Basme

[vanghelis007]

Scufita Rosie
Se numeste Robert Darnton. A fost profesor la Princeton University.Nu stiu daca mai profeseaza sau se ocupa de cresterea pisicilor de casa, locale, siameze sau de alta nationalitate.Dar a scris o carte foarte interesanta, despre Franta secolului al XVIII-lea, care aprofundeaza curente de gandire din aceasta tara in acest secol.Cartea despre care va vorbesc, se numeste "Marele masacru al pisicii/ si alte episoade din istoria culturala a Frantei".In introducere, autorul face o marturisire foarte intreresanta pe care vi-o redam in cele ce urmeaza:(pg.13):
"Daca istoricul ideilor, urmareste filiatia gandirii filozofice, istoricul etnograf strudiaza viziunea individului de rand asupra lumii, incercand sa ii descopere cosmologia, sa reconstituie modul de organizare mentala, si de exprimare a realitatii prin comportament.Departe de a incerca sa transforme omul mediu in filozof, el doreste sa observe cum viata strazii, ii impune individului, crearea unei strategii.Parte integranta a vietii lor, strada ii invata pe oamenii obisnuiti sa fie smecheri, -si ei pot fi, intr-un anumit sens, la fel de inteligenti ca orice filozof.Numai ca in loc sa formuleze propozitii logice, ei gandesc cu ajutorul obiectelor sau cu orice altceva pe care le pune la indemana cultura,cum ar fi povestile sau ritualurile de exemplu."
Desi suna destul de convingator,marturisirea autorului este lovita de nulitate.Mai mult decat atat, aceasta conceptie despre influenta strazii asupra individului,il va determina pe Robert Darnton, sa ajunga la niste concluzii aberante in ceea ce priveste continutul unor basme.Astfel, vorbind despre "Scufita Rosie,"autorul considera ca acest basm, "da dovada de o irationalitate terifianta, care nu isi are locul in Epoca Ratiunii.De fapt,-continua el,-versiunea populara o depaseste pe cea a psihanalistilor (este vorba de psihanaliza acestui basm, facuta de Erich Fromm si Bruno Bettelheim) in violenta si sexualitate."Aceasta afirmatie este facuta nu de un om obisnuit, ci de un profesor universitar, care a tinut cursuri de istorie, la Princeton University.Se intampla aici ca si remarcile inteligente facute asupra personajelor din basmele lui Creanga, cand unii exegeti au sustinut ca aceste personaje sunt tarani din spatiul satului, (ba cineva, a spus chiar ca Harap Alb este tigan), iar cand un elev de liceu a scris sub influenta acestor aberatii culturale, ca Danila Prepeleac a copilarit impreuna cu Creanga,toate aceste mediocritati, s-au topit de ras.Se fac o serie de afirmatii gratuite si paguboase, deoarece nu sunt intelese simbolurile, sau chiar daca se stie ca basmul lucreaza cu simboluri, ele sunt interpretate dupa ureche, aducand un enorm prejudiciu stiintei, care este invocata ca scuza.
Haideti sa vedem care este episodul (motivul folcloric )acela scandalos, care il determina pe Darnton, sa ajunga la niste concluzii atat de pagubitoare la adresa basmului si a taranului francez:
"-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
(...)
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta si ciorapi,-fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data lupul raspundea:
-Pune-le pe foc.N-o sa mai ai nevoie de ele."
Concluzia se subantelege in spiritul atat al psihanalistilor, cat si a lui Darnton:
"In ce le priveste pe fetite,in mod clar: feriti-va de lupi."
From spunea si el acelasi lucru, dar cu alte cuvinte:
"Povestea are ca subiect, confruntarea unei adolescente, cu sexualitatea adulta."
In felul acesta basmul devine o intamplare care are la baza un incest, sau un abuz sexual, in raport de personajele implicate in acest desfrau erotic.
Episodul dezbracarii, il intalnim intr-o epopee sau un cantec vechi, care povesteste despre"Coborarea zeitei Ishtar (Inanna sau Irnini) in infern",-in taramul mortii Kigallu, aflat sub stapanirea suroprii sale Ereshkigal,-in cautarea tanarului pastor, Dumuzi.In momentul cand zeita Ishtar ajunge in fata portilor infernale, portarul infernului o deposedeaza succesiv de podoabe si de vesminte, pentru ca omul s-a nascut gol, si se intoarce in infern asa cum a venit pe lume.Lupul o invita pe pat, pentru ca acel pat nu era cel al desfraului, chiar daca zeita era o divinitate a dragostei si era reprezentata iconografic, in toata splendoarea nuditatii sale divine, ci era un pat funerar, ca acela pe care zacea intins Toma Alimos din balada cu acelasi nume.A bea sangele bunicii, sau a manca din carnea ei, este ca si cum ai spune despre cineva ca a dat ortul popii, ca a murit.Aceasta dincolo de explicatia legata de menstruatie sau de calitatea de fecioara pe care spun psihanalistii ca o are Scufita Rosie.Cararea cu spini pe care o alege Scufita, este tocmai ideea drumului infernal pe care ea il urmeaza, supunandu-se sortii.Aceasta este cea mai veche explicatie pe care noi am gasit-o.A doua explicatie, este de factura cosmica, si sa ne amintim ca Latona nascand perechea gemelara, Artemis si Apollon, acesta din urma, se mai numea si Apollon Lykios, adica Apollon Lupul sau soarele lup.Iar pe bolta cereasca, exista o constelatie descrisa si in Apocalipsa lui Ioan Teologul, care face parte din zodiac, si este cunoscuta sub numele de Fecioara.Intalnirea dintre Fecioara si lup are loc toamna, cand natura,(bunica) moare, respectiv este mancata de lup, care o substituie, imbatraneste si se pregateste si el la randul sau sa moara.
-Vai bunicut-o ce mult par ai.
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
Lupul o mananca pe bunicuta, pentru ca bunica este batrana, si aici trebuie substituita bunicuta cu lupul.
Este un proces de gandire simbolica.Vreau sa spun ca lupul este batran, dar nu o spun asa, ci o fac astfel, incat sa ating doua componente care sunt independente intre ele:batranetea, si ferocitatea fireasca a lupului.Ori cand soarele intra in casa bunicii(casa, este si un termen care se intalneste foarte frecvent in zodiac,) el imbatraneste, si in acelasi timp, casa bunicii este si casa Scufitei Rosii, din moment ce ea vine aici.Si lupul o mananca si pe zeita Fecioara, intra toamna in aceasta constelatie, moment din care se intampla, numai lucruri rele.Toamna incepe sa se sfarseasca si vine iarna, gerul, cand soarele se gaseste pe bolta, arde si totusi moare de frig.De aceea Gerila/Dumnezeu/Soarele, sta langa foc si zbiara ca moare de frig, cu turturii agatati in barba si mustatile pleostite.Va trebui sa vina Vanatorul(Soarele lup sa ajunga in aceasta constelatie, sau constelatia sa ajunga la el)pentru ca soarele sa fie omorat a doua oara, o moarte virtuala desigur, pentru ca Zeita Fecioara sa scape din pantecul lui si natura sa revina la viata.Acelasi lucru se intampla cu lupul, care o data ce este omorat, de fapt revine la tineretea lui anterioara in care instinctele se repeta ciclic.Dar mai exista si o a treia interpretare.
Aceasta interpretare este la origine egipteana.Este povestita de catre Herodot, in Istoriile sale, si pomenita si de catre Lazar Saineanu in basmele sale comentate.Mykerinos, un faraon egiptean, s-a xcasatorit cu propria sa fiica. La nastere fata a murit, motiv pentru care Mykerinos, o va pune intr-o vaca de lemn, (reprezentand vaca cereasca Hathor sau Neith.Aceasta intamplare, la care se va adauga mitul slujitoarelor cu bratele taiate-sculpturile care aveau rolul de a o sluji pe tanara dincolo in lumea mortilor,pierzandu-si in decursul vremurilor bratele, potrivit marturiei lui Herodot,va genera urmatoarele directii de conservare memoriala:
-Mitul grecesc al Minotaurului.Prin reductie, My(keri)nos, devine Minos, in vreme ce sotia sa (de fapt fata lui Faraon) se va impreuna cu un taur dand nastere unui monstru, care se numeste, prin repetitie, Minos Taurul sau Minotaurul.Mi-a venit in clipa aceasta o idee speculativa.Fiti atenti despre ce este vorba.Mykerinos, se casatoreste cu fiica sa, ceea ce ar introduce motivul incestului in basmul Scufita Rosie.In momentul nasterii, fata lui Faraon, moare, dand viata unui copil de sex masculin.Marcat de moartea sotiei/fiicei sale, Mykerinos o va "ingropa " in vaca cereasca Hathor/Neith, ceea ce va da nastere motivului hainelor cu insemne cosmice care apare intr-o serie de colinde, basme, si balade.Din acelasi motiv(desi istoric, cauzele sunt totusi diferite,), el va avea o aversiune pentru nasterea baietilor(pentru ca o astfel de nastere i-a ucis sotia) si de aceea, conform traditiei, se va perpetua legea care va fi pusa in practica de un alt faraon, ca fiecare copil care se naste, daca va fi baiat sa fie omorat, iar daca va fi fata sa traiasca.
-A doua directie de conservare mitologica ar fi aceea al basmelor despre femeia strigoi ingropata intr-o biserica, care invie noaptea si isi masacreaza pazitorii.(vezi povestea lui Gogol, despre care am vorbit mai inainte.)In aceasta directie putem aseza basmele din colectia domnului Ionel Oprisan,"Fata diavolizata, " "Cu strigoaica," " Cu sfantul Niculae," si altele, din colectia de basme :"Basme fantastice romanesti/Basme superstitios-religioase, vol.4.
-Ca o replica autohtona a mitului Minotaurului, dar mai aproape de Istoriile lui Herodot, ar fi basmele tip"Fata din icoana", Lemnisoara", "Lemnisoara(reinregistrare)", Cojocel da lemn",tot din colectia lui Ionel Oprisan, "Basmele populare romanesti/Fata din icoana, vol 5."Aici am putea sa introducem si Scufita Rosie, despre care am vorbit mai devreme.
-Si in sfarsit, am putea introduce si motivul mainilor taiate, care are legatura tot cu Istoriile lui Herodot, si pe care Vasile V.Filip, le leaga in colinde, de forma crestina a episodului istoric povestit de Herodot, si pus pe seama taierii mainilor Craciunesei.

[vanghelis007]

Frumoasa adormita.
Si acum sa ne intoarcem la o alta poveste comentata sau numai mentionata de Darnton:(pg.23):
"Intr-o versiune mai veche a basmului "Frumoasa adormita", (povestea tip 410) de exemplu, Fat-Frumos deja insurat, o siluieste pe printesa, aceasta dand nastere mai multor copii, ramanand in tot acest timp sub vraja somnului.Pruncii, vor rupe vraja in final, muscandu-si mama in timp ce ea ii hraneste la san, si din acest moment, povestea ia o alta intorsatura, avand in centru o a doua tema: incercarile soacrei printului, o zmeoaica, de a-i manca acesteia progeniturile nelegitime."
Darnton, nu face aici, decat sa sublinieze ca povestea este construita in spiritul concluziilor lui despre Scufita Rosie.Ori concluziile sale, sunt dezastruase.Am sentimentul ca ele pornesc nu atat de la cunoasterea intima a valorii de semnificatie a basmului, ci de la ideile generale sugerate la o citire profana a basmului, asa cum faceti de si Dvs.
Povestea mentionata de Darnton, este Vetero-Testamentara, intre anumite limite, daca ne amintim ca scena soacrei care intentioneaza sa manance pruncii, o vom regasi la Moses Gaster, sau mai simplu, in Balada lui Iovan Iorgovan, in Apocalipsa lui Ioan Teologul, si in Noul Testament, in evanghelia lui Matei.
O sa va aratam mai intai preintesa care in Apocalipsa, este o zeita Fecioara, pregatita sa nasca:
"In cer s-a aratat un semn mare:o femeie invaluita in soare cu luna sub picioare, si cu o cununa de douasprezece stele pe cap.
Ea era insarcinata tipa in durerile nasterii, si avea un mare chin ca sa nasca."
Ceea ce ati citit acum, este zeita Fecioara, sau constelatia Fecioara.Siacum o sa va aratam imaginea soacrei printului:
"In cer s-a mai aratat un alt semn:
Iata s-a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete,zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.(...)Balaurul, a statut inaintea femeii care sta sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste."
Folclorul romanesc, este foarte familiarizat cu "soacra" despre care vorbeste Darnton, din moment ce el aminteste de ea sub numele de "Samca" sau "Avestita."Dupa un dictionar de mitologie, pentru Samca, avem urmatoarea explicatie:
"Alte denumiri:Spurcata, Avestita, Aripa Satanei.Samca, chinuie femeile mai ales in ceasul nasterii, omorandu-le cateodata.Pe copiii de curand nascuti, daca n-au murit inainte sau in timpul nasterii, ii omoara sau le da boala numita Samca-rau, spasma, sau rautatea copiilor.(o referire probabila la ceea ce doctorii ar numi epilepsie).Descrierea Samcai, -nume sub care este cunoscuta aceasta, si intentiile ei malefice, apar intr-un manuscris din 1809, sub forma unei rugaciuni.Descrierea monstrului este terifianta:
"parul capului ii era pana la calcaie, avea ochii rosii, de foc, mainile schimonosite(de fier?), cautatura salbatica, trupul contorsionat, schimonosit."Intentia malefica a Samcai declarata ingerului care o cerceteaza, este de a o sminti la nastere pe Fecioara Maria, si a-l ucide pe Hristos.In clipa aceasta, ne-am pus urmatoarea intrebare:
Daca Samca/Avestita vrea sa-l omoare pe Hristos, inseamna ca in cele patru Evanghelii ale Noului Testament, trebuie sa apara descris un episod care trebuie sa zugraveasca acest lucru.Si iata ce citim in Evanghelia dupa Matei:
"Dupa ce au plecat magii, un inger al Domnului, se arata in vis lui Iosif(sotul Mariei)si-i zice:
"Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, si fugiti in Egipt, si ramai acolo, pana cand iti voi spune eu.Caci Irod are sa caute Pruncul, ca sa-L omoare."
In felul acesta, pe cai putin mai ocolitoare, am aflat ca Irod, este de fapt Samca sau Avestita, despre care vorbeste folclorul romanesc, in cunostinta de cauza.S-a terminat in felul acesta povestea interpretarii?Nu. Pentru ca oricat ar parea de paradoxal, povestea cu intentiile ucigase ale lui Irod, este o reluare, un remak(asa cum ar spune altii) a unei povesti mai vechi, de origine vetero-testamentara: Iosif, pe care fratii sai vor sa-l omoare si este vandut unei caravane de ismaeliti care se indreapta catre Egipt.(Curios ca "tatal" lui Hristos, va avea acelasi nume, si va ajunge si el in Egipt.)Nasterea lui Moise, intamplata sub semnul aceleiasi morti, pentru ca un Faraon nebun sau interesat, avea intentia sa scape de toti copiii straini, de parte barbateasca. Dar prin termenul acesta plural de" copii" se inteleg si acea componenta evreiasca a triburilor de hicsosi care au invadat Egiptul, si pe care Kamose si respectiv faraonul Ahmosis I, vroia sa o elimine din Egipt.In ce priveste prima parte a povestii mentionate de Darnton,ea se leaga potrivit parerii mele personale, de acele mituri pe care noi le numim atlante, si care povestesc despre razboaiele medice din anii 500 i.H., in care beligerantii sunt troienii(atenienii) si de cealalta parte atlantii(respectiv persii lui Darius si ai lui Xerxe I.)Observati ca o poveste nu trebuie tratata in mod superficial, pentru ca are in ea destule secrete pe care spiritul omenesc este dator sa le cunoasca?
"A manca sau a muri de foame,aceasta este intrebarea cu care taranii se confruntau atat in povesti cat si in viata de toate zilele.Ea apare in multe povesti adesea in combinatie cu cu motivul mamei vitrege , care trebuie sa fi avut o larga rezonanta in Vechiul Regim, dat fiind ca factorul demografic accentuase importanta acestei figuri in societatea rurala."-scrie Robert Darnton.
O astfel de interpretare, va face ca mesajul piesei folclorice sa fie alterat, deoarece il abate de la acea realitate care este specifica simbolului.George Lazarescu, facand descrierea lui Flamanzila in Dictionarul sau de mitologie desi va gandi analog, va fi mai echivoc in exprimare.Astfel la el, Flamanzila,(Fomila, sau Foametea Pamantului)este un erou cu puteri supranaturale din basmele romanesti, numit astfel, pentru ca oricat manca, nu izbutea niciodata sa-si potoleasca foamea.Sigur ca definitia are si un aspect amuzant, parodic, atunci cand autorul adauga cu o splendida inocenta:"...este de cele mai muilte ori,un personaj binevoitor, generos."Ori Flamanzila, impreuna cu Setila, reprezinta cele doua laturi ale secetei care a bantuit la un moment dat antichitatea, si a cuprins in cele din urma si ultimul bastion al umanitatii, care se gasea in Egipt si care fusese ferita de aceasta calamitate naturala, datorita asezarii sale geografice deosebite.
"Intr-o versiune populara ("La Petite Annette,", poveste tip 511), mastera ii da bietei Annette numai o coaja de paine pe zi, si o trimite sa pazeasca oile, in timp ce surorile vitrege, grase si lenese,zac prin casa si infuleca friptura de oaie, lasand-o pe Anette sa spele vasele la intoarcerea de la camp.Cand Annette, aproape moare prin infometare, apare Fecioara Maria, si ii daruieste o bagheta fermecata, cu ajutorul careia, la atingerea unei anumite oi negre, Annette se poate bucura de un festin copios.Nu dupa mult timp, fata ajunge sa fie mai dolofana decat surorile ei.Dar noua ei frumusete, -grasimea inlocuia cu succes frumusetea in Vechiul Regim, ca si in multe alte societati primitive, -trezeste suspiciunile mamei vitrege.Printr-un viclesug, mama vitrega descopera oaia fermecata o ucide si ii da Annettei sa-i manance ficatul.Annette reuseste sa ingroape pe ascuns ficatul si din el creste un copac atat de inalt , incat nimeni nu poate sa-i culeaga fructele in afara de ea.Acesta isi apleaca crengile, ori de cate ori fata se apropie de el.Un print aflat in trecere pe acolo, (la fel de lacom ca oricine altcineva pe atunci,)doreste atat de mult sa manance din ele, incat promite sa se insoare cu fecioara care va putea sa culeaga cateva fructe pentru el.Sperand sa aranjeze o partida pentru una dintre fetele ei, mama vitrega construieste o scara imensa, dar cand incearca(sa se suie) cade si isi rupe gatul.Atunci Annette, culege cateva fructe,se marita cu printul si traieste fericita pana la adanci batraneti."
In fata Dvs., se gaseste o poveste Biblica.Va amintiti ca fiul de crai se duce la Imparatul Verde, sa se casatoreasca acolo cu una dintre fetele acestuia, pentru ca Imparatul Verde, avea numai fete?Va gasiti in fata acestor fete ale imparatului Verde, si atunci, de ce nu le recunoasteti?
De ce face Annette, foamea? Din cauza secetei care bantuia Canaanul.Oaia neagra(culoarea neagra este specifica lumii celeilalte, respectiv a lumii mortii, de aceea si oaia va fi omorata la un moment dat)este Egiptul antic.Fecioara Maria, este Dumnezeu.El/sau ea, depinde de Dvs., cum vedeti divinitatea,ii daruieste Annettei(de data aceasta Annette nu mai este Iosif de la inceputul povestii, ci Moise),o bagheta fermecata, care nu este alta decat steaua calauzitoare, forma sub care Dumnezeu, ii calauzeste pe israeliti prin pustie, spre Tara Fagaduintei.Moartea oii, semnifica faptul ca israelitii au parasit Egiptul.Copacul care creste din ficatul ingropat, este copacul, arborele genealogic care creste din Iacov, tatal lui Iosif si respectiv din Iosif, este semintia noua care se naste, din cei care au plecat in Egipt, ca apoi sa iasa din robia egipteana.Aceasta este o poveste vetero-testamentara.Vreti sa stiti si cealalta parte a povestii? Este simpla.Acum arborele cu fructe, nu mai este semintia, ci unul dintre cei doi arbori care se afla in rai si din care Dumnezeu le spune celor doi, Adam si Eva, sa nu rupa, pentru a nu fi asemenea lui Dumnezeu.Ori arborele ii daruieste mere lui Annette, pentru ca acum ea este Eva.(Dar fata poate fi si zeitza Asnat sau Asineta, iar merele devin stelele cerului, peste care ea insasi este stapana)Printul care doreste atat de mult sa manance din pomul interzis, este Adam.Stiti ce va incurca pe Dvs., la un moment dat? Scara, pe care mastera cea rea o construieste ca sa se urce in pom.Scara este descrisa in Biblie, cand se vorbeste despre construirea Turnului Babel si respectiv a cetatii Babilon.La noi, in folclorul romanesc, o vom regasi in frumoasa balada a Mesterului Manole.Acolo o puteti vedea si pe mastera(De fapt mesterul) cum cade de pe scara construita si moare.
_________________

[vanghelis007]

"La Renarde".
O alta poveste amintita de Darnton, se numeste "La Renarde".(poveste tip 460).Mi se pare interesant faptul ca clasificarea acestor povesti se face dupa aspectul lor formal, si nu dupa valoarea lor de semnificatie, ceea ce este o grava eroare a cercetarii.Este ca si cum Dvs., ati cumpara biscuiti de la un supermarquet, iar diferentierea s-ar face ca valoare, dupa ambalajul in care se gasesc biscuitii, nu dupa faptul ca punga poseda acelasi produs si acelasi continut.Este locul unde exegeza isi arata ignoranta culturala, si ne trage in piept.Haideti sa citim ce se spune in povestea "La Renarde":
"Au fost odata ca niciodata doi frati care primira mostenirea lasata de tatal lor(Daca va amintiti, si ispravile lui Pacala incep intr-un fel asemanator.)Cel mai mare Joseph(Iosif?!)ramase cu ferma.Cel mai mic, Baptiste, primi numai un pumn de banuti, dar cum avea cinci copii,pe care nu prea avea cu ce sa-i hraneasca,in scurt timp, ajunse sarac lipit pamantului.Disperat, Baptiste se duse sa ceara grau de la fratele sau, dar acesta ii spuse sa-si dea jos zdrentele de pe el, sa stea gol in ploaie,si apoi sa se tavaleasca in hambar prin grau.Va putea pastra graul care i se va lipi de trup.Baptiste, se supuse acestui exercitiu, din dragoste frateasca, dar nu reusi sa adune grau cat sa-si tina familia in viata, asa ca apuca drumul pribegiei.In final intalni o zana buna, La Renarde, care il ajuta sa dezlege o serie de ghicitori ce-l conduc la o ulcica de aur ingropata in pamant si la implinirea visului oricarui taran: o casa, campuri, pasuni, paduri, "iar copiii lui mancau o prajitura la fiecare masa."
Povestitorul face mai multe confuzii.In primul rand, il confunda pe Iosif cu Iacov.Ori in poveste, Baptiste este Iosif.Iacov este acela care ii cheama pe fiii sai sa coboare in Egipt, ca sa cumpere grau, sa nu moara cu totii de foame.La Renarde, zana cea buna, este de fapt Dumnezeu.Ghicitorile pe care Iosif/Baptiste trebuie sa le dezlege, sunt visele lui Faraon.Ulcica de aur ingropata in pamant, reprezinta jaful recunoscut de Biblie, pe care copiii lui Israel, l-au comis in Egipt, inainte de a porni in Exod.Comoara este ingropata, pentru ca asa cum am mai spus si inainte, Egiptul era considerat un taram al mortii, lumea de dincolo.Ori se face o comparare intrew ingroparea mortilor si bunurile acestora care si ele la randul lor, sunt ingropate, ca o imagine simetrica.In momentul cand s-a spus prima oara despre omul cu copii multi, imediat trebuia sa va dati seama ca este vorba despre copiii lui Israel.Si in felul acesta am descoperit ca povestea lui Darnton, este tot de natura Vetero-Testamentara.Fiti atenti, ca sa intelegeti:
"In versiunea franceza, a "Ucenicului Vrajitor", ("La pomme d'orange" poveste tip 325), un tata nu mai poate face fata numarului de copii "atat de multi cate gauri intr-o sita"o expresie care apare in mai multe povesti nu ca o imagine a unei familii numeroase,(are curaj sa zica zau?) ci ca o hiperbola a presiunii malthusiene."
Nu este adevarat.Basmele cu copiii multi vorbesc despre copiii lui Israel.Este primul semn ca povestea este vetero-testamentara."La nasterea noului copil, tatal il vinde diavolului."Deja vi s-a vorbit despre Egipt, dar va trebui sa faceti putin efort ca sa intelegeti valoarea de semnificatie a simbolului."Povestea nu este numai sursa de amuzament, pentru ca ea dramatizeaza si lupta impotriva saraciei."-zice Darnton.
Darnton nu stie ca foarte multe dintre basmele care circula , sunt de factura memoriala.Sau, ca sa spunem si altfel, ca ele sunt mici apocrife biblice care s-au raspandit in lume.

[vanghelis007]

"Le Chaffeur du diable"(poveste tip 475, Grimm 100.)./Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.
Povestea pe care am intalnit-o sub numele de "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", are urmatorul continut:
"Un soldat sarac isi termina serviciul militar, si cxonsimte sa lucreze pentru diavol, trebuind sa atate focul sub cazanele din iad.Nesocoteste porunca diavolului de a nu privi inauntrul cazanelor , unde il gaseste pe fostul lui comandant.Fuge din iad cu un obiect magic, care desi nu are infatisare placuta, ii pune la dispozitie aurul de care soldatul are nevoie pentru a trai fericit tot restul vietii."
Fata de varianta franceza mai sus citata, in cea germana, ca o conditie a angajarii sale,diavolul ii cere soldatului sa nu-si taie unghiile, sa nu-si tunda parul, si sa nu se spele niciodata in timpul celor sapte ani de serviciu.Dupa ce ii gaseste pe fostii lui superiori in cazane, soldatul atata focul si mai tare, astfel incat diavolul ii iarta neascultarea, iar soldatul isi continua serviciul pana la sfarsitul celor sapte ani, fara alte incidente, devenind din ce in ce mai hidos.Cand pleaca din iad(...)bocceaua de gunoaie pe care i-o daruieste diavolul, se transforma in aur.Intr-o varianta franceza, soldatul cere o pereche de nadragi vechi de-ai diavolului, care isi umpleau singure buzunarele cu aur.Sotia hangiului,de la hanul unde poposeste peste noapte, ii insfaca nadragii fermecati, si incepe sa tipe ca soldatul vrea sa-si bata joc de ea si sa o omoare.
Povestea abunda in toate variantele de motive care au corespondente in Vechiul Testament.Dumnezeu, vorbindu-i lui Moise pe Muntele Horeb dintr-un rug in flacari, s-a transformat in sefii soldatului care fierb in cazane, sub care soldatul atata focul.Cererea pe care i-o adreseaza diavolul soldatului sa nu-si tunda parul si sa-si taie unghiile, este o lege care era foarte respectata de Nazariteni, inclusiv de Isus Cristos, si respectiv de uriasul Samson.
Legea se numeste "Legea Nazireatului", si printre cele care trebuiau sa fie respectate, se numara si aceasta:
"In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca prin capul lui.pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant.Sa-si lase parul sa creasca in voie."(Numerii, 6;5)
In ce-o priveste pe hangita si faptul ca il acuza pe flacau ca a vrut sa o violeze si sa o omoare, episodul este descris si in Biblie, iar eroul acestei acuze de agresiune sexuala la adresa sotiei lui Potifera(sau Putifar) nu este altul decat Iosif.

[vanghelis007]

ILEANA COSANZEANA

Dictionarul de mitologie generala, incepe prin a defini o neputinta, atunci cand scrie:
" Etimologia numelui Ileana Cosanzeana, este incerta.Se consideras ca numele Cosanzeana provine din pronuntia alterata a cuvantului "Cosangeana".(iar despre Ileana, nu se spune nimic.)Dictionarul mai adauga laolalta si alte personaje feminine care au sau nu au corespondent cu Ileana Cosanzeana, cum ar fi, Inia Dinia, Iana Sanziana, Ileana Costanteana, Abrunca si altele.Aron Densusianu, ii deriva numele din Diana Consulens,si obtine o explicatie, sau un derivat in numele:Iliat, Iana, si Constantiana.Lazar Saineanu, porneste de la slavul koca(care se citeste cosa,) obtinand doua semnificatii:"Coasa," dar si "coama", respectiv" coada de par impletit."La Vasile V.Filip, mai gasim ca epitetul Cosanzeana este un derivat din Consanguineea, , apoi termentul Sancta Diana, sau Sfanta Diana, in care Diana, este o forma atat pentru Diana(zeita Artemis), cat si pentru indicarea caracterului Sfintei, numele Diana insemnand de fapt forma feminina a numelui de zeu-Diana=zeita.Ceea ce s-ar traduce etimologic prin forma de "sfanta Zeita", fara ca in realitate numele sa-i fie pronuntat.In rest, asa cum suntem obisnuiti, asupra numelui pluteste o liniste si o umbra totala.Ceea ce am observat legat de numele personajului feminin principal al basmelor mitologice romanesti, sunt urmatoarele:
Asa cum se observa, avem de-a face cu doi termeni:Ileana, si Cosanzeana.Primul cuvant, Ileana, ca si cuvantul Ilion, sau Ahile, cuprinde in el forma arhaica a cuvantului Zeu, care este scris sub formele Il sau El: "Il"-eana, in care Il arata calitatea entitatii, si "eana" reprezinta forma feminina a acestuia asa cum popoarele semite foloseau numele El-issa care insemna Zeu-femeie, ceea ce mai tarziu s-a citit prin Zeita.Prin urmare, eu cred ca numele de Ileana inseamna, de fapt:Zeul -Femeie sau "zeita." Al doilea nume, nu deriva din limba latina ci din greceste, si seamana cu cuvantul Ifigenia(Ifis=Efes si genia=genezis care inseamna "nascuta in".) In felul acesta, numele Cosanzeana, este si el un nume dublu, alcatuit din Cosin sau Cos si geana=genezis,=nascuta in, ceea ce ar da:"nascuta in Cos," sau in "Cosin."Prin urmare numele Ileana Cosanzeana, ar insemna, "Zeita din Cos".Explicatia acestui nume il gasim in cartea lui Gheorghe F.Ciausanu, "Superstitiile poporului roman,/in asemanare cu ale altor popoare vechi si noi."(pg.23, ) unde autorul explica:
"Pamantul era adorat in vechime in insulas Cos, si avea temple la Atena si la Sparta.Mai avea apoi oracolul si altarul de la Delfi."-incheiat citatul.
In felul acesta intelegem ca daca Fat-Frumos, este considerat un erou solar, Ileana Cosanzeana este sinonima cu zeita Pamant, cunoscuta la greci sub numele de Gaia.Ne aflam in fata celei mai vechi parabole din lume, in care dragostea dintre soare si pamant, este cea care creeaza viata.In continuare Dictionarul de mitologie generala, da cateva definitii la fel de incerte:
"Chiar daca nu este numita intotdeauna ca atare, Ileana Cosanzeana este o zana(forma romaneasca pentru zeita),o fecioara sapientiala, si nazdravana, initiata in magia binefacatoare.Adesea are ca sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan."Desi zeita noastra este "Zeita Pamant", in varianta greceasca Gaia sau Gheia, definitia se refera la un cu totul personaj, si anume la zeita greaca Atena.Aceasta este:Zeita Fecioara.Ea este o zeita sapientiala.Ea are un sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan, care nu este altul decat Poseidon Hippios, sau Poseidon Calul.Apropierea dintre cele doua divinitati este foarte mare.Cei doi au concurat la gratiile locuitorilor cetatii, care au optat in cele din urma la zeita Atena.Lucrul acesta, il va determina pe zeul marilor Poseidon sa se razbune pe cetatenii cetatii Atenei, acoperind Atica, cu apele marii.Aceasta acoperire cu apa, va duce la mitul memorial al Atlantidei, care va fi povestit de Platon in cele doua Dialoguri celebre ale sale, la care filozoful grec, va adauga si conflictul ateniano-persan, declansat impotriva Greciwei insulare si continentale de catre regele Darius si continuat de catre fiul acestuia XerxeI.Povestea acestui razboi, va fi spusa de Homer in epopeea Iliada si continuata in Odiseea, surse care i-au servit ca material de documentare informala lui Platon, pentru a scrie Dialogurile sale.
Trebuie sa fim insa foarte atenti la urmatorul lucru.Chiar daca modelul folosit este cel primordial, pe parcursul timpului, acelasi personaj, a insufletit si alte modele, va deveni elementul central al unor povesti in care arhetipul va fi cu totul altul ca si motivele folclorice care vor fi fixate de basm.Vreau sa spun ca in cursul desfasurarii narative, la fel ca si in cazul lui Fat-Frumos, aceasta, isi va schimba infatisarea de la un basm la altul, iar uneori, chiar in cadrul basmului care se povesteste.Din acest motiv, Ileana Cosanzeana va poseda la un moment dat inteligenta si vitejia amazoanelor( cu referire stricta la virtutile militare ale poporului atenian,)sau se va confunda cu zana Florilor,socotita divinitate a primaverii,in vreme ce Inia Dinia, va fi de fapt Batia,-fata lui Faraon,-care il va salva pe Moise de la moarte, aceasta imagine, fiind de fapt o substituire a lui Dumnezeu transformat in anumite arii culturale intr-o divinitate feminina.Nu intamplator, Muma padurii, va cobori dintr-un copac vaitandu-se de frig, imagine care va fi perceputa sub o infatisare masculina in Povestea lui Harap Alb, unde Dumnezeu va lua chipul lui Gerilaca sa-i vorbeasca lui Harap Alb, din rugul de flacari.Ileana Cosanzeana va fi pe rand si zana mortii Persefona, si zana lunara(sora soarelui) Artemis si va lua si alte infatisari dupa gustul celui care isi deapana povestea si continutul mitologic specific al acesteia.
Va trebui sa tineti minte cateva cuvinte, care se leaga prin reprezentarile lor unele de altele, si pe care le gasim in Dictionarul de mitologie generala apropiate.Aceste cuvinte sunt:
Atlantida, Atlas, Atena, Herakles, Perseus, Troia.
Desigur, numele sunt mult mai multe, dar noi vom folosi doar cateva si vom incerca dupa puterile noastre modeste sa va aratam numitorul lor comun.Odiseea lui Homer incepe cu plangerea pe care zeita intelepciunii Atena, o va adresa lui Zeus Olimpianul, cu privire la unul dintre marii ei porotejati:(pg.31):
" Dar pieptul, mi se sfasie de jale
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum, de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe,
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un ostrov silhui batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan,care cunoaste,
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila-acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa de tot plange
Nenorocitul,si-l descanta-ntr-una,
Cu vorbe dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca.
Dar el ar vrea macar si fum sa vada
Iesind din vatra lui, si-apoi sa moara."
Daca am considera informatiile despre Calipso, ca alcatuind un vector informal, vom observa ca insasi informatiile componente sunt contradictorii.Teoretic, Calipso, tara sau insula in care locuieste, Ogygya, prezenta lui Atlas, sunt informatii care se anuleaza, se intersecteaza sau fac toarte nebuniile ca sa ne aduca la disperare.Pentru noi acestea sunt o serie de elemente constitutive, care se exclud, dar care pot fi aranjate in acest joc de puzzle informal intr-o anumita ordine.As putea afirma ca nu exista o metoda de lucru si ca nu am putea iesi din aceasta incurcatura, decat datorita intuitiei.Si la un moment dat noi venim si spunem:Atlas, apare mentionat si in Dialogurile lui Platon, ca fiind primul fiu din prima pereche gemelara, cel de-al doilea fiind Gad, sau Gades.Deci, in Dialogurile lui Platon, apare mentiunea existentei lui Atlas.A doua mentiune este aceasta in care Atlas, are o fiica, care se numeste Calipso, si se pare ca etimologia numelui ar avea legatura cu verbul"a ascunde".Problema este ca aceste doua surse mitologice informale, chiar daca folosesc numele comun de Atlas, par sa vorbeasca de personaje total diferite, ceea ce nu este adevarat, ci poate mai degraba derutant.In Dialogurile lui Platon, filozoful grec, spune prin gura preotului din Sais, Sonkis, ca cetatea Atena si oamenii cetatii au intrat in conflict armat cu o putere straina care traia intr-o tara, oras, sau insula care se numea Atlantida, nume provenind de la primul ei conducator sau rege, care se numea la randul sau Atlas.
Atlantii venisera din Atlantida si intentia lor declarata, era sa cucereasca Grecia insulara si continentala. Daca lucrurile stau in felul acesta, inseamna ca in mod logic, evenimentul legendar trebuie sa porneasca de la un eveniment istoric, pe care ar trebui sa-l descoperim in istoria cetatii Atena.Dar la nivelul istoriei, cel mai important razboi la care participa cetatea Atena, implicand si celelalte cetati grecesti continentale si insulare, este cunoscut sub numele de razboaiele medice, in care adversarul cetatii Atena si al grecilor l-au reprezentat mezii, sau persii.Textul din Dialoguri, face aluzie foarte clar la acest aspect, preotul din Sais, preamarind eroismul luptatorilor cetatii ateniene care in alianta cu cetatile invecinate sau singura, a suportat greul razboiului, infrangand fortele armate ale dusmanilor, eliberand in felul acesta toate popoarele de pe un mal si altul al Coloanelor lui Heracles, unele fiind cetatile grecesti aflate dincolo de stramtoare, altele fiind cetatile si popoarele care se aflau dincolo de stramtoare, cum ar fi Egiptul si cetatile aflate pe coastele Asiei Mici.Teoretic, ar trebui ca Atlantida, sa fie regatul persan, avand in fruntea acestui regat cetatea Babilon.In acelasi timp, Platon, care era de obarsie greaca, nu ar fi avut nici un interes sa vorbeasca si sa dea ca model o tara cotropitoare, mai ales ca preotul din Sais, vorbea atat de elogios despre cetatea si locuitorii Atenei.In mom,entul acesta, Platon face o inversare, pe care o vom descoperi si in epopeea Iliada.Pus sa aleaga intre cele doua culturi, Platon va vorbi despre patria sa, inzestrand-o cu o serie de insusiri deosebite care ar fi trebuit sa apartina de drept cotropitorilor.Deci, cetatea Atena, va deveni la un moment dat insasi tara beligeranta, dar si tara care se opune cotropirii straine, din toata fiinta ei nationala.In mod straniu si deosebit, Atena va deveni ea insasi Atlantida.Si fapt la fel de curios, Iliada si Odiseea, vor vorbi in aceeasi masura despre cetatea Atena, atunci cand epopeea se va referi la cetatea Troia sau Ilion, creindu-se situatia absurda, in care grecii se ataca si se asediaza parca pe ei insisi.Dusmanii cetatii Atena, isi pierd personalitatea si devin greci.Lucrul acesta il va determina pe Heinrich Schliemann, sa citeasca Iliada si Odiseea lui Homer, dar sa amplaseze in mod gresit reperele razboiului troian, pe malul turcesc al Bosforului si Dardanelelor, in loc sa caute Troia in cetatea Atena, care se gasea sub ochii lui.
Sa vedem ce scrie despre Atlas, Dictionarul de mitologie generala:
"Atlas
Unul din principalii titani din mitologia greaca, infrant si pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca,pe umeri.Este impietrit de Perseus cu imaginea Meduzei, devenind intr-o varianta mitologica, stanca.In alta varianta, Atlas, merge sa culeaga din Gradina Hesperidelor merele de aur necesare lui Heracles,(care intre timp il inlocuieste tinand el cerul), Atlas vrea sa lase vesnic cerul pe umerii eroului, insa acesta il ameninta ca va lasa sa cada stelele pe pamant."
Eroul Perseu, nu este grec din moment ce se refera la fel ca si numele de Paris, la Persi.Perseu, este numele legendar al Persilor.Paris, este tot numele legendar al Persilor.Perseu, adica persii, il impietresc pe Atlas, cu capul Meduzei.Dar Meduza, este numele legendar al Mezilor.Prin urmare, Persii reusesc sa il pietrifice pe Atlas, cu ajutorul mezilor, condusi de Darius, dar mai ales de Xerxes I.In aceeasi categorie de inamici ai grecilor, se numara si Titid Diomede, al carui nume provine din:Titid, sau Tideus care va fi o forma pentru Tezeu, si inseamna Zeul Te sau Zeul Ti, si Diomede, care provine din doua nume:Dios=Zeul si Medes=Mezilor.Prietenia dintre Ulise si Diomede se refera la faptul ca razboiul i-a adus pe amandoi laolalta, ca intr-o prietenie, impletindu-le destinele, care nu mai pot fi despartite si ii transforma, este vorba aici despre o usoara ironie, pe cei doi dusmani, in prieteni.
Sa ne reamintim ce ii spune preotul din Sais, lui Solon:
"Intr-adevar, scrierile spun ca cetatea voastra(Atena)a nimicit odinioara o putere uriasa care navalea trufasa peste intrega Europa, si Asie, venind dintr-o alta lume, situata in Oceanul Atlantic.(...)Intr-o buna zi aceasta putere adunandu-si fortele, incerca sa supuna dintr-o singura lovitura tara voastra(Atena), a noastra(Egiptul)si toate popoarele de pe cealalta parte a stramtorii.Atunci Solon, valoarea si forta cetatii cetatii voastre straluci in ochii intregii lumi.Cum le intrecea pe celelalte in curaj, si in arta razboiului, ea veni in fruntea elenilor, si sprijinindu-se numai pe fortele ei, datorita neajunsurilor create de ceilalti, ajunsa astfel in porimejdia cea mai mare, ea ii invinse pe navalitori, ridica un trofeu salva de la sclavie popoarele care nu fusesera inca supuse, si acorda cu generozitate libertatea tuturor celor care asemenea noua(egipotenilor,)locuiesc dincoace de coloanele lui Herakles."Daca Oceanul Atlantic la care face aluzie Platon este acela pe care noi il cunoastem azi, o miscare invazionista de la stanga la dreapta, respectiv dinspre Coloanele lui Herakles catre tarmurile Asiei Mici, Egiptului si Greciei antice, este imposibila, si neconfirmata de catre lipsa urmelor culturale, materiale si economice pe care aceasta miscare ar fi trebuit sa o lase in memoria istorica si culturala a popoarelor cotropite.In acelasi timp o astfel de miscare, s-ar fi epuizat in timp, neputand ajunge pana la destinatie,forta ei fiind resorbita de contactul cu popoarele cu care arr fi venit in contact.In acelasi timp, este demn de retinut faptul ca singurul popor barbar, in afara de Egipt si de Grecia care va comite o astfel de actiune de amploare, sunt Persii, condusi de regele regilor Darius si respectiv de catre urmasul acestuia, Xerxe I.
Scriind despre Atlantida, filozoful grec Platon, il face pe preotul din Sais, Sonkis sa minta, deoarece, intamplarile povestite despre razboiul dintre persi si atenieni, nu s-au petrecut in trecutul lui Solon, respectiv inainte de a se naste acesta, ci in viitorul lui, adica in acea fasie temporala pe care am pute-o numi viitor si care s-a desfasurat dupa moartea legislatorului atenian.In felul acesta, Solon nu avea cum sa cunoasca cele povestite de Sonkis, dupa cum nici Sonkis, nu avea cum sa cunoasca acele evenimente, care s-au petrecut dupa moartea lui.Pe de alta parte, intamplarile povestite, s-au petrecut inainte cu mult de nasterea filozofului grec Platon, iar acesta nu avea cum sa afle despre ele, dacat consultand o serie de surse informale istorice, ale martorilor celor doua razboaie medice, dintre care, multe din aceste informatii s-au transformat in legenda, si chiar in cele doua epopei inchinate acestor razboaie, cunoscute sub numele de Iliada si Odiseea.Descriind Atlantida, Platon povesteste:
De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule, era o campie care dupa datina, fusese fara tagada cea mai frumoasa dintre toate campiile si care era mai rodnica decat s-ar fi putut inchipui.Iar langa aceasta campie, tot la mijlocul insulei, la o departare cam de cincizeci de stadii era un munte nu prea mare."
Strabon va scrie si el un lucru similar referindui-0se la cetatea Atena:
"Orasul Atena, este o stanca asezata pe un ses, si locuita de jur imprejur."
Nu aveti sentimentul ca cele doua descrieri geografice seamana izbitor de mult una cu cealalta, desi una se refera la Atlantida iar cealalta la cetatea greceasca Atena? Eberhard Zangger, in cartea sa: "Atlantida, o legenda descifrata,"scriitorul german face o afirmatie interesanta, cosiderand ca Atlantida este de fapt Troia.Printre similitudinile descoperite de el intre Atlantida si Troia se numara si aceasrta:
"Atlantida dispunea de un numar de 1200 de vase, iar Troia conform celor afirmate de Homer, de un numar de peste 1185."Ori iata ce citim de data aceasta intr-o secventa istorica legata de razboaiele medice si respectiv de regele persan Xerxe I:
"Trece pe un pod de vase in iunie 1480 i.H. Hellespontul.Cei 180.000(300.000 dupa alte surse) de combatanti condusi de el, insotiti de 1200 de nave...traverseaza Tracia, apoi Tesalia, infrangand la Termopile rezistenta eroica a regelui spartan Leonidas.Primele succese, la care se adauga cucerirea si incendierea Atenei, sunt insa spulberate de victoria decisiva a flotei grecesti in batalia de la Salamina, 480. i.H.Ati observat ca atlantii care vor sa cucereasca "orasul zeului" sau Ilionul, posedau 1200 de vase, la fel ca si persii care vor sa cucereasca cetatea Atena.Iliada va cuprinde istoria celor 52 de zile al anului al zecelea, cand Troia/Ilion, va fi infranta si incendiata.

[vanghelis007]

Descriind Atlantida, Platon va mentiona existenta a doua izvoare:Unul cu apa calda si altul cu apa rece.Povestind la randul sau confruntarea dintre Ahile si Hector, Homer va pomeni si el despre existenta acestor izvoare:
(pg.467)
"Trec pe la apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul,
Suruie apa-ncropita dintr-ansul, si iese de-acolo,
Abure-ntocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
Robert Cohen, in cartea sa Atlantida, povesteste despre potopul atic(pg.141), care va fi repovestit de catre Platon in Dialogurile sale:
"
In vremea de demult, se iscase o mare dusmanie intre zeita intelepciunii, a stiintelor. artelor, -Atena, -si zeul mariloir Poseidon, pentru stapanirea Aticii.Tara urma sa apartina aceluia care-i va darui bunurile cele mai folositoare.Atena a oferit maslinul,iar Poseidon, un izvor.Zeita a invins in cele din urma, deoarece maslinul a fost considerat mai important decat izvorul."In urma concursului, poseidon a declansat o inundatie de proportii nemaiintalnite.
"Poseidon,-povesteste Apollodor,-a fost foarte jignit sai in mania lui, a inundat campia din apropierea orasului Eleusis, si a scufundat Atica sub valurile marii."
Alexandru Mitru, povesteste astfel acest episod:(Zeii, pg.137):
"Urgia de ape ravasite de semnul lui Poseidon, trecura peste tarmuri si patrunsera in tara.Se indreptau navalnic catre noul oras, si potopeau in cale, vai, tarini si livezi, si nu crutau nimic din tot ce intalneau.(...) Poseidon s-a mai potolit.Puhoaiele de ape s-au mai retras, dar tot erau sub valuri orase si campii.Si ca sa-l multumeasca pe zeu indeajuns, barbatii au ridicat din piatra pe Acropola, un altar lui poseidon, numindu-l "al uitarii".Rugau astfel pe zeul furtunilor, si-al marii, sa-si uite supararea pe-Atena si pe ei si fagaduiau sa-l cinsteasca cu sarg.(...)Poseidon s-a-mpacat.Apa s-a linistit si s-a intors spre tarmuri.Unele surse mitologice spun ca aceasta intamplare cunoscuta sub nemele de potopul Aticii sau a lui Ogyges, s-a petrecut la infiintarea cetatii Atena, pe vremea regelui Cecrops.Datele istorice au in vedere anii 2160i.H. sau anul 1500. i.H., cand in primul caz, in Egipt este mentionata prima perioada interimara, iar a doua este legata de eruptia la aceasta data a vulcanului din insula Santorin.
Intr-un anume fel, cele doua epopei, sunt pentru greci, o adevarata Biblie.Sa spunem cateva cuvinte despre Homer. Impresionat de cantecul lui Demodoc, Ulise ii pune acestuia o intrebare interesanta prin consecintele raspunsurilor care s-ar fi putut da:
"O, Demodoc, pe tine eu te laud,/Mai mult decat pe-oricare om din lume./Sau muza te-a-nvatat, sau chiar Apollon,/Caci prea zici bine tot ce patimira si trudir-aheii,/De parc-aieveai fost si tu de fata,/Ori altul ti le-a spus din auzite."(Odiseea, pg.202.)Haideti sa incepem sa raspundem la sugestia data de Ulise pornind de la acest cuvant,"daca"..
Daca intr-adevar, Demodoc a fost de fata la razboiul troian, atunci ar trebui sa vedem ce scriitori si poeti greci au trait in aceasta perioada si mai ales, cati dintre ei au participat in mod activ la razboiul troian.Se estimeaza ca razboiul troian, s-a desfasurat in jurul anului 1200 i.H., sau in jurul anului 1800 i.H.Noi am descoperit ca razboiul troian s-a petrecut ceva mai aproape de vremurile noastre, fiind legat de razboaiele medice, respectiv de razboaiele persane sau medice, duse impotriva cetatilor grecesti, avand ca varf de lance, cetatea Atena.Ori, aceasta reduce perioada cautarilor noastre, la preajma anilor 1500-1480, i.H.Si iata ce aflam desppre marele autor dramatic Eschil:
"Eschil s-a nascut la Eleusis, localitate aflata la o departare de 20 de kilometri de Atena,in anul 520 i.H.,dintr-o familie veche si nobila.Era fiul lui Euphorion,maestru de coruri, om dotat cu insusiri artistice.Atmosfera de la Eleusis, incarcata de imagini sacerdotale, si de cultul national al misterelor religioase, i-a imprimat inca din anii copilariei un respect pios al adevarureilor divine, si a legaturilor acestora cu soarta omeneasca.(...)Ca tanar, Eschil a luptat la Salamina, la Plateea si la Marathon, unde a si fost ranit.Amintirea acestor lupte l-au stapanit toata viata, dovada inscriptia care si-a compus-o singur pentru a i se sapa pe mormant, inscriptie in care chema padurea de la Marathon si pe persul cu parul lung, care il cunostea atat de bine, sa spuna singuri, daca a fost brav sau nu."
Daca ar fi dupa parerea mea personala, eu l-as identifica pe Eschil, cu Homer.Dar sa ne referim acum la acea idee pe care Eschil o transmite prin inscriptia sa funerara, aceea legata de persul care poseda parul lung.Rationamentul nostru este urmatorul:Daca Iliada lui Homer, este o povestire a razboaielor medice, atunci imaginea "persilor cu parul lung", va trebui sa apara in mod deloc intamplator si in aceasta epopee.Si iata ce citim in Iliada la pg.67:
"Dete viteazul porunca, strigacilor crainici sa cheme,
Oastea, ca toti sa se-adune, feciorii pletosi din Ahaia."
Aceeasi formulare o vom regasi atunci cand eroul Ahile, Domnul Myrmidonilor, va privi mirat vanzoleala de pe campul de lupta(Cantul XVIII):
"Vai mie, vai! Oare ce-i, ca pletosii feciori din Ahaia,
Se imbulzesc la corabii si tot o zbughesc pe campie.."
Sa ne reamintim ca Enkidu, din epopeea lui Ghilgames, era prezentat intr-un mod asemanator:
"Parul si-l poarta ca fremeile intocmai,suvitele de par ii sunt dese ca lanurile de grane".Aceeasi coafura poarta si semitul Samson:
"Briciul, nu s-a atins de capul meu,caci eu sunt nazireu, al lui Dumnezeu, din pantecul mamii mele.De m-ar tunde cineva, atunci s-ar indeparta de la mine toata puterea mea, si eu as slabi si as fi la fel ca ceilalti oameni."
Mentionam ca si Iisus Cristos s-a nascut in localitatea palestiniana Nazaret.
Dar haidem sa va spun altceva.In Iliada, cantecele XV((pg.326) si XVI,(pg.348),povestesc ca in timpul confruntarii dintre ahei si troieni, acestia din urma, ajung la corabii si le dau foc(pg.345-346).
"Numai un cuget aveau ei acum,pe de-o parte danaii,
Iar pe de alta troienii credeau ca vasetul vor arde,
Si vor ucide pe-ahei si asa se-ndesau laolalta."
Sau:
"Hector odata de vas apucandu-se, nu-l mai slabise,
Zdravam de creasta tinand, striga la troieni indemnandu-i:
"-Repede aduceti-mi foc,veniti voi droaie, dati buzna."
In vreme ce Aias:
"Nu sta(...) si de la vase cu arma inlatura pe oricine,
Care-ndraznea sa aduca spre el in corabie focul."
Sau:
"Si pe oricare troian care dupa porunca lui Hector,
Goc aducea la corabii, cu teapa-l primea si-i da plesnet."
Incercarile troienilor se finalizeaza in cele din urma(pg.351):
"Muzelor, spuneti-mi voi, a Olimpului locuitoare,
Cum au dat foc la corabii troienii, si au vrut sa le arda."
Chiar marele Aias, n-a mai putut nici el rezista presiunii troiene:
"Aias se trase din toi.Si ei in corabie focul,
Pusera si in curand se lati valvataia,nestinsa,
Coada corabiei prinse sa arda-mprejur."
Este momentul cand si Ahile apeleaza constrans de ceea ce vede la Patroclu:(pg.352):
"Iar Ahile
Seama lua, si cu palmele-si dete in coapse si zise:
Sari o marite Patroclu,te suie-nteleaga si zboara,
Iata vad focul dusman la corabii.vad flacar-aprinsa,
Vasele mi-e sa nu pierdem, ca nu ne mai scapa nici fuga."

[vanghelis007]

Va reamintesc ca Iliada povesteste despre razboiul troian, in care in conflict se aflau pe de o parte grecii, numiti danai sau ahei, iar pe de alta, troienii, numiti si teucri sau dardani.Locul unde se desfasura acest razboi era in apropierea cetatii Ilionsau Troia.Cum se face atunci, ca parintele Istoriei, Herodot, va povesti o scena similara care se va produce pe campia de la Marathon, beligerantii de aceasta data fiind grecii atenieni si persanii reegelui Xerxes:(VI, 113):
"Linia intregului front persan,a fost rupta si "barbarii bezmetici "au luat-o la fuga spre corabii... dar elenii, pornira pe urmele lor lovindu-i in spate, pana ce ajungand la mare, cerura foc, cu care se catarara pe corabiile persilor."
De aceea eu va spun ca istoria ar trebui reasezata intre reperele ei reale sdar mai ales sa stiti ca Troia, Ilion, este una si aceeasi cu cetatea Atena, ca Poseiconia, cetatea lui Atlas, este aceeasi Atena despre care am pomenit cu cateva cuvinte mai inainte.Batalia de la Marathon, va da nastere unui erou.El s-a numit Miltiade.Sa vedem ce se va intampla insa cu Miltiade, dupa batalia care i-a adus celebritatea:
"(D.Tugor, vol.II, pg.86"Mari capitani ai lumii antice):
"Dupa ce lua in primire ostirea, Miltiade se indrepta cu ea impotriva insulei Paros, s-o pedepseasa, pentru motivul ca daduse ajutor flotei persane, o trirema.(...)In timpul luptelor, (Miltiade) a fost grav ranit la la genunchi. Se inapoie la Atena fara prada, infrant si cu piciorul cangrenat, rana care ii va pricinui moartea in scurt timp."
In cadrul razboiului troian, apare un personaj mitologic interesant, care se numeste Philoctet.Acesta era fiul lui Poeas si a Demonassei, un arcas vestit care mostenise de la Harakles, arcul si sagetile eroului.S-a numarat printre pretendentii la mana Helenei,si a participat datorita acestui fapt, si el, alaturi de ceilalti greci, in expeditia organizata impotriva Troiei."
Acum am sa va rog sa fiti atenti la ceea ce ne spune Dictionarul de mitologie:
"Nu a apucat insa sa ajunga insa la Troia.Pe drum, cu prilejul unui popas pe o insula, a fost muscat de picior de un sarpe(sagetile aruncate de arc scot un suierat specific, care seamana cu suieratul sarpelui.Iar varful lor este de asemeni inmuiat in otrava, pentru a le crestea eficienta de a ucide.)Rana sa raspandea un miros atat de respingator, incat la indemnul lui Odysseus, grecii l-au abandonat pe Philoctet in insula Lemnos si si-au continuat calatoria."Subliniem aceste coincidente stranii:
Miltiade este ranit la picior,(la genunchi) de o sageata si i se cangreneaza piciorul care raspandeste in jur, un miros pestilential.Philoctet este la randul sau muscat de un sarpe, -tot de picior si rana sa incepe sa raspandeasca un miros respingator, deoarece s-a cangrenat.Miltiade cucereste Lemnosul, Philoctet este abandonat in insula Lemnos.
El se numea Tristan, sau Tristam.Ea se numea Isolda sau Yseult.Povestea lor este considerata ca fiind un mit alegoric medieval a iubirii neimpiedicate nici de moarte.Interesant, dincolo de intreaga tesatura narativa, este faptul ca luptandu-se cu cavalerii irlandezi, Tristan, este ranit de o arma otravita, ale carei efecte sunt izbitor de asemanatoare prin consecinte cu cea a lui Filoctet sau a lui Miltiade,rana cangreneaza si miroase urat, incat Tristan este abandonat pe o plaja, sau trimis cu o barca in larg, amintand de drumul facut de catre Miltiade spre Atena.E salvat de regina Irlandei, iar ulterior este trimis de catre regele Mark, sa o ceara de sotie pe aceasta.Eroul nu poate obtine mana Isoldei decat daca va ucide un anume dragon care pustieste Irlanda.Mitul medieval este de fapt proiectia medievala a povestii invaziei persane asupra Greciei, respectiv asupra Atenei.Blonda Isolda de care se indragosteste eroul este chiuar cetatea Atena.Interesant este ca balaurul care pustieste Irlanda, este "balaurul" persan, impreuna cu Xerxe I.Moartea eroului, aduce in prim plan, motivul panzelor cernite puse pe catarg,cu care Tezeu se va intoarce dupa infrangerea Minotaurului.Semnificatia era clara, panzele cernite, vorbind de faptul ca eroul de pe campia Marathon se intorcea pe patrul de moarte, din insula Paros.Insasi antichitatea va aminti despre conflictul dintre atenieni si perssi, iar Lazar Saineanu, va considera povestea Magarul de Aur a lui Apuleius, ca fiind romana, si nu greaca asa cum ar fi trebuit.Iata ce va spune oracolul din Milet, tatalui Psyheei:
"Mandra-ti copila, gatita in straie de funebra nunta,
S-o duci in varf semet de munte pe o stanca,
Sortit ii e, nu un muritor de rand sa o nunteasca,
Ci un cumplit balaur,ce poate, salbatica faptura fioroasa,
Sa nimiceasca-n cale-i totul, in flacari si pucioasa,"
s.a.m.d.
Chiar versurile o spun clar:
Frumoasa este cetatea Atena, iar faptul ca ea va fi abandonata pe un varf de stanca, o spune atat Platon cand descrie Atlantida, cat si Strabon, cand va vorbi despre asezarea cetatrii Atena.
Toate aceste lucruri pe care vi le spun, urmaresc sa va consolideze convingerea corecta, ca orice motiv folcloric, fie el aparut in colinda, in balada sau in basmul popular sau cult, nu porneste de la fantezia spontana a unui autor oarecare, ci reprezinta acele fire nevazute care leaga prezenta noastra de trecut, de istoria pe care strabunii nostri au trait-o si care ne-au daruit-o in amintirile pe care le pastram.
Grecii, vor recurge la un ultim siretlic de razboi.La sfatul Atenei, Epeos si Panopeos, au construit un cal de lemn, gol pe dinauntru, destul de spatios ca sa cuprinda o suta de oameni in interiorul lui.In acest cal s-au ascuns cei mai de frunte eroi greci.Alte variante legendare, spun ca acest cal, a fost construit la sfatul lui Ulise.Numele personajelor care construiesc calul, inseamna spre exemplu, "Fiul Iepei".Pe marginea acestui cal legendar s-au tesut cele mai interesante interpretari.S-a considerat ca numele"Calul" ar fi apartinut uneia dintre corabiile aheilor,sau a fost numele unui berbec de asediu.Sa vedem ce spune Herodot despre acest cal:
"Persii si-au asigurat concursul lui Hippias(Calul)fiul lui Pisistrate, gonit din Atena in anul 510 i.H. care cunostea bine regiunea si avea inca relatii secrete si care spera, ca in schimbul crimelor sale, sa revina la putere."Personal cred ca Hippias si Epeios, reprezinta acelasi personaj care a facilitat prin tradare, intrarea persilor in cetatea Atena.Lucrurile sunt totusi putin mai complicate, deoarece denumirea de Calul o mai avea si cetatea Atena in timpul Razboiului ateniano-persan.Orasul era construit in general din lemn, si de aici imaginea calului de lemn, in interiorul caruia vor intra eroii greci.Reamintim si ca numele reginei amazoanelor, era Hypolita, ceea ce etimologic inseamna "calul de piatra."Dar numele se pare ca avea mai degraba legatura cu braul pe care trebuia sa-l ia drept prada Herakles de la Hypolita.Luand acest brau, Herakles lua de fapt"Braul de piatra al Calului", adica cucerea zidul de aparare care inconjura cetatea Atena, si care, potrivit traditiei, fusese construit pentru atenieni de catre zeul Poseidon singur, sau in colaborare cu zeul Apollon.
Nausica, se juca pe malul apei, impreuna cu prietenele ei.Scena este sa-i spunem idilica, si pare ca nimic nu-i va intreupe continuitatea.Si dintr-o data apare in fata lor si a Nausicai, Ulise.Sa-l lasam pe Homer sa vorbeasca:
"Dar groaznic le paru, slutit cum fuse,/De saratura marii, incat ele,/Care-ncotro fugira speriate,/Pe malul prelungit de stanci.Dar fata/Lui Alcinou statu, O-nsufletise Minerva dinadins, desfricosand-o,/De stete-n fata-i oblu."/
Cine este oare frumoasa Nausicaa, care nu se teme de Ulise, si care singura are curajul sa-l aduca pe eroul grec intre zidurile propriei ei cetati?Este -ne intrebam,-aceasta fiinta, un personaj istoric?Este Ulise aici un personaj istoric?Intamplarea povestita sa fie chiar asa de incarcata de inocenta cum ni se transmite noua?Daca abordam ,itul direct din perspectiva istorica, singurul lucru care se va intampla, este sa o dam in bara cu succes.Pentru ca intamplarea, nu este una de factura domestica, de care sa radem langa foc, cand Homer ne-o povesteste ca pe o anecdota.Sub faldurile acestea pasnice, se ascunde o istorie destul de sangeroasa.Pentru ca motivul Nausicaa, La fel ca si motivul petitorilor respinsi,se refera intr-un mod foarte concentrat, la acelasi eveniment istoric, al invadarii Greciei de catre persi.Fetele care se joaca atat de nevinovat pe tarmul atic, sunt cetatile grecesti.Ulise care vine de pe mare, ii reprezinta pe persi.Singura cetate care are curajul sa-i tina piept lui Ulise, este Atena/Nausicaa.Intr-un basm popular romanesc, care reia acelasi episod, basmul se numeste:"Mugurel si taurii nazdravani",recitim varianta apocrifa a mitului grec:
"Cum l-au vazut(...) fetele(cetatile grecesti) au dat un chiot, asa cum numai ele stiu sa dea cand sunt speriate.Intr-o clipa nu au mai fost unde erau.Si fugi si fugi, sa le sara sufletul si alta nu.

[vanghelis007]

In invalmaseala, unele s-au impiedicat si au cazut,s-au ridicat si cu chiote de spaima, au dat fuga spre cetate.Numai codana cea frumoasa, la care ii ramasese inima lui Mugurel, s-a oprit in loc, aratandu-se mai barbatoasa. Cand a vazut ca un strain, si inca un ciurdar,-cum l-a pretuit ea,-le-a stricat joaca,s-a maniat si sumetindu-se a grait:
-Mi-ai speriat tu prietenele, straine,dar sa stii ca nici tie nu o sa-ti mearga bine, cand ne vom mai intalni."
Un istoric, ar exclama:
-Ce fata curajoasa!-si va scrie un articol plin de substanta in care Elena(din Troia) este vazuta ca o fiinta combativa, energica, care stie sa isi ia propriul destin in maini si sa puna la punct orice intrus obraznic, tragandu-l de urechi sau facandu-i cucuie cu nemiluita, direct proportional cu neascultarea individului.Pentru a-i mari credibilitatea, va urmari descendenta ei regala si va pune articolul in paginile unei reviste istorice de prestigiu.Un cercetator din domeniul hermeneuticii, nu va proceda asa.El va identifica personajul feminin, separand divinitatea de cetate,va cauta modelul arhetipal istoric care corespunde modelului fictional sau motivului folcloric si va oferi explicatii cat mai amanuntite in ce priveste detaliile piesei.Va verifica si alti vectori informali de natura fictionala si istorica, aratandu-va similitudinile.Explicatia lui va fi mai complexa decat a unui istoric si mult mai apropiata de adevar. Singurul necaz este ca sunt mai multi istorici si folcloristi decat cercetatorii in domeniul hermeneuticii.
In sfarsit, odata ajuns acasa,(cantul XIII) zeita il indruma pe Ulise, care se pare ca a uitat pe unde sta.(Dar aceasta uitare s-ar putea sa fie numai un prilej pentru a face o trecere in revista a locurilor natale).Si Atena, ii spune:
"Intai si-ntai, vei merge la pescarul Eumeu, care-ti pazesrte porcii, si iti este binevoitor tie, fiului tau si Penelopei, sotia ta cuminte.Pe Eumeu, il vei gasi la stana Corbului, la Fantana ce-i zice Aretusa."
Dar aceasta fantana "Aretusa", apare si pe insula Ortygia, aceasta fiind una dintre vechile denumiri ale insulei Delos(La care mai putem adauga pe aceea de "Insula de piatra,""Insula Alba", sau insula Leuke")Se intampla aici ceva curios.Sfatuitoarea lui Ulise, este aici, zeita Atena.Tot zeita Atena, este aceea care il ajuta pe Ulise, sa isi ascunda tezaurul capatat de la feaci, in pestera Nimfelor.De ce?Chiar asa de handicapat era Ulise, incat nu putea sa-si ascunda tezaurul singur?Nu cumva, Homer vrea sa spuna aici cu totul altceva?Imi propun sa caut ce evenimemnte istorice s-au petrecut in antichitate, in care sunt implicati persii, insula Delos si zeita(sau cetatea )Atena.Si citim:
"Insula Delos.insula din sudul Marii Egee, (4km patrati,)in centrul arhipelagului Cicladelor, considerata de legenda ca loc unde s-au nascut zeii Apollon si Artemis.Insula Delos, devine celebra din sec.VII i.H., prin sanctuarul lui Apollon,al doilea ca importanta al lumii elene dupa cel de la Delfi.Locasul sacru, a fost controlat de Naxos (700-550 i.H.)apoi de Atena, intra pentru scurt timp sub dominatia persana intre anii 491-478 i.H.Dupa infiintarea ligii Delio -Atice, (478-477 i.H.)Atena fixeaza in insula Delos, centrul acesteia, adapostind in templul lui Apollon,pana in 454l.H. tezaurul Simahiei." Credeti ca lucrurile in cadrul mitului sau al folclorului se intampla potrivit fanteziei unor autori necunoscuti?Eu cred ca nu.
Ce face Atena dand Ulise soseste in tara sa insulara, Itaka?Il face pe Ulise de nerecunoscut:
"Dar hai sa te fac sa nu te stie nimeni.Zbarci-voi pielea neteda pe trupul tau cel mladios, si te-oi cheli cu totulde parul tau balai.Peste tine, voi pune doar o zdreanta, ca oricine, vazandu-te, sa-l apuce scarba.Frumosii tai ochi ti-oi inrosi, ca in felul acesta sa te arati schimonosit in fata petitorilor, in fata copilului tau si a nevestei tale, pe care i-ai lasat la tine-acasa..."
Aceasta este o alegorie,care se refera la foarte multe lucruri.In primul rand, la faptul ca poporul elen, ajunsese cersetor in propria sa casa, Elada.Strainul era acela care se invitase la masa gazdei, si-i manca bucatele, saracindu-l.Copilul, nu mai putea sa urmeze tatalui la domnie, iar femeia gazdei, era nuntita de strain.Insusi locul gazdei nu mai este recunoscut, si acesta este nevoit sa se hraneasca din resturile propriei sale mese la care se infruptau lacomi altii.Situatia aceasta trebuie sa se schimbe de indata, si zeii prevestesc victoria elenilor impotriva strainilor care au venit chipureile in petit, si vor sa se insoare nu cu o femeie oarecare, ci cu insasi cetatea,-care este Atena-, si cu zeita acesteia care o tuteleaza_Atena.Penelopa, este de fapt Atena, sotia credincioasa a poporului Eladei.Eu asa vad aceasta alegorie.Si ca sa va dati si Dvs., seama de asta, Homer, mai spune ceva.Ulise a construit un pat dintr-un maslin, care nu poate fi mutat dintr-o camera intr-alta, pentru ca patul acesta, isi are radacinile, chiar in pamantul Eladei.Omul care a construit patul, el insusi isi are radacinile infipte in pamantul cel sfant al Eladei.Acesta este semnul mistic, daca vreti, care il leaga pe Ulise de sotia sa.Ei apartin aceluiasi pamant.(Patul este semnul lui Eros, al vietii dar si al mortii.)
Dumnezeu facuse din nisipul adus de Nefartat, o turtita ca un pat pe care sa se odihneasca Domnul dupa munca sa.Dar dracul, vrea sa il inece pe Dumnezeu si de aceea se straduie sa-l rostogoleasca de pe pat in mare.Dar orisicat il impingea pe Dumnezeu catre apa, patul se tot intindea, si astfel s-a facut pamantul.

[vanghelis007]

ALBA CA ZAPADA
Povestea nu este romaneasca, ea apartine colectiei de povesti culese de Fratii Grimm.Fratii Grimm zic ca povestea aceasta este a lor,tot asa cum Cantecul Nibelungilor(sau Nibelungenlied)este considerat ca fiind o epopee a nordicilor.Dar atat basmul cat si epopeea au acelasi punct de iradiere,de fapt putem pomeni aici de un vector cultural, care porneszte din Asia Mica si se opreste in Grecia antica, la Atena.Alba ca Zapada, este o poveste simpla.O imparateasa naste o fata foarte frumoasa, care se va numi Alba ca Zapada, apoi imparateasa moare.Imparatul ia de nevasta o alta femeie care este obsedata de propria ei frumusete, pe care si-o probeaza de fiecare data, consultand o oglinda fermecata.In momentul cand "frumusetea " ei este eclipsata de tanara Alba ca Zapada, mastera cea rea pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca plamanii si ficatul fetei, ca dovada a uciderii ei.Vanatorul omoara un pui de porc mistret si duce de la acesta dovezile corespunzatoare.Alba ca Zapada ajunge in padure la casa unor pitici unde traieste foarte bine.Afland prin intermediul oglinzii ca a fost inselata, mastera cauta sa se razbune pe biata copila, cu propriile ei puteri.Cand in sfarsit reuseste sa o omoare cu ajutorul unui mar otravit, este ingropata sus pe un varf de munte, unde vine fiul unui imparat care o scapa de sub vraja marului, apoi o ia de nevasta.Mastera fuge sau moare.Sfarsitul filmului.Ca sa intelegeti mesajul basmului, sa ne intoarcem la un personaj foarte pitoresc care apartine mitologiei grecesti.Se numeste Paris.Iata ce citim in Dictionar despre Paris:
"Fiul mezin al regelui troian Priam,si al reginei Hecab(sau Hecuba).A fost abandonat dupa nastere pe muntele Ida, din cauza visului reginei, care a visat ca a nascut o faclie, care va distruge cetatea troiana.Este crescut de pastori,si se intoarce adult in cetate.La nunta lui peleus cu zeita Tetis, zeita Discordiei, Eris, nu este invitata si atunci aceasta face un mar de aur pe care scrie "Celei mai frumoase", si-l arunca intre cele trei zeite ale panteonului grec, Hera, Afrodita si Atena.Pentru ca zeitele se considera fiecare la fel de frumoasa, se recurge la judecata lui Paris.Ori fiecare zeita incearca sa-l mituiasca pe pastorul Paris, in felul ei.Afrodita i-o promite pe Elena, cea mai frumoasa fiinta din lumea grecilor, si Paris o declara pe Afrodita cea mai frumoasa, daruindu-i marul.Aceasta judecata a lui Paris, reprezinta daca vreti, primul concurs de frumusete din istorie, care s-a perpetuat pana in zilele noastre intr-o forma moderna.
Oglinda din poveste, este sinonima cu marul, probabil ca aceasta identitate,s-a creat de la forma rotunda(sau aproximativ rotunda) pe care o au cele doua obiecte simbol.Alba ca Zapada este Atena, care trebuie sa fie vazuta in cele doua ipostaze ale sale, de cetate si de Zeita.Dar in momentul cand mastera vrea sa o omoare pe Alba ca Zapada, atunci ea devine Zeita Artemis, in vreme ce fata se transforma in Ifigenia sau in cetatea Efesului.Transformarea fetei in caprioara, este o alegorie, pe care o intalnim frecvent in Vechiul Testament, unde distrugerea cetatii, se transforma intr-o stanca goala, daca este pe malul marii(loc de intins plasele pescaresti), sau intr-un loc pe unde umbla animalele salbatice, daca este vorba de un spatiu aflat la campie sau la munte.Piticii, sunt aici, locuitorii cetatii Atena.Daca in ce priveste semnificatia simbolica a pieptenului si a pieptanatului, nu ne dam seama ce vrea sa sugereze, in schimb, motivul cingatorii, este evident.Aceasta cingatoare, era alcatuita din toate culorile, din cauza ca armata persana, era rezultatul unei coalitii multinationale, de unde si aspectul pestrit al acesteia.Desi interpretarea asediului aici pare evidenta, deoarece cingatoarea este aceea care inconjoara mijlocul Albei ca Zapada, in mitul lui Herakles,(vezi muncile acestuia)semnificatia pare sa sufere o usoara deplasare, deoarece aici, Herakles, ia cingatoarea Hipolitei, la fel ca si Sigurd, care o deposedeaza pe Brunhilda prin forta.Dar in general, semnificatia este aceeasi.Dupa incercarile neizbutite de a stapani Elada, imperiul persan este cuprins de frica.Frica de a se sfarama a imperiului lui Xerxe I,se adauga si lumea salbatica care creease un asemenea univers:"Spaima puse stapanire pe toata faptura ei.din pricina asta, imparateasa se uratea vazand cu ochii.Si atat de pocita se facu, ca nu mai indraznea sa se uirte in oglinda.Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana, pana se pierdu in adancul padurii salbatice, ca sa-si ascunda acolo uratenia."

[vanghelis007]

Mitul lui Ahile/Dumnezeu si a myrmidonilor sai/copiii lui Israel.
A doua poveste a Fratilor Grimm care ne intereseaza, este "Craiasa Albinelor".Povestea este vetero-testamentara, deoarece transmite intr-o forma profana, viata lui iosif si a fratilor sai.
"Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii acestia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.Si cum trecuse vreme nu gluma si nu venise nici o vesate de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor."
Episodul se regaseste in Vechiul Testament, cand Iosif este trimis de tatal sau Iacov, in cautarea fratilor sai, care erau plecati cu oile la pascut.Aceasta secventa se va transforma in balada Miorita, in motivul maicutei batrane.Povestea este un rezumat al Povestii lui Harap Alb.Si aici imparatul-vazut ca un mos, ii invita in curtile palatului si ii pune la o masa bogata.Din poveste lipsesc insa Flamanzila si Setila, care vorbesc prin prezenta lor de seceta care bantuia Egiptul.Apar in schimb furnicile, albinele si ratele.Deoarece povestea este foarte mult simplificata, nu amintim decat de rate care se scufunda si aduc din fundul apei,cheia palatului fermecat.Este o aluzie destul de vaga, si aproape fara inteles a trecerii peste Marea Rosie.