Haideti sa vorbim si de balade.
Balada "Broasca Roasca"
Aceasta balada, pe care o vom gasi la Petre Ispirescu in proza, cu numele de "Broasca testoasa cea fermecata",face parte din ciclul Solomonian.Iata rezumatul baladei cum apare la Amzulescu, in "Baladele populare romanesti," vol.I,( pg.125):
"Feciorii lui Stancu- Saracu, stau neinsurati si, indemnati de tatal lor,isi cauta sotiile la locul caderii sulitei pe care o arunca fiecare dintre ei.(Cititorul, nu sesizeaza probabil ironia acestei incercari voinicesti,care se refera, la razboi si cucerirea de noi teritorii, cu arma in mana.) Primii doi feciori, se insoara astfel.Al treilea, cu numele de Dumitru, (s-a folosit aici forma romaneasca pentru Solomon,), nu-si gaseste sulita aruncata, si pleaca in cautarea ei. Intalneste un mos (acest mos nu este altul decat Dumnezeu,), care ii spune ca sulita lui este infipta intr-o piatra, in "coadele marilor", langa o gropana cu apa statuta.Ajuns acolo, pe langa sulita, tanarul gaseste o broasca, harazita sa-i fie sotie. Cand vine acasa, tatal vrea sa-i ucida, dar baiatul se adaposteste, sau se ascunde, cu sotia in grajd.Peste noapte,broasca cheama pe muma-sa Salomeia, si cere sa-i ridice, palate, in care, prefacuta in fata, intra cu sotul ei. Auzind acestea, imparatul il cheama pe Dumitru, si-i cere sa-i ridice palate si mai mandre. Sotia, il scoate din incurcatura. Imparatul ii cere atunci sa-i aduca toalele parintilor sai morti, si muma broastei, i le aduce.Imparatul ii mai cere la sfarsit, sa schimbe broasca cu imparatia, dar atunci arde de viu, iar Dumitru ramane sa imparateasca in locul lui. Redusa in felul acesta la un rezumat in proza, povestea aproape nu spune nimic.
Un mare exeget, d-l Pruteanu, vorbind despre Miorita, afirma ca o balada de genul Mioritei, -dar lucrul acesta poate fi valabil in ce priveste toate baladele,- se construieste pe baza unei emotii.Acolo, cel putin este vorba despre intrebarile pe care si le pune omul, cat si despre emotia pe care acesta o traieste, in vecinatatea mortii.In felul acesta, Balada Miorita, ar fi produsul unei emotii, transfigurate in poezie.Sigur, ca alte balade, nu pornesc de la intrebari si raspunsuri, sau emotii existentiale de acelasi tip cu cele fixate de balada pastoreasca. Dar conform exegetului, ar trebui ca fiecare balada sa fie rezultatul unei emotii, ceea ce din nefericire, nu este adevarat.Producatorul de folclor, cu toata filozofia lui personala, sau filozofia celor care interpreteaza baladele, mai transmite si niste evenimente, care se regasesc in istoria universala.Sa vedem ce face Broasca Roasca, dupa ce Dumitru, adoarme in grajd.( pg.454 Amzulescu):
"Cand odata corconea,
Iaca muma-sa auzea,
Muma-sa Solomeia.
La broschita ca venea,
Broasca Roasca povestea:
-Iaca muma, ce-am poftit:
Pan' se varsa zorili,
Tu sa-mi faci conacili.
Conacile le fursesti,
Cu argint le poleiesti,
Cand o iesi soarili,
Ele-n soare sa luceasca,
Dumitru sa ma pofteasca.
Solomeia de-auzea,
Cand odata caraia,
Si pe ea ca auzea,
Sa vezi, muma iadului,
Si cu tata -al broastelor,
Ca toate mi se-astrangea,
Toata noaptea ca lucra,"
s.a.m.d.
Adevarul, se amesteca in egala masura, cu fictiunea, intr-o imbratisare atat de stransa, incat seamana cu doi frati sau doua surori siameze. Este foarte dificil, dar nu imposibil, sa faci aceasta separare de fetusi culturali, in asa fel, incat fiecare dintre ei sa supravietuiasca, dupa o astfel de operatie culturala.Atragem atentia, ca acest lucru nu este la indemana oricui, iar timpul si exegeza, au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Salomeia, este femininul pentru regele Solomon. Nu de o femeie oarecare, cu numele de Salomeia, este vorba aici, ci de insusi regele Solomon. Din acest motiv, ea, poate fi vazuta ca mama a broscutei noastre, numai in cadrul baladei, dar nu este mama ei, in planul realitatii istorice, pentru ca acolo, broscuta devine sotia lui Solomon, loc uzurpat in planul mitologic al poeziei, de catre fiul de imparat, Dumitru.Balada, vorbeste de doua ori despre regele Solomon.Atunci cand il numeste cu numele broscutei, si atunci cand vorbeste despre Dumitru.Cele afirmate in balada, cu privire la ceea ce face in cursul noptii Salomeia, este confirmat, de ceea ce face la nivel de istorie, regele Solomon.Intr-adevar, Solomon,va zidi in afara templului din Ierusalim,pe care il va numi :Casa Domnului", Sau "Casa Numelui Domnului",si un palat pentru uzul sau personal, constructie care va dura, timp de 13 ani.Astfel, Biblia, ne spune, ca Solomon, a zidit mai intai Casa din Padurea Libanului,pe patru randuri de stalpi de cedru, odaile acestei case, erau in numar de 45, cate 15 pe fiecare cat..Tot aici a facut pridvorul scaunului de domnie, numit si pridvorul judecatii, acoperit cu lemn de cedru, de la pardoseala pana in tavan. Sursele Biblice, sunt totusi ambigue, sau ambiguitatea o creem noi, dintr-o citire defectuasa a surselor informale Biblice,deoarece ,se pare ca in afara acesteia, Solomon a  dat ordin sa i se ridice inca o casa, in apropiere, pentru el, si pentru fiica lui faraon, pe care o luase de sotie.Faptul ca Solomon, s-a insurat cu fata lui Faraon, care era stapan peste tinutul deltaic si peste Nil, l-a facut pe producatorul popular,sa o transforme pe fata faraonului, intr-o broscuta, iar tinutul peste care stapanea tatal ei, intr-o balta statuta, amintind de Delta, respectiv de mlastinile Nilului. Si iata rugamintea regelui Solomon catre Hiram, caruia ii cere sa-l ajute la construirea caselor pe care si le-a dorit atat de mult corespunzand cu rugamintea fetei de faraon catre mama sa Salomeia, dar mai ales, cu " caraitul" Salomeei, catre constructori, reprezentati in balada sub formele demonice ale mamei-iadului si tatalui broastelor:
"Stii ca tatal meu David, n-a putut sa zideasca o casa a Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat dusmanii sai,pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor sale.Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile.Nu mai am potrivnici, nici alte nenorociri.Iata, ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului..(..) Porunceste acum pentru mine, sa se taie cedri din Liban... s.a.m. d.
Stancu, din balada, este tatal lui Solomon, adica David.Lucrul acesta este subliniat prin primirea beliucoasa, pe care tatal, i-o face fiului la intoarcerea acasa:
"Taica-sau, cand il vedea,
Mana pe topor punea,
Dupa Dumitru se lua."
Numele de Solomon, sau Salomeia, va dispare din cadrul basmului lui Ispirescu, ceea ce ne face sa credem ca prin gradul de abstractizare, balada este mai veche(aici existand aluzii mai stranse cu legenda si respectiv cu istoria), iar basmul este mult mai apropiat de zilele noastre si departat de evenimentele istorice descrise in sursele de informare Biblica.
Dupa construirea Caselor, regele David din balada, va cere si construirea Templului:
"Iaca-mparatul a poftit:
Dumitru, lui i-o facea,
Iar conace ca ale noastre
Naintea conacelor,
Sa-i faca doi pomi infloriti,
Cu argintul poleiti.
Cand soarili-o rasarea,
Conacili-o stralucea."
Ceea ce ne-a atras atentia, a fost construirea celor doi pomi de argint.O incercare similara o vom regasi si in alte basme, unde eroul transformat in porc, sau in alta lighioana, primeste ca sarcina, pentru demonstrarea virtutilor sale craiesti, sa construiasca un palat in vecinatatea palatului regal, iar de acolo, si pana la palat sa fie numai pomi de argint sau de aur, cu pasarele de argint sau aur, care sa cantede-a lungul intregului drum.Va trebui mai tarziu sa acordam o atentie deosebita acestor basme care se brodeaza, in jurul unui sambure istoric de factura Solomoniana, tot asa cum o va face mitul Solomonarilor, care se refera tot la casatoria lui Solomon, cu fata lui Faraon, imaginata ca in Vizor craiul serpilor, asemenea unui sarpe balaur.Numai ca in acest mit, sensul initial al legendei, a fost deturnat printr-o simbolizare excesiva, adaptandu-se unei mitologii meteorologice.Intrebarea de la care am pornit, a fost extrem de simpla.Daca balada noastra, este de tip Solomonian, atunci trebuie sa apara in informatia biblica , o referire, la ceva care sa fie doi pomi, sau altceva care sa semene cu pomii despre care vorbeste balada.Si am gasit urmatoarea insemnare:
"Imparatul Solomon, a trimes si a adus din Tir, pe Hiram, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si a unui tata din Tir, care lucra in arama.(...)(Acesta,).. a turnat doi stalpi de arama.Cel dintai avea 18 coti in inaltime,si un fir de 12 coti, masura grosimea celui de-al doilea.A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si cel de-al doilea era tot de cinci coti.A mai facut niste impletituri,in chip de retea,, niste ciucuri facuti cu lantisoare,pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, sapte pentru acoperisul al doilea.A facut cate doua siruri de rodii, imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia dintre stalpi.Tot asa a facut si pentru al doilea."-s.a.m.d.Stalpii se numeau,-cel din dreapta pridvorului,-Iachin, iar cel din staga,-Boaz.Ultima incercare la care este supus Dumitru/Solomon, de catre imparatul David, este pe cat de interesanta, pe atat de curioasa.De fapt am putea spune ca incercarile la care este supus Solomon, sunt doua.Penultima dintre ele, suna asa:
"Mai Dumitre, Fat-Frumos,
Tu mie sa-mi aduci,
Toalele lui taic-al meu,
Toalili, de pe lumea ailalta,
Mandru ce le-am imbracat,
Cu maica mea cand s-a luat
Si-amandoi s-au cununat,
Cand a fost taica danac."
Aceeasi cerere, apare si in basmul "Vizor craiul serpilor", unde boierul, /sau imparatul, care ravnea la sotia eroului, il trimite pe acesta pe lumea cealalta, sa-i aduca coroana tatalui sau.Intrebarea pe care ne-am pus-o, se lega de aceste haine misterioase, sau de coroana regala, deoarece solutia putea fi legata de doua aspecte :
-unul de investitura intr-un anumit rang (preotesc, spre exemplu, si atunci hainele aveau o explicatie cultuala).
-Sau era vorba despre aducerea osemintelor tatalui lui David si deci a bunicului lui Solomon, pentru a fi ingropate in templul costruit de Solomon, la Ierusalim.
Balada nu ne mai spune ce varsta are David in cadrul desfasurarii sale narative.Dupa ce-i cere lui Solomon sa-i aduca hainele tatalui, respectiv bunicului sau,acesta mai are o pretentie, si anume, sa i-o dea lui pe Broasca Roasca, respectiv pe fata lui Faraon, pe care Solomon, o luase de nevasta.Curios este ca acest capitol este descris in Vechiul Testament:
" Imparatul David era batran, inaintat in varsta.Il acopereau cu haine(iata si a treia explicatie a cererii hainelor tatalui sau), si nu se putea incalzi.Slujitorii lui i-au zis: " Sa se caute pentru Domnul, Imparatul, o fata fecioara.Ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau.Si Domnul meu, Imparatul, se va incalzi.
Au cautat in tot tinutul lui Israel, o fata tanara sui frumoasa, si au gasit, pe Abisag, Sunamita, pe care au dus-o la imparat.Aceasta fata era foarte frumoasa.Ea a ingrijit pe imparat si i-a slujit.Dar Imparatul, nu s-a impreunat cu ea."
Casatoria dintre regele Solomon si fata lui Faraon, sau aluzii la aceasta, apar in Cartea Cantarilor:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon." "Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele"-spune fata lui Faraon. Si este posibil ca urmatoarele versuri sa sublinieze in mod indirect obarsia sa straina:
"Dar fara sa bag de seama, dorinta mea, m-a dus la carele unui popor ales."
Numele fetei lui Faraon, este aici, Sulamita, nume pe care il atribuim in balada, broscutei cu care se va casatori Dumitru.
Aceasta este interpretarea pe care o dam noi textului baladei.Desigur, exegeza, are legile ei, si poate ca drumurile cercatarii semnificatiilor, va duce in alta parte.Pentru ca uneori, adevarurile pe care le descoperim, nu sunt batute in cuie.
_________________
_________________

Iliada lui Homer si Gheorghita Viteazul.
Basmul, din colectia lui Ionel Oprisan,"Gheorghita viteazul", este un apocrif homeric.Aceasta inseamna ca o serie de motive folclorice care apar in basm, se regasesc si in Iliada si Odiseea lui Homer.Studiul  mai spune ceva interesant, si anume, ca basmul nostru este o varianta populara a razboiului troian, vorbind in acelasi timp,-datorita identificarii facute de noi intre Atlantida platoniciana si epopeile lui Homer, -despre Atlantida.Vom face cateva referiri mai scurte in ceea ce priveste textul basmului, oferind cititorului, nu atat mecanismul explicatiei, cat solutiile pe care le-am intuit noi.Desigur, exegeza, isi poate exprima si alte opinii in ceea ce priveste acest basm.Este dreptul ei.
Fata,-"atat de frumoasa, incat se auzise de frumusetea ei peste noua tari si noua mari,si multi voinici venisera sa o peteasca",-nu este altcineva decat frumoasa Elena, sotia lui Menelaos,din cauza careia a izbucnit razboiul troian.Expresia aceasta,-"din cauza careia", -este o mica perversiune barbateasca, care pune pe umerii femeii,o serie de vini imaginare, care justifica actiunile barbatilor, incriminand-o pe cea dintai.Vina "Elenei", consta in faptul ca s-a opus lui Paris, si respectiv navalirii in tara sa, a furiosului Agamemnon, in fruntea coalitiei pe care a organizat-o in acest scop.Vrajitorul cu corabia, este in egala masura, Paris, dar si Agamemnon.Atrag atentia cititorului ca numele acestea doua sunt niste simboluri, in spatele carora se ascund adevaratele realitati, sau adevaruri istorice.In urma disparitiei Elenei,-dar Elena nu a disparut niciodata, decat in imaginarul autorilor ei,s-a creat coalitia aheeana,in urma careia, asa cum se spune in basm:
"Au venit numerosi viteji din toate tarile, de peste toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti ca sa mearga s-o caute pe fata de-mparat, dar n-au dat de nici un fel de urma."
Singurul care putea sa obtina un rezultat remarcabil,in descoperirea locului unde a fost ascunsa fata de imparat,era Ulise:
"Dintre toti cei stransi acolo, numai unul singur, avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Era un purcar (porcar), care era la curtea palatului."
Descalificarea sociala a eroului,s-a facut dintr-o greseala, regele Itakai, fiind confundat cu porcarul sau, sau cu activitatea economica a lui Ulise.Intr-adevar, cel care se ocupa cu cresterea porcilor, era sluga lui Ulise,-Eumeu.Foarte interesant ni se pare si faptul ca basmul, indica numarul de ani cat a durat razboiul troian, lucru confirmat si de exegeza:
"Si astfel a mers Gheorghita, cu corabia si cu soldatii lui.A mers o zi, a mers doua, a mers noua, a mers noua ani..."
Dupa gasirea fetei, si intoarcerea ei acasa, povestitorul face o incursiune si in Odisseia:
"Atunci, ei, intr-o seara, cand Gheorghita dormea,s-au intors din nou cu corabia, si l-au lasat pe marginea apei, deci asa adormit cum era, si-au plecat cu corabia, s-au pierdut pe apa."
Iata acelasi moment al sosirii in insula Itaka a lui Ulise:
"De-a dreptu-n schela asta cunoscuta,
Corabia si-o-mpinsera feacii.
Ea, repezita pe uscat ajunse
Cu talpa jumatate,asa de vrednici
Erau plutasii care-o repezira.
Iesind din ea, pe urma lopatarii,
Intai din pod(puntea corabiei) il luara pe Ulise,
Cu asternut cu tot, si-l asezara,
Pe prund, asa cum somnul il palise.
Apoi din vas, ii scoasera si-avutul,
Cu care din indemnul inimoasei
Minerva-l daruisera slavitii,
Fruntasi feaci, cand el pleca in tara."
Finalul, nu mai respecta cursul normal al naratiunii homerice.

Va fac urmatoarea propunere.Pornind de la principiile hermeneutice, arhetip(istoric) =motiv popular(fictiune, simbol), la care adaugam cele cateva cunostinte legate de cele spuse de catre noi inainte, sa incercam citirea hermeneutica a catorva basme.

"Inima putreda".

"Inima putreda," este un basm din colectia de basme a domnului Ionel Oprisan.Basmul, debuteaza printr-un motiv folcloric,pe care noi l-am numit, potrivit continutului sau, "motivul Sefora".Vom reda mai jos, continutul motivului, asa cum apare el scris in basm.(pg.6):
"(Ionel) apuca un drum si merge catva timp asa si da de-o fantanitza. La fantanitza aia, el obosit de drum, se-apuca sa bea apa, sa se racoreasca,sa se spele pe picioare,cum era obosit si sta rezemat si dus.Intre timp,apare o fetiscana sa vie sa ia apa.Vine fetiscana.El da buna ziua.Ea nu multumeste.'Ci:
-N-am voie sa multumesc la nimeni.
(Ionel) ramase foarte uimit.Lua fata apa, pleca.Se duce in casa si-i spune lui taica-sau:
-Tata, un baiat tanar, uite-asa, asa, sta la fantana , mi-a dat buna ziua.
-Ci baiat e ala?Ia du-te si ada-l incoace.
Vine fata .'Ci:
-Vrei sa poftesti pana la noi acasa, ca te cheama taica-meu?"-s.a.m.d.
Motivul acesta corespunde unui motiv mai vechi, pe care il vom regasi in Vechiul Testament, la capitolul Exodul(2;15-21):
"Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa-l omoare pe Moise.Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian.A sezut langa o fantana.Preotul din Madian, avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat,le-a ajutat, si le-a adapat turma.Cand (fetele) s-au intors la tatal lor Reuel, el a zis:
-Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?
Ele au raspuns:
-Un egiptean ne-a scapat din mainile pastorilor si chiar ne-a scos apa si a adapat turma.
Si el a zis fetelor:
-Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela?Chemati-l sa manance paine.Si i-a zis:"
Ce vrem sa spunem aratandu-va aceasta coincidenta care nu este totusi coincidenta?Ca basmele, sunt apocrife ale altor lucrari mai vechi, in cazul acesta, basmul nostru este un apocrif vetero-testamentar.Lucrul acesta se intampla dincolo de vointa noastra, nerespectand interpretarile exegezei, care vede in acest basm, ca de altfel in toate basmele, orice altceva in afara de valoarea de semnificatie continuta de acestea.Curios, dar basmul continua sa ramana vetero-testamentar si mai departe:
" Mai Ionele uite care este situatiunea.Eu te iau ca copil aici, sa fii copil al meu, te fac vanator, da' cu conditia: numa-n Padurea Neagra sa nu vanezi.Incolo, in toate padurile poti sa vanezi."
Intotdeauna, o interdictie se refera la ceva sacru, care trebuie respectat, incalcarea sacrului putand fi atat de cumplita incat poate duce la moartea aceluia care o infaptuieste chiar fara sa aiba vreo vina.Cum apare aceasta incalcare a sacrului, in Vechiul Testament?
"Odata,(Moise) a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu,la Horeb."
Ce-i spune aici Dumnezeu lui Moise?
"Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta ; scoate-ti incaltarile din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant."
Interesant este faptul ca interdictia de a nu calca incaltat intr-un spatiu considerat sacru, este valabila si in ziua de astazi. Astfel cand vii din oras, te descalti la usa inainte de a intra in casa. Aceasta se intampla, deoarece, se da o explicatie profana fenomenului, legata de mentinerea curateniei, cata vreme ideea de sacru, pare sa se fi estompat, pana la pierderea totala, fiind substituita asa cum am vazut, cu altceva.. Ori casa, este o incinta sacra, un rai care a fost al strabunilor nostri, si ale caror spirite benefice ne vegheaza nestiute din icoanele pozelor lor, aflate pe pereti.Interdictia sugerata lui Ionel, se leaga de existenta in acel spatiu a unei entitati malefice, pe care povestitorul o numeste "Magaoaia".Iata descrierea intalnirii dintre om si monstru, desi vom vedea la un moment dat ca este vorba de cu totul altceva.
"Ce-avea el, niste prepelite acolo,si-a aprins focul,si-a-nceput sa le friga.(...)Intre timpul asta,o magaoaie mare(cu ocazia aceasta am aflat ca magaoaiele pot fi si mici,) a-nceput sa zica:
-Mi-e frig! Mi-e frig!
El:
Nu te dai jos sa te-ncalzesti?
-Pai,'ce nu.Mi-e frica de cainii tai."-s.a.m.d.
Acest motiv folcloric, este foarte celebru, el regasindu-se in foarte multe din basmele romanesti si universale.Chiar si Ion Creanga, i-a acordat toata atentia, repovestindu-l in "Povestrea lui Harap Alb," dar in poveste, magaoaia capata statutul unui personaj fantastic bine definit, cu numele de Gerila:
"Mai merge el cat mai merge, si cand , la poalele unui codru,numai iaca ce vede o dihanie de om,care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne,si tot atunci striga, cat ii lua gura, ca moare de frig."
Intr-un alt basm,-"Trifon Habaucul"- prostanacul de Trifon, scapa un sarpe dintr-un stog de paie, caruia el insusi ii daduse foc.Este vorba de acelasi lucru.Si ca mintea cititorului cat si a exegetului, sa se incurce in labirintul mitologiei, in "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", sluga diavolului, sta langa niste cazane mari, in care fierb mai marii sai de pe vremea cand eroul era un simplu ostean la imparatie.Datoria sa este sa incinga focul, ca superiorii lui sa fiarba, sau sa arda cat mai bine.Toate sunt bune, numai ca  scena apare redata de doua ori in Vechiul Testament, cand Moise merge cu oile la muntele lui Dumnezeu Horeb, si se intalneste acolo, cu Divinitatea:
"Ingerul Domnului, i s-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia de loc."
Magaoaia din basm, este imaginea solara a lui Dumnezeu, care ii vorbeste lui Moise din mijlocul rugului de flacari.Este Sarpele scapat din flacari de catre Ion Habaucul.Sunt sefii ierarhici ai fratelui rufos al lui Scaraotchi, unde Dumnezeu este vazut ca o trinitate, dar si ca un Dumnezeu al razboilui.Se mai intampla in cadrul basmului, ceva uluitor, care nu a fost explicat de exegeza, acelasi lucru ca si in cazul lui Polyfem: Magaoaia este orbita de Ionel cu fripturica lui, tot asa cum ciclopul este orbit de catre Ulise, dupa ce a fost imbatat.Secventa orbirii, apare si la Petre Dulfu, in Ispravile lui Pacala, atunci cand Pacala este trimis de catre popa cel hapsan la Moara Dracilor, sa macine niste saci cu... cenusa.In alte basme, -ca Scufita Rosie, spre exemplu, - locul orbirii este luat de imbatranirea lupului.Numai ca aceasta imbatranire nu este infatisata ca in Odiseea, cand Atena il ajuta  pe Ulise sa nu fie recunoscut de catre familia sa si mai ales de catre petitori.Alegoria din Odiseea, este inlocuita cu alta mult mai sofisticata in Scufita Rosie,aici, avem de-a face cu o alegorie de miscare,-daca putem sa spunem asa ceva,-lupul mancand-o pe bunica si imbracandu-se cu hainele acesteia.Orbirea lui Polyfem, a Magaoaiei, mancarea bunicii de catre lup si substituirea acesteia de catre lup, toate acestea au o singura explicatie.Este vorba de Cel vechi de zile,-numele lui Dumnezeu.Dar in afara de asta mai exista un model arhetipal.Polyfem si Magaoaia orbesc, pentru ca iarna, soarele nu mai incalzeste cu aceeasi putere pamantul.Nu este vorba de eclipsa, pentru ca eclipsa nu ocupa decat o secventa insignifianta de timp.Lupul solar,-Lykios, -o mananca pe zeita Fecioara adica intra in zodiacul ei(care este la sfarsitul lui august si inceputul lunii septembrie)-in basm zeita Fecioara este Scufita Rosie-dupa care se succed urmatoarele intamplari:
Soarele este impuscat de vanator(ori vanatorul are costumul verde, care sugereaza natura renascanda), iar Scufita va iesi teafara din burta lupului, transformandu-se prin invierea sa in primavara care va succede anotimpul iernii si al mortii vegetative.Intr-o parte, Polyfem  si Magaoaia orbesc, intr-alta, Scufita Rosie este inghitita.Interpretarea este insa aceeasi.

_________________

Personajele negative din basm.
Numarul fiintelor sau mai bine zis ale entitatilor negative din basm, este foarte mare.Cele mai cunoscute sunt balaurii si zmeii care locuiesc intr-o lume considerata de catre exegeti ca fiind virtuala, numita:  lumea cealalta. In afara de aceste doua categorii , universul nostru mitologic este populat de : moroi, strigoi, oameni, animale , pasari ciudate, stime, valve, zane, vrajitoare, solomonari, zburatori, s.a.m.d.Nu vom vorbi despre toate aceste entitati care fac obiectul diferitelor studii de etnografie si folclor, sau pe care le putem descoperi in Dictionarele consacrate acestui subiect.Haideti sa vedem cum defineste d-l George Lazarescu, balaurii din basme.
Balaurii,
" sunt animale fantastice, de proportii uriase, care apar in mitologia romaneasca, inchipuiti sub forma de sarpe cu aripi, picioare si mai multe capete, sau tot sub forma de sarpe, dar cu solzi mari si capete de cal..Sunt o intruchipare a raului, razbunator si distrugator.De multe ori ei apar si ca o personificare a cruzimii omenesti.Sunt prezenti in majoritatea basmelor romanesti. "
In primul rand, balaurii, indiferent cum sunt prezentati de fantezia creatorului popular, nu sunt animale, chiar daca exegeza incearca o delimitare fata de acestea, grupandu-le in categoria "animale fantastice" .S-a incercat la un moment dat crearea unui arhetip istoric in existenta animalelor preistorice, dar acestea au trait cu mult inainte de prezenta omului primitiv,nu posedau mai multe capete si nu debordau flacari pe nari sau pe gura.Revenind la definitia d-lui George Lazarescu, nu credem ca un concept poate da nastere altui concept, un lucru abstract, poate genera o alta abstractizare.Pasii nostri se misca intotdeauna de la concret la abstract, de la o realitate, la o imagine virtuala, la un produs simbolic mental..Exegetul, este pus in situatia sa explice apoi, sau sa raspunda la o serie de intrebari pe care le ridica imaginatia populara. Foarte bine, dar de ce balaurul are mai multe capete ? De ce improasca lumea inconjuratoare cu produse ignice ? De ce are aripi ? De ce poseda capete care seamana cu capetele de cal si nu cu altceva ?Sunt eternele intrebari care bat la usa dorintei de cunoastere, si cu care noi, copii fiind, i-am exasperat pe parintii nostri, pentru ca la randul lor, copiii nostri sa se poarte la fel cu noi. O interpretare corecta a miturilor si folclorului, presupune raspunsuri permanente la intrebarile pe care acestea le ridica.Si interpretarea este cu atat mai corecta, cu cat reusim sa dam cat mai multe raspunsuri logice, menite sa satisfaca nevoia de intelegere a fenomenului cultural popular si ale semnificatiilor sale ascunse. Definitia balaurului, pe care am citat-o mai inainte, cuprinde numai aspecte superficiale, formale, ea nefiind capabila sa patrunda in adancimea mitului, sa scoata de acolo valoarea de semnificatie a simbolului. Cuvantul "balaur," este un cuvant compus, alcatuit din doi termeni :" Baal "reprezentand divinitatea, uneori fara ca aceasta divinitate sa fie numita, si " Laur " forma alterata a termenului " laha " sugerand natura taratoare, animaliera , terioforma, a acestei creaturi serpentiforme. Dar sub numele de Baal, sunt cunoscute o serie de divinitati feniciene , ale caror cetati tutelate de catre acestea, se aflau intr-un conflict continu, intre ele, sau cu lumea inconjuratoare, din afara sferei lor culturale si cultuale. Datorita evolutiei evenimentelor in timp, s-a ajuns cu vremea la transformarea acestor divinitati exceptionale , in niste creaturi fantastice, in care elementele divine s-au amestecat cu cele profane, omenesti, au devenit simboluri si au dat nastere figurii atat de complexe a balaurului pe care il cunoastem in mitologia si folclorul romanesc.Balaurul, nu poate fi inteles decat prin decriptarea semnificatiilor simbolice continute de text..El are aripi si poate sa zboare, acestea fiind simboluri legate de miscare, de viteza de deplasare.Caii ca si corabiile, au aripi din acelasi motiv.Dar aripile sunt, repetam, simboluri ale iutelii, ale miscarii,ele fiind virtuale si nu un adaos fizic la anatomia vreunei structuri reale sauromorfe.Sarpele zburator din mitologia romaneasca, poate sa zboare, dar imaginea lui este redata cu aripi, pentru a putea intelege atat originea divina a acestuia, cat si faptul, ca se poate deplasa prin eter.Forma alungita, de sarpe, a balaurului, sugereaza o coloana in mars.Din acelasi motiv, Pasarila-Lati-Lungila, se poate lungi depasindu-si dimensiunile sale normale, putand sa se incolaceasca in jurul pamantului, sau sa ajunga la soare, la luna sau la stele.Solzii mari ai balaurului, reprezinta scuturile purtate de luptatori.Cand monstrul se deplaseaza, el poseda capete de cal, simbol al detasamentelor de razboinici calari.Capacitatea de a arunca foc pe gura si pe nari, se refera la distrugerile facute de cotropitori care sunt asimilati in plan virtual cu aceasta entitate cotropitoare fantastica.

Personajele fantastice din basm.
Trebuie sa ai un mare curaj, sa sustii spre exemplu ca eroul Povestii lui Harap Alb, care poarta chiar acest nume,de Harap Alb, nu este un personaj fantastic, in schimb, este un  taran  cu calitati deosebite, numai pentru ca Ion Creanga l-a vazut si descris astfel, din perspectiva sa sociala.In ciuda acestui fapt, si vrand parca sa contrazica spusele comentatorilor , eroul intalneste in calea sa o serie de entitati fantastice,ca Pasari-Lati-Lungila,Ochila, Gerila, Setila si Flamanzila,cu care colaboreaza. Ori nu se poate intampla acest lucru, decat daca personajul are insusiri neobisnuite. Mai putem afirma ca Harap Alb, este o fiinta obisnuita, in situatia cand reusim sa reducem entitatile fantastice ale Povestii, la dimensiunile lor reale.Chiar daca s-au facut incercari in acest sens, acestea sunt destul de firave, si  dintr-un motiv oarecare, autorii respectivi, nu au avut curajul, sa le duca pana la capat.
Cele mai importante personaje din cadrul basmelor, sunt Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana.Etimologia numelor, nu a dus totusi la un rezultat corespunzator, desi astfel de rezultate, prezinta si ele gradul lor de interes in ce priveste interpretarea miturilor.Totusi, trebuie sa spunem, ca una spune basmul, si altceva se ascunde in spatele lui.Ne aflam ca intr-o galerie de arta, privind niste tablouri de pe pereti. In ciuda numelor sonore si moderne ale pictorilor in cauza,foarte multe din panzele maestrilor, au fost pictate peste un vechi original ca “Ieremia jelind pieirea Ierusalimului”, “Ospatul lui Baltazar”,sau  Iudita si Holofern Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana, sunt personaje centrale in majoritatea basmelor.O psihanaliza freudiana, ar vedea in aceste personaje, doi tineri animati de dragoste, care se cauta, trebuind sa invinga insa impotrivirea, fie a societatii in care traiesc, fie chiar a parintilor lor.Din aceasta perspectiva, tatal si mama, sunt vazuti ca niste creaturi malefice, cu care eroul, trebuie sa se confrunte obligat de soarta.O explicatie similara, au dat-o discipolii profesorului Freud, atunci cand au analizat basmul Scufita Rosie, ajungand la concluzia ca basmul, este o confruntare dintre o tanara pubera, cu sexualitatea adulta.Desigur, orice interpretare poate sa aduca o anumita lumina in cazul basmelor , dar ea trebuie sa dea un numar mult mai mare de raspunsuri la intrebarile ridicate de basm, pentru a putea afirma in cele din urma, ca s-a apropiat mai mult decat celelalte, de adevaratul mesaj transmis de piesa folclorica.Cum se creeaza un basm ? Exista aceste informatii memoriale pe care noi le numim arhetipuri, purtand in sine, nuclee istorice.Fie in forma bruta, -de arhetip,- fie intr-o forma prelucrata, -de motiv folcloric,- povestitorul le aduna laolalta.In momentul acesta se intampla ceva extrem de interesant.Arhetipurile, pot fi o serie de evenimente istorice, care nu au neaparat legatura intre ele, deoarece apartin unei cronologii care difera de la un eveniment istoric la altul.Desigur, se poate ca evenimentele sa aiba continuitate si sa fie din acest motiv, coerente, sa se lege in mod logic, unele de altele.In momentul in care povestitorul leaga intre ele motivele folclorice, el incearca sa le asambleze intr-un tot coerent, care este creatia sa folclorica.Dar sa fim foarte atenti la faptul ca el creeaza din motivele folclorice o povestire unitara, desi arhetipurile care stau la baza motivelor folclorice, sunt discontinui, apartinand unor perioade istorice diferite.Ce se intampla din aceasta cauza ?Eroul, in cazul nostru, Fat-Frumos, cat si eroina, Ileana Cosanzeana, desi aparent isi pastreaza individualitatea folclorica pe tot parcursul produsului cultural, in realitate, se schimba la nivelul arhetipurilor intalnite, devenind in permanenta altcineva.Astfel, Harap Alb, va fi la inceputul Povestii un anumit personaj, dar pe masura desfasurarii narative, sub acelasi nume, vom intalni alte personaje arhetipale, total diferite intre ele. Ori aceasta schimbare permanenta de  masca va duce la situatii hilare, cand personajul care este conceput de catre creatorul sau, pozitiv prin excelenta, sa capete si trasaturi negative, care aparent nu au nicio explicatie.In Dictionarul de mitologie a lui George Lazarescu,(Dictionarele editurii Ion Creanga), Fat-Frumos este definit astfel :
"Personaj din basmele romanilor, cel mai indragit de popor pentru frumusetea, barbatia, generozitatea si omenia lui, insusiri proprii poporului roman insusi.Este prototipul tanarului frumos si bun, al carui destin este legat de acela al Ilenei Cosanzeana.Impreuna sunt protagonisti in multe din basmele romanilor, s.a.m.d." Desi definitia este foarte frumoasa , permiteti-mi sa pastrez rezerva asupra a doua dintre formularile  autorului.
Fat-Frumos, este inzestrat cu o serie de calitati, dar aceste calitati nu sunt insusiri ale poporului roman, din moment ce noi il gasim pe erou intr-o serie de apocrife vetero-testamentare, cei care il creeaza pe Fat-Frumos din poveste, fiind Adam, Iosif, Moise, Solomon, e.t.c.Dar acelasi Fat-Frumos din" Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" a lui Petre Ispirescu, devine Ulise, deoarece basmul mentionat este un apocrif al Odiseei lui Homer dupa cum va vom demonstra in capitolele urmatoare.Fat-Frumos, nu este permanent un personaj pozitiv, respectiv bun, asa cum afirma exegetul.Astfel Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, devine un personaj negativ, in clipa cand sare cu calul in apa ca sa protejeze o nunta de furnici care tocmai atunci se gasise sa treaca peste un pod.Negativismul personajului, apare si mai bine reliefat atunci cand ne dam seama ca Harap Alb, reprezinta in acest episod (motiv folcloric) , detasamentul de care a lui Faraon , ce a intrat in apa dupa copiii lui Israel, cu gandul sa-i rapuna cu desavarsire, Povestea lui Harap Alb, fiind un apocrif vetero-testamentar.
Apeland la acelasi autor, sa vedem cum defineste acesta, cel de-al doilea personaj important al basmului, pe Ileana Cosanzeana.
Ea este  cea mai frumoasa si pura reprezentare feminina, din mitologia romaneasca, identica zeitei Venus, tipul frumusetii idealizate , craiasa a tuturor Zanelor. In unele basme, apare si ca o femeie razboinica, ocrotitoare a celor slabi.Destinul ei este legat de acela al lui Fat-Frumos.
Din nou, ne lovim de o definitie destul de nesigura, deoarece, orice comparatie al unui motiv folcloric, nu se poate face decat cu arhetipul sau, modelul care a stat la baza motivului folcloric.Comparand–o pe Ileana Cosanzeana cu zeita Venus a grecilor, nu facem decat sa comparam doua motive folclorice intre ele, apartinand unor sit-uri culturale diferite.Comparatia aceasta, poate fi adevarata, numai in cazul cand modelul grec cu care se compara eroina noastra, este arhetipul primeia, prin urmare basmul care vorbeste despre Ileana Cosanzeana, este un apocrif al unui basm cu un continut asemanator, apartinand culturii grecesti.Dar noi am aratat ca regula de baza a hermeneuticii, este ca un motiv folcloric pleaca de la un arhetip istoric, comparatia facuta de d-l George Lazarescu, nerespectand acest criteriu de evaluare.In momentul cand Ileana Cosanzeana este reprezentata ca o femeie razboinica, dintr-o data, exista o contradictie intre prima parte a definitiei, unde eroina basmului este reprezentata ca o femeie foarte frumoasa (forma idealizata) si o femeie razboinica (forma eroica). Este posibil ca povestitorul sa fi cautat sa o aduca pe Ileana Cosanzeana la acelasi numitor comun cu Fat-Frumos, barbatia acestuia, sa fi creat necesitatea unei replici feminine de aceeasi anvergura. Din nou, comparatia este destul de vaga, deoarece chiar daca in cea de-a doua imagine, am simti arhetipul istoric al personajului, acesta nu este conturat cu destula claritate, respectand conditia mentionata de catre noi mai inainte.In primul caz,Ileana ca o femeie frumoasa, si in al doilea caz, Ileana ca o femeie razboinica, exegetul trebuie sa gaseasca la nivelul istoriei, o femeie care sa indeplineasca cele doua conditii laolalta, sau separat, si atunci putem vorbi de doua personaje distincte, ceea ce ne-ar duce la ipoteza existentei a trei arhetipuri model diferite de geneza al eroinei din basm. Daca luam in discutie mitologia greaca, acest personaj feminin razboinic, este lesne de gasit.El se numeste Hippolita, este regina amazoanelor, fiica lui Ares-zeul razboiului. De la Apollo a primit in dar o centura care i-a fost luata de Heracles cand acesta le-a cucerit pe Amazoane, ajutat de Tezeu.Cu aceeasi ocazie, Heracles, a obligat-o pe aceasta, sa-l ia de sot pe eroul grec Tezeu. Lucrurile insa se complica, atunci cand o eroina la fel de razboinica apare in legendele nordice,- scandinave si germane,- cunoscute sub numele de  Cantecul Nibelungilor , eroina, care aici nu se mai numeste Hippolita ci Brunhilda.Si ca lucrurile sa fie mai interesante si ea poseda o centura care-i da putere si pe care nu poate sa o ia decat Siegfried.Ceea ce vrem sa subliniem spunandu-va aceste lucruri, este ca necomparand motivul folcloric cu arhetipul corespunzator, ne trezim in situatia stanjenitoare de a compara motivul cu alte motive folclorice similare, ceea ce nu duce decat la ratacirea noastra in labirintul mitologiei romanesti si universale.

Despre national si universal in basme.
Daca Ion Creanga, l-a determinat pe Garabet Ibraileanu sa exclame fara nici un echivoc, ca " Povestea lui Harap Alb, este o epopee a poporului roman " nu trebuie neaparat sa credem orbeste ce a spus exegetul si nici sa pasim pe calea deschisa de catre acesta.Pentru ca vom gresi.Ion Slavici, a remarcat acelasi lucru pe care-l subliniem si noi, cand referindu-se la seductia exercitata de Creanga asupra conationalilor sai,l-a numit pe autorul humulestean mare maestru in ceea ce priveste intrebuintarea limbii romanesti. Dar acelasi Ion Slavici, face o afirmatie stupefianta : " De aceea au scrierile lui atata farmec.Ne-ncanta, nu atat ce ni se spune in ele( ?!) ci forma romaneasca a lui, atat ca conceptiune, cat si ca limba."
Cred ca s-a inteles, foarte clar despre ce este vorba aici.Nationalul in basm, este dat de autorul care transmite basmul, prin limbajul folosit de catre acesta, cata vreme, mesajul basmului poate sa fie universal.Revenind la ceea ce spuneam despre Biblie, acelasi lucru se poate spune si despre ea. Biblia este universala pentru ca nu apartine poporului roman, -prin continutul ei istoric si cultual,- dar este nationala, pentru ca este scrisa in Limba Romana.Si pe urma,-revenind la afirmatiile d-lui Slavici,-scopul unei cercetari, este opera unui autor, si nu farmecul pe care il degaja el in societate sau scriind o opera literara. Daca povestile lui Creanga, sunt nationale, cum putem explica faptul ca tipul A.Th.531 ,(Spanul), este atestat in intreaga Europa,  in India si in America, iar tipul A.Th.,513, (al tovarasilor supranaturali,) este raspandit in Europa, precum si sporadic in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson ed.1964.) Este foarte greu de explicat cum a putut Povestea lui Harap Alb, care a aparut in 1877, sa aiba o asa de mare difuziune, incat, a ajuns intr-o perioada relativ scurta, sa se raspandeasca in toata Europa, India, Africa si America. Daca lucrurile nu s-au petrecut asa, inseamna ca exista o alta explicatie.

Basmul proza a absurdului ?
Aspectul fantastic, alunecand pana la absurd, al basmului se datoreaza transmiterii simbolice a mesajului narativ.Motivele folclorice, ca si personajele din basme, sunt fantastice si absurde, deoarece realitatea este retransmisa prin simboluri specifice mentalitatii noastre omenesti.Cand visam, imaginile visului nostru sunt simbolice.Noi nu facem decat sa umplem un spatiu vid, cu o realitate virtuala, in care ne miscam, traim, ca si in viata reala..Visul este o realitatea din oglinda care substituie realitatea simturilor noastre..Aceleasi procese mentale, care opereaza in cadrul viselor noastre sunt vinovate  crearea basmului fantastic. Aflam despre eroul basmului, ca s-a nascut din animal, din vegetal sau din mineral. Raportand aceste informatii la realitate, ele sunt contrazise de aceasta , deoarece primele contravin  logicii,  legilor firii, experientei noastre zilnice, bunului simt. Denaturarea adevarului, este  evidenta, din cauza ca noi nu mai tinem cont de valoarea de simbol a realitatii virtuale cu care operam.Acestei realitati simbolice,(sau motiv folcloric,) trebuie sa-i gasim corespondentul din lumea reala,  care se numeste arhetip si este numai unul singur.Raportarea haotica la realitate, a motivului folcloric virtual, nu rezolva problema, ci mai degraba, o complica.Din aceasta cauza, o afirmatie de genul : " Datorita originii absurde a eroului,insasi celelalte episoade devin si ele absurde, (in cadrul basmului) iar intreaga actiune este fondata pe absurd (pg.106) trebuie privita cu o mare rezerva, atata timp cat nu cunoastem valoarea de semnificatie a personajului.Setila si Flamanzila, sunt personaje fantastice, si automat sunt absurde, deoarece ele pot face ceea ce o fiinta omeneasca, nu poate infaptui. Dar consumul exagerat de apa si respectiv alimente, nu transforma in nici un chip cele doua entitati in figuri taranesti dintr-un spatiu rural, oricat de mult s-ar dori acest lucru.Personajele sunt simboluri ale unor fenomene meteorologice exceptionale, respectiv ale secetei care se manifesta in mediul acvatic, si cel terestru.In felul acesta, cunoscand valoarea de semnificatie a personajelor din basm, intelegerea simbolurilor lor, ne duce catre demitificarea Povestii si respectiv decriptarea absurdului si transformarea lui, intr-un mesaj logic, coerent, corespunzand unei realitati cunoscute candva de catre umanitate. Nasterea eroului din piatra, lemn, sau avand o obarsie animala, nu mai este deloc absurda, daca vom intelege ca personajul nostru s-a nascut pe o insula de piatra, sau undeva intr-un spatiu montan, in cadrul padurii, sau provine dintr-un trib care avea ca totem un anumit animal.Dar aceasta poate fi numai o explicatie.Pentru ca in ce priveste originea animala a eroului, vastul material etnografic si folcloric, ne determina sa credem, ca umanitatea, din care facem si noi parte, pastreaza in memoria colectiva, amintirea acelui timp dinainte de istorie, caruia Mircea Eliade i-a spus  ille tempore,  in care universul uman, sub forma primilor hominizi, paleo-antropi si respectiv homo sapiens, s-a desprins de maimutele arboricole,dand nastere in timp, marilor civilizatii umane.

Despre motivul folcloric si arhetip.
Definitiile motivului folcloric si arhetipului sunt multe.O realitate istorica, care serveste autorului drept model al creatiei sale artistice, poarta numele de arhetip.
Imaginea noastra reflectata virtual de oglinda, este o imagine motiv, care nu mai contine realitatea, ci numai o reflecta in mod infidel. O realitate istorica, devine motiv folcloric, atunci cand este reflectata in mod virtual in creatia artistica a autorului, sub forma de simboluri.Pentru a ajunge la cunoasterea adevarului istoric, cercetatorul de folclor, trebuie sa cunoasca foarte bine atat produsul folcloric cat si istoria nationala si universala.Numai pe baza acestei cunoasteri,el poate sa stabileasca obiectul (arhetipul istoric) si umbra generata de acesta (motivul folcloric.) Cunoscand valoarea de semnificatie a produsului folcloric (realitatea istorica sau arhetipul de la care s-a pornit), vom putea sa facem o clasificare corecta a mitologiei si folclorului, pornind de la datele  reale, istorice, nu de la cele fanteziste, pe care ni le dicteaza propriile noastre slabiciuni omenesti, sau aparentele mitului.

Definitia basmului, mentioneaza faptul ca,  realitatea este transfigurata in fabulos .Care realitate, doamnelor si domnilor ? Intr-o antologie comentata a basmelor culte, citim despre "Povestea lui Harap Alb" :" Fabulosul si realitatea, se insotesc deschis in Povestea lui Harap Alb..”( ?!)-Dar nu spune definitia ca realitatea este transfigurata in fabulos ?Iata ca dintr-o data, apare exceptia, ceva care contravine propriilor noastre definitii.Atunci ce trebuie sa facem?Sa consideram definitiile ca fiind deficitare,sau enuntul exprimat mai inainte ca nefiind corect?Dar ceea ce este mai surprinzator, abia acum urmeaza, cand autoarea afirma: “Lumea ce ni se dezvaluie, are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat.”Aceasta concluzie, se continua atunci cand citim : " Eroul principal al acestui basm, este mezinul Harap Alb, care nu este un personaj fantastic.Este insa un taran, cu calitati deosebite, dar nu supranaturale, cu insusiri morale, s.a.m.d.. "Stiti ce se intampla aici ? Autoarea, si nu numai ea,face o confuzie.Ea cauta realitatea in limbajul lui Ion Creanga, nu in simbolismul Povestii transmise.Ea vede realitatea, in ceea ce este de fapt perspectiva din care e spusa Povestea. Miorita este o balada pastoreasca, pentru ca ea este cantata de niste pastori.Mesterul Manole, este o balada a mesterilor constructori, pentru ca este zisa intr-un mediu al constructorilor.De foarte multe ori, adevarata realitate,  ascunsa de simboluri, este substituita de perspectiva din care ni se transmite informatia.Creanga este atat de hazos, atat de plin de verva, incat fara sa ne dam seama, realitatea Povestii, este inlocuita cu realitatea lui.

Definitiile basmului.
Exista foarte multe definitii despre basm.
Dupa doamna Cecilia Stoleru,  basmul,este o specie literara a genului epic.Opera narativa in proza, (mai rar in versuri), de intindere mica sau mijlocie, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara.
Lazar Saineanu, arata ca basmul, este o forma a genului narativ, al carui caracter esential, este miraculosul, supranaturalul.
Nicolae Rosianu, citandu-l pe George Calinescu, considera basmul fantastic ca o creatie literara,cu o geneza speciala, in timp ce marele exeget, definea basmul, ca fiind o opera de creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase.
Ovidiu Barlea, considera basmul la modul comparativ, ca un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practici religioase,conceptii despre lume, etc.Potrivit exegetului, fictiunea creata, isi are radacinile in framantarile vietii economico-sociale, sfarsindu-se cu celalalt capat in virtualitatea a ceea ce ar trebui sa fie.
Dupa A.van Gennep,  basmul este o poveste miraculoasa si romantioasa, a carei actiune se desfasoara intr-un loc neprecizat, personajele, nu sunt individualizate.Basmul, raspunde unei conceptii copilaresti,  asupra universului, si manifesta indiferenta morala.
B.Malinowski, surprinde si alte calitati ale basmului. Astfel, basmul este o fictiune, are particularitati specifice,caracter dramatic in timpul desfasurarii , functie de divertisment.s.a.m.d.
Toate aceste definitii, desigur, foarte interesante, nu exprima cu adevarat esenta basmului in totalitate.Exista zone de tacere sau o serie de interpretari usor hazardate, deoarece definitiile, nu tin seama de valoarea de semnificatie a basmelor.Ori valoarea de semnificatie a basmelor,este data de catre mesajul istoric pe care basmul il transmite sub forma de simboluri.Realitatea pe care producatorul de folclor o percepe in mod direct sau in mod indirect,este restituita prin simboluri, prin semne, care corespund acestei realitati.Ceea ce ni se ofera noua, ascultatorilor sau cititorilor,devine in felul acesta o mitologie a realitatii,care se accentueaza, pe masura ce povestitorul prin repetare, se indeparteaza de sursa informala primara. Din acest motiv, basmul nu reflecta o realitate, ci simboluri ale realitatii, prin constructia sa, el devenind o fictiune in totalitate