Se marita Nausicaa?

[vanghelis007]

Ne aflăm în palatul regal al regelui feacilor, Alcinou, de fapt în camera regală, unde se găsesc două paturi, -al regelui şi al reginei,-încă nu se inventaseră camerele separate,-o măsuţă şi un dulap de haine,strămoşul dulapurilor de astăzi,care pe vremea aceea conmstituia o curiozitate, prin noutatea realizării de către marele inventator Daedalus. În patul regelui, dormea regele, iar în patul reginei, dormea regina Areta.La un moment dat,regina Areta a deschis un ochi, apoi pe celalalt, istoria nu consemnează care ochi l-a deschis mai intâi şi în ce măsură acest fapt aparent minor, avea să aibă consecinţe majore în viaţa regatului. Era o splendidă zi de duminică,iar de pe balcon se auzeau cântând păsărelele. Sigur,că în afară de triluri, cuprinse de patosul poeziei matinale, sau din alte motive, unele dintre ele având carenţe în educaţie, profitau de neatenţia suratelor lor, ca să semneze şi alte producţii folclorice, pe care orice editor cu bun simţ le-ar fi trimis la maculatură.De altfel şi regele s-a arătat nemulţumit de aceste creaţii subculturale, după ce a alunecat de câteva ori pe ele, atunci când erau foarte proaspete. Păsărelele cântau pentru că nu aveau un program de cântat strict, cu ore, repertoriu, şi evident,un maestru de muzică să le supravegheze.Lipsa acestor elemente,cât şi acest ciripit prostesc,poate fi la un moment dat foarte enervant.Aceasta îmi aminteşte de prima mea noapte dormită la ţară,când m-am trezit într-o cacofonie de sunete bestiale:porcul guiţa cu disperare,calul dădea cu piciorul în grajd, gâştele gâgâiau protestând zgomotos, sau cerând cine ştie ce reforme pentru palmipede, singurul animal mai serios,-cu care puteai discuta omeneşte, fiind boul şi consoarta sa vaca, care cred că mestecau gumă,respirau asmatic, şi uneori scoteau nişte mugete emoţionante din grajdul de lângă camera de hotel unde eram cazat.Areta, nu deschisese ochii din cauza trilului acelor păsărele insomniace, deşi unii oameni ar considera lucrul acesta foarte frumos.În realitate,lucrurile frumoase şi foarte frumoase, se întâmplă foarte rar în viaţă. Luaţi spre exemplu o nuntă. Este un eveniment frumos? Este. Dar de câte ori se produce acest eveniment în viaţa omului? O singură dată.Dacă se produce de mai multe ori, atunci avem de-aface cu ceva extrem de dubios, iar parlamentul ar da imediat o lege, prin care cuplul respectiv ar intra la puşcărie pentru perversiuni sexuale. Din acelaşi motiv şi guvernele democrate se votează la patru ani o dată.Areta se sculase deci, fiindcă îl auzise pe marele ei soţ, foindu-se în pat şi dând semne de deşteptare. Este singurul moment când un rege devine de-a dreptul genial. Acesta când dă semne de [sau că este] deştept tare.Areta exclamă:
-Nu ai nici-o clipă de răgaz dragul meu Alcinou...Sau ai uitat că astăzi este duminică? Toată lumea doarme la ora asta.Primul ministru doarme, guvernul doarme, parlamentul sforăie şi el [asta când nu citeşte ziarul, ]pajii la fel, şi chiar paza de la uşă,dacă monitorizăm zgomotele acelea fioroase, pe care le scoate ca într-un film de groază.
-Cred că iar visează unul dintre S.P.P.-işti urât. -răspunse regele căscând şi aruncându-şi ciucurelul de la scufiţa de noapte pe spate.
Ciucurelul acesta era piaza rea a regelui. Ar fi trebuit să-i taie capul croitorului care l-a inventat şi l-a pus tocmai în vârful scufiţei. Când ţi-era lumea mai dragă, ciucurelul naibii, ba îi intra în ochi, când semna decretele, de nu mai ştia bietul om ce semnează, ba îi aluneca în gură, de parcă ar fi fost Kogeac sugând dintr-o acadea.
-Ce nu te lasă Măria Ta.-întrebă regina, observând cum ciucurelul regal, se pregătea cu un zâmbet diabolic, să-i facă regelui,una dintre şotiile sale nesuferite.
[va urma]

[vanghelis007]

-Ce nu te lasă în pace, Măria Ta?- repetă Areta- Păsărelele acestea care cântă atât de frumos? Apropo: cum pot ele să cânte înainte de micul dejun, când mie, cât sunt eu de regină, îmi chiorăie maţele de foame? Într-o zi când m-am sculat, am auzit-o pe nesuferita aceea de dădacă, spunând nu ştiu cui: " Ia auzi dragă, cum face regina vocalize.Hai să n-o deranjăm." Bestia! Şi eu care dorem să fiu deranjată cu nişte brioşe fierbinţi, cu o cafeluţă proaspătă Jacobs, încât să miroasă dincolo de marginile regatului, ca să vadă şi străinii ce bine trăim.
-Areto, uite...Stăteam noaptea asta şi mă gândeam..
Regina îşi duse mâna la gură şi făcu ochii mari:
-Măria Ta! Dar ştii că este interzis să gândeşti noaptea. Este atât de periculos.
-Lasă dragă, mai există şi excepţii.
-Îţi aminteşti de fostul premier? A căzut într-o noapte pe gânduri şi şi-a rupt şira spinării.
-Eu folosesc lanterna pentru orice eventualitate. Dar spune tu sincer, [fiindcă tu minţi întotdeauna şi când vorbeşti şi când taci] îţi mai aminteşti de tinereţe?
-Nu este ceva care are legătură cu gerovitalul?
-Ba da. Şi cu ţelina. Ce-ar fi draga mea, săte dai jos din pat, şi să vii în patul meu?
-Adică de ce să vin în patul tău? Că doar pe-al meu l-am reparat astă vară. Uite, are şi ştampila C.T.C.
-Areto, niciodată să nu contrazici un rege. Ia gândeşte-te şi tu puţin: ca mâine ne cântă cucuveaua la cap, şi noi suntem ca partida conducătoare faţă-n faţă cu opoziţia. Ce fel de rege sunt eu, dacă supuşii mei nu mă ascultă şi-mi discută deciziile? Ori vrei să dau o lege specială în acest sens?
-Să n-o treci prin parlament dragă, pentru că până va fi promulgată, o să se mărite Nausicaa şi-o să-ţi facă şi-o grămadă de nepoţi. Mai bine dă-o în regim de urgenţă.
-Bună idee,-încuviinţă regele, dându-se jos din pat, apropiindu-se de cel al reginei, şi încercând să pună un genunchi în patul acesteia.
În clipa aceea, auzi un zgomot de parcă o persoană, s-ar fi răsucit pe duşumea. Ea îi spuse lui Alcinou:
-Ai îmbătrânit dragă. Ai văzut cum îţi troznesc oasele?
-Cred că este de la un şopricel-negă regele cuvintele reginei.
-De când troznesc duşumelele în halul acesta sub paşii şoriceilor?
-Atunci cu siguranţă este pisica.
-Dar noi n-avem pisică.-se împotrivi Areta.
-Şi atunci cine prinde şoriceii? D.N.A.-ul?
-De unde vrei să ştiu eu?Ce, eu sunt regele?
-Şi mă rog, de când un rege ţine evidenţa şoriceilor şi pisicuţelor din palat? Asta este treaba presei şi a televiziunii libere, care se ocupă de toate treburile serioase ale regatului.-regele luă un ziar -Ia ascultă aici:
"Roxana îşi ţine banii în sutien".-Cred că am greşit rubrica.
-Păi dacă a transformat sutienul în puşculiţă, unde le mai ţine pe gemene?
-Care gemene? A..Păi la parlamentarul acela englez!
-Nu dragă. Mă refeream la balconaşe.
-S-ar putea să intre în categoria clădirilor care trebuiesc întărite, din cauza riscului seismic ridicat.-rosti Alcinou.

[vanghelis007]

Areta dădu din mână.
-Ia ascultă - spuse regele răsfoind în continuare ziarul - am ajuns la ştirile politice..
Într-adevăr, zărise pe pagină fotografia primului ministru, pe care, dacă ar fi fost după el, l-ar fi trimis undeva în Africa să-l mănânce crocodilii, aşa de tare îl iubea.
-Aşaa...Agenţia Regalpress ne informează..."Claudia poartă bikini roşii de revelion."
Areta se uită la Alcinou nedumerită. Regele se uită acuzator la regină:
-Numai tu porţi gogoşari, moartea pasiunii, impotenţa perpetuă, o adevărată crimă de Lesmajestate, cauza atâtor divorţuri nefericite.
-Dar administratorul - încercă femeia să schimbe discuţia în mod discret - nu are nicio responsabilitate? Nu de aia îl plăteşti?
-Ba am să-l plătesc să-mi cumpere o duzină de perechi de tanga de la solduri, pentru a acoperi toate evenimentele importante ale anului - rosti cu năduf regele. Şi-şi notă problema într-un carneţel.
-Dacă zgomotul pe care l-am auzit - continuă cu încăpăţânare femeia - a fost produs de un hoţ?
-Tot ce este posibil, aprobă regele, ai văzut tu administrator cinstit? Al nostru, cel puţin ne fură cât să nu se bage de seamă.
-Dar eu mă gândeam la un hoţ profesionist, ca în filmele acelea americane cu Robert De Niro, în rolul principal.
-Păi ăştia şi când sunt amatori, nu poţi să-i deosebeşti. Şi pe urmă au ajuns atât de mulţi, încât omul cinstit a devenit o raritate, trase concluzia Alcinou. Dar ce să fure dragă de la noi? Că argintăria ta am amanetat-o, pantalonii i-am dat la cârpit, iar pantofii la pingelit. Nici până acum nu mi i-a adus pantofarul, şi de fiecare dată când îl caut, este închis pentru inventar. Să ştii că nemernicul ori mi i-a vândut, ori mi-i poartă pe şest. Uite, am ajuns ditamai regele, să merg la şedinţele senatului, în ciorapi şi papuci. Aoleu, Areto, crezi că l-au tentat prăpădiţii ăia de adidaşi pe care tocmai vroiam să-i pun pe gard? Tu cum ai zice să rezolvăm această situaţie de criză?
-Să strigăm hoţii, întrebă regina.
-Stai puţin, ce faci. Tu mă întrebi pe mine, sau eu te întreb pe tine.
-Atunci să-i cerem în mod politicos să iasă de unde s-a ascuns.
-Dar nu suntem decât noi doi aici. Adică ce vrei să spui: că eu sunt hoţul? Uite domnule, se lamentă regele, trăieşti cu femeia o viaţă de om şi nu ştii cu cine ai de a face. Mata Hari ce eşti.
-Auzi? Până aici, se supără Areta. Să nu te legi de mama, că ea săraca nu ţi-a făcut nimic.
În vreme ce regele şi regina se priveau chiondorâş, de afară, se auzi o voce stridentă:
-Săriţi coniţă, că mă omoară.
-Hopa! exclamă Alcinou. Hoţul nostru este în schimbare de voce.
Regele puse mâna pe o mătură cu coadă, uitată de femeia de serviciu într-un colţ al camerei.
-Intră cu mâinile sus, strigă la rândul său, poruncitor regele.
Înăuntru intră o femeie tânără, la vreo 30-35 de ani, cu forme rotunjite, uşor rubensiene, al cărui corp semăna cu o copie izbutită după Venus din Milo. Singura diferenţă dintre cele două, consta în faptul că în timp ce prima nu avea braţe de loc, surata sa pământescă le mişca agitată pe ale sale, deasupra capului.
-Stai Alcinou, nu trage. Este dădaca.
-Crezi?
-Nu vezi că seamănă?
-Şi dacă este plastografie?
-Ce păcatele mele să fiu? Ia auziţi coniţă, m-a făcut proastă..
-Tu să taci. N-ai dreptul la replică. Mai bine spune: Eşti înarmată?
-N-am făcut maică armată de când mama m-a făcut.
-Dar înainte de asta?
-Nu-mi amintesc.
-Vino încoace să te controlez, zise regele cu asprime, sprijinind mătura de marginea patului.
-Ce faci neruşinatule, ţipă scandalizată Areta. Ai de gând s-o pipăi în prezenţa mea? Ţap bătrân!
-Lăsaţi-l coniţă...C-aşa e împăraţii, zise împăciuitoare dădaca. Să pună ei mâinile peste tot. Dar să ştiţi că sunt cu impozitele la zi. Sunt curată.
-Dezgustător, se strâmbă regina.
-Ba nu-i adevărat, zise regele apropiindu-se de dădacă şi mirosind-o, miroase chiar foarte frumos; şi privind-o pe femeie o întrebă: Cu ce te-ai dat? Little black dress? sau cu Chanelle?
-Dar ce căutai la uşă? întrebă curioasă regina, care se dăduse jos din plapumă şi acuma îşi făcea conştiincios patul, ceea ce nu se poate spune despre bărbaţi, la care dezordinea din cameră este proverbială.
-M-a trimis Nausicaa la Doamna.
-Foarte bine, exclamă regele. Doamnă, du-te la fiica noastră şi vezi ce doreşte. Eu rămân cu dumneaei, până la epuizarea misterului. Cercetările trebuiesc adâncite, pentru că descoperirea adevărului este mai presus de orice. Juri să spui adevărul?
-Nu.
-Cum aşa, se miră Alcinou.
-Fiindcă justiţia este coruptă. Şi orice aş spune în apărarea mea, tot o să mă condamnaţi.
-Ba ştii ce?- interveni regina- mai pune-ţi pofta-n cui, bărbate. O lăsăm pe dădacă să elucideze misterul de una singură.
-Fără O.T.V.?
-Numai cu resurse proprii. Iar tu, pentru siguranţa regatului şi a mea, vii cu mine. Şi regina îl trase pe Alcinou după ea, către uşă.
-Dar ce s-a întâmplat coniţă?
-Areta, are vedenii. Cred că i s-au bramburit hormonii. Vede peste tot numai bărbaţi. Şi când pune mâna pe câte unul, nu-i mai dă drumul, după cum vezi.
-Lui Alcinou i se întâmplă taman invers. Aşa este când te apropii de andropauză.
-Andropauză?
-Ea crede că aici în încăpere se ascunde un hoţ.
-Este tânăr sau bătrân? întrebă curioasă dădaca.
-Şi tu Brutus, zise regele, apoi ridică din umeri. Nu ştiu, că nu i-am cerut buletinul.
Regele şi regina ieşiră din dormitorul regal. Înăuntru, rămase numai dădaca.
-Va să zică, siuaţia se prezintă astfel: în dormitor se găseşte o persoană străină. Nu ştim cine este, nici cum arată, despre unde s-a ascuns nu mai vorbesc, în schimb, ştim sigur că se numeşte Andropauză. Poftim. Singurul martor care putea să ne ofere mai multe amănunte, a dispărut de la locul faptei.

[vanghelis007]

Înăuntrul dormitorului regal, rămase numai dădaca. Ea, făcu câţiva paşi prin încăpere, şi începu deodată să strige cu glas încetişor:
-Autonoe..Autonoe..Unde eşti tu piază rea.
Uşa se deschise brusc şi înăuntru năvăli ca o furtună, o tânără frumuşică:
-Să trăiţi şefa, la ordinele Dvs.
-Cum ai reuşit să vii atât de repede?- se miră dădaca.
-Ascultam la uşă.
-Bine. Fii atentă fată. Ceea ce îţi spun acum, este o propblemă de stat.
-Ce bine..- exclamă Autonoe fericită.- Că tot mă dureau picioarele. Eu stau pe patul reginei, că este mai moale. Ia şi tu un scaun.
Dădaca dădu din mână a lehamite.
-Tu ştii să ţii o taină?
-Dacă nu arde prea tare.
-În camera asta s-a întâmplat ceva misterios.
Faţa lui Autonoe se lăbărţă într-un zâmbet radios.
-Mai poate moşul, mai poate?
-Nu este ceea ce îţi închipui tu.Ia verifică uşa.
-N-are nici un pic de praf pe ea.
-Vezi dacă-i închisă.
-Beton.Vrei s-o deschid?
-Nu, las-o aşa cum este.- Dădaca începu să mormăie.- Va să zică, pe sub uşă nu a putut să treacă, iar prin gaura cheii nici pe-atât.
Autonoe se uita la dădacă plină de curiozitate.La un moment dat, nu mai răbdă şi o întrebă:
-Auzi bre? Ia zii matale. Nu-i aşa că te simţi bine cu capul?
-Taci fă! sau nu-ţi spusei? În camera asta se află un hoţ.
-Un hooţ? Spune repede: este tânăr sau bătrân?
Autonoe îşi făcu cruce.
-Ţi-e frică?
-Nu. Dar m-am rugat la Dumnezeu, să semene cu Mircea Radu, pe care l-am visat într-o noapte.

[vanghelis007]

- Dar unde este, că nu-l văd.
- După legea probabilităţilor, locul cel mai bun pentru ca o persoană să se ascundă, este...este...dulapul!
- Deschide-l d-ta dădacă,- zise Autonoe, retrăgându-se câţiva paşi strategic.
- Ţi-e frică?
- Mie? Păi cunosc artele marţiale ca pe Tatăl Nostru. Dar...- continuă fata cu o voce şovăitoare,- dacă sare de acolo?
- N-are timp. Fiindcă îl pocnesc eu cu mătura.
- Şi dacă este mort?
- Atunci nu mai sare.În cel mai fericit caz, îţi cade în braţe. Am văzut scena asta într-un film. Brrr... ce palpitant.
- Draga mea dădacă, ţie ţi-a încredinţat regele această îndatorire patriotică, aşa că sacrifică-te.
- Bine...- dădaca trase aer în piept.- Ai grijă, stai cu mătura pe aproape.
Dădaca deschise brusc uşa dulapului. În afară de haine, în dulap nu se afla nimeni.
- Stimată domnişoară, în dulap nu se găseşte nici-un cadavru. Toate urmele de sânge sunt şterse. La ce concluzie ajungem în situaţia asta?
- Înseamnă că femeia de serviciu, a făcut curăţenie de dimineaţă.
Autonoe făcu o reverenţă.
- Păi acum suntem " de dimineaţă ".
- Am vrut să spun, ieri de dimineaţă, alaltăieri, etc.
- Va să zică, legile probabilităţii nu corespund în această situaţie.
- Sunt greşite total. De altfel, nu ştiu dacă ai observat, dar în general, toate legile sunt greşite. Cu alte cuvinte, îşi fac de cap, şi mai au tupeul să-şi bată joc de toţi muritorii.
- Ştiu unde este.
- Cum ai ghicit aşa repede? Că d-ta nu bei niciodată Nova Brazilia şi nici cafea Jacobs.
- Este sub pat. Aşa că acum este rândul tău...
- Al meu...Uff! Cât urăsc eu clipele astea. Ieşi papucule de sub pat..
- Ce papuc, vezi dragă, am impresia că încurci ancheta.
- Am vrut să spun," ieşi hoţule de sub pat". Mâinile sus!
- Autonoe..
- Da.
- Explică-mi şi mie, cum poate cineva să iasă de sub un pat, cu mâinile ridicate?
- Asta este treaba lui, ce, eu l-am pus să se ascundă acolo?
În vreme ce femeile vorbeau, de sub pat apăru un cap ciufulit şi o mână. Mâna flutura o frunză de viţă.
- Ce-i asta Autonoe?
- Probabil a rămas de la femeia de serviciu când a făcut curat. Mă duc să o caut.

[vanghelis007]

-Cum? Îţi părăseşti în clipa aceasta atât de importantă pentru ţară, postul? Iar tu nu te mişca şi nu te mai hlizi ca o babă ştirbă la colaci, de parcă te gâdilă cineva la tălpi, dacă nu vrei să capeţi un cucui.
Capul de sub pat, zise rânjind:
-Până la urmă ce fac? Ies, sau rămân aici.
-Ieşi,- zise Autonoe.
-Adineaori spuneaţi că mă omorâţi.Prefer să intru la loc, dacă nu vă supăraţi.
-Să ştiţi d-le că suntem cu totul împotrivă.
-Atunci ce-aţi zice, dacă am să vă rog respectuos să aşezaţi puşca uşurel la locul ei, să nu se descarce Doamne fereşte, cumva din greşeală.
-Poftim,acum poţi să ieşi fără teamă.
-Nu!- ţipă dădaca.
-Hotărâţi-vă odată. Aici este curent. Haaa..pciu!!!
-Noroc.
-Mulţumesc.
-Mai aveţi puţintică răbdare, să lămurim situaţia.
Autonoe,o întrebă în şoaptă pe dădacă:
-De ce te-ai răzgândit dragă.
-Nu l-ai văzut?
-Numai capul şi urechile.Dar să ştii că mie îmi place.Arată ca nebunul acela de Mel Gibson.E drăguţ.
-Dar ia întreabă-l, în afară de frunza aceea de viţă, pe care mai mult ca sigur a furat-o de la bucătărie, aşa că pe ziua de astăzi, adio sărmăluţe la prânz, mai are ceva pe el?
-Crezi că a dat lovitura şi la mărar? D-le, ce fiinţă diabolică, ăsta şi-a propus să înfometeze tot regatul...Eşti sigură?
-E gol puşcă. Ca un prunc nou născut, şi fără dinţi în gură.
-Simt că mi se ridică glicemia şi colesterolul.Vreau să văd şi eu.
-Stai, nebuno.
Autonoe, foarte curioasă, se apropie de pat şi se aplecă puţin, să privească pe sub faldurile cearşafului, care-l învăluiau pe necunoscut,ca o boneţică. Boneţica se strânse şi mai tare în jurul capului, spre marea supărare a lui Autonoe.
- D-le, nu vă lipseşte nimic?
-Tu crezi că este nebun să-şi facă în faţa ta inventarul? Nu se întreabă aşa. Fii atentă la mine.-D-le, eşti gol?
-Sunt. N-am mâncat de două zile.
-Nu de mâncare te întrebam.
-N-am găsit nimic dedesubt ca să pun pe mine.
-Autonoe,aruncă-i o rochie.
-Prefer un pantalon şi o cămaşă.
-Când ai intrat dedesubt, n-aveai asemenea pretenţii. Nu vrei stimabile să te şi însurăm?
Necunoscutul, luă hainele aruncate de femei, se îmbrăcă aşa cum putu, şi ieşi afară.
-Vă mulţumesc tare mult, sărut mâinile...
Omul se îndreptă hotărât spre uşă.
-Văd că vrei să ne părăseşti. Sper că nu eşti nerecunoscător din fire.
-N-aş vrea să abuzez de amabilitatea Dvs.
Autonoe, îşi bombă pieptul, făcu un pas înainte şi sări cu gura:
-Ba dimpotrivă d-le, abuzează cât îţi pofteşte inima.

[vanghelis007]

- Ar trebui să-i amintim d-lui că ne este dator.
- Vă dau hainele înapoi.
- Nu mulţumesc, poţi să le păstrezi. Dar iartă- mi curiozitatea: cum ai ajuns aici?
- În urma unui naufragiu pe mare.
- Şi te-au aruncat valurile până în odaia regelui şi a reginei?
- Nu. M-a adus Nausicaa.
- Na belea. Şi eu care nu am crezut nici o clipă, că corupţia poate să ajungă atât de sus.
Autonoe alergă spre uşă, se opri, ascultă o clipă şi se întoarse cu o faţă speriată.
- Ne-am ars. Vine regele. Intră repede sub pat.
- Nu intru nici mort.Am alergie.
- Bine, zise dădaca. Tot nu este nimeni în dulap. Poftiţi d-le.. Eu am să rămân aici, iar tu Autonoe, pune mâna pe mătură..
În camera regală,intră regele.
- Aici sunteţi?
Se întoarse către Autonoe care se opri şi făcu o reverenţă.
- Domnişoară, mi-am uitat ochelarii în sala tronului. Fă bine te rog şi mi-i adu.
- Maiestate..
Când Autonoe trecu pe lângă dădacă,aceasta îi şopti:
- Cheam-o pe regină,cât poţi tu de repede.
Autonoe încuviinţă.
- Dar unde în sală, Măria Ta, pentru că sala tronului, este foarte mare.
- Nu ştiu.- îi răspunse regele cu sinceritate. Caută-i pe unde ştii [ că oricum n-ai să-i găseşti, fiindcă sunt în buzunarul meu ], şi vino cu ei cât mai târziu, că fără ei, nu pot să semnez decretele.
- Dacă nu-i găsesc, pot să vă aduc un stilou?
- Draga mea, nu am văzut niciodată un rege cu stilou la ochi. Poate vreunul miop. Ai plecat, fata mea?
Autonoe ieşi.
- Ce bine că a plecat.- oftă uşurat Alcinou.
- Mie nu-mi pare bine de loc.- zise dădaca înţepată.
- Ia spune draga mea.
-Da sire.
- Aş vrea să vin la tine, să beau o cafea.
- Vreţi să fiţi acuzat de bigamie?
- Din cauza cafelei, sau a ta. Păi eu, nu vreau să mă însor, fiindcă sunt deja însurat.
- Să înţeleg că veniţi şi cu soţia?
- Adică să o facem în trei?- zise regele uluit. Iată o propunere interesantă..- ochii regelui străluciră- dar nu..Am să vin singur. În cel mai rău caz, cu cafeaua. Sunt sătul draga mea de femeia care toată ziua mă bate la cap,- parcă n-aş avea pentru asta pe ceilalţi supuşi ai mei- şi când îi cer T.V.A.- ul, se face că nu aude bine, sau nu înţelege, de parcă i-aş vorbi într-o limbă străină.
- Nu vorbiţi de lup, fiindcă-l aud venind.
Dădaca începu să zâmbească cu gura până la urechi.
- Aoleu, Areta..Unde să..
- Sub pat, sire?
- Nu păcatele mele, că mă dor toate oasele.
- Atunci..în dulap?
Regele Alcinou intră în dulap, în timp ce dădaca îşi dădu o palmă peste frunte. În camera regală, intră regina Areta şi Autonoe.
- Am venit. Dar ce-ai păţit dragă, de eşti aşa de tulburată?
- Aşa este ea întotdeauna.- zise Autonoe.
Regina îşi bătu mâinile.
- Ce bine fetelor că suntem şi noi puţin singure. Pentru că nu avem un program special astăzi, ce-aţi zice să scoatem hainele din dulap, şi să ne uităm la ele?
Dădaca începu să-i facă semne disperate lui Autonoe.
- Dar ce-ai dragă?- o întrebă regina.
- Aşa a făcut de dimineaţă.- zise Autonoe. Cred că este răcită.
- Să-ţi faci un ceai cu muşeţel. Îţi ia răceala cu mâna.Şi cum vă spuneam. Am acolo câteva rochii superbe, lungi până la genunchi, cu fermoar ascuns şi şliţ, iar sus, au un decolteu destul de generos. Sunt convinsă că o să vă facă plăcere să le vedeţi. Ce ziceţi de ideea mea?
- Cine v-a dat-o? Autonoe?
- N-am dat-o eu. Dar ideea este într-adevăr diabolică, am vrut să spun teribilă. Numai că nu putem să deschidem dulapul. S-a pierdut cheia.
- Nu vă faceţi griji.- le linişti regina.-Întotdeauna am la mine cheia de rezervă.
Dădaca şi Autonoe schimbară o privire grăbită.
- Maiestatea voastră.
- Poftim.
- Să ştiţi că am angajat pe cineva să păzească lucrurile din dulap.
- Şi unde se găseşte acest om că nu-l văd.
Dădaca arătă cu degetul spre dulap.Autonoe, încuviinţă.
Areta se apropie de dulap şi ciocăni în uşa de lemn.
- Domnule paznic, ştim că eşti acolo, te rugăm să ieşi puţin afară.
Din dulapul care se deschise cam pe sfert ieşi regele Alcinou.
- Alcinou, -întrebă mirată regina,- ce faci tu dragă în dulap?
- Îţi răspund imediat,- zise regele scuturându-se de praf şi strănutând zgomotos.- Ce face regele în timpul liber?
- Nimic.- răspunse regina.
- Ai perfectă dreptate. Nimic. Atunci ce mi-am zis eu?[ şi după asta ai să-ţi dai seama ce fiinţă genială sunt] Ia să-mi iau şi eu o jumătate de normă, să câştig un ban suplimentar, ca să pot merge cu întreaga familie în weeck-end.
- Minunat. Şi te-ai angajat s-o păzeşti în timpul liber pe dădacă.
- Stai puţin. Nu te ambala. Eu ţi-am explicat. Acum trebuie tu să-mi explici, body- guardul celălalt, pe cine păzeşte?
- Cum?
- Păi în dulap mai este cineva.
- Dumnezeule, Alcinou.. Te-am luat din camera asta ca să nu te ispitească dădaca, iar tu te-ai închis în dulap cu un străin? Nu ştiam dragă, că eşti atât de vicios. Plec la mama. Eu una, în casa asta nu mai rămân. Stricatule.
- Nu pleci nicăieri. Problema trebuie lămurită. Cu atât de mult cu cât observ că o astfel de invenţie tehnică, mai poate avea şi alte întrebuinţări,nu numai pe aceea de a depozita în el hainele.
Regele se întoarse spre Autonoe:
- Tu du-te repede şi adu nişte apă, că situaţia se încinge.
Regele se întoarse spre regină:
- Doamnă, nu mă las influenţat de insinuările dumitale calomnioase. Vreau o explicaţie logică, care să stea în picioare. În sfârşit,poate să stea şi jos.
Uşa se deschise.
-Am adus şi apa.Să chem şi pompierii?
- Tu să taci. Aveţi cuvântul doamnă.
Areta se îndreptă hotărâtă spre dulap şi bătu în uşa masivă de lemn.
- D-le,sunteţi acolo?
- Îhî..
- Ce-a zis, ce-a zis?- întrebă curioasă Autonoe.- De aici nu se aude prea bine.
- Nu vreţi să ieşiţi puţin ca să lămurim situaţia?
- Îhî.
- După vorbă, se cunoaşte că nu-i de pe la noi.
Necunoscutul ieşi, dar când dădu cu ochii de dădacă şi de Autonoe, se întoarse hotărât să intre în dulap.
- Ce s-a întâmplat?
Necunoscutul se întoarse iarăşi şi căzu în genunchi în faţa reginei:
- Doamnă, salvaţi-mă. Femeile astea nu sunt sănătoase. M-au ţinut sub pat, m-au băgat în dulap, şi acum vor să mă înece.
- Dar eu domnule,-răspunse cu demnitate regina,- nu ştiu să înot.

[vanghelis007]

- Atunci veti asista la o crimă îngrozitoare, care se va săvârşi sub ochii Dvs. Cu martori.
- Are dreptate.( încuviinţă regele.) Dacă nu-l îneacă de bună voie dădaca şi Autonoe, îi tai eu capul.
- Să nu exagerăm dragă Alcinou, tu n-ai tăia nici măcar o găină.
Regina se întoarse spre necunoscut:
- Şi zici că te-au ţinut...
- Sub patul fiicei Dvs., Nausicaa.
- Vezi Alcinou, merită să-i acordăm circumstanţe atenuante. Şi ce căutai sub patul ei? Alt loc mai bun nu ai găsit?
- Bravo nevastă. Acum dă-i şi sugestii.
- Dacă ştiam că provoc atâtea discuţii, mă ascundeam sub patul Dvs., zise necunoscutul uitându-se la regină.
- În nici un caz fiule,( zise regele repede,)lasă că a fost bine cum a picat. La vârsta mea să mă ocup de un divorţ...Pe câtă vreme o nuntă... sesizezi diferenţa.
- Fiică a măritului Rexenor.
- Hopa!-exclamă surprinsă Autonoe.- ăsta vă ştie toate neamurile.
- Vă rugăm faceţi linişte. Să ascultăm declaraţia de presă.(ceru dădaca.)
- Voi să tăceţi,( se încruntă regele)c-am văzut ce se întâmplă dacă vorbiţi.
- ...vă rog să mă trimiteţi acasă.
- Dar eşti acasă dragul meu. Convinge-te şi tu singur: uite,asta este duşumeaua,iar ceilalţi pe care îi sprijină dădaca şi Autonoe, sunt pereţii laterali.
- Cad la picioarele Dvs., mărită doamnă.
- Iarăşi,( zise regele) ai mai căzut o dată. Vezi că strici duşumeaua.
- Măi Alcinou,(zise miloasă regina.) Vrea amărâtul să meargă acasă. Nu vezi, abia se mai ţine pe picioare.
- Observi? A început doamna să te placă. Nenorocirile dumitale au impresionat-o în mod pozitiv.
- Iertaţi-l sire.Uitaţi-vă la el ce nefericit e. Parcă ar fi Jose Armando.
- V-am spus să nu vă mai uitaţi la televizor. Ăla vă perverteşte sufletele voastre nevinovate, vă bagă în minte tot felul de prostii şi vă manipulează în mod periculos. Şi nici măcar nu vă pune să semnaţi fişa de protecţia muncii. De ce credeţi că astăzi sunteţi numai manipulante şi nu prinţese sau regine? Televizorul dăunează grav sănătăţii. Atât de grav, încât reclama s-a întins şi la ţigări.
- Mie una au început să-mi dea lacrimile,-zise dădaca trăgându-şi nasul.
Alcinou le privi sever.
- Vă rog să nu faceţi apă pe jos.Autonoe,ia mopul.Dar ce credeţi voi, că suntem la cursurile de inundaţie? N-am de gând să calc prin toate băltoacele pe care le faceţi voi prin apartament.Mai ales că sufăr şi de reumatism.

[vanghelis007]

- Şi pe urmă nu pot să înghit apa de mare, dar să mai calc prin ea. Îmi dă vertij. Dar dumneata, uite că m-a luat şi pe mine valul şi am uitat să te întreb: Cum te cheamă d-le şi de unde vii?
- Mă numesc d-l Sardinelis.
- Şalău, plătică, ştiuculiţă.. Şi de unde veniţi d-le Broscanelis?
- Sardinelis, dacă nu vă supăraţi. Sluga Dvs.
Necunoscutul făcu o plecăciune adâncă.
- Ştiu, ştiu, din familia Marinatos. Dar ca viitor ginere, nu este recomandat de protocol să fii atât de protocolar.. Ai grijă cu aplecatul ăsta. Dăunează mult la coloană, tot aşa cum tutunul dăunează grav plămânilor. Mi-a spus-o un doctor, care era fumător. Sursă sigură. Un unchi din partea mamei, care făcuse din gestul acesta o adevărată pasiune, ca să nu-i spun artă, a sfârşit prin a rămâne cocoşat. Ori cum ţi s-ar părea ca atunci când popa o să vrea să-ţi pună
pirostriile, să vezi că le aşează unde nu trebuie?
- Şi mama are o căţeluşă atât de păroasă, că nu ştie unde este coada.
Autonoe zise aceste lucruri,aruncând o privire nevinovată în jur.
- Acum ştiu unde este mopul care a dispărut acum trei zile. Dădacă, am să te rog să i-l scazi din salariu.
- Nu e mopul.
- După ce-l cunoşti?
- Dacă-i bagi degetul în gură, muşcă.
- Şi eu am un dog.( zise dădaca )
- Şi lui îi bagi degetul în gură? (întrebă curioasă regina ) Nu este deloc higienic dragă. Câinii ăştia, nu se spală de loc pe dinţi după ce mănâncă. Nici măcar nu pun lăbuţa la gură când râgâie.
- Aveţi perfectâ dreptate, câinele meu Argos, ştiţi ce făcea?
- Tăcere! Aici se vorbeşte despre o nuntă, nu suntem la o şedinţă chinologică, sau hau-hau-ologică, ori cum naiba se mai cheamă. Aţi înebunit cu toţii? Ăsta nu mai este regat, este un spital de nebuni. Te-am întrebat d-le Sturionis, de unde vii, iar d-ta ai început să dai din coadă, adică să te abaţi de la subiect ca o corabie de la rută. Fiţi-ar căţeluşa ta a dracului Autonoe, că numai tu şi potaia ta sunteţi de vină. Să-mi aminteşti Areto, ca data viitoare s-o trimit în exil.
- De unde vin ?
Regele dădu din cap.
- Din insula Ogigia, de la zeiţa Calipso.
Se auzi o exclamaţie de admiraţie şi de alte sentimente amestecate.
- Oh, nu! Asta mai lipsea. Măi Stavridică, măi crabul lui tata, măi scoică scufundată în mâlurile oceanului planetar. Tu vrei cu tot dinadinsul să stricăm echilibrul demografic al insulei Feacilor? Nu mi-este de ajuns câţi au emigrat în Itaka, ca să se însoare cu văduva Penelopa, care acum dansează sirtakis cu vreo cincizeci de peţitori, pe averea lui bărbatu-său?
Necunoscutul se înecă şi începu să tuşească.Autonoe ridică găleata.
- Fără apă vă rog. Sunt sătul de ea până-n gât. Ba cred că şi peste urechi.
Pe sală se auziră nişte paşi, şi înăuntru, intră Nausicaa.
- Gata, misterul este pe cale de rezolvare..
Dădaca îşi frecă mâinile fericită.
- Broscuţa lui mămica, ce bine că ai venit.(Rosti cu duioşie regina).
- Tu să taci. Eu sunt proprietarul lacului. Ia spune fata mea. Unde l-ai întâlnit pe viitorul tău soţ?
- Pe malul mării.
Ochii albaştri ai fiicei regelui clipiră nevinovaţi.
- Vai ce romantic.[ interveni Autonoe pe care o manca limba.] A coborât dintr-un Mercedes-Benz, îmbrăcat cu un costum Gucci, sau Giorgio Armani?
- După cum arată în clipa de faţă, eu aş zice că mai degrabă la Giorgio Sărmani. Ei?
- Cred că smoking-ul l-a uitat acasă pe umeraş.
- Asta este.( Dădaca dădu din cap) Frunza de viţă, Autonoe. Trăiască viile autohtone.
-Auzi bărbate? Nenorocitul, mi-a stricat fata.( Regina îşi suflă zgomotos nasul în batistă.) E adevărat d-le?
- Are toate şuruburile şi piuliţele la locul lor. Puteţi să vă convingeţi şi singuri. Nu lipseşte nici un căpăţel de aţă.

[vanghelis007]

- Situaţia este gravă d-le., zise regina.
- Ba devine din ce în ce mai palpitantă.( se vârâ în discuţie Autonoe }. Ca în " Lacrimi de iubire ."
- Iar aveţi de gând să plângeţi?
Cele trei femei dădură simultan din cap.
- Va trebui să deschidem pe un forum al televiziunii noastre naţionale, un topic pe această temă.( Se burzului Alcinou )
Regele se întoarse spre regină:
- Măi Areto, măi. Cum evoluează dragă lucrurile, odată cu timpul. Ce-ar fi zis taică-tău şi maică-ta, dacă aş fi venit să-ţi cer mâna în pielea goală şi numai în adidaşi?
- Ori toată, ori nimic.
- Mulţumesc pentru precizare. Va să zică aşa...A apărut despuiat în faţa ta copilă.
- Ţineam o ramură cu frunze în mână.
- Auziţi, ţinea ceva în mână.( interveni Autonoe care nu se putea abţine să nu spună şi ea ceva.)
- Asta este şi mai grav. Seamănă cu o declaraţie de dragoste la prima vedere.
- Dar n-o cere prea repede? (întrebă regina). Cu viteza care s-au desfăşurat lucrurile, nu m-ar mira să apară pe uşă şi câţiva nepoţi sau nepoate.
- Şi pe urmă ce-a mai făcut? Mă interesează, pentru a mă pune şi eu la punct cu ultimele noutăţi. Şi aşa zice maică-ta că de când m-am însurat, n-am mai pus mâna pe o carte.
- M-a cuprins cu mâinile de genunchi.(zise Nausicaa).
- Şarpele! (exclamă Areta.)
- Ce romantic..(Cine a scos această exclamaţie, trecem sub tăcere.)
- Prin urmare, apare el, în costumul acela neortodox..
- Musulman? - întrebă dădaca.
- A lui Adam, fă, -interveni Autonoe care era mai bine documentată cu vestimentaţia începutului de mileniu.
- Tu pe ăsta de unde îl cunoşti?...O ia pe genunchi..
- De genunchi, încercă d-l Sardinelis să mai îndrepte situaţia, care semăna cu o bancă cu puţin mai înainte de a da faliment.
- De aici, de la balconul palatului s-a văzut altfel. Ascultă-mă pe mine, care sunt doctor în probleme matrimoniale şi patru ani am deţinut rubrica inimilor străpunse, bătute sau strânse de gât, din cotidianul local Amoraşul.În concluzie, îţi spun între patru ochi, care de fapt sunt mai mulţi, că nunta, felicitările şi darul, se vor organiza în cursul zilei de mâine, la biserica din colţ. Să mergem Areto.
- Măria Ta, (strigă disperat d-l Sardinelis, văzând că toţi vor să iasă, lăsându-l singur numai cu Nausicaa.)
-Poftim.
Regele se opri o clipă din mers.
- Care este maximul de pedeapsă pentru bigamie?
- Două soacre.

Se spune că Ulise, a ajuns în cele din urmă, la casele lui din Itaka, unde s-a însurat pentru a doua oară cu Penelopa, ca să nu uite cumva femeia că este măritată.
Regele Alcinou, mai trăieşte şi el. A făcut burtă, a chelit puţin, şi aleargă după dădacă, pe care nu reuşeşte s-o prindă niciodată, pentru că nu-l mai ţin puterile, şi mai ales pentru că este păzit în permanenţă de scorpia de nevastă-sa, care îi cere note explicative pentru orice mişcare.
Nausicaa, şi-a găsit şi ea sufletul pereche, dar uneori nu ştie nimeni de ce, atunci când priveşte spre mare, parcă îi vine puţin de tot ca să plângă.
Autonoe, şi-a cumpărat calculator şi s-a băgat pe un forum la o.t.v., aducându-i la disperare pe cei de acolo. Îi plac telenovelele şi are un dulap plin cu batiste. Iar cheia o ţine de gât, pentru orice eventualitate.
(Sfârşit)

.  |