Destin

[silverstar]

Cu niste ani in urma am citit ca, prin diverse semne/semnale (vis, clarviziune, premonitie, scriere automata etc) suntem avertizati asupra a ceea ce urmeaza sa ni se intample ori sa traim in viitor.
Dar, din diverse motive - lipsa de educatie, lipsa de informatie, necredinta, necunoastere de sine etc nu intelegem semnele/semnalele care ni se "transmit".
Credeti ca e posibil?

[monica trif]

Sincer nu cred in semne insa mai degraba intuitia ne face constienti de ceea ce se intampla sau urmeaza sa se intample. Sunt lucruri in viata care se intampla datorita a ceea ce suntem, e ca si cauza si efectul.
De ex. eu iubesc poezia, ma straduiesc sa scriu, ma instruiesc in acest domeniu si ca urmare devin o poeta. Depinde de ceea ce crezi ca e destinul.

Sunt de parerea lui Salaustius
  " Fiecare este fauritorul propriului sau destin."

[Lucian Velea]

În mod cert, omul are o anumită capacitate de anticipaţie (poate nu tocmai mare), dar cred că de multe ori coincidenţele sunt atribuite unor profeţii. Unele "semne", atunci când credem cu adevărat în ele, pot chiar produce rezultatul imaginat. De exemplu, cineva visează că se află pe Everest, crede că este un semn, îl frământă ideea, ajunge să-şi facă un ţel din asta şi poate chiar îl împlineşte.

Pe de altă parte, cred că uneori poate fi foarte nociv să speculezi despre presupuse semne.

[silverstar]

N-am deschis subiectul intamplator pe un forum unde este si poezie. Si vad ca mi-am gasit si parteneri de discutie.
Spuneam de semne/semnale care ne avertizeaza asupra a ceea ce-ar urma sa traim mai tarziu, in viata.
Dupa '89, cand pe piata publicatiilor au aparut carti de care nici nu stiam ca exista, am citit despre destin, soarta, intuitie, premonitie etc. In mai multe carti, studii, articole am gasit ideea ca subconstientul nostru este depozitarul celor invatate, al amintirilor etc dar ca acolo se gaseste creionat si viitorul... Si ca suntem avertizati...
Ideea m-a obsedat luni de zile. Legat de aceasta am realizat ca in casa mea exista ceva, dar nu stiam ce... Pana intr-o seara cand, ca-n transa, m-am apropiat de birou, am deschis sertarul si am scos caietul cu poezii...
Poezii pe care le-am scris in studentie, dar care nu mi-au placut niciodata pentru ca nu le intelegeam, erau reci si-mi prezentau niste imagini pe care nu le cunosteam, nu le vazusem sau nu le "traisem..."
Am deschis caietul si am inceput sa citesc. Incet am realizat ca acele poezii descriau imaginea vietii pe care avea s-o traiesc si nu numai...
Din "Poem neterminat" trei versuri devenisera epitaf pe soclul crucii de pe mormantul copilului meu, poezia fiind scrisa cam cu 15, 16 ani inainte cand Lucian nu era nici macar idee in mintea mea... "...sa ma astepti cu flori de crin/cand clopotul de fum/va bate ora vesniciei..."
Sa mai vorbesc?

Apropo de poezii: eu nu ma asezam la masa sa scriu poezii. Si niciodata nu am gandit despre mine ca sunt poeta... Nu. Poeziile veneau, cuvintele curgeau si mana le aseza pe hartie. Indiferent unde eram: la cursuri, pe strada, in parc, la bar la o cafea cand simteam nevoia sa scriu, ma opream si scriam pe ce se nimerea... Era ca... inversul unui drog... Trebuia sa scriu, sa scot din cap ceea ce-mi "venea...' Pot spune si sper sa nu gresesc, a fost o stare poetica...

[Andrada]

 Daca nu cumva ai citit Alchimistul de Paulo Coelho ti-l l-as recomanda. Poate vrei gasi acolo ceea ce cauti ma refer la semnele destinului. Sunt in curs de citire si este o lectie de viata ca sa zic asa.   

 Apropo de starea aceea pe care ai avut-o si mie mi se intampla cand am mintea incarcata sau chiar pana de ideei imi vine sa scriu chiar absolut tot ce imi vine in minte poate fi o stare psihica uneori chiar mi se pare ciudat! 

[misu590]

Eu cred ca exista destin in viata fiecarui om ! Incercati sa va explicati proverbul romanesc:"Ce ti-e scris in frunte-i pus!

[catalina]

Dumnezeu ne-a creat cu liber arbitru, dar sigur intre anumite tipare pe care oricat ne-am stradui nu-l putem depasi. Nasterea,moartea, profesia, casatoria.

[tla26]

Adevarul e ca exista si vor exista mereu lucruri care nu vor putea fi niciodata pe delpin intelese de mintea omeneasca. Si mai bine, poate...
 

[Silviu Olexsiuc]

Dragilor,
destinul se scrie cu litera mica.Nu este nimic misterios ,are insa un iz de "special",datorat gresitei intelegeriDestinul nu este nimic altceva decit suma ,desfasurarea evenimentelor trecute si viitoare din viata unui om.Unii dintre antecesorii mei,am observat ca se refera la constructia destinului individual,respectiv schimbarea acestuia.
 Sint de acord ca putem sa conlucram la devenirea precum si definitivarea acestuia,dar mai trebuie si un praf de sare.Si asta nu poate veni decit din nemarginire.