamantul, deci Solomon este insotit de blestemul pamantului, reamintind la un moment dat de istoria lui Iosif. Dupa care basmul vorbeste de intalnirea  dintre Moise si Sefora. Trecerea peste Marea Rosie este sugerata de omuletul rosu care face un lac si o corabie de razboi in mijlocul lacului,  dupa care urmeaza construirea unui castel prin curatarea unui teren de copaci.Celelalte motive sunt ceva mai obscure,doar regele Broastelor amintind despre   relatia lui Solomon cu Faraon si casatoria lui cu fiica regelui -faraonului etiopian. Regele Pasarilor aminteste de prezenta deltei Nilului.Singurul obiect care leaga de la inceput la altul basmul este tabachera de aur. Eu cred ca aceasta tabachera este Chivotul  legii. Interesant este ca tabachera / chivotul s-a pierdut  la un moment dat cazand in fundul Marii celei Mari mume pe care il poarta de regula fluviile ( ar fi deci vorba de fluviul Nil ) sau de Marea Rosie. Eu optez pentru prima varinta.