Forum.Citatepedia.ro

COLINDA PREOTULUI.
Vom incepe sa vorbim astazi, despre o colinda , din cartea doamnei Sabina Ispas, cunoscuta sub numele de "Colinda preotului."Culegatorul acestei frumoase colinde, a fost d-l Constantin Brailoiu, iar informatori au fost Traian Bobaru si si Ion Predoiu, din Dragoslavele, Arges.Inregistrarea acestei colinde s-a facut pe data de 8. III. 1939.Aceasta colinda, purtand diferite denumiri sau nefiind intitulate,sunt cunoscute in tipologia Monicai Bratulescu, si in lucrarile unor cercetatori de folclor, ca Endrei Oisteanu si Vasile v. Filip, sub numele de "colinda tip "Furarea astrelor," sau "Raptul cosmogonic".
In ciuda eforturilor facute de exegeza, prin folosirea diverselor metode de analiza comparativa sau hermeneutica (cum au sustinut unii autori),rezultatele au fost nule.Exprimat pe scurt enuntul colindelor de acest tip, este urmatorul:
In vreme ce Dumnezeu si sfintii petrec, vine la Demiurg un sfant, sau o alta persoana, care il anunta pe acesta ca profitand de absenta Domnului si a sfintilor sai,(sau pentru ca acestia au apucat de-au adurmit,) Juda, a patruns in rai si a furat de acolo podoabele pretioase ale cerului, facand ca el sa se intunece.Podoabele au fost trensferate in iad, care s-a luminat datorita obiectelor divine.Dumnezeu apeleaza la sfinti sa le aduca inapoi, dar nimeni nu are curajul sa faca pasul acesta.Intr-un tarziu, se ofera cineva,(de regula Sf.Ile ), care ii cere lui Dumnezeu fulgerul si tunetul cu care lupta victorios impotriva diavolilor, reusind sa restabileasca, datorita interventiei sale curajoase, ordinea in univers.Aceasta este in linii mari, structura generala a mitului.Vom scrie in cele ce urmeaza, continutul colindei, asa cum apare el in cartea doamnei Sabina Ispas:
"Sub aripa cerului,
Oi , lerui Doamne,
Mi-este-o dalba manastire,
Iara-n sfanta manastire,
Este-o dalba biserica,
Iara-n dalba biserica,
Este bunul Dumnezeu,
Si cu sfant, sfantu Ion,
Si cu batranul Craciun,
Si cu maica Precesta.
Si cu-acez preo' din casa.
Ei citeau si se rugau,
Faceau sfanta liturghie,
Cu potcapu de tamaie,
Si cu un corn de prescura,
Si cu un pahar de vin.
Iara maica Precesta,
Ochii-ntr-o parte-arunca,
Intr-o parte la rasarit,
Vede-un stol de porumbei.
De departe mi-i vazura,
De aproape le vorbira:
-Iar voi stol de porumbei,
Ce umblati, ce trepadati,
Voi, solia sa vi-o dati.
Grai stol de porumbei:
-Nu santem stol de porumbei,
Suntem palc de ingerei,
Restul colindei, continua in felul urmator:
"Noi cu Iuda ne-am batut,
Ne-a batut, ne-a biruit,
Ne-a luat luna cu lumina,
Si soarele cu caldura,
Si cheile raiului,
Scaunul de judecata,
Si caldarea de botez,
Si toiagul de dreptate,
Toate-acestea nu le-a luat,
Si in iad ni le-a bagat,
Urat iad s-a luminat,
Frumoz rai s-a-ntunecat.
Grai maica Precesta,
Catre palc de ingerei:
" -Luati acest corn de prescura,
Si cu-acez pahar de vin,
Beti voi to' sfinti si-ospatati,
Si de grija nu purtati,
De-unde eu ca voi trimite,
To' pa sfan , sfantul Ilie,
Cu traznet si cu manie,
De departe vor tunara,
Toz dracii s-or spaimantara,
Mai de-aproape vor traznira,
Toti dracii vor marmurira.
Voi atunci sa alergati,
Toate-acestea sa le luati,
Si in rai sa le bagati,
Frumoz rai s-o lumina,
Ca sa fie luminat,
De acu si pana-n veac,
Urat iad s-a-ntuneca,
Ca sa fie-ntunecat,
De acu si pana-n veac,
Iar aces preo' in casa,
Si cu-a sa dalba preoteasa,
Ei sa fie sanatosi,
Tot in stirea lui Cristos!"
Pentru a intelege despre ce este vorba aici, cititorul poate gasi niste materiale comentate, la Andrei Oisteanu, in Ordine si Haos, si la Vasile V. Filip, in Universul colindei romanesti.Cititorul, trebuie, ca si comentatorul de altfel, sa fie atent ca fiecare balada avand acest continut sau un continut asemanator, poate contine informatii istorice, depre un anumit eveniment istoric, sau legate de evenimente istorice,(respectiv istorico-legendare,) apartinand unor perioade diferite.Astfel, balada aceasta, confirma faptul, ca la crearea ei, au contribuit, doua categorii de evenimente, diferite intre ele.In cadrul "colindei de preot", din cartea Sabinei Ispas, apar doa categorii de evenimente legendare, amandoua atestate de scrierile vetero-testamentare si respectiv nou testamentare.Se porneste mai intai de la o intamplare care este descrisa asa cum am spus, in Noul Testament.Haideti sa revedem scena, si ce se intampla acolo.Se vorbeste de la bun inceput despre o manastire frumoasa-care nu are insa nimic comun cu aceea descrisa in balada Mesterului Manole,-in care se gaseste o "dalba biserica".Manastirea, este un oras.Orasul, vazut ca o uriasa manastire, este Ierusalimul.In ea se gaseste o biserica.Este biserica lui Iisus Hristos.Pentru ca biserica se gaseste pretutindeni unde se gaseste Dumnezeu.Dar in mod deosebit, numai un singur loc de pe pamant poate indeplini aceste doua conditii ale sacrului, vazut la general;-orasul Ierusalim,- si o foarte mare concentratie a sacrului, legata de prezenta divinitatilor, intre care Cristos, este vioara principala.Cine se afla in aceasta biserica?
"Este bunul Dumnezeu,
Si cu sfan Sfantu Ion,
Si cu batranul Craciun,
Si cu Maica Precesta."
Dumnezeu este mentionat aici de doua ori, desi ar fi trebuit sa fie mentionat de trei ori, ca in Miorita:
"Se cobor la vale,
Trei turme de oi,
Cu trei ciobanei,"
Pentru ca Dumnezeu este intruchipat in: Dumnezeu tatal, Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Fiul.In colinda, prima mentionare a lui Dumnezeu, se refera la Cristos, Fiul lui Dumnezeu.Al doilea Dumnezeu, este Tatal,-batranul Craciun.Sfantul Duh, trebuie sa fie unul dintre celelalte doua personaje care a ramas:ori sfantul Ion, ori Maica Precesta.Parerea mea, este ca aici sfantul Duh, este Maica Precesta, pentru ca un triunghi familial, nu poate fi alcatuit armonic decat dintr-un barbat, o femeie si copilul sau.Totusi aici pluteste o usoara ambiguitate, deoarece,imaginea femeii mama,si sotie, apare legata de cele doua personaje principale Dumnezeu cel batran si Cristos,dar, daca o asociem pe ea cu cel dintai, atunci vom vorbi despre mama lui Cristos,-Maria, in vreme ce, ca sotie a lui Cristos, personajul feminin, se identifica asa cum am spus si in alta parte (vezi balada Mesterului Manole) cu Maria Magdalena ( amandoua fiind zeite Fecioare, corespunzand cosmic constelatiei zodiacale Fecioara de pe bolta cereasca.)
Ce fac aceste personaje, pe care un exeget le vede intr-o situatie stanjenitoare, de betivaneala bahica?
"Ei citeau si se rugau,
Faceau sfanta liturghie,
Cu potcapu de tamaie,
Si cu un corn de prescura,
Si cu un pahar de vin."
Foarte interesant mi se pare faptul ca nu Dumnezeu Cristosul este cel care va oferi celor din jurul mesei,cornul si paharul cu vin, ci chiar Maica Precesta:
"Grai Maica Precesta
Catre palc de ingerei:
"-Luati acest corn de prescura,
Si acest pahar cu vin."
Modificarea scenei, s-a facut, deoarece, zic eu,ingereii (de fapt este vorba despre toti apostolii lui Hristos,), vin dinafara, ca musafiri,sunt grabiti, si aceasta graba se resimte in gesturile si informatiile precipitate pe care le dau.Ei sunt serviti sa se racoreasca dupa drum,si sa se intareasca, mancand cate-o bucatica de prescura, ca sa se poata aduna si sa transmita astfel solia.Ce se intampla de fapt in arhetipul legendar? de fapt in varianta biblica a textului?Evanghelia dupa Matei:
"Pe cand mancau ei, Iisus a luat o paine.Si dupa ce a binecuvantat, a frant-o, si a dat-o ucenicilor, zicand"
"Luati ,mancati.Acesta este trupul Meu.
Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, l-a dat ucenicilor, zicand:
"Beti toti din el. Caci acesta sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor."
Din acest moment, textul colindei, incheie in sine evenimentul Cinei de taina si se opreste aici.Avem doua posibilitati de urmat.Deoarece colinda a creat un tot unitar, evenimentele virtuale fiind legate intre ele, putem cosidera cele scrise in colinda, ca fiind o continuare a evenimentelor,deci o prelungire a intamplarilor din Biblie care urmeaza Cinei de taina, continand momentul in care Iisus urca in gradina Ghetsimani,arestarea sa de catre preotii pusi in miscare de tradarea lui Iuda, s.a.m.d.Aceasta este deci una dintre caile de analiza comparativa.A doua cale, se refera la faptul, ca ingerii, vazuti ca niste porumbei, nu mai sunt apostolii Mantuitorului, ei fiind intr-adevar soli, care vin si povestesc despre cucerirea Ierusalimului, de catre armatele lui Nabucodonosor.In felul acesta, evenimentul descris se refera la momentul cand Nabucodonosor, fiind confruntat cu o noua rascoala a Iudeii, va cuceri Ierusalimul in august 586 i.d.H. distrugand Templul lui Solomon din Ierusalim, executand regele si pe fruntasii nobilimii,va deporta o parte din populatie in Mesopotamia si va muta valorile templului, in templele din Babilon.Cel care va rasturna din nou sortii poporului lui Israel, va fi regele Cirus al doilea, care apare in colinda, reprezentat de catre sfantul Ilie.Acest rege oriental, numit Cirus al doilea cel Mare, va infrange armata babiloniana condusa de Belsatar,ocupa Babilonul fara lupta,(539), autorizeaza revenirea in Palestina a evreilor stramutati de catre Nabucodonosor, (538/537)ordona reconstruirea templului la Ierusalim, si restituie poporului evreu, podoabele furate din templul lui Solomon.Eu cred, ca aceste doua evenimente sunt surprinse de catre "colinda de preot", care am gasit-o in cartea doamnei Sabina Ispas.


_________________

Nasterea din piatra.
Exista o colinda foarte interesanta, culeasa de N.Densusianu, in 1913 la Rasova, Constanta.Aceasta colinda, suna in felul urmator:
"Sus, la cheia raiului,
Buna ceata mi-e adunata,
Tot de sfinti,
De-aceia sfinti,
Si-mi citeau,
Prooroceau,
Si-mi citeau de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l stiu.
Iar Ion,
Sant Ion,
Din gura asa graia:
"-Voi cititi,
Proorociti,
Si-mi cititi de Dumnezeu,
Si pe Dumnezeu nu-l stiti.
Iar eu viu,
Si bine-l stiu.
Jos la cheia raiului,
In stalp de chiatra mi-e-ncheiat.
D-unde sfintii c-0auzea,
Ei saltara,
Si zburara,
Sus mai sus se reiducara,
Cu norii se-amestecara,
Jos mai jos ca se lasa,
Pe stalp de chiatra cadea,
Cand acolo c-ajungea,
Carti in brate ca-si lua,
Si citea,
Proorocea,
De trei zule si trei nopti,
Stalp de chiatra-n patru crapa,
Iata, Dumnezeu ca scapa."
Referitor la aceasta colinda, exista doua interpretari diferite, una apartinand lui Vasile V. Filip,cealalta, lui D.O Cepraga.Vasile V.Filip, il combate pe Cepraga, afirmand:
"Tinem sa subliniem faptul ca un atare text, nu mai poate fi (..) integrat paradigmei "Invierii Domnului", ca obarsie a acestui motiv, asa cum incearca D.O Cepraga care abordeaza universul colindei la modul fragmentar si din perspectiva unilaterala, a stratului sau crestin.Daca tinem neaparat la paralelismul unei atari imagini, cu cele din mitologia iudeo-crestina, atunci(...) mai degraba ni s-ar impune imaginea vetero-testamentara, a lui Dumnezeu, ca stalp de nor ziua, si de foc noaptea, insotind pe Israel, in Exodul sau prin desert."(Iesirea, XIII,21-22)
Vasile V.Filip, avea aici in vedere, urmatorul comentariu al d-lui Cepraga:
"Imaginea simbolica prin care "Invierea" prinde forma, in colinde, este cea a unui mare bloc de piatra, in interiorul caruia este inchis Iisus, ipostaza a mormantului in care a fost pus corpul Mantuitorului, dupa ce a fost dat jos de pe cruce."
Stiti unde am putea vorbi despre greseala? In momentul in care, Vasile V.Filip, compara stalpul de nor si de foc, cu stalpul de piatra din colinda.Vasile V.Filip, are dreptate, singura lui scapare fiind aceasta comparatie neizbutita.Pentru ca cercetatorul, trebuia sa compare stalpul de piatra in care era inchis Dumnezeu, cu Muntele lui Dumnezeu, Horeb, destinatia pe care o aveau de fapt copiii lui Israel, cand au parasit Egiptul.Va amintiti, cand copiii lui Israel se plangeau de sete, ce ii zice Dumnezeu lui Moise:
"Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului..."
Vasile V.Filip, ar fi trebuit sa explice mai mult decat a facut-o d-l Cepraga.El ar fi trebuit sa spuna cine era sfantul Ion, care-l cunostea pe Dumnezeu, cine erau sfintii , si ce anume carte citeau acestia.In momentul cand combati o ipoteza de lucru, ai obligatia morala, sa inlocuiesti ipoteza daramata, cu propria ta ipoteza, ori lucrul acesta nu se poate infaptui decat in cunostinta de cauza, si venind cu argumente solide, care nu pot fi combatute cu usurinta.Sfantul Ion din colinda, este Moise, si intr-adevar, el a fost singurul care il cunostea pe Dumnezeu.Sfintii cei maruntei, erau copiii lui Israel.Aici la muntele lui Dumnezeu, la Horeb, Dumnezeu este cel care ii va da lui Moise, Tabla cu cele zece porunci, pe care israelitii o vor citi, fara sa-l cunoasca pe Dumnezeu.Moise va mai aparea de doua ori, in cadrul colindelor.El va lua chipul Sfantului Ilie Fantanarul, dar si chipul sfantului Petre in colindele tip: "Dumnezeu la bogat si la sarac".Si de ce vorbim despre acelasi personaj?Pentru ca el va da apa israelitilor din stanca Horebului, si pentru ca Dumnezeu, il va pune in doua randuri pe Moise sa se suie in ultima colinda numita, pe umerii sai, ca sa spuna ce vede.Astfel, cand sfantul Petru, vede casa saracului, in mijlocul raiului, lucrul acesta se va intampla pe muntele Nebo, dupa cum scrie si in vechiul Testament:
" Moise s-a suit din campia Moabului, pe muntele Nebo, pe varful muntelui Pisga, in fata Ierihonului.Si Domnul, i-a aratat toata tara.(...)Domnul i-a zis:
"Aceasta este tara pe care am jurat ca o voi da(...) semintiei tale.Ti-am aratat ca sa o vezi cu ochii tai.Dar tu nu vei intra in ea."
Ori Dumnezeu il pune pe sfantul Petru sa se urce pe umarul sau drept si-l intreaba ce vede.Si sfantul Petru/Moise, ii raspunde lui Dumnezeu:
"Vad casa saracului,
In mijlocul raiului."
Pe urma, "nasterea din piatra", mi se pare foarte interesanta, dar deplang lipsa de intuitie a comentatorului, care nu a inteles in totalitate mesajul si a spus niste lucruri care s-au voit interesante,dar care au lasat mesajul mitic in forma sa nealterata, pentru ca nu s-au inteles prea bine simbolurile textelor.
Sa ne intoarcem la colinda "La casa bogatului si a saracului, (vezi Vasile V. Filip,-"Universul colindei romanesti" unde, autorul va spune urmatoarele lucruri:(pg.168):
"Vom mai mentiona in final,ca tot in contextul "deschiderii cerurilor, " trebuie sa intelegem vizita lui Dumnezeu, cu sotul sau, (de obicei sfantul Petru), mai intai la casa bogatului, ("in mijlocul satului"), unde sunt rau primiti, si apoi la cea a saracului, ("la marginea satului"),unde li se ofera cu drag cina putina ce sporeste insa miraculos. Dumnezeu isi invita apoi insotitorul, "sa urce"(arareori ni se spune pe ce anume,
si aflam ca este vorba (...)de umarul stang si drept al lui Dumnezeu, fie(...)( de doi pomi, un par si un mar), pentru a vedea casa bogatului, in mijlocul iadului, iar pe cea a saracului, in mijlocul raiului.Avem de-a face cu un tip (154, Bogatul si saracul,) extrem de bine reprezentat cu deosebire in Transilvania, nordul Moldovei, si al Crisanei, tocmai datorita caracterului sau moral si mesajului sau adanc uman."
Fiti atenti acum la ceea ce face Vasile V.Filip.Raporteaza aceasta intamplare, la mitul grecesc al lui Filemon si Baucis, care ii ospateaza pe Zeus, si insotitorul sau Hermes.Dar aceasta poveste mitologica greaca, este de fapt povestea ebraica, sau Biblica, a lui Avram si a Sarei.
"Episodul final al "urcusului" lui San-Petru, (pg.169),ar putea parea(observati ca in clipa asta, autorul incepe sa se joace de-a ghicitul), o amintire estompata a urcusului pe munte, al Biblicului Lot(tema mitologica este aceeasi) cel salvat de ingerul Domnului, de la distrugerea prin foc a Sodomei( Facerea 19) daca nu ar capata un inteles dincolo de posibilele influente biblice, cand il punem in relatie cu motivul "coborarii" urmarit in ultimele paragrafe."
Dezacordul meu porneste de la faptul, ca autorul, foloseste sursele de informatie dupa bunul sau plac.Raportarea unor motive folclorice, la alte motive folclorice, nu rezolva problemele, cu atat mai mult cu cat acceptarea unei variante sau alteia se face dupa placerea subiectiva a autorului, care agreeaza sa cocheteze cu o anumita varianta mitologica, in detrimentul alteia, fara sa observe numitorul comun care le leaga,-in cazul cand acest numitor comun exista.Ori primul munte pe care se urca"Sfantul Petru", este Muntele lui Dumnezeu , Horeb, unde el ajunge cu copiii lui Israel, si capata de la Dumnezeu, Tabla Legilor, cu cele zece porunci.Intorcandu-si privirile spre Egipt, Sfantul Petru/care este de fapt Moise, vede bogatul(pe Faraon) si casele sale, in mijlocul Iadului(Egipt, vazut aici ca si in alte locatii ca un tinut al lumii infernale, o lume a mortilor.)Despre Muntele lui Dumnezeu,-Horeb, se vorbeste in colinda lui Densusianu, si apoi in aceasta cplinda a "Bogatului si a saracului, cand Moise(Sf.Petru, se va urca pe umarul stang al Domnului.Ori in clipa cand sf.Petru/Moise, se suie pe umarul drept al lui Dumnezeu, acesta este Muntele Nebo, despre care am amintit, si de unde Moise, va vedea toata tara Canaan, in magnifica ei splendoare.

Nasterea din piatra.
Monica Bratulescu, asa numeste acest tip de colinde:"Nasterea din piatra".Vasile V.Filip, le acorda atentia cuvenita, in cartea "Universul colindei romanesti".Haideti sa incepem tot cu colinda lui A.Viciu:
"Piatra, piatra, solovata,
Lerui Doamne,
Sede-o maica-ngenuncheata,
Ca sa nasca fiu din piatra,
Fiu din piatra s-a nascut,
Matura-n mana i-au pus,
Ca sa mature pamantul,
Pamantul cu gozurile,
Si cerul cu negurile."
Sunt tentat sa fac o observatie generala.Observati ce versuri frumoase, si ce mesaj simplu.Ei bine, cei care complica de regula lucrurile, suntem noi cercetatorii care reusim in majoritatea incercarilor noastre de interpretare folclorica,sa transformam textele cele mai simple in ceva atat de misterios si infricosator, incat cel care ne citeste, trebuie de fiecare data sa o ia de la capat, avand doua alternative:Ori sa ne citeze,-si sa dea in felul acesta vina pe noi, pentru toate bazaconiile pe care sunt nevoiti sa le suporte, ori plecand de aici, sa complice si mai tare lucrurile, facandu-le fara inteles.
"Majoritatea comentatorilor motivului, de pana la V.Kernbach, l-au raportat la mithra incepand chiar cu autorul culegerii din care am citat,Alexiu Viciu,-scrie Vasile V.Filip, -primul care a publicat o varianta a acestui tip.Iata mentiunea sa intr-o nota de subsol:
"De fapt este imposibil a nu intrevedea in aceasta colinda, un rest din cultul lui Mithra=Sol invictus, ce se serba dupa datele fenicienilor, la 25 decembrie."Mithras se numeste, -"cel ce s-a nascut din stanca, din pestera adanca."
Ideia transmisa de A.Viciu, nu este de loc rea.Dar cand alaturi de Mithra, se mai mentioneaza faptul ca la fel se nasc si frigianul Agiditis, hititul Ullikummi, eroul osetin Papas, ajungandu-se la Iisus Cristos, care si el se naste intr-o pestera(Betleem), dar si reinvie dintr-un mormant sapat in stanca, lucrurile incep sa scape de sub control.As putea sa spun chiar ca o iau razna de-a binelea, atunci cand se fac observatii similare legate de zeitati locale din Asia Mica, Extremul Orient, India si Polinezia, zeitati care si-au facut un hoby din nasterea din piatra, spre disperarea cercetarii, care nu stie cum sa interpreteze problema.Lucrul acesta l-a facut pe V.Bologa, care are si el o culegere de colinde asemanatoare, sa vorbeasca in mod perfid despre " piatra de nastere "sau de nasteri,inlocuind aceasta piatra cu o caramida(spre disperarea femeilor care se simteau mai bine pe bolovanii aceia decat pe caramida patratoasa, care le umplea spatele de vanatai),idee impartasita si de alti autori si autoare.Pentru ca lipsea cireasa de pe tort, autorul, din a carui carte citam,mai face aluzii la Vechiul Testament,la Occidentul European,se intoarce la mitologia greaca, unde-i citeaza pe Deucalion si Pirra, s.a.m.d.In felul acesta, cititorul are certa impresie ca isi pierde haturile asemenea lui Faeton, iar carul lui, o ia la intamplare pe ogoarele miturilor, aproape fara adresa.
Ce trebuia sa faca Vasile V.Filip? Sa caute calea cea mai simpla a interpretarii textului colindei.Trebuia sa ne spuna clar,fara umbre de ezitare-nu sa ne plimbe, ca sa ne oboseasca-cine este femeia care naste, cine este pruncul pe care il naste,ce reprezinta matura pe care maica-sa sau altcineva, o cumpara pruncului, pentru ca acesta sa mature cerul si pamantul.Raspunsul se poate da in trei randuri:
Femeia care naste, este insula Delos.Mitologia, foloseste imaginea feminina a mamei nascatoare,care este cunoscuta sub numele de zeita:Leto sau Latona.Dar ideea ca mama este de piatra, apare si intr-una dintre variantele baladei Mesterul Manole, unde femeia este "zidita", si ea spune:
"Si tzatza din dreapta
S-a facut ca piatra,
Si tzatza din stanga,
S-a facut ca stanca,"
pentru ca la un moment dat, sa-i spuna frustrata, fiului ei:
"Suge maichii-odata,
Ca sunt stean de piatra".
Fiti foarte atenti, doamnelor si domnilor.Vorbim despre acelasi lucru si in versurile colindei lui Viciu, si in balada.
Cine este copilul nascut? Este Apolon, soarele.In basme, se va naste impreuna cu sora sa, zeita Artemis, iar mastera cea rea,(Hera), ii va schimba pe cei doi copii, cu niste catei, aluzie ca Latona era o zeita lupoaica, iar copiii ei se vor naste cu aceeasi infatisare, fapt pentru care Apolon, va fi cunoscut in antichitatea greaca sub numele de Apolon Lykios(Sau Apolon Lupul).Aceasta aluzie greaca, la natura salbatica a mamei si copiilor ei, o vom regasi intr-o serie de colinde, unde Maica Domnului, sau alti sfinti crestini, vor avea o infatisare salbatica, fiind confundati cu vanatul de catre vanator.Entitatea divina, se confeseaza vanatorului si-i atrage atentia ca nu este ceea ce vede el, ci este Sfanta (sau sfantul )oarecare, trimisa pe pamant, din diferite motive.Exista aici si o arhaica credinta totemica, care vine si subliniaza pe de o parte friica omului primitiv de lumea salbatica inconjuratoare, cerea ce l-a determinat sa se inchine anumitor animale salbatice mai puternice decat el sau de tehnologia sa inventata pentru vanatoare: Piatra, bata, cutitul de obsidian.Dar in acelasi timp, s-ar putea sa fie vorba de amintirea propriului stramos care facea legatura dintre el si lumea salbatica, si care devenise un intermediar intre cele doua lumi:aceea care se mentinea in statutele ei conservatoare si cealalta care fugea din rai, pentru ca intr-un fel sau altul, indraznise sa se asemene lui Dumnezeu.
Ce simbolizeaza matura?La fel ca ariciul, este un simbol al razelor soarelui, care alunga negurile diminetii si matura pamantul(glodurile) cu razele.Daca dupa aceste destainuiri, avem nevoie de argumente, pentru a sustine cele afirmate, lucrul acesta se poate face cu usurinta.
Sa citim cateva cuvinte despre Latona:
"Latona(Leto), este o titanida din mitologia greaca,fiica a cuplului Koios-Foibe.Pentru relatiile ei ilicite cu Zeus, este prigonita din gelozie de zeita Hera,(sotia lui Zeus), care cu ajutorul moasei divine, Eileithyia, ii intarzie nasterea.Aceeasi Hera, o obliga pe Gaia, sa ii refuze orice adapost.Peregrinand prin lume, Leto gaseste refugiu ospitalier abia pe inexistenta pana atunci insula Delos, pe care zeul marilor a scos-o la suprafata prin emergenta, unde zeita Latona, va naste dupa noua zile si noua nopti, doi prunci gemelari, Apolon, si Artemis.Nasterea lui Apolon s-a savarsit pe coasta Aticii, pe acel promontoriu cunoscut sub denumirea de "Zoster"-"Cingatoarea", cand Leto, ca sa nasca fara dificultati, a fost nevoita sa il desfaca de pe mijlocul ei.Motivul acesta va intra in folclor, unde, nu de putine ori, il vom intalni in relatie cu povestea lui Apuleius, "Magarul de aur", dar noi il punem in legatura cu una dintre muncile lui Heracles, si respectiv, cu razboiul troian.Leto, este o zeita arhaica,locala, avand vechi consacrari:
Un oras in insula Creta, un templu in Asia Mica, un crang sacru in insula Rhodos, o padure pe unul dintre bratele de varsare ale Istrului in Pontul Euxin.
Prigonita de Gaia, care nu ii permite sa nasca in zona continentala, zeita s-a dus sa nasca in insula Ortygia, adica, in "insula de piatra",cum o numeau vechii elini.Pentru ca insula aceasta era o insula pustie, pe care nu crestea iarba, poate numai rugii aceia de care se va impiedica mai tarziu sfanta Fecioara Maria.Insula era acoperita de pietroaie albicioase, si maracini, asa cum am spus si mai inainte.Din cauza pietrelor ei albe, s-a mai numit si insula Alba, care in greceste se spune Leuke.
"Insula de piatra", va intra in folclorul romanesc, sub influenta culturii grecesti sub numele de "piatra solovata", iar alteori, va capata numele de "Dealul", amintaind prin fonetismul sau de insula Dilos, sau Delos.
In "Sarbatorile la romani", a lui Tudor Pamfile, citim:
"Ca sub dealul cel mai mare,
Rasare un mandru soare,"
ca mai departe sa gasim acelasi lucru:
"Ici in deal(adica in insula Delos) colea in vale,
Iata soarele rasare,
Sfantul soare-a rasarit,
Si pe noi ne-a-mpodobit.."
etc.
Faptul ca soarele s-a nascut pe" insula de piatra", pe Ortygia(insula Prepelitelor), pe "insula Delos",sau "insula Alba(Leuke)" a facut sa se spuna, ca el este nascut din piatra, adica pe aceasta insula de piatra,si dupa care cum era si normal, soarele s-a urcat la cer, adica a "inviat", ceea ce i-a facut pe comentatori sa traga cele mai nastrusnice concluzii.
Dar soarele, are o calitate neobisnuita.El iradiaza lumina si caldura, facandu-l pe omul simplu sa-l transforme pe soare, in primul maturator al S.S.B.-ului,si probabil singurul care a intrat in legenda.Unele colinde romanesti, cer gazdei sa se pregateasca pentru colindatorii care vin, punand slugile, sa mature curtile.S-a spus ca lucrul acesta este un fel de ritual, menit sa alunge duhurile rele si impure din spatiul gazdei, pentru ca acesti colindatori sa-si tina ritualul intr-un spatiu marcat de sacralitate.Va amintiti de filozoful lui Gogol, care va desena un cerc in jurul lui? Acelasi lucru il fac si slugile gazdei."Ei matura curtile", nu in sensul in care procedam noi la ora actuala, ci" facand lumina."
Sa ne intoarcem la relatia Gheea-Hera-Latona:
"Marea zeita Hera, o obligase pe Gaia,-zeita Pamant,-sa-i promita ca-i va refuza Latonei, orice adapost".
Sa citim acelasi refuz in scrierile lui Alexandru Mitru:
"Gheea, nu i-a dat voie Letei(Latonei), sa nasca in nici un coltisor de pamant.Umbla pe drumuri grele Leto, plangand de jale, in dureri, si nicaieri nu putea naste."
Acum fiti atenti, pentru ca se va intampla ceva neobisnuit.Colindele despre "Nasterea Domnului",vor prelua acest pseudo-arhetip legendar, transformand-o pe Latona, in Maica Domnului:
"Durerea cand s-a-ntetit,
O leroi Doamne,
Maica sfanta s-a pornit,
Cu par galben despletit,
Prin Vitleim(Betleem) a umbla,
Vre-un locas de va afla,
Gazda buna s-o primeasca,
Unde pe Cristos sa-L nasca.
Se plimba in sus si-n jos,
Caci batea vant friguros,
Si-avea vesmant de argint,
Ca nastea pe fiul sfant.."
Daca in acest colind, nu apare totusi clar motivul refuzului nasterii pe pamant,lucrul va apare evident in colinda "Vestirea pastorilor", care suna dupa cum urmeaza:
"Noi, v-aducem veste buna,
Veniti cu noi impreuna,
Ca Fecioarei Maria,
S-a-mplinit acum vremea,
I-a sosit ceasul sa nasca,
SI UMBLA DIN CASA-N CASA
NIME-N LUME NU O LASA
SI NU VREA S-O GAZDUIASCA
Scriptura sa se-mplineasca,
Sa se nasca Domnul sfant,
Intr-o iesle pe pamant."
Mergand pe valorile de semnificatie, ale celor aratate pana acum, ajungem la cateva concluzii extrem de interesante:
Isus Hristos, este unul si acelasi cu Apolon/Soarele.
(Ca o curiozitate, aratam ca numarul de apostoli, este de 12, ceea ce corespunde cu numarul constelatiilor zodiacale.Mai mult decat atat, printre apostoli, se gasesc doua perechi gemelare, corespunzand constelatiilor Gemenii si Pestii.Tot aici vom gasi si un apostol femeie, -Maria Magdalena- corespunzand constelatiei zodiacale Fecioara.)
Fecioara Maria, este una si aceeasi cu Latona (Leto).Dar va trebui sa fiti atenti, deoarece Latona este cand o insula(mama de piatra, care va naste un prunc din piatra,)cand va fi insasi zeita pamantului Gaia, si amintiti-va ce i-a dat aceasta sa inghita sotului ei, pentru a-l scapa pe Zeus de la pieire.De asemeni, mama nascatoare a lui Hristos, va imprumuta in anumite colinde romanesti, o parte din destinul fecioarei,din "Magarul de aur" a lui Apuleius, s.a.m.d.
Insula Delos, s-a preschimbat in religia crestina, in "Ieslea" din Betleemul Iudeii, unde Maria, sotia lui Iosif, il va naste pe pruncul sfant.
Am sa va spun acum doua povesti, care se intalnesc intr-un loc amandoua.Una este mitologica, cealalta este istorica.Prima se numeste "Mitul cosmogonic romanesc", a doua este povestita de Herodot, parintele istoriei. Mitul, il voi reda in versiunea lui Vasile V.Filip, si este corect povestit de autor, care-l preia din Legendele lui Tony Brill, si de la alti autori.(pg.29):
"Dumnezeu si dracul, se intalnesc deasupra noianului de ape, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul sa ia pamant in numele lui, pentru a face lumea peste apa.Dracul ia insa pamant in numele sau, dar apa i-l imprastie.(alteori pamantul il arde, dracul fiind nevoit sa-l arunce, dar devenind prin cumularea efectelor,-negru.)Au loc trei incercari repetate, iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i asculta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit, dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin pamant pe sub unghii, din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea."
Si acum, cea de-a doua poveste:
"Mai inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei, Darius incearca sa intimideze lumea grceasca, printr-o campanie diplomatica.Solii, "Marelui Rege", vizitara pe grecii insulari, apoi pe cei continentali, ca sa le ceara "pamant" si "apa"(in numele sau), ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasos-ul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic, dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, ca sa-si ia pamant si apa de acolo, cat doresc."
Ceea ce vreau sa va spun punand fata in fata aceste doua povestiri, este faptul ca "Facerea " romaneasca, porneste de la aceasta intamplare, povestita in Istoriile lui Herodot.Cunoscand evenimentul istoric de la care s-a pornit, putem sa ne dam seama, cu o oarecare comoditate cine sunt personajele mitului:
Regele persan Darius, se considera a fi Dumnezeu.Nefartatul, in cadrul mitului care se duce pe fundul(sau in strafundul marilor, ceea ce presupune o miscare vectoriala nu in adancime, ci pe orizontala reperelor geografice,)apei, ii reprezinta pe solii regelui persan, in numele caruia acestia cer pamant si apa,ca simbol al recunoasterii regalitatii persane.
Vreau sa mai adaug ca episodul apare si in "scrisoarea a III-a" a lui Mihail Eminescu, si traditia persana exista si la ora actuala.Cand un sef de stat de duce intr-un colt de tara,este primit cu paine si sare,ca semn a recunoasterii regalitatii, chiar daca aceasta regalitate a fost inlocuita cu altceva intre timp.
Din nou despre Latona nascatoarea de zei, si Maica Domnului.
Am aratat ca insula pe care va naste zeita Latona, se numeste Delos, si pentru ca grecii in miscarea lor migrationista catre rasarit , au intrat si in Pontul Euxin, intemeind in vecinatatea Istrului, o serie de colonii/ cetati,ei au adus acest cult al zeitei in acest spatiu geografic, consacrandu-i o padure, care o cunoastem si noi sub numele de Letea,(si nu este exclus ca undeva in aceasta padure-sau crang, a zeitei grecesti, sa se gaseasca ruinele unui templu, sau prezenta unui altar), fapt care va provoca o confuzie interesanta.Prezentra zeitei, va monopoliza si alte lucruri virtuale, ca insasi insula, si respectiv numele purtat de catre aceasta insula.In felul acesta, padurea Letea, va fi considerata insula, sau situata pe o insula, iar numele ei va fi acela de "Insula Alba", sau "Leuke".Facem aceasta afirmatie, deoarece, exista doua reprezentari mentale total diferite intre ele despre insula.In vreme ce unii exegeti ai antichitatii, o numesc "insula stancoasa",(ceea ce ar fi corespuns imaginii arhaice a insulei de obarsie, care trebuia sa fie de piatra,Pausanias, vorbeste despre cu totul altceva:
"Exista la gurile Istrului(dar unde erau aceste guri ale Istrului, pe vremea lui Pausanias?) in Pontul Euxin, o insula inchinata lui Achilleus,(dar insula trebuia sa fie inchinata lui Apolon, din moment ce insula, care era mama lui, avea sa-i dea nastere acestuia), numita Leuke.Ea are o circumferinta de 20 de stadii, ( si atentie)- este plina de paduri stufoase si animate, unele salbatice, altele domestice.In ea se afla un tremplu al lui Achilleus(mai degraba a lui Apollon) si o statuie.(Reprezentandu-l pe zeu, pe Apollon).
Sa ne intoarcem la versiunea originala a nasterii zeului Apollon de catre zeita Latona.Ea este redata de discutia pe care o poarta Ulise cu frumoasa Nausicaa:
Uimit de frumusetea fecioarei feace, Ulise ii spune Nausicai:
"Privindu-te, uimirea ma cuprinde,
In Delos doar vazui asa un lujer,
De finic,care fraged rasarise,
Pe lang-altarul zeului Apollon.(...)
Cum vazut-am
Mladiul copacel,uimit in fata-i,
Am stat eu indelung, ca n-a fost altul,
Mai gingas din pamant crescut ca dansul."
(pg.159/160,Odiseea de Homer, in traducerea lui George Murnu.)
Explicatia data la subsolul paginii 160, este foarte interesanta:
"Ulise o comparase mai sus pe Nausicaa, cu un vlastar.Arborele mentionat este celebrul palmier, de care s-a sprijinit Latona, cand l-a nascut pe Apollon in insula Delos.Langa arbore, i-a fost inchinat zeului, un templu.Palmierul din Delos, era considerat nemuritor, si mai putea fi inca vazut pe vremea lui Cicero."
Intr-o colinda, intitulata: "In drum spre Vitleim(Betleem), (Vezi Colondele Domnului I.E.), citim:
Iara mai plecara,
Si un mar aflara,
Maica se oprea,
De el se ruga:
-Mar primeste-ma,
Mar uimbreste-ma,
Racoreste-ma.
Marul se-nchina,
Crengile-si pleca
Umbra si-o latea,
Soarele pierea,
Sfanta c-atipea."
Umbra protectoare pe care o imprastia marul in jurul Maicii Domnului era chiar umbra zeitei, din moment ce Noaptea este cea care da nastere soarelui.Citind aceasta colinda, si altele similare, in care Maica Domnului se sprijina sau isi gaseste adapost sub un copac, nu este asa ca nu mai stiti ca marul, introdus in colinda de crestinism, era de fapt palmierul de care se sprijinise zeita Latona ca sa-i nasca pe cei doi copii sfinti: Apollon si Artemis? Dvs., veti citi insa in cartile exegetilor, tot felul de lucruri neadevarate si fantastice. Este dreptul Dvs. sa alegeti ce va place, daca argumentele noastre sunt insuficiente.

Colinda
As vrea sa va spun, ca exista o serie de colinde (am gasit in aceasta directie una la Pamfile, ) care vorbesc despre Isus Cristos.Ele fac parte din asa numitele colinde religioase,al caror continut, in general este urmatorul:
Colindatorii anunta ca ei vin si colinda, aducandu-l cu ei pe pruncul Isus.Continutul colindei, asa cum este el spus in versuri, este urmatorul:(Colinde, culegere G.Breazul/cu desene de Demian,/Postfata de Titus Moisescu,/Editura Fundatiei Culturale Romane,/Bucuresti, 1993):
"Noi umblam si colindam,
Florile dalbe,
Si pe Dumnezeu purtam,
Florile dalbe,
Mititel si-nfasetel,
Florile dalbe,
Fasa dalba de matase,
Sa-i fie moale la oase,
Scuticel de usunic,
Moale sa-i fie la trup,
Chichiuta de bumbac,
Moale sa-i fie la cap,
Dar ce este-n fundul ei?
Dar ce este-n fundul ei?
Este-o piatra nestemata,
Ce cuprinde lumea toata,
Tarigradul jumatate,
Rusalimu-a treia parte."
Interpretarea care se atribuie textului, este de regula cea profana, si  se identifica cu insusi continutul materialului prezentat.Ori lucrul acesta nu este adevarat, deoarece valoarea de semnificatie este alta.Ceea ce ati citit Dvs aici, se leaga de predica tinuta in capela imperiala din Paros, predica transmisa sub denumirea de :"Narratio de imagine Edessena",(Povestea portretului din Edessa).Ea a fost spusa la 16 august, 945, de catre cineva apartinand cercului de coregenti din jurul lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul.Aceasta poveste este povestea Mandylionului, sau a ceea ce noi cunoastem sub numele de Giulgiul din Torino, in care a fost infasurat trupul lui Isus dupa coborarea de pe cruce si asezat in mormantul cel nou al lui Iosif din Arimatheea.Ca sa intelegeti mai bine, amintesc ca intr-una dintre variantele crestine ale Mioritei ,ciobanasul cere oitei nazdravane un lucru neasteptat:
"din a mea gluguta,
Sa-mi faci iconita."
Ori aceasta gluguta pe care providenta o preschimba in mod miraculos intr-o iconita, reprezentandu-l pe Isus, fara ca icoana sa fie facuta de o mana omeneasca, este o referire la Mandylion, sau la Giulgiul din Torino.Atrag atentia celor care vor citi aceasta balada sa fie atenti la ceea ce se spune acolo.Povestea se refera aluziv la aducerea Mandylionului la Constantinopole, care apare in colinda sub numele de Telegrad sau Tarigrad,legatura dintre mormantul lui Isus(ca localizare in Ierusalim) si Telegrad fiind evidenta:
"Este-o piatra nestemata
(Aceasta piatra nestemata fiind insusi Isus/sau mai bine zis icoana acestuia reprezentata pe Mandylion)
Ce cuprinde lumea toata,
Taridradul jumatate,
Rusalimu-a treia parte."
Ca sa intelegem mai bine despre ce este vorba in colinda, vom apela la cartea "Isus" a domnilor Holger Kersten si Elmar R.Gruber.Inainte de moartea sa, Isus a trimis o scrisoare regelui Agbar, ca va veni dupa moartea sa la Edessa.Conform povestii lui Agbar, dupa moartea lui Isus, discipolii acestuia au trimis la Edessa un strigator public, care venea din Paneas, aducand portretul Mantuitorului, pe care avea sa-l inmaneze regelui Abgar.
Inainte ca Tadeus sa se prezinte la el (la rege) acesta si-a pus portretul (lui Cristos) pe propria lui frunte ca un semn, si a intrat.Abgar l-a vazut venind din departare,si a crezut ca zareste o lumina orbitoare tinand portretul purtat de Tadeus.Uluit de stralucirea insuportabila, Abgar care era bolnav, a uitat de durerile sale, de picioarele paralizate si s-a sculat din pat, venind in intampinarea icoanei.Prin atingerea acesteia, el a reusit sa se vindece de lepra pe care o avea de mai multa vreme.Abgar, numit si Abgar Ukkama, era al unsprezecelea rege al Edessei si al cincilea care purta acest nume.Intalnirea dintre Tadeus si regele Abgar, s-a petrecut in anul 343 dupa calendarul celor din Edessa, sau in anii corespunzatori, 32 sau 33, an in care potrivit cercetarilor, Hristos a fost rastignit.Tadeus nu a prezentat giulgiul regelui Abgar sub forma sa initiala.El l-a dat unui bijutier care sa-l aduca la niste dimensiuni mai mici, si sa-l impodobeasca astfel, pentru ca fara a-i modifica continutul, giulgiul sa devina un fel de icoana mai mica, dar care sa capete o anumita stralucire si gratie conform continutului pe care il prezenta.Lucrul acesta a fost infaptuit de prietenul lui Tadeus, Aggai.Giulgiul a fost impaturit in trei, apoi a fost construit pentru el o caseta deosebita.Pentru a centra mai bine imaginea, au fost cusute pa marginea imaginii infasurate, fasii laterale de panza care aveau aceeasi lungime cu giulgiul.Colinda noastra romaneasca face aluzie la aceste aspecte atunci cand spune:
"Si pe Dumnezeu purtam,
(...)
Mititel si-nfasatel,
Si la fata-i frumusel.."
sau:
"Fasa dalba de matasa,
Sa-i fie moale la oasa," si:
"Scuticel de usunic,
Moale sa-i fie la trup."
Ceea ce spune colinda, referindu-se la Isus copil, se refera in fapt la impaturirea mandylionului, care este redata in colinda sub forma "Isus infasatel".Colindatorii nu sunt decat cei doi din cei saptezeci, pe care Isus ii trimisese inaintea sa, ca sa-L vesteasca.Ulterior colindatorii vor deveni Tadeus, care aduce mandylionul, in timp ce gazda care se scoala sa-l intampine pe purtatorul acestei icoane, este regele Abgar.
_________________

Rastignirea

Colo sus,
Colo mai sus,
Este-o dalba manastire,
Slujba mandra cine face?
Noua popi ce-s mai carunti,
Noua dieci mai micuti.
Slujba mandra cine-o asculta?
Cine-asculta
Maica sfanta,
C-un fiut micut in brate.
Fiul plange si scanceste.
-Ce plangi fiutu de-al meu?
-Sa stii maica ce stiu eu.
La curtile lui Pilat
Multi jidovi s-au adunat,
Si-mi cioplesc cruce de brad.
Si-o cioplesc in lung si-n lat,
Maicuta pe al meu stat.
(Cules din Ardeal, impart.de d-l.P.Uglis./Tudor Pamfile-Sarbatorile la romani, pg.307.)

Comentariu.
Colinda este Nou Testamentara, vorbind despre "dalba manastire" care este Ierusalimul, si de conflictul ce se va produce intre vechiul templu, sprijinit de preoti si biserica noua reprezentata de Cristos copil.Crucea destinata rastignirii reprezinta si nucleul credintei crestine, deoarece sugereaza nu numai sacrificiul Mantuitorului, dar si simbolul noii biserici care se va naste si in numele careia vor fi sacrificate victime nevinovate, nu numai cu referire la Isus.Pentru ca si acesti nevinovati care au imbracat haina lui Cristos, vor fi sacrificati luand asupra lor pacatele nelegiutilor care i-au lapidat.