vanghelis007
|
|
« Răspunde #2 : 25 August 2009, 13:00:55 » |
|
Nasterea din piatra. Monica Bratulescu, asa numeste acest tip de colinde:"Nasterea din piatra".Vasile V.Filip, le acorda atentia cuvenita, in cartea "Universul colindei romanesti".Haideti sa incepem tot cu colinda lui A.Viciu: "Piatra, piatra, solovata, Lerui Doamne, Sede-o maica-ngenuncheata, Ca sa nasca fiu din piatra, Fiu din piatra s-a nascut, Matura-n mana i-au pus, Ca sa mature pamantul, Pamantul cu gozurile, Si cerul cu negurile." Sunt tentat sa fac o observatie generala.Observati ce versuri frumoase, si ce mesaj simplu.Ei bine, cei care complica de regula lucrurile, suntem noi cercetatorii care reusim in majoritatea incercarilor noastre de interpretare folclorica,sa transformam textele cele mai simple in ceva atat de misterios si infricosator, incat cel care ne citeste, trebuie de fiecare data sa o ia de la capat, avand doua alternative:Ori sa ne citeze,-si sa dea in felul acesta vina pe noi, pentru toate bazaconiile pe care sunt nevoiti sa le suporte, ori plecand de aici, sa complice si mai tare lucrurile, facandu-le fara inteles. "Majoritatea comentatorilor motivului, de pana la V.Kernbach, l-au raportat la mithra incepand chiar cu autorul culegerii din care am citat,Alexiu Viciu,-scrie Vasile V.Filip, -primul care a publicat o varianta a acestui tip.Iata mentiunea sa intr-o nota de subsol: "De fapt este imposibil a nu intrevedea in aceasta colinda, un rest din cultul lui Mithra=Sol invictus, ce se serba dupa datele fenicienilor, la 25 decembrie."Mithras se numeste, -"cel ce s-a nascut din stanca, din pestera adanca." Ideia transmisa de A.Viciu, nu este de loc rea.Dar cand alaturi de Mithra, se mai mentioneaza faptul ca la fel se nasc si frigianul Agiditis, hititul Ullikummi, eroul osetin Papas, ajungandu-se la Iisus Cristos, care si el se naste intr-o pestera(Betleem), dar si reinvie dintr-un mormant sapat in stanca, lucrurile incep sa scape de sub control.As putea sa spun chiar ca o iau razna de-a binelea, atunci cand se fac observatii similare legate de zeitati locale din Asia Mica, Extremul Orient, India si Polinezia, zeitati care si-au facut un hoby din nasterea din piatra, spre disperarea cercetarii, care nu stie cum sa interpreteze problema.Lucrul acesta l-a facut pe V.Bologa, care are si el o culegere de colinde asemanatoare, sa vorbeasca in mod perfid despre " piatra de nastere "sau de nasteri,inlocuind aceasta piatra cu o caramida(spre disperarea femeilor care se simteau mai bine pe bolovanii aceia decat pe caramida patratoasa, care le umplea spatele de vanatai),idee impartasita si de alti autori si autoare.Pentru ca lipsea cireasa de pe tort, autorul, din a carui carte citam,mai face aluzii la Vechiul Testament,la Occidentul European,se intoarce la mitologia greaca, unde-i citeaza pe Deucalion si Pirra, s.a.m.d.In felul acesta, cititorul are certa impresie ca isi pierde haturile asemenea lui Faeton, iar carul lui, o ia la intamplare pe ogoarele miturilor, aproape fara adresa. Ce trebuia sa faca Vasile V.Filip? Sa caute calea cea mai simpla a interpretarii textului colindei.Trebuia sa ne spuna clar,fara umbre de ezitare-nu sa ne plimbe, ca sa ne oboseasca-cine este femeia care naste, cine este pruncul pe care il naste,ce reprezinta matura pe care maica-sa sau altcineva, o cumpara pruncului, pentru ca acesta sa mature cerul si pamantul.Raspunsul se poate da in trei randuri: Femeia care naste, este insula Delos.Mitologia, foloseste imaginea feminina a mamei nascatoare,care este cunoscuta sub numele de zeita:Leto sau Latona.Dar ideea ca mama este de piatra, apare si intr-una dintre variantele baladei Mesterul Manole, unde femeia este "zidita", si ea spune: "Si tzatza din dreapta S-a facut ca piatra, Si tzatza din stanga, S-a facut ca stanca," pentru ca la un moment dat, sa-i spuna frustrata, fiului ei: "Suge maichii-odata, Ca sunt stean de piatra". Fiti foarte atenti, doamnelor si domnilor.Vorbim despre acelasi lucru si in versurile colindei lui Viciu, si in balada. Cine este copilul nascut? Este Apolon, soarele.In basme, se va naste impreuna cu sora sa, zeita Artemis, iar mastera cea rea,(Hera), ii va schimba pe cei doi copii, cu niste catei, aluzie ca Latona era o zeita lupoaica, iar copiii ei se vor naste cu aceeasi infatisare, fapt pentru care Apolon, va fi cunoscut in antichitatea greaca sub numele de Apolon Lykios(Sau Apolon Lupul).Aceasta aluzie greaca, la natura salbatica a mamei si copiilor ei, o vom regasi intr-o serie de colinde, unde Maica Domnului, sau alti sfinti crestini, vor avea o infatisare salbatica, fiind confundati cu vanatul de catre vanator.Entitatea divina, se confeseaza vanatorului si-i atrage atentia ca nu este ceea ce vede el, ci este Sfanta (sau sfantul )oarecare, trimisa pe pamant, din diferite motive.Exista aici si o arhaica credinta totemica, care vine si subliniaza pe de o parte friica omului primitiv de lumea salbatica inconjuratoare, cerea ce l-a determinat sa se inchine anumitor animale salbatice mai puternice decat el sau de tehnologia sa inventata pentru vanatoare: Piatra, bata, cutitul de obsidian.Dar in acelasi timp, s-ar putea sa fie vorba de amintirea propriului stramos care facea legatura dintre el si lumea salbatica, si care devenise un intermediar intre cele doua lumi:aceea care se mentinea in statutele ei conservatoare si cealalta care fugea din rai, pentru ca intr-un fel sau altul, indraznise sa se asemene lui Dumnezeu. Ce simbolizeaza matura?La fel ca ariciul, este un simbol al razelor soarelui, care alunga negurile diminetii si matura pamantul(glodurile) cu razele.Daca dupa aceste destainuiri, avem nevoie de argumente, pentru a sustine cele afirmate, lucrul acesta se poate face cu usurinta. Sa citim cateva cuvinte despre Latona: "Latona(Leto), este o titanida din mitologia greaca,fiica a cuplului Koios-Foibe.Pentru relatiile ei ilicite cu Zeus, este prigonita din gelozie de zeita Hera,(sotia lui Zeus), care cu ajutorul moasei divine, Eileithyia, ii intarzie nasterea.Aceeasi Hera, o obliga pe Gaia, sa ii refuze orice adapost.Peregrinand prin lume, Leto gaseste refugiu ospitalier abia pe inexistenta pana atunci insula Delos, pe care zeul marilor a scos-o la suprafata prin emergenta, unde zeita Latona, va naste dupa noua zile si noua nopti, doi prunci gemelari, Apolon, si Artemis.Nasterea lui Apolon s-a savarsit pe coasta Aticii, pe acel promontoriu cunoscut sub denumirea de "Zoster"-"Cingatoarea", cand Leto, ca sa nasca fara dificultati, a fost nevoita sa il desfaca de pe mijlocul ei.Motivul acesta va intra in folclor, unde, nu de putine ori, il vom intalni in relatie cu povestea lui Apuleius, "Magarul de aur", dar noi il punem in legatura cu una dintre muncile lui Heracles, si respectiv, cu razboiul troian.Leto, este o zeita arhaica,locala, avand vechi consacrari: Un oras in insula Creta, un templu in Asia Mica, un crang sacru in insula Rhodos, o padure pe unul dintre bratele de varsare ale Istrului in Pontul Euxin. Prigonita de Gaia, care nu ii permite sa nasca in zona continentala, zeita s-a dus sa nasca in insula Ortygia, adica, in "insula de piatra",cum o numeau vechii elini.Pentru ca insula aceasta era o insula pustie, pe care nu crestea iarba, poate numai rugii aceia de care se va impiedica mai tarziu sfanta Fecioara Maria.Insula era acoperita de pietroaie albicioase, si maracini, asa cum am spus si mai inainte.Din cauza pietrelor ei albe, s-a mai numit si insula Alba, care in greceste se spune Leuke. "Insula de piatra", va intra in folclorul romanesc, sub influenta culturii grecesti sub numele de "piatra solovata", iar alteori, va capata numele de "Dealul", amintaind prin fonetismul sau de insula Dilos, sau Delos. In "Sarbatorile la romani", a lui Tudor Pamfile, citim: "Ca sub dealul cel mai mare, Rasare un mandru soare," ca mai departe sa gasim acelasi lucru: "Ici in deal(adica in insula Delos) colea in vale, Iata soarele rasare, Sfantul soare-a rasarit, Si pe noi ne-a-mpodobit.." etc. Faptul ca soarele s-a nascut pe" insula de piatra", pe Ortygia(insula Prepelitelor), pe "insula Delos",sau "insula Alba(Leuke)" a facut sa se spuna, ca el este nascut din piatra, adica pe aceasta insula de piatra,si dupa care cum era si normal, soarele s-a urcat la cer, adica a "inviat", ceea ce i-a facut pe comentatori sa traga cele mai nastrusnice concluzii. Dar soarele, are o calitate neobisnuita.El iradiaza lumina si caldura, facandu-l pe omul simplu sa-l transforme pe soare, in primul maturator al S.S.B.-ului,si probabil singurul care a intrat in legenda.Unele colinde romanesti, cer gazdei sa se pregateasca pentru colindatorii care vin, punand slugile, sa mature curtile.S-a spus ca lucrul acesta este un fel de ritual, menit sa alunge duhurile rele si impure din spatiul gazdei, pentru ca acesti colindatori sa-si tina ritualul intr-un spatiu marcat de sacralitate.Va amintiti de filozoful lui Gogol, care va desena un cerc in jurul lui? Acelasi lucru il fac si slugile gazdei."Ei matura curtile", nu in sensul in care procedam noi la ora actuala, ci" facand lumina." Sa ne intoarcem la relatia Gheea-Hera-Latona: "Marea zeita Hera, o obligase pe Gaia,-zeita Pamant,-sa-i promita ca-i va refuza Latonei, orice adapost". Sa citim acelasi refuz in scrierile lui Alexandru Mitru: "Gheea, nu i-a dat voie Letei(Latonei), sa nasca in nici un coltisor de pamant.Umbla pe drumuri grele Leto, plangand de jale, in dureri, si nicaieri nu putea naste." Acum fiti atenti, pentru ca se va intampla ceva neobisnuit.Colindele despre "Nasterea Domnului",vor prelua acest pseudo-arhetip legendar, transformand-o pe Latona, in Maica Domnului: "Durerea cand s-a-ntetit, O leroi Doamne, Maica sfanta s-a pornit, Cu par galben despletit, Prin Vitleim(Betleem) a umbla, Vre-un locas de va afla, Gazda buna s-o primeasca, Unde pe Cristos sa-L nasca. Se plimba in sus si-n jos, Caci batea vant friguros, Si-avea vesmant de argint, Ca nastea pe fiul sfant.." Daca in acest colind, nu apare totusi clar motivul refuzului nasterii pe pamant,lucrul va apare evident in colinda "Vestirea pastorilor", care suna dupa cum urmeaza: "Noi, v-aducem veste buna, Veniti cu noi impreuna, Ca Fecioarei Maria, S-a-mplinit acum vremea, I-a sosit ceasul sa nasca, SI UMBLA DIN CASA-N CASA NIME-N LUME NU O LASA SI NU VREA S-O GAZDUIASCA Scriptura sa se-mplineasca, Sa se nasca Domnul sfant, Intr-o iesle pe pamant." Mergand pe valorile de semnificatie, ale celor aratate pana acum, ajungem la cateva concluzii extrem de interesante: Isus Hristos, este unul si acelasi cu Apolon/Soarele. (Ca o curiozitate, aratam ca numarul de apostoli, este de 12, ceea ce corespunde cu numarul constelatiilor zodiacale.Mai mult decat atat, printre apostoli, se gasesc doua perechi gemelare, corespunzand constelatiilor Gemenii si Pestii.Tot aici vom gasi si un apostol femeie, -Maria Magdalena- corespunzand constelatiei zodiacale Fecioara.) Fecioara Maria, este una si aceeasi cu Latona (Leto).Dar va trebui sa fiti atenti, deoarece Latona este cand o insula(mama de piatra, care va naste un prunc din piatra,)cand va fi insasi zeita pamantului Gaia, si amintiti-va ce i-a dat aceasta sa inghita sotului ei, pentru a-l scapa pe Zeus de la pieire.De asemeni, mama nascatoare a lui Hristos, va imprumuta in anumite colinde romanesti, o parte din destinul fecioarei,din "Magarul de aur" a lui Apuleius, s.a.m.d. Insula Delos, s-a preschimbat in religia crestina, in "Ieslea" din Betleemul Iudeii, unde Maria, sotia lui Iosif, il va naste pe pruncul sfant. Am sa va spun acum doua povesti, care se intalnesc intr-un loc amandoua.Una este mitologica, cealalta este istorica.Prima se numeste "Mitul cosmogonic romanesc", a doua este povestita de Herodot, parintele istoriei. Mitul, il voi reda in versiunea lui Vasile V.Filip, si este corect povestit de autor, care-l preia din Legendele lui Tony Brill, si de la alti autori.(pg.29): "Dumnezeu si dracul, se intalnesc deasupra noianului de ape, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul sa ia pamant in numele lui, pentru a face lumea peste apa.Dracul ia insa pamant in numele sau, dar apa i-l imprastie.(alteori pamantul il arde, dracul fiind nevoit sa-l arunce, dar devenind prin cumularea efectelor,-negru.)Au loc trei incercari repetate, iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i asculta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit, dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin pamant pe sub unghii, din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea." Si acum, cea de-a doua poveste: "Mai inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei, Darius incearca sa intimideze lumea grceasca, printr-o campanie diplomatica.Solii, "Marelui Rege", vizitara pe grecii insulari, apoi pe cei continentali, ca sa le ceara "pamant" si "apa"(in numele sau), ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasos-ul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic, dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, ca sa-si ia pamant si apa de acolo, cat doresc." Ceea ce vreau sa va spun punand fata in fata aceste doua povestiri, este faptul ca "Facerea " romaneasca, porneste de la aceasta intamplare, povestita in Istoriile lui Herodot.Cunoscand evenimentul istoric de la care s-a pornit, putem sa ne dam seama, cu o oarecare comoditate cine sunt personajele mitului: Regele persan Darius, se considera a fi Dumnezeu.Nefartatul, in cadrul mitului care se duce pe fundul(sau in strafundul marilor, ceea ce presupune o miscare vectoriala nu in adancime, ci pe orizontala reperelor geografice,)apei, ii reprezinta pe solii regelui persan, in numele caruia acestia cer pamant si apa,ca simbol al recunoasterii regalitatii persane. Vreau sa mai adaug ca episodul apare si in "scrisoarea a III-a" a lui Mihail Eminescu, si traditia persana exista si la ora actuala.Cand un sef de stat de duce intr-un colt de tara,este primit cu paine si sare,ca semn a recunoasterii regalitatii, chiar daca aceasta regalitate a fost inlocuita cu altceva intre timp. Din nou despre Latona nascatoarea de zei, si Maica Domnului. Am aratat ca insula pe care va naste zeita Latona, se numeste Delos, si pentru ca grecii in miscarea lor migrationista catre rasarit , au intrat si in Pontul Euxin, intemeind in vecinatatea Istrului, o serie de colonii/ cetati,ei au adus acest cult al zeitei in acest spatiu geografic, consacrandu-i o padure, care o cunoastem si noi sub numele de Letea,(si nu este exclus ca undeva in aceasta padure-sau crang, a zeitei grecesti, sa se gaseasca ruinele unui templu, sau prezenta unui altar), fapt care va provoca o confuzie interesanta.Prezentra zeitei, va monopoliza si alte lucruri virtuale, ca insasi insula, si respectiv numele purtat de catre aceasta insula.In felul acesta, padurea Letea, va fi considerata insula, sau situata pe o insula, iar numele ei va fi acela de "Insula Alba", sau "Leuke".Facem aceasta afirmatie, deoarece, exista doua reprezentari mentale total diferite intre ele despre insula.In vreme ce unii exegeti ai antichitatii, o numesc "insula stancoasa",(ceea ce ar fi corespuns imaginii arhaice a insulei de obarsie, care trebuia sa fie de piatra,Pausanias, vorbeste despre cu totul altceva: "Exista la gurile Istrului(dar unde erau aceste guri ale Istrului, pe vremea lui Pausanias?) in Pontul Euxin, o insula inchinata lui Achilleus,(dar insula trebuia sa fie inchinata lui Apolon, din moment ce insula, care era mama lui, avea sa-i dea nastere acestuia), numita Leuke.Ea are o circumferinta de 20 de stadii, ( si atentie)- este plina de paduri stufoase si animate, unele salbatice, altele domestice.In ea se afla un tremplu al lui Achilleus(mai degraba a lui Apollon) si o statuie.(Reprezentandu-l pe zeu, pe Apollon). Sa ne intoarcem la versiunea originala a nasterii zeului Apollon de catre zeita Latona.Ea este redata de discutia pe care o poarta Ulise cu frumoasa Nausicaa: Uimit de frumusetea fecioarei feace, Ulise ii spune Nausicai: "Privindu-te, uimirea ma cuprinde, In Delos doar vazui asa un lujer, De finic,care fraged rasarise, Pe lang-altarul zeului Apollon.(...) Cum vazut-am Mladiul copacel,uimit in fata-i, Am stat eu indelung, ca n-a fost altul, Mai gingas din pamant crescut ca dansul." (pg.159/160,Odiseea de Homer, in traducerea lui George Murnu.) Explicatia data la subsolul paginii 160, este foarte interesanta: "Ulise o comparase mai sus pe Nausicaa, cu un vlastar.Arborele mentionat este celebrul palmier, de care s-a sprijinit Latona, cand l-a nascut pe Apollon in insula Delos.Langa arbore, i-a fost inchinat zeului, un templu.Palmierul din Delos, era considerat nemuritor, si mai putea fi inca vazut pe vremea lui Cicero." Intr-o colinda, intitulata: "In drum spre Vitleim(Betleem), (Vezi Colondele Domnului I.E.), citim: Iara mai plecara, Si un mar aflara, Maica se oprea, De el se ruga: -Mar primeste-ma, Mar uimbreste-ma, Racoreste-ma. Marul se-nchina, Crengile-si pleca Umbra si-o latea, Soarele pierea, Sfanta c-atipea." Umbra protectoare pe care o imprastia marul in jurul Maicii Domnului era chiar umbra zeitei, din moment ce Noaptea este cea care da nastere soarelui.Citind aceasta colinda, si altele similare, in care Maica Domnului se sprijina sau isi gaseste adapost sub un copac, nu este asa ca nu mai stiti ca marul, introdus in colinda de crestinism, era de fapt palmierul de care se sprijinise zeita Latona ca sa-i nasca pe cei doi copii sfinti: Apollon si Artemis? Dvs., veti citi insa in cartile exegetilor, tot felul de lucruri neadevarate si fantastice. Este dreptul Dvs. sa alegeti ce va place, daca argumentele noastre sunt insuficiente.
|