Farfuriile zburatoare - opinii personale

[vanghelis007]

21/05/2013 de vanghelis008 | Editare

In general cand spunem “Farfuriile zburatoare” ne referim la aspectul formal al unor obiecte nedefinite, neidentificate, care au fost observate in spatiul nostru aerian. Ele aminteste de acela al unor farfurii simple sau duble, puse una peste alta. Astfel de obiecte stranii sunt vizualitate si comparate in foarte multe cazuri conform memoriei noastre culturale, cu o serie de obiecte tehnologice realizate de civilizatia umana: elicoptere si avioane. O astfel de asociere, determina observatorul sa le cosidere ca fiind nave de origine extraterestra.Proiectele care s-au ocupat de studiul acestor prezente, au incercat sa diminueze impactul naturii extraterestre a acestor obiecte, cautandu-le o explicatie in spatiul nostru cultural. Astfel, unele farfurii zburatoare au fost asimilate unor nori lenticulari simpli sau suprapusi cu o densitate mai mare in conditiile de iarna. Nu sunt exclusi meteoritii sau fragmentele cometare, care intrand in atmosfera terestra, creeaza anumite situatii specifice. Tot aici intra si stolurile de pasari si o serie de fenomene orajoase, legate de prezenta fulgerelor globulare, de focul sfantului Elmo sau efectul corona.
Eu cred ca astfel de fenomene luminoase cu aspect lenticular, este foarte complex, dar in ciuda tendintelor din ziua de astazi, el este provocat de cauze naturale. Luat la modul grosier, aterizarea unor astfel de obiecte sau farfurii, cu aparitia unor forme antropoide discutabile, ne duce cu gandul la nave extraterestre conduse de astronauti galactici.Lucrurile pot fi interpretate si in acest sens. Totusi, observatiile legate de farfuriile zburatoare cuprind o serie de elemente care exclud natura tehnologica a acestora indreptandu-ne atentia catre aspectul lor natural. Haideti sa va explic:
In cartea lui Dan Apostol,- “Enigme deocamdata”, la pg.161, putem citi:
“In ziua de 14 martie 1942 la orele 17,35 baza aeriana secreta Banak apartinand Lufftwafenflotte V din Norvegia a intrat in stare de alarma ca urmare a faptului ca radarul semnala apropierea unui obiect aerian strain.Cel mai bun pilot al bazei capitanul inginer Fischer a decolat cu un avion de vanatoare Messerschmitt Me-109 Ge si a reusit sa intercepteze obiectul respectiv la 3500 m. altitudine.
In raportul sau ulterior aviatorul german consemna:
“Nava straina parea construita din metal si avea forma unui fuselaj de avion lung de aproape o suta de metri si cu diametrul de 15 m.La extremitatea anterioara se puteau observa un fel de antene.Desi nu avea aripi sau motoare exterioare vizibile, aceasta nava ciudata se mentinea in zbor perfect orizontal. Am urmarit-o cateva minute, dupa care spre surprinderea mea a luat brusc o pozitie verticala si a disparut fulgerator in inaltimi.”


Intr-o carte -”Teoria si tehnica pilotarii planoarelor” scrisa de Gheorghe M. Cucu, citim la pag.8:
“Corpul aparatului ( este aici vorba despre planoare )se numeste fuselaj , contine carlinga si face legatura intre aripi, – organele cu ajutorul carora aparatul se sustine in aer.”
Cand un planor sau avion zboara in aer, el intampina rezistenta aerului, pe care o risipeste cu ajutorul motorului ce pune in miscare elicea. In acelasi timp, in afara de faptul ca aerul opune o rezistenta la inaintare, mai apare si o alta forta perpendiculara pe directia de inaintare,denumita portanta. In felul acesta, portanta echilibreaza greutatea avionului, mentinandu-l in aer. Iar forta de tractiune produsa de elice, echilibreaza asa cum am spus rezistenta aerului opusa la inaintare.
Orice obiect care intra in atmosfera terestra, tinde sa cada pe suprafata pamantului sau in apa.In cazul episodului povestit anterior, se nasc cateva intrebari:
-De ce obiectul observat nu a prezentat la contactul vizual, decat aspectul unui fuselaj de avion?
-In aceste conditii,ce anume i-a asigurat portanta din moment ce nu poseda aripi?
-De asemenea ce anume i-a asigurat -in mod neconventional,- in lipsa unui motor, forta de inaintare la viteze destul de mari?
-Ce reprezentau de fapt antenele, si de ce anume, in momentul cand a vrut sa zboare, fuselajul care se deplasa sau stationa orizontal si-a schimbat pozitia, trecand la vericala?
-Care sunt cele doua forte care substituiau la acest obiect sau inlocuiau atat portanta cat si viteza de croaziera?
Stiinta a tacut malc uitand sa raspunda la aceste intrebari normale, nascute din observatii si raportate la nivelul cultural al cunostintelor noastre stiintifice. In cartea : Experienta O.Z.N. a lui J. Allen Hynek, (pg. 146) putem citi urmatorul caz:
“Pe cand treceau pe langa un cimitir, care parea invaluit intr-un lintoiu de ceata, cu toate ca noaptea era foarte limpede, o lumina a stralucit in mijlocul cetii. Crezand ca era un foc in cimitir, si ca ceata era de fapt fum, ei s-au intors, dupa ce parcursesera o mica distanta, la locul cu pricina. Raportul investigatorului consemneaza:
“El a facut cale intoarsa si a coborat geamurile indreptandu-se spre cimitir si spre lumina ( care se afla chiar deasupra cimitirului)…A coborat din masina, a inchis portiera ( geamul ramanand deschis) si a ridicat bratul catre obiect. Mai multe lucruri s-au petrecut simultan. luminile, radioul si motorul masinii au incetat sa functioneze, el a simtit un soc electric si corpul i-a amortit ramanand imobilizat. Bratul ridicat i-a cazut spre acoperisul masinii si s-a izbit de el cu atata forta incat a lasat o urma in stratul de gheata si zapada….D-l W., nu mai putea misca nici un muschi, desi auzea si creierul parea sa ii functioneze normal.Apoi luminile si radioul s-au reaprins, iar obiectul care se balansa inainte si inapoi, a scos un bazait s-a inaltat rapid si a disparut deasupra panzei de ceata.”
Ceea ce nu ni se spune, este ca martorul a fost trasnit , de catre o sursa de energie care se creease deasupra cimitirului, sau coborase acolo, ca aceasta sursa foarte puternica a furat prin rezonanta magnetica sau prin alte mijloace energia masinii facand vehicolul inutilizabil, ca acest dezechilibru creat fara voia sa de martor ( care in aceste circumstante isi putea pierde viata) a facut ca obiectul luminos sa  piarda legatura cu solul si sa zboare spre inaltimi cu viteze supersonice. Este vorba in acest caz despre o nava extraterestra sau ne gasim in fata unui fenomen neexplicat de stiinta dar avand o culoare locala?

[vanghelis007]

Despre Farfuriile Zburatoare – opinii personale / urmare 1.

22/05/2013 de vanghelis008 | Editare

Cazul Travis Walton
“Travis Walton si colegii lui taietori de lemne, dupa o zi de munca, se urca in masina si merg spre casa.La un moment dat o parte a padurii parea ca e in flacarii, cu gandul ca e vreun incendiu pe acolo, pornesc spre locul acela ce emana lumina puternica (ca focul).Ajunsi acolo in loc de incendiu observa un OZN ce plutea in fata lor si care emana lumina aceea puternica.Travis Walton isi lasa colegii si se apropie de OZN, colegii lui priveau din masiina speriati.La un momen dat Travis este trantit la pamant de o raza provenita din OZN, dupa care este ridicat spre nava, colegii lui fug cu masina speriati fara sa se mai uite inapoi.Soferul opreste masina dupa ceva timp, ii lasa pe restul acolo si se intoarce la locul faptei, cum era de asteptat nu mai gaseste nimic.Martorii se duc la politie, sunt interogati, bineinteles politia credea ca l-au omorat pe Travis si acum spun povesti, sunt supusi detectorului de minciuni, martorii se pare ca nu minteau.Politia cauta 3 saptamani toata padurea, nu gasesc nimic, orasul se umple de detectivi, de ziaristi, de fani Ufo…etc. Dupa 3 saptamani unul dintre martori este sunat de Travis de la un telefon public, se duc acolo si-l gasesc pe acesta dezbracat si in stare de soc.Bineinteles este interogat si el si supus poligrafului, rezultatele fiin aceleasi, negativ.Travis povesteste cum sa trezit in acel OZN, 3 fapturi mici de statura se holbau la el, devine agresiv din cauza socului, fapturile pleaca si il lasa singur.Se plimba prin nava si la un moment dat, apar 3 oameni de data asta, blonzi si foarte inalti si bine facuti, o femeie si 2 barbati.Este adormit supus unor teste, dupa care se trezeste in strada dezbracat.”
Un caz similar este descris in Vechiul Testament si i s-a intamplat asa cum se povesteste lui Moise. In Biblie, aceasta intalnire poarta numele de “Rugul aprins”
“Moise pastea turma socrului sau Ietro preotul Madianului. Odata a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Ingerul Domnului i s-a aratat intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat si si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc.”
Moise a vrut sa se apropie, dar Dumnezeu a vazut ceea ce vroia sa faca si l-a averizat:
“Dumnezeu i-a spus: ” Nu te apropia de locul acesta. Scoate-ti incaltamintele din picioare caci locul pe care calci este un pamant sfant.”
Interesant este faptul ca “Moise, si-a ascuns fata caci se temea sa priveasca pe Dumnezeu.”
Haideti sa adaugam faptul ca in timpul Exodului, ‘Dumnezeu mergea inaintea copiilor lui Israel, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea.”
Tot in Exodul gasim o a doua varianta a calatoriei lui Moise la muntele lui Dumnezeu Horeb, descrisa un pic mai amanuntit:
“Si Domnul a zis lui Moise: ” Iata voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi, si sa aiba intotdeauna incredere in tine.”
Dumnezeu il avertizeaza pe Moise:
“Sa hotaresti poporului niste margini de jur imprejur, si sa spui: ” Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui.Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.”
Si intr-adevar, “A treia zi, dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte. Trambita rasuna cu putere si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.’
iata cum apare aici descrierea “rugului aprins”:
“Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul se pogorase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere.
Exista un capitol in Exodul care se numeste: “Slava lui Moise”. El suna in felul urmator:
“Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai / Horeb cu cele doua table ale marturiei in mana. Cand se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea pentru ca vorbise cu Domnul. Aaron si toti copiii lui Israel, s-au uitat la Moise si iata ca pielea fetei lui stralucea. Si se temeau sa se apropie de el.”
(…)
“Cand a incetat sa le vorbeasca ( copiilor lui Israel) si-a pus o marama pe fata.
Fara sa vrea, cel care a scris acest paragraf se contrazice singur, deoarece Moise isi pune marama pe fata in fata copiilor lui Israel si si-o scoate cand urca pe munte si vorbeste cu Dumnezeu, desi in prima varianta, acoperirea fetei o facea in momentul cand vorbea cu Dumnezeu.
In intalnirile cu obiectele zburatoare neidentificate, radiatiile luminoase,cat si caldura care este o parte a fenomenului, afecteaza de multe ori fetele martorilor care se gasesc in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.
“

[vanghelis007]

Acest articol este preluat dupa Google:
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă. PDF Imprimare E-mail
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
duminică, 27 septembrie 2009
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
„Nu există o criză a energiei, ci pur şi simplu o criză datorată ignoranţei” spunea Richard Buckminster Fuller (1895-1983)
În 1931, printre miile de autovehicule ce străbăteau străzile oraşului Buffalo din nordul statului New York, putea fi zărită pe străzi berlină Pierce Arrow, ce ieşea în evidenţă nu numai pentru că era un model de lux, ci şi prin faptul că se deplasa fără zgomot şi fără vreo dâra de fum eşapat. Trecătorii curioşi primeau din partea şoferului o explicaţie cel puţin stranie: „maşina nu are motor, nu are baterii şi nici combustibil”. Nu era vreo remarcă obraznică, nici maliţioasă. Autovehiculul nu era echipat cu un motor cu explozie, ci cu unul cu totul deosebit.
Cel ce conducea straniul vehicul se numea Petar Savo şi era o rudă a marelui inventator Nikola Tesla, iar motorul pe care îl testa era un motor electric de 1800 rpt/min, alimentat cu curent alternativ dintr-un receptor de energie liberă.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Nikola Tesla – aport fundamental la progresul omenirii
Prin 1890, Tesla revoluţiona tehnica cu invenţiile sale: motorul electric cu inducţie, radiotelegrafia, telecomanda prin unde radio, lămpile fluorescente şi în special curentul electric alternativ (pentru promovarea căruia, sprijinit de George Westinghouse, a dus o adevărată luptă cu Thomas Edison, partizanul curentului continuu) şi transmiterea de energie prin atmosferă, fără cablu. Era tehnologiei moderne a fost iniţiată de spiritul vizionar al lui Nikola Tesla, omul căruia îi datorăm stadiul actual al dezvoltării omenirii.
Într-o conferinţă susţinută la American Institute of Electrical Engineers din New York pe data de 20 mai 1891, Tesla spunea: “Ne putem imagina o energie curată, ieftină, disponibilă în cantitate mare, care să ne descotorosească de poluare şi care să ne dea speranţa de a trăi într-un mediu în care civilizaţia umană să se poată bucura de o reală înflorire. Această energie există şi a fost identificată de nenumărate ori în istoria umanităţii sub diverse denumiri … Spaţiul dintre atomi nu este vid, ci plin de energie, a cărei natură este încă subiect de discuţii. Concentrarea sa este extrem de ridicată, de ordinal a 5.000 kWh / cm³. Este perceptibilă doar dacă este pusă să interacţioneze cu câmpuri electromagnetice sau cu materia. În cazul din urmă ea este originea acceleraţiei gravitaţionale. Omul ştia cu multă vreme în urmă că materia provine dintr-o substanţă primordială, un câmp subtil şi vast, dincolo de orice imaginaţie: eterul fotofor (gr. phos – lumină, pherein – care poartă, transportă) şi asupra căruia acţionează Prana cu energie creativă dând viaţă lucrurilor şi fenomenelor într-un ciclu etern. Această substanţă primordială accelerată în infinite turbioane se transformă în materie brută, iar când forţa se diminuează mişcarea dispare şi materia revine la starea sa iniţială.”
Tesla a redescoperit că acest fenomen poate fi utilizat practic şi a demonstrat experimental acest fapt. Maşinăriile concepute de savant şi construite pe baza acestui principiu par scoase dintr-un almanah de anticipaţie, dar ele au fost reale şi au funcţionat.
În 1892 Tesla spunea: „Energia electrică este prezentă peste tot în cantităţi nelimitate şi poate conduce toate maşinile din lume fără a fi nevoie de cărbune, petrol sau gaze …”. Acesta este adevăratul concept de energie liberă.
Una dintre aplicaţiile lui Tesla a fost şi acel automobil ce se deplasa alimentat de o energie nevăzută şi până acum numai de el ştiută (şi bineînţeles,de anumite cercuri militariste).
Din descrierile sporadice ale invenţiei rezultă că acesta era echipat cu un motor electric alternativ la 1.800 rot/min şi care dezvolta o putere de 80 CP. Până aici, nimic spectaculos.
Autovehicule propulsate electric au existat în nenumărate variante, ele dovedind avantaje evidente faţă de motorul cu ardere internă (costul scăzut, randamentul bun, transmisie simplă, întreţinere uşoară, inerţie mică, manevrabilitate, independenţa de combustibil şi mai ales noxele inexistente faţă de cele substanţiale ale motorului cu explozie ce ne îmbâcsesc viaţa; toate acestea fac să ne întrebăm cu ce-am greşit de-am intrat pe mâna ălora !).
Din istoria automobilului electric
Primele încercări de propulsie electrică sunt menţionate pe la începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului XIX.
Primul automobil electric a fost construit de către omul de afaceri scoţian Robert Anderson în 1832.
Americanul Thomas Davenport a construit o mică locomotivă electrică în anul 1835, un model similar al scoţianului Robert Davidson în 1837 (prezenţa scoţienilor în istoria vehiculelor electrice pare a fi un argument solid privind costul şi eficienţa acestora).
În anul 1834 Hermann von Jacobi instalează un motor pe un vapor cu zbaturi şi în 1838 pe unul cu elice.
Tramvaiul electric apare mai târziu, în 1879, şi este datorat americanului de origine belgiană K.J. Depoele. Cunoaşte o evoluţie mult mai rapidă din cauza dezinteresului magnaţilor din petrol şi industria constructoare de maşini faţă de acest segment. Este şi motivul pentru care acest mijloc de transport perimat a dăinuit până azi.
Prima maşină ce a depăşit viteza de 100 km/h a fost electrică şi construită în Belgia în 1899 (105 km/h). Există informaţii precum că Tesla ar fi instalat primul său motor electric pe un automobil în 1897 şi ar fi parcurs 800 km cu o viteză medie de 151,246 km/h (şi maximă de 193 km/h), dar datele privitoare la reuşitele marelui savant sunt ascunse cu mare grije, iar ceea ce răsuflă nu poate fi verificat. În acel an, 1897, în New York apar taxi-urile electrice.
Începând din 1900, maşinile electrică se bucură de un extraordinar succes, ele fiind mai numeroase decât cele cu abur sau cu benzină. Dar interese oculte impun declinul electricului ce se face resimţit prin 1920.
În 1966 congresul american recomandă construirea de vehicule electrice pentru reducerea poluării aerului. Era doar recunoaştere semioficială a stadiului dezastruos al mediului (cantitatea uriaşă a noxelor din aer şi a metalelor grele eşapate ce deteriorează APA şi solul) şi nicidecum vreo schimbare de orientare economică (ba mai mult, specialiştii pot bănui primele încercări ale scenariului „crizei” petrolului din 1973 – în 1950 industria petrolului american a deţinut supremaţia mondială, dar în 1965 s-a înregistrat un uşor declin ce avea să se amplifice după 1970).
Tot de spoială, în 1976 congresul american a fătat „Electric and Hybrid Vehicle Research, Development, and Demonstration Act” pentru a favoriza dezvoltarea de noi tehnologii pentru baterii, motoare şi componente hibride. Timp în care ăştia se organizează şi discută în congres, japonezii fac într-adevăr reale progrese. Şi nu numai ei.
Peste 1.200 de fabrici sau ateliere au produs mii de modele de vehicule electrice.
Nici una dintre marile companii constructoare de autovehicule nu a ocolit capitolul propulsie electrică, dar nu-şi pot permite decât o ieşire timidă pe piaţă pentru a nu perturba echilibrul afacerilor îngemănate petrol – auto (în strânsă cârdăşie cu răsuflatul sistem bancar cămătăresc de sorginte masonică şi prăfuitele marionete politice poreclite „guverne”).
Ultima găselniţă în materie este un model sport electric denumit (ironic) Tesla Roadster în varianta de bază şi cea Sport cu diferenţe semnificative: acceleraţie 0 – 96 km/h 3,9 respectiv 3,6; 248 respectiv 288 CP; 109.000 respectiv 128.500 usd. Asta da treabă. S-au vândut 150 exemplare (la noi se produc doar într-o singură zi 1.340 de butoiaşe Logan şi ăştia abia au fost în stare de 150 !). Automobilul este fabricat de Tesla Motors care nu are nici o legătură cu savantul.
Urmează să apară un rival de la McLaren denumit P1-E la un preţ de numai 60.000 eur (a nu se face confuzia cu certificatele de urbanism de la Vanghelie pentru P+1E, un pic mai ieftine), dar dacă usd pleacă pe derdeluş e posibil ca preţurile să se egalizeze.
Motorul lui Tesla
Prin urmare, Tesla nu a revoluţionat tehnica modificând un autoturism clasic, pe benzină, înlocuind motorul cu unul electric. Realizarea sa este cu mult mai importantă, el a pus „pe roate” primul (şi poate ultimul) automobil alimentat cu energie liberă, care a demonstrat omenirii că poate fii independentă energetic şi că ne aflăm la cheremul lăcomiei unor exemplare veroase demne de milă.
Din păcate, Tesla nu a mai apucat să îşi ducă la bun sfârşit grandioasa viziune, iar lucrările sale, întreaga documentaţie s-au stins odată cu visele savantului. Ceea ce a mai rămas sunt observaţii şi relatările din presă a unor martori, de cele mai multe ori nespecialişti, încântaţi şi exaltaţi în faţa unei uriaşe descoperiri a cărui beneficii nici azi nu le putem realiza sau măcar bănui. Au existat încercări de a pune cap la cap aceste informaţii dar acest puzzle are mai mult de 90% spaţiu gol. Adevăraţii specialişti din acest joc sunt cei ce au confiscat informaţiile şi au şters foarte bine urmele. Afacerea este continuată şi azi prin dezinformare sistematică.
În ceea ce priveşte motorul, se spune că Tesla l-a demontat pe cel clasic cu care era echipat modelul Pierce Arrow de care dispunea împreună cu radiatorul acestuia şi a montat un motor electric de curent alternativ (nu se ştie dacă mono sau trifazat) de 80 CP la 1800 rot/min răcit cu un ventilator. A păstrat doar bateria (pentru lumini, alimentarea cutiei şi ventilatorului), frânele, acceleraţia şi sistemul de transmisie pe roţile din spate. Dimensiunile motorului ar fi fost de 40 ţoli (inch) lungime (aproximativ 1 m) şi 30 ţoli diametru (75 cm).
Foarte interesant este faptul că motorul nu era legat electric, cablurile sale erau lăsate în aer, nu avea perii colectoare, nu era alimentat de la o sursă electrică convenţională.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Comanda motorului
Lucrurile devin din ce în ce mai interesante cu cât ne apropiem de miezul problemei, de obţinerea unei energii utilizabile produsă din energia liberă. Unitatea de comandă a motorului este descrisă ca o cutie lungă de 24 ţoli (61 cm), lată de 12 ţoli (30 cm) şi cu o înălţime de 6 ţoli (15 cm), situată în faţa scaunului din dreapta şoferului. Cutia era conectată electric la ventilator şi mai avea două tije metalice cu diametrul de ¼ ţoli (6,5 mm) ce ieşeau din cutie cam 3 ţoli (circa 8 cm). În interiorul cutiei se găseau 12 tuburi vidate, fire şi componente electronice – rezistenţe şi bobine – dar fără condensatori (!).
Misterioasele tuburi vidate nu erau altceva decât nişte banale lămpi (tuburi) electronice de tipul 70L7-GT, lampă combinată – un redresor monoalternanţă (o diodă) şi un amplificator de putere (o tetrodă). Această lampă se comercializează şi azi fiind fabricată de mai multe firme producătoare de astfel de componente.
Rămâne un mister cum a utilizat Tesla aceste lămpi având în vedere că motorul dezvolta o putere de 80 CP, adică 58,84 kW, iar dacă se ţine seama şi de randamentul motorului ar fi fost necesară o putere de minim 60 – 65 kW, pe când prăpăditele astea de lămpuţe 70L7 furnizează la ieşire o putere maximă de 1,8 W. Adică dacă ar fi fost folosite ca amplificatoare, ar fi fost necesare vreo 35.000 de bucăţi.
Prin urmare, lămpile au fost folosite pentru a genera acele câmpuri necesare în interacţiunea cu energia liberă şi de oferi la ieşire un semnal diferenţial de comandă a motorului.
Din cutia electronică ieşeau două tije şi nu existau conexiuni electrice între acestea şi motor. Singura legătură electrică era cea a ventilatorului comandat tot din cutie, alimentată astfel probabil pentru a nu perturba câmpul electric transmis prin intermediul tijelor. Acest câmp era creat în cutie şi aplicat tijelor prin bobine conice.
Să ne amintim că una din marile realizări ale savantului a fost aceea de a transmite energie electrică “oriunde în lume” prin aer, fără linii electrice. Informaţia nu este accesibilă publicului, dar este folosită în “binefăcătorul” proiect HAARP.
Cel mai mare mister este însă modul de captare a energiei din exteriorul sistemului, şi transformare a acelei energii libere pe care până în prezent doar Tesla a înţeles-o şi exploatat-o (ar mai şi fi un scriitor de doi bani, unul Gregg, care a umplut lumea cu tot felul de bazaconii fără valoare, enormităţi şi previziuni apocaliptice gratuite).
Singurul lucru cert este că această energie era preluată de o antenă dispusă în spatele autovehiculului.
Antena
Modelul Pierce Arrow transformat de Nikola Tesla ce se deplasa independent de orice sursă de energie clasică şi de orice combustibil convenţional, era prevăzut cu o antenă lungă de 1,83 m amplasată în spate.
Pentru o antenă monopolară de 1/2 λ – 5/8 λ, rezultă o gamă de frecvenţă de 82 – 102 MHz.
Pradă unui tembelism destul de avansat sau poate la ordinul vreunui comandant, niţcaiva berbeci s-au apucat să calculeze, considerând cele două tije ca fiind o antenă receptoare de lungime egală cu suma lungimilor vergelelor, greşeală pe care nici corijenţii la fizică nu o pot face. Ba mai mult, au confundat lungimea de undă cu lungimea antenei însumate ajungând la un rezultat de 246 MHz, destul de deplasat, şi mai ales că nu tijele recepţionau energia, ci acţionau asupra motorului care funcţionează la frecvenţe mici, nicidecum în frecvenţe radio.”
Pierce Arrow
Modelul Pierce Arrow Eight (Twin Cowl Phaeton) transformat de Nikola Tesla a fost pus la dispoziţie de George Westinghouse, un tip care l-a apreciat şi l-a susţinut pe Tesla, inginer şi renumit industriaş care a întrevăzut un viitor strălucit omenirii dar nu a prevăzut şi piedicile ce i se vor pune în cale.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Se spune, greşit de altfel, că falimentul firmei sale s-a datorat experimentului lui Tesla şi că firma a fost înghiţită de Studebaker tocmai din această cauză.
Deşi un tip cu vederi largi, Westinghouse trăia într-un anturaj de unde viaţa părea roz în pofida faptului că Marea Depresiune era în plină desfăşurare. Deci, în plină criză economică, greu de imaginat că modelele sale de lux ar fi putut acapara piaţa (similar azi, aici: ţara arde şi baba îşi pune perdeluţe la minister). N-au prins şi firma a fost înhăţată de Studebaker Corporation, dar asta se întâmpla în 1928, cu trei ani înainte ca maşina lui Tesla să iasă pe străzi. În 1931 Studebaker intra în declin iar în 1932 pierdea 3 milioane de dolari, o sumă enormă pe-atunci (ca să facem o comparaţie, azi Becali îşi cumpără o căsuţă cu de 5 ori mai mulţi bani) ceea ce avea să ducă prăvălia la faliment.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Dar falimentul nu a fost dirijat de forţe oculte ci s-a datorat unei gestionări defectuoase. Singurul aspect ce poate fi suspectat de atentat din umbră a fost acela că invenţia lui Tesla ar fi ridicat compania, dar şi omenirea ar fi intrat într-un real proces de dezvoltare şi progres, ceea ce nu s-a dorit. Şi nu se doreşte nici azi pentru că independenţa energetică ar elimina paraziţii, plebea (supţii) nu ar mai fi tributară puterii (sugarilor), sugarii nu ar mai avea de la cine suge.
Iar sugarii sunt bine organizaţi şi protejaţi. „Elitele”, o gloată dispusă piramidal, cu apucături militariste ce le conferă imaginea unei pseudo-stabilităţi, dar şi încredere în sistemul lor de oligarhiii ierarhizate pe unicul criteriu al înavuţirii rapide, fără limite şi prin orice mijloace.
Vimana
Textele indiene vechi sunt un izvor de cunoaştere, lămuresc concepte şi oferă o bogăţie de informaţii la care Tesla făcea deseori referiri în conferinţele sale. Este evident că aceste texte i-au deschis orizonturi de mult închise omenirii şi i-au stimulat imaginaţia. El a pătruns sensuri subtile înţelegând rolul eterului, cel de-al cincilea element în filozofia indiană (guvernator, echivalentul elementului lemn la chinezi), reuşind să-i utilizeze calităţile în mod practic. Şi noţiunea Akasha a fost înţeleasă şi valorificată de savant, atât sub aspect energetic cât şi informaţional. Traducerile nu redau sensurile reale, fie că ele sunt rescrise de un neiniţiat, fie că sunt mult prea subtile, sau chiar voit denaturate, falsificate.
Dintre toţi biografii lui Nikola Tesla (Margaret Cheney, Inez Hunt, Wanetta W. Draper), John O’Neal (The Life Of Nikola Tesla) este singurul care afirmă despre acesta că a citit lucrări în sanscrită şi că ar fi înţeles principiul de funcţionare al aparatelor de zbor denumite Vimana. Că ar fi putut citi şi în sanscrită, nu ar fi de mirare; că ar fi înţeles principiul de zbor, iarăşi este credibil. Ceea ce nu se potriveşte cu istorioara noastră este însă faptul că acele Vimana erau alimentate cu un combustibil, cu un lichid galben. Benzină, ulei, alt combustibil ? Urinoterapie pe Vimana ? Nu se ştie. Cert este că Vimana sunt mult prea departe în timp şi că nici măcar automobilul lui Tesla nu ştim cum funcţiona.
Cei ce au ascuns comoara descoperită de Tesla au furat omenirii sute de ani de evoluţie.

Energia care a fost folosita de Nicola Tesla pentru masina sa electrica, este de natura gravitationala. Pe principii asemanatoare dar ceva mai complexe functioneaza si farfuriile zburatoare observate de martorii din trecut si actuali. Cu toate ca cunostintele noastre tehnice sunt destul de limitate inca, eu cred ca inteligenta omeneasca poate redescoperi modul in care Nicola Tesla si-a construit primul automobil electric, iar de aici la construirea motoarelor gravitationale nu este decat un pas.

[vanghelis007]

Sa urmarim in acest articol, cazul petrecut la 14 Aprilie 1957, la Vins sur Caramy, Franta. (Experienta ozn -J. Allan Hynek, pg.160 si urmatoarele):
” Conform raportului, o nava ciudata metalica, de forma unui titirez, inalta cam de cinci picioare, a aterizat pe un drum cam la trei sute de picioare de doua taranci in varsta.Indata ce a aterizat, s-a auzit un huruit asurzitor provenind de la un indicator rutier de metal situat la 15-20 de picioare de locul aterizarii. Indicatorul incepuse sa vibreze violent. Strigatele femeilor si zgomotul indicatorului, au fost auzite de un barbat care se afla la o distanta de o mie de picioare. Crezand ca este vorba de un accident, el a alergat repede intr-acolo. A sosit la timp ca sa vada “titirezul” facand un salt de pe drum la o inaltime de aproximativ 20 de picioare, virand si aterizand a doua oara de data aceasta pe un alt drum, care se desprindea din primul.In timp ce vira, a zburat pe deasupra unui al doilea indicator rutier si acesta a vibrat la fel de violent ca si cum ar fi fost supus unor “socuri violente, repetate intr-o cadenta rapida”. Totusi nava propriu-zisa n-a emis nici un sunet.Ea nu a mai trecut si pe langa al treilea indicator ( probasbil tot metalic).Acest fapt capata importanta daca acceptam marturia ofiterilor politiei locale care impreuna cu investigatorul, au plasat o busola langa cele doua indicatoare care vibrasera si au constatat o deviatie de circa 15 grade. Asezata langa Renaultul cu care venisera, busola a indicat o deviatie de numai patru grade dar nici o deviatie langa indicatorul care nu vibrase.”
Blue Book a etichetat acest caz drept o mistificare. Hynek sugereaza o explicatie de natura meteorologica- desi personal nu o impartaseste-si anume ca a fost vorba de un vartej de praf de forma unui titirez cu aspect metalic care a facut sa vibreze indicatoarele rutiere si le-a magnetizat.
Ori daca vartejul este rezultatul unei miscari de aer violente, el ar fi putut sa deformeze indicatoarele, sau hai sa acceptam si faptul ca le-a determinat sa vibreze, dar sub nici o forma, nu putea sa le magnetizeze.Explicatia pe care o dau, o gasim si la Tesla care spune ca energia se gaseste peste tot in jurul nostru. O astfel de energie condensata de forma unui titirez, a bombardat pur si simplu cele doua indicatoare rutiere cu electroni facandu-le sa oscileze, si le-a magnetizat, acest magnetism fiind evidentiat de devierea acului busolei in cel putin doua cazuri.Daca explicatia pare trasa de par, va reamintesc principiul de functionare al unei sonerii clasice. O bobina cu miez metalic, in acest caz rolul bobinei cu miez metalic il ia “titirezul” a facut sa vibreze, sa atraga sau sa respinga succesiv lama metalica care produce prin vibratie sunetul soneriei. Lama metalica in acest caz este reprezentata in aceste cazuri de cele doua indicatoare rutiere.

[vanghelis007]

Am aratat in exemplul anterior, ca “titirezul” extraterestru ( daca este sa vedem in el o nava cosmica ) si-a manifestat gusturile in ce priveste prezenta metalelor ( indicatoarele rutiere_ pe care le-a facut sa vibreze, si a lasat asupra acestora semnatura lui magnetica.In cartea lui Jaques Vallee – ” Alte dimensiuni”, pg. 74, intalnim aceeasi obsesie a unui corp extraterestru pentru obiecte sau minereuri de natura terestra. Intamplarea s-a petrecut in ziua de 16 iulie 1963, cand ceva a aterizat pe campul unui fermier, lasand in urma sa un crater. A fost gasita o bucatica de metal in centrul craterului, ceea ce a dus la interpretarea ca acest crater a fost produs de un meteorit de marimea unui crevete. O sapatura mai adanca, facuta in crater cateva zile mai tarziu, a dus la descoperirea unui obiect metalic destul de mare, fata de care detectoarele s-au comportat aiurea sugerand ca bucata de metal-nu mai stim daca era tot de provenienta cosmica,- se comporta insa ca un magnet puternic. Expertii de la British Museum, au identificat acest corp ca fiind o bucata de minereu de fier obisnuit, care statuse de mult timp in pamant. Ca fapt divers, mentionez ca in timpul unei furtuni, trasnetele lovesc in anumite locuri, printre acestea numarandu-se si acelea unde se gasesc ingropate in pamant diferite metale. Daca legile universale sunt peste tot aceleasi, indiferent de formele sub care identificam vizual energia, ea se va supune in mod permanent acestor legi.Nu formele pe care le ia ea sunt importante ci modul in care se manifesta.
In cartea : “UFO-Adevarul mai presus de toate” – a Susanei Michaels, pg. 89, putem citi:
“Si mi-a spus ca a vazut acelasi lucru ca si Bart, un obiect alungit cu lumini, plutind deasupra copacilor, in preajma unor transformatoare.”
Ori transformatoarele sunt niste obiecte apartinand tehnologiei terestre alcatuite din tole metalice pe care sunt montate niste bombine.Prin acestea trec curenti electrici de o anumita putere si intensitate. Ori curentul electric, este o forma de energie. Nu credeti ca apetenta farfuriilor zburatoare pentru indicatoarele rutiere, pentru mineralele subpamantene, pentru transformatoare, nu este deloc intamplatoare? Sa fie astfel de evenimente strict intamplatoare? Eu cred ca nu. Citez din cartea lui Hynek, pg. 41:
“Un raport despre o nava miraculoasa care a coborat cam la 100 de picioare distanta de o masina, pe un drum singuratec, provocand defectarea motorului, oprirea radioului si stingerea farurilor lasand urme pe solul din apropiere si parand ca se afla sub control rational ( componenta total gresita a interpretarii), primeste un inalt grad de stranietate, intrucat contine un numar de elemente distincte foarte stranii fiecare dintre ele sfidand bunul simt.”
Citim la pagina 148 din aceeasi carte a lui Hynek:
“Cand obiectul a trecut pe deasupra masinii farurile s-au stins si motorul a incetat sa functioneze.”
Acest gen de intalniri nu este de loc intamplatoare. Masina nu s-a defectat, ci energia electrica a fost furata de farfuria zburatoare, din moment ce “cand o.z.n.-ul s-a indepartat, farurile s-au aprins de la sine si Saucedo a putut sa porneasca masina cu usurinta.” Acelasi obiect, “atat de rapid si fierbinte colorat galben si alb, semanand cu o torpila lunga de 200 de picioare si deplasandu-se cu o viteza aproximativa de 600-800 de mile pe ora, va fi intalnit de un alt observator o ora mai tarziu tot pe o sosea, de data aceasta avand un aspect putin modificat:
“A intalnit un obiect stralucitor in forma de ou lung cam de 200 de picioare, stand in mijlocul soselei. Cand W. s-a apropiat motorul masinii sale s-a oprit si farurile s-au stins.(…) Obiectul era luminat asemenea unei firme mari cu neon, si arunca o lumina puternica asupra intregii zone. Observatorul s-a hotarat sa coboare din masina dar cand a coborat O.Z.N-ul s-a inaltat si la o altitudine de aproximativ 200 de picioare, lumina sau stralucirea obiectului s-a stins complet.W. nu a mai avut nici o dificultate in pornirea masinii.”
Ori lumina ca si caldura reprezinta doua forme de existenta a energiei pe planeta noastra si de ce nu, in univers. Faptul ca obiectul-numit impropriu asa dupa aspectul vizual- a reusit sa “fure” energia electrica a bateriei inseamna ca putea actiona electromagnetic asupra masinii sau in general asupra oricarui corp alcatuit din metal.Cu acest prilej este bine sa nu uitam ca si noi suntem niste fiinte electrice, ca functionam pe baza unor comenzi electrice si ca putem interactiona cu energia din jurul nostru, fara sa ne dam seama. Faptul ca omul s-a dat jos din masina, nu a fost legat de vointa sa proprie, ci acel camp de forta l-a determinat sa o faca. Interesant este faptul ca dupa ce s-a urcat la o altitudine de aproximativ 200 de picioare, energia s-a disipat in spatiu.De aici impresia, – reala de fapt ca ” lumina obiectului s-a stins complet.”

[vanghelis007]

Intr-o carte de fizica de clasa a 8-a, pentru a scoate in evidenta forta electromagnetica, se face urmatoarea experienta:
Se pune un magnet dreptunghiular pe masa si pe deasupra lui se trece un fir electric. In clipa cand prin conductor trece un curent electric, partea centrala a firului, este brusc deviata pe verticala. Pe acest principiu functioneaza inca din vechime radiestezia, prin care cu ajutorul unei vergele de alun se putea pune in evidenta o sursa producatoare de energie naturala: O apa, un loc unde existau metale, si altele. Aceste doua modalitati sunt forme prin care noi oamenii putem sa producem fenomenul electromagnetic si sa facem unele descoperiri importante pentru colectivitate. Imi pun insa urmatoarea intrebare:
Exista astfel de fenomene care se produc in natura la o scara mult mai mare si in cadrul carora noi suntem atat martori dar si componenti ale experimentelor electromagnetice naturale? Haideti sa va spun ce s-a intamplat intr-o vreme la Kilometrul 239:
La sfarsitul verii anului anului 1929, a fost data o autostrada in circulatie intre Breme si Bremehaven.Intr-un singur an, peste o suta de automobilisti, au avut accidente pe acest drum si toate la km.239. Aceasta, desi tronsonul era in linie dreapta. Interogati de politie, supravietuitorii au declarat ca au fost cuprinsi de o puternica excitare in momentul cand vehicolul lor a ajuns in vecinatatea bornei, au simtit o forta puternica care ii conducea, deviind masina de la traseu. La 7 decembrie 1930, 9 masini au fost accidentate in locul fatidic.Politia era intrigata dar Carl Wehrs a avansat ideea ca forta misterioasa care provoca accidentele era un puternic camp magnetic produs de un curent subteran. Pentru a testa teoria, el a luat o bagheta din otel in maini si a mers catre km.239.Cand a ajuns la aproximativ 4m de borna, bagheta i-a zburat din maini – smulsa de o forta invizibila – si aruncata cu violenta in partea cealalta parte a drumului.Pentru a atenua forta respectiva, Wehrs a ingropat la baza bornei un cufar din cupru plin cu mici piese de cupru in forma de stea. Accidentele au incatat sa se mai produca.
Este acest fenomen un caz unic? In nici un caz. Sa amintim aici de soseaua Tuen Mun din Hong Kong.
“Soseaua , este circulata foarte intens si nu a fost reconstruita pentru a se adapta traficului din zilele noastre. Drept urmare pe aceasta sosea au loc frecvente accidente provocate de traficul aglomerat dar si de aparitia unor fantome care ii determina pe soferi sa vireze brusc pentru a evita sa loveasca persoana aparuta instantaneu in fata lor.
Aceste devieri de pe traseu, care se intampla intr-un anumit punct al soselei, seamana cu experimentul de fizica descris la inceput.Km.239 este magnetul asezat pe masa. Deasupra acestuia trece soseaua, adica firul conductorului electric. Electronul care circula prin conductor / pe sosea / este automobilul. Cand acest electron/masina, ajunge in dreptul bornei fatidice, acolo unde este magnetul, forta electromagnetica face sa devieze automobilul azvarlindu-l de pe sosea. In felul acesta se produce accidentul de masina.
Uneori, mintea noastra “vizualizeaza”, creaza, o motivatie a devierii din cauza campului magnetic, atropomorfizandu-l.Astfel cel implicat simte prezenta unui om ( inexistent de fapt) care apare in fata masinii si el este nevoit sa miste din volan la dreapta sau la stanga, ori sa apese pe frana pentru a evita in felul acesta pe cel care il vede ca pe o persoana reala in fata sa.In alte cazuri, conducatorul auto simte cum o forta puternica ii smulge volanul din mana si il rasuceste fara nici un motiv. O astfel de intalnire a bornei 239, poate avea loc in aer, si cum ar reactiona cel implicat? Haideti sa vedem cazul Nill Lear:
Intamplarea s-a petrecut in anul 1947, cand pilotul zbura cu un Lockeed P-38 Lightning, noaptea, la o altitudine de 9000 de picioare, din Michigan catre Los Angeles.
“Am intors deodata privirea catre stanga si am vazut un fuselaj rotund cu ferestre rotunde pe el.(…) Ma aflam cam la 50 de picioare distanta gata sa ma izbesc de bordul de fuga al aripii.Prin urmare, oricat de lipsit de speranta ar parea, incerci sa eviti intotdeauna.Ma apropiam de el asa ca am torturat avionul, obligandu-l sa faca un viraj de 90 de grade catre dreapta tragand in acelasi timp mansa cat puteam eu de tare. Aproape inchisesem ochii asteptand sa ma izbesc de aripa acelui avion. Spre mirarea mea nu se intampla nimic. Am oftat usurat si cand imi inchipuiam ca ma aflam la 90 de grade fata de vest, ceea ce m-ar fi 9indreptat cu fata spre nord, m-am rasucit.Cum m-am rasucit, m-am uitat spre stanga si era tot acolo, cu ferestre mici si rotunde semanand cu un DC-4.Dar lumina din spatele ferestrelor nu era alba batea usor in galben. Si iata-ma din nou in aceeasi pozitie ca mai devreme.Era total imposibil, dar creierul nu accepta acest lucru. Cand esti gata sa mori, sa te izbesti de marginea aripii unui alt avion, nu stai sa te gandesti cum dracu a ajuns el acolo o stergi cat poti de repede. N-ai timp sa te gandesti. Asa ca am executat pur si simplu aceeasi manevra, m-am rasucit catre dreapta intr-un viraj de 90 de grade , am tras din nou cat am putut de mansa(…) Dupa ce m-am rasucit a doua oara indreptandu-ma catre est, disparuse.”
Pilotul s-a miscat intr-un camp de forta, fiind determinat, -dupa opinia mea- sa execute o miscare de rotatie aproape completa. Ori trebuie sa va spun ca in spatiul aerian, foarte multe farfurii zburatoare sunt observate facand acest lucru.
Intr-un articol intitulat: “O.Z.N. si siguranta aeronautica” citim:

“…Intalnirile avioanelor cu obiectele zburatoare neidentificate au produs in timp numeroase probleme, unele evitate in ultimul moment, altele terminate tragic.”

Intr-un articol intitulat: Siguranta aeronautica in America” sunt mentionate peste o suta de cazuri de intalnire ale unor avioane cu FAN ( Fenomene Aerospatiale Neidentificate) intre care, peste 76 de coliziuni evitate cu discuri argintii, mingi verzi de foc, etc. care executau loopinguri in jurul avioanelor, se aliniau cu acestea in ciuda manevrelor de evitare inundau carlinga cu o lumina orbitoare, etc.Obiectele nu pareau agresive, sau ostile, ele evitau coliziunea in ultima clipa printr-un viraj executat intr-o fractiune de secunda.”

[vanghelis007]

Farfuriile zburatoare – opinii personale – urmare 6

25/05/2013 de vanghelis008 | Editare

Fenomenul electromagnetic care este legat de farfuriile zburatoare in spatiul inconjurator terestru, dupa unii specialisti in domeniu si in spatiul extraterestru, poate fi pus in evidenta si in cadrul unui spatiu extrem de restrans, ca de exemplu o locuinta. Cand fenomenul electromagnetic se intampla intr-un spatiu inchis ( casa ), el poarta numele de “Poltergeist” sau fenomenul fantomelor zgomotoase.
Episcopul Weston,- preot crestin-, vrand sa arate unui trib din Zanzibar ca el nu se teme de demoni, a intrat intr-o coliba bantuita.( De fapt a intrat intr-o coliba in care se manifestau forte electromagnetice )In clipa urmatoare, episcopul a devenit tinta unor bucati mari de pamant smulse cu violenta din pereti si aruncate in jurul lui, o astfel de bucata lovindu-l destul de grav pe episcop. Episcopul s-a purtat din nefericire in acest caz, asemenea unui copil, care fara sa stie ce este o priza, si-a varat degetele in ea.Sir William Baret, care s-a ocupat de fenomenul poltergeist, spune ca acest fenomen apare in mod sporadic, izbucnind brusc si disparand dupa cateva zile sau saptamani. De regula spiritele pe seama carora sunt puse acete fenomene sunt invizibile .Ele au insa puterea de a misca obiectele in chip anormal.Astfel lucrurile aluneca, se ridica in aer, urmeaza trasee excentrice, se invart in jurul axei. Exact cum a facut pilotul acela cu avionul sau. Exact cum au facut automobilistii cu masinile lor tragand de volan la dreapta sau la stanga. Si tot la fel cum face curentul electric care pune in miscare un motor electric. Toate aceste intamplari au la baza energia universala, libera despre care vorbea Nicolae Tesla. Daca intr-un spatiu restrans, o serie de obiecte – mese, scaune, paturi- unele dintre ele cu oameni cu tot, pot fi miscate prin camera,tarate sau ridicate in aer levitand deasupra podelelor, ganditi-va ca aceste forte pot face aceleasi lucruri si intr-un spatiu deschis. Ori ar fi foarte important ca mintea omeneasca sa gaseasca modalitatile tehnice, pentru a utiliza astfel de forte naturale in beneficiul umanitatii.
Sunt aruncate pietre,alteori bat in mod continuu toate clopotele, prezenta fortei putand fi auzita in functie de cantitatea care este descatusata in mod natural, prin tot felul de zgomote, – de la pasi si zgarieturi pe pereti, la soapte si gafaieli.Exista si efecte luminoase, cu aspect incendiar, focuri aprinzandu-se spontan si stingandu-se la fel de neasteptat, mergand pana acolo cand omul poate capata o cantitate de energie atat de mare incat sa se declanseze acel fenomen care este cunoscut sub numele de combustie spontana. Literatura de specialitate, mentioneaza interventii la aparatura electronica, rupturi de haine ciupituri, zgarieturi, ranirea unor oameni aflati in zona de influienta a acestor forte electromagnetice, culminand cu mutilarewa animalelor.
“In primavara anului 1978, Dawie van Jaasveld, din armata sud africana, a plecat de la baza unde era incartiruit pentru a se intalni cu prietena sa.Mijlocul de locomotie pe care il avea era o motocicleta.In vreme ce se indrepta spre Uniondale, a vazut pe marginea drumului o femeie care parea ca face autostopul. Omul a oprit in dreptul ei, i-a dat casca de rezerva, a urcat-o pe motocicleta in spatele lui. Dupa cativa kilometri parcursi a simtit dintr-o data ca motocicleta este mai usoara si ca partea din spate scoate un zgomot ciudat.A privit in oglinda retrovizoare. Pasagera sa disparuse. Temandu-se ca femeia a cazut , omul a parcurs de mai multe ori distanta pana la locul de unde o luase, privind cu atentie marginile soselei si campiei strabatute. Detectivul David Barritt , caruia i-a povestit intamplarea i-a aratat dupa cateva zile fotografia unei tinere brunete, -Maria Roux- moarta la varsta de 22 de ani, intr-un accident de masina, exact in locul de unde o luase Van Jaarsveld. De la data accidentului, petrecut pe 12 aprilie 1968, mai multi soferi trecusera prin experiente asemanatoare pe acelasi drum”
Va amintiti de km 239 despre care am vorbit mai inainte? Mergand inainte si inapoi, motociclistul n-a facut de fapt decat sa oscileze in prezenta unui camp electromagnetic.

[vanghelis007]

Efectul electrochimic
In unele cazuri printre urmele lasate de farfuriile zburatoare a ramas si un lichid colorat, inexplicabil. Cand aceste obiecte zburatoare au patruns in apele unor balti sau rauri, s-au descoperit de asemeni niste reziduri. Au fost situatii cand la locul imersiei s-a auzit un zgomot ciudat de parca Faefuria respectiva ar fi aspirat apa. Scriu aceste lucruri din amintire, neavand la indemana materialul faptic, pentru a face afirmatiile mele mai plauzibile.Dar iata explicatia pe care o gasesc intr-o carte de fizica elementara si care se aplica – o sustin cu toata taria- si la aceste intamplari pe care le-am mentionat in fuga:
“La bornele unui alimentator reglat sa functioneze la o tensiune de 6 volti se leaga in serie un bec electric de lanterna si doua conductoare de carbune care se introduc intr-un vas continand apa sarata. Inchizand circuitul, becul se aprinde, dovada ca prin apa sarata circula curentul electric. La contactul dintre apa sarata si conductoarele de carbune, apar basicute mici de gaze.Daca lasam ca acest proces sa continue un interval si mai mare de timp, se observa o scadere a cantitatii de solutie din recipient. Din solutia care se consuma rezulta doua gaze: unul incolor care se ridica la suprafata solutiei, si altul partial se dizolva in solutie, colorandu-se in galben maroniu.
Farfuriile zburatoare, fac acelasi lucru, doar ca numai in cantitati corespunzatoare energiei implicate in procesul electrochimic. Putem formula una dintre legile interactiunii farfuriilor zburatoare cu mediul natural in care acestea exista:
“Trecerea intamplatoare a unei farfurii zburatoare ( sau pachet de energie universala ) prin lichide, poate produce o serie de transformari chimice, numite efecte electrochimice.”
In cartea de fizica exista urmatoarea definitie:
“Trecerea unui curent electric printr-un conductor, este insotita intotdeauna de o degajare de caldura.”
In “In intalnirile de aproape de-al doilea tip” Hynek scrie: (pg. 133):
“Efectele fizice conform rapoartelor includ: urme palpabile pe sol, care pot dura zile intregi, sau chiar luni si care provin in mod evident din contactul fizic al navei ( interpretare discutabila), parjolirea si calcinarea culturilor ( ori aceasta este deja un efect termic despre care tocmai am amintit inainte )- in special a plantelor si copacilor- tulburari de comportament la animale si unele efecte asupra observatorului insusi, ca paralizie temporara, amorteala, senzatia de caldura, si alte indispozitii. ( Mai adaug: Senzatia de greutate, starea de somnolenta ).
Este raportata uneori “interferenta ” cu campul de gravitatie local, fapt dovedit de depozitiile unor observatori care au avut temporar senzatii de imponderabilitate, sau alte efecte inertiale, ca si cum legile bine cunoscute ale inertiei ar fi fost temporar suspendate. Un remarcabil efect fizic, (…) consta in interferenta cu circuitele electrice, facand ca motoarele automobilelor sa-si intrerupa temporar functionarea , aparetele de radio sa amuteasca sau sa prezinte perturbatii datorita electricitatii statice lumina farurilor sa se slabeasca sau sa se stinga pentru scurt timp, si cateodata acumulatorii masinilor dsa se supraincalzeasca si sa se descarce rapid.”
Observati ca fara voia sa autorul desi numeste forma de energie “nava cosmica” face in expunerea sa mereu referire la electromagnetism si respectiv la energia electrica fie de natura electrostatica, fie apartinand tehnologiei create de om .
Felul in care masinile sunt construite tehnologic, prezinta o serie de slabiciuni sau de defecte, care determina aceasta interactiune dintre un proces fizic natural si produsul tehnic creat de om. Unei masini Tesla, asfel de lucruri nu i s-ar fi putut intampla, deoarece ar fi utilizat in interesul masinii, energia de care aceasta masina ar fi fost la un moment dat inconjurata.

[vanghelis007]

Farfuriile Zburatoare – opinii personale-urmare 7

29/05/2013 de vanghelis008 | Editare

Iata ce povesteste un martor intamplator, despre intalnirea cu o farfurie zburatoare:
“Eram in drum spre casa, pe la 10,25 seara, cand am vazut un obiect plutind cam la zece metri deasupra solului si scotand scantei cam de 8 metri diametru, care se invarteau in sens antiorar in jurul obiectului. Sub ele era un punct rosu stralucitor. Spre mine veneau niste fascicule uriase de lumina ca si cum as fi fost reperat de acel obiect. Se auzea un zgomot puternic de aer agitat ca si cum un elicopter era gata sa se prabuseasca. Am coborat din masina ca sa vad mai bine si urmatorul lucru de care imi aduc aminte este ca ma departam cu masina de plaja, privind obiectul care cobora si urca la mare departare.”
Curios, martorul se intoarce a doua zi la locul intamplarii. Iata ce povesteste:
“Cand m-am intors la Shikmona, pamantul deasupra caruia vazusem o.z.n.-ul era vizibil ars si mai erau si pietre rosii si alte lucruri ce pareau topite. Zona arsa avea conturul unei forme simetrice.(…) Semana cu o stampila pe o foaie de hartie.(…) Brusc am inceput sa simt dureri in brate, iar ochii imi erau plini de lacrimi. M-am simtit foarte rau in noaptea aceea si timp de trei zile a trebuit sa stau acasa pentru ca simteam unde electrice prin tot corpul.”
Interesant este faptul ca martorul a capatat puteri paranormale, care ii permit sa vindece oamenii, punand numai mainile peste acestia.
In clipa cand am citit despre acest eveniment in cartea lui Susan Michaelis,-Ufo / Adevarul mai presus de imaginatie,-ma gandeam la modul cum functioneaza un dinam.Exista un ax pe care este fixat un magnet. Acest ax cu magnet se invarteste intr-o cusca metalica. Cusca alcatuita din tole metalice, poseda la capatul unde se misca magnetul, dar oarecum independent de acesta, niste spire de metal. Cand axul se invarte impreuna cu magnetul, el produce acele scantei care circula prin bobina, si aprind becul instalat in farul de pe bicicleta. Ceea ce noi vedem aici in mic, in natura se intampla la o scara destul de impresionanta pentru observator. Ca si in cazul pe care l-am povestit. Daca imaginea cu dinamul nu reuseste sa convinga, ne putem gandi la un motor care zboara prin aer. Statorul este insa fix si in jurul lui se misca un camp de forta care provoaca fluxurile acelea de scantei ce se invart contrar acelor de ceasornic. O parte din electroni se descarca in mediul ambiant sub forma unor fascicule luminoase. Deoarece omul este de fapt o baterie care umbla pe picioare, el s-a incarcat atunci sau dupa ce s-a dus la locul unde s-a descarcat campul de forta. In felul acesta, omul s-a incarcat electromagnetic, capatand o forta superioara celei initiale, forta care i-a permis sa ii vindece pe cei bolnavi.