Forum.Citatepedia.ro

  Pina acum, la nivele presupuse superioare, elevate, indreptatite sa stie, sa creada, sa se pronunte, proprie subiectilor cu pretentii, predispusi la intelegere, retorica obisnuita precum si cea de scena, includea sau era tangent amintit un principiu realmente sec, acceptat ca fiind modern, adecvat, firesc, ”Prezumtia de nevinovatie”. O, trecute , minunate timpuri ! Ei bine, tot mai des, tot mai apasat, aceasta paradigma este minimalizata in ”exces deosebit”. Este chiar negata uneori  pe fata in diverse inprejurari. S-ar parea, iata, ca respectiva asociatie de cuvinte, nu mai beneficiaza nici de intelegerea adincului principiu, nici de respectul unanim. S-a cam perimat ! Incet, incet, probabil ca ne vom pomeni cu ea intoarsa pe dos. ”Prezumtia de vinovatie”, in viitor, probabil ca va fi catalogata cu nonsalanta proprie copilariei, drept mai fructuoasa, mai demna de atentie. Lumea, pina acum diafana, cu obisnuinte, intentii si comportament excesiv percepute ca fiind ”albe ca neaua”, iata tinde sa se coloreze cu o promptitudine inpiedicata in culori sumbre, amestecate brutal cu culori mult prea vii. Neconcordante diverse, la niveluri diverse, intr-o increngatura complexa, generalizata, dau nastere la inprejurari schingiuite, ce par ca cer o inversare de abordare. Vedeti dumneavoastra, in cotidian, obiectele de valoare se cer demne de indoita noastra atentie. Grija vine astfel din firesc. Normalitatea ar trebui sa ne inpinga la prezervarea valorilor, la retinere, la o mai fina analiza, la o decizie mai bine chibzuita. Protectia acestora, este mai mult ca necesara, mai mult ca” imediata”. Asa si obiectul celor citeva nevinovate cuvinte: ...prezumtia de nevinovatie...