Basme

[vanghelis007]

Legenda Cagotzilor (urmare)
Am citit despre existenta unui tinut antic al carei nume este: Magonia.Intrebarea pe care mi-o pun, este daca numele folosit de autori corespunde realitatii sau el apare doar ca o greseala lingvistica.Este interesant de stiut in ce masura, numele Magonia, isi pastreaza fonetismul intact, sau acest fonetism, este redat diferit in diferite limbi, datorita anumitor caracteristici de scriere a cuvintelor cum apar in alte limbi spre deosebire de limba noastra.Termenul de Magonia este pronuntat  in felul acesta  in limba Romana.Francezii il scriu tot asa, sau il scriu altfel?Sa ne amintim spre exemplu ca “Munte” in limba franceza se scrie: “Montagn”, de unde deriva si termenul “Montagnard”, adica, “Muntean”Pronuntia acestor cuvinte in limba franceza este “Montani” si respectiv, “Montaniard.”Deci grupul “gn” se citeste “ni”.Ceea ce noi citim in limba romana ca fiind “Magonia”,ar putea fi scris in limba franceza, “Magognia”, cu aceeasi pronuntie fonetica ca in limba noastra.Ori cuvantul Magog este intalnit in Biblie,impreuna cu Gog, acestia doi fiind gigantii antichitatii . Ei sunt pomeniti si in traditiile evreilor, figurand sub numele de Gog si Magog. Cea mai veche legenda despre Gog si Magog o aflam la Ezechiel.
In una dintre profetiile  sale, proorocul   evreilor Ezechiel, ameninta pe evrei ca Iehova va aduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea superba de cai si calareti, inarmati cu sabii, lanci, arcuri , sageti, scuturi si coifuri.
Acestia, venind de la Miazanoapte, calarind pe cai, vor da navala ca o furtuna asupra tarii lui Israel ca sa o prade si sa o distruga. Ei vor cutreiera pamantul in triumf, vor duce pe evrei in captivitate, apoi implinindu-si misiunea lor, vor fi distrusi cu totii de mania Cerului.
Lucrurile se vor intampla intocmai.Sa ne reamintim ca exista doua mari momente in care copiii lui Israel au stat sub robia unor tari si imparati straini. Primul moment si cel mai vechi este cel legat de Egipt si de Faraon(fara ca acesta sa fie insa numit) si al doilea se va intampla pe vremea lui Nabucodonosor regele Babilonului.Daca Gog este unul si acelasi cu Nabucodonosor (dar poate fi in acelasi timp si ultimul rege al Babilonului care a pierdut batalia cu Cirus cel Mare ), Magogul, poate fi tara acestuia in care este inclus Babilonul (domnul Roshului (?)), Meshekului si Tubalului.

[vanghelis007]

Se vorbeste despre aceste fiinte din Magonia ca fiind paroase.In Povestea "Motanul incaltat,"chiar acest  motan, nu este altcineva decat un locuitor din Magonia.El nu este -in felul in care este descris, decat un substitut, un simbol al unei fiinte umane a carui parosenie naturala l-a determinat pe povestitorul initial sa recurga la o astfel de comparatie.Aceasta,  mai tarziu s-a transformat intr-un substitut.Animalul cu care a fost comparat omul, a ajuns sa il inlocuiasca la un moment dat in cadrul povestirii.Mai exista o idee, care nu ne da pace.Este posibil, ca acolo unde apar astfel de creaturi paroase in basme si povesti, fie sub forma de animale sau cu aspect antropomorf (pe care noi am considerat-o  ca o referire la omul preistoric de tipul :omul padurii, Yeti sau Chuchuna, Bigfoot sau Alma, sa fie printre multe altele si o aluzie voalata la prezenta magonezilor.Caracterul lor oriental, la care adaugam si pilozitatea excesiva, apare la un moment dat si in descrierile vetero-testamentare.In Geneza apare acel dialog ciudat despre care am mai pomenit si cu alte imprejurari:
"Iacov, a raspuns mamei sale:
-Iata, fratele meu Esau este paros si eu nu am par deloc."
Pentru a obtine binecuvantarea tatalui, Rebeca va recurge la  o smecherie:
"I-a acoperit cu pielea iezilor mainile si gatul care erau fara par."
Substituirea a mers la perfectie din moment ce insusi  batranul Isaak va spune in sinea sa:
"-Glasul este glasul lui Iacov, dar mainile sunt mainile lui Esau."
"Nu l-a (re)cunoscut, pentru ca mainile ii erau paroase ca mainile fratelui sau Esau.Si l-a binecuvantat."
(Geneza/Facerea,27)
A doua mare referire este acea lege a Nazireatului, care nu permitea celui ce o respecta sa isi taie parul  si unghiile.Legea apare in basmul:Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.Fiind vorba insa despre  doi frati, basmul face aici aluzie la intamplarea Esau, Iacov.Sa ne reamintim in acelasi timp, ca Samson a respectat aceasta lege a Nazireatului, iar Iisus Cristos era la randul sau Nazireu.
Ceea ce este important sa fie observat, este ca o legenda, nu vorbeste doar de dragul de a spune vorbe fara rost.Ea transmite la fel ca si oricare alt produs folcloric, informatii-chiar daca aceste informatii sunt denaturate,- despre istoria  universala.

[vanghelis007]

Geneza Romaneasca , intr-o noua restituire istorica.
Geneza Romaneasca, este ceea ce unii exegeti numesc , ca fiind un mit cosmogonic romanesc.(Vasile V.Filip, "Universul colindei romanesti", pg.29.)
"Culturile populare sud-est europene, conserva singurul mit cosmogonic din Europa, in conditiile in care, toate cosmogoniile non-biblice, au disparut din folclorul Europei occidentale.Pentru teritoriul romanesc acest mit a fost inregistrat in mai multe variante, dintre care cele mai numeroase au fost  publicate si studiate de Tudor Pamfile, Elena Niculita Voronca, Simion Florea Marian si I.A.Candrea, iar mai recent, interpretat de catre Mircea Eliade, Gh.Vladutescu, Ovidiu Barlea, Mihai Coman,Romulus Vulcanescu, A.Sustea, si Victor Kernbach.
Iata continutul acestui mit, dupa Tudor Pamfile(1913, passim):
Dumnezeu si Dracul se intalnesc deasupra noianului de ape de dinaintea creatiunii, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul in fundul marii sa ia pamant in numele lui, dar apa i-l imprastie,(alteori pamantul este acela care il arde, dracul fiind nevoit sa il arunce, dar devenind -prin acumularea efectelor-negru).
Au loc trei incercari repetate,iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i respecta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin opamant pe sub unghii,din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea.Dumnezeu adoarme si dracul vrea sa il rostogoleasca in apa, dar pe masura ce il rostogoleste, (succesiv in cele patru parti ale lumii, trasand in felul acesta involuntar o cruce,)pamantul creste ajungand in cursul acelei nopti la dimensiunile de astazi."

[vanghelis007]

Folosind Hermeneutica Miturilor ca mijloc de interpretare, observam cateva lucruri interesante, care duc catre doua chei, una de natura vetero-testamentara si cealalta catre o cheie istorica.
In primul rand, mitul cosmogonic romanesc, nu este  chiar atat de romanesc cat incearca sa ne convinga exegeza, ci este un mit cu valoare universala.El se gaseste in Biblie, la capitolul Facerea/Geneza si acolo se spune clar ca la inceputul inceputurilor, Dumnezeu plutea deasupra apelor.
O alta versiune a mitului, care nu este mentionata in citatul pe care l-am folosit, dar este considerat tot o versiune nationala (desi nu este), povesteste ca Dumnezeu plutind asa deasupra apelor primordiale, necajit ca nu are nici un prieten cu care sa se sfatuiasca sau sa isi omoare plictisul, s-a infuriat deodata, si-a smuls de la brau baltagul si l-a aruncat in apa.Din  apa  a iesit arborele lumii, iar la radacinile lui era sarpele sau dracul.(O varianta tot in proza a acestui mit cosmogonic, o vom gasi in basmul lui Ion Creanga,-"Danila Prepeleac", cand Danila va arunca cu toporul dupa niste pasari care inotau prin mijlocul apei, iar ulterior din balta aceea avea sa iasa dracul)
In cele doua versiuni "apocrife " ale Facerii/Genezei , care au circulat in spatiul nostru cultural,sunt surprinse simbolic, doua intamplari istorice, -una, care  datorita vechimii ei este deja transformata in legenda, iar cealalta, isi pastreaza inca valoarea istorica de la care a plecat.
Prima se refera la Exodul.Dumnezeu/Moise, va ajunge pe malurile Marii Rosii, si isi va intinde mana in care va tine toiagul catre mare si marea va seca incat copiii lui israel, vor putea trece prin apele acesteia ca pe un pod, sau ca pe uscat.Mentiunea va apare si in primul capitol al Bibliei, cand Dumnezeu va desparti apele si va da astfel nastere sau va face sa apara uscatul.Trimiterea dracului in fundul apelor sa ceara pamant, poate fi  inteleasa ca fiind napustirea carelor de lupta a lui Faraon in apele Marii Rosii dupa israeliti, revenirea apelor in matca, provocand pierderea acestor trupe de elita.Culoarea inchisa a pielii dracului, nu se datoreaza arderii de catre pamantul luat din fundul apei, deoarece exista chiar un termen consacrat acestei culori negre, sau care sugereaza o fata arsa.Numele grecesc,-"Etiops"-inseamna chiar acest lucru: "Fete arse".

[vanghelis007]

A doua cheie o gasim in razboaiele medice.
"Inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei (Grecilor), Darius incearca sa intimideze lumea greceasca , printr-o campanie diplomatica.Solii Marelui Rege, vizitara pe grecii insulari , apoi pe grecii continentali, ca sa le ceara: "Pamant" si "apa",ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasosul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic,dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, sa-si ia "pamant" si "apa"de acolo, cat doresc."
Obiceiul persan al lui Darius, s-a pastrat si la noi pana in zilele noastre, si amintim numai faptul ca marii nostri conducatori sunt primiti in anumite zone culturale ale tarii, de catre reprezentantii localnicilor, cu paine si apa, ca semn de respect si cinste, ceea ce in trecutul istoric era doar un semn al supunerii neconditionate.Sa mai amintim aici despre balaurul care pazeste fantana si nu da apa decat in schimbul unei fecioare.Fecioarele sunt cetatile grecesti, iar balaurul a ramas ceea ce a fost inca de la inceputuri, regatul persan cu regele sau, care a devenit in Vechiul Testament(vezi Isaia  sau in Apocalipsa lui Ioan Teologul) imaginea ingerului  damnat, satana, regele Babilonului, si a imperiului sau care s-a distrus datorita schimbarilor vremilor.

[vanghelis007]

Sfantul Gheorghe.

Cred ca este important la un moment dat, ca Citatepedia sa posede un Dictionar de mitologie, chiar daca in aceasta directie, exista mai multe dictionare in cultura romana, cu referire la mitologia greaca, romana, ebraica  (vezi Dictionarul Biblic in trei volume), etc.In acelasi timp, dictionarul este inportant chiar daca wikipedia (pentru care avem un deosebit respect), va apare in aceasta lume virtuala,  concurential, dar in acelasi timp-credem noi  si complementar pentru ceea ce vom scrie aici.Deocamdata, ceea ce ne propunem, este sa  elaboram un articol pe aceata tema, punand laolalta informatiile existente, cat si acele detalii informale, care din nefericire au scapat exegezei, pe masura elaborarii texteloracestea avand   o tematica similara.
La ora actuala, in wikipedia, din nefericire, nu exista inca un articol pe aceasta tema, asa ca prioritate va avea citatepedia.Potrivit Dictionarului de Mitologie Generala a lui Kernbach, "Sfantul Gheorghe, "cunoscut la noi si sub denumirea de Sangerz, si care mai purta si epitetele de: "Gheorghe purtatorul de trofeu," si "Omoratorul balaurului", a fost un ostean martir din hagiografia crestinismului.(...) Conform portretului sau hagiografic, Sf.Gheorghe s-a nascut in Cappadocia intr-o familie nobila si fiind soldat roman,a fost decapitat pentru apartenenta la crestinism, sub Diocletzian (sec.IV., fiind sarbatorit ca sfant, la 23 Aprilie.)Iconografia curenta il reprezinta calare pe cal, omorand cu lancea sau cu sabia, un dragon.Datarea martiriului, anul 304, e incerta iar ispravile apocrife pot fi simboluri.
Aceasta tema a osteanului care salveaza populatia unei regiuni de prezenta pustiitoare a unui dragon,este foarte frecventa in antichitate,si se intalneste in diferite areale culturale , ca India, China , Egipt Hellada, Scandinavia si altele.
In acelasi timp, Sfantul Gheorghe, este vazut ca un  ocrotitor al ostenilor viteji,dar si  ca un simbol al primaverii, un patron al  agriculturii, vanator care ucide fiarele salbatice raufacatoare, cat si zeul care moare si inviaza in fiecare an.Iata o expunere foarte succinta a Sfantului Gheorghe,si desigur, cu cat particularitatile personalitatii sale se inmultesc, ele exprima, influentele pagane ale diverselor arii culturale, care au contribuit la  formarea in timp, prin acumulare , a acestui personaj.In ciuda a ceea ce am scris aici dupa Kernbach, definitia este incompleta.

[vanghelis007]

Dupa Candrea si altii, Sf.Gheorghe, a fost un razboinic, care se lupta calare, si a omorat scorpia sau balaurul care manca lumea.La bavarezi si silezieni, era credinta ca Sfantul Gheorghe, era protectorul cailor.
Ziua Sfantului, era socotita ca fiind inceputul primaverii.Legat de ritualurile care se fac  in aceasta zi, sunt aratate diferite mijloace de de izgonire a duhurilor rele, care incearca in noptile de 21-23 aprilie sa se apropie de casele oamenilor si  sa faca rau animalelor din gospodarii.
"Unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru gonirea duhurilor rele, a  varcolacilor a strigoaicelor, etc, este zgomotul infernal.Trebuie tipat, zbierat, cantat din fluier, si din tot felul de instrumente,mai mult sau mai putin muzicale, trebuie chiar lovit in vase de arama, etc., pentru ca acesti dusmani sa se  sperie si sa nu se poata apropia de victimele pe care le pandesc."
In Dictionarul de Mitologie a lui George Lazarescu, citim ceva foarte interesant despre cureti:
"Nume dat de Titani, preotilor Cibelei, care cu sunetele instrumentelor lor galagioase, au acoperit tipetele lui Zeus, abia nascut, pentru a nu fi devorat de Cronos.//Dupa o alta legenda, ei au fost demoni in vechea mitologie cretana."
Singura entitate mitologica care se va opune cu fermitate Scorpiei sau Balaurului, a fost Zeus.Amintesc in acest sens lupta acestuia cu Titanii, Gigantii, si Typhon.

[vanghelis007]

Amor si Psyche
Lazar Saineanu spune bine ce spune. Legenda este romana, dar imprumutata de la milesieni. Desi aici imparatul va avea trei fete frumoase, amintind de  Egipt, in realitate, imparatul in acest cadru este Zeus, iar fetele lui sunt cele trei zeite grecesti, Hera, Afrodita si Atena. Pe intelesul nostru profan, -legea sau cea care conduce, frumusetea si intelepciunea.
Oracolul din Milet va da urmatoarea profetie:
"Fecioara(adica zeita si respectiv cetatea Atena), gatita ca de nunta, sa fie parasita (parasita de toti aliatii ei), pe o stanca prapastioasa ( Acropole),si acolo isi va afla un sot (Regele persilor Xerxe I ), nu din neam de muritor, ci o dihanie din soiul serpilor,cruda si cumplita, groaza lui Joe (Jupiter in exprimarea romana si Zeus in cea greaca )si spaima Styxului."
(Lazar Saineanu,-Basmele Romane pg. 82).
Legenda "Amor si Psyche," cuprinsa de Apuleius in "Magarul de aur", reprezinta  conflictul legendar dintre greci si persi, conflict cunoscut in istorie sub numele de "Razboaiele medice".
Aceste razboaie  vor fi oglindite in cele doua carti ale lui Homer, "Iliada" si "Odiseea", in  "Ramayana", celebrele dialoguri ale lui Platon: "Timaeus si Kritias " dar si in "Cantecul Nibelungilor", "Tristram si Isolda," "Legendele Regelui Arthur al Camalothului", cat si in folclorul nostru national.

[vanghelis007]

Scufita Rosie.
Nu exista un singur raspuns pentru basmele pe care le citim, deoarece raspunsurile sunt  legate de  variantele poe care le avem la dispozitie. Aparitia unui motiv , poate adanci cercetarea sau o poate apropia de vremurile noastre.Din acest motiv, am mai  oferit doua raspunsuri, care pentru cititorul neavizat, poate sa suna diferentiat.Iata o varianta povestita in Franta in secolul al XVIII-lea:
"A fost odata ca niciodata o fetita careia mama ei ii spuse sa-i duca bunicii, niste paine si lapte.Mergand fetita asa prin padure, ii aparu in cale un lup, care o intreba incotro se duce:
-La casuta bunicii raspunse ea.
-Si ce carare alegi? Cararea cu ghimpi  sau cararea cu spini?
-Cararea cu spini.
Atunci lupul o apuca pe cararea cu ghimpi, si ajunse primul la casuta.O omora pe bunicuta, ii stoarse sangele intr-o sticla, ii taie carnea in bucati si o aseza pe o tava.Apoi se imbraca in camasa ei de noapte si se puse sa astepte in  pat.
-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
-Buna ziua bunicuta.Uite, ti-am adus niste paine si lapte.
-Mananca si tu ceva draguta. Ia niste carne si vin din camara.
Astfel, fetita manca ce gasi si pe cand manca o pisicuta ii zise:
-Nenorocito, mananci carnea si bei sangele bunicii tale.
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta , ciorapi, fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data, lupul raspundea:
-Pune-le pe foc, n-o sa mai ai nevoie de ele.
Cand se vara in pat, fata spuse:
-Vai bunicuto, ce mult par ai!
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
-Vai bunicuto, ce umeri mari ai.
-Ca sa duc lemnele de foc draguto.
-Vai bunicuto, ce unghii mari ai.
-Ca sa ma scarpin mai bine draguto.
-Vai bunicuto, ce dinti mari ai.
-Ca sa te mananc pe tine draguto.
Si o manca."

[vanghelis007]

Basmul  "Sufita Rosie", povesteste intr-un limbaj popular, misterele crestine, dar in cadrul basmului, apar si o serie de motive care sunt extraordinar de vechi, acestea regasindu-se in epopeile de la inceputurile civilizatiei omenesti.Vom vorbi mai intai despre acest strat arhaic.Intr-o epopee foarte veche ajunsa fragmentar pana in vremurile noastre, se povesteste in versuri despre "Coborarea in infern a zeitei Ishtar". Acolo, ajunsa in fata portilor infernului, portarul sau pazitorul portilor, o deposedeaza de haine si de podoabe  in mod succesiv pe masura ce aceasta trece de fiecare poarta care desparte lumea vie de lumea mortilor:
"Cand o facu sa treaca de prima poarta, ii scoase  luandu-i de pe cap, coroana mare.
-De ce-mi iei de pe cap, strajer, coroana mare?
-Zeita, intra.Este porunca  Reginei Lumii de Apoi (Ereshkigal)
Cand o facu sa treaca de a doua poarta ii scoase
Luand cerceii ei de la urechi.
(...)
Cand  o trecu de a treia poarta ii scoase
Luandu-i de la gat siragul cel de perle.
(...)
Cand o facu sa treaca de a patra poarta-i scoase,
Luandu-i de la piept gateala scumpa.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a cincea poarta-i scoase
Luandu-i de pe solduri braul cu piatra nasterii in el.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a sasea poarta ii scoase,
Lasandu-i si fara vesminte si trupul in partea de jos."
Exista in basmele populare romanesti acelasi motiv arhaic atunci cand eroul este trimis sa aduca din lumea infernala coroana regelui celui  batran.Acolo, tot ritualul si-a pierdut semnificatia ramanand numai acest ordin care la un moment dat in cadrul narativ, isi pierde semnificatia.
Sa nu uitam ca zeita Ishtar,  este zeita fertilitatii, respectiv a dragostei in natura:
"Cum cobora Ishtar , Zeita, in Tara-Fara-Cale-Intoarsa,
Pe junci n-a mai sarit un taur,asinul n-a mai venit spre-asina,
Pe ulita nici omul n-a mai oprit femeia,
Dormea barbatul singur in odaie,
Dormea sotia in cotlonul ei."...