vanghelis007
|
|
« Răspunde #490 : 08 Aprilie 2016, 18:14:34 » |
|
Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca - urmare...
Asa cum Mircea Olinescu il considera pe Fat-Frumos ca fiind un personaj obisnuit, si am putea spune, unic, deoarece Fat-Frumos este acelasi in toate basmele romane, exegeza crea din personajele de basm ale lui Ion Creanga tipul taranului roman, desi in mod straniu, in ciuda taranismului personajelor respective,si acestea se misca si isi traiesc aventurile, diferite de la un basm la altul, intr-o lume stranie, virtuala.Este foarte curios, ca nimeni nu a avut puterea sa afirme ca fiecare basm are o istorie a lui, si cel putin aparent, Fat-Frumosul lui Olinescu se abate de la forma idealizata sub care este orezentat de autor, dandu-si asa cum se spune cu stangul in dreptul.Amintesc aici pe Harap Alb, pe Danila Prepeleac, pe Stan Patitul si altii care apartin nu neaparat basmelor culte.Problema de care s-a lovit autorul, se refera la faptul ca acceptand sa mearga pe un drum, Olinescu nu a observat ca drumurile nu seamana unele cu altele , ca unele sunt de pamant, altele sunt pavate cu bolovani sau asfaltate. Ceea ce vreau sa subliniez aici este ca basmul are niste componente simbolice, o structura cu un anumit inteles, peste care s-a trecut cu o mare usurinta.Olinescu s-a lovit de bolovanii structurii hermeneutice, dar din pacate, nu a reusit sa o observe, sau nu i-a acordat atentia cuvenita.Din acest motiv, afirmatiile facute de autor devin la un moment dat simpatice, dar nu au la baza o motivatie serioasa.Astfel citim in continuare: "Pentru ca viata ii e o continua lupta, imaginatia poporala ii da si nastere ciudata." Nu pot concepe o astfel de abordare a problemei, care il impinge pe Fat-Frumos in derizoriu.Cu toate ca eroul este un personaj normal, el are parte de o nastere ciudata ba pe parcursul vietii se bate cu zmeii si cu balaurii ceea ce face ca destinul lui sa capete accente neobisnuite. Si totusi, este un taran oarecare sau un cetatean a unei cetati peste care stapaneste un imparat.Sunt furate stelele , luna si soarele si vine un Greuceanu oarecare si ii spune imparatului ca se duce el sa rezolve problema, de parca furtul astrelor ar fi o bagatela. Si asta tinand seama ca personal cunoastem cateva interpretari pe aceasta tema: -Este vorba despre interpretarea istorica, de natura eroica -Este vorba de interpretarea religioasa, in care colindul se regaseste in evenimentele religioase legate de prinderea chinuirea si sacrificarea lui Isus -Este vorba despre interpretarea Vetero-Testamentara, care a declansat robia babiloniana. S-ar putea chiar sa mai existe cateva, dar unele cu siguranta sunt apocrife ale interpretarilor sugerate mai inainte. Sa vedem cum vede Olinescu nasterea lui Fat-Frumos. "Ori este gasit pe un sicrias pe apa de un pustnic...." Cititorul sa incerce sa raspunda pentru sine la o singura intrebare: unde in literatura universala de natura sacra sau laica, a gasit aceasta scena a descoperirii unui prunc intr-un sicrias pe papura.Exista cel putin trei locatii diferite: In Vechiul Testament si se refera la nasterea si supravietuirea lui Moise.Aici trebuie subliniat faptul ca Moise ca prunc ii reprezinta pe copiii lui Israel care s-au nascut si au crescut in Egiptul faraonic. Inmultirea demografica excesiva, depasind posibilitatile de hranire a unei populatii supranumerice, a dus la desprinderea de Egipt a unui numar insemnat de oameni, aceasta desprindere fiind cunoscut in istoria biblica sub numele de Exodul. Exista un rege destul de insemnat pe care mama lui, care a avut o aventura cu un print strain sau un barbat oarecare, l-a pus intr-o copaita si i-a dat drumul pe rau in jos. Un gradinar a salvat pruncul si acesta a devenit mai tarziu un rege important prin acele locuri. O a treia locatie se pare ca s-a mutat in Grecia, si se refera la eroul Achile, sau Ahile, fiul lui Peleus si al zeitei Thetis. La nastere, mama lui l-a tinut de calcaie si l-a cufundat in apele Stixului pentru a deveni invulnerabil.Facand aceste gesturi, mitologia Greaca reia mitul lui Moise. Si alte amanunte care nu isi au rostul aici, fac ca nasterea lui Achile sa se identifice cu aceea a lui Moise. Nasterea din apa nu este epuizata de cele povestite aici.Se pare ca una din divinitatile antice din zona Asiei, s-a nascut sau a iesit din apa ca sa-i invete pe oameni mestesugurile, modul de castigare si preparare a hranei, sa devina in modul acesta mai umani si sa impinga prin acel efort primordial pana in zilele de astazi, cu toate castigurile rele si bune p.e care ni le-a oferit.
|
|
« Ultima modificare: 08 Aprilie 2016, 18:19:46 de către vanghelis007 »
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #491 : 08 Aprilie 2016, 18:15:45 » |
|
Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca, urmare 1
S-ar putea scrie o carte in legatura cu nasterea eroului sau a eroilor daca vom considera ca sunt mai multi si nu este vorba doar de unul singur.. Intr-un loc, copilul nascut normal, este pus intr-un sicrias de papura, majoritatea basmelor avand un astfel de inceput, sau motiv, avand ca model, pe acela biblic al nasterii lui Moise.In alta parte, copilul se naste la batranetea parintilor sai, ca in episodul Avraam si Sara.Uneori, el este fiul cuiva, -"al iepei" asa cum a observat si Mircea Olinescu.Daca deschid cartea "Basmul cu Soarele si luna", ( editura Minerva , Bucuresti, 1988) voi observa ca denumirea eroilor din basme contine o serie de elemente stranii: Aripa frumoasa,Cu Petrea Fat-Frumos stebla de busuioc nascut la miezul noptii, Dragan Cenusa,Povestea Lupului nazdravan si a Ilenei Cosanzene, Craivizin fiul vacii, Petrea Piperiul, Voinicul florilor si ciuda lumii, Tei leganat, Voinic verde busuioc, Omul de flori, Basmul cu Creaca finul lui Dumnezeu, Harap Alb, s.a.m.d.Lista cu numele acestor eroi poate continua catre infinit si aceasta legat doar de Fat-Frumos. Dar vom putea observa nasteri miraculoase sau stranii in toate mitologiile cunoscute, unde divinitatile feminine se iau la intrecere cu cele masculine in ce priveste acele mistere ale nasterilor lor.Zamolxis sau Zalmoxis a fost infasurat in piele de urs la nastere, in vreme ce la moartea barbatilor din Colchida, trupurile acestora erau infasurate intr-o piele de bou sau de vaca si atarnate de anumiti arbori cu caracter funerar. Sa ne amintim de Herakles, care omorase leul din Nemeea si de infasurase in pielea lui ca semn al puterii. Zeita Atena se va naste din capul lui Zeus, inarmata si incoifata, acelasi lucru intamplandu-se si in unele variante folclorice romanesti,in care fecioara Maria il va naste pe Isus din capul ei, ingrijita de Craciuneasa. In Istoriile lui Herodot,se povesteste cum fiica unui faraon care a fost sotia si concubina lui, a murit la nastere fiind pusa intr-un sarcofag de lemn semanand cu o vaca, imaginea simbolica a zeitei cerului, Hathor. In alta parte a povestilor, un mos sau o baba dornica de copii gaseste in padure o lighioana, porc, sarpe. pe care il ia acasa si il creste. Sa ne amintim de aventura lui Ulise la vrajitoarea Circe si transformarea eroilor ( sotilor lui Ulise) in porci. Insusi Ulise va fi crescut de mosul lui Creanga sub forma de porc, semnificatia acestei nasteri fiind putin peiorativa,deoarece in unele religii carnea de porc este considerata spurcata.In fapt, povestitorul se straduieste sa sublinieze natura activitatii eroului care se ocupa impreuna cu sotia sa de cresterea acestor animale.In unele basme, nasterea eroului se face din piatra.In realitate copilul s-a nascut la munte sau undeva pe o insula de piatra in largul marii.Fiecare basm are o explicatie pentru eroul ei. Mircea Olinescu trage insa concluzii, pe care eu personal le consider pripite.Pentru ca el merge pe suprafata intamplarilor si nu intra in profunzimea lor.
|
|
« Ultima modificare: 08 Aprilie 2016, 18:18:56 de către vanghelis007 »
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #492 : 08 Aprilie 2016, 18:17:07 » |
|
Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca urmare 2
Vom vorbi in cele ce urmeaza, de nasterea din piatra,- sigur ca aceasta este doar o varianta, deoarece spiritul popular cat si cel religios va da nastere si altor variante, tot atat de interesante dar diferite de ceea ce vom aminti acum - a doi zei. Stim aproximativ cu totii cum s-a nascut Zeus. Pentru cei care doresc detalii le propun cartea lui Alexandru Mitru si respectiv a lui N.A. Kun. ( in unele grafii Kun apare scris Kuhn.) Despre Zeus, in biografia lui divina, apar trei episoade semnificative. Un episod legat de nasterea sa, pe care-l citam de la Kun: (pg.1o): Episodul nr.1. "( Kronos) se temea de copiii sai.Atunci porunci sotiei sale Rhea, sa-i aduca copiii cand se nasteau si-i inghitea fara mila unul dupa altul.Astfel inghiti cinci dintre ei: Hestia, Demeter, Hera, Hades si Poseidon.Rhea nu vroia sa il piarda si pe ultimul copil. Urmand sfatul parintilor sai, - Uranos si Geea (sau Gaia ) Asa ca se duse pe insula Creta unde il nascu intr-o pestera pe Zeus si in schimb dadu sotului ei,sa inghita in locul pruncului, un bolovan invelit in scutece. Episodul nr.2 Acest episod desi pare foarte clar este dupa parerea mea obscur, deoarece spune urmatoarele: "Zeus cel chipes si puternic crescu mare si voinic. El se razvrati impotriva tatalui sau si-l sili sa readuca la lumina pe copiii inghititi.Cronos scoase unul cate unul din pantece pe zeii prunci frumosi si stralucitori.Ei pornira lupta impotriva lui Kronos si a titanilor pentru stapanirea lumii." Episodul 3 "Inainte de a se fi nascut Athena, Zeus, ca urmare a unor prevestiri nefaste, o inghiti pe zeita Metis. Dupa catva timp, Zeus simti o strasnica durere de cap.Atunci il chema la el pe fiul sau Hefaistos si-i porunci sa ii crape capul ca sa-l scape de dureri.Hefaistos ii despica lui Zeus teasta fara sa-i pricinuiasca acestuia nici un rau, si astfel veni pe lume, iesind din capul stapanului tunetelor falnica razboinica zeita zeita Pallas Athena.Inarmata din crestet pana in talpi purtand un coif stralucitor, lance si scut, ea se ivi printre zeii din Olimp pironiti locului de uimire." In, sau intre aceste trei episoade exista ceva care nu s-a spus, iar aparitia unui zeu antropomorf cu numele de Zeus, nu va face decat sa incurce lucrurile in ce priveste nasterea zeitei Athena.Sa derulam firul legendei: Rheea ii da lui Kronos un fiu de piatra, care este infasurat in scutece.Kronos il inghite, dar dupa o vreme, este obligat sa dea copiii inapoi lumii printre care si pruncul de piatra pe care il inghitise ultimul.In felul acesta mitologia Greaca ne pune in fata a doua entitati divine a aceluiasi zeu. Unul avand un aspect antropomorf, sau de om si celalalt avand aspectul unui bolovan sau pietre. Cand kun spune: "Zeus cel chipes si puternic, crescu mare si voinic", -intrebarea care mi-o pun este la care din acesti doi zei se refera de fapt exegetul.La Zeus, cel cu infatisare de om, sau la Zeus cel cu infatisare de piatra? Dupa care mai tarziu, dupa inghitirea lui Metis si a fiicei sale nenascute, pe Zeus il apuca durerile de cap si ii cere lui Hefaistos sa ii crape capul. Dar zeul Hefaistos este un zeu mestesugar, sau fierar care face ceva, care foloseste materia prima care o are la indemana, ca sa mestesugeasca ceva. Orasul Atena, inconjoara un munte care se afla in centrul ei. Pe acest munte, mestesugarii locali s-au apucat sa-l modifice si sa ridice aici o serie de temple inchinate zeilor, inclusiv statuia mareata a zeitei Atena asa cum este reprezentata ea in legenda.Realitatea si legenda se impletesc una cu cealalta. Spun acest lucru deoarece muntele in jurul caruia s-a ridicat cetatea purta numele de Zeul sau Zeus.Pa capul lui de piatra, oamenii au ridicat statuia zeitei, al carei nume s-a extins si asupra orasului. Sa ne amintim de cartea lui Homer, Odiseea. Acolo la pagina 31, citim: "Dar pieptul mi se sfasie de jale, Gandindu-ma la bietul, inteleptul Ulise, care-acum de multa vreme Tot sufera nenorociri departe De dragii lui pe la mijlocul marii Intr-un ostrov silhui,batut de valuri, Pe unde sade zana cea nascuta Din Atlas cel avan care cunoaste Adancurile marilor si singur Propteste stalpii nalti ce poarta cerul De la pamant..." Intelesul cuvintelor este urmatorul: Zana cea nascuta din Atlas este Atena, chiar daca Homer foloseste numele de Calipso. Ironia sortii este ca Homer sau alt autor necunoscut care rosteste ( sau croieste ) aceste versuri, o pune pe zeita Athena sa povesteasca despre sine insusi, varandu-i pe cititori in ceata. Atlas este Zeus. El este numit cel "avan" pentru ca a inghitit-o pe Athena impreuna cu mama sa Metis. El cunoaste adancurile marilor, deoarece tinutul Aticei a fost inundat, informatie pe care o gasim in dialogurile lui Platon despre Atlantida, dar si in concursul dintre zeita Athena si zeul marilor Poseidon. Ori tot Zeus tine stalpii ce poarta cerul, deoarece este un munte si muntele sugereaza o astfel de idee. De altfel sugestia este completata de casatoria zeului munte cu Hera, zeita cerului. Ideea de zeu Munte nu este noua. Ea apare si in credinta evreiasca unde in unele pasaje biblice, alaturi de Dumnezeu, apare si numele de "Muntele lui Dumnezeu", - Horeb. Sunt tentat sa pun o intrebare cititorului. Citind aceste interpretari, a inteles unde se afla Olimpul?
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #493 : 09 Aprilie 2016, 07:31:29 » |
|
Hermeneutica
Puii pajurei
In multe basme, vom intalni o scena interesanta. Fat-Frumos sub diferitele sale nume, in incercarea sa de a iesi din lumea subpamanteana in care a ajuns aude la un moment dat dintr-un arbore tipetele scoase de niste pui de pajura aflati intr-un cuib Intreband acele pasarele de ce plang si se vaita cu atata amar, eroul afla ca de fiecare data cand maica-sa ii naste, vine un balaur care se urca la cuib si ii mananca. Fat -Frumos asteapta balaurul si in unele basme, il roaga sa lase puii in pace si balaurul accepta, sau se lupta cu acesta si il omoara.Deoarece in marea bucurie de a-si descoperi puii vii, pajura ar putea sa ii faca rau lui Fat-Frumos, puisorii il ascund pe erou si cand vine pasarea mama, o trimit in diferite directii unde ea nu faseste pe nimeni. In cele din urma, mama pajura se roaga de pui sa le spuna adevarul si cu promisiunea ca Fat-Frumos nu va pati absolut nimic,puii il arata pe acesta. Pajura de bucurie il inghite si apoi ii da drumul din gusa cu mult mai frumos decat fusese la inceput. Apoi Fat-Frumos se roaga de pajura sa il scoata in lumea cea alba si pajura accepta, cu anumite conditii. Afirm ca orice motiv folcloric are la baza o realitate istorica bine determinata, care o numim arhetip. Motivul folcloric, sau episodul din basm, isi trage originea de la acest arhetip, care este denaturat prin simbol din cauza elaborarii textului.Un studiu de mitologie comparata, ne arata ca acest episod al puilor de pajura, are un frate sau o sora geamana intr-un alt episod care apare bine fixat in mitologia greaca, cu explicatia respectiva, care vine si destrama misterul intamplarii . Kun, Legendele si miturile greciei antice, pg.305: "In vreme ce toti eroii se adunasera in portul Aulida pregatindu-si cele 1186 de corabii spre a pleca spre cetatea Ilion sau Troia,ori inainte de asta se adunasera in jurul altarelor de jertfa, sa aduca jertfa zeilor rugandu-i sa-i ocroteasca pe timpul calatoriei, se intampla un lucru uimitor. Deodata, de sub unul dintre altare, se ivi un sarpe infricosator si rosu ca sangele.Incolacindu-si trupul urias, sarpele se urca repede aproape pana in varful platanului ( care crestea acolo.)In platan, era un cuib cu opt puisori si mama lor.Sarpele cel rosu,inghiti pasarile si apoi se prefacu in stana de piatra. Profetul Calha talmaci intelesul acelei intamplari, spunandu-leca aheii aveau sa asedieze Troia timp de noua ani,caci sarpele inghitise noua pasari, si numai in al zecelea an, aveau sa cucereasca cetatea dupa ce vor infrunta numeroase greutati." Avem doua povesti identice una azvarlita in cadrul fantastic al basmului, cealalta, legata de razboiul troian, care este cel putin in epopeia lui Homer, o povestire cu un caracter legandar, dar de fapt la fel de fantastic ca si cea dintai.Putem trage urmatoarele concluzii: -cele doua evenimente nu au nimic unul cu celalalt. -episodul din basm, este mai tarziu redactat decat cel din Iliada ceea ce face posibil ca basmul sa fie un apocrif al Odiseei. -Exista o informatie mai veche, da care s-a servit atat basmul cat si Homer, potrivit intereselor povestitorilor. Dintre cele trei puncte, ultimele doua sunt valabile in acelasi timp si iata de ce.Ne amintim panica de care a fost cuprins Cronos gandindu-se ca va fi detronat de catre fiii sai.Consecinta acestei panici il va determina sa isi inghita pruncii adica puisorii. Fat Frumos va fi inghitit de pajura dar va fi regurgitat mai frumos si mai viteaz decat inainte.Aceste doua elemente se vor regasi marcate de catre motivul puisorilor in cadrul basmului dar si in scena mentionata in Iliada. Explicatia data de catre Calha este relativa, deoarece este privita din perspectiva razboiului troian si al intereselor aheilor. In planul istoric, este mai probabil ca traducerea simbolurilor sa fie cu totul alta. Sarpele ii reprezinta pe persi ( aceasta inseamna ca datam istoric evenimentele descrise pe la anul 500 i.e.n., legandu-le de razboaiele grecilor cu mezii) Puisorii reprezinta orasele grecesti care au fost inghitite, sau s-au supus invaziei persane. Las cititorului dreptul sa aleaga din ceea ce am scris ceea ce i se pare mai verosimil.
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #494 : 16 Noiembrie 2016, 21:49:52 » |
|
Aripa Frumoasa Basmul apare in colectia lui Reteganul. Ca orice basm, si acesta pune intrebari cercetatorului, punandu-l sa aleaga intre natura autohtona a acestuia, sau daca el a fost scris pe alte meleaguri si a ajuns doar sa fie povestit in spatiul nostru cultural.Sunt cele doua aspecte cu care cocheteaza mintea omeneasca, lasandu-ne noua semnele de intrebare si dubiile cautarii. Indiferent cat de primitiv ar fi un basm, el reuseste sa-si pastreze prospetimea in timp, sa ne ofere o lume plina de intamplari , un univers la fel de veridic, de natura omeneasca pe care contemporaneitatea il accepta , cum este si firesc, ca o prelungire aproape moderna, a istoriei noastre spre trecut. Chiar de la inceput ni se vorbeste despre veridicitatea basmului, de faptul ca el nu este o fictiune, desi unii cercetatori, il numesc fantastic din cauza intamplarilor neobisnuite si a personajelor magice care fac parte din istoria lui.: " A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi fost, nu s-ar povesti". " A fost odata un imparat care a avut trei fete, dintre care cea mai mica era asa de frumoasa de gandeai ca-i rupta din soare , cu par galben ca aurul." Am citit nenumarate basme, in care apare un imparat care avea niste fete. In multe dintre aceste basme, una sau chiar toate fetele sunt furate de catre niste zmei, ceea ce face ca basmul sa capete miscare, determinand pe eroii locali sa se implice in cautarea ei sau ale lor, din cauza recompensei promise: O parte din imparatie, fata de sotie, si ca urmare a acestora doua, cel care izbuteste sa o aduca pe fata sau fete, imparatului nostru, devine la randul sau imparat. Dar exista si o a doua varianta a rapirii, in care motivatia sexuala a furtului este inlocuita cu un fenomen mai amplu si de durata, despre care am mai vorbit, si anume, furtul astrelor. "...in aceasta tara, deodata s-au trezit ca nu mai au nici soare, nici luna, nici stele, nu se stia unde sunt.Au vazut numai ca nu sunt." In aceasta stare inconfortabila, in care activitatile imparatiei nu se mai puteau desfasura in mod normal, imparatul vine cu urmatoarea poromisiune: " Odata deci imparatul da de stire, ca cine le va aduce, va capata pe una dintre fetele lui si drept zestre, : a treia parte din imparatie." Consecinta intamplarilor, a fost ca: " Multi au plecat dar nu s*au mai intors." Orice eveniment starneste pentru explicarea lui o serie de intamplari, in speranta ca cercetatorul va avea abilitatea intelectuala, prin raspunsurile sale, sa se apropie cat mai mult de adevarul fenomenului care s-a produs. Ori experienta spune ca in orice interpretare, oricat de ingenioasa ar fi, sade samburele propriei ei distrugeri.Din acest motiv, cercetarea evolueaza spre o mitologie comparata, sperand ca evenimentul sa se incadreze cuminte in evenimente similare, intamplate in alte parti.Dar acest lucru se intampla sa nu fie intotdeauna adevarat. Cred ca acest gen de comparatie se poate face nu numai legat de confruntarea pasnica a diferitelor mitologii antice, ci si a basmului sau episodului din basm , cu realitatea.Ori lucrul acesta este cu mult mai dificil de realizat, deoarece ne lovim de evolutia evenimentelor naturale, care s-au schimbat in decursul istoriei naturale. Prima intrebare care ne-o punem,este cine e imparatul si cine sunt fetele lui. Mitologia greaca este mai generoasa in explicatii. Potrivit acesteia, imparatul este Zeus, iar fetele lui sunt de fapt sotia lui ,Hera, si cele doua fete, Afrodita si Atena. Multe basme au marsat pe "casatoria" dintre un print strain si zeita Atena, facand referire in plan simbolic la razboiul troian, din perspectiva fictionala a Iliadei si Odiseei lui Homer si la razboaiele medice, dintre persi si Grecia continentala si insulara, din perspectiva istorica. A doua intrebare la care vom incerca sa raspundem, este legata de disparitia astrelor,respectiv a soarelui, a lunii si a stelelor. Misterul acestei disparitii se gaseste pe directiile: Grecia-Persia, Israel-Persia, si Egiptul Faraonic, asa cum apare el descris in Exodul biblic.
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #495 : 16 Noiembrie 2016, 21:52:38 » |
|
Hermeneutica vol.4 , Aripa Frumoasa, urmare... Tot in aceasta prima perspectiva a razboaielor medice, trebuiesc vazute si povestile mitologice despre "merele de aur", care sunt furate sau cerute de eroi mitici ca Perseu sau Herakles.Simbolismul intamplarilor este evident. Cerul cu astrele pe care il tine Atlas in spate, se refera la grecul Zeus care tine intr-un Olimp prefigurat arhitectural pe Acropola ateniana, acel univers al cerului dar si a zeilor, repartizati pe diferite atributii imaginare si reale. Asa cum am mai spus,eroii Perseus si Herakles, sunt singurii eroi straini care vor cuteza sa patrunda in cetatea ateniana( totusi cititorul trebuie sa vada aici o suprapunere poetica a celor doua poersonaje fantastice care de fapt se refera doar la una singura,Darius dar mai ales Xerxes, vazuti mai degraba din perspectiva poporului care invadeaza Grecia. Aspectul acesta al invaziei, se citeste in discursul mitologic, atunci cand Atlas/ Zeus, se duce sa culeaga merele Hesperidelor si transfera greutatea sferei ceresti pentru cateva momente, pe umerii lui Heracles. Merele despre care se vorbeste aici, se refera strict lka orasele grecesti pe care Herakles persanul incearca -si partial reuseste- sa le culeaga in acceptia realitatii cruda sa le cucereasca datorita disensiunilor trecatoare dintre ele.Realitatea istorica a razboaielor medice, va cunoaste o mediatizare substantiala, prin prezentarea deformat onirica a acestora, intr-un pachet destul de impresionant de creatii folclorice. In Vechiul Testament, furtul marului si muscarea din el calcand interdictia de a comite un astfel de sacrilegiu, dezvoltat in Geneza sau Facerea, se refera la acelasi lucru. Oferirea marului celei mai frumoase, in care este implicat si Paris, face aluzie la acelasi lucru. Interesant este faptul ca acea istorioara avand statutul de realitate si de fictiune in acelasi timp, va fi dezvoltata, dand nastere vastelor poeme antice Iliada si Odiseea, dar si straniilor povesti despre Atlantida la care va face aluzie Platon in celebrele sale "Dialoguri". Mitul in sine, va fi regasit in basmele si povestile romanilor dar si in basmele si povestile altor popoare, mai apropiate sau mai departate de aria conflictuala care s-a creat. A doua interpretare legata de furtul astrelor, este legata de istoria ebraica si face referire la Ezechia si la captivitatea babiloniana. Una dintre concluziile moralizatoare care se pot trage de aici, este sa nu duci prietenii care te viziteaza in ispita, aratandu-le valorile materiale pe care le-ai adunat in decursul vietii. Pentru ca sinceritatea sau increderea inocenta in "prieteni" in acest gen de situatii poate fi fatala, cu repercursiuni grave, nu asupra unui individ cat si asupra poporului sau. De aici furtul astrelor cu precizarea ca banca ce s-a spart era chiar Raiul Dumnezeului crestin, face aluzie la sustragerea sau distrugerea cu buna stiinta a unor bunuri materiale sau avand un caracter sacru. Babilonul va fi inlocuit cu gradina Ghetsimani, prinderea lui Isus Cristos si condamnarea acestuia la moarte.Istoria culturala, aminteste de furtul statuii de piatra sau de lemn a zeitei Atena de catre Ulise si Diomede. Rapirea lui Isus va face ca Raiul sa se intunece, pentru ca furtul lui Dumnezeu, duce la lipsirea acelui spatiu sacru, de ceea ce dadea stralucire acelei lumi. In Evanghelia dupa Matei, putem citi: "De la ceasul al saselea, pana la ceasul al noualea, s-a facut intuneric peste toata tara."-incheiat citatul. Mai exista si o a treia varianta a furtului astrelor, care se va intampla tot in negura vremurilor, intr-o antichitate neprecizata insa, redata de povestile biblice, relatate din spatiul cultural al Egiptului, si care se refera la momentele premergatoare Exodului dar si intamplarile petrecute ulterior. " Domnul a zis lui Moise: " Intinde mana spre cer si va fi intuneric peste tara Egiptului , asa de intuneric de sa se poata pipai. Moise si-a intins mana spre cer si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului timp de trei zile." Si la ora actuala se intampla fenomene asemanatoare, dar create de diferite cauze. Astfel cei care traiesc inca la ora actuala, isi amintesc la un moment dat de o puternica furtuna de nisip care s-a produs pe coasta Africii, in zona Saharei, iar curentii de aer din atmosfera au adus acel nisip sau pulbere pana in tinuturile noastre, intunecand pentru o scurta perioada cerul. O alta intamplare se leaga de eruptia vulcanica, moment in care, in aer, in afara de gazele toxice eliberate in vazduh, tot acolo sunt eliminate si cantitati imense de cenusa vulcanica, ocultand cerul si lumina solara. Aspectul acesta ne aminteste despre un vulcan islandez a carui eruptie a perturbat traficul aerian o anumita perioada de timp, norul de cenusa ajungand la un moment dat in Nord-Vestul Rusiei. Lucrul acesta poate fi confirmat la a doua povestire biblica din Exod, cand copiii lui Israel ajung la Muntele lui Dumnezeu, Horeb. " Muntele Sinai era tot numai fum pentru ca Domnul Se pogorase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere." Aratandu-va aceste lucruri, incerc sa spun ca o interpretare dintr-o singura perspectiva, poate deveni destul de nesigura in clipa cand istoria culturala ne ofera cu generozitate, si alte explicatii ineditemai mult sau mai putin legate de subiectul nostru.
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #496 : 16 Noiembrie 2016, 21:54:26 » |
|
Hermeneutica vol.4 Aripa Frumoasa, urmare 1 Frumusetea oricarui basm consta ca ne transmite o serie de mesaje subliminale, care pentru noi la ora actuala si-au pierdut intelesul. As putea spune fara sa gresesc, ca basmul este o adevarata incursiune in istoria culturala a omenirii. Dar pentru a intelege acest lucru asa cum trebuie, este normal sa cunoastem cum au participat strabunii la construirea acestei istorii, aceasta pentru a nu ne pierde in intelesuri de natura filozofica, acel labirint mitologic in care odata intrati, nu mai avem scapare. " Era pe vremea aceea o baba batrana ( ador faptul ca culegatorii de folclor, nu incearca sa elimine din procesul de transmitere a basmelor, acele grosismente culturale care nu suna armonic, doar pe motivul ca povestitorii folosesc un limbaj popular.) care a mers la imparatul si a zis: - Inaltate imparate, eu as avea trei feciori care vor aduce soarele, luna si stelele. -Bine, zise imparatul, sa vedem." In unele basme, apar foarte multe situatii de felul acesta. O femeie batrana, va da nastere la copii, depasind in felul acesta granitele biologice normale. In altele, imparatul si imparateasa nu au copii si cauta un vrajitor care sa ii ajute sa faca copii. Stranietatea femeii batrane care naste, asemenea mitului Fecioarei, fara prezenta directa sau in prezenta unei persoane de alt sex, copii, apare pentru prima data in Vechiul Testament, unde se vorbeste de Sara sotia lui Avraam. Si tot aici mai apare si explicatia, de ce acesti copii din basmul nostru, vor salva din ghearele zmeilor sau a creaturilor malefice nepamantene, soarele, luna si stelele. La un moment dat, Avraam, se trezeste in fata sa cu trei personaje straine, pe care le invita sa se odihneasca si sa serveasca ceva de mancare. Si dupa ce acestea au mancat, una dintre ele il intreaba pe Avraam: :"- Unde este nevasta ta Sara? -Uite-o in cort a raspuns el. -La anul pe vremea aceasta, ma voi intoarce negresit la tine, si iata ca Sara nevasta-ta, va avea un fiu. (...) Avram si Sara erau insa batrani , inaintati in varsta, si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor. Sara a ras in sine , zicand: "-Acum cand am imbatranit, sa mai am pofte? Domnul meu, barbatul, de asemenea este batran..." Ori mai inainte de aceasta imprejurare, intr-o intalnire cu Dumnezeu, acesta il scoate afara din cort pa Avraam, si ii spune, referitor la copiii pe care Avraam ii cere lui Dumnezeu: "-Uita-te pe cer si nuimara stelele, daca poti sa le numeri. Asa va fi samanta ta." Daca cele scrise in Vechiul Testament pot servi ca argument pentru nasterea copiilor din femeia batrana, basmul introduce intr-o forma criptica, chiar ideea Genezei sau a Facerii, capitolul in care Sarai sau Sara va da nastere semintiei lui Avraam. Numai ca o face intr-un fel specific romanesc: "...si dupa ce a mers baba acasa, a nascut seara un prunc, si i-a pus numele de Serila. Cum l-a nascut, s-a si dus. (...) La miezul noptii a nascut altul, si i-a pus numele de Miezila.Cum l-a nascut s-a dus si acesta. Dimineata a nascut pe al treilea, si i-a pus numele de Zorila.Cum l-a nascut, s-a dus si el." Observam ca ne aflam intr-un moment atemporal, in care elementele naturii nu erau configurate sau separate asa cum ar fi trebuit sa fie in mod normal.Nu pot preciza cu siguranta ce zeitate antideluviana reprezenta femeia batrana, care va da nastere a trei copii cu functionalitati atat de diferite, care delimiteaza in felul lor un anumit timp: Serila, Miaza Noapte si Zorila. Dar Serila si Miaza Noapte au legatura in mod indiscutabil cu stelele si cu luna, cata vreme Zorila, are de a face cu Soarele. Pentru a readuce astrele in zona noastra de confort, trebuie in primul rand ca aceste spatii sa asigure miscarea stelelor a lunii si respectiv a soarelui, intre aceste delimitari. Din acest motiv, fiii babei,sunt aceia care pot configura sau reconfigura arhitectural spatiul cosmic, organizand in felul acesta Haosul.
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #497 : 16 Noiembrie 2016, 21:56:51 » |
|
Hermeneutica, vol.4 Aripa Frumoasa urmare 2. Se duc cei trei frati la imparatul si ii spun despre intentiile lor. Acesta este de acord. Atunci flacaii il roaga sa le dea cai pentru lupta si sabii ca in felul acesta sa isi arate destoinicia. Imparatul porunci sa le aduca baietilor trei cai din cei mai frumosi din grajdurile imparatesti. Dar cum se sui Zorila sau Aripa Frumoasa ( cum i-a zis imparatul) pe cal, cum calul cazu cu el. Atunci Fat Frumos, se duse in grajd cu incuviintarea imparatului " si a ales ( de acolo) unul slab de gandeai ca numai oasele sunt de el, dar cand se sui calare, el zise: -Astfel de cai imi plac mie." Datorita simbolurilor folosite, basmul lui Reteganu, "Aripa Frumoasa" se transforma la un moment dat intr-o ghicitoare, nu chiar atat de usoara pentru a fi ghicita sau inteleasa de cititori. Vom incerca sa cautam raspunsuri, oferind in acelasi timp o serie de interpretari, multe dintre acestea avand un caracter speculativ, datorita lipsei de suficienta informatie mitologica sau fantastica. Din aceasta cauza, in fata noastra exista imaginea unei gigantice fresce culturale, care fiind napadita de timp, pe suprafata ei au ramas niste spatii albe ce trebuiesc completate de catre imaginarul nostru. Totusi cred ca este corect sa atragem atentia asupra acestui mod de abordare a basmului, deoarece chiar daca golurile de pe fresca vor fi completate, ele vor fi vulnerabile sub ochii cititorilor, care vor avea poate o alta viziune asupra intregului. Exista probabil o serie de explicatii mai mult sau mai putin reusite pentru a identifica personajele ce participa la "istoria" apocrifa descrisa aici. Am sugerat astfel ca imparatul este de fapt Zeus, datorita fetelor sale, printre care se numara: Hera ( sotia zeului), Afrodita, ( zeita dragostei si a frumusetii) cat si Atena, ( zeita noptii, a intelepciunii si mestesugurilor), zeita fecvioara razboinica, una dintre cele mai temute amazoane, incat si nasterea ei se va petrece sub acest semn. Este necesar sa ne dam seama cine este mama baietilor si chiar acestia, vazuti de catre povestitor ca elemente ale unei impartiri temporale primitive, ce avea sa fie respectata pana in zilele noastre. Cred ca femeia batrana, este de fapt insasi "pamantul" Greciei antice. Este ceea ce grecii numeau Gaia, desi numele il vom gasi apartinand culturii noastre istorice, unde denumirea de "Geti" provine din contractarea unui cuvant mai vechi care defineste pamantul ,Gaia.Probabil ca pe la inceputuri, numele fonetic de "geti" se scria grafic: "Gaieti" sau "Gaia-ti" sugerand natura autohtona a acestui neam care s-a format intr-un anumit spatiu istoric.Daca mama batrana era Gaia, atunci copiii ei nu sunt locuitorii obisnuiti ai Greciei antice, ci cetatile grecesti, dintre care doar trei se vor afirma in mod deosebit in istorie. Dupa parerea mea, aceste cetati sunt: Atena, ( careia ii revine numele din basm: Aripa Frumoasa, ca urmare a prezentarii zeitei sub forma unei pasari de noapte), Sparta si Teba. In mod straniu, aceste cetati s-au gasit in mod permanent in conflict, in special cele doua, Atena si Sparta. Acest lucru este de altfel mentionat si in basmul nostru: "Cand fu pe la pranzul mare, toti trei se pomenira in aceeasi clipa ( termenul mai corect ar fi fost: " Se trezira" ) si vazandu-se unul pe altul, sarira toti trei din pat si se pusera la bataie." Ori iata ce le spune Gaia, mama lor: "-Dragfii mei, nu pentru asta v-am nascut eu pe voi, ca sa va bateti laolalta, ci pentru altceva. Ascultati: Imparatul nostru are trei fete si de veti aduce voi soarele, luna si stelele, o sa le capatati de muieri, ramanand voi imparati dupa moartea lui. De vreti sa incercati, mergeti la imparatul si-i spuneti, dar inca odata va spun, sa va impacati bine, pentru ca cu sfada nu veti merge departe. Vreti? -Vrem. - raspunsera toti trei. Daca ajuta cu ceva, pot sa vin in sprijinul acestor argumente de bun simt, care desigur pot fi transferate unui filozof cu renume al antichitatii: " Daca vreti sa castigati razboiul cu persii, nu va irositi fortele batandu-va unii cu altii. Impacati-va, uniti-va toate trei cetatile, puneti alaturea toti razboinicii vostri (sabiile si caii / caii cei slabi fiind o referire la corabiile de lemn ale grecilor , mai mici si mai iuti) ca astfel sa puteti sa repurtati victoria asupra invadatorilor. Doar asa veti putea sa va eliberati pamanturile si cetatile voastre, si sa fiti regi in propria voastra tara."
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #498 : 16 Noiembrie 2016, 21:59:18 » |
|
Hermeneutica vol.4 urmare 3
Am vorbit mai inainte de existenta a trei cetati, cu implicatii mai consistente sau mai slabute la razboaiele medice. Aparitia a trei eroi in cadrul basmului, este reflectarea memoriala la nivel de istorie fireasca , a intamplarilor care mai tarziu vor fi transfigurate. O idee care imi trece prin minte, este ca numele purtate de eroi, nu su nt intamplatoare, ele reprezentand nu neaparat o segmentare acceptata a unei felii temporale, ci o localizare spatiala in cadrul unei geografii virtuale, a acestor cetati. Astfel, Serila, sau Decuseara, reprezinta vestul, apusul, unde se afla cetatea astfel numita, Miezila, sau Miezul zilei, ar reprezenta partea de sud a platoului continental. Asta in cazul ca nu este vorba de Miezul noptii, care ar arata partea centrala a continentului, in vreme ce Aripa Frumoasa sau Zorila, ar reprezenta estul sau partea de rasarit a tarii respective. De multe ori in basme,personajele feminine sau masculine nu reprezinta personaje in sine, implicarea acestora in cadrul istoriei sau a fictiunii folclorice, fiind mult mai ampla, mult mai complexa. Sa ne amintim ca Avraam, a primit de la Dumnezeu promisiunea de a se inmulti asemenea stelelor cerului. Ca sa inteleaga Avraam despre ce este vorba, il scoate afara din cort, si il pune sa numere stelele daca este in stare. Antichitatea va jongla cu aceste metafore a multimii sau semintiei, astfel incat zmeul, va fura stelele de pe cer, transformandu-le in propria sa multime invadatoare. Ori stelele sunt captive la acest zmeu, astfel ca participarea fratilor in acest conflict va duce la fractionarea acestor stele, in sensul de eliberare, de posibilitate ca in functie de anumite particularitati, sa se guverneze singure. O a doua idee, este aceea ca in foarte multe fictiuni romantice de acest gen, persoanele eroice implicate sunt strict cetati. Ele au obligatia sau indatorirea sa faca gesturi eroice actionand asupra altor persoane sau asupra unor orase, metamorfozate in persoane, gest pornind de la unele particularitati ale acestrora, printre care se numara subordonarea divinitatii locale.Hai sa dam cateva nume, asa cum ne trece prin minte: Heracle, primeste sarcina sa aduca centura Hypolitei, regina amazoanelor. Asa cum aratam la vremea respectiva, Hypolita, inseamna in limba romana, Calul de piatra. A lua centura de piatra a calului, inseamna a cuceri zidurile de piatra ale unui oras din antichitate, referirea facandu-se in functie de autori, de fapt la o singura cetate: Troia, -potrivit lui Homer, Atlantida, potrivit lui Platon, cetatea Atena, potrivit parintelui istoriei, Herodot. Sub numele generic de "amazoane" referirea se face, tot la cetatea Atena, introducand in ecuatie Zeita Atena, si pe toti locuitorii razboinici ai cetatii si ai locurilor vicinale. Sa nu uitam ca traducerea facuta de exegeza se refera fie la taierea unui san, ca aceste femei sa poata trage cu arcul, ceea ce de fapt este o mutilare inacceptabila, idee vehiculata de o propaganda rautacioasa. In definitiv termenul ar fi fost mai corect tradus, "purtatoare de sani", definind in felul acesta femeia, sau femeia razboinica. In acelasi timp, aceste amazoane se inchinau lunii, apropierea dintre Atena ca zeita a noptii sau zeita lunara, si sitruatia mentionata fiind evidenta. Ifigenia, poate fi tradusa ca fiind "ifis/Efes" si "genia / genezis" cu semnificatia de geneza, nastere, nascuta. Chiar daca asocierea este corecta, interpretarea numelui poate sa fie diferita. Fie se vorbeste de o persoana care este de obarsie din Efes, care s-a nascut in cetatea Efes, fie referirea se poate face direct la cetatea Efesului, care s-a nascut,a aparut la un moment dat la nivel istoric, printre alte cetati ale antichitatii grecesti. Atena reprezinta doua aspecte: Zeita dar si cetatea. Interesant este ca numele cetatii a suferit unele modificari in timp. La inceput a fost un oras inchinat marii, lui Poseidon, de unde si denumirea ei de Poseidonia. Varianta acestei denumiri o regasim in Hypolita deoarece numele inseamna "Cetatea calului " sau "Calul de piatra", aluzie la contributia lui Poseidon si a lui Apollon la construirea cetatii, asa cum povestea si Heinrich Schliemann. O denumire la fel de neobisnuita o va primi si Moise, care la origine inseamna "fiul" sau "nascutul". In cazul Egiptului antic, alaturi la referirea la nastere este indicat si zeul caruia i s-a nascut fiul respectiv. Dar la un moment dat citim ceva extrem de interesant referitor la Moise in Vechbiul Testament, cu privire la a doua semnificatie a numelui Moise. El va fi numit Moise, adica scos din apa.Din punctul meu de vedere, numele in general, este asociat unor faraoni egipteni ca Ramses sau Ramosis cu varianta intarita Ramozis, Ahmes sau Ahmosis ( Ahmozis) si asa mai departe. Dar daca referirea la scoaterea din ape a lui Moise, sau Moses, se refera la cu totul altceva? Daca este vorba de o cetatea antica, care a fost construita pe un loc ce a fost candva acoperit cu ape?
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
vanghelis007
|
|
« Răspunde #499 : 16 Noiembrie 2016, 22:01:46 » |
|
Hermeneutica vol.4 urmare 4 Bun. Se inarmeaza cei trei frati cum trebuie, se suie pe caii lor numai piele si os, ( grecii posedau corabii mai mici si mai usor manevrabile decat cele ale mezilor.) si pornesc sa se confrunte cu dusmanii lor , care erau ca stelele din cer sub aspect numeric, si straluceau ca soarele si luna in ambalajele lor de bronz, aur si argint. Iata ce ne povesteste autorul: "Au mers mult, multa lume imparatie, ca Dumnezeu sa ne tie. Au mers pana au dat de un pod de arama. Acolo au mancat o turta de cenusa, iar dupa ce s-au saturat, Aripa Frumoasa s-a bagat sub pod, iar fratii lui s-au culcat in sant." Basmul ofera o serie de lucruri care au stranietatea lor neinteleasa. Aceste elermente sunt: "Podul de arama" , "turta de cenusa", "santul" si faptul ca "Aripa Frumoasa s-a ascuns sub pod". Ceea ce este scris in acest episod atat de simplu si clar in aparenta, nu apartine povestitorului popular cat elementelor simbolice care ascund realitatea istorica si iata de ce: In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, gasim urmatoarea definitie pentru pod: "POD, poduri, s. n. I. 1. Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial." Mai exista si alte definitii legate de natura sau functionalitatea podului in general. Daca analizam profan cele povestite, rezulta ca Aripa Frumoasa a facut una dintre cele mai proaste alegeri din viata sau in calitatea sa de strateg. Cand dusmanul se gaseste undeva deasupra ta, mergand pe un pod, este o tampenie sa te ascunzi sub podul pe care acesta trece.Dar podul este un fel de trecere sau drum care se gaseste peste o apa. In cazul acesta, eroul inseamna ca sta efectiv in apa de sub pod ceea ce este inconfortabil si mai ales lipsit de sens. Dar daca sermnificatia este cu totul alta? Povestitorul spune in limbaj simbolic, ca au existat doua posibilitati de confruntare cu adversarul, respectiv zmeul. Una pe uscat ( podul) si cealalta pe apa ( sub pod).In timp ce dusmanul inainta pe uscat, Aripa Frumoasa alegea batalia navala care era mai avantajoasa pentru erou decat cea pe uscat unde fortele dusmanului ieseau dintr-o incadrare obisnuita, fiind coplesitoare din punct de vedere numeric. Citez din Wikipedia despre Razboaiele medice: "După ce regele persan Darius nu reuşeşte să invadeze Grecia în 490 î.Hr., fiul său, Xerxes, se pregăteşte îndelung şi serios pentru a fi sigur că eşecul nu se va repeta. În timp ce Xerxes adună forţe militare terestre şi navale uriaşe, conducătorul atenian Temistocle, anticipând reluarea luptei, îi convinge pe cetăţenii Atenei să-şi întărească flota. Herodot îl descrie pe Temistocle „ca un bărbat care manifestă semnele indubitabile ale geniului, stârnind prin aceasta o admiraţie profundă şi fără egal. Prin capacităţile sale native, neformate şi needucate prin studiu, el a devenit cel mai bun arbitru al acestor crize neaşteptate, care nu lasă timp pentru deliberări şi cel mai bun profet al viitorului, chiar şi al evenimentelor cele mai îndepărtate.” Cu viziunea sa strategică, Temistocle a înţeles că succesul sau eşecul oricărei invazii persane depinde de capacitatea lui Xerxes de a asigura aprovizionarea armatei sale pe mare. Dacă grecii învingeau flota persană, imensa armată a Asiei devenea vulnerabilă." Si mai redau un singur citat din Wikipedia: "Bătălia de la Salamina a fost o luptă navală care s-a dat între o alianţă a unor polisuri (oraşe-state) din Grecia Antică şi Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent şi insula Salamina (greacă: Σαλάμινα), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al celei de-a doua invazii persane a Greciei." Nu intru in detaliile bataliei de la Salamina, dar voi cita ce se intampla in basm: "Nu peste mult, vine un zmeu cu cal de arama , frau de arama, si el imbracat tot in arama. Cand ajunge calul pe pod ( de fapt in stramtoarea dintre continent si insula Salamina, ) nu mai vrea sa mearga,ci sforaia si tropaia..." Sforaitul si tropaitul se refera la batalia in sine, la tipetele persilor si fenicienilor pe care armata lui Temistocle ( Aripa Frumoasa), i-a azvarlit in mare sau si mai direct in ghearele mortii. Dupa taierea capului zmeului, se mai intampla ceva care se va repeta in Iliada lui Homer : "Cand s-a facut ziua, Aripa Frumoasa, a luat calul si imbracamintea zmeului pe seama sa." Sa ne amintim cumplita batalie care s-a dat in jurul cadavrului lui Patroclu, pentru obtinerea intregului echipament de razboi apartinand acestuia. Deoarece istoria se repeta, lupta fiind multiplicata inca de doua ori, voi aminti cea de a treia intalnire, in care, dovedind forte egale, Zmeul vede niste corbi pe cer zburand si le spune: "-Corbilor. Veniti si aduceti apa in ciocurile voastre si turnati pe para vanata ca va dau carne dintr-un om . Aripa Frumoasa, adica para (de foc ) vanata, zise: -Corbil.or, dragilor.Mergeti si ii sculati pe cei doi frati ai mei din sant si spuneti-le sa aduca apa in palariile lor,iar voi aduceti in ciocurile voastre si turnati pe para galbena , ca va dau carnea din trei zmei si din trei cai." Intotdeauna apropierea de adevarul istoric se face as putea zice, prin eroare. Deoarece de multe ori basmele sunt trunchiate, nu putem sa ne dam seama cui poate apartine un anumit motiv narativ din cadrul basmului. Ori aici se ascund cel putin doua solutii. Apa turnata pe para galbena ( regala, a imparatului Xerxe,) insemna scufundarea fortei armate care navigase spre Grecia.In alta ordine de idei, apa turnata, este o aluzie ironica la cererea simbolica de pamant si de apa facuta de regele Darius cetatilor grecesti ca semn de supunere a grecilor , regatului persan. SApa de la Salamina va racori si stinge pofta invadatorilor de a stapani ceva ce nu li se cuvine.
|
|
|
Memorat
|
|
|
|
|