Crimă şi pedeapsă, de Feodor Mihailovici Dostoievski

[S]

Crimă şi pedeapsă (1866) este, alături de Idiotul şi Fraţii Karamazov, capodopera clasică şi veşnic modernă a lui Dostoievski. Iar autorul ei este prezent pe tot globul civilizat - zilnic, permanent, "foc continuu".
Etalon al romanului dostoievskian, Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a literaturii ruse şi universale, receptată ca atare pretutindeni, alături de Don Quijote, Hamlet, Faust, Roşu şi Negru, Război şi Pace, Madame Bovary...
Prin problematica pe care o întruchipează, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrăinat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, săvârşind o crimă, îşi asumă, până la urmă, şi pedeapsa-ispăşire.
Romanul - de o expresie artistică magistrală, captivantă prin suspansul acţiunii, ca şi prin mixajul de real, fantastic şi excepţional - prezintă starea (condiţia) tragică a lumii, prin care se întrezăreşte totuşi lumina, poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii. Mai putem crede, azi, măcar atât cât a crezut şi Dostoievski? (Albert Kovacs)

[Dianne]

Tocmai ce am terminat această carte.Absolut genială.