Forum.Citatepedia.ro

Literatură => Lecturi => Subiect creat de: vanghelis007 din 24 August 2009, 09:37:02



Titlul: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 09:37:02
Teoria creatiei folclorice, a dat nastere la doua curente  care se contrazic reciproc.Primul, se numeste al monogenezei,faptul ca basmul, (sau orice alt produs cultural de natura folclorica,)este creatia unei persoane sau unui grup , apartinand unui anumit spatiu cultural, care poate fi identificat pe teren..Monogeneza, presupune existenta unui singur loc, unde s-a produs actul de creatie, excluzand posibilitatea ca acest proces creator sa se fi manifestat simultan, in mai multe locuri.
Alti exegeti au negat cu vehementa monogeneza, sustinand ca un basm, sau orice alt act de creatie culturala, se poate naste in mai multr locuri simultan.  In ce priveste basmele  si in general toate produsele folclorice ,uitam ca unele  sunt produse de creatie, iar altele sunt produse de transport memorial.
Pentru a intelege amintim ca Biblia, desi este scrisa in limba romana, nu este un produs de conceptie autohtona.In acelasi timp, se mai  uita un lucru. Este vorba de puterea de difuziune a produsului cultural folcloric in comunitatea culturala.In vreme ce acest proces de difuziune se produce la nivelul unui anumit moment cronologic, in plan orizontal ,produsele memoriale sunt difuzate vertical pe axa timpului.
D-l Garabet Ibraileanu, spunea la un moment dat, chiar daca afirmatia domniei sale se va dovedi  discutabila, ca  Povestea lui Harap Alb, -a lui Ion Creanga,-este o adevarata epopee a poporului roman .Curiozitatea este ca anumite motive din Poveste se gasesc raspandite in tari cu care nici povestea lui Ion Creanga  si nici autorul nu a intrat in contact.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 09:45:28
Definitiile basmului.
Exista foarte multe definitii despre basm.
Dupa doamna Cecilia Stoleru,  basmul,este o specie literara a genului epic.Opera narativa in proza, (mai rar in versuri), de intindere mica sau mijlocie, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara.
Lazar Saineanu, arata ca basmul, este o forma a genului narativ, al carui caracter esential, este miraculosul, supranaturalul.
Nicolae Rosianu, citandu-l pe George Calinescu, considera basmul fantastic ca o creatie literara,cu o geneza speciala, in timp ce marele exeget, definea basmul, ca fiind o opera de creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase.
Ovidiu Barlea, considera basmul la modul comparativ, ca un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practici religioase,conceptii despre lume, etc.Potrivit exegetului, fictiunea creata, isi are radacinile in framantarile vietii economico-sociale, sfarsindu-se cu celalalt capat in virtualitatea a ceea ce ar trebui sa fie.
Dupa A.van Gennep,  basmul este o poveste miraculoasa si romantioasa, a carei actiune se desfasoara intr-un loc neprecizat, personajele, nu sunt individualizate.Basmul, raspunde unei conceptii copilaresti,  asupra universului, si manifesta indiferenta morala.
B.Malinowski, surprinde si alte calitati ale basmului. Astfel, basmul este o fictiune, are particularitati specifice,caracter dramatic in timpul desfasurarii , functie de divertisment.s.a.m.d.
Toate aceste definitii, desigur, foarte interesante, nu exprima cu adevarat esenta basmului in totalitate.Exista zone de tacere sau o serie de interpretari usor hazardate, deoarece definitiile, nu tin seama de valoarea de semnificatie a basmelor.Ori valoarea de semnificatie a basmelor,este data de catre mesajul istoric pe care basmul il transmite sub forma de simboluri.Realitatea pe care producatorul de folclor o percepe in mod direct sau in mod indirect,este restituita prin simboluri, prin semne, care corespund acestei realitati.Ceea ce ni se ofera noua, ascultatorilor sau cititorilor,devine in felul acesta o mitologie a realitatii,care se accentueaza, pe masura ce povestitorul prin repetare, se indeparteaza de sursa informala primara. Din acest motiv, basmul nu reflecta o realitate, ci simboluri ale realitatii, prin constructia sa, el devenind o fictiune in totalitate


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 09:51:32
Definitia basmului, mentioneaza faptul ca,  realitatea este transfigurata in fabulos .Care realitate, doamnelor si domnilor ? Intr-o antologie comentata a basmelor culte, citim despre "Povestea lui Harap Alb" :" Fabulosul si realitatea, se insotesc deschis in Povestea lui Harap Alb..”( ?!)-Dar nu spune definitia ca realitatea este transfigurata in fabulos ?Iata ca dintr-o data, apare exceptia, ceva care contravine propriilor noastre definitii.Atunci ce trebuie sa facem?Sa consideram definitiile ca fiind deficitare,sau enuntul exprimat mai inainte ca nefiind corect?Dar ceea ce este mai surprinzator, abia acum urmeaza, cand autoarea afirma: “Lumea ce ni se dezvaluie, are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat.”Aceasta concluzie, se continua atunci cand citim : " Eroul principal al acestui basm, este mezinul Harap Alb, care nu este un personaj fantastic.Este insa un taran, cu calitati deosebite, dar nu supranaturale, cu insusiri morale, s.a.m.d.. "Stiti ce se intampla aici ? Autoarea, si nu numai ea,face o confuzie.Ea cauta realitatea in limbajul lui Ion Creanga, nu in simbolismul Povestii transmise.Ea vede realitatea, in ceea ce este de fapt perspectiva din care e spusa Povestea. Miorita este o balada pastoreasca, pentru ca ea este cantata de niste pastori.Mesterul Manole, este o balada a mesterilor constructori, pentru ca este zisa intr-un mediu al constructorilor.De foarte multe ori, adevarata realitate,  ascunsa de simboluri, este substituita de perspectiva din care ni se transmite informatia.Creanga este atat de hazos, atat de plin de verva, incat fara sa ne dam seama, realitatea Povestii, este inlocuita cu realitatea lui.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 10:09:00
Despre motivul folcloric si arhetip.
Definitiile motivului folcloric si arhetipului sunt multe.O realitate istorica, care serveste autorului drept model al creatiei sale artistice, poarta numele de arhetip.
Imaginea noastra reflectata virtual de oglinda, este o imagine motiv, care nu mai contine realitatea, ci numai o reflecta in mod infidel. O realitate istorica, devine motiv folcloric, atunci cand este reflectata in mod virtual in creatia artistica a autorului, sub forma de simboluri.Pentru a ajunge la cunoasterea adevarului istoric, cercetatorul de folclor, trebuie sa cunoasca foarte bine atat produsul folcloric cat si istoria nationala si universala.Numai pe baza acestei cunoasteri,el poate sa stabileasca obiectul (arhetipul istoric) si umbra generata de acesta (motivul folcloric.) Cunoscand valoarea de semnificatie a produsului folcloric (realitatea istorica sau arhetipul de la care s-a pornit), vom putea sa facem o clasificare corecta a mitologiei si folclorului, pornind de la datele  reale, istorice, nu de la cele fanteziste, pe care ni le dicteaza propriile noastre slabiciuni omenesti, sau aparentele mitului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 10:20:53
Basmul proza a absurdului ?
Aspectul fantastic, alunecand pana la absurd, al basmului se datoreaza transmiterii simbolice a mesajului narativ.Motivele folclorice, ca si personajele din basme, sunt fantastice si absurde, deoarece realitatea este retransmisa prin simboluri specifice mentalitatii noastre omenesti.Cand visam, imaginile visului nostru sunt simbolice.Noi nu facem decat sa umplem un spatiu vid, cu o realitate virtuala, in care ne miscam, traim, ca si in viata reala..Visul este o realitatea din oglinda care substituie realitatea simturilor noastre..Aceleasi procese mentale, care opereaza in cadrul viselor noastre sunt vinovate  crearea basmului fantastic. Aflam despre eroul basmului, ca s-a nascut din animal, din vegetal sau din mineral. Raportand aceste informatii la realitate, ele sunt contrazise de aceasta , deoarece primele contravin  logicii,  legilor firii, experientei noastre zilnice, bunului simt. Denaturarea adevarului, este  evidenta, din cauza ca noi nu mai tinem cont de valoarea de simbol a realitatii virtuale cu care operam.Acestei realitati simbolice,(sau motiv folcloric,) trebuie sa-i gasim corespondentul din lumea reala,  care se numeste arhetip si este numai unul singur.Raportarea haotica la realitate, a motivului folcloric virtual, nu rezolva problema, ci mai degraba, o complica.Din aceasta cauza, o afirmatie de genul : " Datorita originii absurde a eroului,insasi celelalte episoade devin si ele absurde, (in cadrul basmului) iar intreaga actiune este fondata pe absurd (pg.106) trebuie privita cu o mare rezerva, atata timp cat nu cunoastem valoarea de semnificatie a personajului.Setila si Flamanzila, sunt personaje fantastice, si automat sunt absurde, deoarece ele pot face ceea ce o fiinta omeneasca, nu poate infaptui. Dar consumul exagerat de apa si respectiv alimente, nu transforma in nici un chip cele doua entitati in figuri taranesti dintr-un spatiu rural, oricat de mult s-ar dori acest lucru.Personajele sunt simboluri ale unor fenomene meteorologice exceptionale, respectiv ale secetei care se manifesta in mediul acvatic, si cel terestru.In felul acesta, cunoscand valoarea de semnificatie a personajelor din basm, intelegerea simbolurilor lor, ne duce catre demitificarea Povestii si respectiv decriptarea absurdului si transformarea lui, intr-un mesaj logic, coerent, corespunzand unei realitati cunoscute candva de catre umanitate. Nasterea eroului din piatra, lemn, sau avand o obarsie animala, nu mai este deloc absurda, daca vom intelege ca personajul nostru s-a nascut pe o insula de piatra, sau undeva intr-un spatiu montan, in cadrul padurii, sau provine dintr-un trib care avea ca totem un anumit animal.Dar aceasta poate fi numai o explicatie.Pentru ca in ce priveste originea animala a eroului, vastul material etnografic si folcloric, ne determina sa credem, ca umanitatea, din care facem si noi parte, pastreaza in memoria colectiva, amintirea acelui timp dinainte de istorie, caruia Mircea Eliade i-a spus  ille tempore,  in care universul uman, sub forma primilor hominizi, paleo-antropi si respectiv homo sapiens, s-a desprins de maimutele arboricole,dand nastere in timp, marilor civilizatii umane.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 10:28:49
Despre national si universal in basme.
Daca Ion Creanga, l-a determinat pe Garabet Ibraileanu sa exclame fara nici un echivoc, ca " Povestea lui Harap Alb, este o epopee a poporului roman " nu trebuie neaparat sa credem orbeste ce a spus exegetul si nici sa pasim pe calea deschisa de catre acesta.Pentru ca vom gresi.Ion Slavici, a remarcat acelasi lucru pe care-l subliniem si noi, cand referindu-se la seductia exercitata de Creanga asupra conationalilor sai,l-a numit pe autorul humulestean mare maestru in ceea ce priveste intrebuintarea limbii romanesti. Dar acelasi Ion Slavici, face o afirmatie stupefianta : " De aceea au scrierile lui atata farmec.Ne-ncanta, nu atat ce ni se spune in ele( ?!) ci forma romaneasca a lui, atat ca conceptiune, cat si ca limba."
Cred ca s-a inteles, foarte clar despre ce este vorba aici.Nationalul in basm, este dat de autorul care transmite basmul, prin limbajul folosit de catre acesta, cata vreme, mesajul basmului poate sa fie universal.Revenind la ceea ce spuneam despre Biblie, acelasi lucru se poate spune si despre ea. Biblia este universala pentru ca nu apartine poporului roman, -prin continutul ei istoric si cultual,- dar este nationala, pentru ca este scrisa in Limba Romana.Si pe urma,-revenind la afirmatiile d-lui Slavici,-scopul unei cercetari, este opera unui autor, si nu farmecul pe care il degaja el in societate sau scriind o opera literara. Daca povestile lui Creanga, sunt nationale, cum putem explica faptul ca tipul A.Th.531 ,(Spanul), este atestat in intreaga Europa,  in India si in America, iar tipul A.Th.,513, (al tovarasilor supranaturali,) este raspandit in Europa, precum si sporadic in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson ed.1964.) Este foarte greu de explicat cum a putut Povestea lui Harap Alb, care a aparut in 1877, sa aiba o asa de mare difuziune, incat, a ajuns intr-o perioada relativ scurta, sa se raspandeasca in toata Europa, India, Africa si America. Daca lucrurile nu s-au petrecut asa, inseamna ca exista o alta explicatie.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 10:51:30
Personajele fantastice din basm.
Trebuie sa ai un mare curaj, sa sustii spre exemplu ca eroul Povestii lui Harap Alb, care poarta chiar acest nume,de Harap Alb, nu este un personaj fantastic, in schimb, este un  taran  cu calitati deosebite, numai pentru ca Ion Creanga l-a vazut si descris astfel, din perspectiva sa sociala.In ciuda acestui fapt, si vrand parca sa contrazica spusele comentatorilor , eroul intalneste in calea sa o serie de entitati fantastice,ca Pasari-Lati-Lungila,Ochila, Gerila, Setila si Flamanzila,cu care colaboreaza. Ori nu se poate intampla acest lucru, decat daca personajul are insusiri neobisnuite. Mai putem afirma ca Harap Alb, este o fiinta obisnuita, in situatia cand reusim sa reducem entitatile fantastice ale Povestii, la dimensiunile lor reale.Chiar daca s-au facut incercari in acest sens, acestea sunt destul de firave, si  dintr-un motiv oarecare, autorii respectivi, nu au avut curajul, sa le duca pana la capat.
Cele mai importante personaje din cadrul basmelor, sunt Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana.Etimologia numelor, nu a dus totusi la un rezultat corespunzator, desi astfel de rezultate, prezinta si ele gradul lor de interes in ce priveste interpretarea miturilor.Totusi, trebuie sa spunem, ca una spune basmul, si altceva se ascunde in spatele lui.Ne aflam ca intr-o galerie de arta, privind niste tablouri de pe pereti. In ciuda numelor sonore si moderne ale pictorilor in cauza,foarte multe din panzele maestrilor, au fost pictate peste un vechi original ca “Ieremia jelind pieirea Ierusalimului”, “Ospatul lui Baltazar”,sau  Iudita si Holofern Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana, sunt personaje centrale in majoritatea basmelor.O psihanaliza freudiana, ar vedea in aceste personaje, doi tineri animati de dragoste, care se cauta, trebuind sa invinga insa impotrivirea, fie a societatii in care traiesc, fie chiar a parintilor lor.Din aceasta perspectiva, tatal si mama, sunt vazuti ca niste creaturi malefice, cu care eroul, trebuie sa se confrunte obligat de soarta.O explicatie similara, au dat-o discipolii profesorului Freud, atunci cand au analizat basmul Scufita Rosie, ajungand la concluzia ca basmul, este o confruntare dintre o tanara pubera, cu sexualitatea adulta.Desigur, orice interpretare poate sa aduca o anumita lumina in cazul basmelor , dar ea trebuie sa dea un numar mult mai mare de raspunsuri la intrebarile ridicate de basm, pentru a putea afirma in cele din urma, ca s-a apropiat mai mult decat celelalte, de adevaratul mesaj transmis de piesa folclorica.Cum se creeaza un basm ? Exista aceste informatii memoriale pe care noi le numim arhetipuri, purtand in sine, nuclee istorice.Fie in forma bruta, -de arhetip,- fie intr-o forma prelucrata, -de motiv folcloric,- povestitorul le aduna laolalta.In momentul acesta se intampla ceva extrem de interesant.Arhetipurile, pot fi o serie de evenimente istorice, care nu au neaparat legatura intre ele, deoarece apartin unei cronologii care difera de la un eveniment istoric la altul.Desigur, se poate ca evenimentele sa aiba continuitate si sa fie din acest motiv, coerente, sa se lege in mod logic, unele de altele.In momentul in care povestitorul leaga intre ele motivele folclorice, el incearca sa le asambleze intr-un tot coerent, care este creatia sa folclorica.Dar sa fim foarte atenti la faptul ca el creeaza din motivele folclorice o povestire unitara, desi arhetipurile care stau la baza motivelor folclorice, sunt discontinui, apartinand unor perioade istorice diferite.Ce se intampla din aceasta cauza ?Eroul, in cazul nostru, Fat-Frumos, cat si eroina, Ileana Cosanzeana, desi aparent isi pastreaza individualitatea folclorica pe tot parcursul produsului cultural, in realitate, se schimba la nivelul arhetipurilor intalnite, devenind in permanenta altcineva.Astfel, Harap Alb, va fi la inceputul Povestii un anumit personaj, dar pe masura desfasurarii narative, sub acelasi nume, vom intalni alte personaje arhetipale, total diferite intre ele. Ori aceasta schimbare permanenta de  masca va duce la situatii hilare, cand personajul care este conceput de catre creatorul sau, pozitiv prin excelenta, sa capete si trasaturi negative, care aparent nu au nicio explicatie.In Dictionarul de mitologie a lui George Lazarescu,(Dictionarele editurii Ion Creanga), Fat-Frumos este definit astfel :
"Personaj din basmele romanilor, cel mai indragit de popor pentru frumusetea, barbatia, generozitatea si omenia lui, insusiri proprii poporului roman insusi.Este prototipul tanarului frumos si bun, al carui destin este legat de acela al Ilenei Cosanzeana.Impreuna sunt protagonisti in multe din basmele romanilor, s.a.m.d." Desi definitia este foarte frumoasa , permiteti-mi sa pastrez rezerva asupra a doua dintre formularile  autorului.
Fat-Frumos, este inzestrat cu o serie de calitati, dar aceste calitati nu sunt insusiri ale poporului roman, din moment ce noi il gasim pe erou intr-o serie de apocrife vetero-testamentare, cei care il creeaza pe Fat-Frumos din poveste, fiind Adam, Iosif, Moise, Solomon, e.t.c.Dar acelasi Fat-Frumos din" Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" a lui Petre Ispirescu, devine Ulise, deoarece basmul mentionat este un apocrif al Odiseei lui Homer dupa cum va vom demonstra in capitolele urmatoare.Fat-Frumos, nu este permanent un personaj pozitiv, respectiv bun, asa cum afirma exegetul.Astfel Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, devine un personaj negativ, in clipa cand sare cu calul in apa ca sa protejeze o nunta de furnici care tocmai atunci se gasise sa treaca peste un pod.Negativismul personajului, apare si mai bine reliefat atunci cand ne dam seama ca Harap Alb, reprezinta in acest episod (motiv folcloric) , detasamentul de care a lui Faraon , ce a intrat in apa dupa copiii lui Israel, cu gandul sa-i rapuna cu desavarsire, Povestea lui Harap Alb, fiind un apocrif vetero-testamentar.
Apeland la acelasi autor, sa vedem cum defineste acesta, cel de-al doilea personaj important al basmului, pe Ileana Cosanzeana.
Ea este  cea mai frumoasa si pura reprezentare feminina, din mitologia romaneasca, identica zeitei Venus, tipul frumusetii idealizate , craiasa a tuturor Zanelor. In unele basme, apare si ca o femeie razboinica, ocrotitoare a celor slabi.Destinul ei este legat de acela al lui Fat-Frumos.
Din nou, ne lovim de o definitie destul de nesigura, deoarece, orice comparatie al unui motiv folcloric, nu se poate face decat cu arhetipul sau, modelul care a stat la baza motivului folcloric.Comparand–o pe Ileana Cosanzeana cu zeita Venus a grecilor, nu facem decat sa comparam doua motive folclorice intre ele, apartinand unor sit-uri culturale diferite.Comparatia aceasta, poate fi adevarata, numai in cazul cand modelul grec cu care se compara eroina noastra, este arhetipul primeia, prin urmare basmul care vorbeste despre Ileana Cosanzeana, este un apocrif al unui basm cu un continut asemanator, apartinand culturii grecesti.Dar noi am aratat ca regula de baza a hermeneuticii, este ca un motiv folcloric pleaca de la un arhetip istoric, comparatia facuta de d-l George Lazarescu, nerespectand acest criteriu de evaluare.In momentul cand Ileana Cosanzeana este reprezentata ca o femeie razboinica, dintr-o data, exista o contradictie intre prima parte a definitiei, unde eroina basmului este reprezentata ca o femeie foarte frumoasa (forma idealizata) si o femeie razboinica (forma eroica). Este posibil ca povestitorul sa fi cautat sa o aduca pe Ileana Cosanzeana la acelasi numitor comun cu Fat-Frumos, barbatia acestuia, sa fi creat necesitatea unei replici feminine de aceeasi anvergura. Din nou, comparatia este destul de vaga, deoarece chiar daca in cea de-a doua imagine, am simti arhetipul istoric al personajului, acesta nu este conturat cu destula claritate, respectand conditia mentionata de catre noi mai inainte.In primul caz,Ileana ca o femeie frumoasa, si in al doilea caz, Ileana ca o femeie razboinica, exegetul trebuie sa gaseasca la nivelul istoriei, o femeie care sa indeplineasca cele doua conditii laolalta, sau separat, si atunci putem vorbi de doua personaje distincte, ceea ce ne-ar duce la ipoteza existentei a trei arhetipuri model diferite de geneza al eroinei din basm. Daca luam in discutie mitologia greaca, acest personaj feminin razboinic, este lesne de gasit.El se numeste Hippolita, este regina amazoanelor, fiica lui Ares-zeul razboiului. De la Apollo a primit in dar o centura care i-a fost luata de Heracles cand acesta le-a cucerit pe Amazoane, ajutat de Tezeu.Cu aceeasi ocazie, Heracles, a obligat-o pe aceasta, sa-l ia de sot pe eroul grec Tezeu. Lucrurile insa se complica, atunci cand o eroina la fel de razboinica apare in legendele nordice,- scandinave si germane,- cunoscute sub numele de  Cantecul Nibelungilor , eroina, care aici nu se mai numeste Hippolita ci Brunhilda.Si ca lucrurile sa fie mai interesante si ea poseda o centura care-i da putere si pe care nu poate sa o ia decat Siegfried.Ceea ce vrem sa subliniem spunandu-va aceste lucruri, este ca necomparand motivul folcloric cu arhetipul corespunzator, ne trezim in situatia stanjenitoare de a compara motivul cu alte motive folclorice similare, ceea ce nu duce decat la ratacirea noastra in labirintul mitologiei romanesti si universale.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 12:52:51
Personajele negative din basm.
Numarul fiintelor sau mai bine zis ale entitatilor negative din basm, este foarte mare.Cele mai cunoscute sunt balaurii si zmeii care locuiesc intr-o lume considerata de catre exegeti ca fiind virtuala, numita:  lumea cealalta. In afara de aceste doua categorii , universul nostru mitologic este populat de : moroi, strigoi, oameni, animale , pasari ciudate, stime, valve, zane, vrajitoare, solomonari, zburatori, s.a.m.d.Nu vom vorbi despre toate aceste entitati care fac obiectul diferitelor studii de etnografie si folclor, sau pe care le putem descoperi in Dictionarele consacrate acestui subiect.Haideti sa vedem cum defineste d-l George Lazarescu, balaurii din basme.
Balaurii,
" sunt animale fantastice, de proportii uriase, care apar in mitologia romaneasca, inchipuiti sub forma de sarpe cu aripi, picioare si mai multe capete, sau tot sub forma de sarpe, dar cu solzi mari si capete de cal..Sunt o intruchipare a raului, razbunator si distrugator.De multe ori ei apar si ca o personificare a cruzimii omenesti.Sunt prezenti in majoritatea basmelor romanesti. "
In primul rand, balaurii, indiferent cum sunt prezentati de fantezia creatorului popular, nu sunt animale, chiar daca exegeza incearca o delimitare fata de acestea, grupandu-le in categoria "animale fantastice" .S-a incercat la un moment dat crearea unui arhetip istoric in existenta animalelor preistorice, dar acestea au trait cu mult inainte de prezenta omului primitiv,nu posedau mai multe capete si nu debordau flacari pe nari sau pe gura.Revenind la definitia d-lui George Lazarescu, nu credem ca un concept poate da nastere altui concept, un lucru abstract, poate genera o alta abstractizare.Pasii nostri se misca intotdeauna de la concret la abstract, de la o realitate, la o imagine virtuala, la un produs simbolic mental..Exegetul, este pus in situatia sa explice apoi, sau sa raspunda la o serie de intrebari pe care le ridica imaginatia populara. Foarte bine, dar de ce balaurul are mai multe capete ? De ce improasca lumea inconjuratoare cu produse ignice ? De ce are aripi ? De ce poseda capete care seamana cu capetele de cal si nu cu altceva ?Sunt eternele intrebari care bat la usa dorintei de cunoastere, si cu care noi, copii fiind, i-am exasperat pe parintii nostri, pentru ca la randul lor, copiii nostri sa se poarte la fel cu noi. O interpretare corecta a miturilor si folclorului, presupune raspunsuri permanente la intrebarile pe care acestea le ridica.Si interpretarea este cu atat mai corecta, cu cat reusim sa dam cat mai multe raspunsuri logice, menite sa satisfaca nevoia de intelegere a fenomenului cultural popular si ale semnificatiilor sale ascunse. Definitia balaurului, pe care am citat-o mai inainte, cuprinde numai aspecte superficiale, formale, ea nefiind capabila sa patrunda in adancimea mitului, sa scoata de acolo valoarea de semnificatie a simbolului. Cuvantul "balaur," este un cuvant compus, alcatuit din doi termeni :" Baal "reprezentand divinitatea, uneori fara ca aceasta divinitate sa fie numita, si " Laur " forma alterata a termenului " laha " sugerand natura taratoare, animaliera , terioforma, a acestei creaturi serpentiforme. Dar sub numele de Baal, sunt cunoscute o serie de divinitati feniciene , ale caror cetati tutelate de catre acestea, se aflau intr-un conflict continu, intre ele, sau cu lumea inconjuratoare, din afara sferei lor culturale si cultuale. Datorita evolutiei evenimentelor in timp, s-a ajuns cu vremea la transformarea acestor divinitati exceptionale , in niste creaturi fantastice, in care elementele divine s-au amestecat cu cele profane, omenesti, au devenit simboluri si au dat nastere figurii atat de complexe a balaurului pe care il cunoastem in mitologia si folclorul romanesc.Balaurul, nu poate fi inteles decat prin decriptarea semnificatiilor simbolice continute de text..El are aripi si poate sa zboare, acestea fiind simboluri legate de miscare, de viteza de deplasare.Caii ca si corabiile, au aripi din acelasi motiv.Dar aripile sunt, repetam, simboluri ale iutelii, ale miscarii,ele fiind virtuale si nu un adaos fizic la anatomia vreunei structuri reale sauromorfe.Sarpele zburator din mitologia romaneasca, poate sa zboare, dar imaginea lui este redata cu aripi, pentru a putea intelege atat originea divina a acestuia, cat si faptul, ca se poate deplasa prin eter.Forma alungita, de sarpe, a balaurului, sugereaza o coloana in mars.Din acelasi motiv, Pasarila-Lati-Lungila, se poate lungi depasindu-si dimensiunile sale normale, putand sa se incolaceasca in jurul pamantului, sau sa ajunga la soare, la luna sau la stele.Solzii mari ai balaurului, reprezinta scuturile purtate de luptatori.Cand monstrul se deplaseaza, el poseda capete de cal, simbol al detasamentelor de razboinici calari.Capacitatea de a arunca foc pe gura si pe nari, se refera la distrugerile facute de cotropitori care sunt asimilati in plan virtual cu aceasta entitate cotropitoare fantastica.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 13:27:00
Va fac urmatoarea propunere.Pornind de la principiile hermeneutice, arhetip(istoric) =motiv popular(fictiune, simbol), la care adaugam cele cateva cunostinte legate de cele spuse de catre noi inainte, sa incercam citirea hermeneutica a catorva basme.

"Inima putreda".

"Inima putreda," este un basm din colectia de basme a domnului Ionel Oprisan.Basmul, debuteaza printr-un motiv folcloric,pe care noi l-am numit, potrivit continutului sau, "motivul Sefora".Vom reda mai jos, continutul motivului, asa cum apare el scris in basm.(pg.6):
"(Ionel) apuca un drum si merge catva timp asa si da de-o fantanitza. La fantanitza aia, el obosit de drum, se-apuca sa bea apa, sa se racoreasca,sa se spele pe picioare,cum era obosit si sta rezemat si dus.Intre timp,apare o fetiscana sa vie sa ia apa.Vine fetiscana.El da buna ziua.Ea nu multumeste.'Ci:
-N-am voie sa multumesc la nimeni.
(Ionel) ramase foarte uimit.Lua fata apa, pleca.Se duce in casa si-i spune lui taica-sau:
-Tata, un baiat tanar, uite-asa, asa, sta la fantana , mi-a dat buna ziua.
-Ci baiat e ala?Ia du-te si ada-l incoace.
Vine fata .'Ci:
-Vrei sa poftesti pana la noi acasa, ca te cheama taica-meu?"-s.a.m.d.
Motivul acesta corespunde unui motiv mai vechi, pe care il vom regasi in Vechiul Testament, la capitolul Exodul(2;15-21):
"Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa-l omoare pe Moise.Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian.A sezut langa o fantana.Preotul din Madian, avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat,le-a ajutat, si le-a adapat turma.Cand (fetele) s-au intors la tatal lor Reuel, el a zis:
-Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?
Ele au raspuns:
-Un egiptean ne-a scapat din mainile pastorilor si chiar ne-a scos apa si a adapat turma.
Si el a zis fetelor:
-Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela?Chemati-l sa manance paine.Si i-a zis:"
Ce vrem sa spunem aratandu-va aceasta coincidenta care nu este totusi coincidenta?Ca basmele, sunt apocrife ale altor lucrari mai vechi, in cazul acesta, basmul nostru este un apocrif vetero-testamentar.Lucrul acesta se intampla dincolo de vointa noastra, nerespectand interpretarile exegezei, care vede in acest basm, ca de altfel in toate basmele, orice altceva in afara de valoarea de semnificatie continuta de acestea.Curios, dar basmul continua sa ramana vetero-testamentar si mai departe:
" Mai Ionele uite care este situatiunea.Eu te iau ca copil aici, sa fii copil al meu, te fac vanator, da' cu conditia: numa-n Padurea Neagra sa nu vanezi.Incolo, in toate padurile poti sa vanezi."
Intotdeauna, o interdictie se refera la ceva sacru, care trebuie respectat, incalcarea sacrului putand fi atat de cumplita incat poate duce la moartea aceluia care o infaptuieste chiar fara sa aiba vreo vina.Cum apare aceasta incalcare a sacrului, in Vechiul Testament?
"Odata,(Moise) a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu,la Horeb."
Ce-i spune aici Dumnezeu lui Moise?
"Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta ; scoate-ti incaltarile din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant."
Interesant este faptul ca interdictia de a nu calca incaltat intr-un spatiu considerat sacru, este valabila si in ziua de astazi. Astfel cand vii din oras, te descalti la usa inainte de a intra in casa. Aceasta se intampla, deoarece, se da o explicatie profana fenomenului, legata de mentinerea curateniei, cata vreme ideea de sacru, pare sa se fi estompat, pana la pierderea totala, fiind substituita asa cum am vazut, cu altceva.. Ori casa, este o incinta sacra, un rai care a fost al strabunilor nostri, si ale caror spirite benefice ne vegheaza nestiute din icoanele pozelor lor, aflate pe pereti.Interdictia sugerata lui Ionel, se leaga de existenta in acel spatiu a unei entitati malefice, pe care povestitorul o numeste "Magaoaia".Iata descrierea intalnirii dintre om si monstru, desi vom vedea la un moment dat ca este vorba de cu totul altceva.
"Ce-avea el, niste prepelite acolo,si-a aprins focul,si-a-nceput sa le friga.(...)Intre timpul asta,o magaoaie mare(cu ocazia aceasta am aflat ca magaoaiele pot fi si mici,) a-nceput sa zica:
-Mi-e frig! Mi-e frig!
El:
Nu te dai jos sa te-ncalzesti?
-Pai,'ce nu.Mi-e frica de cainii tai."-s.a.m.d.
Acest motiv folcloric, este foarte celebru, el regasindu-se in foarte multe din basmele romanesti si universale.Chiar si Ion Creanga, i-a acordat toata atentia, repovestindu-l in "Povestrea lui Harap Alb," dar in poveste, magaoaia capata statutul unui personaj fantastic bine definit, cu numele de Gerila:
"Mai merge el cat mai merge, si cand , la poalele unui codru,numai iaca ce vede o dihanie de om,care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne,si tot atunci striga, cat ii lua gura, ca moare de frig."
Intr-un alt basm,-"Trifon Habaucul"- prostanacul de Trifon, scapa un sarpe dintr-un stog de paie, caruia el insusi ii daduse foc.Este vorba de acelasi lucru.Si ca mintea cititorului cat si a exegetului, sa se incurce in labirintul mitologiei, in "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", sluga diavolului, sta langa niste cazane mari, in care fierb mai marii sai de pe vremea cand eroul era un simplu ostean la imparatie.Datoria sa este sa incinga focul, ca superiorii lui sa fiarba, sau sa arda cat mai bine.Toate sunt bune, numai ca  scena apare redata de doua ori in Vechiul Testament, cand Moise merge cu oile la muntele lui Dumnezeu Horeb, si se intalneste acolo, cu Divinitatea:
"Ingerul Domnului, i s-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia de loc."
Magaoaia din basm, este imaginea solara a lui Dumnezeu, care ii vorbeste lui Moise din mijlocul rugului de flacari.Este Sarpele scapat din flacari de catre Ion Habaucul.Sunt sefii ierarhici ai fratelui rufos al lui Scaraotchi, unde Dumnezeu este vazut ca o trinitate, dar si ca un Dumnezeu al razboilui.Se mai intampla in cadrul basmului, ceva uluitor, care nu a fost explicat de exegeza, acelasi lucru ca si in cazul lui Polyfem: Magaoaia este orbita de Ionel cu fripturica lui, tot asa cum ciclopul este orbit de catre Ulise, dupa ce a fost imbatat.Secventa orbirii, apare si la Petre Dulfu, in Ispravile lui Pacala, atunci cand Pacala este trimis de catre popa cel hapsan la Moara Dracilor, sa macine niste saci cu... cenusa.In alte basme, -ca Scufita Rosie, spre exemplu, - locul orbirii este luat de imbatranirea lupului.Numai ca aceasta imbatranire nu este infatisata ca in Odiseea, cand Atena il ajuta  pe Ulise sa nu fie recunoscut de catre familia sa si mai ales de catre petitori.Alegoria din Odiseea, este inlocuita cu alta mult mai sofisticata in Scufita Rosie,aici, avem de-a face cu o alegorie de miscare,-daca putem sa spunem asa ceva,-lupul mancand-o pe bunica si imbracandu-se cu hainele acesteia.Orbirea lui Polyfem, a Magaoaiei, mancarea bunicii de catre lup si substituirea acesteia de catre lup, toate acestea au o singura explicatie.Este vorba de Cel vechi de zile,-numele lui Dumnezeu.Dar in afara de asta mai exista un model arhetipal.Polyfem si Magaoaia orbesc, pentru ca iarna, soarele nu mai incalzeste cu aceeasi putere pamantul.Nu este vorba de eclipsa, pentru ca eclipsa nu ocupa decat o secventa insignifianta de timp.Lupul solar,-Lykios, -o mananca pe zeita Fecioara adica intra in zodiacul ei(care este la sfarsitul lui august si inceputul lunii septembrie)-in basm zeita Fecioara este Scufita Rosie-dupa care se succed urmatoarele intamplari:
Soarele este impuscat de vanator(ori vanatorul are costumul verde, care sugereaza natura renascanda), iar Scufita va iesi teafara din burta lupului, transformandu-se prin invierea sa in primavara care va succede anotimpul iernii si al mortii vegetative.Intr-o parte, Polyfem  si Magaoaia orbesc, intr-alta, Scufita Rosie este inghitita.Interpretarea este insa aceeasi.

_________________



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 13:33:16
Iliada lui Homer si Gheorghita Viteazul.
Basmul, din colectia lui Ionel Oprisan,"Gheorghita viteazul", este un apocrif homeric.Aceasta inseamna ca o serie de motive folclorice care apar in basm, se regasesc si in Iliada si Odiseea lui Homer.Studiul  mai spune ceva interesant, si anume, ca basmul nostru este o varianta populara a razboiului troian, vorbind in acelasi timp,-datorita identificarii facute de noi intre Atlantida platoniciana si epopeile lui Homer, -despre Atlantida.Vom face cateva referiri mai scurte in ceea ce priveste textul basmului, oferind cititorului, nu atat mecanismul explicatiei, cat solutiile pe care le-am intuit noi.Desigur, exegeza, isi poate exprima si alte opinii in ceea ce priveste acest basm.Este dreptul ei.
Fata,-"atat de frumoasa, incat se auzise de frumusetea ei peste noua tari si noua mari,si multi voinici venisera sa o peteasca",-nu este altcineva decat frumoasa Elena, sotia lui Menelaos,din cauza careia a izbucnit razboiul troian.Expresia aceasta,-"din cauza careia", -este o mica perversiune barbateasca, care pune pe umerii femeii,o serie de vini imaginare, care justifica actiunile barbatilor, incriminand-o pe cea dintai.Vina "Elenei", consta in faptul ca s-a opus lui Paris, si respectiv navalirii in tara sa, a furiosului Agamemnon, in fruntea coalitiei pe care a organizat-o in acest scop.Vrajitorul cu corabia, este in egala masura, Paris, dar si Agamemnon.Atrag atentia cititorului ca numele acestea doua sunt niste simboluri, in spatele carora se ascund adevaratele realitati, sau adevaruri istorice.In urma disparitiei Elenei,-dar Elena nu a disparut niciodata, decat in imaginarul autorilor ei,s-a creat coalitia aheeana,in urma careia, asa cum se spune in basm:
"Au venit numerosi viteji din toate tarile, de peste toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti ca sa mearga s-o caute pe fata de-mparat, dar n-au dat de nici un fel de urma."
Singurul care putea sa obtina un rezultat remarcabil,in descoperirea locului unde a fost ascunsa fata de imparat,era Ulise:
"Dintre toti cei stransi acolo, numai unul singur, avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Era un purcar (porcar), care era la curtea palatului."
Descalificarea sociala a eroului,s-a facut dintr-o greseala, regele Itakai, fiind confundat cu porcarul sau, sau cu activitatea economica a lui Ulise.Intr-adevar, cel care se ocupa cu cresterea porcilor, era sluga lui Ulise,-Eumeu.Foarte interesant ni se pare si faptul ca basmul, indica numarul de ani cat a durat razboiul troian, lucru confirmat si de exegeza:
"Si astfel a mers Gheorghita, cu corabia si cu soldatii lui.A mers o zi, a mers doua, a mers noua, a mers noua ani..."
Dupa gasirea fetei, si intoarcerea ei acasa, povestitorul face o incursiune si in Odisseia:
"Atunci, ei, intr-o seara, cand Gheorghita dormea,s-au intors din nou cu corabia, si l-au lasat pe marginea apei, deci asa adormit cum era, si-au plecat cu corabia, s-au pierdut pe apa."
Iata acelasi moment al sosirii in insula Itaka a lui Ulise:
"De-a dreptu-n schela asta cunoscuta,
Corabia si-o-mpinsera feacii.
Ea, repezita pe uscat ajunse
Cu talpa jumatate,asa de vrednici
Erau plutasii care-o repezira.
Iesind din ea, pe urma lopatarii,
Intai din pod(puntea corabiei) il luara pe Ulise,
Cu asternut cu tot, si-l asezara,
Pe prund, asa cum somnul il palise.
Apoi din vas, ii scoasera si-avutul,
Cu care din indemnul inimoasei
Minerva-l daruisera slavitii,
Fruntasi feaci, cand el pleca in tara."
Finalul, nu mai respecta cursul normal al naratiunii homerice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 13:53:09
Haideti sa vorbim si de balade.
Balada "Broasca Roasca"
Aceasta balada, pe care o vom gasi la Petre Ispirescu in proza, cu numele de "Broasca testoasa cea fermecata",face parte din ciclul Solomonian.Iata rezumatul baladei cum apare la Amzulescu, in "Baladele populare romanesti," vol.I,( pg.125):
"Feciorii lui Stancu- Saracu, stau neinsurati si, indemnati de tatal lor,isi cauta sotiile la locul caderii sulitei pe care o arunca fiecare dintre ei.(Cititorul, nu sesizeaza probabil ironia acestei incercari voinicesti,care se refera, la razboi si cucerirea de noi teritorii, cu arma in mana.) Primii doi feciori, se insoara astfel.Al treilea, cu numele de Dumitru, (s-a folosit aici forma romaneasca pentru Solomon,), nu-si gaseste sulita aruncata, si pleaca in cautarea ei. Intalneste un mos (acest mos nu este altul decat Dumnezeu,), care ii spune ca sulita lui este infipta intr-o piatra, in "coadele marilor", langa o gropana cu apa statuta.Ajuns acolo, pe langa sulita, tanarul gaseste o broasca, harazita sa-i fie sotie. Cand vine acasa, tatal vrea sa-i ucida, dar baiatul se adaposteste, sau se ascunde, cu sotia in grajd.Peste noapte,broasca cheama pe muma-sa Salomeia, si cere sa-i ridice, palate, in care, prefacuta in fata, intra cu sotul ei. Auzind acestea, imparatul il cheama pe Dumitru, si-i cere sa-i ridice palate si mai mandre. Sotia, il scoate din incurcatura. Imparatul ii cere atunci sa-i aduca toalele parintilor sai morti, si muma broastei, i le aduce.Imparatul ii mai cere la sfarsit, sa schimbe broasca cu imparatia, dar atunci arde de viu, iar Dumitru ramane sa imparateasca in locul lui. Redusa in felul acesta la un rezumat in proza, povestea aproape nu spune nimic.
Un mare exeget, d-l Pruteanu, vorbind despre Miorita, afirma ca o balada de genul Mioritei, -dar lucrul acesta poate fi valabil in ce priveste toate baladele,- se construieste pe baza unei emotii.Acolo, cel putin este vorba despre intrebarile pe care si le pune omul, cat si despre emotia pe care acesta o traieste, in vecinatatea mortii.In felul acesta, Balada Miorita, ar fi produsul unei emotii, transfigurate in poezie.Sigur, ca alte balade, nu pornesc de la intrebari si raspunsuri, sau emotii existentiale de acelasi tip cu cele fixate de balada pastoreasca. Dar conform exegetului, ar trebui ca fiecare balada sa fie rezultatul unei emotii, ceea ce din nefericire, nu este adevarat.Producatorul de folclor, cu toata filozofia lui personala, sau filozofia celor care interpreteaza baladele, mai transmite si niste evenimente, care se regasesc in istoria universala.Sa vedem ce face Broasca Roasca, dupa ce Dumitru, adoarme in grajd.( pg.454 Amzulescu):
"Cand odata corconea,
Iaca muma-sa auzea,
Muma-sa Solomeia.
La broschita ca venea,
Broasca Roasca povestea:
-Iaca muma, ce-am poftit:
Pan' se varsa zorili,
Tu sa-mi faci conacili.
Conacile le fursesti,
Cu argint le poleiesti,
Cand o iesi soarili,
Ele-n soare sa luceasca,
Dumitru sa ma pofteasca.
Solomeia de-auzea,
Cand odata caraia,
Si pe ea ca auzea,
Sa vezi, muma iadului,
Si cu tata -al broastelor,
Ca toate mi se-astrangea,
Toata noaptea ca lucra,"
s.a.m.d.
Adevarul, se amesteca in egala masura, cu fictiunea, intr-o imbratisare atat de stransa, incat seamana cu doi frati sau doua surori siameze. Este foarte dificil, dar nu imposibil, sa faci aceasta separare de fetusi culturali, in asa fel, incat fiecare dintre ei sa supravietuiasca, dupa o astfel de operatie culturala.Atragem atentia, ca acest lucru nu este la indemana oricui, iar timpul si exegeza, au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Salomeia, este femininul pentru regele Solomon. Nu de o femeie oarecare, cu numele de Salomeia, este vorba aici, ci de insusi regele Solomon. Din acest motiv, ea, poate fi vazuta ca mama a broscutei noastre, numai in cadrul baladei, dar nu este mama ei, in planul realitatii istorice, pentru ca acolo, broscuta devine sotia lui Solomon, loc uzurpat in planul mitologic al poeziei, de catre fiul de imparat, Dumitru.Balada, vorbeste de doua ori despre regele Solomon.Atunci cand il numeste cu numele broscutei, si atunci cand vorbeste despre Dumitru.Cele afirmate in balada, cu privire la ceea ce face in cursul noptii Salomeia, este confirmat, de ceea ce face la nivel de istorie, regele Solomon.Intr-adevar, Solomon,va zidi in afara templului din Ierusalim,pe care il va numi :Casa Domnului", Sau "Casa Numelui Domnului",si un palat pentru uzul sau personal, constructie care va dura, timp de 13 ani.Astfel, Biblia, ne spune, ca Solomon, a zidit mai intai Casa din Padurea Libanului,pe patru randuri de stalpi de cedru, odaile acestei case, erau in numar de 45, cate 15 pe fiecare cat..Tot aici a facut pridvorul scaunului de domnie, numit si pridvorul judecatii, acoperit cu lemn de cedru, de la pardoseala pana in tavan. Sursele Biblice, sunt totusi ambigue, sau ambiguitatea o creem noi, dintr-o citire defectuasa a surselor informale Biblice,deoarece ,se pare ca in afara acesteia, Solomon a  dat ordin sa i se ridice inca o casa, in apropiere, pentru el, si pentru fiica lui faraon, pe care o luase de sotie.Faptul ca Solomon, s-a insurat cu fata lui Faraon, care era stapan peste tinutul deltaic si peste Nil, l-a facut pe producatorul popular,sa o transforme pe fata faraonului, intr-o broscuta, iar tinutul peste care stapanea tatal ei, intr-o balta statuta, amintind de Delta, respectiv de mlastinile Nilului. Si iata rugamintea regelui Solomon catre Hiram, caruia ii cere sa-l ajute la construirea caselor pe care si le-a dorit atat de mult corespunzand cu rugamintea fetei de faraon catre mama sa Salomeia, dar mai ales, cu " caraitul" Salomeei, catre constructori, reprezentati in balada sub formele demonice ale mamei-iadului si tatalui broastelor:
"Stii ca tatal meu David, n-a putut sa zideasca o casa a Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat dusmanii sai,pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor sale.Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile.Nu mai am potrivnici, nici alte nenorociri.Iata, ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului..(..) Porunceste acum pentru mine, sa se taie cedri din Liban... s.a.m. d.
Stancu, din balada, este tatal lui Solomon, adica David.Lucrul acesta este subliniat prin primirea beliucoasa, pe care tatal, i-o face fiului la intoarcerea acasa:
"Taica-sau, cand il vedea,
Mana pe topor punea,
Dupa Dumitru se lua."
Numele de Solomon, sau Salomeia, va dispare din cadrul basmului lui Ispirescu, ceea ce ne face sa credem ca prin gradul de abstractizare, balada este mai veche(aici existand aluzii mai stranse cu legenda si respectiv cu istoria), iar basmul este mult mai apropiat de zilele noastre si departat de evenimentele istorice descrise in sursele de informare Biblica.
Dupa construirea Caselor, regele David din balada, va cere si construirea Templului:
"Iaca-mparatul a poftit:
Dumitru, lui i-o facea,
Iar conace ca ale noastre
Naintea conacelor,
Sa-i faca doi pomi infloriti,
Cu argintul poleiti.
Cand soarili-o rasarea,
Conacili-o stralucea."
Ceea ce ne-a atras atentia, a fost construirea celor doi pomi de argint.O incercare similara o vom regasi si in alte basme, unde eroul transformat in porc, sau in alta lighioana, primeste ca sarcina, pentru demonstrarea virtutilor sale craiesti, sa construiasca un palat in vecinatatea palatului regal, iar de acolo, si pana la palat sa fie numai pomi de argint sau de aur, cu pasarele de argint sau aur, care sa cantede-a lungul intregului drum.Va trebui mai tarziu sa acordam o atentie deosebita acestor basme care se brodeaza, in jurul unui sambure istoric de factura Solomoniana, tot asa cum o va face mitul Solomonarilor, care se refera tot la casatoria lui Solomon, cu fata lui Faraon, imaginata ca in Vizor craiul serpilor, asemenea unui sarpe balaur.Numai ca in acest mit, sensul initial al legendei, a fost deturnat printr-o simbolizare excesiva, adaptandu-se unei mitologii meteorologice.Intrebarea de la care am pornit, a fost extrem de simpla.Daca balada noastra, este de tip Solomonian, atunci trebuie sa apara in informatia biblica , o referire, la ceva care sa fie doi pomi, sau altceva care sa semene cu pomii despre care vorbeste balada.Si am gasit urmatoarea insemnare:
"Imparatul Solomon, a trimes si a adus din Tir, pe Hiram, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si a unui tata din Tir, care lucra in arama.(...)(Acesta,).. a turnat doi stalpi de arama.Cel dintai avea 18 coti in inaltime,si un fir de 12 coti, masura grosimea celui de-al doilea.A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si cel de-al doilea era tot de cinci coti.A mai facut niste impletituri,in chip de retea,, niste ciucuri facuti cu lantisoare,pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, sapte pentru acoperisul al doilea.A facut cate doua siruri de rodii, imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia dintre stalpi.Tot asa a facut si pentru al doilea."-s.a.m.d.Stalpii se numeau,-cel din dreapta pridvorului,-Iachin, iar cel din staga,-Boaz.Ultima incercare la care este supus Dumitru/Solomon, de catre imparatul David, este pe cat de interesanta, pe atat de curioasa.De fapt am putea spune ca incercarile la care este supus Solomon, sunt doua.Penultima dintre ele, suna asa:
"Mai Dumitre, Fat-Frumos,
Tu mie sa-mi aduci,
Toalele lui taic-al meu,
Toalili, de pe lumea ailalta,
Mandru ce le-am imbracat,
Cu maica mea cand s-a luat
Si-amandoi s-au cununat,
Cand a fost taica danac."
Aceeasi cerere, apare si in basmul "Vizor craiul serpilor", unde boierul, /sau imparatul, care ravnea la sotia eroului, il trimite pe acesta pe lumea cealalta, sa-i aduca coroana tatalui sau.Intrebarea pe care ne-am pus-o, se lega de aceste haine misterioase, sau de coroana regala, deoarece solutia putea fi legata de doua aspecte :
-unul de investitura intr-un anumit rang (preotesc, spre exemplu, si atunci hainele aveau o explicatie cultuala).
-Sau era vorba despre aducerea osemintelor tatalui lui David si deci a bunicului lui Solomon, pentru a fi ingropate in templul costruit de Solomon, la Ierusalim.
Balada nu ne mai spune ce varsta are David in cadrul desfasurarii sale narative.Dupa ce-i cere lui Solomon sa-i aduca hainele tatalui, respectiv bunicului sau,acesta mai are o pretentie, si anume, sa i-o dea lui pe Broasca Roasca, respectiv pe fata lui Faraon, pe care Solomon, o luase de nevasta.Curios este ca acest capitol este descris in Vechiul Testament:
" Imparatul David era batran, inaintat in varsta.Il acopereau cu haine(iata si a treia explicatie a cererii hainelor tatalui sau), si nu se putea incalzi.Slujitorii lui i-au zis: " Sa se caute pentru Domnul, Imparatul, o fata fecioara.Ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau.Si Domnul meu, Imparatul, se va incalzi.
Au cautat in tot tinutul lui Israel, o fata tanara sui frumoasa, si au gasit, pe Abisag, Sunamita, pe care au dus-o la imparat.Aceasta fata era foarte frumoasa.Ea a ingrijit pe imparat si i-a slujit.Dar Imparatul, nu s-a impreunat cu ea."
Casatoria dintre regele Solomon si fata lui Faraon, sau aluzii la aceasta, apar in Cartea Cantarilor:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon." "Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele"-spune fata lui Faraon. Si este posibil ca urmatoarele versuri sa sublinieze in mod indirect obarsia sa straina:
"Dar fara sa bag de seama, dorinta mea, m-a dus la carele unui popor ales."
Numele fetei lui Faraon, este aici, Sulamita, nume pe care il atribuim in balada, broscutei cu care se va casatori Dumitru.
Aceasta este interpretarea pe care o dam noi textului baladei.Desigur, exegeza, are legile ei, si poate ca drumurile cercatarii semnificatiilor, va duce in alta parte.Pentru ca uneori, adevarurile pe care le descoperim, nu sunt batute in cuie.
_________________
_________________




Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 13:57:33
Fiul regelui, a vrut luna de pe cer.
( poveste populara persana.)
Acest basm, reprezinta o varianta in proza, a baladei " Mesterului Manole ", sau a construirii Turnului
(Templului ) din Babilon.Iata enuntul pe scurt al continutului :
"Fiul unui rege, viseaza ca apucase luna de pe cer.Stiind ca tatal sau, nu-i refuzase pana atunci nici o dorinta, i-a povestit acestuia visul, si l-a rugat sa i-l implineasca.La insistentele baiatului, este adus un tamplar, care face niste cutii mari de lemn, pe care le aseaza una peste alta,si aproape ca turnul facut de el din cutiile acelea suprapuse, atingea cerul.Tamplarul, aproape ca terminase lucrarea, cand a aparut la fata locului, fiul regelui. Acesta nemai avand rabdare, a inceput sa urce, pana a ajuns in varful turnului.Cand a intins mana spre luna care tocmai aparuse, nu a putut sa o atinga.Atunci, i-a strigat tatalui sau:
"- Numai de-o singura cutie este nevoie si daca nu aveti alta pe acolo, iau ultima cutie si o pun in lung, ca sa fie mai inalta.
Dar, facand acest lucru, calca gresit si se prabusi cu turn cu tot.Basmul, se gaseste in colectia Povestiri Nemuritoare, nr. 14, la pg. 139.Ceea ce se construieste aici, nu este un turn oarecare, ci un templu in trepte, a carui constructie seamana in mod izbitor, cu asezarea unor cutii unele peste altele, de la cele mai mari, la cele mai mici.Cel mai celebru templu zigurat, al carei amintire a patruns in balada Mesterului Manole, si a basmului de fata, cat si in scrierile vetero-testamentare, este cunoscut sub numele de Turnul Babel.Potrivit acestor scrieri, Turnul a fost construit in campia Sinear:
"Si au zis unul catre altul:" Haidem ! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc." Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.Si au mai zis: "Haidem! sa ne zidim o cetate(cetatea este cetatea Babilon), si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 18:49:17
"Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Vom vorbi in cele ce urmeaza, de doua basme, care sunt apocrife ale Iliadei si Odiseei.Deoarece aceste epopei se refera la cetatea Troia(Ilion= Cetatea Zeului ), respectiv la Atlantida, putem numi basmele noastre si "apocrife Atlante".Aceste basme, sunt: "Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Daca un numar mare de basme sunt ceea ce noi numim totusi gresit, apocrife vetero-testamentare, exista si alte categorii de basme, care au ca model, razboaiele medice, si respectiv, epopeile lui Homer.Trebuie sa va spun un lucru, care pentru mine a devenit foarte simplu, dar el este o piatra de incercare pentru exegeza, si pentru toti cercetatorii sau comentatorii, in general.Epopeea indiana Ramayana, -eu am citit-o in veriunea lui Valmiki, in Biblioteca pentru toti, in doua volume, nu reprezinta  decat versiunea indiana a razboaielor medice.Acelasi lucru il putem spune si despre "Cantecul Nibelungilor" si respectiv despre" Cantecul lui Tristan si Isolda." La fel ca epopeia indiana, acestea, sunt versiuni occidentale ale celor doua razboaie dintre persi si atenieni.De aici si posibilitatea de a le numi variante, desi s-ar putea ca in ce priveste constructia lor sa fie independenta fata de celelalte , singurul spatiu cultural comun, fiind legat asa cum am amintit de cele doua razboaie medice, despre care a vorbit parintele Istoriei, Herodot.
In ce priveste primul basm, valorile de semnificatie se desprind din cele cateva motive care presara (si alcatuiesc basmul).Haideti sa citim impreuna, cum este sau ce este Tinerete fara batranete...
"o casa, (...) inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Ziua si noaptea, ele pazesc cu neadormire, si sunt multe foarte.Cu dansele, nu este chip de a te bate.Si ca sa trecem prin padure, e peste poate.Noi insa, sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra."-incheiat citatul.
Dar aceleasi case, apar in mod paradoxal-insa explicabil,-si in Odiseea, unde Ulise ajunge cu tovarasii sai, la vrajitoarea Circe.(Odiseea, pg.238 ):
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei, ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Prima ipoteza care am emis-o cu multa vreme in urma, si care a aparut intr-un ziar,se referea la identitatea zeitei Circe, cu Persefona,-zeita mortii, sotia lui Hades.Din aceasta perspectiva, animalele care o inconjoara pe zeita, sunt de fapt animale psihopompe, avand dublul rol, de a conduce sufletele celor morti in lumea infernala, dar si de paznici ai mormintelor, ele reprezentand la un moment dat si virtutile celor ingropati. Astfel, cand un pustnic moare, vine si-i sapa groapa un leu.Nu este exclus insa, ca sa existe si alte semnificatii simbolice, pe care noi, nu le stim deocamdata."Locul cu animale", apare pe masura crestinarii basmelor, situat la casele unei sfinte.
Gheonoaia, despre care exegeza a incercat sa spuna ceva, dar a sfarsit intr-o afirmatie amuzanta, reprezinta in spatiul narativ al basmului, Sirenele:
"Sa stii stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care este atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat.A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie."
Iata ce-i zice Circe, lui Ulise:
"Intai si-ntai,sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa, nu se mai intoarce,
Si nu-si mai vede pruncii si femeia.
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul,
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
Interesant este ca si sirenele, il vor vedea pe Ulise, si chiar daca nu-si dau seama ca el este legat de catarg, se vor ruga de acesta:
"Ulise laudate, vino-ncoace,
Tu slava-nalt-a neamului ahaic,
Opreste vasul, sa ne-auzi cantarea,
Pentru ca, zic mai departe Sirenele:
"(Aceia care ne asculta,)Invata mult, ca noi cunoastem toate,
Ispravile ce-au savarsit cu voia
Cerestilor, aheii si troienii,
Pe sesul larg din Troia.Ba cunoastem,
Si toate cate se petrec in lume."
Scoliile, vorbind despre Sirene, spun o gramada de prostii, care merita sa fie cunoscute, numai poentru a intelege de ce unele interpretarile acestora si ale altora, trebuiesc evitate.Ele spun:(Felix Buffiere-Miturile lui Homer si gandirea greaca, pg.303):(Sirenele sunt)...
"Pasari cantatoare pe campii, sau femei seducatoare si inselatoare, sau linguseala personificata.Linguseala ne seduce adesea, si ne inseala si ne omoara intr-un fel."Dar nici pe Felix Buffiere, nu-l putem ierta, interpretarea sa transformandu-se intr-o filozofie putin cam aberanta.Merita mentionat autorul, pentru ca cititorul sa nu repete greselile lui.Stiti unde gasim cheia pentru a lamuri enigma sirenelor? In Dialogurile lui Platon, legate de legendara Atlantida.Solon s-a dus in Egipt, unde preotii din Sais si Heliopolis( acestia sunt de fapt sirenele), i-au povestit despre conflictul dintre stramosii sai atenieni si persi.(Cantecul sirenelor.)Ele stau intr-o gradina,(Gradina este Delta Nilului), printre oseminte de oameni.(Egiptul era considerat inca din antichitate, un tinut al mortii, datorita atentiei exagerate pe care egiptenii o acordau vietii de apoi, si mai putin, vietii reale pe care o traiau.De aceea si Moise va fi salvat dintr-un sicriu de papura(Simbolul copiilor lui Israel pentru Egipt).In Mitologia Romaneasca, a lui Tudor Pamfile, (pg.223), este cunoscuta versiunea "Femeilor pesti " sau a "Faraonilor":
" In mare, se afla un soi de pesti, femei pe jumatate, numiti si Faraoni,care stau ascunsi sase zile, cat marea se framanta, iar sambata, cat marea se odihneste, ies deasupra.(...) Femeile Faraon, incep indata sa cante foarte frumos."
Desi se refera la Egipt, insa nimerind cu explicatia, undeva pe alaturi,alte variante legendare, leaga Femeile pesti, de Exodul Biblic(pg.223):
"Dincolo de partea de mare a acestor Femei pesti, este tara mancatorilor de oameni.Acestia cauta sa faca in fiecare sambata, pod peste mare, cat apele contenesc din fiert, ca sa treaca la noi, dar ostasii le zadarnicesc incercarea".(Dupa Voronca, op. cit. pg. 999-1001).
Podul peste mare este acel pod facut miraculos de Moise cu toiagul sau  permitand copiilor lui Israel sa treaca pe malul celalalt, pasind pe apele marii ca pe uscat.
Mai obscura ni se pare prezentarea Scorpiei in cadrul basmului.Eu consider, ca Scorpia, ii reprezinta pe cei doi monstri ai Odiseei, Scyla si Caribda.
Sa vorbim putin de motivul imbatranirii.In basmul lui Ispirescu, el apare descris astfel:
"Locuitorii radeau de dansul (dar locuitorii nu sunt altii decat petitorii de la curtea Penelopei ) ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Sau ceva mai departe:
"Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau."
Ori:
"Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi , ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.." s.a.m.d.
Despre aceasta uimbatranire vorbeste insa si Odiseea lui Homer:(pg. 322):
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
(ii zice zeita Atena lui Ulise)
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta, ca oricine,
Vazandu-te, sa se ingretoseze.
Frumosii ochi ti-oi inrosi ca astfel,
Sa te arati schimonosit cu totul
La petitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lasat la tine-acasa."
Sa spunem cateva cuvinte, despre al doilea basm, apartinand colectiei lui Ionel Oprisan, care se numeste "Ion Smintitu."Ovidiu Barlea,vorbind despre basme, facea o interesanta distinctie vorbind despre "verosimilitatea " basmelor fantastice si " veridicitatea "basmelor analizate.Potrivit exegetului, actiunea basmelor fantastice, s-ar intampla "candva," "demult",(dar daca l-am intreba pe domnia sa cand, am primi probabil un raspuns evaziv,), "odinioara",(fara o precizare exacta a momentului)si ar fi plasata peste noua mari si peste noua tari,undeva "departe"(atat de departe, incat nici exegeza nu mai poate sa dea de urma locului respectiv, in ciuda mijloacelor moderne de circulatie,)in timp ce celelalte naratiuni fantastice, s-ar desfasura in realitatea nemijlocita, de curand."Este eterna greseala pe care o face exegeza, care confunda "realitatea" basmului fantastic cu perspectiva din care este scris sau povestit acesta.Si pe urma, d-l Barlea, uita ca atunci cand rosteste cuvantul fantastic, sau chiar acela ceva mai demonetizat, de basm, conform definitiilor, el este un produs fictional, motiv pentru care motivele folclorice continute si personajele devin fictionale, in ciuda aparentei lor la o realitate imediata.Fictiunea, potrivit parerii mele, inseamna un limbaj simbolic, si atunci trebuie sa cunosti modelul real, ca sa poti sa-ti dai seama cum a lucrat povestitorul basmul respectiv, ca sa observi incarcatura simbolica a naratiunii.Desi d-l Ionel Oprisan, situeaza basmul Ion Smintitu, in categoria basmelor superstitioase, dat fiind ca il consideram un apocrif homeric, incadrarea sa aici ni se pare a fi totusi o exagerare. Motivele existente in cadrul basmului, nu mai respecta modelul initial al epopeilor lui Homer,fiind dispersate in mod dezordonat, ca intr-un pachet de carti de joc.Vom arata succint, motivul folcloric si corespondentul sau homeric, sau, interpretarea pe care o dam noi.
"Pe timpul ala, (...) se facea armata noua ani de zile."
Informatia este corecta.In studiul introductiv la Odiseea lui George Murnu, citim:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul dura de noua ani si grecii, nu reusisera mare lucru..."
Sa amintim acum despre un alt moment:
"Si dupa noua ani de zile,il aduce la scaun(scaunul imparatesc) imparatu,(...)si-atuncea i-a dat si lui doua costume de haine, ca-l stia ca-i baiat sarac,si ma-sa era vaduva,si-i umple o ranita cu bani,cu poli de aur."
Momentul acesta se petrece la curtea regelui Feacilor, Alcinou, care il daruieste pe Ulise, cu tot felul de bunuri materiale, inainte de a-l trimite inapoi, in insula Itaka.Concluzia la care ajung, pe masura citirii basmului "Ion Smintitu," este ca autorul basmului, a cunoscut intr-un fel sau altul epopeile lui Homer.El a citit o varianta scrisa a acestor epopei.Memoria lui, insa a pierdut o buna parte din actiunea piesei, si pus in situatia de a spune o poveste, el repovesteste restul amintirilor care s-au sedimentat in mentalul sau, alcatuind nucleele narative ale motivelor folclorice, pe care a incercat sa le lege intre ele, intr-un tot coerent.As putea spune, ca aerul de arhaicitate, este imprimat la un moment dat chiar de catre povestitor, nu atat prin continutul motivelor folclorice, ci prin acea disperare, de a umple golurile dintre ele, din caracterul de improvizatie spontana, in care se amesteca verosimilul fictional al nucleelor folclorice, cu neverosimilul impletiturii in care le fixeaza autorul.Scena daruirii de catre imparat a lui Ion Smintitu, apare asa cum spuneam, in Odiseea: (pg.198-199):
"Iar Alcinou,(...) feacilor le zise:
-Fruntasilor si sfetnici, dati-mi ascultare,
Strainul mie, prea cuminte-mi pare,
Deci hai sa-i facem dar de ospetie,
Cum ni se cade.Voi sunteti cu totii,
Douasprezece-a obstii capetenii.
Cu mine trisprezece.Fiecare,
Aduceti-i cate-o manta curata,
Si-o-mbracaminte, si-un talant de aur..."
Tot aici, la curtea Feacilor, Ulise o intalneste pe fata regelui Alcinou si-a reginei Areta, Nausicaa, desi in basm, intalnirea iese din tiparele obisnuite ale epopeii, reprezentand acel gol memorial, pe care povestitorul, trebuie sa-l umple cu ceva.Dar mintea lui, nu mai stapaneste intamplarea, si de aceea, exista oscilatia care o simtim, dintre Nausicaa, si cealalta femeie care a provocat razboiul troian, fara voia ei, Elena.
"Si cand pleca el, sa iasa pe poarta, si se uita-napoi, atuncea vazu fata-mparatului.Doamne, zice: Ce fata frumoasa.Da n-am vazut-o pana acum.- si pleaca."
Replica aceasta cu "Da n-am vazut-o pana acum", -este total absurda.Chiar si faptul ca Ulise in economia basmului, o vede pe fata , numai inaintea plecarii, este absurd.Povestitorul se grabeste, pentru a-si ascunde neputinta restituirii episodului, in intelesul lui originar, pentru a-si camufla lapsusul memorial.Pentru ca lucrurile acolo, s-au petrecut cu totul altfel, si Homer ne-o spune cu gratie:( pg.159)
" Te rog domnita in genunchi. Esti zana?
Daca tu esti una Ori muritoare?
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupa stat, si fata si faptura,
Te-aseman foarte, cu-a lui Joe fiica,
Diana."
Si putin mai departe:
"Caci nu-mi vazura ochii o femeie,
Si nici un om, ca tine de-opotriva.
(...)
In Delos doar vazui asa un lujer,"
..s.a.m.d.
Amuzanta este si scena rapirii Elenei de catre Paris, asa cum o descrie povestitorul:
"Si mergand asa prin padure, a obosit, si sta si el jos, razimat de-un copac ( dar rezematul de copac apare atunci cand Ulise va fi legat de catargul corabiei sale, in momentul trecerii prin apropierea coastelor, unde se gaseau sirenele). Atunci aude un glas ceva de fata,pe deasupra lui mergand si cerand ajutor."
Textul povestitorului a devenit iarasi ambigu, pentru ca el isi aminteste foarte vag niste fapte pe care le amesteca memorial.Aici, ori se vorbeste despre Elena din Troia, ori prin faptul ca actantul se sprijina de copac, si aude glasul, scena se refera chiar la trecerea eroului grec pe langa tara sirenelor, asa cum am spus mai inainte.
Plecat in cautarea Elenei, (pg.15), eroul da de un copil mort.
"La noua ani de zile, ajunge intr-o padure, cam deasa, si acolo, tot asa, sa caute,si gaseste un copil mic mort."
Copilul, pe care il intalneste actantul, este Elpenor, scena mortii lui petrecandu-se la casele zeitei Circe.Ulise il va revedea in tinutul umbrelor,unde Ulise vroia sa-l intalneasca pe prorocul Tiresias, ca sa afle drumul de intoarcere spre casa. Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca pleaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.Dupa ce omoara pasarea,Ion Smintitu, iese afara si incepe sa caute.
" Dar acolo erau lupi, ursi, tigri, fel de fel de animale rele.Si-atunci l-a apucat noaptea."
Vorbind despre muntii Troadei, Heinrich Schliemann, scria:
"Muntele Ida, si-a pastrat vechiul nume.Epitetele lui homerice sunt: inalt, bogat in izvoare,; din cauza bogatiei sale in vanat, este numit mama sau nutritoarea animalelor salbatice."(pg.109 , Pe urmele lui Homer, vol.II.).
Dar eu cred ca pe povestitor, l-a impresionat mai degraba descrierea caselor zeitei Circe, unde apare ceea ce am numit mai inainte, "locul cu animale."
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei ridicat din piatra,
Frumos cioplita, pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Basmul, mai povesteste despre intrarea lui Ulise in cetatea Troiei, si despre intalnirea dintre acesta si Elena.Totusi, daca aceasta interpretare poate fi relativa, mai consistent ni se pare motivul folcloric al recunoasterii eroului.
"La poarta imparatului,(pasarea) ii da doua pene.
-Ia aceste pene.(...) Cu aceasta pana, cum ai dat pe la nas, te faci om batran. Si cand vrei sa te faci la loc, dai cu cealalta.(...)
Atunci, Ion Smintitu, ia pana, da pe la nas, se duce la-mparat, om batran, cocosat, cu chelie-n cap, intr-un baston mergand."
Scena este foarte bine conturata in Odiseea lui Homer, si nu o mai repetam.Recunoasterea lui Ulise, se face dupa aplicarea de catre fata, a unei stampile imparatesti, pe gatul barbatului, de catre femeie, in timp ce dansau amandoi.Stampila, este aici echivalenta cu cicatricea descoperita de Euricleia, dar care se gasea, in cu totul alta parte.
Ion Smintitu, se numea astfel, pentru ca atunci cand Palamede a venit la Ulise sa-l ia la razboi, acesta s-a prefacut a fi nebun, nebunie neconfirmata atunci cand Palamede l-a pus pe pruncul lui Ulise, Telemah, in fata plugului, regelui Itakai.Aceasta este istoria celor doua basme despre care amintim in acest capitol.


_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 August 2009, 19:29:22
MOTANUL INCALTAT
Acest basm al lui Charles Perrault, este un apocrif vetero-testamentar.Pentru a intelege acest lucru, aratam ca motivul folcloric din basm, se regaseste in alt motiv, cu valoare pseudo-arhetipala, in Vechiul Testament.Spunem lucrul acesta, deoarece, motivul Biblic, care este legendar, substituie in mod fals arhetipul, pe care nu-l putem detecta dintr-o sursa de natura istorica, care sa confirme realitatea sa ca eveniment.Vom arata in cele ce urmeaza numai motivul folcloric, asa cum apare el in basm, si varianta sa cea mai indepartata, de factura Biblica:
"Multumit ca toate planurile sale au izbutit, si ca totul ii mergea dupa voie, motanul le sopti oamenilor care coseau pe camp:
_Daca va intreaba regele al cui este graul pe care il cositi,sa raspundeti:Al Marchizului de Carabas! Altfel va fi vai si amar de voi."
Sigur ca regele a fost impresionat de lanurile de grau, si foarte curios, a intrebat ale cui erau aceste lanuri, la care seceratorii au raspuns asa cum ii invatase motanul.
"Si tot asa facu motanul, care pasea mandru inaintea calestii, cu toti acei pe care-i intalnea, iar regele se mira de atatea bunuri cate le avea marchizul de Carabas, cu toate ca era atat de tanar si de sfios."
Potrivit comentatorilor, basmul reprezinta epoca feudala, potrivit personajelor si tabloului de ev mediu, pe care-l respira basmul.Dar basmul, este o ironie la adresa societatii medievale, deoarece regele apare descris ca fiind un mare naiv, incaput in mainile unor escroci, care-i speculeaza credulitatea.Sub aceasta facatura a basmului, se simte un protest impotriva regalitatii, pamfletul, care va capata in alte forme acea virulenta, care va duce la izbucnirea revolutiilor franceze si schimbarea unor institutii de stat, care nu mai pot guverna in mod corespunzator societatea, intrata in criza.Acest lucru il face Perrault,prefigurand atitudinea antiregala, a societatii burgheze care incepea sa se afirme din ce in ce mai puternic pe plan economic, vrand sa ia in mainile sale, si controlul politic, pentru a-si putea construi in siguranta viitorul.Am putea afirma ca basmul este un act de protest inventat adhoc.Ori lucrurile nu stau chiar asa.Intamplarea chiar a existat, si a fost mentionata cu peste o mie de ani inainte.Ea poate fi citita in Biblie, la capitolul Genesa sau Facerea, 32; 13-23, unde gasim scris:
"Iacov, a petrecut noaptea in locul acela.A luat din ce mai avea cu el, si-a pus deoparte ca dar, pentru fratele sau Esau.Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci. Treizeci de camile alaptatoare, cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri,douazeci de magarite, si zece magarusi.Le-a dat robilor sai, turma cu turma, deosebit, si a poruncit robilor sai:
-Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma.
A dat celui dintai, porunca urmatoare:
-Cand te va intalni fratele meu si te va intreba:"Al cui esti?Unde te duci ? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta?- sa raspunzi:
-A robului tau Iacov.Ea este un dar trimes domnului meu Esau.Si el insusi vine in urma noastra.
A dat aceeasi porunca celui de-al doilea, celui de al treilea si tuturor celor ce manau turmele."- incheiat citatul.
Esau, avea o particularitate fizica deosebita, care va duce la aparitia basmului a Motanului Incaltat.In binecuvantarea data lui Esau, din Biblie, putem citi:
"Iacav a raspuns mamei sale: " Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu nu am par deloc."
Exista in afara acestui basm,un altul, in care un preot care asculta la o fereastra a fost blestemat sa se prefaca in tap sau in urs, blana animalului respectiv, lipindu-se de el, omul respectiv ajungand in felul acesta sa se identifice cu lighioana respectiva.Am putea introduce acest tip de basm, intr-un nou ciclu, care nu mai apare la Lazar Saineanu, si anume, ciclul Esau.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 07:16:51
CICLUL SOLOMONIAN
Dupa Gennep, -"legenda are o localizare precisa, personaje determinate, ale caror acte par a avea un fundament istoric, si au calitate eroica."(Sabina Ispas, Preaminte Solomon, -legenda populara romaneasca, intre canonic si apocrif).Nu toate legendele stiu asta, in ciuda faptului ca si alti exegeti ii rezerva legendei, un statut serios, un caracter informal factologic.Am vazut legende, care asemenea altor productii folclorice , in ciuda aspectului lor serios, se jucau cu exegeza, si ii punea cornite.Se distrau de minune si le lasau pe batranele doamne si batranii domni, sa abereze cu tonul cel mai serios cu putinta dand definitii minunate, care aveau foarte multe relatii de rudenie cu fantezia si irealul.Lasand gluma la o parte, mentionam ca problemele localizarii, a personajelor si faptelor lor, legaturile acestora cu anumite evenimente istorice, sunt discutabile.De cele mai multe ori, eroul actioneaza asemanea unui paratrasnet, adunand imprejurul lui o serie de evenimente, care nu apartin neaparat si imediat istoriei sale.Fiecare exeget are dreptate cand discuta legendele din punctul lui de vedere, demonstratia sprijinindu-se pe argumente solide, ceea ce ofera o perspectiva foarte interesanta.In spiritul acestei afirmatii, si eu voi pastra sistemul de cercetare hermeneutic, care presupune nu numai cautarea sacrului in special, ci si identificarea arhetipului corespunzator motivului folcloric pe care acest arhetip l-a generat.
Intr-una dintre legende, numita, -"Cat cantareste mintea femeii. Solomon si plugul de aur" (pg.193 ), demonstrand cat de usoara este mintea femeii, mama lui Solomon il blestema pe acesta:
" Sa te duci sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului, si din surcele sa scoti glas de fata mare."
Ce este in definitiv un blestem? Este un act de predictie, faptul ca cineva care are harul prezicerii este capabil sa-ti spuna ce vei face tu in viitor. Aceasta conexiune mentala se poate intr-adevar realiza, unii oameni posedand calitatea de a prevede viitorul apropiat sau mai indepartat.In cadrul legendei insa, lucrurile sunt putin inversate. Ce face Solomon, dupa ce a fost blestemat?Desigur, se va supune blestemului, adica va porni in lume sa realizeze cele spuse de mama sa.Asa ca Solomon pleca, si pribegind pe malul unei mari, de urat stranse surcele, si-si facu o vioara, din care cantand, isi alina durerile(din surcele glas de fata mare ).Diavolul, placandu-i tare mult cantecele din vioara, iesi din mare si ii ceru lui Solomon, sa i-o dea lui.Solomon ii promise, cu conditia de a-l purta prin inaltul cerului, si a-l cobori in fundul pamantului.Diavolul, luandu-l pe-o aripa, il sui pe Solomon in inaltul cerului, apoi il cobori in fundul marii dupa care il scoase.In modul acesta, Solomon, isi indeplini pedeapsa blestemului, aruncat asupra sa de catre mama sa.Intr-o alta legenda, mai apropiata de adevarul istoric, Solomon, isi va construi in loc de vioara, un fluier.(pg.206).
Intr-o legenda asemanatoare,pe care o gasim la Voronca, blestemul este rostit de mama, dar este sustinut si de Dumnezeu.continutul blestemului este acelasi:
"Sa ajungi in inaltul cerului si fundul marii, si atunci sa fii tu iertat de Dumnezeu si de mine.Sa te duci,sa nu te mai vad."
Calatoria lui Solomon, este foarte interesanta, numai ca acum, spre deosebire de prima legenda citata, apar alte fiinte si obiecte mitologice:
"El s-a dus prin lume.Ajunge pana la mare, se pune pe mal si incepe sa planga.Iese un peste mare:

-De ce plangi Solomoane?

-Ia, imi plang pacatele.Iata cum m-a blestemat mama.

-Suie pe mine, sa nu pici, caci te voi duce...Ia un odgon, si te leaga bine de mine.
Acela era imparatul pestilor.L-a dus in fundul marii, el de acolo a luat margaritare,pietre scumpe si cand aiesit, a mers acasa si -a pandit cand nu era ma-sa, de le-a pus pe masa si-a fugit.Dupa aceasta a cunoscut maica-sa ca a fost in mare.Se duce el, se duce, ajunge langa o stanca, se pune jos si plange.Vine o pajuroaica:
-De ce plangi Solomoane?
El iar ii spune:
-Sa-mi cauti 12 ialovite de mancare si 12 poloboace de apa, sa-mi dai cand imi va fi foame si sete, si eu te voi duce la cer.
El a cautat ce i-a zis.Ajungand la cer, a apucat un fluieras de aur, de pe masa de la Dumnezeu, si-a venit de l-a dus mane-sa, ca semn. Si-atunci a fost iertat."
Avand in fata aceste legende, haideti sa vedem daca definitia lui van Gennep este corecta, adica in ce masura, aceste legende au o localizare precisa, au personaje determinate , un fundament istoric , si au calitate eroica.Pentru aceasta trebuie sa raspundem la cateva intrebari:Cine sunt personajele legendare care fac parte din legenda, si corespondentul lor istoric, locurile unde s-au petrecut cele doua intamplari ( despre ce mare, munte , si fluier este vorba,) s.a.m.d.Am putea intreba pe oricare exeget dorit de Dvs. cele de mai sus, dar imi este teama ca raspunsul se va lasa asteptat, sau nu va veni niciodata.Pentru ca legenda, este un produs folcloric, si chiar daca foloseste pretextul unor personaje si locuri "reale", toate sunt de fapt fantastice, si nu fac parte din realitate, ci din virtual.Si aceasta deoarece, produsul folcloric, este o creatie populara, care se adauga peste o informatie memoriala.Noi stim ceva care straluceste in amintirea noastra, acest ceva fiind nucleul memorial al informatiei, pe care dorim sa o transmitem,dar, fie ca este informatia noastra(bazata pe fapte reale) fie este o informatie pe care am cules-o din alte surse, in momentul cand o elaboram, mentalitatea noastra, o reda prin simboluri care inchid criptic mesajul sub un strat de semne grafice sau orale, pe care nu le mai putem intelege cu usurinta.Ceea ce vreau sa va spun, este ca nu Solomon este eroul legendei, ci Iosif, la care se adauga Moise si Aaron.Dar dincolo de aceste personaje emblematice ale istoriei si mitologiei evreieti, este chiar neamul lui Israel, pe care il vedeti in miscarea sa migrationista, dinspre Canaan catre Egipt, apoi urmand drumul Exodului, intorcandu-se la patria sa muma, sau la pamantul muma.Prin urmare, personajul feminin, nu este numai o femeie, pentru ca aici se vorbeste despre pamantul care a dat viata personajelor respective, de Gaia.Legenda este interesanta, pentru ca vorbeste mai apoi despre Trecerea peste Marea Rosie(desi am dubii serioase cu privire la trecerea peste aceasta apa, eu considerand ca locul Marii Rosii este luat de fluviul Nil, care in antichitate se mai numea Marea, sau Marea de Trestii/Yam stuf.), de ajungerea la Muntele sfant al lui Dumnezeu, Horeb, de Dumnezeu insusi reprezentat cand ca un diavol, un peste, o pajuroaica, sau un stalp de lumina noaptea si unul de ceata ziua, pentru a-i calauzi pe copiii lui Israel prin pustie.Stalpul acela de lumina sau ceata, este fluierul, pe care si-l construieste Solomon din lemn, ca sa-si cante suferinta de a fi fost alungat de acasa dintre ai sai.Pentru ca am vorbit de fluier, va pot spune ca este acelasi fluier, despre care vorbeste Lazar Saineanu in Basmele Romane in ciclul lui Pacala, este rasplata pe care Dumnezeu i-o da lui Pepelea pentru binele pe care i l-a facut(pg.605):
"Ingerul a ascultat porunca si zburand la Pepelea, i-a zis:
-Eu sunt inger trimis de la Dumnezeu, sa te intreb: Ce poftesti tu pentru jertfa aceasta mare ce i-ai adus-o.Cere ce vrei, pentru ca Dumnezeu, este gata sa-ti implineasca toate.
-Eu, raspunse Pepelea, nu voiesc alta nimic, decat numai fluierul acela ce este la Dumnezeu,dupa usa tindei, -caci el(Pepelea) stia ca dupa zicatura acestuia joaca orice fiinta."
Fluierul apare si intr-o varianta neogreaca, in "Ispravile lui Pacala " a lui Petre Dulfu, in legenda menestrelului din Hameln,(dar aici nu mai este fluier, fiind inlocuit cu un cimpoi,)care farmeca intreg neamul soricesc ce nu dadea pace locuitorilor orasului. Fluierul, este si aici tot simbolul cosmic al cometei, care ii va orienta pe copiii lui Israel prin pustie spre tara Fagaduintei.In cadrul basmelor, el poate lua infatisarea unui buzdugan pe care zmeul il arunca spre casa sa, buzduganul lovind in portile casei, lovind masa, si abia dupa aceea asezandu-se singur in cui pe perete.In alte basme, ia aspectul unei lampi care nu se stinge si care lumineaza calea eroului in fuga sa.S.a.m.d.
Ce face exegeza cand vorbeste despre instrumentul vrajit?Acumuleaza laolalta toate intamplarile de acest gen, asa cum a facut-o si Lazar Saineanu, dar acumulandu-le, ea nu incearca sa le explice punctual, dispersandu-ne atentia cu ele, ceea ce ne face sa pierdem esentialul. Fiti atenti:
" Fluierul vrajit, -scrie Saineanu,- e o trasatura eminamente mitica.Zeul Pan facea sa joace satirii si zanele padurii la sunetul syrinxului sau.Zidurile Tebei se ridicau la viersul lautei lui Amphion,(precum zidurile Ierichonului, cazura la sunetul trambitelor preotilor lui Israel) si cand Orfeu facea sa vibreze coardele lirei sale, natura intreaga se punea in miscare apele isi opreau cursul stancile se apropiau sa asculte, fiarele si arborii incepeau sa salte.Cornul minunat al lui Oberon, facea sa joace vrand nevrand pe toti aceia care-l ascultau, si menestrelul din Hameln, fermeca cu cimpoiul sau pe intreg neamul soricesc care nu da pace locuitorilor orasului".
Ce ati inteles aici? Doar aspectul legendar al unor mituri, care nu stim daca sunt variante sau versiuni ale aceluiasi mit, sau au arhetipuri istorice deosebite.Nici un exeget nu vorbeste despre aceste obiecte apartinand sacrului, ori dupa parerea mea, eruditia nu inseamna numai efortul de a aduna si memora sub o forma sau alta o serie de fapte, ci si de a le descoperi intelesul ascuns.Astfel, putem vorbi numai de o jumatate de eruditie.Inventarul faptic, este interesant si chiar important, dar daca ne baga in ceata, pentru ca nu ne ofera nicio explicatie plauzibila, permiteti-mi sa spun, nu ne ajuta cu absolut nimic.Poate doar sa sublinieze harnicia, dar pune sub semnul intrebarii inteligenta noastra si marcheaza ignoranta noastra culturala.Sa mai vorbim putin in cele ce urmeaza, pentru ca tot s-a ivit ocazia, despre aceasta balada a vrajitorului din Hameln, desi nu mai are nici o legatura cu ciclul Solomonian despre care am inceput sa vorbesc mai inainte:
"Au, cine-i in pestrita haina?
Un om marsav la gand si taina,
Viclean cum fluiera mereu,
Nu i-as da-n paza, pruncul meu."
Asa incepe balada vrajitorului din Hameln, si continua:
"Un vrajitor istet la minte,
Sosi-n pestritele-i vesminte,
Guzgani el stranse fluierand,
Si-n Weser i-neca pe rand."
Dar dupa ce scapa orasul de aceasta plaga, sfatul orasului, nu a mai vrut sa-l plateasca pe motiv ca a fost prea usor si ca l-a ajutat in aceasta activitate chiar dracul.Atunci, vrajitorul din Hameln, se razbuna:
"Zburdau copii-n ulicioara,
Cand vrajitorul trecu iara,
Si stranse fluierand la fel,
Copii vre-o suta langa el."
Probabil ca un martor ocular a asistat la scena, deoarece suntem informati:
"Vazu cum inspre rau ii duce,
De-atunci pastorul le-a pus cruce,
Pierdu-ti au fost din tristul ceas,
Parintii-n lacrimi au ramas."
Aceeasi scena a "inecului" o vom regasi si in snoavele lui Pacala.Dus sa fie inecat, Pacala este inlocuit in sac de catre un cioban care s-a invoit sa fie primar in locul lui.Intorcandu-se in sat cu vitele, satenii uimiti, afla de la Pacala, ca pe fundul apei sunt mai multe vite decat a putut el sa adune, si atunci, tot satul, in frunte cu popa, se duce la rau si se ineaca.Cele spuse aici sunt interesante, dar faptul este descris si in Biblie, la capitolul Exodul.
Vrajitorul din Hameln este Moise.Copiii care pleaca cu Moise sunt copiii lui Israel.Fluierul la care canta Moise, este cometa, sau steaua calauzitoare care ii insoteste pe acestia prin pustie, pana la muntele Horeb.Raul peste care trebuie sa treaca, nu este nici Weserul, nici Dunarea sau vreo alta apa, ci Marea Rosie.(Dar in ce priveste ma indoiesc de aceasta ultima afirmatie.)
Sigur ca cercetarea a stabilit niste repere legendare si istorice, care privite comparativ(cele legendare ) sau luate in consideratie celelalte,il vor deruta pe cititor,dar si pe comentator, deoarece legendele puse laolalta, maresc confuzia, in loc de a rezolva, iar adevarul istoric, este discutabil, pentru ca asa cum se intampla de foarte multe ori ,realitatile istorice, se pot substitui unele altora.Astfel, citim la sfarsitul baladei germane, urmatorul comentariu(pg.74):
"Unele cronici din secolul al XVI-lea,relateaza exodul copiilor ca un fapt real petrecut in anul 1284, odata cu banuita emigrare a sasilor in Transilvania."Totodata comentatorul mai adauga:
"Balada are origini pagane."
Si pentru a argumenta cele afirmate,sunt dati drept exemplu Wodan,regele Horant al danezilor,cantaretul suedez Stromkerl si regele vrajitor Halewyn, etc.Descoperim acelasi viciu de cercetare al mitului, deoarece productia folclorica este in primul rand un mit, o creatie populara culturala, inchisa, sau proiectrata in simboluri. Cand un personaj face lucruri neobisnuite, automat, el devine un personaj mitologic.Aceasta inseamna ca lui ii corespunde un model istoric,dar modelul istoric trebuie sa corespunda in mare masura, motivului folcloric pe care l-a creat.Noi raportam mitul vrajitorului din Hameln, la un model mult mai vechi legendaro-istoric, si anume la cel vetero-testamentar, care nu trebuie respins pentru a face loc unei fixari nationale al unui mit universal.Autorul comentariului respectiv se gaseste in situatia lui Petru Caraman, in sensul ca accepta istoricitatea fenomenului folcloric, dar nu il poate sustine cu siguranta.Iar peste mana, ii dau celelalte mituri amintite de autor, al caror arhetip istoric, nu mai este precizat.
Revenind la cursul nostru, reamintim ca ajutorul pe care-l primeste Aleodor de la animalele recunoscatoare, au legatura intr-un fel zis, cu ciclul solomonian.Transformarea succesiva a eroului in corb,in cosacel care inoata pe fundul marii, in ou de taun, reprezinta variante ale mitului principal, legat de Exod, o varianta ca si cea a lui Solomon, care incifreaza putin altfel acelasi Exod Biblic.Forma de ou sau de larva, pe care o ia eroul, se incadreaza motivului piperului sau omului cu copii muilti, si explicatia este data de preotul templului din Sais, cand acesta ii spune lui Solon, ca grecii sunt niste copii fata de egipteni, copilaria fiind legata de aparitia comparativa a grecilor fata de egipteni, pe scara istoriei.Acelasi lucru este valabil si in ceia ce-i priveste pe copiii lui Israel.De asemenea, larva si oul, bobul de piper, inglobeaza mai multe semnificatii simbolice, pe care le gasim in scrierile vetero-testamentare. Ele se refera fara indoiala la micime, dar si la multime, la puterea germinativa a acestei populatii din Vechiul Testamant,care in ciuda tuturor piedicilor dure ale vietii a putut sa renasca din propria cenusa ca pasarea FENIX.
Citiom in cartea d-nei Sabina Ispas:
"Astfel intr-un fragment de cronograf, publicat de M.Gaster, eroul,(Solomon), este un rege captiv, prizonier al imparatului Cirus."(pg.135)
Cercetarea nu trebuie sa lase lucrurile neterminate, lasandu-le la discretia unor zvonuri confuze, cu aparenta istorica.Istoriile lui Herodot, mentioneaza ca persii au cucerit cetatea Sardes si l-au prins pe Cresus de viu.Conform lui Xenofon, caderea Sardesului, s-a intamplat in anul 5467 i.d.H.Herodot, nu pomeneste despre captivitatea vreunui rege iudeu.Mai repede suntem inclinati sa punem fragmentul de cronica, in perioada de domnie a lui Ioiachim,si Nabucodonosor al doilea, cand Ierusalimul a fost cucerit de cel de-al doilea, regele iudeu fiind omorat sau dus in robia babiloniana.O soarta similara va avea si fiul regelui iudeu, Iehonia.Ceea ce observati Dvs., este ca nu numai legenda, ba chiar si evenimentul istoric, poate fi interpretat gresit, unele intamplari si personaje, fiind substituite de alte intamplari si personaje istorice, ceea ce va determina, o interpretare discutabila a adevarurilor legendare si uneori istorice.
Intr-o legenda solomoniana, intitulata "Preaminte Solomon", informatorul Alexa Isar, povesteste:
"Cum s-a nascut, ( mama lui Solomon) a mers de a cautat printre tigani, poate va gasi un copil nou nascut,si l-a schimba cu o tiganca, luand copilul cel tiganesc, in loc, si crescandu-l in palatul imparatesc,iar pe al ei, l-a lasat in bordei in cenusa. (...)Imparatul, pe baiatul tiganului il lua la plimbare.(...)Mai merg, (si) vad o multime de copii adunati in jurul unui copac, iar in copac, aninat de creanga, un copil care tipa.Intreba imparatul ce i s-a intamplat.
-Iata, -zise unul.-baiatul acela a furat un cutitas de la cutare, iar altul a zis ca el e imparat, (si) a spus sa fie spanzurat pentru fapta lui.Noi ne-am suit l-am legat de copac, si acum tipa."
Aceasta legenda, are o varianta arhetipala,pe care o intalnim in Istoriile lui Herodot.
"Cand copilul ( CIRUS ) a implinit zece ani, o intamplare dezvalui cine este.El se juca in satul in care erau si grajdurile.Se juca chiar in drum cu alti copii de varsta lui.Copiii, in joaca l-au ales ca rege chiar pe cel caruia lumea ii zicea, "feciorul vacarului."(...) Unul dintre copiii, care se jucau laolalta, fiul lui Artembares,(...) n-a vrut sa indeplineasca porunca data, de Cirus.Acesta puse atunci pe ceilalti copii, sa-l prinda,si cum copiii ii dadura ascultare, Cyrus il batu pe baiat cu biciul pana la sange."Ce vrem sa spunem cu asta? Ca mecanismul care determina aparitia motivului folcloric,functioneaza intotdeauna la fel, indiferent ca avem in fata noastra, un basm, o legenda, o balada sau o colinda.Exemplul cel mai interesant pe care vi-l pot da este ghicitoarea.Dar daca aici, simbolurile sunt concentrate asupra catorva trasaturi definitorii, care impingamentalul catre o solutie reala,celelalte produse folclorice sunt mult mai vaste, dispun de mai multe detalii, facand mai usoara cautarea valorii de semnificatie a mitului.In acelasi timp, chiar fiind vorba de legenda, nu trebuie sa acordam incredere absoluta acesteia, in sensul ca legenda ne transmite un adevar.Sigur, ea transmite adevaruri, dar problema este, cui apartin aceste adevaruri? Putem sa facem filozofie cata dorim, dar drumul de la motivul folcloric la arhetip, este simplu si direct, fara complicatiile pe care ni le creem noi singuri.In ciuda tuturor opiniilor contradictorii, se pare ca tocmai existenta "teoriilor primejdioase" ne ajuta sa iesim din impas.
In legenda solomoniana, "Tovaras cu Sfarma piatra",Solomon a facut un lantcat toate zilele, de unde a scos stalpul, si a facut juramant cu fratii sai, ca l-or scoate cand o clatina din lant, si si-o dat drumul prin borta in pamant."
Motivul bortei sau fantanii, pe care am particularizat-o, numind-o "motivul fantanii lui Iosif,",Care face legatura cu lumea cealalta(Egiptul), il vom regasi frecvent in basme si legende.El apare in unele variante ale baladei "Miorita", apare iarasi, in "Povestea lui Harap Alb", in "Praslea cel voinic si merele de aur" a lui Ispirescu,s.a.m.d.Motivul,se regaseste in motivul fantanii Biblice, din Vechiul Testament, unde a fost aruncat Iosif de catre fratii sai, pentru a fi vandut apoi, unei caravane de ismaeliti, care se indrepta catre Egipt.Reperul, sau arhetipul istoric, il reprezinta intrarea triburilor de hicsosi in Egipt, in cea de-a doua perioada interimara.
Intr-o alta legenda,( pg. 211, Sabina Ispas,) "Preaminte Solomon", se vorbeste despre Solomon, ca fiind un baietel mic:
"Si-mparateasa aceea, de unde pana unde, avea un baietel mic.El era cat un fir de mazare"Aceasta idee despre care am amintit si mai inainte,are o explicatie mitologica, care merge in mai multe directii.Copilul ( dar trebuie sa fim atenti la insasi notiunea de copil care apare in texte,) se poate naste dintr-un bob de mazare, ( Mazare Imparat,)-asa cum s-a spus,- dintr-un bob de piper,-de unde si numele eroului-Petrea Piperiul, Chiparus Viteazul-sau este la fel de mare ca un firisor de neghina, de la care isi imprumuta numele.Caracteristica plantelor care fac samanta marunta, este multimea acestei seminte.Alteori, un gospodar are o suta de copii(Suta Ion) Tot odata, notiunea de copil, este folosita in sens istoric, pentru a sublinia aparitia unor civilizatii tinere pe parcursulevolutiei fluctuante a istoriei si civilizatiei omenesti.Grecii au fost numiti astfel de catre Sonkis, preotul egiptean din Sais, cand a vorbit cu Solon, si sub acest nume, de "copiii lui Israel," sunt cunoscuti evreii in cartile sfinte ale Vechiului Testament.
"Preaminte Solomon si sarpele,(pg.222 Sabina Ispas,)este o legenda interesanta, deoarece, incepe cu motivul sarpelui, pe care il gasimsi in basmul lui Reteganul, "Trifon Habaucul".Este vorba de un sarpe care stand intr-un copac, ciobanii lasa focul de sub acest copac mocnind in cenusa, focul se reaprinde si copacul ia foc."Numai varful copaciului, inca nu ardea, insa para si caldura focului, ajungea pana acolo(in varf).Aici sta sarpele, pe-o creanga de vasc,care crestea in varful bradului, incolacit si tipand amarnic,caci arsita focului, il frigea de viu, nu altceva."
Intamplarea face sa treaca pe acolo un drumet ratacit, si sarpele tipand, se ruga de drumet ca sa-l scape de moartea focului, jurandu-i ca-i va fi recunoscator.In Trifon Habaucul, eroul este cel care aprinde prosteste un stog de fan, in care se ascunsesera de cu iarna tot felul de serpi, si fiul imparatului serpilor, se roaga de netot sa fie salvat, in scimbul uinei recompense substantiale.Aceeasi secventa o intalnim si in alte basme, care vorbesc despre intamplarile fratilor gemelari "Busuioc si Siminoc." (Basme fantastice romanesti, vol.VI, autor Ionel Oprisan):
"Acolo la vanatoare, era obaba in padurea aia, urata.Cand a ajuns acolo, era o vatra de foc acolo.(...)Si el a facut focul sa-si friga o pasaricape care a vanat-o cu arcusu.Si zice baba aia din copacul acela:
-Ooo! Ce frig imi e!
Da el:
-Da-te jos daca ti-e frig si incalzeste-te."
Acelasi motiv, este cunoscut in alte basme, ca "Povestea lui Harap Alb", atunci cand eroul se intalneste cu Gerila.Acesta este un om batran, care sade incolacit serpentiform, langa un foc de 24 de stanjeni.Imaginea aceasta de sarpe, poate sa lipseasca din unele descrieri ale batranului, care a capatat vadite trasaturi antropomorfe.
In "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", a Fratilor Grimm, eroul este pus sa inteteasca focul sub niste cazane de smoala in care fierb fostii lui sefi din armata.
In "Ispravile lui Pacala",se reia scena din basmele fratilor gemelari, in care nazdravanul Pacala, aflat la moara dracilor, il orbeste pe unul dintre diavoli, lovindu-l peste ochi cu frigarea in care se afla o bucata de slanina incinsa in foc.Reuand datele, chiar secventa orbirii lui Polifem de catre Ulise,cred ca este similar motivelor folclorice, enuntate mai inainte.Toate acestre motive, subliniem, reprezinta episodul biblic al intalnirii dintre Moise cu Dumnezeu, pe muntele Horeb, muntele lui Dumnezeu, unde divinitatea ii vorbea liderului evreu dintr-un rug in flacari, care ardea, dar nu se mistuia.Dar secventa biblica, nu este arhetipul acestor motive folclorice pe care le-am enuntat mai inainte.Deoarece orice motiv folcloric pleaca de la un arhetip, acest arhetip il reprezinta aici, miscarea soarelui pe ecliptica, ajungand in perioada corespunzatoare pentru pamant al anotimpului hibernal.Atunci se intampla un lucru interesant.Desi soarele se gaseste pe cer, el nu mai are puterea de a incalzi lumea asa cum o face primavara si vara.
Intr-o alta legenda,(pg.229, Sabina Ispas,)coborarea lui Solomon in iad, unde acesta vrea sa construiasca o biserica (legenda care aminteste de povestea Danila Prepeleac a lui Ion Creanga,), arhetipul este putin mai greu de precizat, datorita existentei unor perioade istorice similare.Noi am considerat-o o buna perioada de timp, ca fiind, povestea concentrata a Exodului, deoarece Solomon ii cere lui Scaraoschi, sa-i dea toate sufletele mosilor si stramosilor sai,pe care i-a scos din iad, cu ajutorul unei sfori lungi, rasucite din canepa, sfoara reprezentand prin lungimea ei, un simbol al drumului si respectiv al Exodului.Firul Ariadnei dat lui Tezeu, nu reprezinta un ghem oarecare , cu ajutorul caruia eroul a patruns si a iesit din labirint, ci aceeasi imagine simbolica a drumului, pe care trebuia sa-l strabata eroul grec.Preaminte Solomon,a scos sufletele afara din iad, si le-a dat drumul la odihna cea de veci , in sanul lui Dumnezeu.Simbolurile aici sunt totusi discutabile, deoarece daca Solomon vorbind cu Scaraoschi, ca personaje semilegendare istorice,ii reprezinta pe Moise si respectiv pe Faraon, conducatorul Egiptului,daca scoaterea sufletelor la cerere, acceptata cu o oarecare reticenta de catre Faraon, ii reprezinta simbolic pe copiii lui Israel, daca iarasi, franghia cu care sunt trasi de acolo, reprezinta asa cum am mai spus, drumul Exodului, ceea ce ne incurca este construirea bisericii.Exista posibilitatea, nesustinuta din punct de vedere istoric,ca evreii sa fi avut intentia sa isi construiasca o biserica a lor in captivitatea egipteana, ceea ce nu i-a convenit la un moment dat lui Faraon, care a preferat sa le dea drumul, decat aceasta intentie sa se transforme intr-o realitate concurentiala.In acelasi timp, construirea unei biserici, poate fi intr-adevar legata de istoria lui Solomon si la preocuparea acestuia de a ridica un templu de ruigaciune Domnului sau.Ceea ce deruteaza interpretarea mitului, este insasi mentalitatea noastra, care tinde sa lege coerent, intr-un tot unitar, o serie de evenimente disparate.Pentru ca , daca aceasta constructie, este un fapt istoric dovedit, atunci logic ar fi ca intamplarile ulterioare sa se incadreze tot iostoriei neamului lui Israel,de la aceasta constructie incolo, adica mergand catre distrugerea templului de catre Nabucodonosor al doilea, cu luarea in captivitatea Babiloniana a unui insemnat numar de localnici, si ulterior, eliberarea lor de catre regele Cirus cel mare.In felul acesta, ca personaj, Solomon ar apare numai legat de constructia Bisericii,ca ulterior, el sa absoarba personalitatea istorica a regelui Cirus, asa cum s-a mai intamplat.Aceste doua posibilitati de interpretare le punem in discutie, fara a putea afirma cu certitudine care dintre ele este cea mai corecta.Aceasta sovaire, se naste aici din putinatatea datelor informale.Vorbind mai inainte de Teseu, ne punem intrebarea daca nu cumva, o parte a acestui mit,cel al labirintului, si uciderii balaurului, nu reprezinta ecouri ale celor aratate de noi mai inainte, ecouri retinute in mitologia greaca.Deocamdata afirmatia nu este decat o presupunere fara o sustinere argumentata in mod serios.
Ceea ce ati vazut pana acum, in exemplele aratate, este ca legendele -cel putin acestea,-nu respecta cu fidelitate definitia data legendei de van Gennep.Legenda pleaca de la un personaj cunoscut, si toata lumea conteaza pe istoricitatea lui dovedita, dar dezvoltarea legendei,capata in virtual substanta din alte surse informale istorice, ceea ce poate complica la un moment dat interpretarea.Insusi Solomon, in cazurile de fata, devine un simbol, pentru alte personaje, pe care le ascunde cu personalitatea sa.Intr-o legenda intitulata "Ce e mai usure si ce este mai greu,?"relatata la vremea respectiva de catre mos Toma Stancu, zis si Toma Chelu,(legenda pe care o gasim tot in cartea doamnei doctor Sabina Ispas,) intamplarea povestita se refera la pacalirea lui Isaac de catre Iacov, care s-a dat drept celalalt frate al sau, Esau.Singurul lucru comun dintre aceasta legenda Solomoniana este nationalitatea comuna a eroilor implicati, povestea neavand nimic comun altceva, cu regele iudeilor, Solomon.La fel, putem spune despre legenda" Pataniei mandrului Solomon cu ciuma. Cheia legendei, o descoperim din dialogul pe care Solomon, il poarta cu ciuma:
"-Cine esti?-intreaba Ciuma.
-Eu sunt Mandrul Solomon.
-Tu esti Mandru Solomon , pentru a carui fata a stat soarele-n loc trei zile ca s-o priveasca?"
In proorocirile lui Isaia, exista un episod numit " Boala si insanatosirea lui Ezechia."Secventa soarelui, apare si aici:
"Voi intoarce cu zece trepte umbra cu care s-a pogorat soarele pe cadranul lui Ahaz.
Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte, de pe treptele pe care se pogorase."
In Dictionarul lui Horia C. Matei, se povesteste acelasi eveniment al ciumei din punct de vedere istoric:
"(Urmeaza) pustiirea Iudeei de catre (regele asirian) Sennaherib(705-681 i.d.H.)care cucereste 46 de cetati, deporteaza 20.000 de captivi, si incepe in 701 asediul Ierusalimului, intrerupt probabil de in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma,in randurile armatei siriene."
Interesant este ca acest episod istoric, se reflecta si in povestea "Ivan Turbinca ", a lui Ion Creanga.
Printre altele amintim ca poemul Iliada incepe prin a vorbi despre o ciuma pustiitoare care a rarit in mod ingrijorator randurile armatei aheene.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 07:28:47
Spiridusul
Pentru a vorbi despre "spiriduş", cunoscut şi sub numele de "spirituş", avem la îndemână dicţionarele: wikipedia, al lui George Lăzărescu şi Dicţionarul de Mitologie Generala.Definiţia dată spiriduşului în wikipedia [mitologie romănească], este foarte interesantă : astfel, spiriduşii sunt creaturi cu chip de om, foarte mici de statură, care, de multe ori, locuiesc in scorburile copacilor, la rădăcinile florilor sau ierburilor. Există spiriduşi buni sau răi, [ o anumită analogie cu gnomul, koboldul, sau trollul din alte mitologii, ], uneori se adună în grupuri mai numeroase şi pot fi buni meşteşugari, producând obiecte fermecate. Alteori, cunosc tainele comorilor de sub pământ, înţeleg limbile plantelor şi animalelor. Par a fi o variantă îndepărtată a naiadelor şi driadelor mitologiei romane, sau a nimfelor mitologiei greceşti.
Conform principiului de bază al hermeneuticii miturilor, care afirmă că un motiv folcloric este egal cu arhetipul său istoric,definiţia dată în wikipedia, nu corespunde realităţii. Aceasta deoarece, definiţia se mişcă numai în planul virtual al mitului, evitând orice referire la valoarea de semnificaţie [care nu se cunoaşte deloc], şi care ne-ar oferi posibilitatea cunoaşterii istorice a acestor fiinţe legendare. Dacă aţi fost atenţi, s-a încercat o pseudoexplicaţie,atunci când autorul, destul de şovăitor, a sugerat originea spiriduşilor, în naiadele şi driadele romane sau nimfele greceşti.Dar el nu o spune ca o certitudine, explicaţia fiind doar o posibilitate de interpretare,nu interpretarea în sine.În acelaşi timp, sugestia nu corespunde unei realităţi istorice, aşa cum ar fi trebuit, comparaţia făcându-se formal,tot la nivelul miturilor, Spiriduşul românesc ,fiind comparat sau considerat descendent, din mitologia romană sau greacă,aşa cum s-a arătat mai înainte.Ciudăţenia,constă în faptul că,basmele noastre populare, chiar şi unele balade, sunt pline de spiriduşi, despre care,exegeza nu ne spune nimic. Să amintim aici despre balada Mioriţa, unde, unul dintre ciobani,este mai mititel,[ conform Mioriţelor colind,],sau numit alături de ceilalţi confraţi ai săi, diminutival,-ciobănaş, sau ciobănaşul, apelativ legat de tinereţea acestuia şi nu de mărimea lui. În cadrul basmelor, [dăm exemplu aici "Povestea lui Harap Alb a lui Creangă, care este o versiune în proză a baladei Mioriţa,], cel care izbuteşte să ajungă la destinaţie şi să învingă toate obstacolele, este fiul cel mic al craiului.Observati aceasta tendinta permanenta de a vorbi la nivelul miturilor si ale folclorului despre niste fiinte mai mici decat oamenii.Sonkin, preotul egiptean ii spunea lui Solon:
-Voi grecii, Solon, sunteti niste copii.
Semnificatia aceasta de copil, se regaseste atunci cand se vorbeste despre neamul lui Israel, aflat in robia egipteana.Ea se refera nu neaparat la copii, ci la faptul ca din punct de vedere istoric, un anumit grup de oameni este mai tanar , s-a format mai recent pe scara cronologica a istoriei omenesti.Intr-un fel expresia este asemanatoare cu a privi unii semeni de sus, desi de data aceasta diferenta este de clase, de bogatia unora si de saracia altora.Spiridusul, este imaginea copiilor lui Israel.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 07:32:33
Mitul lui Sisif
O falsă interpretare a mitului lui Sisif,o va face Albert Camus. Unul dintre motivele pentru care facem această afirmaţie, este că autorul respectiv, pleacă de la mit, oferindu-i o explicaţie filozofică: O întâmplare mitologică, serveşte pentru a proiecta mitul în realitate, acestei realităţi, oferindu-i-se o concluzie morală.Al doilea motiv este faptul că hermeneutica, spune foarte clar: unui motiv folcloric,- respectiv mitului lui Sisif,- trebuie să-i corespundă, o realitate istorică, nu una filozofică, şi cu atât mai puţin, o concluzie morală.Etimologia numelui, este incertă.In limba greacă, Sisif înseamnă "Înţelept", "Iscusit", "Priceput",dar şi "burduf de capră". Ultima denumire este atât de aiurea, că orice exeget, o va trece cu vederea, neânţelegând valorile de semnificaţie ale termenului,dar nici sensul iniţial ale celorlalte cuvinte,care vin în contradicţie, cu conţinutul mitului lui Sisif.De ce este acuzat şi condamnat Sisif? Pentru că a divulgat răpirea Aiginei de către Zeus. Din acest motiv,este supus în Hades, caznei de a împinge mereu o stâncă până la coama unui deal, aceasta rostogolindu-se înapoi, pentru ca efortul de împingere să se reia de fiecare dată.Cheia enigmei acestui mit, o deţine Pherekydes, care pune pedeapsa lui Sisif pe faptul că acesta, l-a legat pe zeul morţii, Thanatos, în lanţuri la palatul său. Această legendă, are şi un apocrif românesc, în povestea domnului Creangă, "Ivan Turbincă", eroul, făcând acelaşi lucru cu moartea, în faţa raiului,moarte pe care a băgat-o în turbinca blagoslovită de Dumnezeu, după care a agăţat-o într-un pom.Subliniem faptul că povestea "Ivan Turbincă", este varianta românească a mitului lui Sisif, denumirea de "burduf de capră",fiind sinonimă cu" turbinca "lui Ivan.Mitul lui Sisif,nu este grecesc,deoarece povestea lui este de factură vetero-testamentară.El se găseşte în cele două Cronici: [2 Împăraţi/2 Regi, 19; 35]: "În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor, o sută optzeci şi cinci de mii de oameni.Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.Atunci Sanherib,împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive."Dacă numele lui Sisif în Biblie apare sub forma de Ezechia, istoria îl va numi Iezechia sau Hezechia, şi este fiul şi succesorul lui Ahaz.Ezechia,a fost suveran al regatului Iudeii, domnind între anii 727-698 î.d.H. şi pe vremea acestuia se consemnează asediul Ierusalimului de către Sennaherib,[705-681 î.d.H.],în anul 701 î.d.H.,asediu întrerupt de izbucnirea unei epidemii de ciumă, în rândurile armatei asiriene.Acesta afost mitul lui Sisif.Vă mulţumesc pentru atenţie.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 07:34:31
Scufita Rosie
El se numeşte Robert Darnton . Ea se numeşte Scufiţa Roşie . Între cei doi , există o carte care se numeşte : " Marele masacru al pisicii ".Este interesant faptul că autorul ,ne oferă în această carte , o interpretare a basmului menţionat , -chiar dacă nu este de acord cu ea ,- din domeniul psihanalizei . Comentariile ,aparţin profesorilor Erich Fromm şi Bruno Bettelheim . Potrivit acestora , basmul este o parabolă despre subconştientul colectiv în societatea primitivă , subiectul , fiind confruntarea unei adolescente , cu sexualitatea adultă . Simbolurile folosite în basm , au o coloratură erotică ,iar faptul că lupul , după Bettelheim este tatăl fetei ,împinge basmul către o istorioară incestuoasă ,un fel de fapt divers al ziarului "Infractorul" sau "Infractoarea" cu temă similară , proiectat în trecut . Nu este adevărat .Unul dintre motive ,este interpretarea impulsurilor sexuale care se manifestă la adolescenţi , în cadrul unui sistem închis , respectiv în sânul unei familii . Din acest motiv , interpretarea este limitată la familie , concluziile desprinse din simboluri fiind legate de membrii acesteia , cu rezultatele discutabile care s-au văzut . Există totuşi un sâmbure de adevăr în poveste , care poate fi pus în relaţie cu una dintre Istoriile lui Herodot . Potrivit acestuia , Mikerynos , faraon al Egiptului antic , s-ar fi căsătorit cu fiica sa , care ulterior a murit , -probabil la naştere - faraonul construind pentru ea o vacă de lemn , îngropând-o în acest insolit sarcofag care o reprezenta pe zeiţa cerului ,-vaca cerească , Hathor . Interesant este faptul că o serie de basme din colecţia lui Ionel Oprişan , cuprind apocrife similare ,mult mai apropiate de Istoriile lui Herodot decât basmul Scufiţa Roşie.Dar cea mai interesantă dintre toate , ni se pare a fi versiunea greacă a poveştii , care apare legată de mitul Minotaurului şi de labirintul [de fapt inexistent] din insula Creta .Vă amintiţi că regina Pasifae , s-a îndrăgostit de un taur ,şi pentru a se putea împreuna cu el , i-a cerut lui Dedal ,să-i construiască o vacă de lemn în care s-a ascuns . Din această căsătorie împotriva firii s-a născut Minotaurul . Ştiţi ce asemănare există între Mykerinos ,faraonul despre care vorbeşte istoricul Herodot , şi Mynos , soţul lui Pasifae ? Vă învăţ ceva care contravine ştiinţei , semănând mai mult cu o vrăjitorie . Scădeţi , sau scoateţi din numele faraonului gruparea de litere " keri " şi citiţi ce rămâne .


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 08:55:25
Povestea lui Harap Alb
O serie de basme populare si culte- si aici ne vom referi printre altele si la unele dintre basmele domnului Creanga,nu sunt altceva decat apocrife Biblice.Aceasta inseamna, ca o serie de intamplari,care s-au petrecut cu multa vreme in urma, avand o valoare arhetipala(deci o baza de plecare istorica de necontestat,)se vor regasi in Biblie, in Vechiul Testament, dar si in Povestea noastra, sub forma infidela a unor motive folclorice, cu valoare simbolica.Deoarece noi vom considera in mod oarecum fals ca arhetipul il constituie ceea ce apare mai intai in Vechiul Testament, variantele care apar in basmele noastre populare si universale, le numim apocrife. Nu toti exegetii vor fi de acord cu cele spuse aici. Unii dintre ei, necunoscand valoarea de semnificatie a basmului, vor face o serie de afirmatii gratuite, care nu corespund insa realitatii transmise de text.
Ceea ce m-a distrat la un moment dat, dar va marturisesc, fara rautate, au fost afirmatiile unui mare exeget roman Garabet Ibraileanu, referitor la Povestile lui Ion Creanga.
"Sa nu ne inselam,-spunea domnia sa si nici nu stia cata dreptate avea,-Povestile lui Creanga, sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc.Soacra si nurorile ei, Stan Patitul, Badea Ipate, etc., sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani din plasa Muntelui,din judetul Neamt.Si vestitii nazdravani, Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila, Gerila si Setila, sunt flacai sugubeti si" ai dracului",ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti din "Amintiri"...-numai cat tratati epic."-incheiat citatul.(pg.42)
Dar cum ar fi aceste povesti daca personajele respective ar fi fost tratate cu o tuica, o bere, sau un pahar cu vin, nu ne mai spune nimeni.Si autorul continua in acelasi spirit autodemolator:
"Creanga este atat de realist, incat unele dintre povestile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti si trupesti, peste masura omeneasca.Iar creatiile pur fantastice,, ca zmeii s.c.l., Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate zilele din Humulesti, si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate."
Care picior de egalitate?Autorul nu ne mai spune, asa ca Dvs., va trebui sa alegeti cu discernamant, daca acel picior, este stangul sau dreptul.
Ca urmare a acestor scapari,Garabet Ibraileanu, va trage doua concluzii care mie personal mi s-au parut foarte simpatice:
1)"Opera lui Creanga, este epopeea poporului roman."
2)"Creanga, este Homer al nostru".
Raspunsul meu este simplu:
Aiurea.Domnul Garabet Ibraileanu, va imbrobodeste, si data fiind personalitatea domniei sale sunteti in stare sa credeti ceea ce va spune.
Din clipa cand Garabet Ibraileanu, exprima astfel de opinii,el deschide,fara nici o intentie negativa desigur,cutia Pandorei, interpretarii nationale, a unei povesti, care are un caracter universal.Pentru ca iata ce aflam de la un alt exeget, Cristea Sandu Timoc:"Ovidiu Barlea, in volumul" Povestile lui Creanga," (1967) arata ca tipul A.Th.531(Spanul), este atestat in intreaga Europa, dar si in India si in America,iar tipul A.Th.513,( al tovarasilor supranaturali,)este raspandit in Europa, precum si sporadic, in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson,ed.1964.)"Ce face Cristea Sandu Timoc? Ne spune intr-un limbaj simplu, ca Povestea lui Creanga, este universala, contrazicandu-l pe Garabet Ibraileanu, care are o cu totul alta opinie.Afirmatia lui Garabet Ibraileanu,s-a raspandit in randul exegezei, determinandu-i pe unii comentatori sa sustina o serie de lucruri, care sunt in afara realitatii istorico-mitologice a povestii noastre.Spre exemplu:
"(Harap Alb,)... este este asa cum se spune in colindele noastre, junele bunu dintr-o indepartata epoca, a civilizatiei taranesti...", iar uriasii din poveste, "sunt simboluri simpatice, ale duhului pamantului, dar si ale virtutilor populare, expresii ale felului de a fi, a gandi, ale poporului nostru,foarte inzestrat vital,prietenos,saritor, neprotocolar, iscusit, optimist, s.a.m.d."Putem face orice interpretare dorim dar eu ma intreb, de ce aceasta poveste a fost atat de importanta pentru Ion Creanga, incat el a simtit nevoia sa ne-o spuna?Eu, ca cititor, am nevoie de o relatie mult mai simpla, care sa se stabileasca intre mine si Poveste. Vreau, sa stiu care este mesajul , care este morala Povestii,care este cu alte cuvinte, valoarea ei de semnificatie, pentru ca povestile nu se spun numai de dragul divertismentului, asa cum sustin unii exegeti.Povestile au o tinta precisa, si aceasta tinta suntem noi, cititorii, fie ca suntem tineri sau batrani, femei sau barbati.
Cand Pompiliu Constantinescu afirma ca "mitul narativ din Povestea lui Harap Alb, isi releva existenta epica in sine,ca proiectie in fantastic,"am avut sentimentul ca cineva cauta sa ma pacaleasca.Cine spune adevarul si cine incearca sa ne induca in eroare?Garabet Ibraileanu cu realismul lui Creanga sau Pompiliu Constantinescu cu epicul proiectat in fantastic? Singura consecinta a acestui citat este ca trebuie sa-l inveti pe dinafara,  ca sa-l tii minte, dar daca te intreaba cineva despre ce este vorba, nu poti sa dai nicio explicatie plauzibila. Autorul nu ne explica de ce craiul, tatal lui Harap Alb, avea numai feciori, in vreme ce fratele acestuia avea numai fete.El, ca si ceilalti, ne lasa sa ne balacim intr-o ignoranta culturala, din care insasi menirea lui de exeget,trebuia sa ne scoata.Dar el nu o face, nu pentru ca ar fi lipsit de inima, ci pentru ca nu cunoaste valoarea de semnificatie a Povestii, toata cercetarea alunecand pe ideea limbajului folosit de Creanga, pe taranismele sale, confundandu-se valoarea de semnificatie a Povestii, cu perspectiva taraneasca din care Creanga ne spune aceasta istorie.Ca sa intelegeti despre ce este vorba, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:"Daca Biblia, este scrisa in Limba Romana, este ea romaneasca?"Daca intr-o biserica, un capitol din ea este citit de un taran,inseamna ca personajele din Biblie sunt tarani de-ai nostri, din Ardeal sau din Moldova,doar pentru ca il auzim pe omul nostru ca vorbeste ardeleneste sau in dulcele grai al Iasului?"Stiti ce faceti acum?Ati inceput sa va indoiti.Ori motorul cercetarii striintifice, se pune in miscare pornind de la propria noastra indoiala.Ea-indoiala- este cea care ne determina sa aflam unde este si cum arata adevarul. Pentru a ne familiariza cu continutul Povestii, -pe care am convingerea ca fiecare dintre noi il cunoaste destul de bine-, vom apela la rezumatul lui Jean Boutiere:
"Un tanar print, se duce la unchiul sau care trebuie sa-l faca mostenitor.Este obligat pe drum sa sa-si schimbe identitatea cu un om despre care a fost atentionat la plecare sa se fereasca.Insarcinat in trei randuri cu misiuni periculoase, de catre necunoscut care vrea sa scape de el, tanarul revine totdeauna victorios,datorita ajutorului unui cal fermecat, al unei zane, al unor tovarasi miraculosi si al unor animale recunoscatoare.Dupa ce tradatorul a fost demascat, eroul se casatoreste cu printesa pe care a cucerit-o in ultima instanta."Inainte de a incepe interpretarea Povestii,subliniem faptul, ca "Popa Smantana", cum i-a zis lui Ion Creanga, Jacob Negruzzi, indiferent de neconformismul sau fata de autoritate in genere, si de cea bisericeasca mai ales,era un foarte bun cunoscator al scrierilor sapientiale Vetero-Testamentare.
Nu trebuie sa pierdem din vedere niciodata acest aspect, ca Ion Creanga,in ciuda firii sale neastamparate,era un bun cunoscator al Bibliei.Si acum haideti sa citim Povestea impreuna.Sa ne amintim cum debuteaza Povestea lui Harap Alb:
"Amu cica era odata,intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare care era imparat intr-o tara mai departata.Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde Imparat.Si Imparatul Verde, nu avea feciori, ci numai fete."Aparent, actiunea Povestii se desfasoara intr-un spatiu geografic neprecizat.Nu ni se spune unde se gasesc tarile celor doi imparati, aceasta imprecizie, plutind si in jurul cronologiei, adica a timpului cand aceasta istorie fantastica s-a desfasurat, cat si in privinta numelor reale ale personajelor implicate in Poveste.Aceasta stare de lucruri, va determina pe unii exegeti sa inventeze un concept pe care l-au numit "illud tempus" sau "illo tempore", care nu este altceva decat o definitie a acestei "imprecizii creatoare a povestitorului popular.Exegetii au spus in felul urmator:Exista un timp istoric, legat de derularea evenimentelor omenesti care a fost masurat cu o oarecare precizie, si in care evenimentele povestite, pot fi incadrate.Daca aceasta incadrare este imposibila, inseamna ca timpul cand s-au desfasurat evenimentele mentionate, se gaseste undeva la inceputurile istoriei, dar nu in cadrul istoriei, ci in afara ei.Acest timp, a capatat denumirea de "illo tempore"facand ca produsul folcloric, sa fie amplasat aici.Ori ceea ce nu a abservat exegeza, este faptul ca nici un eveniment nu se poate produce in afara istoriei, pentru ca istoria, tocmai aceasta relatie o stabileste:existenta unei intamplari, petrecute in timp.Nimic nu se poate intampla fara timp.Chiar si ignoranta noastra poate fi stabilita in timp desi ea apartine mai degraba mentalului, decat istoriei.La un moment dat, acest concept, a inceput sa defineasca, nu momentul din afara istoriei, cand s-au petrecut evenimentele din basm, ci incapacitatea culturala a exegezei, de a stabili cu certitudine, istoria intamplarilor povestite.Am aratat ceva mai inainte cum incepe Povestea lui Creanga.Daca exegeza nu este capabila pe baza acestui inceput (si a altor detalii narative) sa stabileasca timpul cand s-au intamplat evenimentele,aceasta incapacitate se datoreaza abordarii defectuoase a Povestii.Si acest defect de logica, va permite in mod ciudat, ca unii comentatori, sa afirme ca Povestea se desfasoara intr-un cadru taranesc,ca Harap ALb este taran, si ar mai fi lipsit afirmatia ca locuia in Humulesti, numai pentru ca Povestea o spune Creanga, seducandu-ne cu graiul sau moldovenesc, pentru ca in felul acesta confuzia sa fie totala.Primul lucru pe care trebuie sa-l faca un comentator, este sa se intoarca in copilarie, si sa inceapa cu intrebarile pe care le punea atunci:De ce?-asa cum proceda cand vroia sa capete o anumita explicatie.De ce imparatul se numea Imparatul Verde? De ce craiul avea numai baieti?De ce imparatul avea numai fete?Greseala care se face de regula in abordarea folclorului, este aceea ca se considera produsul folcloric, ca fiind o creatie personalizata, avand la baza niste emotii, ca este vorba aici de o creatie a mentalului, in care nu se reflecta decat personalitatea aceluia care a scris.Eu spun cu totul altceva.Povestitorul, nu creeaza opera sa fara sa aiba un model.Acest model, sunt faptele de viata, sunt evenimentele reale, care pot fi fixate in coordonate istorice.Cine acuza basmul si produsul folcloric, de lipsa unei baze istorice, isi face un mare deserviciu, iar ceea ce este si mai grav, reuseste sa ignore capacitatea Dvs. de gandire.Iata ce citim in "Biblioteca Istorica" a lui Diodor din Sicilia:(pg.44):
"...dupa cum recunoaste toata lumea, o seceta mare bantuia aproape tot pamantul locuit, cu exceptia Egiptului, fiindca tinutul fusese ocrotit prin insusi asezarea lui..."
Despre seceta,se vorbeste in mai multe locatii si in Vechiul Testament:
"Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut.Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif.In toate tarile era foamete.Dar in toata tara Egioptului, era paine."
Iar putin mai departe, putem citi:
"Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt,a zis fiilor sai:
-Pentru ce stati si va uitati unii la altii?-Si a mai zis:
-Iata, aud ca este grau in Egipt, pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."_________________
Seceta care a bantuit lumea Marii Mediterane, tara Canaan, tara Heteilor si dincoace de stramtoare(careia grecii ii spuneau Stramtoarea lui Heracles,  si vorbesc aici ca sa se inteleaga de ceea ce astazi se numeste stramtoarea Bosfor si Dardanele,) a patruns in amintirea orala si scrisa a oamenilor locurilor.Nu numai ca a patruns, dar s-a si transformat in mit.Cele citate din Biblie, apartin Canaanului.Cum apare reflectarea secetei in mitologia elina?Citim in cartea lui Kun, "Legendele si miturile Greciei antice":(pg.67):
"Zeita Demeter,se mahni si mai tare. Se manie peste masura pe Zeus, stapanul tunetelor, pentru ca o daduse lui Hades, pe fiica ei Persefone,fara a-i cere invoirea.Parasi pe zei,parasi luminosul Olimp, lua infatisarea unei muritoare, si imbracandu-se in
straie cernite,rataci mult timp printre muritori,plangand indurerata."
Deja povestea aceasta este incarcata de semnificatii simbolice.Pentru ca Demetra este zeita fertilitatii si a agriculturii.Ea este Zeita, dar copila ei este tocmai aceasta fertilitate, tocmai aceasta agricultura primitiva, amandoua reprezentand rodul, in dubla semnificatie pe care o presupune:rodul pantecului zeitei, rodul graului cand face spic, sau al pomilor cand se umplu de roade, adica de poame.Intamplarea este o alegorie.Nu se spune cauza, dar moartea, reprezentata de Hades, a luat acest rod al pantecului zeitei,(care poate fi vazuta si ca anotimpul cand trebuiau sa se coaca granele pe camp.) dar cauza trebuie subanteleasa, pentru ca mitul ne spune adevarurile pe ocolite si dupa multe eforturi, ca in telenovele:Soarele stie ca Hades este autorul.Ori soarele si Hades se confunda la un moment dat unul cu celalalt.Primul devine cauza, al doilea efectul.Hainele cernite pe care le imbraca zeita, reprezinta seceta, faptul ca aceasta caldura excesiva, a transformat granele in scrum.Din aceasta cauza, Harap Alb, se insoteste cu Flamanzila si Setila, cele doua entitati care simbolizeaza seceta, si nu romani simpatici, mancaciosi si bautori, dar altfel plin de virtuti, cum sugereaza exegeza.De aceea, in unele basme, eroul ii cere sa i se faca o turta de cenusa amestecata cu laptele mamei sale.Dar cenusa este recolta uscata de pe camp, motiv pentru care in "Ispravile lui Pacala", a lui Petre Dulfu, popa ii pune lui Pacala saci umpluti cu cenusa pe care sa-i macine la moara dracilor.(adica in Egipt.)
Pentru ca textul cu Demetra, putea sa nu fie inteles de oameni, s-a lasat o usa deschisa catre semnificatia adevarata:
"Pe pamant nu mai crestea nimic. Frunzele copacilor palira si se scuturara. Codrii se despuiara de vesmantul lor.Iarba se ofili.Florile isi plecara coronitele lor multicolore si se uscara.Livezile nu mai dadeau rod,viile verzi de asemenea.Nu se mai coceau ciorchinii grei, plini de must.Viata abia mai palpaia pe pamant.Foametea domnea pretutindeni.Peste tot se auzeau plansete si vaete.(Acestea erau de fapt plansetele si vaetele zeitei despre care am citit mai inainte.)Dar Demeter coplesita de durere, ca-si pierduse fiica iubita,nu vedea si nu auzea nimic."Singurul tinut care isi pastrase prospetimea, datorita apelor binecuvantate ale Nilului, era Egiptul.Rapirea zeitei Persefona de catre Hades si ducerea fetei in imperiul subteran al mortii, inseamna tocmai acest lucru:In vreme ce toata lumea suferea de seceta, singurul loc unde se mai faceau grane,era Taramul Mortii, condus de Faraon, adica Egiptul.Pentru ca inca din vechime, Egiptul, datorita cultului pe care il promova, era considerat o lume infernala.De aceea, Dumnezeu va salva copiii lui Israel din apa mortii, care strabatea infernul, ducandu-i spre tara unde curge lapte si mier,tara Fagaduintei.Sicriul in care se gaseau acesti copii reprezentati la un moment dat chiar de Moise, era Egiptul.Se creea astfel un paradox, sanctionat sau reprosat egiptenilor de catre mitologia greaca:In vreme ce lumea vie tragea sa moara, lumea infernala, Egiptul, continua sa ramana verde, sa aiba viata, pentru ca Hades, zeul infernal al mortii, (care in Egipt purta desigur alt nume, acesta putand sa fie de fapt chiar numele lui Faraon,) o furase pe Persefona.
_Cred ca am fost destul de explicit aratand de ce fratele mai mare al craiului, se numea Imparatul Verde, iar tara lui,(desi era vazuta din afara ca un mormant urias,) se numea la randul ei, tara Verde.Desigur, exegeza, minimalizeaza numele imparatilor si crailor din basme,legand aceasta denumire mai mult de fantezia creatorilor populari decat de semnificatia simbolica pe care o contine.Am obtinut acum un reper fix si un vector in miscare.Reperul este Egiptul antic, vectorul este fiul de crai care se indreapta catre Egipt.Motivatia acestei miscari, este data de seceta generala care bantuia lumea si de situatia exceptionala a Egiptului, care dispunea de granele trebuincioase celorlalti.Observati?A fost suficient sa punem corect intrebarea, ca raspunsul, a aparut aproape de la sine.Voi face o scurta paranteza, pentru ca mi-a venit o idee pe care doresc sa vi-o impartasesc si Dvs.Ce fac doi oameni cand se intalnesc?Se saluta si daca se cunosc, vorbesc.Dar despre ce vorbesc ei?In marea majoritate oamenii vorbesc despre trecut, despre amintirile lor, despre istoriile care sunt inchise in aceste amintiri.Viitorul este o fictiune, si din acest motiv, oamenii simpli nu vorbesc despre el, pentru ca nu-l cunosc, si nu prea stiu ce sa spuna despre acesta.Din acest motiv,viitorul este tezaurizat mai mult de politicieni, care sunt niste creatori de posibilitati stiintifico-fantastice.Despre prezent, iarasi nu se poate vorbi.Pentru ca prezentul are darul sa semene cu o pasare care zboara intotdeauna spre trecut.Prezentul oamenilor, se confunda foarte mult cu trecutul lor.Acelasi lucru se intampla cu creatorul de folclor.El nu poate povesti despre prezent, pentru ca acest prezent abia incepe sa se formeze, si povestitorul, nu are amintiri despre el.De asemeni nu poate vorbi despre viitor, pentru ca tot asa, noi nu avem amintiri despre sau din viitor.Exista totusi o exceptie de la regula, Erich von Daniken, dar falsele lui "Amintiri despre viitor", apartin trecutului.Ce face povestitorul?Ne povesteste amintirile care au ramas in mentalul sau despre trecut.Pentru ca pentru el, aceste amintiri au o mare valoare, si intamplarile au o morala, sau cel putin asa crede el.Din acest motiv, povestitorul, ne povesteste trecutul, chiar daca amintirile nu-i mai apartin decat pe o durata limitata, celelalte, fiind ale umanitatii, din care face si el parte.Bun. Cum este rezolvata povestea secetei in Povestea lui Harap AlB? Foarte simplu.Prin introducerea a doua entitati, Flamanzila si Setila.Acestea fac ravagii in lume, cand le intalneste eroul Povestii, si Egiptul va deveni tinta celor trei calatori, care navalesc in el, intrand in istorie, sub numele triburilor hicsose, sau a "regilor pastori", cum sunt numiti in alta parte.Este momentul sa raspundem la cea de-a doua intrebare.De ce imparatul, are numai fete ?Cu toate ca raspunsul l-am dat putin mai inainte, sunt convins ca nu i-ati acordat o mare atentie.Din doua mari motive.Va amintiti ca Imparatul, este unul si acelasi cu Faraon, si se numeste imparatul Verde, din cauza ca insusi Egiptul poarta numele acesta.In Vechiul Testament, Faraon, da o porunca ciudata moaselor egiptene:
"-Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat(copilul pe care-l va naste femeia,) sa-l omorati, iar daca este o fata, s-o lasati sa traiasca."
Deoarece moasele nu vor respecta ordinul dat de fereon, acesta il reformuleaza, dandu-l sub forma de decret catre toata populatia Egiptului:
"Sa aruncati in Rau(in Nil),orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca."
In Evanghelia dupa Matei, vom intalni aceeasi forma de de reglare demografica, desi incidentul, nu este confirmat de istoria profana in ceea ce-l priveste pe regele Irod.In legenda raului Ganga,din epopeea indiana Ramayana, ni se povesteste acelasi episod referitor la inmultirea excesiva a poporului evreu, motiv de mare tulburare(sau suparare) pentru Faraon:
"Asamanjas, ajunsese un nebun plin de cruzime.Isi petrecea timpul aruncand intr-un rau (dar" Raul" este denumirea pe care evreii o dadeau Nilului,) copiii mici si radea plin de veselie, vazandu-i cum se chinuiau murind.Fireste, poporul incepu sa-l urasca pe nebun, si-l izgoni din tara."Dar aceasta secventa nu exista din punct de vedere istoric, pentru ca, copiii aruncati in Rau, nu sunt decat copiii lui Israel, care traverseaza Marea Rosie,-cum scrie Biblia, in capitolul Exodul, atunci cand avand in frunte liderul lor spiritual, parasesc Egiptul.Tn varianta indiana, este singurul loc in care se spune in mod clar ca evreii nu vor trece prin Marea Rosie ci peste fluviul Nil, lucru pe care il face si Biblia, dar intr-un alt context, ceea ce face ca episoadele, sa para straine intre eledesi vorbesc despre acelasi lucru. Vreau sa retineti asta, ca aruncarea copiilor lui Israel in Rau, se refera de fapt la Exodul, cand in alta parte, Biblia ne spune ca poporul lui Israel, traverseaza Marea Rosie ca pe uscat._Prima parte a raspunsului, ar fi trebuit sa se lege de faptul ca Faraon ucidea copiii nou nascuti de sex masculin, dar raspunsul acesta este fals, deoarece episodul face referire certa la Exodul Biblic, care este povestit in forma lui mitologica, la fel ca in mitul Persefonei al grecilor.Al doilea raspuns (care este si cel adevarat, este urmatorul, sau se leaga de urmatoarea constructie logica:Zeul infernului, fura rodul Demetrei, pe care il transfera in infern.In limbajul desacralizat, asta inseamna ca in Egiptul lui Faraon, existau grane, in vreme ce dincolo de tara Egiptului, lumea incepea sa moara.Singura solutie, era aceea sugerata de Iacov copiilor sai:Ce asteptati?Duceti-va in Egipt sa aduceti grane, ca sa nu murim.Ce face fiul cel mai mic al craiului?Porneste la drum, ajunge dupa diferite peripetii in Egipt, se casatoreste cu fata lui Faraon sau a lui Potifera(Putifar dupa alte grafii,) zeita Asnat sau Asineta, care era fiica zeitei Neith, sau a zeitei cerului Hathor(corespondentul zeitei grecesti Demetra.).Asineta, este una si aceeasi cu fiica lui Demeter, Persefona.Prin urmare Harap Alb, se coboara in Egipt si se lupta cu Faraon(Hades,) luand-o pe Persefona(Asineta) de sotie.Primul lucru care o sa-l aud de la Dvs., este ca o fac pe desteptul si ca incerc sa va seduc cu vorbele.Nu este adevarat.Si stiti din ce cauza?Datorita visului lui Iosif, care imi confirma teoriaAcesta le spune fratilor sai:
" Noi eram la legatul snopilor,in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat,si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratii lui iosif, nu au inteles mesajul visului, dar i-au dat o interpretare oarecare:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi?"
Ori visul lui Iosif spunea altceva:
In timp ce granele voastre vor fi sarace, doar Egiptul va fi in masura sa va stinga foamea si sa va scape de la moarte.Iar Iosif va fi cel care, casatorindu-se cu fiica Demetrei, va va salva."Asa spunea visul.Ca Iosif se va casatori cu Persefona, fiica Demetrei,de aceea rodul va fi in casa lui.Filonul memorial grecesc,cuprinde si el aceasta intamplare istorica, a ascunderii -de data aceasta nu a lui Moise,( ceea ce reprezinta persapectiva ebraica a povestii,)-unui barbat printre fetele lui Lycomede.Numai ca grecii, il vor numi pe eroul lor Ahile, care este dupa parerea mea, pronuntia inversata a numelui pe care evreii il foloseau pentru Dumnezeu.Pentru ca Ahile, in forma inversa Eliha, este pronuntia deformata a cuvantului Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu(El,) insemnand"Cei puternici."Ce se va intampla cu Ahile/ Dumnezeu/Moise, o sa ca spunem ceva mai tarziu, pentru ca in decursul desfasurarii narative, Harap Alb, se va intalni cu El, de cateva ori.Hai sa va povestesc in momentul acesta, altceva.Citeam intr-un ghid(indrumar) pentru Bacalaureat:
"Speriat de necunoscut, si lipsit de experienta, el,(Harap Alb,) se vaicareste de fiecare data cand Spanul il supune la cate o proba, isi plange de mila:
"-Asa este maicuta, -raspunse Harap Alb, cufundat in ganduri, si galben la fata de parca-i luase panza de pe obraz.Spanul vrea sa-mi rapuie capul cu orice pret."
Dar aceeasi plangere, apare in folclorul nostru romanesc, in balada Miorita:


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 09:30:27
Danila Prepeleac
lon Slavici, va pune in mod deosebit accentul pe limbajul folosit de Creanga,mesajul povestilor acestuia pierzandu-se din aceasta pricina.Pentru ca, fara a nega valoarea limbajului folosit (acesta avand importanta lui in comunicare, ca mijloc de transmitere a informatiei folclorice) se pierde din vedere ceea ce este dupa mine lucrul cel mai important: chiar informatia folclorica.
Doi folcloristi, se duc sa culeaga folclor autentic.Dupa ce fac inregistrarile de care au nevoie, unul dintre ei ii spune celuilalt:
-Ai vazut ce material extraordinar am adunat?
-Da, ii raspunde acesta.Dar nici povestitoarea nu arata rau.
O asemenea opinie, depre "povestitoare", apare si intr-unul dintre comentariile lui Nicolae Iorga, atunci cand spune:
"Cu totul alta este valoarea povestii lui Danila Prepeleac,-de un extraordinar umor si pe alocurea de o forma literara aleasa,-ca atunci cand dracul e pus sa chiuie,si naratorul gaseste accente in adevar epice."
Va dati seama care ar fi fost reactia exegezei, daca autorul si-ar fi suflat nasul in batista, subliniind in acest fel un anumit aspect narativ.La fel de profunde sunt si opiniile lui George Calinescu, potrivit caruia, povestile lui Creanga, "sunt dezvoltari ale unei observatii morale milenare."Astfel, 'Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc, Punguta cu doi bani da satisfactie mosilor care nu traiesc bine cu baba, (...) Povestea lui Stan Patitul, cuprinde morala barbatilor cu privire la femei,Ivan Turbinca demonstreaza ca moartea a fost lasata de Dumnezeu cu socoteala,Povestea lui Harap Alb,e un chip de a dovedi, ca omul de soi bun e vadeste sub orice strai, si la orice varsta, "s.a.m.d.
Basmul lui Creanga, debuteaza prin prezentarea a doua personaje:
"Erau odata intr-un sat, doi frati, si amandoi erau insurati.Cel mare, era harnic, grijuliu si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii.Iara cel mai mic, era sarac.De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul,caci era lenes, nechibzuit la minte si nechibzuit la trebi.Si-apoi, mai avea si o multime de copii."
Cheia de dezlegare , a ghicitorii pe care o avem in fata, este aceasta aluzie foarte fina, la adresa copiilor.Fiindca, mentionarea lor nu apare ca un fenomen singular, numai in scrierile lui Creanga.Preotul din Sais, Sonkis, ii va spune lui Solon ca grecii fata de egipteni sunt niste copii.Referirea, sublinia aici faptul, ca istoriceste, grecii au aparut mai tarziu pe scara istoriei decat egiptenii.A doua semnificatie legata de acest termen, se refera la potentialul de inmultire naturala, conditie esentiala pentru ca un popor sa poata sa rezisate pe scara istoriei.Amintiti-va ce scria in Exodul:
"Iar fiii lui Israil s-au prasit, au sporit, s-au inmultit si s-au facut tari din ce in ce mai mult,si tara s-a umplut de ei..."O marturisire asemanatoare va apare si in Facerea/Geneza, cand Dumnezeu ii va spune lui Avram:
"Nu acesta va fi mostenitorul tau, ci acel ce va iesi din maruntaiele tale, acela va fi mostenitorul tau.-Si l-a scos afara din cort si i-a zis:-Ia uita-te la cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.-Si a mai zis:"Atat de multi vor fi si urmasii tai."
Cand femeia ramasa acasa, inghite un bob de piper, ea va da nastere unui erou care se va chema "Piparus Petru", "Chiparusul", pentru a sublinia parca aspectul vegetal al acestei nasteri.Dar ca simbol, bobul de piper sau de fasole, subliniaza pe langa natura vegetala a conceptiei, si notiunile de copii(data de marimea bobului inghitit, care este mic),cat si multimea lui, aceasta multime, sugerand un alt termen care apare in Biblie, si anume acela de semintie, cuvant derivat din samanta.Reversul omului cu copiii multi, este omul fara copii.Dar cel care nu poseda urmasi, este asemenea unui om mort.Daca in Povestea lui Harap Alb, fratele craiului-Imparatul- avea fete, aici acestea lipsesc, pentru ca in felul acesta singularitatea fratelui, sa sublinieze lumea infernala in care fratele cel mare traieste, si care noi o vom numi ca si mai inainte, Egiptul, considerandu-l o lume a mortii prin excelenta.
Pentru a putea scapa de nevoile care il apasau parca din ce in ce mai greu,Danila ii cere fratelui sau carul sa mearga in padure ca sa ia lemne:
"Lui Danila atat i-a trebuit.Ia acum carul cu boii fratane-sau,si porneste.Cum ajunge in padure, chiteste un copac care era mai mare, trage caruta langa el, si fara sa dejuge boii, incepe a taia copacul, ca sa cada in car deodata.Trebi de-ale lui Danila Prepeleac.Bocaneste el cat bocaneste,cand paaarrr! cade copacul peste car de-l sfarma si peste boi de-i ucide ."
Se creeaza pe undeva impresia,-de altfel foarte bine regizata de autor,- ca Danila Prepeleac, da aici-ca si in alte secvente- dovada de o prostie inegalabila.Ori a face o astfel de afirmatie, inseamna o inerpretare formala a povestii lui Creanga.Pentru ca autorul, incearca prin orice metoda sa ne faca sa acceptam informatia pe care ne-o transmite.Noi suntem ca niste copii mofturosi care nu vrem sa ne luam doctoria, decat daca deasupra este presarat putin zahar.Problema este ca acest episod, este un motiv folcloric.El este motiv folcloric, pentru ca se repeta cu unele modificari de structura, in diferite variante.Este motiv folcloric, pentru ca sub o forma simbolica, transmite o anumita informatie.Ironia este ca personajele care retraiesc repetitiv aceasta secventa, nu sunt zugravite ca avand prostia lui Danila Prepeleac.Astfel citim intr-o varianta populara,-"Omul la targ":
" S-a dus dupa lemne in padure.S-a bagat acolo intr-un parau afund.Atatea lemne o pus el, atatea lemne o pus.Ce sa poata vacile iesi de acolo.Batut-o la ele, suduit-o, facut-o, Doamne pazeste.S-o facut sara, noapte.S-a pomenit cu zmeul ca vine acolo la el."
Acelasi motiv il vom gasi si in varianta populara a Povestii lui Stan Patitu",care se numeste:"Flacaul credincios":
"Intr-una din timp, intr-o vara, el cara saci de grau de la o mosie boiereasca(Egiptul/Fratele mai mare.) unde-i ducea la un slep.Acolo trecea o apa.(Marea Rosie)Apoi trebuia sa puie carutele pe pod, pe vase, cu boi cu tot.S-a dus numaidecat diavolul si i-a dat boii cu carute cu tot in apa, si el a ramas cu mainile-n buzunar."Evenimentul va aparea si la Petre Dulfu, in "Ispravile lui Pacala":
"Iar acolo-ntr-o poiana, sub o rapa se opri,
Si din jug, scotandu-si boii, de-un stejar ii priponi.
Apoi hai sa cate lemne.Dara cand venea-napoi,
De pe unde colindase, ..Ce sa vaza?Bietii boi,
Se zbateau ca arsi in funii, caci se pomenira tzup,
C-un ursoi de-odata-n fata si c-o namila de lup!"
Daca aici, textul impune si o alta interpretare,in basmul lui Greuceanu, a lui Petre Ispirescu, motivul este foarte clar conturat si prin el o sa va oferim explicatia pe care aceste motive folclorice o au.
"Inaintand el alene, rasturnat in caruta, trecu pe langa un diavol schiop, care le tinea calea drumetilor, ca sa le faca neajunsuri.Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu, dara ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca,ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat, si-l arunca departe in urma.Apoi tot el zise Greuceanului:
-Mai vericule, ti-ai pierdut cuiul, du-te de ti-l cauta.
Greuceanu, sarind din caruta, isi uita acolo palosul, din greseala.Iara cand el isi cauta cuiul, diavolul ii fura palosul, apoi, asezandu-se in marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra."
Am sa va spun personajele care alcatuiesc acest episod, chiar daca nu o sa fiti de acord, cu modul in care acestea au fost zugravite de povestitori:Danila cu carul, ca si Greuceanu, care sta in caruta, este Faraon.Drumul pe care merge Greuceanu, este drumul Exodului.Diavolul care ii face greutati lui Greuceanu, furandu-i cuiul de la osie, este Dumnezeu.Daca nu credeti in cuvintele mele, am sa va rog sa fiti putin atenti:
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii lui Faraon,carele si calaretii lui, au intrat dupa ei in mijlocul marii.In straja diminetii,Domnul, din stalpul de foc si de nor (" apoi asezandu-se la marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra.")S-a uitat spre tabara egiptenilor,si a aruncat invalmaseala in tabara lor.A scos roatele carelor si le-a ingreunat mersul.(...)Si spre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei, egiptenii au luat-o lka fuga.Dar Domnul, a napustit pe egipteni in mijlocul marii."
Indiferent sub forma in care este reprezentat motivul folcloric, el trebuia sa se intample.Faptul ca aici, in povestea lui Creanga, acesta vrea sa ne spuna ca Danila Prepeleac este un prost, nu se sustine.Cu atat mai mult, cu cat preluand prerogativele lui Dumnezeu, Danila, va incepe sa faca lumea"Dupa multa truda si buimaceala, in loc sa iasa la drum, da de-un helesteu, si vazand niste lisite pe apa, zvaarrrr! cu toporul intr-insele,cu chip sa ucida vreo una si sa o duca pesches fratane-sau.Toporul s-a scufundat si Prepeleac a ramas batand din buze."
Scena este atat de hazoasa, atat de suculenta, si suntem gata sa ne stricam de ras, daca nu am fi citit acest motiv al aruncarii toporului in apa, (uneori toporul este inlocuit cu toiag(substitut sexual, dar si ca obiect magic daruit de catre Dumnezeu lui Moise pentru a desparti apele Marii Rosii), intr-un apocrif al Facerii, care apare in legendele populare romanesti:
"Pana nu a fost lume, si era numai apa mare, s-a gandit Dumnezeu sa faca lumea, cat mai degraba.Dar nu stia ce fel de lume si cum sa o faca.Si se mai supara Dumnezeu, ca nu avea nici frati, nici prieteni.De manie si-a aruncat baltagul in apa cea mare.Si ce sa vezi? Din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore sedea dracul"(Legende populare romanesti, Tony Brill.)Pe fondul acesta al trecerii Marii Rosii, din baltag(ca arma de lupta si totodata simbol falic, amintiti-va cum se numeau israelitii iesind din Egipt, si totodata la numarul lor-asta legat de semnificatia falica), din baltag va creste un arbore.Arborele, ne aminteste de arborele genealogic, de umanitate, de copii promisi de Dumnezeu lui Avram care vor fi ca puzderia de stele de pe cer, sau puzderia de frunze care cresc intr-un copac.Acel copac este umanitatea, din care facem si noi parte.Iar Nefartatul care sta sub arbore, suntem tot noi, pentru ca ne-am nascut din divinitate, dar in loc sa mergem pe drumul aratat de aceasta, lalaim ca betivanul de Ivan, mergand clatinat, dintr-o parte si alta a magistralei istorice, mai mult la intamplare, decat la voia Domnului.
Unde apare gestul Creatorului in Vechiul Testamewnt?
"De ce strigi catre mine?Spune fiilor lui Israil sa porneasca, iar tu ridica toiagul tau si intinde mana ta deasupra marii si despic-o in doua, ca fiii lui Israel, sa treaca prin mijlocul marii pe pamant uscat."
Aici se mai intampla ceva.Marea este de genul feminin, in vreme ce cerul este zeitatea mascula creatoare.Toiagul este falusul, care desfereca pantecele marii, pentru a-si lasa acolo samanta acelei umanitati care va umple uscatul.Scena este puternic incarcata de uin simbolism erotic.Pentru ca actul de creatie sa poata fi blocat, acest falus/ toiag, va trebui retezat, zeitatea masculina va fi emasculata,si vom regasi gestul in mitul lui Isis si Osiris, in mitul lui Uranos si Cronos, in basmul Jack si vrejul de fasole.
De ce s-a ratacit Danila, in loc sa iasa la drum, si a nimerit la un elesteu?De ce Ivan Turbinca, mergea dintr-o parte si alta a drumului, in loc sa mearga pe drumul drept?Raspunsul clasic ar fi:Pentru ca Danila era prost, iar Ivan, era betivan.Raspunsul adevarat il gasim in Biblie, si in cartea lui Keller, "Arheologia cresatina."Iata ce scrie legat de acest aspect al povestii lui Creanga, Vechiul Testament:
"Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor,macar ca era mai aproape.(...)Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie."
In felul acesta, Danila, s-a ratacit pe drum si a ajuns la un elesteu.Keller, povesteste si el in cartea sa:
"Merita remarcat faptul ca ei,nu au urmat drumul care da in tara Filistenilor, si care este de fapt si calea cea mai scurta spre Asia, via Palestina.Aceasta cale de acces merge paralel cu coasta Mediteranei, si este intr-adevar cea mai convenabila,dar si cea mai bine pazita.O armata de soldati si functionari supravegheau din posturile lor de frontiera, traficul in ambele directii.Deci drumul principal era prea riscant.Israelitii au luat-o spre sud."
In momentul cand Danila Prepeleac arunca baltagul in apele primordiale,la Dumnezeu apare prin emersiune, un copac care il va scoate din adancuri si pe dracul.La Creanga, apar amandoua.Si copacul si diavolul, in aceeasi ordine, numai ca acest copac ia la Creanga o alta forma:
"Prepeleac era tocmai la helesteul din padure,(...)Aici ii trasni prin cap lui Danila ca el ar fi bun de calugar, dupa vorbele fratane-sau.
-Am sa durez o manastire pe pajistea asta de are sa se duca vestea in lume, zise el.
Si deodata se si apuca.Face mai intai o cruce si o infige in pamant, de insamna locul.Apoi se duce prin poadure si incepe a chiti copacii trebuitori: ista-i buna de amanare, cela de talpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toaca.Si tot asa dondanind el din gura, iaca se trezeste dinaintea lui cu un drac ce iesise din iaz."
Ne aflam in fata unui motiv, pe care il vom numi," motivul construirii unei biserici."Intrebarea pe care ne-o punem, este, unde anume apare in Vechiul Testament un motiv similar vetero-testamentar, iar daca ne vom confrunta cu mai multe motive, care dintre ele, implica imaginea taierii de arbori din padure, pentru ridicarea bisericii mentionate.Cred ca cititorul, este de acord cu mine.Daca ideia constructiei unei biserici, ii apartine numai lui Creanga, atunci va fi extrem de greu, daca nu chiar imposibil, sa gasim ceva asemanator in Biblie.Daca totusi apare, inseamna, ca intr-un fel sau altul, autorul povestii lui Danila Prepeleac, s-a servit de un model vetero-testamentar, pentru a introduce acest element inedit in cadrul povestii sale.
In Biblie, exista doua locuri, in care cineva construieste o biserica.Prima, se refera la construirea cetatii Babilon si la templul turn, care se va numi turnul Babel.
"Haidem sa facem caramizi si sa le ardem bine in foc.(...)Si au mai zis:Haidem sa ne zidim o cetate,si un turn care sa atinga cerul, si sa ne facem un nume ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
Aceasta prima referire, nu respecta conditiile impuse de Creanga, in care biserica are nevoie de foarte multa materie lemnoasa.Singurul avantaj al acestui text arhaic de origine vetero-testamentara, este ca el va genera o balada romaneasca, care se va numi, "balada Manastirii Curtii de Arges, "sau "balada Mesterului Manole."
A doua biserica, este celebrul templu construit de regele Solomon.
"Iata,-ii trimite vorba regele Solomon lui Hiram-ca am de gand sa sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu,(...)Porunceste acum sa taie pentru mine, cedri din Liban."
Si Hiram a raspuns:
"Voi face tot ce vei vrea in ce priveste lemnele de cedru si lemnele de chiparos.Slujitorii mei le vor cobori din Liban la mare, si le voi trimite pe mare in plute, pana la locul pe care mi-l vei arata.Acolo voi pune sa le dezlege si le vei lua."
Referirea la lemn, mai apare si dupa ridicarea templului:
"Dupa ce a ispravit de zidit casa, Solomon i-a imbracat zidurile pe dinauntru cu scanduri de cedru, de la pardoseala pana la tavan.A imbracat astfel in lemn, partea dinauntru,si a acoperit pardoseala casei cu scanduri de chiparos."
Creanga, a rupt continuitatea evenimentelor care se desfasurau in Egipt, facandu-l pe Danila, sa construiasca templul lui Solomon.Dar acest episod este asa cum se observa, interpolat, dupa care autorul revine la continuitatea textului dinainte, unde actiunea se desfasoara in cadrul Egiptului, legat de episodul Biblic al Exodului.Este momentul cand in fata lui Danila apare primul diavol din imparatia acvatica(Delta Nilului) a lui Scaraoschi(Faraon).
Aparitia primului dracusor,este, am putea spune,cel dintai contact al hicsosilor navalitori, cu lumea fascinanta a Nilului, cu lumea condusa de Faraon.Toata istoria convietuirii celor doua neamuri, a hicsosilor si egiptenilor este concentrata aici, sub forma unui concurs de inteligenta.Si sa mai aud ca Danila Prepeleac este prost.Numai ca autorul,si el pezevenghi de felul sau, facand intr-un fel parte din neamul aceluiasi Danila,nu respecta cronologia istorica, si pune evenimentele sa se scurga la voia intamplarii.Sau ca sa fim mai concilianti, la voia lui Creanga, la voia propriei sale fantezii care se joaca cu cuburile, asa cum il serveste intamplarea sau gustul.Din aceasta cauza, oferta banilor apare aici cea dintai, cand in Biblie, ea este am putea spune, ultima.
"-Na-ti ma bani.-zise dracul trimis.-Si sa te carabanesti de aici, ca de nu, e rau de tine."
In "Titirezul si zmeul", entitatile malefice, ii fac aceeasi propunere omului:
"...noi ti-om da (...)din binele nostru, atata argint si aur, cat va putea duce cel mai voinic si mai tare dintre noi.Te invoiesti asa, ca sa curmam treaba?"
In"Flacaul credincios",chiar Aghiuta este cel care ii cere lui nen'su Ion:
"-Nu, nene Ioane.-zice,-io nu-ti pretind nici un franc.Imi dai si mie -zice- traista asta cu zgrebeni,-zice- ca sa am si eu ceva de la dumneata."
In "Ispravile lui Pacala"- a lui Dulfu, popa isi pune aurul si cartile sfinte in saci, iar Pacala se ascunde intr-un sac.In Biblie, Dumnezeu il invata pe Moise si Moise pe oamenii sai:
"Spune dar, poporului in taina, ca fiecare barbat, -de la vecinul sau,-si fiecare femeie-de la vecina ei,-sa ceara imprumut, vase de argint, de aur si haine.
Si a dat Dumnezeu poporului sau trecere inaintea egiptenilor, si acestea le-au imprumutat cele cerute."
Ca aceasta "cerere" a fost facuta sub presiune, este si concluzia finala care apare in Biblie:
"Si astfel, au fost pradati egiptenii."
Acest aspect, denota, ca aceasta convietuire dintre cele doua popoare, nu s-a desfasurat chiar asa de lin si de frumos, cum lasa sa se inteleaga Biblia.
Si celelalte ispravi directe sau indirecte ale lui Danila, se inscriu in Exod.Intrecerea dracului cu iepurele nu este deloc intamplatoare.In Exodul, intalnim pentru neamul lui Israel termenul de "copii." Hobitii lui Tolkien, daca ati observat, sunt niste copii.Imaginea, nu este de loc intamplatoare, ea avand o adresa precisa.Ce-i spune dracul, dupa concursul nereusit cu iepurila, lui Danila?
"-Ma! da' sprinten si saprintaroiu copil mai ai, drept sa-ti spun.Cand aproape, aproape, sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma, si sa te duci duluta!"
Stiti unde scrie in Biblie ca dracul este gata sa puna mana pe bietul iepuras speriat?
"Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii si carale lui Faraon, calaretii si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare, langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.Faraon se apropia.Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca egiptenii veneau dupa ei.Si copiii lui Israel s-au spaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor."
Moise isi linisteste poporul, si le spune:
"Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vadea izbavirea, pe care vi-o va da Domnul in ziua aceasta.Caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti astazi, nu-i veti mai vedea niciodata."
Si Moise, le va mai zice, un lucru, care se va transforma in Povestea lui Danila Prepeleac, in motivul luptei ursului cu dracul:
"Domnul se va lupta pentru voi.Dar voi stati linistiti."
Si iepurasul reuseste sa dispara din fata dracului care-l urmarea, pentru ca Moise, la sfatul lui Dumnezeu,si-a ridicat toiagul catre mare si marea s-a despicat in doua, copiii lui Israel trecand prin mijlocul marii ca pe uscat.
Dar unde este zugravita oare trecerea prin Marea Rosie?In Povestea lui Harap Alb, trecerea este substituita de acel pod pe care mergeau furnicile.In Ivan Turbinca, insasi Ivan trece podul avandu-i la capete pe Dumnezeu si pe Sfantul Petre.Cititi cu atentie concursul de chiuituri.La un moment dat, Creanga va spune:
"Dracii ies afara din iaz, cata frunza si iarba."
Dracii care ies afara din iaz, sunt copiii lui Israel, care ies de fapt in partea cealalta a Marii Rosii, dupa ce au traversat-o.Observati un paradox.Daca la inceput, dracii cu stapanul lor ii reprezintau pe egipteni, si respectiv pe Faraon,aproape imediat, aceleasi fiinte malefice, ii substituie pe copiii lui Israel.Si asta din cauza lui Moise, liderul lor spiritual, pe care Michelangelo, il reprezenta sculptural cu doua protuberante care seamanau cu coarnele.Aceasta deoarece fata lui Moise iradia lumina, aceasta lumina fiind reprezentata ca doua fluxuri iesind din capul acestuia.Neintelegandu-se despre ce este vorba in realitate, imaginea a fost vulgarizata, coroana de lumina, care la fiintele divinizate va aparea in iconografia crestina ca un halou luminos, s-a transformat intr-o pereche de coarne, sugerand un alt model mitologic, care apartine lumii infernale.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 09:35:09
Greuceanu si Aleodor imparat.
Vom vorbi acum foarte succint desopre alte doua basme,si anume despre "Greuceanu" si despre "Aleodor imparat".Basmele se gasesc in colectia domnului Petre Ispirescu.Amandoua aceste creatii folclorice, sunt vetero-testamentare.Nu pentru ca sustinem noi asa ceva, ci pentru ca asa au fost construite basmele, pornindu-se de la niste izvoare istorico-legendare.Legat de primul basm, deja v-am aratat acel motiv al stricarii carului, care corespunde intrarii detasamentului de elita al carelor lui Faraon, in apele Marii Rosii.Numai atat si ar fi de ajuns ca sa consideram produsul folcloric, ca fiind un apocrif vetero-testamentar.Mi se pare interesant sa va atrag atentia asupra unui motiv, pe care am sa-l numesc ca si in Biblie, -"Slava lui Moise".Iata ce citim legat de acest lucru, in basmul lui Petre Ispirescu:
"Greuceanu (Moise), lua cu dansul si pe fratele sau(Aaron)si merse si merse(deja aici se face referirea la mersul prin pustie catre Muntele lui Dumnezeu, Horeb),merse cale lunga,departata,pana ce ajunse la Faurul-Pamantului, (Dumnezeu),Cu care (Greuceanu/Moise), era frate de cruce.(Amintiti-va de Fartat si Nefartat, din Legendele populare romanesti.)Acel Faur, fiind cel mai mare mester de pe pamant(Era si normal, din moment ce el il faurise,)era si nazdravan.(Prin acest cuvant, se subliniaza insusirile divine ale Creatorului, care putea sa faca orice.)Trei zile si trei nopti, au stat inchisi intr-o camara Greuceanu si Faurul Pamantului,si se sfatuira."
Scena este redata in Biblie astfel:
"Moise s-a suit la Dumnezeu.Si Domnul l-a chemat de pe munte zicand:"
Iata insa ce se intampla dupa plecarea Greuceanului:
"Indata dupa plecarea Greuceanului, Faurul-pamantului, se apuca si facu chipul lui Greuceanu, numai si numai din fier, apoi porunci sa arza cusnita si ziua si noaptea, si sa tina chipul acesta fara curmare in foc."
Sa nu va inchipuiti ca mi-am dat seama de adevar din prima clipa.La fel ca si Dvs., am cautat de nenumarate ori raspunsul, pana cand acesta s-a ivit.Ceea ce pentru Dvs., care cititi acum lucrurile va apar deslusite, pentru mine, au fost foarte complicate, pentru ca porneam de la zero, si miturile nu mi-au facut viata prea usoara.A trebuit sa revin de nenumarate ori, ca sa ajung la esenta acestor corespondente, care pentru Dvs., constituie poate un prilej de uimire si de reflectie.
"Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai cu cele doua table ale marturiei in mana.Cand se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentru ca vorbise cu Domnul.Aaron si toti copiii lui Israel, s-au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea.Si se temeau sa se apropie de el."
In alte basme, locul unui Greuceanu plamadit din fier, va fi luat de catre un buzdugan, care va fi tinut asemenea Greuceanului in foc.Diferenta dintre om si arma, va fi atat de mare, incat daca veti citi prima data scena cu buzduganul, nu va veti da seama ca este vorba de chipul lui Moise, care stralucea, dupa ce cobora de pe Muntele Horeb catre copiii lui Israel.Dar trebuie sa stiti, ca in afara acestei situatii inedite, buzduganul, sau sabia, reprezinta in plan simbolic, steaua calauzitoare,cometa care ii va calauzi pe israeliti prin pustie.
_Desi sunt tentat sa fac comentariul basmului Aleodor imparat, propun sa facem o mica pauza, si sa discutam despre" draci "sau "diavoli."Exista in acest sens, mai multe directii de interpretare. Noi ne vom referi la materialul brut pe care il gasim in basme si legende.Etimologic, numele de "drac",provine din latinescul "draco", si inseamna "sarpe","dragon", "balaur".
Imaginea dracului ca un sarpe apare si in povestea lui Danila, cand, dupa ce eroul nostru ii fluiera dracului, asa cum stie el, acesta:
"-A...uleu, striga dracul ingrozitor! Si cu ochii legati(Intunericul de trei zile, cat si mitul lui Polifem,),cum era, vaicarindu-se grozav, si zvarcolindu-se ca un sarpe, se arunca in iaz."
Al doilea nume, "diavol", inseamna in ebraica "adversar",(ori hicsosii care au invadat in cursul istoriei antice Egiptul, ii aveau adversari cum era si normal, pe egipteni, adica tocmai poporul peste care tocmai intrasera.), in vreme ce grecii ii acordau intelesul de "Calomniator".
Noi sugeram o alta etimologie.Vorbind despre "Diavol", consideram ca numele este compus, provenind din doua cuvinte:
"Dia", forma corupta a cuvantului "Theos "care inseamna divinitate,tradus de cei vechi prin" Zeu",si forma, "Vol", "Volus","Bol", "Bolus",de asemeni, reprezentand forma corupta a cuvantului" Bal", sau" Baal," sugerand numele divinitatii respective.Exista cateva definitii explicative ale acestei entitati negative, la Lazar Saineanu, si in Dictionarul de mitologie generala.Astfel, "dracul" sau "diavolul",este reprezentat in aria mitologica crestin-ortodoxa, ca fiind o fiinta hibrida,(om/animal) neagra(etiopii, sunt numiti spre exemplu, potrivit semnificatiei cuvantului, "fete arse"), cu parul rosu(amintind in felul acesta de Adam, care a fost facut din lut rosu de catre Dumnezeu, dar si de Fenicia, numele provenind de la foinix, insemnand "rosu-purpuriu" ) cu o pereche de coarne(Cele doua fluxuri luminoase care ii ieseau lui Moise din frunte),si barba de tap,cu coada si urechi de magar(dar magarul era un mijloc de locomotie foarte utilizat in orientul antic, in special in Palestina),cu mainile paroase(vezi povestea Biblica cu Esau, vezi Enkidu, si legea Nazireatului din Biblie),avand gheare incovoiate de fiara, cu doua picioare, dintre care unul este cabalin(Hicsosii vor fi primul popor care vor introduce calul in Egipt),prevazut cu copita, cu ochi fosforescenti,trup sprinten, fata prelunga,modificandu-si spontan fizionomia.Dincolo de posibilitatile mutagene pe scara zoomorfa, dendrologica,geologica si meteorologica,metamorfozele diavolului in fiinte umane, mai imbraca urmatoarele forme variate:Calugar, Harap(Sa nu uitam ca Harap Alb, fiind identic cu Iosif, era iudeu,)baba, unches batran(atentie, ca sub aceasta forma, de multe ori il intalnim pe Dumnezeu)cu barba rosie(sugereaza ideia originii feniciene),neamt cu caciula rosie, boier cu tilindru, s.a.m.d.Sa vedem acum ce semnificatie etimologica au denumirile catorva diavoli , si ce au stat la baza aparitiei lor.Astfel, Beliar, este pronuntia inversata, si corupta, a numelui unei zeitati feniciene:Alyan Baal(Calaret pe nori), care era adorata la Ugarit.Belzebut, vine de la Baalzebub, care inseamna "Zeul mustelor".Asmodeu, provine din cuvintele feniciene, Esmun Deus, adica Zeul Esmun. Michiduta, provine din alterarea cuvintelor Melqart, Milkom, Miskar, sau Melkior, la care se adauga natura sa divina"Duta", forma pentru Deus sau Theos(Zeu).Astarot, este de fapt zeita Sidonienilor, si se numea in realitate Astarte.Chiar si numele de Aghiuta,este un derivat diminutival provenind din grecescul "Aghios", care inseamna"Sfant"Acelasi cuvant, va da nastere cuvantului Agheasma", care inseamna "apa sfintita".De aici vor deriva si alte nume de locuri sfinte, ca numele manastirii Panaghia.Deci, trebuie sa vedem in aceste fiinte malefice, nume de zeitati pagane, care au fost marginalizate cu timpul, cand noua religie crestina, le-a inlocuit cu desavarsire, transformandu- in niste duhuri inspaimantatoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 09:38:32
Aleodor imparat.
Basmul, face parte din colectia de legende si basme ale romanilor, apartinand lui Petre Ispirescu.Este un basm vetero-testamentar, deoarece, motivele folclorice ale basmului se proiectreaza pe modele asemanatoare care se gasesc in Vechiul Testament.Pentru a putea intelege valoarea de semnificatie a basmului, el trebuie abordat dinspre motivul folcloric,pe care il vom numi "motivul ispitei".
"Pe drum, ei statura sa faca popas.Si dupa ce imbucara cate ceva, el puse capul in poala ei,si adormi.Fata de imparat tot uitandu-se la el, i se scurgeau ochii dupa frumusetea si dupa boiul lui.Inima ii dete branci, si ea nu se putu opri ci il saruta.Aleodor, cum se destepta, ii trase o palma,de (fata )auzi cainii din Giurgiu.Ea planse si ii zise:
-I! Aleodor sdraga, dara grea palma mai ai.
-Te-am palmuit pentru fapta care ai facut."
Corespondentul vetero-testamentar , poarta in Biblie, numele de" Fecioria lui Iosif", si se refera la conflictul dintre Iosif si sotia lui Potifera(Putifar).Modelul Biblic, incepe astfel:
"Dupa catava vreme, s-a intamplat ca nevasta stapanului, sa puna ochii pe Iosif.si a zis:
-Culca-te cu mine."
Iosif a refuzat propunerea femeii si femeia a rezolvat momentul de criza hormonala, acuzandu-l pe Iosif de agresiune sexuala.Motivul, va avea o larga circulatie in antichitate, intrand in foarte multe dintre legendele grecesti.Sa ne amintim de sotia lui Procul,regele Argosului, unde s-a refugiat Bellerofon.Anteea, l-a acuzat pe Bellerofon de fapte necuviincioase fata de ea, apoi si-a pus capat zilelor.Un alt caz asemanator, il reprezinta "Atalanta."Aceasta era sotia regelui orasului Iolco,din Tesalia.Ea il va acuza pe Peleu ca a incercat o purtare necuviincioasa fata de ea, ceea ce a dus la pedepsirea lui Peleu, prin abandonarea acestuia pe muntele Pelios, de unde a fost salvat de catre Hermes, sau de centauri.Peleu o va pedepsi la randul sau pe femeie, cu ajutorul argonautilor.Si inca un caz, este cel al Fedrei, fiica lui Minos si a reginei Pasifae,, sotia lui Tezeu.Cel care este acuzat aici, va fi Hipolit.Cuprinsa de remuscari, deoarece Tezeu il va ucide pe Hipolit, Fedra se va sinucide.
Va trebui ca cercetarea sa fie foarte atenta, pentru a nu gresi.Regula sfanta, este cautarea si gasirea arhetipului.Chiar noi suntem tentati sa acordam cel mai mare credit "motivului ispitei", care se intampla legat de Iosif si Potifar.Aceasta reprezinta daca vreti acea stare de subiectivism a cercetatorului, care alege mai degraba ceea ce-i place, decat ceea ce este obiectiv, cedand inimii, in defavoarea ratiunii.Exista posibilitatea ca in anumite situatii, anumite evenimente care nu au nimic comun intre ele, sa creeze motive folclorice asemanatoare, ceea ce poate deruta in egala masura cercetatorul, cat si cititorul obisnuit, mai putin familiarizat cu astfel de probleme.Aceste cazuri de exceptie, trebuiesc analizate cu o foarte mare obiectivitate, pentru a nu se comite greseli regretabile, care pot influenta cercetarea in mod negativ.Vreau sa spun cu asta, ca cercetatorii sunt totusi oameni, si nu masini, ceea ce face ca o cercetare sa aiba in cadrul ei si un anume coeficient de subiectivitate, care vine si subliniaza natura omeneasca a fiintei noastre.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 09:41:38
Capcaunii.

In "Tipologia legendei populare romanesti" a lui Tony Brill, "Capcaunii ", fac parte din popoarele mitice sau fantastice, printre care se mai enumerau:Jidovii, uriasii, Jumatati de oameni, Piticii.
Potrivit aceluiasi autor, Capcaunii. au fost oameni voinici, cu capul mare, cu un ochi in fata si altul in ceafa.Mancau copiii mici, iar celor mari, le sugeau sangele.In clipa cand Tony Brill a spus ca "mancau copiii mici," deja in fata ocilor nostri se deruleaza imaginea lui Faraon care a dat porunca, sa-i arunce in Rau(fluviul Nil) pe toti copiii de parte barbateasca, apartinand neamului lui Israel.Ochiul din fata, aminteste de uriasul Polyfem, pe care l-a infruntat regele Itakai, Ulise.Dar ochiul acela este simbolul soarelui, pe care vaca celesta o purta intre coarne.Ulterior, statuile antropomorfe ale soarelui,vor purta o pereche de coarne, avand intre ele discul solar.Alteori, vom intalni capete de vaci sacre, sculptate in piatra, prezentand pe frunte o stea cu mai multe raze, simbolizand soarele.Treptat, soarele de pe capul vacii ceresti, va fi segmentat de un numar variabil de raze, pana cand se va ajunge la numarul doisprezece, adica numarul de ore egale, parcurse de soare pana la miezul zilei, dublura acestor ore alcatuind ciclul de 24 de ore(diurn si nocturn, luate laolalta.)Cand Ulise il va orbi pe Polyfem, vorbim despre o eclipsa, in acceptia generala, sau de intunericul de trei zile, in varianta Biblica, fenomen legat probabil de eruptia violenta a unui vulcan sau unui grup de vulcani in Marea Mediterana, fenomen care a ocultat soarele, lasandu-i pe egipteni in intuneric, un timp mai mare decat o eclipsa obisnuita.
Unele dintre legendele lui Brill, vorbesc de "Fuga din robia capcaunilor".Redam episodul legendar asa cum apare la Tony Brill:(pg. 77):
"De pe vremea tatarilor.(Radulescu -Codin)"
"Niste oameni au ajuns la capcauni.(patru frati prinsi la coasa de tatari si vanduti robi).
Capcaunii i-au pus la ingrasat.
A ramas un singur rob,( dupa ce trei au fost mancati de capcauni.)
acesta l-a omorat pe capcaun cu o bata.
Apoi a fugit luand cu el mult banet.
A ajuns intr-o tara ciudata, (a izinitzilor, oameni piperniciti, care se hraneau cu radacini).
S-a insurat cu o femeie de-a lor,(care voia sa faca copii puternici).
Dupa un timp, omul a fugit.
Urmarit de nevasta, un caine si de alti iziniti, a ajuns la Marea Neagra, unde femeia si-a rupt copilul in doua, aruncand dupa el o jumatate.
Cainele a sarit dupa el dar nu l-a prins, si omul a trecut apa pe papura.Acasa a ajuns tocmai la nunta nevestei lui, (care a fost fericita, dupa ce l-a recunoscut)."
Legenda, desi este pusa pe seama tatarilor, este vetero-testamentara.Oamenii care au fost prinsi de tatari si vanduti la capcauni, se refera la Povestea lui Iosif si a fratilor sai.Acestia il prind pe Iosif(si nu tatarii) si-l vand capcaunilor(prin ismaelitii care se indreapta spre Egipt, egiptenilor.)Faptul ca fratii sunt pusi la ingrasat, se refera la coborarea acestora in Egipt ca sa cumpere grau sa nu moara de foame.Iosif ii cheama pe fratii sai la el, unde le ofera tinutul Gosen, unde acestia pot sa traiasca in pace cu vitele lor.
"A ramas un singur rob"
Iosif a oprit la sine, pe cel mai mic dintre frati.Fuga robului, luind cu sine mult banet, este fuga neamului lui Israel dupa ce acesta i-a pradat pe egipteni.
Tara izinitilor, se refera la fuga lui Moise in Madian, unde se va casatori cu Sefora, fata preotului din Madian, Ietro.Marea Neagra la care ajunge, este de fapt o intoarcere la povestea initiala, care aminteste de Exod, si anume trecerea peste Marea Rosie, ca pe uscat.Interesant este faptul ca Marea Rosie este acoperita cu papura, ceea ce aminteste de numele Marii Rosii sau a Nilului, caruia egiptenii i-au spus in vechime, Yam stuf, adica, Marea Trestiilor.
Daca interpretarea dinainte pare fantezista, tot la Tony Brill, gasim un mit, care se numeste:"Fugara urmarita de capcauni, este salvata de omul din cer."Nu va spun nici-o noutate, daca afirm ca "omul din cer", este Dumnezeu.Legenda este atestata in Moldovaiarcapcaunii sunt identificati de catre autor, cu turcii.
"Turcii, cutreierau tara noastra si faceau ce voiau.Odata au prins o fata pe care au ingrasat-o cu nuci, ca s-o manance fripta.
Fata s-a prefacut ca nu stie sa se urce pe lopata si cand baba i-a aratat, a aruncat-o in cuptor si a fugit.
Ajungand la o apa,(Atentie, aici se vorbeste despre trecerea peste Marea Rosie,),a facut trei cruci si trei matanii si si un om din cer a ajutat-o sa treaca apa.S-a ascuns intr-o biserica pustie, unde a stat trei zile.
Turcii, venind acasa, au mancat din baba, si nu si-au dat seama, decat cand au vazut sanul ei.De aceea au plecat ion urmarirea fetei.Au trecut pe la biserica, unde nu au intrat.
Fata s-a ascuns apoi intr-o groapa acoperita cu nisip, si trurcii nu au gasit-o.Omul din cer a trecut-o peste alta apa, si fata s-a ascuns intr-o pivnita.
Cand a scapat, s-a urcat intr-un copac din poadure si si a vazut ca nu mai este mult pana in tara.Si luand-o la fuga a ajuns acasa."(pg.79)
La fel de explicit pentru noi, este si a treia varianta povestita de Tony Brill:
"Fugarele pacalesc pe capcaun, facandu-l sa se inece."
"Doua fete orfane, au fost prinse in padure, de un capcaun, care le-a dus la el acasa.Le-a pus la ingrasat cu nuci, ca sa le manance apoi fripte.
Fetele s-au prefacut ca nu stiu sa se aseze pe lopata, si baba, care trebuia sa le friga, le-a aratat.Fetele au impins-o in cuptor.Au fugit apoi, luand cu ele haine si bani.Capcaunul, le-a ajuns tocmai cand treceau inot o apa.Fetele i-au spus sa-si lege niste pietre, ca sa inoate mai bine.Capcaunul s-a inecat, si fetele au scapat."
In aceasta legenda, avem concentrata doua povesti Biblice.Iosif prins de catre fratii sai si vandut ismaelitilor care il duc ca rob in Egipt.Scena ingrasarii, se refera la faptul ca insusi fratii sai vor veni in Egipt, ca sa cumpere grane, din cauza secetei, ca sa nu moara de foame.In acelasi timp, apisodul, poate sa fie o aluzie la seceta care bantuia lumea.Sa ne amintim ca Harap Alb, vine la imparatul Rosu, insotit de Setila si Flamanzila,si ca una dintre incercarile la care este supus eroul, este sa manance si sa bea, peste puterile omenesti.El nu poate scapa de aceasta incercare decat cu ajutorul tovarasilor sai nazdravani-Setila si Flamanzila, simboluri ale secetei.Problema cu lopata si aruncarea in cuptor, are un grad de dificultate mai mare(in ce priveste interpretarea)Spun asta, deoarece gestul este repetabil si la barbatii implicati in actiune, desi nu ar fi trebuit sa fie asa.Singurul loc, unde se apropie o egipteanca de femeile copiilor lui Israel, este momentul nasterii, cand acestea trebuiau sa stea pe scaunul de nastere si moasele lui Faraon sa le asiste(si sa le ajute) la nastere.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 12:30:03
Legenda "Soarele si luna".

O gasim atat sub forma de balada cat si legenda.In momentul cand incepem sa facem o analiza, trebuie sa avem grija ce varianta luam in discutie, pentru ca in materialele consultate, putem gasi motive folclorice diferite, ceea ce face ca valoarea de semnificatie a textului, sa difere de la un caz la altul.Este capcana in care cade uneori cercetarea.Aceasta deoarece, facand analiza unui text, cel care vine sa critice, se va folosi de alte materiale avand aceeasi tematica, dar asamblat cu motive straine de ale noastre.In felul acesta,in jocul de puzzle al cercetarii, vor aparea piese straine, a caror asamblare in textul nostru, nu mai poate fi posibila.O astfel de situatie, ni s-a intamplat intr-un colind, legat de "Furtul astrelor"(sau "Raptul cosmogonic",)unde apare motivul folcloric al armelor imprumutate de catre Patroclu de la Ahile, motivul fiind strain de continutul istoric al problemei,care se refera la cucerirea si jefuirea Ierusalimului de catre Nabucodonosor.(Noi am dat o anumita explicatie, dar este posibil ca semnificatia armelor, sa fie cu totul alta decat cea care apare in Iliada(ceea ce ne corupe aici este aspectul de istoricitate a evenimentului descris), si ar trebui sa ne intoarcem la Moartea celor care asediau pe israeliti, in Ierusalim, pe vremea lui Ezechia,episod ce apare si in varianta folclorica a basmului "Ivan Turbinca", asa cum am aratat la vremea respectiva.
In "Legendele populare reomanesti",Legenda se numeste "Nunta Soarelui cu Luna."Pentru a-l abate de la gandul insuratorii cu sora sa, Dumnezeu, il ia pe Soare intr-o calatorie in iad.Dar aici, este deja vorba de cel de-al doile vis al lui Iosif, pe care acesta il povesteste fratilor sai:
"Am mai visat un vis.Soarele, luna si unsprezece stele, se aruncau cu fata la pamant in fata mea."
In balada Miorita, visul lui Iosif, este spus altfel:
"Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa"
In toate aceste texte, explicatia pe care o cautati lipseste, pentru ca ea exista in subconstientul eroului, dar nu este spusa cu glas tare, ea trebuind sa fie subanteleasa.De aici aparenta neconcordanta dintre texte, care par a spune fiecare altceva, desi ele vorbesc despre acelasi lucru.Desi lucrul acesta nu este recunoscut in mod explicit, ba am putea spune ca el este negat la nivelul Bibliei, Iosif, este un inchinator la un Dumnezeu solar.Asineta sau Asnat, fiica lui Potifar, este o zeita lunara, deoarece mama ei este vaca cereasca Hathor, sau Neith.Textul spune ca zeul solar Iosif, vine in Egipt unde se va casatori cu zeita luna, Asnat.In felul acesta, s-ar putea ca aici sa intalnim sub o alta forma, mitul lui Isis si Osiris.Sa nu uitam faptul ca Osiris, va fi ucis, corpul lui facut bucatele si imprastiat in toata lumea Egiptului antic,va fi regasit de Isis, si ingropat cu mare pompa, dupa recompunerea lui, bucata cu bucata.In acelasi timp, daca Iosif este Osiris, dupa moartea lui, osemintele acestuia vor fi scoase de catre copiii lui Israel din Egipt.Nu trebuie sa uitam nici o clipa, ca iadul, sau lumea infernala unde Dumnezeu il duce pe Soare, este de fapt Egiptul, care este vazut ca un mare mormant, sau o lume a mortilor, datorita cultului mortilor care era respectat si celebrat aici cu o mare piosenie.
In momentul cand Dumnezeu, sau Mos Adam, ia de mana soarele si-l duce in iad(motiv pentru care raiul se intuneca si iadul se lumineaza),aceasta miscare corespunde vectorial asa cum am mai spus, coborarii lui iosif si mai tarziu a fratilor lui,(aceste personaje fiind de fapt triburi de populatii amestecate, cunoscute sub numele de hicsosi,) in tara Egiptului .Chinurile la care sunt supuse sufletele in iad, reprezinta de fapt chginurile la care sunt supusi copiii lui Israe;l, aflati in robia egipteana.Ori in cadrul legendei, este descris si intunericul de trei zile, care apare in Vechiul Testament:
"Si purcesera in iad.Cica de la ziua aceea, noaptea a fost lunga de tot.Se zicea ca nu are sa mai fie lumina.Oamenii dormeau ziua, dormeau noaptea, apoi se desteptau, mancau, apoi iar se culcau, dupa care iar se sculau, dar ziua tot nu se mai facea.Chiar si dobitoacele se saturasera de atata somn si odihna."
O sa va arat acum un motiv folcloric, sa vedem daca Dvs., reusiti sa il recunoasteti:
"Si cum drumul incepuse sa fie pietros, si putin ocolit, deodata,(Soarele) vazu la capatul lui, un cuptor mare din care ieseau limbi de foc.Inauntru, se zareau niste trupuri, ce erau aruncate fara mila, cu niste cangi lungi si incarligate, unde era dogoarea mai mare".Scena cuptorului in care sunt gazduiti Harap Alb si tovarasii sai, apare si in Povestea lui Harap Alb.Cuptorul, apare sub forma unei oale mari, in care fierb mai marii "Fratelui celui rufos al lui Scaraoschi."Oalele acelea aveau smoala in ele, si recunoscandu-si sefii care l-au chinuit in viata, eroul amplifica focul sub oalele respective, ca sefii lui sa arda mai bine.
Ne gasim in fata a doua interpretari posibile.Prima, se refera la tara Egiptului (aceasta fiind de fapt cuptorul incins, pe care Gerila o racoreste, pana la limita suportabului, sufland frig.A doua interpretare mi se pare a fi cea mai plauzibila, si se refera la "Rugul in flacari", loc de unde Dumnezeu ii vorbeste lui Moise,rug ce se afla pe Muntele lui Dumnezeu, Horeb.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 12:33:08
Basmele si fenomenul poltergeist (al fantomelor zgomotoase.)
Am aratat ca basmele pornesc de la o serie de realitati istorice.Sigur ca in cadrul acestora, realitatea fundamentala, poate imbraca diferite aspecte, printre acestea numarandu-se si o categorie aparte de fenomene fizice naturale, care alcatuiesc ceea ce literatura de specialitate, numeste fenomenul poltergeist, sau P.K.( Psyho-kinetic)Nu am gasit nicaieri in literatura noastra despre interpretarea basmelor romanesti sau universale, (mai ales in cadrul basmului german), o abordare a basmelor, din directia fenomenologiei paranormale.Ce este acest fenomen poltergeist despre care vorbim, si cum se manifesta el?Cuvantul poltergeist este un cuvant german compus din doi termeni:"poltern"="zgomot" si" geist=gost=fantoma."Fenomenul este cunoscut sub diferite denumiri: "fenomenul fantomelor zgomotoase", "fenomenul spiridusilor"s.a.m.d.Chiar daca ne vom repeta, reamintim ca modul de manifestare al acestor "spirite",porneste de la zgomote, ca:pasi, ciocanituri, zgarieturi, gafaituri care se aud dinspre peretii si tavanul locuintei, pana la miscarea unor obiecte, pana cand acestea ajung sa leviteze, respectiv la aparitia unor focuri spontane care pot merge pana la autocombustia fiintei umane sau ale lucrurilor inconjuratoare.Uneori,fantomele se manifesta prin zgarieturi, ciupituri, lovituri, imbranceli, rupturi de haine,ajungand la mutilarea animalelor si moartea din cauze necunoscute a oamenilor, care vin in contact cu ele.
Astfel de fenomene de tip poltergeist, vor face saubiectul unor povesti populare.In "Casuta din padure", a fratilor Grimm, intalnim un astfel de episod:
"Dormi ea linistita, pana la miezul noptii, cand se isca in casa o asemenea harmalaie, ca fata se trezi deodata din somn.Paraia si scartaia prin toate ungherele.Usa se deschidea cu zgomot si se izbea de perete, grinzile trozneau ca si cand ar fi fost smulse din incheieturi, iar treptele pareau ca sunt gata, gata, sa se prabuseasca.In cele din urma, se auzi o bubuitura asurzitoare, ca si cand s-ar fi naruit intreg acoperisul.Dupa ce zgomotele se potolira, si cum nu i se intamplase nimic, fata continuase sa stea linistita in patul ei si adormi din nou."
O situatie similara,(de tip poltergeist), i se va intampla si eroului lui Ion Creanga, Ivan Turbinca:
"...cum a stins lumanarea, o data se trezeste ca-i smuceste cineva perna de sub cap, si i-o arunca cat colo.Ivan atunci, puind mana pe sabie, se scoala repede, aprinde lumanarea si incepe a cauta prin casa, in toate partile, dar nu gaseste pe nimene.(...)Dar cand sa atipeasca, deodata se aud prin casa o multime de glasuri, care de care mai uricioase: unele miorlaiau ca *cenzurat*, altele covitau ca porcul, unele oracaiau ca broasca, altele mornaiau ca ursul, ma rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu se mai stia ce mama dracului, sa fie acolo.(...)Dar, cand aproape de cantatori, Scaraoschi, capetenia dracilor, vazand ca parte din slugile lui se zabovesc, porneste cu grabire la locul stiut, sa le caute. Si, ajungand intr-o clipa, se vara, el stie cum si pe unde, in odaie la Ivan si-i sterge o palma prin somn, cat se poate.Ivan atunci, sare ars si odata striga:"
In povestea "Plugarul si spiridusul",(povesti nemuritoare, 45, pg.103, citim:
"Intr-o noapte, nu trecusera decat doua ceasuri de cand atipise, il trezi din somn, un zgomot neobisnuit.Parea ca in puterea noptii, cineva sta si ciocane cu o unbealta captusita cu un sul de canepa, sa nu se auda prea departe."O alta intamplare de tip poltergeist, o vom intalni in povestea "Kelogan si Hasan":
"Merse si merse, pana ajunse in dreptul unor ziduri prabusite.Pasamite, acolo fusese candva un hamam(...)Cum era intuneric bezna si se simtea foarte istovit, Kelogan se gandi sa ramana peste noapte acolo.(...) Intr-un tarziu, in noapte, fu trezit de niste zgomote ciudate, care cutremurau pamantul ca niste tunete dezlantuite.Se bateau tobe, se loveau tamburine, surle tipau ascutit.Ecoul lor se lovea de peretii darapanati, ca si cum locul pustiu, avea sa se pravaleasca cu totul dintr-o clipa intr-alta."
Un alt caz de fenomen poltergeist, intalnim in "Povestea unuia care nu stia ce-i aia groaza":
" Isi plimba privirile in juru-i si zari intr-un colt, un pat mare.
-Tii, dar bine s-a mai nimerit.Taman ce cautam.-isi zise el, si se intinse in pat.Dar cand dadu sa inchida ochii, numai ce incepu patul sa se miste, si apoi porni in goana cu el.Si tot gonind trecu din odaie in odaie,pana ce ocoli tot palatul.
-Sa stii ca-mi place plimbarea-zise flacaul, dar n-ai putea mai repede?
Cum zise asta, patul incepu sa alerge nebuneste, de parca ar fi fost tras de sase telegari fara splina.Trecea lunecand poeste praguri si scari, in sus si-n jos, si-l purta lin, fara ca flacaul sa simta vreo hurducatura.Deodata se poticni, si buuf! patul se rasturna cu susu-n jos, si pernele si saltelele se gramadira toate, cat un munte, peste flacau.Dar el zvarli plapuma si pernele cat colo, si smulgandu-se de sub povara lor, zise cu manie:
-De-acu, plimba-se cine o pofti in patul asta desucheat.
Si dupa ce dsrese focul, se lungi langa el, si dormi pana la ziua, somn fara vise."
In "Omul care nu avea ce povesti", fenomenul poltergeist, este alcatuit dintr-o succesiune de episoade inedite:
"Si batranul, intorcandu-se spre o latura a odaii, striga:
-Vreau sa cinam, ati auzit?-si batu din palme de doua ori.
Pe neasteptate, porni o forfota, si o trebaluiala prin incapere, de credeai ca se fac pregatiri pentru o nunta.Un scaun cu spatar odihnitor, se trase singur spre vatra, si Rory se aseza, sa-si usuce bine incaltarile si straiele.Din bufetul inflorat, impodobit cu crestaturi frumoase, un cutit bine ascutit si o furculita lustruita ca oglinda, sarira si se apucara sa taie in bucati subtiri, o halca de carne atarnata de grinda.O oala cu smalt albastru, iesi si ea de sub soba de gatit si ciocani de doua ori in podea.De undeva, o multime de cartofi, mari cat niste soricei cafenii, pornira sa marsaluiasca sarind in interiorul oalei.Vatraiul se ridica singur, intetind focul in vatra, pana ce lumini rosiatice aurii, tesura o plasa jucausa peste podea.Sub ochii tot mai cascati de uimire ai lui Rory, oala se rasturna apoi intr-o galeata cu apa.Cartofii incepura sa joace tontoroiul, parca erau niste catei zburdand cand se scalda."-s.a.m.d.
Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant, a fost insa povestea scriitorului rus N.V.Gogol, "Viy", poveste care are legatura, potrivit parerii noastre personale, cu doua mari tipuri de basme, din colectia domnului Ionel Oprisan, unele cuprinse in basmele de tipul "Fata din icoana",(Basme fantastice romanesti, vol.V.) si celelalte, in vol IV, Basme superstitios religioase,cu basme de tipul:
"Cu frica", "Ionica fara frica", Poveste despre credinta," Fata diavolizata"(varianta)," Cu strigoiaica,""Cu sfantul Nicolaie", s.a.m.d.
__________________________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 12:38:03
Viy-N.V.Gogol
N.V.Gogol, prefateaza povestirea sa in felul urmator:"Viy este o creatie uriasa a imaginatiei poporului.Acesta este numele pe care malorosii(ucrainenii,), il dau mai-marelui spiridusilor, ale carui pleoape grele, ii cad pana la pamant.Toata povestirea este o legenda populara.Eu nu am vrut sa schimb nimic din ea.Asa ca o redau aproape in aceeasi forma simpla in care am auzit-o"
Dintr-o data, Gogol, ne-a oferit doua informatii foartre interesante:
Viy este spiridus.
Viy este seful spiridusilor, liderul lor.
Fara sa stie, autorul ne da cheia povestii lui.Pentru ca "spiridusul", este definit in Dictionarul de mitologie generala, ca fiind un spiritus(spirit, duh, suflet omenesc)prezent in miturile si superstitiile mai multor popoare europene, unde va fi cunoscut si sub alte nume:
"elf si kobold, la germani,lutin, la francezi, Browni omuletul, la scotieni,domovoi, la slavi, spiridus, la romani."
Eu am sa spun altceva.Spiridusul, este o fiinta mica.Neghinita, este o fiinta mica.El este un spiridus.Copiii lui Israil, sunt niste fiinte mici.Ei sunt spiridusi.Datorita dimensiunilor folclorice reduse,spiridusii mai sunt cunoscuti si sub numele de pitici.Dar piticii din Alba ca zapada, sunt cetatenii Atenei, cata vreme, restul spiridusilor, sunt copiii lui Israel.Daca veti tine seama de aceasta deosebire, nu veti gresi niciodata.
.Pamfile,defineste spiridusul, ca fiind un dracusor in carne si oase,sau intruchiparea acestuia intr-o vietate vazuta sau nevazuta care, in casa unde sade, aduce toate norocirile de pe lume, atata cat traieste omul."El se naste dintr-un ou parasit care este clocit la subtioara, un timp determinat,(7 ani), si are adesea aspectul unui pui de gaina, uneori de sarpe miniatural.Celelalte crampeie de definitie, sunt rupte de filonul mitologic, fiind creatii mitologice autohtone, sau provenind de aiurea.Daca rationamentul nostru este corect,( si este,), liderul spiridusilor (care nu sunt altii decat copiii lui Israel,), nu este altul decat Moise.Viy, care apare in mitologia lui Gogol, nu este altcineva decat liderul spiritual al evreilor,-Moise.(As opta mai degraba catre Aaron, deoarece prin Moise, fara sa-si dea seama, vechii israeliti, il intelegeau pe faraonul Ahmosis I, care a izgonit hicsosii din Egipt.) Povestea spusa de Gogol, nu este decat un fragment memorial al intamplarilor prin care au trecut copiii lui Israel in robia egipteana.Continutul povestii sau a legendei, nu face decat sa confirme ipoteza noastra.
Din cadrul povestii lui Gogol, se desprind doua drumuri.Unul, care cocheteaza cu fenomenologia paranormala,celalalt care duce catre Egipt.S-ar putea, ca ceea ce noi numim doua drumuri, sa fie de fapt unul singur, si anume drumul care duce spre Egipt, fenomenele paranormale care apar aici,venind sa sublinieze particularitatile acestui drum oriental.Prin cuvantul Faraon si respectiv Faraoanca, se intelege "cel care face farmece",sau "cel care poate face lucruri neobisnuite."Sa ne amintim de intrecerea dimtre Moise si Faraon, cand toiagul celui dintai s-a preschimbat intr-un sarpe(de altfel si imaginea spiridusului va fi mentionata ca este aceea de dracusor sau de sarpe, cele doua imagini reprezentant unul si acelasi lucru, din moment ce cuvantul drac, vine de la dragon, -sarpe, balaur.)Ori sarpele lui Moise, a inghitit ceilalti serpi, proveniti printr-o vraja asemanatoare.Continutul povestii este de natura initiatica, datorita personajului implicat in actiune.Pentru ca eroul nostru se numeste Homa Brut, si este filozof.El reuseste sa omoare o vrajitoare.Aceasta se dovedeste a fi fata prea frumoasa a unui sotnik.Fata murind, lasa pe limba de moarte, ca acest filozof sa o pazeasca in biserica, trei nopti consecutive, rostind rugaciunile de la pomana ei.In biserica, moarta revine la viata, si bine inteles, scena are ceva din filmele horor pe care le vedem pe ecranele televizoarelot noastre sau la cinematograf.
"Fata se ridicase, mergea prin biserica, avand ochii inchisi, cautand tot timpul ceva cu mainile sale, pe care le tinea ridicate in fata, ca si cum ar fi dorit sa prinda cu ele pe cineva.Ea, a venit direct spre el.Filozoful, infricosat, a desenat un cerc in jurul sau.Cu o oarecare sfortare a inceput sa citeasca rugaciuni, si sa spuna descantecele pe care le invatase de la un calugar ce vazuse toata viata sa vrajitoare si duhuri necurate.Ea se oprise langa linia cercului.Se vedea ca nu avea forta sa treaca dincolo de linie, si a devenit vanata la fata, precum cineva mort de trei zile."
Ceea ce este interesant aici, este cercul.El reprezinta in plan simbolic, soarele.Ori vrajitoarele si mortii, nu pot trece in universul solar al cercului desenat de catre Homa, deoarece aceste entitati apartin noptii, intunericului, ai carei copii sunt, sau devin.
Stand in mijlocul cercului, Homa seamana cu un punct.Ori cercul avand un punct la mijloc, repet, este hieroglifa egipteana a soarelui, Re sau Ra.Aceasta imagine solara, este atat de importanta pentru oamenii preistorici, incat va patrunde in iconografia antichitatii si chiar a evului mediu, sub forma soarelui de andezit,sub forma horelor de piatra, sub forma templelor,ca spre exemplu, aliniamentul circular de menhiri, de la Stonehenge, din Anglia.Masa tacerii a lui Brancusi, este o reprezentare moderna a soarelui, scaunele din jurul mesei, nefiind altceva decat simbolul razelor solare.Astfel de ansamble megalitice, s-ar putea sa se gaseasca in Ceahlau, dar el va fi cunoscut sub denumirea de Ciobanul cu oile, si este reprtezentat de un menhir avand imprejurul sau un numar de pietre asezate circular.Menhirul, il reprezinta pe cioban, in vreme ce ceilalti bolovani, sunt oile de piatra ale acestuia.Merita sa mentionam aici, un interesant ansamblu megalitic, probabil asemanator celui de la Stonehenge, care se gaseste in tara noastra in zona Tainita.Numele, apartine unei paduri si a unui munte din preajma muntilor Buzaului, unde se gaseste un loc, numit de localnici, "Stalpii Tainitei",datorita stalpilor colosali de piatra,(menhiri), care alcatuiesc un cerc.Aceasta constructie megalitica, sub forma de cerc, poarta numele de cromleh, si este, repet, o replica autohtona a unui templu solar antic.Putem sa tragem o concluzie interesanta, si anume ca templul solar, in forma de cerc, avea ca scop, impiedicarea invaziei duhurilor necurate, si respectiv a mortii, in lumea luminii.Homa, desenand un cerc imprejurul sau, ridica un templu virtual al luminii in spatiul caruia, duhurile malefice nu puteau sa patrunda.
Simtind ca nu poate sa il prinda pe filozof(atata timp cat stapanesti lumina, intunericul nu are nici o putere asupra ta.Dar ce este aceasta lumina?Cunoasterea , pe care Homa a capatat-o in urma invataturilor?) frumoasa strigoaica, se va intoarce in lumea ei, reprezentata aici de sicriu.
"Deodata sicriul s-a ridicat de pe loc, si cu un fluierat, a inceput sa zboare prin toata biserica,facand un fel de cruci in toate directiile prin aer.Filozoful il vedea aproape deasupra sa, dar a mai observat ca sicriul nu trecea de granitele cercului sau, asa ca sporise cititul descantecelor.La un moment dat, sicriul, s-a prabusit in mijlocul bisericii, si a ramas nemiscat."
In noaptea urmatoare, lucrurile se repeta, si parca au o intensitate si mai teribila.Trupul vrajitoarei se apropie iarasi de semnul lui Ra, si ea, incepe sa rosteasca cuvinte inspaimantatoare, care seamana cu niste vraji cumplite. Homa, aude murmurul glasului ei.De la cuvintele rostite, "in toata biserica a inceput sa sufle vantul: se auzea un zgomot asemanator cu sunetul facut de o multime de aripi. Auzea cum cineva sau ceva, se izbea cu aripile in sticla geamurilor de la biserica si in rame, cum zgaria cu ghearele fierul, cum o forta imensa apasa usa, incercand sa patrunda inauntru. "
Accentul cade in mod deosebit pe activitatea de tip poltergeist care se manifesta cu violenta in locasul de cult.Activitatea de tip poltergeist se continua cu aceeasi intensitate dementa si in noaptea a treia.Vrajile moartei(sau blestemele ei?), nasc un veritabil vartej, iar acesta face sa cada icoanele jos, iar cioburile geamurilor, sa zboare prin biserica.Usa este smulsa, si in interiorul bisericii, patrund tot felul de animale inspaimantatoare.Dandu-si seama ca nu poate izbuti sa-l gaseasca pe filozof numai cu ajutorul fortelor sale, vrajitoarea cere sa fie adus spiridusul Viy.Recunoscut de aceasta entitate macabra, filozoful nu ,mai rezista si moare, in momentul apoteotic al atacului dat de catre fortele intunericului, subliniindu-se astfel, imperfectiunea spiritului omenesc.
Spunandu-va toata aceasta poveste, chiar la modul rezumativ, cititorul este prins atat de puternic in mreaja ei, incat pierde din evidenta, principalul.Fiti atenti.Nu ceea ce se intampla este important ci unde se intampla lucrurile acestea.Dvs., aveti in fata imaginea unei biserici, si a unui sicriu aflat in mijlocul bisericii in care se odihneste o moarta.Dar ceea ce vedeti Dvs., prin ochii povestitorului, este o imagine autohtona, posibila, deoarece, exista obiceiul inca din vechime, ca o persoana defuncta, sa fie inhumata intr-un loc sfant.Dar atentie.Imaginea bisericii, vine si substituie o alta constructie, care in Egiptul antic, nu se numea Biserica, ci Piramida.Prin urmare, povestitorul, nu vorbeste despre o biserica oarecare, ci povesteste despre ce se intampla intr-un mormant Egiptean, respectiv intr-o Piramida, dupa ce un defunct este inchis intre zidurile ei monumentale.Piramida, este singurul loc, care joaca rolul de templu si de mormant.Vrajile pe care le spune vrajitoarea sunt blestemele care vegheaza mormantul Faraonului sau Faraoancei.Aceste blesteme, vin si subliniaza faptul ca acela care are curajul sa patrunda intr-un mormant regal, va muri, datorita blestemelor care il apara pe cel "adormit"de incursiunile profanilor, in spatiul sacru.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:14:16
Atlantida
Cu toate ca am vorbit despre Atlantida in alta parte,pot spune ca interpretarile excesive ale Dialogurilor lui Platon, au avut darul sa oboseaca cititorul, sa-l determine sa arunce zambind cartile atlante la gunoi si sa se apuce de alte lucruri mai practice pentru nevoile lui.Atlantida, seamana cu un pacient intins pe o masa de consultatie, in jurul caruia roiesc douazeci de doctori.Desi pacientul se gaseste acolo, in fata lor, desi simptomele sunt evidente, nici un doctor nu este capabil sa dea un diagnostic potrivit, si in felul acesta, pacientul poate muri foarte linistit de batranete, pe masa pe care a fost intins.Ca o ironie a soartei,toti exegetii, spun exact tot ce nu ar trebui sa spuna, afirmatiile lor nefiind conforme cu adevarul.Va rog respectuos sa nu-i compatimiti, deoarece ei nu merita compatimirea si nici respectul Dvs.Cand cineva te minte in fata, chiar daca nu stie ca face acest lucru, el iti prejudiciaza timpul, se joaca cu nervii tai, pentru ca peste un timp oarecare, o sa vina altcineva care o sa-l desfiinteze pe primul comentator, sa faca loc neroziilor sale, asa zis stiintifice.Si istoria se repeta, iar Dvs., nu veti pricepe nimic, fiindca stiinta s-a desprins de Dvs., oamenii si a inceput sa vorbeasca o pasareasca, pe care nu o mai intelege nimeni.
Exista doua feluri de ignoranta, doamnelor si domnilor.Aceea care izvoraste din necunoastere, si aceea, care izvoraste din cunoastere.Daca prima se poate corecta, cea de-a doua devine primejdioasa, atunci cand ne incredem in autoritatea acelora care ne dezvaluie adevarurile, fara ca fiecare dintre noi sa verificam valabilitatea acestor adevaruri.Nu trebuie sa inghitim otrava, numai pentru ca marele doctor X., sau doamna filozof Y, zice ca este buna.Nu va bazati pe autoritatea acelora care afirma ca ei gandesc pentru Dvs., cand Dvs., aveti nevoie sa ganditi pentru Dvs.Nimeni nu gandeste mai bine decat acela care se gandeste la nevoile lui.Nu acceptati ce va spune altcineva, decat atunci cand ati verificat daca
adevarurile spuse, trec de grila Dvs. de gandire, si au un caracter universal.Am spus asta, gandindu-ma la Atlantida.Si fiti atenti, ce minuni citesc eu intr-un Dictionar de mitologie generala, care are in intentia sa nescrisa, transmiterea unor lucruri cat mai apropiate de adevar.Citez:
Atlantida
Continent( dar exista si referiri la aspectul insular, ceea ce aici nu mai apare),mitic, plasat de obicei(dar daca ar fi in particular, unde ar fi plasat?)in Oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Herakles (aceste coloane, sunt mai multe decat ciupercile care rasar dupa ploaie)si care s-ar fi scufundat in imprejurari catastrofale, acum 12 milenii."(Chestia cu scufundatul, este interesanta, pentru ca Dvs. suferiti de fobia apei, si n-o sa cautati niciodata Atlantida acolo, chiar daca s-ar afla cu adevarat.Ori Atlantida, a fost numai acoperita cu apa o perioada de timp, dupa care apele s-au retras, si spatiul atlant, a fost repopulat).
Mitologia, este singurul loc, unde minciunile spuse sunt adevarate.Dar pana la proba contrarie.Inceputul definitiei din Dictionar, este de-a dreptul catastrofal, deoarece, de la primele randuri, dirijeaza cititorul, intr-o anumita directie, ceea ce nu prea este etic.Este exact cum ai spune, votati-l pe domnul A., pentru ca toti ceilalti sunt niste hoti, uitandu-se ca toti facem parte din aceeasi tagma.
Undeva, mai departe in cadrul acestei definitii stufoase, ni se spune in cateva randuri care aproape se pierd printre celelalte:
"altii au socotit ca mitul platonician nu ar fi decat un simbol politic, nascocit de filozof.(aceasta interpretare-ne spune autorul articolului, impingandu-ne in directia deja stabilita, este bine ca nu ati incasat o palmuta peste fund, pentru ca v-ati abatut de pe carare,-fiind insa naiva si in afara mitologiei comparate.)Nu stiu daca va dati seama, dar aici altcineva a gandit pentru Dvs., si nu va lasa sa intrati pe usa inchisa, pentru ca el a fost atat de destept, incat a vazut ce este acolo, a inchis-o cu cheia si nu ne mai lasa sa intram.Pai daca in camaruta aceea nu este nimic, ce-o sa se intample daca intram?Vom iesi cum am intrat, nu?Dar daca ghidul nostru este orb,si el nu a vazut nimic tocmai din cauza asta?V-ati gandit la aceasta posibilitate?
Am putea reduce ipoteza noastra atlantica, la o egalitate matematica.Ea ar putea fi scrisa astfel:
"ATLANTIDA=TROIA/ILION=ATENA.
Asta este tot.Dar de la acest terminal, incepe demonstratia, care va asigur ca se bazeaza pe argumente corecte.Vreau sa mai spun ceva.Atlantida, nu apare numai in scrierile filozofului grec Platon.Iliada si Odiseea, povestesc despre razboiul troian, sau despre primul conflict din istorie, dintre atlanti si atenieni.Aceste carti mentionate, fac elogiul cetatii Atena in confruntarea cu acesti atlanti, pe care locuitorii cetatii au reusit in cele din urma sa-i infranga in cele doua razboaie cunoscute in istorie sub denumirea de razboaiele medice.Ramayana este epopeea indiana a acelorasi razboaie medice, dar din perspectiva indiana, a Iliadei si Odiseei lui Homer.Alba ca zapada, Ion Smintitu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Frumoasa din padurea adormita, Amor si Psihe, sunt basme Atlante.Ele sunt mai multe decat va puteti imagina Dvs., in clipa de fata.Dar trebuie sa deschideti foarte bine ochii ca sa vedeti, si sa nu patiti asemenea orbului care v-a inchis camaruta aceea cu cheia, motivand ca acolo nu se gaseste nimic.
Am citit nenumarate materiale, inchinate acestui subiect.Din fericire(sau nefericire),exegeza, cu toata bunavointa care a avut-o,nu a reusit decat sa adanceasca misterul, in loc sa-l lamureasca.Din aceasta cauza, m-am simtit ispitit sa-mi incerc si eu modestele mele puteri, incercand sa raspund la aceasta intrebare-pentru ca pentru mine Atlantida este o intrebare- asa cum Edip, a raspuns intrebarilor sfinxului.De fapt, Sfinxul si intrebarile lui, exista in mod permanent, si noi trebuie sa raspundem continu, fie ca o facem prost sau bine.Nu sunt om de stiinta, asa ca abordarea subiectului Atlantida, o voi face mai mult in calitate de cititor, de om simplu, care poseda insa o calitate pe care nu o au ceilalti: Pot sa inteleg miturile, asa cum in povesti, Flamanzila putea sa devoreze o cantitate imensa de hrana, sau Pasarila-Lati-Lungila sa se intinda la infinit.Dedic aceasta lucrare, prietenilor mei din afara,-Paul, Liberto Rocha, Christian, Rodrigo Aspiazu, Emanuel,si tuturor acelora-care sunt preocupati de acest subiect.
Vom porni in cautarea Atlantidei, de la Dictionarul de mitologie generala pe care-l avem la indemana.
Atlantida-c mitic, plasat de obicei in oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Heracle, si care s-a scufundat in conditii catastrofale,acum 12 milenii.Numele si descreierea,ii apartin lui Platon, care a vorbit despre ea in doua dintre dialogurile sale,:Timaios si Kritias.Aici, el relateaza ca un batran preot egiptean, i-a spus lui Solon(dupa Plutarh preotul se numea Sonkis si slujea la templul zeitei Neith din Sais) despre predecesorii antediluvieni ai atenienilor- cu noua mii de ani inainte de Solon,-care au stavilit o uriasa putere invadatoare, ce-"se napustise din temeiurile ei aflate in Marea Atlantica," pe atunci navigabila,adica dintr-o insula din fata stramtorii numite de greci Coloanele lui Heracle,(o insula mai mare decat Libya si Asia la un loc, comunicand cu alte insule si avand acces spre tot continentul aflat fata in fata, si care imprejmuie marea aceasta indepartata.In Atlantida, exista o putere regala, organizatoare a invaziei impotriva teritoriilor egiptene si prehellenice , dupa efectuarea careia, s-au petrecut violente cutremure de pamant si cataclisme, iar intr-o zi si o noapte de groaza, luptatorii din Hellada, s-au scufundat sub pamant si tot astfel, s-a scufundat in mare si a disparut insula Atlantida, ulterior marea, ajungand cu neputinta de strabatut, si de cercetat, incarcata cu vaduri de mil, pe carew le-a lasat insula scufundandu-se, (dupa unele interpretari moderne,zona ar fi identificabila cu Marea Sargaselor).
Platon, completeaza aceste relatari din Timaios,in celalalt dialog, Kritias:
"cand zeii si-au impartit pamantul, dupa zarurile aruncate de Dike, Poseidon dobandind drept parte a sa insula Atlantida, o organizeaza treptat.Pe campia insulara,centrala, locuia unul dintre oamenii care la obarsie se nascusera acolo din pamant, Evenor, insotrit cu femeia Leukippe, parinti ai fetei Kleyto,pe care Poseidon si-o ia tiitoare,ii construieste in mijlocul insulei o cetate, cu fortificatii si ii planteaza o vasta gradina fertila,facand sa tasneasca de sub pamant, la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece; nascandu-i-se 5 perechi de gemeni masculini, Poseidon imparte Atlantida in zece regate.Cel mai important, dominand asupra celorlalte, era al intaiului nascut, Atlas.Insula era bogata in vegetatie, (paduri cu lemn pentru constructii,) in minereuri metalifere si nobile, printre care aur si oricalc, si prin ingeniozitatea artizana a locuitorilor.Mai tarziu, se cladeste in centrul insulei un sanctuar, pentru Kleito si Poseidon, unde populatia aducea ofrande anuale. Raporturile dintre regii insulari erau reglementate prin traditia pastratoare a poruncilor lui Poseidon, si printr-o inie gravata, pe o stela de oricalc, din sanctuar.Dialogul se intrerupe cu relatarea maniei lui Zeus, decis sa pedepseasca trufia ascendenta a atlantilor.
Diodor din Sicilia vorbeste si el despre atlanti si spune:
"Atlantii care locuiesc in regiuni fertile pe tarmurile oceanului, intreceau pe vecinii lor in evlavie si ospitalitate.Ei pretindeau ca leaganul zeilor este tara lor.Atlantii povestesc ca primul lor rege se numea ar fi fost Uranos, si ca acestia i-ar fi strans pe primii oameni care traiau razleti, asezandu-i intr-o cetate inconjurata de ziduri.Tot el i-a dezvatat pe supusii sai sa duca un trai salbatic, fara nici o randuiala.Observand cu atentie astrele, a prevestit multe fapte dintre cele ce aveau sa se petreaca in univers.(Biblioteca istorica III, LVI, 2-4 si urmatoarele. LX: LXI.)
Desi Definitia despre Atlantida, prin ea insasi nu este corecta, celelalte informatii se abat de la subiect, derutand si mai mult cititorul.
Intr-una dintre cartile sale avand acest subiect, Dan Apostol, aminteste de Platon si scufundarea continentului Atlant, dar dupa aceasta, dansul se intreba care a fost soarta locuitorilor Atlantidei si al ipoteticului continent Mu, caruia ii asociaza doua popoare legendare:viracocha si olmecii.Acelasi autor mentioneaza ca despre Atlantida, apar o serie de mentiuni legendare autorul fiind Platon, dar si alte personaje mai mult sau mai putin remarcabile, ca Solon, preotul din Sais-Sonkis,-Critias, Dropites, scribii egipteni din Sais, preotii zeitei Neith.Daca Solon a scris memoriile sale in anul 560 i.d.H.Platon, a adunat toate aceste marturii in celebrele sale Dialoguri, in anul 348 i.d.H.Ceea ce ni se pare interesant, este ca Dan Apostol, introduce in felul acesta povestea Atlantidei in Istorie, o data cu scrierile filozofului grec.Dar, afirmatia ca aceste informatii despre Atlantida sunt culese de la predecesorii lui Platon,chiar daca lucrul acesta este spus chiar de Platon, este discutabila.Pentru ca sursele citate, nu confirma prin scrierile lor lucrul acesta.Asa ca cel putin, provenienta materialelor pe baza carora Platon a scris cele doua Dialoguri, este pusa sub semnul intrebarii.Dan Apostol, mai mentioneaza ca in antichitate, au vorbit despre Atlantida si alti filozofi si scriitori greci, romani, si din alte spatii geografice si culturale, indicandu-ne ca sursa de informare traditia si scrierile aflate in vestita Biblioteca din Alexandria.Acest aspect poate fi oarecum posibil,dar acelasi autor, le pune in legatura cu insulele Atlantice, si cu continentul American, ceea ce mie mi se pare a fi o greseala.Greseala se naste, din faptul ca nu s-a reusit pana in clipa de fata sa se stabileasca reperele geografice asa cum le-a gandit Platon, fata de care este fixata Atlantida sa.Ori a face in aceste conditii afirmatia-chiar subanteleasa,-ca Atlantida se gaseste in America,-de regula in America de Sud,- deja este o exagerare nepermisa, sau afirmatia respectiva,intra in categoria speculatiilor, nefiind fundamentata cu argumente solide, care nu mai pot fi contestate.M-as fi asteptat ca Dan Apostol, ca de altfel si exegeza, sa acorde o mai mare atentie textului platonician, a legendei atlantice create de filozof, a analizarii tuturor surselor informale scrise legate de acest subiect, si dupa aceea sa fie trasa o anumita concluzie.Ori autorul, sare peste aceasta etapa pregatitoare,aceasta nefiind esentiala pentru el, riscand o teorie lipsita de fundament.Mai mult decat atat,nerespectarea acestor etape, va face ca Atlantida lui Dan Apostol, sa rasara din nimic, si sa devina un nou mit ,-mitul d-lui Dan Apostol, despre continentul disparut.
In "Ultimul oras al Atlantidei",Mihai Gheorghe Andries, afirma ca Platon,facea sa se desprinda din Dialogurile sale, patru informatii socante:
-Mentiona existenta unei mari intinderi de uscat, pe care o numea alternativ, cand insula, cand continent,situata dincolo de Coloanele lui Herakles, actuala stramtoare Gibraltar.
-Sugera, ca la apus de acest mare uscat, se afla un alt continent.
-Pe acest spatiu continental, -sau insular,-aflat dincolo de stramtoare,a aparut o civilizatie superioara, alcatuita din constructori iscusiti si temerari corabieri.
-Citandu-i pe preotii S din Sais, si pe Psenofis din Heliopolis,Platon evoca contacte stravechi intre civilizatia atlanta si stramosii atenienilor, cat si infruntari armate sangeroase,soldate cu infrangerea atlantilor de catre greci.
Putem sa acceptam ca reale afirmatiile autorului, si atunci problema este rezolvata.Vom considera ca filozoful grec ne transmite o realitate, dar atentie, realitatea acestuia devine fictionala din momentul in care incepe sa vorbeasca despre Atlantida.Pentru ca oricare dintre noi(inclusiv Platon)vorbind despre continentul disparut, nu se indreapta catre arhetipul istoric care a stat la baza mitului, orientand informatiile ,in mod paradoxal, catre propriul sau mit pe care-l creeaza.Se substituie in acest fel, mitul stravechi al Atlantidei, cu miturile noi, create de cercetatorii care o cauta.Platon,-spre exemplu-nu a spus niciodata ca Atlantida se afla dincolo de Coloanele lui Herakles,actuala stramtoare Gibraltar.El a numit stramtoarea cu numele de Coloanele lui Herakles,iar exegeza a asociat in mod nefericit numele stravechi, cu numele actual, ceea ce nu mai este acelasi lucru.Istoria antica, mentioneaza numeroase locatii care poarta numele de Coloanele lui Herakles, sau numai numele eroului.Astfel, pe coasta septentrionala a insulei Creta, se gaseste un vechi oras care se numeste Iraklion.Unii exegeti, chiar au identificat numele insulei cu coloana.Galanopoulos si Bacon, indica drept loc al coloanelor lui Herakles, doua promontorii stancoase,din sudul Peloponezului,-Tenara si Malea, unde se gaseau doua temple inchinate zeilor Poseidon si Apollon.
Minos,regele Cretei, murind in Sicilia, va fixa si el aici, o Heracleea Minoa.Numele a mai fost dat si gurii principale a Nilului,unde a fost ridicat chiar un oras cu numele de Heracleum.La Portile de Fier, Densusianu, stabilea si el o locatie pentru Coloanele lui Herakles,in imediata vecinatate, ridicandu-se o localitate, care va purta peste timp, numele eroului:Herculane.Nu mai vorbim de legendara Gradina a Hesperidelor, unde Herakles, s-a dus sa ia de la Atlas, merele de aur, tinand chiar pentru o vreme, bolta cerului pe proprii sai umeri.In aceste circumstante,mai putem afirma cu siguranta ca Platon s-a referit numai la stramtoarea care astazi se numeste Gibraltar?Sau putem sa punem altfel problema.In afara stramtorii amintite, geografia mai aminteste de trei stramtori la Marea Mediterana:Stramtoarea Mesina, si stramtorile Bosfor si Dardanele.Tinand seama de faptul ca expeditia lui Iason, avandu-l printre protagonisti si pe Herakles, s-a indreptat dinspre Grecia spre Marea Neagra, ce ne opreste sa credem ca stramtoarea care face legatura si astazi intre Marea Mediterana si Marea Neagra, nu purta candva in trecutul istoric, numele eroului?Si mai avem o mare neclareitate, care se leaga intru-catva de logica lucrurilor.Cum se face ca preotii egipteni cunosteau mai bine istoria grecilor, decat cei care au facut-o?Mai mult decat atat, cum se explica faptul, ca Platon, pe baza informatiilor acelorasi preoti egipteni, reuseste sa descrie aproape in detaliu cetatea atlanta,si organizarea sa politico-administrativa,ceea ce reprezinta un veritabil tur de forta, tinand cont ca Atlantida se afla intr-o locatie necunoscuta, a carei cautare, pana si astazi starneste frisoane cercetarii?Am putea spune, ca se cunoaste mult prea multe, despre un lucru despre care nu se stie nimic.Acesta este motivul pentru care spun ca cineva ne inseala cu buna stiinta.Si singura persoana care putea sa faca acest lucru, este Platon, pentru ca el singur vorbeste asa de bine si de complet despre Atlantida, in vreme ce semenii lui, apartinand aceleiasi epoci, dau numai informatii vagi si contradictorii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:20:51
Atlantida/urmare.
Cine este oare vinovat de incurcatura in care a intrat exegeza? Platon. El a aruncat lumii povestea Atlantidei, si de atunci, aceasta lume o cauta in toate colturile, potrivit mecanismelor ei mentale de judecata,fara sa ajunga nicaieri.Pentru ca pornim de la scrierile filozofului grec, dar foarte repede, le lepadam ca fiind lipsite de importanta si cautam alte criteriui de evaluare, care sa se incadreze cu modelul nostru atlant, indepartandu-ne in felul acesta si mai mult de informatia primordiala.Incercam, prin acumularea de informatii colaterale, din aceeasi perioada cu Solon sau cu Platon,sa creeam o gramada mare, dar sansele de reusita devin cu atat mai scazute cu cat in mod paradoxal, informatia devine mai abundenta.Si nu este asa?Daca noi nu reusim sa intelegem despre ce vorbeste Platon in Dialoguri, vom reusi sa intelegem (si sa dezlegam misterul), atunci cand ne vom trezi in fata unui mal de informatii contradictorii, care trebuiesc intelese nu ca apartinand unui aceluiasi spatiu cultural, ci unor spatii culturale deosebite?Credeti ca lucrurile se vor limpezi atunci cand vom adauga la informatiile adunate si toate erorile exegezei de la Platon, pana in prezent?Dati-mi voie sa ma indoiesc.Ar trebui sa facem ca Herkules, cand s-a apucat sa curete grajdurile.S-a intamplat si se intampla un fapt uluitor si total neprofesionist.Avem pe de-o parte informatiile despre Atlantida, si in loc sa dezlegam taina acestor informatii, noi incepem sa facem cercetari geografice, geologice, culturale, sapand la voia intamplarii, numai pentru ca ni se pare noua ca despre asta a spus Platon(iar in particular Platon zice ca el nu stie sa fi spus asa ceva), aplicand o metoda de cercetare care poate fi numita "a intamplarii", numai stiintifica, nu.Daca cineva aude de existenta unei comori,-spre exemplu,- nu se apuca sa sape la intamplare,pe principiul ca aceasta comoara poate fi in definitiv oriunde.Stiti ce face cercetarea?Presupune.Si transforma aceste presupuneri in certitudini bazate mai mult pe dorinte decat pe ratiune.Ea aduce rodul material al cercetarilor in sfera noastra de interes, pune semnul de egalitate intre ceva palpabil si o informatie pe care nu au putut sa o demonstreze, si ne ofera o solutie care se prabuseste la primele intrebari mai competente.Nu sacul de carti pe care le poseda unul dintre prietenii nostri contine misterul Atlantidei, pentru ca sacul acela este 99% umplut cu maculatura fara valoare.Nu trebuie decat o singura carte.Aceea care vorbeste despre cele doua Dialoguri:Timaios/sau Timeus, si Kritias.Iar autorul trebuie sa fie doar Platon.Aceasta este linia de start de la care trebuie sa plece de fiecare data cercetarea, pentru a da raspunsuri plauzibile.Am sa va mai dau un exemplu.Platon, vorbeste despre tara Atlantida, astfel incat aceasta apare cand ca insulara, cand ca fiind un continent.Nu am gasit nicaieri, modul in care exegeza a rezolvat aceasta dilema, daca ea exista si se poate numi astfel.Dar imi amintesc un lucru sigur, care poate fi confirmat de catre fiecare dintre noi:Grecia, este in aceeasi masura si continentala, si insulara.Ca sa vedeti curiozitate.Nu aveti impresia ca se intampla ceva poate putin mai neclar care ne impinge totusi catre adevar?Nu simtiti cararea?Platon a fost grec, Solon a fost grec.Preotii din Sais si Heliopolis vorbesc nu despre contactul Egiptului antic cu Atlantida, ci de contactul grecilor cu aceasta tara necunoscuta.Grecia este deopotriva, continentala si insulara.Grecia a fost in razboi cu Atlantida.Poseidon, zeul marilor, este si el la un moment dat grec.Ori el construieste cetatea care ii va purta numele.Si despre constructia unei cetati de catre zeii Apollon si Poseidon, scrie in mitologie, iar prietenul nostru H.Schliemann confirma intr-una dintre cele doua carti ale sale.Numai ca el numeste in mod ciudat orasul, nu cu numele de "Orasul lui Poseidon", ci ii zice "Orasul Zeului"In limba literara, s-a consacrat o ampla epopee razboiului Atlant, de catre Greci, care l-au numit ILIADA.Iar numele orasului este Ilion, pe care Dvs. il mai cunoasteti si ca Troia, din mitologie, pseudo-istorie, si filmele de pe ecrane , de pe c.d.-uri sau D.v.d.-uri, care va sunt accesibile.
Revenind la Dictionarul de Mitologie Generala, legat de Atlantida, am scris:
"..."Poseidon, (...) construieste in mijlocul insulei, o cetate cu fortificatii,(...)facand sa tasneasca la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece."In cartea lui Heinrich Scliemann-"Pe urmele lui Homer"la pg.165, citim urmatoarele:
" ...orasul Ilion, era imprejmuit de un zid solid.Zidul fusese construit de Poseidon si Apollo, caci Poseidon,spune:
"Ei vor uita zidul , pe care eu si Foibos Apolo, l-am cladit cu multa osteneala, pentru eroul Laomedon."Dupa alt pasaj insa, zidul fusese construit de Poseidon singur,caci acesta ii spune lui Apolo:
"Nu-ti aduci aminte ocarile pentru Ilion,pe care le-am indurat noi doi din partea tuturor zeilor,cand vreme de un an i-am slujit din porunca lui Zeus, mandrului Laomedon pentru o simbrie fixa, iar el ne spunea ce sa muncim?Eu le-am construit troienilor un zid lat si foarte frumos, de jur imprejurul orasului, pentru ca orasul sa fie inexpugnabil; tu insa Foibos,pazeai vitele cu pas greoi si coarnele incovoiate, pe inaltimile impaduritului munte Ida, cel bogat in prapastii."
Tot in Iliada, gasim si cele doua izvoare despre care vorbeste Platon in Atlantida.Ele apar in descrierea luptei dintre Ahile si Hector: (pg. 467, Iliada ,George Murnu):
"Trec pe la apa cea cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-unul, si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt, e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
incheiat citatul.
Am aratat aceste doua coincidente de loc intamplatoare, a unor amanunte, ce apar in mod surprinzator si in Atlantida descrisa de Platon, dar si in epopeea greaca Iliada.Concluzia la care am ajuns, observand aceste coincidente, este una extrem de simpla:Si Platon si Homer, vorbesc despre aceleasi intamplari, dar folosind nume diferite.Noua nu ne ramane decat sa punem semnul de egalitate intre cetatea atlanta a lui Poseidon, despre care vorbeste Platon, si cetatea Ilion sau Troia, despre care povesteste Homer in epopeea sa Iliada.Sigur, am putea inchide aici acest mic eseu, dar trebuie sa stiti ca nu am facut sa comparam decat doua legende grecesti intre ele.Hermeneutica ne invata ca in spatele unor motive legendare, transformate in traditie folclorica, exista o realitate istorica.Ceea ce mie ca simplu autor mi se pare in clipa aceasta amuzant, este modul cum va comenta iarasi exegeza, sau comentatorii profani mitul atlant si respectiv troian.Se va spune astfel: Schliemann, a descoperit cetatea Troia pe dealul Hisarlik.Daca d-l Vanghele are dreptate si Atlantida este de fapt cetatea Troia sau Ilion, inseamna ca Atlantida se gaseste in Asia Mica, in Turcia, pe dealul Hisarlik, unde arheologul german si colaboratorii sai au descoperit antica cetate Troia.Tocmai lucrul acesta mi se pare amuzant, deoarece Schliemann, a descoperit intr-adevar pe dealul respectiv o cetate, dar aceea nu a facut obiectul cantecelor lui Homer, sau scrierilor filozofului grec, Platon.Schliemann, nu a descop[erit cetatea Troia, aceasta gasindu-se in alta parte
Cea mai mare ironie, am gustat-o , amuzandu-ma, citind ceea ce ii spune zeita Atena lui Zeus (Saturn/Jupiter, ), in prima carte a Odiseei:
"Dar pieptul, mi se safasie de jale,
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un opstrov silhui, batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii-nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa,de tot plange,
Nenorocitu, si-l descanta-ntruna,
Cu vorbe blande, dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca."
Sunt convins ca exegeza si Dvs., stimati cititori, ati inteles despre ce este vorba. Despre fiica lui Atlas, despre Atlas, despre Ulise, despre Minerva/Atena, zeita care il proteja pe Ulise, pentru inteligenta lui atat de vie si practica.Daca stim la nivelul mitului despre cine este vorba , nu mai putem spune acelasi lucru, la nivelul realitatii istorice, unde lucrurile par sa se incurce de-a binelea.Trecerea de la virtual, la realitate, a fost si este piatra de incercare a oricarui cercetator atlantolog, sau, ca o extensie a termenului, a oricarui cercetator de mitologie si folclor.Personajele sunt chiar cele care sunt numite de text, cu oarecare imbunatatiri.Imbunatatirile, le vom face insa pentru Dvs., pentru a intelege mesajul criptic al episodului(motivului folcloric,) descris mai inainte.Zeita care vorbeste, este zeita Atena.Paradoxul, consta in faptul ca ea vorbeste cu tatal ei, despre propriile lor imagini reflectate in oglinda.Vreau sa spun cu asta, ca zana Calipso, fiica lui Atlas, este una si aceeasi cu Atena, iar Atlas, este chiar tatal care i-a dat nastere prin crestetul capului,-adica Zeus.Zeita, vorbeste in felul acesta despre sine,dar rapsodul popular fie ca nu stie acest lucru, fie ca vorbeste despre el cu o usoara ironie, punandu-ne la incercare inteligenta.Sa stiti ca Iliada si Odiseea, tocmai lucrul acesta il fac in permanenta.Ne testeaza spiritul, iar raspunsurile primite pana acum, nu au avut darul sa le dea satisfactie.Tinand cont de personajul Atlas/Zeus, reiese ca Ulise a fost captiv in Atlantida.Pe aceeasi linie de apreciere ale valorilor de semnificatie, Calipso este zeita Atena.Unde este captiv pana la urma Ulise? In cetatea greceasca ATENA. Calipso, este zeita care se ascunde, sau sta ascunsa, pentru ca Atena este o zeita lunara sau a cerului intunecat al noptii.In felul acesta, enigma misterioasei Atlantida despre care vorbeste filozoful grec Platon, este rezolvata, Atlantida fiind cetatea antica Atena, cu care intra in conflict nu atlantii (aceasta ar insemna ca Atena s-a batut cu ea insasi), ci Paris, cel care a dat marul discordiei, zeitei frumusetii, Afrodita, primind-o in schimb ca bonus, pe frumoasa Helena(Atena) de nevasta.Dar Paris, nu este un personaj real, ci unul imaginar.Scris consonantic,-P.R.S.,-numele se poate citi nu numai Paris, ci si Persii.Cucerirea cetatii s-a facut in cadrul acelor razboaie cunoscute in istoria antica sub denumirea de "Razboaiele Medice."Aceasta situeaza evenimentele, in jurul anilor 500 i.d.H. cand mai intai regele Darius, si apoi Xerxe I, vor incerca sa supuna dintr-o singura lovitura, cetatile grecesti din Asia Mica, Egiptul, Grecia Insulara si Grecia Continentala.Atlantida, nu a parasit niciodata spatiul mediteranian, nu a parasit tara sa de origine, si numai imaginatia celor care au citit Dialogurile lui Platon si cele doua Epopei,au creat din ea un tinut misterios, pe care l-au plasat pretutindeni in lume.Exista o situatie fara precedend, care poate fi explorata in mod benefic de catre cercetarea arheologica a Greciei.Aceasta cercetare, putandu-se infaptui in mod stiintific.Daca vom folosi o harta actuala a cetatii Atena si a spatiului ei inconjurator, am putea, citind indicatiile date de Homer in Iliada, legat de cetatea Troia/Ilion,sa stabilim cu o oarecare marja de eroare, o serie de locuri care s-au pierdut prin uitare, scotandu-le la iveala.Si aceasta pentru gloria Greciei, a eroilor sai, si a zeitei Atena, fie ea vesnic nemuritoare.
Citesc un comentariu interesant despre Atlantida,facut de Ivar Lissner, legat de Atlantida.Acesta spune la un moment dat:
"Dupa aparitia a sute de studii despre enigma Atlantidei, merita ca, pornind de la ultimele cuceriri ale stiintei, sa facem inca o data incercarea sa situam geografic si sa descriem pe atlanti si cultura lor.Deoarece nu ne mai putem indoi ca a existat o Atlantida.Si Troia ar fi inca si astazi o "Atlantida", daca nu ar fi fost dezgropata."
Afirmatia lui Lissner este foarte simpatica.Ea spune ca s-au scris sute de studii( eu as spune chiar mii de studii , eseuri si articole), dar nu ne confirma, daca in urma acestora, Atlantida a fost descoperita.Pe urma vorbeste de ultimele cuceriri ale stiintei, fara sa precizeze care sunt acestea si in ce masura, ele pot contribui la cautarea si redescoperirea Atlantidei.Dar merita nu-i asa, inca o data sa incercam sa localizam Atlantida ,sa-i descriem pe atlanti si cultura lor.Cum, cu ce.Se pare ca ultimele cuceriri ale stiintei, sunt aplicate foarte prost, din moment ce din anul 1974 si pana acum, Atlantida nu a fost descoperita.S-ar putea ca stiinta la care se refera exegetul, sa nu fie cheia care descuie seiful atlant.Si pentru a ne impresiona si mau tare, autorul da exemplu, descoperirea cetatii Troia/Ilion, de catre cercetatporul german, Heinrich Schliemann.Ceea ce iarasi devine interesant pentru noi, este faptul ca nimic nu confirma descoperirea cetatii respective, decat Schliemann insusi.Spunem acest lucru, gandindu-ne ca cercetarea sa a pornit de la epopeile homerice, dar nimeni nu poate sa probeze daca Schliemann a reusit sa interpreteze corect miturile lui Homer.Nu negam ingeniozitatea caii de cercetare propuse de el, dar nu suntem de loc convinsi ca simbolurile din Iliada si Odiseea, au fost intelese corect,Insusi in scrierile lui Schliemann, apar o serie de contradictii, care nu mai respecta simbolismul miturilor cu realitatea de pe teren.Lissner face o afirmatie intamplatoare , considerand cetatea Troia sau Ilion, o Atlantida oarecare, care s-ar fi pierdut daca cercetatorul german nu ar fi gasit-o.Lissner nu stie insa un lucru, si anume, ca Atlantida, este intr-adevar cetatea Troia/Ilion.Si nu stie iarasi, ca Heinrich Schliemann a descoperit altceva, dar in nici un caz cetatea lui Poseidon.
De la Horia Matei, Enigmele Terrei, citim urmatorul comentariu a celui mai cunoscut atlantolog, N.F.Jirov:
"Se poate spune ca, astazi, atlantologia trece prin perioada de tranzitie a dezvoltarii sale, caracterizata prin formarea ei ca stiinta, si prin indepartarea de fantastic, si de nascocirile pseudostiintifice."
Cred ca Jirov, face o mare greseala, deoarece, studierea fundului oceanic, cu aparatura stiintifica performanta, este un fapt, dar nu are nimic de a face cu continentul disparut.Nu stiu ce intelege Jirov prin fantastic, dar daca ia in considerare mitul, se pare ca singurele informatii se gasesc in cadrul acestuia.Aceasta inseamna, ca cercetarea trebuie sa porneasca de la analiza mitului atlant, orice incercare de abordare stiintifica a enigmei atlante, nefiind altceva decat o explorare in orb, pe baza unor presupuneri hazardate.Mitul despre Atlantida se gaseste raspandit in Dialogurile lui Platon, in cele doua mari epopei ale grecilor,-Iliada si Odiseea, intr-o infinitate de basme, povesti ,cantece bartranesti si epopei occidentale.Istoria Atlantidei s-a pierdut,dar s-au pastrat miturile despre ea si acesta reprezinta unul dintre tezaurele inestimabile ale umanitatii.Paradoxal, am sa sustin ca stiinta despre care aminteste Jirov, nu face nici doi bani in cautarea Atlantidei, intr-un moment, cand practic, nu se stie unde sa se faca aceasta cautare.Ar trebui, ca o parte din aceasta stiinta, sa se indrepte catre intelegerea mitului atlant, catre cunoasterea informatiilor prelucrate de mental informatii care au fost restituite sub forma simbolurilor.




Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:24:56
Atlantida/urmare.
Iata un fragment foarte interesant care vorbeste despre conflictul dintre greci si atlanti:(Timaios)
"Scrierile spun ca , odinioara, cetatea voastra,(Atena), a infrant o mare putere ce se indrepta cutezator dinspre Marea Atlantica, asupra intregii Europe,si asupra Asiei deopotriva. (...)Statul intreg(atlant), concentrandu-si toate eforturile, si-a pus in gand sa subjuge dintr-o singura lovitura, si tara voastra si pe a noastra(Cel care vorbeste este preotul din Sais-Sonkis, care aici, se refera la Egipt) ,si toata intinderea de pamant de dincoace de gura,Atunci Solon,ostile cetatii voastre, s-au impus tuturor prin eroismul si energia lor. Intrecandu-i pe toti in curaj si in iscusinta procedeelor de lupta, cetatea voastra a luptat cand in fruntea elenilor, cand a tinut piept de una singura, din nevoie, si a infruntat mari primejdii, atunci cand altii dadeau inapoi.Dar in cele din urma, biruindu-i pe dusmanii care atacau, a ridicat un trofeu, impiedicandu-i sa subjuge pe cei care, nu fusesera inca subjugati, si cucerind, fara doar si poate, libertatea pentru noi toti, care traim indeobste dincoace de coloanele lui Hercule.Dupa aceea insa, cand s-au petrecut ingrozitoare cutremure de pamant,si potropuri, intr-o singura zi si o noapte de urgie, intreaga voastra oaste, a fost inghiotita de pamant, si insasi insula Atlantida a diosparut, scufundandu-se in mare."
Textul lui Platon daca este citit cu foarte mare atentie, vorbeste in mod clar despre un conflict armat, dintre greci si atlanti,Atena fiind atacata de catre o mare putere sau coalitie militara din afara.Ori daca acest conflict ar fi fost provocat de catre miscarea migrationista a unei populatii situate in oceanul Atlantic, acest fapt ar fi fost inscris in istoria cetatii Atena, a Egiptului antic si a poporului respectiv agresor.Cercetarile arheologice si istorice, ar fi dus la descoperirea unor morminte sau artefacte straine de cultura greaca, care s-ar fi desacoperit pe teritoriul Greciei, sau a Egiptului antic.Singurul conflict armat de mari proportii care este mentionat in istoria Greciei, corespunzad descrierilor lui Platon, sunt cele doua razboaie medice, in care beligerantii sunt grecii(reprezentati de cetatenii Atenei) si persii.Teoretic, razboiul s-a dus intre atenieni si armatele persane ale lui Darius, si respectiv ale lui Xerxe I.Aceasta ne-ar duce catre o concluzie interesanta, si anume ca Atlantida, se refera la regatul oersan.In realitate aici se intampla altceva.Platon a mistificat datele problemei.In primul rand, el descrie Atlantida Persana, dar in mod paradoxal, descrierea seamana cu aceea a cetatii Atena.Deci el descrie propria sa cetate.In alta ordine de idei, filosoful grec creeaza o intalnire dintre preotul din Sais si Solon, intalnire care in realitate nu a avut loc niciodata.Si asta, pentru ca razboaiele medice au
avut loc in viitorul lui Solon, sau mai exact spus, dupa moartea legislatorului atenian.Dar, in aceeasi masura, razboaiele medice s-au petrecut in trecutul lui Platon, inainte ca filozoful grec sa se fi nascut.El vorbeste despre ele ca despre o amintire.Iliada si Odiseea, s-au tesut in jurul acestui conflict de proportii dintre atenieni si persi, cetatea Atena capatand numele in epopei, de Ilion si respectiv Troia.De aceea eu cred ca daca am transpune peste istoria zbuciumata a cetatii Atena, imaginea troiana a aceleiasi cetati, s-ar ajunge la o serie de descoperiri foarte interesante arheologice, ale caror urme apar in descrierile facute in Iliada.Din nefericire, nu am material documentar in masura sa transpun cele doua harti ale Atenei si imprejurimilor ei, peste Atena istorica, pentru a scoate in evidenta siturile istorice despre care am amintit.
Cred ca lucrul cel mai comod de facut, ar fi scrierea unei istorii atlante, pornind de la interpretarile exegezei.Pentru ca Victor Kernbach, scrie:
"Despre Atlantida, s-au scris mii de carti, fie romanesti, fie oculte, fie de cercetare, sau in buna masura stiintifice."Daca adaugam la cele afirmate de autor,un numar la fel de impresionant de articole, cam toate fiind in afara de subiect in afara de titlu, toata aceasta maculatura, nu a facut decat sa ingroape Atlantida, pentru a douia oara.Facand o astfel de trecere in revista, oricat de interesanta ar fi, datorita teoriilor colaterale, singurul rezultat palpabil, ar consta, nu atat in lamurirea misterului atlant, ci in imbogatirea bibliografica, a mitului lui Platon.Sa facem un mic rezumat al cercetarilor care au avut ca subiect Atlantida lui Platon.Tot materialul existent, se poate grupa in trei directii , sau curente principale:
-Primul curent, situeaza continentul sau insula Atlantida, potrivit descrierilor lui Platon.Dar cei care s-au ocupat de acest lucru, nu au pornit de la analiza mitului creat de catre acesta, ci au identificat cu o mare usurinta elementele cheie ale Dialogurilor, transpunandu-le intr-o geografie contemporana,singurul numitor comun intre cele doua locatii, fiind fonetismul.Daca Platon a folosit ca nume al stramtorii care desparte Atlantida de Grecia,-Coloanele lui Haracles,-toata lumea s-a aruncat cu capul inainte, identificand aceste coloane, cu stramtoarea Gibraltar.Aceeasi interpretare, s-a facut si in ceea ce priveste numele Gad, care a fost gasit in numele unei cetati feniciene situate pe coasta Spaniei, desi mai existau si alte explicatii mai plauzibile.s.a.m.d.
-Al doilea curent a pornit de la ideea ca nu exista o identitate intre cele descrise de Platon si numele unor repere geografice,care exista si in ziua de astazi, purtand inca dsenumiri antice asemanatoare.Dar si aici exista o ambiguitate a interpretarii, ceea ce a facut ca Atlantida, sa fie plimbata de colo-colo, in lungul marii Mediterana.
Si in sfarsit, cel de-al treilea curent de opinie, punand la indoiala toate afirmatiile lui Platon, a renuntat partial sau total la sugestiile acestuia, situand Atlantida, potrivit fanteziei autorilor si bunului plac al acestora.
Datorita celor trei curente, s-a ajuns la situatia cel putin stranie, ca acelasi obiect, sa fie amplasat cultural, in cele mai neobisnuite locatii: In America, Suedia, Nordul Groenlandei, Africa de sud sau de nord, insula Creta, Santorin, insulele Macaroneziei,Marea Sargaselor,Triunghiul Bermudelor, Dacia preistorica, etc.Au ramas numai buzunarele de la piept, cautarea putand duce catre rezultate ceva mai sigure.
" Celui mai in varsta, adica regelui,-scrie Platon,-i-a fost dat un nume intocmai de la care si-au luat numirile, intrega insula, ca si marea asa zis Atlantica(observati ca nu este folosit termenul de ocean, care va incurca atat de tare exegeza,), deoarece Atlas, a fost numele purtat de cel care cel dintai, a domnit atunci ca rege."
Cel care va vorbi despre acest Atlas, nu va fi numai filozoful grec Platon, ci si Homer.Referirea la Atlas, va apare in prima parte a Odiseei, acolo unde zeitra olimpiana Atena, il caineaza pe Ulise:
"Dar pieptul mi se sfasie de jale,
Gandindu-ma la bietul,inteleptul
Ulise, care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Proptester stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant."
Dar Atlas, este pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca pe umerii lui, Perseu il impietreste cu chipul Meduzei, in vreme ce Herecule , vrea sa obtina niste mere din gradina Hesperidelor, si il substituie la un moment dat pe Atlas, tinand el pe umeri, bolta cereasca.Povestea nu are inteles pentru nimeni, pentru ca mitologia nu se citeste in mod obisnuit , ci ea are o cheie.
Dar Atlas cel avan despre care vorbeam inainte, nu poate cunoaste adancurile marilor, decat atunci cand el are si prerogativele lui Poseidon, zeul marilor.In aceste conditii, amintindu-ne si de faptul ca Zeus avea sa o nasca pe zeita Atena din crestetul lui,Atlas devine o entitate cel putin ciudata, in care adevaratul Zeu(care este Zeus), mai adauga la fiinta sa virtuala pe aceea a lui Atlas, care sprijina cu bratele sale(de fapt cu crestetul sau,)cerul(reprezentat de zeita fecioara Atena) si pe Poseidon care cunoaste adancurile marilor.Dar Zeus, este reprezentat in Grecia, si mai precis la Atena, ca o stanca.Este aceeasi stanca pe care mama sa a infasat-o si a dat-o tatalui sau Cronos sa o inghita, dupa care a fost azvarlita,(deoarece stancile sunt greu de mistuit chiar si pentru zei, nu-i asa?)in campia Aticii, unde atenienii si-au construit orasul lor, ridicand pe Acropole, templul zeitei Atena si statuia ei celebra de mai tarziu.Geamanului, care venise pe lume dupa Atlas,i-a cazut la sorti acea parte a insulei dinspre Coloanele lui Heracle(nume pe care l-a purtat la inceputuri cetatea Atena, datorita zeitatilor anterioare pe care zeita le-a substituit,) care se numea in limbajul bastinasilor Gadeira, iar in limbajul grecilor,Eumelos,adica, "cel care are vite minunate."Sigur, ca interpretii Dialogurilor lui Platon, au fost sedusi de acest nume, Gades, Gadeiros, Gadeira, care semana uluitor de bine cu numele antic al unei cetati ridicate de fenicieni si care astazi poarta numele de Cadix,sau Cadiz.Numai ca acest oras colonie feniciana a fost infiintat pe la anul 1100 i.H.,cu mult mai aproape de timpurile noastre, de vreme ce Platon a spus ca Atlantida s-a scufundat in apele oceanului, acum 10.000 sau 12.000 de ani.Aceasta diferenta de timp, face inadmisibila apropierea dintre Atlantida si cetatea feniciana, despre care am amintit mai inainte.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:28:50
Atlantida/urmare.
Gadeira, Eumelos.Stiti unde se gaseste raspunsul la aceasta intrebare? In Biblie, in Vechiul Testament, la capitolul Numerii.Pentru ca aici, vom intalni un nume care se apropie de fonetismul acelui fenician Gades.Numele este Qades, si inseamna "sfant".Astfel, cei care au plecat in Exod, in frunte cu Moise, -"au pornit ( intre doua locatii)din Etion Gheber,si au tabarat in pustia Tin, adica la Cades."Dar nu la asta se referea filozoful grec in Dialogurile sale.El cunostea existenta unei semintii care traia in Asia Mica si care se numea Gad, deoarece Gad era stramosul gaditilor,numele de "Noroc" sau "Norocosul", fiind al unuia dintre cei doi copii ai Zilpei, roaba Leii.Acesti descendenti ai lui Gad, impreuna cu fiii lui Ruben, aveau o multime de vite, si ei vazand ca tara ca tara lui Iaezer si ntara Galaadului, erau un loc bun pentru pasunat, vin in fata lui Moise si a marilor dregatori, cerand sa li se ofere acest tinut, pentru ei si pentru vitele lor.Este singurul loc din Biblie, in care termenul de Gad se intalneste cu acela de vite multe si minunate, chiar daca atlantologul rus Jirov, nu este de acord cu abordarea biblista a problemei.
Descriind Atlantida,Platon povestea:
"De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule,era o campie,care dupa datina,fusese fara tagada,cea mai frumoasa dintre toate campiile,si care era mai rodnica decat se poate inchipui.Iar langa aceasta campie,tot la mijlocul insulei,la o departare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare."Strabon,povestind despre cetatea Atena,va spune la randul sau:
"Orasul Atena,este o stanca asezata pe un ses,si locuita de jur imprejur.
Locuitorii Atenei,buni mestesugari,vor modifica partea de sus a stancii,taind-o si reconstruind-o,ridicand acolo, templul inchinat zeitei fecioare Atena.
Scriindu-va aceste lucruri, am facut-o ca sa se observe ca de fapt amandoi autorii vorbesc despre acelasi lucru.Numai ca Platon ii ofera cetatii Atena un nume fictional, in vreme ce Strabon, se refera la cetate, in mod real.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:37:42
Scufita Rosie
Se numeste Robert Darnton. A fost profesor la Princeton University.Nu stiu daca mai profeseaza sau se ocupa de cresterea pisicilor de casa, locale, siameze sau de alta nationalitate.Dar a scris o carte foarte interesanta, despre Franta secolului al XVIII-lea, care aprofundeaza curente de gandire din aceasta tara in acest secol.Cartea despre care va vorbesc, se numeste "Marele masacru al pisicii/ si alte episoade din istoria culturala a Frantei".In introducere, autorul face o marturisire foarte intreresanta pe care vi-o redam in cele ce urmeaza:(pg.13):
"Daca istoricul ideilor, urmareste filiatia gandirii filozofice, istoricul etnograf strudiaza viziunea individului de rand asupra lumii, incercand sa ii descopere cosmologia, sa reconstituie modul de organizare mentala, si de exprimare a realitatii prin comportament.Departe de a incerca sa transforme omul mediu in filozof, el doreste sa observe cum viata strazii, ii impune individului, crearea unei strategii.Parte integranta a vietii lor, strada ii invata pe oamenii obisnuiti sa fie smecheri, -si ei pot fi, intr-un anumit sens, la fel de inteligenti ca orice filozof.Numai ca in loc sa formuleze propozitii logice, ei gandesc cu ajutorul obiectelor sau cu orice altceva pe care le pune la indemana cultura,cum ar fi povestile sau ritualurile de exemplu."
Desi suna destul de convingator,marturisirea autorului este lovita de nulitate.Mai mult decat atat, aceasta conceptie despre influenta strazii asupra individului,il va determina pe Robert Darnton, sa ajunga la niste concluzii aberante in ceea ce priveste continutul unor basme.Astfel, vorbind despre "Scufita Rosie,"autorul considera ca acest basm, "da dovada de o irationalitate terifianta, care nu isi are locul in Epoca Ratiunii.De fapt,-continua el,-versiunea populara o depaseste pe cea a psihanalistilor (este vorba de psihanaliza acestui basm, facuta de Erich Fromm si Bruno Bettelheim) in violenta si sexualitate."Aceasta afirmatie este facuta nu de un om obisnuit, ci de un profesor universitar, care a tinut cursuri de istorie, la Princeton University.Se intampla aici ca si remarcile inteligente facute asupra personajelor din basmele lui Creanga, cand unii exegeti au sustinut ca aceste personaje sunt tarani din spatiul satului, (ba cineva, a spus chiar ca Harap Alb este tigan), iar cand un elev de liceu a scris sub influenta acestor aberatii culturale, ca Danila Prepeleac a copilarit impreuna cu Creanga,toate aceste mediocritati, s-au topit de ras.Se fac o serie de afirmatii gratuite si paguboase, deoarece nu sunt intelese simbolurile, sau chiar daca se stie ca basmul lucreaza cu simboluri, ele sunt interpretate dupa ureche, aducand un enorm prejudiciu stiintei, care este invocata ca scuza.
Haideti sa vedem care este episodul (motivul folcloric )acela scandalos, care il determina pe Darnton, sa ajunga la niste concluzii atat de pagubitoare la adresa basmului si a taranului francez:
"-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
(...)
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta si ciorapi,-fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data lupul raspundea:
-Pune-le pe foc.N-o sa mai ai nevoie de ele."
Concluzia se subantelege in spiritul atat al psihanalistilor, cat si a lui Darnton:
"In ce le priveste pe fetite,in mod clar: feriti-va de lupi."
From spunea si el acelasi lucru, dar cu alte cuvinte:
"Povestea are ca subiect, confruntarea unei adolescente, cu sexualitatea adulta."
In felul acesta basmul devine o intamplare care are la baza un incest, sau un abuz sexual, in raport de personajele implicate in acest desfrau erotic.
Episodul dezbracarii, il intalnim intr-o epopee sau un cantec vechi, care povesteste despre"Coborarea zeitei Ishtar (Inanna sau Irnini) in infern",-in taramul mortii Kigallu, aflat sub stapanirea suroprii sale Ereshkigal,-in cautarea tanarului pastor, Dumuzi.In momentul cand zeita Ishtar ajunge in fata portilor infernale, portarul infernului o deposedeaza succesiv de podoabe si de vesminte, pentru ca omul s-a nascut gol, si se intoarce in infern asa cum a venit pe lume.Lupul o invita pe pat, pentru ca acel pat nu era cel al desfraului, chiar daca zeita era o divinitate a dragostei si era reprezentata iconografic, in toata splendoarea nuditatii sale divine, ci era un pat funerar, ca acela pe care zacea intins Toma Alimos din balada cu acelasi nume.A bea sangele bunicii, sau a manca din carnea ei, este ca si cum ai spune despre cineva ca a dat ortul popii, ca a murit.Aceasta dincolo de explicatia legata de menstruatie sau de calitatea de fecioara pe care spun psihanalistii ca o are Scufita Rosie.Cararea cu spini pe care o alege Scufita, este tocmai ideea drumului infernal pe care ea il urmeaza, supunandu-se sortii.Aceasta este cea mai veche explicatie pe care noi am gasit-o.A doua explicatie, este de factura cosmica, si sa ne amintim ca Latona nascand perechea gemelara, Artemis si Apollon, acesta din urma, se mai numea si Apollon Lykios, adica Apollon Lupul sau soarele lup.Iar pe bolta cereasca, exista o constelatie descrisa si in Apocalipsa lui Ioan Teologul, care face parte din zodiac, si este cunoscuta sub numele de Fecioara.Intalnirea dintre Fecioara si lup are loc toamna, cand natura,(bunica) moare, respectiv este mancata de lup, care o substituie, imbatraneste si se pregateste si el la randul sau sa moara.
-Vai bunicut-o ce mult par ai.
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
Lupul o mananca pe bunicuta, pentru ca bunica este batrana, si aici trebuie substituita bunicuta cu lupul.
Este un proces de gandire simbolica.Vreau sa spun ca lupul este batran, dar nu o spun asa, ci o fac astfel, incat sa ating doua componente care sunt independente intre ele:batranetea, si ferocitatea fireasca a lupului.Ori cand soarele intra in casa bunicii(casa, este si un termen care se intalneste foarte frecvent in zodiac,) el imbatraneste, si in acelasi timp, casa bunicii este si casa Scufitei Rosii, din moment ce ea vine aici.Si lupul o mananca si pe zeita Fecioara, intra toamna in aceasta constelatie, moment din care se intampla, numai lucruri rele.Toamna incepe sa se sfarseasca si vine iarna, gerul, cand soarele se gaseste pe bolta, arde si totusi moare de frig.De aceea Gerila/Dumnezeu/Soarele, sta langa foc si zbiara ca moare de frig, cu turturii agatati in barba si mustatile pleostite.Va trebui sa vina Vanatorul(Soarele lup sa ajunga in aceasta constelatie, sau constelatia sa ajunga la el)pentru ca soarele sa fie omorat a doua oara, o moarte virtuala desigur, pentru ca Zeita Fecioara sa scape din pantecul lui si natura sa revina la viata.Acelasi lucru se intampla cu lupul, care o data ce este omorat, de fapt revine la tineretea lui anterioara in care instinctele se repeta ciclic.Dar mai exista si o a treia interpretare.
Aceasta interpretare este la origine egipteana.Este povestita de catre Herodot, in Istoriile sale, si pomenita si de catre Lazar Saineanu in basmele sale comentate.Mykerinos, un faraon egiptean, s-a xcasatorit cu propria sa fiica. La nastere fata a murit, motiv pentru care Mykerinos, o va pune intr-o vaca de lemn, (reprezentand vaca cereasca Hathor sau Neith.Aceasta intamplare, la care se va adauga mitul slujitoarelor cu bratele taiate-sculpturile care aveau rolul de a o sluji pe tanara dincolo in lumea mortilor,pierzandu-si in decursul vremurilor bratele, potrivit marturiei lui Herodot,va genera urmatoarele directii de conservare memoriala:
-Mitul grecesc al Minotaurului.Prin reductie, My(keri)nos, devine Minos, in vreme ce sotia sa (de fapt fata lui Faraon) se va impreuna cu un taur dand nastere unui monstru, care se numeste, prin repetitie, Minos Taurul sau Minotaurul.Mi-a venit in clipa aceasta o idee speculativa.Fiti atenti despre ce este vorba.Mykerinos, se casatoreste cu fiica sa, ceea ce ar introduce motivul incestului in basmul Scufita Rosie.In momentul nasterii, fata lui Faraon, moare, dand viata unui copil de sex masculin.Marcat de moartea sotiei/fiicei sale, Mykerinos o va "ingropa " in vaca cereasca Hathor/Neith, ceea ce va da nastere motivului hainelor cu insemne cosmice care apare intr-o serie de colinde, basme, si balade.Din acelasi motiv(desi istoric, cauzele sunt totusi diferite,), el va avea o aversiune pentru nasterea baietilor(pentru ca o astfel de nastere i-a ucis sotia) si de aceea, conform traditiei, se va perpetua legea care va fi pusa in practica de un alt faraon, ca fiecare copil care se naste, daca va fi baiat sa fie omorat, iar daca va fi fata sa traiasca.
-A doua directie de conservare mitologica ar fi aceea al basmelor despre femeia strigoi ingropata intr-o biserica, care invie noaptea si isi masacreaza pazitorii.(vezi povestea lui Gogol, despre care am vorbit mai inainte.)In aceasta directie putem aseza basmele din colectia domnului Ionel Oprisan,"Fata diavolizata, " "Cu strigoaica," " Cu sfantul Niculae," si altele, din colectia de basme :"Basme fantastice romanesti/Basme superstitios-religioase, vol.4.
-Ca o replica autohtona a mitului Minotaurului, dar mai aproape de Istoriile lui Herodot, ar fi basmele tip"Fata din icoana", Lemnisoara", "Lemnisoara(reinregistrare)", Cojocel da lemn",tot din colectia lui Ionel Oprisan, "Basmele populare romanesti/Fata din icoana, vol 5."Aici am putea sa introducem si Scufita Rosie, despre care am vorbit mai devreme.
-Si in sfarsit, am putea introduce si motivul mainilor taiate, care are legatura tot cu Istoriile lui Herodot, si pe care Vasile V.Filip, le leaga in colinde, de forma crestina a episodului istoric povestit de Herodot, si pus pe seama taierii mainilor Craciunesei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:47:47
Frumoasa adormita.
Si acum sa ne intoarcem la o alta poveste comentata sau numai mentionata de Darnton:(pg.23):
"Intr-o versiune mai veche a basmului "Frumoasa adormita", (povestea tip 410) de exemplu, Fat-Frumos deja insurat, o siluieste pe printesa, aceasta dand nastere mai multor copii, ramanand in tot acest timp sub vraja somnului.Pruncii, vor rupe vraja in final, muscandu-si mama in timp ce ea ii hraneste la san, si din acest moment, povestea ia o alta intorsatura, avand in centru o a doua tema: incercarile soacrei printului, o zmeoaica, de a-i manca acesteia progeniturile nelegitime."
Darnton, nu face aici, decat sa sublinieze ca povestea este construita in spiritul concluziilor lui despre Scufita Rosie.Ori concluziile sale, sunt dezastruase.Am sentimentul ca ele pornesc nu atat de la cunoasterea intima a valorii de semnificatie a basmului, ci de la ideile generale sugerate la o citire profana a basmului, asa cum faceti de si Dvs.
Povestea mentionata de Darnton, este Vetero-Testamentara, intre anumite limite, daca ne amintim ca scena soacrei care intentioneaza sa manance pruncii, o vom regasi la Moses Gaster, sau mai simplu, in Balada lui Iovan Iorgovan, in Apocalipsa lui Ioan Teologul, si in Noul Testament, in evanghelia lui Matei.
O sa va aratam mai intai preintesa care in Apocalipsa, este o zeita Fecioara, pregatita sa nasca:
"In cer s-a aratat un semn mare:o femeie invaluita in soare cu luna sub picioare, si cu o cununa de douasprezece stele pe cap.
Ea era insarcinata tipa in durerile nasterii, si avea un mare chin ca sa nasca."
Ceea ce ati citit acum, este zeita Fecioara, sau constelatia Fecioara.Siacum o sa va aratam imaginea soacrei printului:
"In cer s-a mai aratat un alt semn:
Iata s-a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete,zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.(...)Balaurul, a statut inaintea femeii care sta sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste."
Folclorul romanesc, este foarte familiarizat cu "soacra" despre care vorbeste Darnton, din moment ce el aminteste de ea sub numele de "Samca" sau "Avestita."Dupa un dictionar de mitologie, pentru Samca, avem urmatoarea explicatie:
"Alte denumiri:Spurcata, Avestita, Aripa Satanei.Samca, chinuie femeile mai ales in ceasul nasterii, omorandu-le cateodata.Pe copiii de curand nascuti, daca n-au murit inainte sau in timpul nasterii, ii omoara sau le da boala numita Samca-rau, spasma, sau rautatea copiilor.(o referire probabila la ceea ce doctorii ar numi epilepsie).Descrierea Samcai, -nume sub care este cunoscuta aceasta, si intentiile ei malefice, apar intr-un manuscris din 1809, sub forma unei rugaciuni.Descrierea monstrului este terifianta:
"parul capului ii era pana la calcaie, avea ochii rosii, de foc, mainile schimonosite(de fier?), cautatura salbatica, trupul contorsionat, schimonosit."Intentia malefica a Samcai declarata ingerului care o cerceteaza, este de a o sminti la nastere pe Fecioara Maria, si a-l ucide pe Hristos.In clipa aceasta, ne-am pus urmatoarea intrebare:
Daca Samca/Avestita vrea sa-l omoare pe Hristos, inseamna ca in cele patru Evanghelii ale Noului Testament, trebuie sa apara descris un episod care trebuie sa zugraveasca acest lucru.Si iata ce citim in Evanghelia dupa Matei:
"Dupa ce au plecat magii, un inger al Domnului, se arata in vis lui Iosif(sotul Mariei)si-i zice:
"Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, si fugiti in Egipt, si ramai acolo, pana cand iti voi spune eu.Caci Irod are sa caute Pruncul, ca sa-L omoare."
In felul acesta, pe cai putin mai ocolitoare, am aflat ca Irod, este de fapt Samca sau Avestita, despre care vorbeste folclorul romanesc, in cunostinta de cauza.S-a terminat in felul acesta povestea interpretarii?Nu. Pentru ca oricat ar parea de paradoxal, povestea cu intentiile ucigase ale lui Irod, este o reluare, un remak(asa cum ar spune altii) a unei povesti mai vechi, de origine vetero-testamentara: Iosif, pe care fratii sai vor sa-l omoare si este vandut unei caravane de ismaeliti care se indreapta catre Egipt.(Curios ca "tatal" lui Hristos, va avea acelasi nume, si va ajunge si el in Egipt.)Nasterea lui Moise, intamplata sub semnul aceleiasi morti, pentru ca un Faraon nebun sau interesat, avea intentia sa scape de toti copiii straini, de parte barbateasca. Dar prin termenul acesta plural de" copii" se inteleg si acea componenta evreiasca a triburilor de hicsosi care au invadat Egiptul, si pe care Kamose si respectiv faraonul Ahmosis I, vroia sa o elimine din Egipt.In ce priveste prima parte a povestii mentionate de Darnton,ea se leaga potrivit parerii mele personale, de acele mituri pe care noi le numim atlante, si care povestesc despre razboaiele medice din anii 500 i.H., in care beligerantii sunt troienii(atenienii) si de cealalta parte atlantii(respectiv persii lui Darius si ai lui Xerxe I.)Observati ca o poveste nu trebuie tratata in mod superficial, pentru ca are in ea destule secrete pe care spiritul omenesc este dator sa le cunoasca?
"A manca sau a muri de foame,aceasta este intrebarea cu care taranii se confruntau atat in povesti cat si in viata de toate zilele.Ea apare in multe povesti adesea in combinatie cu cu motivul mamei vitrege , care trebuie sa fi avut o larga rezonanta in Vechiul Regim, dat fiind ca factorul demografic accentuase importanta acestei figuri in societatea rurala."-scrie Robert Darnton.
O astfel de interpretare, va face ca mesajul piesei folclorice sa fie alterat, deoarece il abate de la acea realitate care este specifica simbolului.George Lazarescu, facand descrierea lui Flamanzila in Dictionarul sau de mitologie desi va gandi analog, va fi mai echivoc in exprimare.Astfel la el, Flamanzila,(Fomila, sau Foametea Pamantului)este un erou cu puteri supranaturale din basmele romanesti, numit astfel, pentru ca oricat manca, nu izbutea niciodata sa-si potoleasca foamea.Sigur ca definitia are si un aspect amuzant, parodic, atunci cand autorul adauga cu o splendida inocenta:"...este de cele mai muilte ori,un personaj binevoitor, generos."Ori Flamanzila, impreuna cu Setila, reprezinta cele doua laturi ale secetei care a bantuit la un moment dat antichitatea, si a cuprins in cele din urma si ultimul bastion al umanitatii, care se gasea in Egipt si care fusese ferita de aceasta calamitate naturala, datorita asezarii sale geografice deosebite.
"Intr-o versiune populara ("La Petite Annette,", poveste tip 511), mastera ii da bietei Annette numai o coaja de paine pe zi, si o trimite sa pazeasca oile, in timp ce surorile vitrege, grase si lenese,zac prin casa si infuleca friptura de oaie, lasand-o pe Anette sa spele vasele la intoarcerea de la camp.Cand Annette, aproape moare prin infometare, apare Fecioara Maria, si ii daruieste o bagheta fermecata, cu ajutorul careia, la atingerea unei anumite oi negre, Annette se poate bucura de un festin copios.Nu dupa mult timp, fata ajunge sa fie mai dolofana decat surorile ei.Dar noua ei frumusete, -grasimea inlocuia cu succes frumusetea in Vechiul Regim, ca si in multe alte societati primitive, -trezeste suspiciunile mamei vitrege.Printr-un viclesug, mama vitrega descopera oaia fermecata o ucide si ii da Annettei sa-i manance ficatul.Annette reuseste sa ingroape pe ascuns ficatul si din el creste un copac atat de inalt , incat nimeni nu poate sa-i culeaga fructele in afara de ea.Acesta isi apleaca crengile, ori de cate ori fata se apropie de el.Un print aflat in trecere pe acolo, (la fel de lacom ca oricine altcineva pe atunci,)doreste atat de mult sa manance din ele, incat promite sa se insoare cu fecioara care va putea sa culeaga cateva fructe pentru el.Sperand sa aranjeze o partida pentru una dintre fetele ei, mama vitrega construieste o scara imensa, dar cand incearca(sa se suie) cade si isi rupe gatul.Atunci Annette, culege cateva fructe,se marita cu printul si traieste fericita pana la adanci batraneti."
In fata Dvs., se gaseste o poveste Biblica.Va amintiti ca fiul de crai se duce la Imparatul Verde, sa se casatoreasca acolo cu una dintre fetele acestuia, pentru ca Imparatul Verde, avea numai fete?Va gasiti in fata acestor fete ale imparatului Verde, si atunci, de ce nu le recunoasteti?
De ce face Annette, foamea? Din cauza secetei care bantuia Canaanul.Oaia neagra(culoarea neagra este specifica lumii celeilalte, respectiv a lumii mortii, de aceea si oaia va fi omorata la un moment dat)este Egiptul antic.Fecioara Maria, este Dumnezeu.El/sau ea, depinde de Dvs., cum vedeti divinitatea,ii daruieste Annettei(de data aceasta Annette nu mai este Iosif de la inceputul povestii, ci Moise),o bagheta fermecata, care nu este alta decat steaua calauzitoare, forma sub care Dumnezeu, ii calauzeste pe israeliti prin pustie, spre Tara Fagaduintei.Moartea oii, semnifica faptul ca israelitii au parasit Egiptul.Copacul care creste din ficatul ingropat, este copacul, arborele genealogic care creste din Iacov, tatal lui Iosif si respectiv din Iosif, este semintia noua care se naste, din cei care au plecat in Egipt, ca apoi sa iasa din robia egipteana.Aceasta este o poveste vetero-testamentara.Vreti sa stiti si cealalta parte a povestii? Este simpla.Acum arborele cu fructe, nu mai este semintia, ci unul dintre cei doi arbori care se afla in rai si din care Dumnezeu le spune celor doi, Adam si Eva, sa nu rupa, pentru a nu fi asemenea lui Dumnezeu.Ori arborele ii daruieste mere lui Annette, pentru ca acum ea este Eva.(Dar fata poate fi si zeitza Asnat sau Asineta, iar merele devin stelele cerului, peste care ea insasi este stapana)Printul care doreste atat de mult sa manance din pomul interzis, este Adam.Stiti ce va incurca pe Dvs., la un moment dat? Scara, pe care mastera cea rea o construieste ca sa se urce in pom.Scara este descrisa in Biblie, cand se vorbeste despre construirea Turnului Babel si respectiv a cetatii Babilon.La noi, in folclorul romanesc, o vom regasi in frumoasa balada a Mesterului Manole.Acolo o puteti vedea si pe mastera(De fapt mesterul) cum cade de pe scara construita si moare.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:53:19
"La Renarde".
O alta poveste amintita de Darnton, se numeste "La Renarde".(poveste tip 460).Mi se pare interesant faptul ca clasificarea acestor povesti se face dupa aspectul lor formal, si nu dupa valoarea lor de semnificatie, ceea ce este o grava eroare a cercetarii.Este ca si cum Dvs., ati cumpara biscuiti de la un supermarquet, iar diferentierea s-ar face ca valoare, dupa ambalajul in care se gasesc biscuitii, nu dupa faptul ca punga poseda acelasi produs si acelasi continut.Este locul unde exegeza isi arata ignoranta culturala, si ne trage in piept.Haideti sa citim ce se spune in povestea "La Renarde":
"Au fost odata ca niciodata doi frati care primira mostenirea lasata de tatal lor(Daca va amintiti, si ispravile lui Pacala incep intr-un fel asemanator.)Cel mai mare Joseph(Iosif?!)ramase cu ferma.Cel mai mic, Baptiste, primi numai un pumn de banuti, dar cum avea cinci copii,pe care nu prea avea cu ce sa-i hraneasca,in scurt timp, ajunse sarac lipit pamantului.Disperat, Baptiste se duse sa ceara grau de la fratele sau, dar acesta ii spuse sa-si dea jos zdrentele de pe el, sa stea gol in ploaie,si apoi sa se tavaleasca in hambar prin grau.Va putea pastra graul care i se va lipi de trup.Baptiste, se supuse acestui exercitiu, din dragoste frateasca, dar nu reusi sa adune grau cat sa-si tina familia in viata, asa ca apuca drumul pribegiei.In final intalni o zana buna, La Renarde, care il ajuta sa dezlege o serie de ghicitori ce-l conduc la o ulcica de aur ingropata in pamant si la implinirea visului oricarui taran: o casa, campuri, pasuni, paduri, "iar copiii lui mancau o prajitura la fiecare masa."
Povestitorul face mai multe confuzii.In primul rand, il confunda pe Iosif cu Iacov.Ori in poveste, Baptiste este Iosif.Iacov este acela care ii cheama pe fiii sai sa coboare in Egipt, ca sa cumpere grau, sa nu moara cu totii de foame.La Renarde, zana cea buna, este de fapt Dumnezeu.Ghicitorile pe care Iosif/Baptiste trebuie sa le dezlege, sunt visele lui Faraon.Ulcica de aur ingropata in pamant, reprezinta jaful recunoscut de Biblie, pe care copiii lui Israel, l-au comis in Egipt, inainte de a porni in Exod.Comoara este ingropata, pentru ca asa cum am mai spus si inainte, Egiptul era considerat un taram al mortii, lumea de dincolo.Ori se face o comparare intrew ingroparea mortilor si bunurile acestora care si ele la randul lor, sunt ingropate, ca o imagine simetrica.In momentul cand s-a spus prima oara despre omul cu copii multi, imediat trebuia sa va dati seama ca este vorba despre copiii lui Israel.Si in felul acesta am descoperit ca povestea lui Darnton, este tot de natura Vetero-Testamentara.Fiti atenti, ca sa intelegeti:
"In versiunea franceza, a "Ucenicului Vrajitor", ("La pomme d'orange" poveste tip 325), un tata nu mai poate face fata numarului de copii "atat de multi cate gauri intr-o sita"o expresie care apare in mai multe povesti nu ca o imagine a unei familii numeroase,(are curaj sa zica zau?) ci ca o hiperbola a presiunii malthusiene."
Nu este adevarat.Basmele cu copiii multi vorbesc despre copiii lui Israel.Este primul semn ca povestea este vetero-testamentara."La nasterea noului copil, tatal il vinde diavolului."Deja vi s-a vorbit despre Egipt, dar va trebui sa faceti putin efort ca sa intelegeti valoarea de semnificatie a simbolului."Povestea nu este numai sursa de amuzament, pentru ca ea dramatizeaza si lupta impotriva saraciei."-zice Darnton.
Darnton nu stie ca foarte multe dintre basmele care circula , sunt de factura memoriala.Sau, ca sa spunem si altfel, ca ele sunt mici apocrife biblice care s-au raspandit in lume.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 13:56:48
"Le Chaffeur du diable"(poveste tip 475, Grimm 100.)./Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.
Povestea pe care am intalnit-o sub numele de "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", are urmatorul continut:
"Un soldat sarac isi termina serviciul militar, si cxonsimte sa lucreze pentru diavol, trebuind sa atate focul sub cazanele din iad.Nesocoteste porunca diavolului de a nu privi inauntrul cazanelor , unde il gaseste pe fostul lui comandant.Fuge din iad cu un obiect magic, care desi nu are infatisare placuta, ii pune la dispozitie aurul de care soldatul are nevoie pentru a trai fericit tot restul vietii."
Fata de varianta franceza mai sus citata, in cea germana, ca o conditie a angajarii sale,diavolul ii cere soldatului sa nu-si taie unghiile, sa nu-si tunda parul, si sa nu se spele niciodata in timpul celor sapte ani de serviciu.Dupa ce ii gaseste pe fostii lui superiori in cazane, soldatul atata focul si mai tare, astfel incat diavolul ii iarta neascultarea, iar soldatul isi continua serviciul pana la sfarsitul celor sapte ani, fara alte incidente, devenind din ce in ce mai hidos.Cand pleaca din iad(...)bocceaua de gunoaie pe care i-o daruieste diavolul, se transforma in aur.Intr-o varianta franceza, soldatul cere o pereche de nadragi vechi de-ai diavolului, care isi umpleau singure buzunarele cu aur.Sotia hangiului,de la hanul unde poposeste peste noapte, ii insfaca nadragii fermecati, si incepe sa tipe ca soldatul vrea sa-si bata joc de ea si sa o omoare.
Povestea abunda in toate variantele de motive care au corespondente in Vechiul Testament.Dumnezeu, vorbindu-i lui Moise pe Muntele Horeb dintr-un rug in flacari, s-a transformat in sefii soldatului care fierb in cazane, sub care soldatul atata focul.Cererea pe care i-o adreseaza diavolul soldatului sa nu-si tunda parul si sa-si taie unghiile, este o lege care era foarte respectata de Nazariteni, inclusiv de Isus Cristos, si respectiv de uriasul Samson.
Legea se numeste "Legea Nazireatului", si printre cele care trebuiau sa fie respectate, se numara si aceasta:
"In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca prin capul lui.pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant.Sa-si lase parul sa creasca in voie."(Numerii, 6;5)
In ce-o priveste pe hangita si faptul ca il acuza pe flacau ca a vrut sa o violeze si sa o omoare, episodul este descris si in Biblie, iar eroul acestei acuze de agresiune sexuala la adresa sotiei lui Potifera(sau Putifar) nu este altul decat Iosif.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:06:14
ILEANA COSANZEANA

Dictionarul de mitologie generala, incepe prin a defini o neputinta, atunci cand scrie:
" Etimologia numelui Ileana Cosanzeana, este incerta.Se consideras ca numele Cosanzeana provine din pronuntia alterata a cuvantului "Cosangeana".(iar despre Ileana, nu se spune nimic.)Dictionarul mai adauga laolalta si alte personaje feminine care au sau nu au corespondent cu Ileana Cosanzeana, cum ar fi, Inia Dinia, Iana Sanziana, Ileana Costanteana, Abrunca si altele.Aron Densusianu, ii deriva numele din Diana Consulens,si obtine o explicatie, sau un derivat in numele:Iliat, Iana, si Constantiana.Lazar Saineanu, porneste de la slavul koca(care se citeste cosa,) obtinand doua semnificatii:"Coasa," dar si "coama", respectiv" coada de par impletit."La Vasile V.Filip, mai gasim ca epitetul Cosanzeana este un derivat din Consanguineea, , apoi termentul Sancta Diana, sau Sfanta Diana, in care Diana, este o forma atat pentru Diana(zeita Artemis), cat si pentru indicarea caracterului Sfintei, numele Diana insemnand de fapt forma feminina a numelui de zeu-Diana=zeita.Ceea ce s-ar traduce etimologic prin forma de "sfanta Zeita", fara ca in realitate numele sa-i fie pronuntat.In rest, asa cum suntem obisnuiti, asupra numelui pluteste o liniste si o umbra totala.Ceea ce am observat legat de numele personajului feminin principal al basmelor mitologice romanesti, sunt urmatoarele:
Asa cum se observa, avem de-a face cu doi termeni:Ileana, si Cosanzeana.Primul cuvant, Ileana, ca si cuvantul Ilion, sau Ahile, cuprinde in el forma arhaica a cuvantului Zeu, care este scris sub formele Il sau El: "Il"-eana, in care Il arata calitatea entitatii, si "eana" reprezinta forma feminina a acestuia asa cum popoarele semite foloseau numele El-issa care insemna Zeu-femeie, ceea ce mai tarziu s-a citit prin Zeita.Prin urmare, eu cred ca numele de Ileana inseamna, de fapt:Zeul -Femeie sau "zeita." Al doilea nume, nu deriva din limba latina ci din greceste, si seamana cu cuvantul Ifigenia(Ifis=Efes si genia=genezis care inseamna "nascuta in".) In felul acesta, numele Cosanzeana, este si el un nume dublu, alcatuit din Cosin sau Cos si geana=genezis,=nascuta in, ceea ce ar da:"nascuta in Cos," sau in "Cosin."Prin urmare numele Ileana Cosanzeana, ar insemna, "Zeita din Cos".Explicatia acestui nume il gasim in cartea lui Gheorghe F.Ciausanu, "Superstitiile poporului roman,/in asemanare cu ale altor popoare vechi si noi."(pg.23, ) unde autorul explica:
"Pamantul era adorat in vechime in insulas Cos, si avea temple la Atena si la Sparta.Mai avea apoi oracolul si altarul de la Delfi."-incheiat citatul.
In felul acesta intelegem ca daca Fat-Frumos, este considerat un erou solar, Ileana Cosanzeana este sinonima cu zeita Pamant, cunoscuta la greci sub numele de Gaia.Ne aflam in fata celei mai vechi parabole din lume, in care dragostea dintre soare si pamant, este cea care creeaza viata.In continuare Dictionarul de mitologie generala, da cateva definitii la fel de incerte:
"Chiar daca nu este numita intotdeauna ca atare, Ileana Cosanzeana este o zana(forma romaneasca pentru zeita),o fecioara sapientiala, si nazdravana, initiata in magia binefacatoare.Adesea are ca sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan."Desi zeita noastra este "Zeita Pamant", in varianta greceasca Gaia sau Gheia, definitia se refera la un cu totul personaj, si anume la zeita greaca Atena.Aceasta este:Zeita Fecioara.Ea este o zeita sapientiala.Ea are un sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan, care nu este altul decat Poseidon Hippios, sau Poseidon Calul.Apropierea dintre cele doua divinitati este foarte mare.Cei doi au concurat la gratiile locuitorilor cetatii, care au optat in cele din urma la zeita Atena.Lucrul acesta, il va determina pe zeul marilor Poseidon sa se razbune pe cetatenii cetatii Atenei, acoperind Atica, cu apele marii.Aceasta acoperire cu apa, va duce la mitul memorial al Atlantidei, care va fi povestit de Platon in cele doua Dialoguri celebre ale sale, la care filozoful grec, va adauga si conflictul ateniano-persan, declansat impotriva Greciwei insulare si continentale de catre regele Darius si continuat de catre fiul acestuia XerxeI.Povestea acestui razboi, va fi spusa de Homer in epopeea Iliada si continuata in Odiseea, surse care i-au servit ca material de documentare informala lui Platon, pentru a scrie Dialogurile sale.
Trebuie sa fim insa foarte atenti la urmatorul lucru.Chiar daca modelul folosit este cel primordial, pe parcursul timpului, acelasi personaj, a insufletit si alte modele, va deveni elementul central al unor povesti in care arhetipul va fi cu totul altul ca si motivele folclorice care vor fi fixate de basm.Vreau sa spun ca in cursul desfasurarii narative, la fel ca si in cazul lui Fat-Frumos, aceasta, isi va schimba infatisarea de la un basm la altul, iar uneori, chiar in cadrul basmului care se povesteste.Din acest motiv, Ileana Cosanzeana va poseda la un moment dat inteligenta si vitejia amazoanelor( cu referire stricta la virtutile militare ale poporului atenian,)sau se va confunda cu zana Florilor,socotita divinitate a primaverii,in vreme ce Inia Dinia, va fi de fapt Batia,-fata lui Faraon,-care il va salva pe Moise de la moarte, aceasta imagine, fiind de fapt o substituire a lui Dumnezeu transformat in anumite arii culturale intr-o divinitate feminina.Nu intamplator, Muma padurii, va cobori dintr-un copac vaitandu-se de frig, imagine care va fi perceputa sub o infatisare masculina in Povestea lui Harap Alb, unde Dumnezeu va lua chipul lui Gerilaca sa-i vorbeasca lui Harap Alb, din rugul de flacari.Ileana Cosanzeana va fi pe rand si zana mortii Persefona, si zana lunara(sora soarelui) Artemis si va lua si alte infatisari dupa gustul celui care isi deapana povestea si continutul mitologic specific al acesteia.
Va trebui sa tineti minte cateva cuvinte, care se leaga prin reprezentarile lor unele de altele, si pe care le gasim in Dictionarul de mitologie generala apropiate.Aceste cuvinte sunt:
Atlantida, Atlas, Atena, Herakles, Perseus, Troia.
Desigur, numele sunt mult mai multe, dar noi vom folosi doar cateva si vom incerca dupa puterile noastre modeste sa va aratam numitorul lor comun.Odiseea lui Homer incepe cu plangerea pe care zeita intelepciunii Atena, o va adresa lui Zeus Olimpianul, cu privire la unul dintre marii ei porotejati:(pg.31):
" Dar pieptul, mi se sfasie de jale
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum, de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe,
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un ostrov silhui batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan,care cunoaste,
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila-acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa de tot plange
Nenorocitul,si-l descanta-ntr-una,
Cu vorbe dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca.
Dar el ar vrea macar si fum sa vada
Iesind din vatra lui, si-apoi sa moara."
Daca am considera informatiile despre Calipso, ca alcatuind un vector informal, vom observa ca insasi informatiile componente sunt contradictorii.Teoretic, Calipso, tara sau insula in care locuieste, Ogygya, prezenta lui Atlas, sunt informatii care se anuleaza, se intersecteaza sau fac toarte nebuniile ca sa ne aduca la disperare.Pentru noi acestea sunt o serie de elemente constitutive, care se exclud, dar care pot fi aranjate in acest joc de puzzle informal intr-o anumita ordine.As putea afirma ca nu exista o metoda de lucru si ca nu am putea iesi din aceasta incurcatura, decat datorita intuitiei.Si la un moment dat noi venim si spunem:Atlas, apare mentionat si in Dialogurile lui Platon, ca fiind primul fiu din prima pereche gemelara, cel de-al doilea fiind Gad, sau Gades.Deci, in Dialogurile lui Platon, apare mentiunea existentei lui Atlas.A doua mentiune este aceasta in care Atlas, are o fiica, care se numeste Calipso, si se pare ca etimologia numelui ar avea legatura cu verbul"a ascunde".Problema este ca aceste doua surse mitologice informale, chiar daca folosesc numele comun de Atlas, par sa vorbeasca de personaje total diferite, ceea ce nu este adevarat, ci poate mai degraba derutant.In Dialogurile lui Platon, filozoful grec, spune prin gura preotului din Sais, Sonkis, ca cetatea Atena si oamenii cetatii au intrat in conflict armat cu o putere straina care traia intr-o tara, oras, sau insula care se numea Atlantida, nume provenind de la primul ei conducator sau rege, care se numea la randul sau Atlas.
Atlantii venisera din Atlantida si intentia lor declarata, era sa cucereasca Grecia insulara si continentala. Daca lucrurile stau in felul acesta, inseamna ca in mod logic, evenimentul legendar trebuie sa porneasca de la un eveniment istoric, pe care ar trebui sa-l descoperim in istoria cetatii Atena.Dar la nivelul istoriei, cel mai important razboi la care participa cetatea Atena, implicand si celelalte cetati grecesti continentale si insulare, este cunoscut sub numele de razboaiele medice, in care adversarul cetatii Atena si al grecilor l-au reprezentat mezii, sau persii.Textul din Dialoguri, face aluzie foarte clar la acest aspect, preotul din Sais, preamarind eroismul luptatorilor cetatii ateniene care in alianta cu cetatile invecinate sau singura, a suportat greul razboiului, infrangand fortele armate ale dusmanilor, eliberand in felul acesta toate popoarele de pe un mal si altul al Coloanelor lui Heracles, unele fiind cetatile grecesti aflate dincolo de stramtoare, altele fiind cetatile si popoarele care se aflau dincolo de stramtoare, cum ar fi Egiptul si cetatile aflate pe coastele Asiei Mici.Teoretic, ar trebui ca Atlantida, sa fie regatul persan, avand in fruntea acestui regat cetatea Babilon.In acelasi timp, Platon, care era de obarsie greaca, nu ar fi avut nici un interes sa vorbeasca si sa dea ca model o tara cotropitoare, mai ales ca preotul din Sais, vorbea atat de elogios despre cetatea si locuitorii Atenei.In mom,entul acesta, Platon face o inversare, pe care o vom descoperi si in epopeea Iliada.Pus sa aleaga intre cele doua culturi, Platon va vorbi despre patria sa, inzestrand-o cu o serie de insusiri deosebite care ar fi trebuit sa apartina de drept cotropitorilor.Deci, cetatea Atena, va deveni la un moment dat insasi tara beligeranta, dar si tara care se opune cotropirii straine, din toata fiinta ei nationala.In mod straniu si deosebit, Atena va deveni ea insasi Atlantida.Si fapt la fel de curios, Iliada si Odiseea, vor vorbi in aceeasi masura despre cetatea Atena, atunci cand epopeea se va referi la cetatea Troia sau Ilion, creindu-se situatia absurda, in care grecii se ataca si se asediaza parca pe ei insisi.Dusmanii cetatii Atena, isi pierd personalitatea si devin greci.Lucrul acesta il va determina pe Heinrich Schliemann, sa citeasca Iliada si Odiseea lui Homer, dar sa amplaseze in mod gresit reperele razboiului troian, pe malul turcesc al Bosforului si Dardanelelor, in loc sa caute Troia in cetatea Atena, care se gasea sub ochii lui.
Sa vedem ce scrie despre Atlas, Dictionarul de mitologie generala:
"Atlas
Unul din principalii titani din mitologia greaca, infrant si pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca,pe umeri.Este impietrit de Perseus cu imaginea Meduzei, devenind intr-o varianta mitologica, stanca.In alta varianta, Atlas, merge sa culeaga din Gradina Hesperidelor merele de aur necesare lui Heracles,(care intre timp il inlocuieste tinand el cerul), Atlas vrea sa lase vesnic cerul pe umerii eroului, insa acesta il ameninta ca va lasa sa cada stelele pe pamant."
Eroul Perseu, nu este grec din moment ce se refera la fel ca si numele de Paris, la Persi.Perseu, este numele legendar al Persilor.Paris, este tot numele legendar al Persilor.Perseu, adica persii, il impietresc pe Atlas, cu capul Meduzei.Dar Meduza, este numele legendar al Mezilor.Prin urmare, Persii reusesc sa il pietrifice pe Atlas, cu ajutorul mezilor, condusi de Darius, dar mai ales de Xerxes I.In aceeasi categorie de inamici ai grecilor, se numara si Titid Diomede, al carui nume provine din:Titid, sau Tideus care va fi o forma pentru Tezeu, si inseamna Zeul Te sau Zeul Ti, si Diomede, care provine din doua nume:Dios=Zeul si Medes=Mezilor.Prietenia dintre Ulise si Diomede se refera la faptul ca razboiul i-a adus pe amandoi laolalta, ca intr-o prietenie, impletindu-le destinele, care nu mai pot fi despartite si ii transforma, este vorba aici despre o usoara ironie, pe cei doi dusmani, in prieteni.
Sa ne reamintim ce ii spune preotul din Sais, lui Solon:
"Intr-adevar, scrierile spun ca cetatea voastra(Atena)a nimicit odinioara o putere uriasa care navalea trufasa peste intrega Europa, si Asie, venind dintr-o alta lume, situata in Oceanul Atlantic.(...)Intr-o buna zi aceasta putere adunandu-si fortele, incerca sa supuna dintr-o singura lovitura tara voastra(Atena), a noastra(Egiptul)si toate popoarele de pe cealalta parte a stramtorii.Atunci Solon, valoarea si forta cetatii cetatii voastre straluci in ochii intregii lumi.Cum le intrecea pe celelalte in curaj, si in arta razboiului, ea veni in fruntea elenilor, si sprijinindu-se numai pe fortele ei, datorita neajunsurilor create de ceilalti, ajunsa astfel in porimejdia cea mai mare, ea ii invinse pe navalitori, ridica un trofeu salva de la sclavie popoarele care nu fusesera inca supuse, si acorda cu generozitate libertatea tuturor celor care asemenea noua(egipotenilor,)locuiesc dincoace de coloanele lui Herakles."Daca Oceanul Atlantic la care face aluzie Platon este acela pe care noi il cunoastem azi, o miscare invazionista de la stanga la dreapta, respectiv dinspre Coloanele lui Herakles catre tarmurile Asiei Mici, Egiptului si Greciei antice, este imposibila, si neconfirmata de catre lipsa urmelor culturale, materiale si economice pe care aceasta miscare ar fi trebuit sa o lase in memoria istorica si culturala a popoarelor cotropite.In acelasi timp o astfel de miscare, s-ar fi epuizat in timp, neputand ajunge pana la destinatie,forta ei fiind resorbita de contactul cu popoarele cu care arr fi venit in contact.In acelasi timp, este demn de retinut faptul ca singurul popor barbar, in afara de Egipt si de Grecia care va comite o astfel de actiune de amploare, sunt Persii, condusi de regele regilor Darius si respectiv de catre urmasul acestuia, Xerxe I.
Scriind despre Atlantida, filozoful grec Platon, il face pe preotul din Sais, Sonkis sa minta, deoarece, intamplarile povestite despre razboiul dintre persi si atenieni, nu s-au petrecut in trecutul lui Solon, respectiv inainte de a se naste acesta, ci in viitorul lui, adica in acea fasie temporala pe care am pute-o numi viitor si care s-a desfasurat dupa moartea legislatorului atenian.In felul acesta, Solon nu avea cum sa cunoasca cele povestite de Sonkis, dupa cum nici Sonkis, nu avea cum sa cunoasca acele evenimente, care s-au petrecut dupa moartea lui.Pe de alta parte, intamplarile povestite, s-au petrecut inainte cu mult de nasterea filozofului grec Platon, iar acesta nu avea cum sa afle despre ele, dacat consultand o serie de surse informale istorice, ale martorilor celor doua razboaie medice, dintre care, multe din aceste informatii s-au transformat in legenda, si chiar in cele doua epopei inchinate acestor razboaie, cunoscute sub numele de Iliada si Odiseea.Descriind Atlantida, Platon povesteste:
De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule, era o campie care dupa datina, fusese fara tagada cea mai frumoasa dintre toate campiile si care era mai rodnica decat s-ar fi putut inchipui.Iar langa aceasta campie, tot la mijlocul insulei, la o departare cam de cincizeci de stadii era un munte nu prea mare."
Strabon va scrie si el un lucru similar referindui-0se la cetatea Atena:
"Orasul Atena, este o stanca asezata pe un ses, si locuita de jur imprejur."
Nu aveti sentimentul ca cele doua descrieri geografice seamana izbitor de mult una cu cealalta, desi una se refera la Atlantida iar cealalta la cetatea greceasca Atena? Eberhard Zangger, in cartea sa: "Atlantida, o legenda descifrata,"scriitorul german face o afirmatie interesanta, cosiderand ca Atlantida este de fapt Troia.Printre similitudinile descoperite de el intre Atlantida si Troia se numara si aceasrta:
"Atlantida dispunea de un numar de 1200 de vase, iar Troia conform celor afirmate de Homer, de un numar de peste 1185."Ori iata ce citim de data aceasta intr-o secventa istorica legata de razboaiele medice si respectiv de regele persan Xerxe I:
"Trece pe un pod de vase in iunie 1480 i.H. Hellespontul.Cei 180.000(300.000 dupa alte surse) de combatanti condusi de el, insotiti de 1200 de nave...traverseaza Tracia, apoi Tesalia, infrangand la Termopile rezistenta eroica a regelui spartan Leonidas.Primele succese, la care se adauga cucerirea si incendierea Atenei, sunt insa spulberate de victoria decisiva a flotei grecesti in batalia de la Salamina, 480. i.H.Ati observat ca atlantii care vor sa cucereasca "orasul zeului" sau Ilionul, posedau 1200 de vase, la fel ca si persii care vor sa cucereasca cetatea Atena.Iliada va cuprinde istoria celor 52 de zile al anului al zecelea, cand Troia/Ilion, va fi infranta si incendiata.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:10:13
Descriind Atlantida, Platon va mentiona existenta a doua izvoare:Unul cu apa calda si altul cu apa rece.Povestind la randul sau confruntarea dintre Ahile si Hector, Homer va pomeni si el despre existenta acestor izvoare:
(pg.467)
"Trec pe la apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul,
Suruie apa-ncropita dintr-ansul, si iese de-acolo,
Abure-ntocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
Robert Cohen, in cartea sa Atlantida, povesteste despre potopul atic(pg.141), care va fi repovestit de catre Platon in Dialogurile sale:
"
In vremea de demult, se iscase o mare dusmanie intre zeita intelepciunii, a stiintelor. artelor, -Atena, -si zeul mariloir Poseidon, pentru stapanirea Aticii.Tara urma sa apartina aceluia care-i va darui bunurile cele mai folositoare.Atena a oferit maslinul,iar Poseidon, un izvor.Zeita a invins in cele din urma, deoarece maslinul a fost considerat mai important decat izvorul."In urma concursului, poseidon a declansat o inundatie de proportii nemaiintalnite.
"Poseidon,-povesteste Apollodor,-a fost foarte jignit sai in mania lui, a inundat campia din apropierea orasului Eleusis, si a scufundat Atica sub valurile marii."
Alexandru Mitru, povesteste astfel acest episod:(Zeii, pg.137):
"Urgia de ape ravasite de semnul lui Poseidon, trecura peste tarmuri si patrunsera in tara.Se indreptau navalnic catre noul oras, si potopeau in cale, vai, tarini si livezi, si nu crutau nimic din tot ce intalneau.(...) Poseidon s-a mai potolit.Puhoaiele de ape s-au mai retras, dar tot erau sub valuri orase si campii.Si ca sa-l multumeasca pe zeu indeajuns, barbatii au ridicat din piatra pe Acropola, un altar lui poseidon, numindu-l "al uitarii".Rugau astfel pe zeul furtunilor, si-al marii, sa-si uite supararea pe-Atena si pe ei si fagaduiau sa-l cinsteasca cu sarg.(...)Poseidon s-a-mpacat.Apa s-a linistit si s-a intors spre tarmuri.Unele surse mitologice spun ca aceasta intamplare cunoscuta sub nemele de potopul Aticii sau a lui Ogyges, s-a petrecut la infiintarea cetatii Atena, pe vremea regelui Cecrops.Datele istorice au in vedere anii 2160i.H. sau anul 1500. i.H., cand in primul caz, in Egipt este mentionata prima perioada interimara, iar a doua este legata de eruptia la aceasta data a vulcanului din insula Santorin.
Intr-un anume fel, cele doua epopei, sunt pentru greci, o adevarata Biblie.Sa spunem cateva cuvinte despre Homer. Impresionat de cantecul lui Demodoc, Ulise ii pune acestuia o intrebare interesanta prin consecintele raspunsurilor care s-ar fi putut da:
"O, Demodoc, pe tine eu te laud,/Mai mult decat pe-oricare om din lume./Sau muza te-a-nvatat, sau chiar Apollon,/Caci prea zici bine tot ce patimira si trudir-aheii,/De parc-aieveai fost si tu de fata,/Ori altul ti le-a spus din auzite."(Odiseea, pg.202.)Haideti sa incepem sa raspundem la sugestia data de Ulise pornind de la acest cuvant,"daca"..
Daca intr-adevar, Demodoc a fost de fata la razboiul troian, atunci ar trebui sa vedem ce scriitori si poeti greci au trait in aceasta perioada si mai ales, cati dintre ei au participat in mod activ la razboiul troian.Se estimeaza ca razboiul troian, s-a desfasurat in jurul anului 1200 i.H., sau in jurul anului 1800 i.H.Noi am descoperit ca razboiul troian s-a petrecut ceva mai aproape de vremurile noastre, fiind legat de razboaiele medice, respectiv de razboaiele persane sau medice, duse impotriva cetatilor grecesti, avand ca varf de lance, cetatea Atena.Ori, aceasta reduce perioada cautarilor noastre, la preajma anilor 1500-1480, i.H.Si iata ce aflam desppre marele autor dramatic Eschil:
"Eschil s-a nascut la Eleusis, localitate aflata la o departare de 20 de kilometri de Atena,in anul 520 i.H.,dintr-o familie veche si nobila.Era fiul lui Euphorion,maestru de coruri, om dotat cu insusiri artistice.Atmosfera de la Eleusis, incarcata de imagini sacerdotale, si de cultul national al misterelor religioase, i-a imprimat inca din anii copilariei un respect pios al adevarureilor divine, si a legaturilor acestora cu soarta omeneasca.(...)Ca tanar, Eschil a luptat la Salamina, la Plateea si la Marathon, unde a si fost ranit.Amintirea acestor lupte l-au stapanit toata viata, dovada inscriptia care si-a compus-o singur pentru a i se sapa pe mormant, inscriptie in care chema padurea de la Marathon si pe persul cu parul lung, care il cunostea atat de bine, sa spuna singuri, daca a fost brav sau nu."
Daca ar fi dupa parerea mea personala, eu l-as identifica pe Eschil, cu Homer.Dar sa ne referim acum la acea idee pe care Eschil o transmite prin inscriptia sa funerara, aceea legata de persul care poseda parul lung.Rationamentul nostru este urmatorul:Daca Iliada lui Homer, este o povestire a razboaielor medice, atunci imaginea "persilor cu parul lung", va trebui sa apara in mod deloc intamplator si in aceasta epopee.Si iata ce citim in Iliada la pg.67:
"Dete viteazul porunca, strigacilor crainici sa cheme,
Oastea, ca toti sa se-adune, feciorii pletosi din Ahaia."
Aceeasi formulare o vom regasi atunci cand eroul Ahile, Domnul Myrmidonilor, va privi mirat vanzoleala de pe campul de lupta(Cantul XVIII):
"Vai mie, vai! Oare ce-i, ca pletosii feciori din Ahaia,
Se imbulzesc la corabii si tot o zbughesc pe campie.."
Sa ne reamintim ca Enkidu, din epopeea lui Ghilgames, era prezentat intr-un mod asemanator:
"Parul si-l poarta ca fremeile intocmai,suvitele de par ii sunt dese ca lanurile de grane".Aceeasi coafura poarta si semitul Samson:
"Briciul, nu s-a atins de capul meu,caci eu sunt nazireu, al lui Dumnezeu, din pantecul mamii mele.De m-ar tunde cineva, atunci s-ar indeparta de la mine toata puterea mea, si eu as slabi si as fi la fel ca ceilalti oameni."
Mentionam ca si Iisus Cristos s-a nascut in localitatea palestiniana Nazaret.
Dar haidem sa va spun altceva.In Iliada, cantecele XV((pg.326) si XVI,(pg.348),povestesc ca in timpul confruntarii dintre ahei si troieni, acestia din urma, ajung la corabii si le dau foc(pg.345-346).
"Numai un cuget aveau ei acum,pe de-o parte danaii,
Iar pe de alta troienii credeau ca vasetul vor arde,
Si vor ucide pe-ahei si asa se-ndesau laolalta."
Sau:
"Hector odata de vas apucandu-se, nu-l mai slabise,
Zdravam de creasta tinand, striga la troieni indemnandu-i:
"-Repede aduceti-mi foc,veniti voi droaie, dati buzna."
In vreme ce Aias:
"Nu sta(...) si de la vase cu arma inlatura pe oricine,
Care-ndraznea sa aduca spre el in corabie focul."
Sau:
"Si pe oricare troian care dupa porunca lui Hector,
Goc aducea la corabii, cu teapa-l primea si-i da plesnet."
Incercarile troienilor se finalizeaza in cele din urma(pg.351):
"Muzelor, spuneti-mi voi, a Olimpului locuitoare,
Cum au dat foc la corabii troienii, si au vrut sa le arda."
Chiar marele Aias, n-a mai putut nici el rezista presiunii troiene:
"Aias se trase din toi.Si ei in corabie focul,
Pusera si in curand se lati valvataia,nestinsa,
Coada corabiei prinse sa arda-mprejur."
Este momentul cand si Ahile apeleaza constrans de ceea ce vede la Patroclu:(pg.352):
"Iar Ahile
Seama lua, si cu palmele-si dete in coapse si zise:
Sari o marite Patroclu,te suie-nteleaga si zboara,
Iata vad focul dusman la corabii.vad flacar-aprinsa,
Vasele mi-e sa nu pierdem, ca nu ne mai scapa nici fuga."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:15:24
Va reamintesc ca Iliada povesteste despre razboiul troian, in care in conflict se aflau pe de o parte grecii, numiti danai sau ahei, iar pe de alta, troienii, numiti si teucri sau dardani.Locul unde se desfasura acest razboi era in apropierea cetatii Ilionsau Troia.Cum se face atunci, ca parintele Istoriei, Herodot, va povesti o scena similara care se va produce pe campia de la Marathon, beligerantii de aceasta data fiind grecii atenieni si persanii reegelui Xerxes:(VI, 113):
"Linia intregului front persan,a fost rupta si "barbarii bezmetici "au luat-o la fuga spre corabii... dar elenii, pornira pe urmele lor lovindu-i in spate, pana ce ajungand la mare, cerura foc, cu care se catarara pe corabiile persilor."
De aceea eu va spun ca istoria ar trebui reasezata intre reperele ei reale sdar mai ales sa stiti ca Troia, Ilion, este una si aceeasi cu cetatea Atena, ca Poseiconia, cetatea lui Atlas, este aceeasi Atena despre care am pomenit cu cateva cuvinte mai inainte.Batalia de la Marathon, va da nastere unui erou.El s-a numit Miltiade.Sa vedem ce se va intampla insa cu Miltiade, dupa batalia care i-a adus celebritatea:
"(D.Tugor, vol.II, pg.86"Mari capitani ai lumii antice):
"Dupa ce lua in primire ostirea, Miltiade se indrepta cu ea impotriva insulei Paros, s-o pedepseasa, pentru motivul ca daduse ajutor flotei persane, o trirema.(...)In timpul luptelor, (Miltiade) a fost grav ranit la la genunchi. Se inapoie la Atena fara prada, infrant si cu piciorul cangrenat, rana care ii va pricinui moartea in scurt timp."
In cadrul razboiului troian, apare un personaj mitologic interesant, care se numeste Philoctet.Acesta era fiul lui Poeas si a Demonassei, un arcas vestit care mostenise de la Harakles, arcul si sagetile eroului.S-a numarat printre pretendentii la mana Helenei,si a participat datorita acestui fapt, si el, alaturi de ceilalti greci, in expeditia organizata impotriva Troiei."
Acum am sa va rog sa fiti atenti la ceea ce ne spune Dictionarul de mitologie:
"Nu a apucat insa sa ajunga insa la Troia.Pe drum, cu prilejul unui popas pe o insula, a fost muscat de picior de un sarpe(sagetile aruncate de arc scot un suierat specific, care seamana cu suieratul sarpelui.Iar varful lor este de asemeni inmuiat in otrava, pentru a le crestea eficienta de a ucide.)Rana sa raspandea un miros atat de respingator, incat la indemnul lui Odysseus, grecii l-au abandonat pe Philoctet in insula Lemnos si si-au continuat calatoria."Subliniem aceste coincidente stranii:
Miltiade este ranit la picior,(la genunchi) de o sageata si i se cangreneaza piciorul care raspandeste in jur, un miros pestilential.Philoctet este la randul sau muscat de un sarpe, -tot de picior si rana sa incepe sa raspandeasca un miros respingator, deoarece s-a cangrenat.Miltiade cucereste Lemnosul, Philoctet este abandonat in insula Lemnos.
El se numea Tristan, sau Tristam.Ea se numea Isolda sau Yseult.Povestea lor este considerata ca fiind un mit alegoric medieval a iubirii neimpiedicate nici de moarte.Interesant, dincolo de intreaga tesatura narativa, este faptul ca luptandu-se cu cavalerii irlandezi, Tristan, este ranit de o arma otravita, ale carei efecte sunt izbitor de asemanatoare prin consecinte cu cea a lui Filoctet sau a lui Miltiade,rana cangreneaza si miroase urat, incat Tristan este abandonat pe o plaja, sau trimis cu o barca in larg, amintand de drumul facut de catre Miltiade spre Atena.E salvat de regina Irlandei, iar ulterior este trimis de catre regele Mark, sa o ceara de sotie pe aceasta.Eroul nu poate obtine mana Isoldei decat daca va ucide un anume dragon care pustieste Irlanda.Mitul medieval este de fapt proiectia medievala a povestii invaziei persane asupra Greciei, respectiv asupra Atenei.Blonda Isolda de care se indragosteste eroul este chiuar cetatea Atena.Interesant este ca balaurul care pustieste Irlanda, este "balaurul" persan, impreuna cu Xerxe I.Moartea eroului, aduce in prim plan, motivul panzelor cernite puse pe catarg,cu care Tezeu se va intoarce dupa infrangerea Minotaurului.Semnificatia era clara, panzele cernite, vorbind de faptul ca eroul de pe campia Marathon se intorcea pe patrul de moarte, din insula Paros.Insasi antichitatea va aminti despre conflictul dintre atenieni si perssi, iar Lazar Saineanu, va considera povestea Magarul de Aur a lui Apuleius, ca fiind romana, si nu greaca asa cum ar fi trebuit.Iata ce va spune oracolul din Milet, tatalui Psyheei:
"Mandra-ti copila, gatita in straie de funebra nunta,
S-o duci in varf semet de munte pe o stanca,
Sortit ii e, nu un muritor de rand sa o nunteasca,
Ci un cumplit balaur,ce poate, salbatica faptura fioroasa,
Sa nimiceasca-n cale-i totul, in flacari si pucioasa,"
s.a.m.d.
Chiar versurile o spun clar:
Frumoasa este cetatea Atena, iar faptul ca ea va fi abandonata pe un varf de stanca, o spune atat Platon cand descrie Atlantida, cat si Strabon, cand va vorbi despre asezarea cetatrii Atena.
Toate aceste lucruri pe care vi le spun, urmaresc sa va consolideze convingerea corecta, ca orice motiv folcloric, fie el aparut in colinda, in balada sau in basmul popular sau cult, nu porneste de la fantezia spontana a unui autor oarecare, ci reprezinta acele fire nevazute care leaga prezenta noastra de trecut, de istoria pe care strabunii nostri au trait-o si care ne-au daruit-o in amintirile pe care le pastram.
Grecii, vor recurge la un ultim siretlic de razboi.La sfatul Atenei, Epeos si Panopeos, au construit un cal de lemn, gol pe dinauntru, destul de spatios ca sa cuprinda o suta de oameni in interiorul lui.In acest cal s-au ascuns cei mai de frunte eroi greci.Alte variante legendare, spun ca acest cal, a fost construit la sfatul lui Ulise.Numele personajelor care construiesc calul, inseamna spre exemplu, "Fiul Iepei".Pe marginea acestui cal legendar s-au tesut cele mai interesante interpretari.S-a considerat ca numele"Calul" ar fi apartinut uneia dintre corabiile aheilor,sau a fost numele unui berbec de asediu.Sa vedem ce spune Herodot despre acest cal:
"Persii si-au asigurat concursul lui Hippias(Calul)fiul lui Pisistrate, gonit din Atena in anul 510 i.H. care cunostea bine regiunea si avea inca relatii secrete si care spera, ca in schimbul crimelor sale, sa revina la putere."Personal cred ca Hippias si Epeios, reprezinta acelasi personaj care a facilitat prin tradare, intrarea persilor in cetatea Atena.Lucrurile sunt totusi putin mai complicate, deoarece denumirea de Calul o mai avea si cetatea Atena in timpul Razboiului ateniano-persan.Orasul era construit in general din lemn, si de aici imaginea calului de lemn, in interiorul caruia vor intra eroii greci.Reamintim si ca numele reginei amazoanelor, era Hypolita, ceea ce etimologic inseamna "calul de piatra."Dar numele se pare ca avea mai degraba legatura cu braul pe care trebuia sa-l ia drept prada Herakles de la Hypolita.Luand acest brau, Herakles lua de fapt"Braul de piatra al Calului", adica cucerea zidul de aparare care inconjura cetatea Atena, si care, potrivit traditiei, fusese construit pentru atenieni de catre zeul Poseidon singur, sau in colaborare cu zeul Apollon.
Nausica, se juca pe malul apei, impreuna cu prietenele ei.Scena este sa-i spunem idilica, si pare ca nimic nu-i va intreupe continuitatea.Si dintr-o data apare in fata lor si a Nausicai, Ulise.Sa-l lasam pe Homer sa vorbeasca:
"Dar groaznic le paru, slutit cum fuse,/De saratura marii, incat ele,/Care-ncotro fugira speriate,/Pe malul prelungit de stanci.Dar fata/Lui Alcinou statu, O-nsufletise Minerva dinadins, desfricosand-o,/De stete-n fata-i oblu."/
Cine este oare frumoasa Nausicaa, care nu se teme de Ulise, si care singura are curajul sa-l aduca pe eroul grec intre zidurile propriei ei cetati?Este -ne intrebam,-aceasta fiinta, un personaj istoric?Este Ulise aici un personaj istoric?Intamplarea povestita sa fie chiar asa de incarcata de inocenta cum ni se transmite noua?Daca abordam ,itul direct din perspectiva istorica, singurul lucru care se va intampla, este sa o dam in bara cu succes.Pentru ca intamplarea, nu este una de factura domestica, de care sa radem langa foc, cand Homer ne-o povesteste ca pe o anecdota.Sub faldurile acestea pasnice, se ascunde o istorie destul de sangeroasa.Pentru ca motivul Nausicaa, La fel ca si motivul petitorilor respinsi,se refera intr-un mod foarte concentrat, la acelasi eveniment istoric, al invadarii Greciei de catre persi.Fetele care se joaca atat de nevinovat pe tarmul atic, sunt cetatile grecesti.Ulise care vine de pe mare, ii reprezinta pe persi.Singura cetate care are curajul sa-i tina piept lui Ulise, este Atena/Nausicaa.Intr-un basm popular romanesc, care reia acelasi episod, basmul se numeste:"Mugurel si taurii nazdravani",recitim varianta apocrifa a mitului grec:
"Cum l-au vazut(...) fetele(cetatile grecesti) au dat un chiot, asa cum numai ele stiu sa dea cand sunt speriate.Intr-o clipa nu au mai fost unde erau.Si fugi si fugi, sa le sara sufletul si alta nu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:19:43
In invalmaseala, unele s-au impiedicat si au cazut,s-au ridicat si cu chiote de spaima, au dat fuga spre cetate.Numai codana cea frumoasa, la care ii ramasese inima lui Mugurel, s-a oprit in loc, aratandu-se mai barbatoasa. Cand a vazut ca un strain, si inca un ciurdar,-cum l-a pretuit ea,-le-a stricat joaca,s-a maniat si sumetindu-se a grait:
-Mi-ai speriat tu prietenele, straine,dar sa stii ca nici tie nu o sa-ti mearga bine, cand ne vom mai intalni."
Un istoric, ar exclama:
-Ce fata curajoasa!-si va scrie un articol plin de substanta in care Elena(din Troia) este vazuta ca o fiinta combativa, energica, care stie sa isi ia propriul destin in maini si sa puna la punct orice intrus obraznic, tragandu-l de urechi sau facandu-i cucuie cu nemiluita, direct proportional cu neascultarea individului.Pentru a-i mari credibilitatea, va urmari descendenta ei regala si va pune articolul in paginile unei reviste istorice de prestigiu.Un cercetator din domeniul hermeneuticii, nu va proceda asa.El va identifica personajul feminin, separand divinitatea de cetate,va cauta modelul arhetipal istoric care corespunde modelului fictional sau motivului folcloric si va oferi explicatii cat mai amanuntite in ce priveste detaliile piesei.Va verifica si alti vectori informali de natura fictionala si istorica, aratandu-va similitudinile.Explicatia lui va fi mai complexa decat a unui istoric si mult mai apropiata de adevar. Singurul necaz este ca sunt mai multi istorici si folcloristi decat cercetatorii in domeniul hermeneuticii.
In sfarsit, odata ajuns acasa,(cantul XIII) zeita il indruma pe Ulise, care se pare ca a uitat pe unde sta.(Dar aceasta uitare s-ar putea sa fie numai un prilej pentru a face o trecere in revista a locurilor natale).Si Atena, ii spune:
"Intai si-ntai, vei merge la pescarul Eumeu, care-ti pazesrte porcii, si iti este binevoitor tie, fiului tau si Penelopei, sotia ta cuminte.Pe Eumeu, il vei gasi la stana Corbului, la Fantana ce-i zice Aretusa."
Dar aceasta fantana "Aretusa", apare si pe insula Ortygia, aceasta fiind una dintre vechile denumiri ale insulei Delos(La care mai putem adauga pe aceea de "Insula de piatra,""Insula Alba", sau insula Leuke")Se intampla aici ceva curios.Sfatuitoarea lui Ulise, este aici, zeita Atena.Tot zeita Atena, este aceea care il ajuta pe Ulise, sa isi ascunda tezaurul capatat de la feaci, in pestera Nimfelor.De ce?Chiar asa de handicapat era Ulise, incat nu putea sa-si ascunda tezaurul singur?Nu cumva, Homer vrea sa spuna aici cu totul altceva?Imi propun sa caut ce evenimemnte istorice s-au petrecut in antichitate, in care sunt implicati persii, insula Delos si zeita(sau cetatea )Atena.Si citim:
"Insula Delos.insula din sudul Marii Egee, (4km patrati,)in centrul arhipelagului Cicladelor, considerata de legenda ca loc unde s-au nascut zeii Apollon si Artemis.Insula Delos, devine celebra din sec.VII i.H., prin sanctuarul lui Apollon,al doilea ca importanta al lumii elene dupa cel de la Delfi.Locasul sacru, a fost controlat de Naxos (700-550 i.H.)apoi de Atena, intra pentru scurt timp sub dominatia persana intre anii 491-478 i.H.Dupa infiintarea ligii Delio -Atice, (478-477 i.H.)Atena fixeaza in insula Delos, centrul acesteia, adapostind in templul lui Apollon,pana in 454l.H. tezaurul Simahiei." Credeti ca lucrurile in cadrul mitului sau al folclorului se intampla potrivit fanteziei unor autori necunoscuti?Eu cred ca nu.
Ce face Atena dand Ulise soseste in tara sa insulara, Itaka?Il face pe Ulise de nerecunoscut:
"Dar hai sa te fac sa nu te stie nimeni.Zbarci-voi pielea neteda pe trupul tau cel mladios, si te-oi cheli cu totulde parul tau balai.Peste tine, voi pune doar o zdreanta, ca oricine, vazandu-te, sa-l apuce scarba.Frumosii tai ochi ti-oi inrosi, ca in felul acesta sa te arati schimonosit in fata petitorilor, in fata copilului tau si a nevestei tale, pe care i-ai lasat la tine-acasa..."
Aceasta este o alegorie,care se refera la foarte multe lucruri.In primul rand, la faptul ca poporul elen, ajunsese cersetor in propria sa casa, Elada.Strainul era acela care se invitase la masa gazdei, si-i manca bucatele, saracindu-l.Copilul, nu mai putea sa urmeze tatalui la domnie, iar femeia gazdei, era nuntita de strain.Insusi locul gazdei nu mai este recunoscut, si acesta este nevoit sa se hraneasca din resturile propriei sale mese la care se infruptau lacomi altii.Situatia aceasta trebuie sa se schimbe de indata, si zeii prevestesc victoria elenilor impotriva strainilor care au venit chipureile in petit, si vor sa se insoare nu cu o femeie oarecare, ci cu insasi cetatea,-care este Atena-, si cu zeita acesteia care o tuteleaza_Atena.Penelopa, este de fapt Atena, sotia credincioasa a poporului Eladei.Eu asa vad aceasta alegorie.Si ca sa va dati si Dvs., seama de asta, Homer, mai spune ceva.Ulise a construit un pat dintr-un maslin, care nu poate fi mutat dintr-o camera intr-alta, pentru ca patul acesta, isi are radacinile, chiar in pamantul Eladei.Omul care a construit patul, el insusi isi are radacinile infipte in pamantul cel sfant al Eladei.Acesta este semnul mistic, daca vreti, care il leaga pe Ulise de sotia sa.Ei apartin aceluiasi pamant.(Patul este semnul lui Eros, al vietii dar si al mortii.)
Dumnezeu facuse din nisipul adus de Nefartat, o turtita ca un pat pe care sa se odihneasca Domnul dupa munca sa.Dar dracul, vrea sa il inece pe Dumnezeu si de aceea se straduie sa-l rostogoleasca de pe pat in mare.Dar orisicat il impingea pe Dumnezeu catre apa, patul se tot intindea, si astfel s-a facut pamantul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:21:58
ALBA CA ZAPADA
Povestea nu este romaneasca, ea apartine colectiei de povesti culese de Fratii Grimm.Fratii Grimm zic ca povestea aceasta este a lor,tot asa cum Cantecul Nibelungilor(sau Nibelungenlied)este considerat ca fiind o epopee a nordicilor.Dar atat basmul cat si epopeea au acelasi punct de iradiere,de fapt putem pomeni aici de un vector cultural, care porneszte din Asia Mica si se opreste in Grecia antica, la Atena.Alba ca Zapada, este o poveste simpla.O imparateasa naste o fata foarte frumoasa, care se va numi Alba ca Zapada, apoi imparateasa moare.Imparatul ia de nevasta o alta femeie care este obsedata de propria ei frumusete, pe care si-o probeaza de fiecare data, consultand o oglinda fermecata.In momentul cand "frumusetea " ei este eclipsata de tanara Alba ca Zapada, mastera cea rea pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca plamanii si ficatul fetei, ca dovada a uciderii ei.Vanatorul omoara un pui de porc mistret si duce de la acesta dovezile corespunzatoare.Alba ca Zapada ajunge in padure la casa unor pitici unde traieste foarte bine.Afland prin intermediul oglinzii ca a fost inselata, mastera cauta sa se razbune pe biata copila, cu propriile ei puteri.Cand in sfarsit reuseste sa o omoare cu ajutorul unui mar otravit, este ingropata sus pe un varf de munte, unde vine fiul unui imparat care o scapa de sub vraja marului, apoi o ia de nevasta.Mastera fuge sau moare.Sfarsitul filmului.Ca sa intelegeti mesajul basmului, sa ne intoarcem la un personaj foarte pitoresc care apartine mitologiei grecesti.Se numeste Paris.Iata ce citim in Dictionar despre Paris:
"Fiul mezin al regelui troian Priam,si al reginei Hecab(sau Hecuba).A fost abandonat dupa nastere pe muntele Ida, din cauza visului reginei, care a visat ca a nascut o faclie, care va distruge cetatea troiana.Este crescut de pastori,si se intoarce adult in cetate.La nunta lui peleus cu zeita Tetis, zeita Discordiei, Eris, nu este invitata si atunci aceasta face un mar de aur pe care scrie "Celei mai frumoase", si-l arunca intre cele trei zeite ale panteonului grec, Hera, Afrodita si Atena.Pentru ca zeitele se considera fiecare la fel de frumoasa, se recurge la judecata lui Paris.Ori fiecare zeita incearca sa-l mituiasca pe pastorul Paris, in felul ei.Afrodita i-o promite pe Elena, cea mai frumoasa fiinta din lumea grecilor, si Paris o declara pe Afrodita cea mai frumoasa, daruindu-i marul.Aceasta judecata a lui Paris, reprezinta daca vreti, primul concurs de frumusete din istorie, care s-a perpetuat pana in zilele noastre intr-o forma moderna.
Oglinda din poveste, este sinonima cu marul, probabil ca aceasta identitate,s-a creat de la forma rotunda(sau aproximativ rotunda) pe care o au cele doua obiecte simbol.Alba ca Zapada este Atena, care trebuie sa fie vazuta in cele doua ipostaze ale sale, de cetate si de Zeita.Dar in momentul cand mastera vrea sa o omoare pe Alba ca Zapada, atunci ea devine Zeita Artemis, in vreme ce fata se transforma in Ifigenia sau in cetatea Efesului.Transformarea fetei in caprioara, este o alegorie, pe care o intalnim frecvent in Vechiul Testament, unde distrugerea cetatii, se transforma intr-o stanca goala, daca este pe malul marii(loc de intins plasele pescaresti), sau intr-un loc pe unde umbla animalele salbatice, daca este vorba de un spatiu aflat la campie sau la munte.Piticii, sunt aici, locuitorii cetatii Atena.Daca in ce priveste semnificatia simbolica a pieptenului si a pieptanatului, nu ne dam seama ce vrea sa sugereze, in schimb, motivul cingatorii, este evident.Aceasta cingatoare, era alcatuita din toate culorile, din cauza ca armata persana, era rezultatul unei coalitii multinationale, de unde si aspectul pestrit al acesteia.Desi interpretarea asediului aici pare evidenta, deoarece cingatoarea este aceea care inconjoara mijlocul Albei ca Zapada, in mitul lui Herakles,(vezi muncile acestuia)semnificatia pare sa sufere o usoara deplasare, deoarece aici, Herakles, ia cingatoarea Hipolitei, la fel ca si Sigurd, care o deposedeaza pe Brunhilda prin forta.Dar in general, semnificatia este aceeasi.Dupa incercarile neizbutite de a stapani Elada, imperiul persan este cuprins de frica.Frica de a se sfarama a imperiului lui Xerxe I,se adauga si lumea salbatica care creease un asemenea univers:"Spaima puse stapanire pe toata faptura ei.din pricina asta, imparateasa se uratea vazand cu ochii.Si atat de pocita se facu, ca nu mai indraznea sa se uirte in oglinda.Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana, pana se pierdu in adancul padurii salbatice, ca sa-si ascunda acolo uratenia."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:25:28
Mitul lui Ahile/Dumnezeu si a myrmidonilor sai/copiii lui Israel.
A doua poveste a Fratilor Grimm care ne intereseaza, este "Craiasa Albinelor".Povestea este vetero-testamentara, deoarece transmite intr-o forma profana, viata lui iosif si a fratilor sai.
"Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii acestia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.Si cum trecuse vreme nu gluma si nu venise nici o vesate de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor."
Episodul se regaseste in Vechiul Testament, cand Iosif este trimis de tatal sau Iacov, in cautarea fratilor sai, care erau plecati cu oile la pascut.Aceasta secventa se va transforma in balada Miorita, in motivul maicutei batrane.Povestea este un rezumat al Povestii lui Harap Alb.Si aici imparatul-vazut ca un mos, ii invita in curtile palatului si ii pune la o masa bogata.Din poveste lipsesc insa Flamanzila si Setila, care vorbesc prin prezenta lor de seceta care bantuia Egiptul.Apar in schimb furnicile, albinele si ratele.Deoarece povestea este foarte mult simplificata, nu amintim decat de rate care se scufunda si aduc din fundul apei,cheia palatului fermecat.Este o aluzie destul de vaga, si aproape fara inteles a trecerii peste Marea Rosie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:29:00
Pomul cu mere de aur.
"Pomul cu mere de aur, "este o poveste putin mai ciudata, pentru ca autorul, foloseste un amestec de elemente mitologice, pe care le combina cu primul capitol al Bibliei, Geneza sau Facerea.Opinia mea personala, este ca de fapt povestea Fratilor Grimm, se scurtcircuiteaza in mod intamplator cu mitologia, -si o sa va explicam mai departe de ce,- ea miscandu-se numai in planul genezei Biblice.Povestea este simpla.O femeie avea trei fete.Pe prima o chema Un- ochi, pentru ca avea un singur ochi asezat in mijlocul fruntii, pe a doua o chema Doi ochi, -asa cum ii are toata lumea- si pe a treia o chema Trei Ochi-pentru ca avea trei ochi, cel de-al treilea fiind asezat tot in mijlocul fruntii."
Analiza povestii incepe cu compararea povestii noastre cu o mitologie.Ea poate sa fie greaca, indo-europeana, semita, slava, romana sau crestina.De acest element de comparatie depinde daca cercetarea noastra da rezultate corecte sau tinde sa se piarda aiurea in labirintul mitologiei, fara sa ajungem la nici un rezultat.Optiunea noastra gresita la inceput, a fost ca avem de-a face cu mitologia greaca, si iata de ce:
In Dictionarul de mitologie, a lui George Lazarescu,putem citi despre Polifem:
"Polifem,-Ciclop urias cu un singur oichi, fiul lui Poseidon si al zeitei Toosa."In ce priveste imaginea zeului cu trei ochi, avem doua posibilitati de alegere, intre Argos si Trimatos.In mitologia greaca, Argos, este un monstru cu o suta de ochi, pe care Hera, l-a insarcinat sa o vegheze pe nimfa Io,stiind-o iubita de sotul ei Zeus.Zeus insa se foloseste de hermes, care il adoarme, si apoi il adoarme, salvand-o in felul acesta de monstru.
Spre deosebire de Argos, Trimatos, este un balaur cunoscut si sub numele de balaurul cu trei ochi. Este o entitate macabra, cu un aspect antropomorf, avand capul cat ciurul, trei ochi, bratele foarte lungi, unghiile incovoiate si lungi de un cot, mai ales atunci cand se transforma intr-un monstru.Este necrofag, scormonind in cimitire, prin cosciuge, cu scopul vadit de a devora cadavrele.
Polifem, este un simbol al soarelui, care este cand binevoitor cu oamenii, cand salbatic, salbaticie care se observa mai ales toamna si iarna, cand soarele devine ori un monstru, ori este sortit mortii, din care reinvie abia primavara.Dar soarele, este in acelasi timp, legat de zi.Soarele ne da lumina zilei, si pe parcursul zilei, noi putem sa ne desfasuram activitatile diurne, atat de necesare vietii.
Argos, este imaginea noptii.pentru ca el are pe tot corpul sau numai ochi, tot asa cum noaptea cand este senin, cerul este acoperit de stele.Hermes este cel care omoara in acelasi timp si noaptea si ziua, deoarece pe caduceul sau, se incolacesc doi serpi,-ziua si noaptea,- care au gurile inclestate una de alta, tot asa cum ziua se intrepatrunde cu noaptea la apusul zilei, sau lucrurile se petrec invers, la rasaritul zilei cand ziua se desprinde de noapte.. Intre sora cu un singur ochi-Ziua, si sora cu trei ochi-noaptea, se afla cea de-a treia creatie a lui Dumnezeu, omul, care are numai doi ochi.Inainte de a face omul pe pamant, Dumnezeu a facut lumina, a despartit apele de uscat, a facut cerul, arborii si iarba, si pe urma, a facut luminatorii:
"Dumnezeu a zis:Sa fie niste luminatori pe intinderea cerului, care sa desparta ziua de noapte.(...)Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare (Soarele) ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic(Luna) , ca sa stapaneasca noaptea.A facut si stelele."Dupa aceea, a facut-o si pe Doi ochi,adica omul.Capra pe care Zana i-o da fetei sa o hraneasca ar putea sa fie Amaltheea, dar eu mai degraba cred ca este zeita pamant, deoarece ea va fi ucisa la un moment dat si ingropata in pamant, de unde va aparea marul de aur care ii va da fructe fetei sa manance.Ori pomul care apare este deja pomul interzis din care Eva rupe marul, pe care il da iubitului ei Adam sa guste.Ori marul, cu, sau fara prezenta sarpelui, poseda deja conotatii sexuale.
Daca in alte variante , pentru a se sui in arbore, mastera va construi o scara,(Turnul Babel) aici, scara nu apare.Spuneam la vremea respectiva, ca scara este imaginea templului si a turnului din Babilon, imaginea lui gasind-o si in balada noastra romaneasca, Mesterul Manole.Bun.Am ajuns la concluzia, ca povestea aceasta a Fratilor Grimm, se refera la Geneza, deci este o poveste vetero-testamentara, deci este un apocrif vetero-testamentar.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:33:39
Ziua cand s-a intors Ulise

Citesc in revista Magazin,care este un saptamanal culturaL-stiintific independent,(din 3 iulie 2008), urmatoarea stire, pe care o redau integral:
"Pe 16 aprilie, 1178 i.Hr. o eclipsa totala de soare, a ascuns total astrul zilei, privirilor pamantenilor, timp de cateva minute.In acel moment se pare, legendarul Ulisse, intors in Ithaca, a inceput sa-i masacrezew pe petitorii sotiei sale Penelopa...Aceasta este opinia astronomilor moderni, care sustin ca au ajuns la datarea precisa a razboiului troian si ca dincolo de referirile la zei, monstri sau magie, relatarile pe care Homer le-a facut in Iliada si Odiseea, sunt extrem de precise."Este absolut cert ca Homer, nu doar ca a existat, dar a fost un scriitor cu foarte mare respect fata de adevar.El a imbracat faptele autentice in vesmantul legendei.Desigur, nu este suta la suta cert ca Ulisse a existat, dar aceasta referire la eclipsa, demonstreaza ca Homer stia despre fenomenele astronomice, petrecute cu mult inainte de vremea sa."-spune astronomul italian Marcelo Magnasco.Intr-o recenta expunere prezentata la reuniunea anuala a Academiei Americane de Stiinta, Masgnasco si colegul sau grec, Constantin Baikouzis, au vorbit despre referirile pe care Homer le-a facut cu privire la constelatii si pozitii planetare, in scrierile sale.Ei au gasit referiri la pozitiile lui mercur si Venus, in timpul ultimelor stadii ale calatoriei lui Ulise, ca si descrierea a doua constelatii, Pleiadele si Bootes, vizibile in vremea lui Homer, imediat dupa apusul Soarelui.Coroborand datele, cei doi cercetatori, au ajuns la concluzia ca aceste conditii existau la inceputul primaverii lui 1178 i.Hr.In plus ei au fost ajutati mult de versul, "Soarele a fost rapit din cer si o bezna de rau auguir a cuprins pamantul", cu referire la scena uciderii petitorilor Penelopei.Cu ajutorul unui program special de computer, care au calculat datele eclipselor totale vizibile la epoca respectiva,in regiunea mediteraneeana, Magnasco si Baikouzis, au reusit sa identifice cu precizie si ziua in care aventurierul Ulisse, s-a intors acasa."
Sigur, articolul mi-a placut la nebunie, pentru ca atinge un subiect care mie imi este foarte drag.Este stiintific, este redactat frumos, si arunca cu abilitate pisica in traista cititorului, mai ales cand acesta ramane cu gura cascata.Articolul lamureste cand s-a produs o eclipsa, si cei doi cercetatori, bazandu-se numai pe datele astronomice, considera ca aceasta eclipsa este cea care este descrisa in Odiseea.Aceasta eclipsa exista desigur in Odiseea si ea este descrisa de Teoclimen:
"Ce crunt blestem va paste sarmanilor?Va impresura intunericul, si capul si obrazul si genunchii.Rasuna vaet, lacrimi curg pe fata, stropit cu sange-i zidul si tavanul.Si geme si pridvorul si ogradade umbrele ce nazuie spre bezna, spre-ntuneric.Soarele din slava se-ntuneca.Infioratoarea noapte se-ntinde peste tot."(Odiseea, pg.461)
Vreau sa va spun ca textul poate avea si alta interpretare, nu numai aceea a eclipsei.Teocliman, se exprima alegoric, incercand sa sugereze moartea care se apropie de petitori pe nesimtite si care ii va face pe acestia sa nu mai vada lumina soarelui.Cuvintele lui sunt un avertisment, care nu este luat insa in seama de acestia.Luand in considerare eclipsa, va trebui sa vedem cum actioneaza ciclul Saros, al carui interval de timp este egal cu 18 ani, 11 d.(probabil zile,) si 8h. Problema este de aflat ce eclipse totale au avut loc in timpul vietii lui Eschil,  daca vreti, in jurul anilor 500 i.H. sau mai precis, cum scrie autorul sau autoarea articolului, in jurul anului 478 i.H.Sau in sfarsit, ce vom afla.Daca aceasta eclipsa s-a petrecut in anul 478, atunci eclipsa este dovada materiala, concreta ca evenimentele au avut loc in Delos, sau legate de Grecia in general.De ce spunem asta?Pentru ca hermeneutica spune altceva.In acelasi timp, desi astronomii au descoperit data exacta a producerii eclipsei lor, ei se indoiesc de existenta lui Ulisse.Dar orice indoiala, presupune o inexistenta, care trebuie inlocuita cu ceva.Iar la acest capitol astronomia nu ne mai ofera nici o explicatie.Poate si pentru ca mitologia ar trebui explicata prin mai multe stiinte complementare si niciodata printr-una singura.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 August 2009, 14:40:32
Ceea ce face povestitorul nostru popular cu basmul, cu legenda, balada sau colinda, face si cel care scrie epopeile grecesti, sau autorii necunoscuti ai Cantecului Nibelungilor, sau ai lui Tristan si Isolda.Fiti cat se poate de atenti, nu exista nicio diferenta.
In cantul I al Iliadei lui Homer, se povesteste despre motivul "ciumei", care a izbucnit in tabara aheilor.Ciuma izbucnise, din cauza:
"Fiului lui Zeus si-al Letei,Apolon.In ciuda-i pe craiul(Agamemnon),
Molima grea raspandise, si oastea -i pornise sa piara."
Conflictul pornise din cauza sclavei Criseis, sau Hriseis, care apartinea preotului Hrises.Acesta venise cu daruri sa-si rascumpere fata dar Agamemnon le respinsese, si il gonise pe preot.Hrises, s-a dus pe malul marii si s-a rugat zeului Apolon sa-l razbune pentru jignirea primita.Ceea ce Apolon va face, provocand cu sagetile sale moartea aheilor.
As putea sa va reamintesc despre ciclul Solomonian , si episodul legendar a lui Solomon cu ciuma.As putea iarasi sa va reamintesc ca povestea lui Ivan Turbinca, povesteste si ea despre mai multe intamplari printre care se numara si acesta cu moartea, pe care Ivan o vara in turbinca si o agata la portile raiuluiEste aceeasi intamplare pe care o regasim in Vechiul Testament:
"Ingerul Domnului a iesit si a ucis in tabara asirienilor,o suta otzeci si cinci de mii de oameni.Si cand s-au sculat dimineata, iata ca ceilalti erau niste trupuri moarte.Atunci Sanherib,imparatul Asiriei, si-a ridicat tabara si s-a intors la Ninive."Vorbind despre acest episod legat de viata si domnia lui Iezechia, Horia Matei, va scrie:
"..incepe in anul 701 i.Hr., asediul Ierusalimului, intrerupt probabil in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma, in randurile armatei asiriene."
Este singurul loc in istorie, unde se vorbeste despre o armata ce se imbolnaveste de ciuma.In aceste conditii, revenind la Iliada si randurile citate cu privire le mania lui Apolo, ma intreb daca Homer nu a luat episodul Senacherib-Iezechia si l-a prins in Iliada pe care ne-o povesteste.Pentru ca la fel ca si XerxeI, episodul persano-atenian facand parte in mod cert din epopeea lui Homer, Senacherib, va fi ucis la intoarcerea acasa. Acelasi lucru i se va intampla si lui Agamemnon, conducatorul coalitiei aheene.Si imi pun o a doua intrebare.Nu cumva, scena intoarcerii acasa a lui Ulise, si omorarea petitorilor, cand se produce eclipsa despre care vorbesc cei doi cercetatori(italian si grec), se refera de fapt la acelasi lucru?Aceasta ar presupune producerea unei eclipse in anul 701 i.Hr.Sau, pentru ca tot se vorbeste atat de mult despre "intoarcerea acasa", cum mitologia ne-a invatat sa judecam putin mai elastic, avem de-a face cu intoarcerea acasa a celor care au fost dusi cu forta in Babilon pe vremea lui Ioaichim, si au fost eliberati de Cirus?Exista legat si de acest moment o eclipsa totala de soare, care sa vorbeasca despre moartea casei Babilonului?
Nu este vorba numai de o extindere a ariei de cercaetare, -ceea ce nu ar fi desigur rau, ci si de schimbarea mentalitatii cercetatorului.Ar trebui sa pornim de la a ne indoi de cele spuse de catre cercetare , de a verifica cercetatarile efectuate si acolo unde este cazul, sa dam raspunsul cel mai convingator.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 August 2009, 06:27:49
JUVENAL SI FATIMA

Este un basm Chilian.Aceasta este obarsia limbii in care ni se spune basmul.Basmul, este de natura vetero-testamentara,fiind din aceasta cauza, sub raport memorial, un apocrif Biblic.Basmul nu incepe cu formula consacrata, "A fost odata ca niciodata".Foloseste o formula mai apropiata de realitate,impingand basmul in trecutul povestitorului si al celui care asculta:
"Traia odata un om bogat care stapanea mosii intinse si turme mari de oi."Dintr-o data basmul ne deschide o usa catre un univers pastoral.Ori cartea care are o astfel de perspectiva, este Biblia, care vorbeste despre copiii lui Israel.S-ar putea cineva sa obiecteze.Nu este adevarat.Nu numai in tara Canaanului se gaseau oi.Este la fel de posibil ca si alte popoare vechi sa fi beneficiat de pe urmele pastoritului.Acesta este un mare adevar.Dar haidem sa vedem daca se adevereste ceea ce spune colegul nostru imaginar:
"Omul avea un fecior pe care il chema Juvenal.Flacaul avea grija de oi, si era tare dibaci la vanatoare.Cand ochea, sageata lui, nimerea totdeauna drept la tinta."
Deoarece noi ne dam seama de valoarea de semnificatie a basmului, imaginile, episoadele simbolice pe care le citim, nu mai prezinta pentru noi ceva necunoscut, permitandu-ne sa anticipam inainte si sa recunoastem despre ce este vorba in continut.Juvenal, este Moise.El este paznicul oilor lui Dumnezeu, pus sa aiba grija de acestea.Cand oile sunt atacate de pradatori, el este cel chemat sa le apere.Basmul face o referire, desigur, de natura simbolica , la adresa hicsosilor care erau recunoscuti in antichitate ca fiind buni arcasi.Daca totusi inceputul basmului, este putin echivoc, facandu-ne sa ne intrebam cine era stapanul oilor, Faraon, in tara caruia au intrat oile lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu, motivul urmator, al plecarii lui Moise catre muntele Horeb, este mai clar conturat.
"De la o vreme, flacaul baga de seama ca-i lipseau oi din turma, mai ales din cele mici.Se puse la panda si intr-o zi zari un condor care se lasa la pamant, inhata un miel si zbura cu el in gheare,pana pe culmea unei stanci, unde incepu sa-l manance"
Vulturul, nu este altcineva decat faraon.Sa ne amintim de legea pe care acesta o daduse mai intai moaselor, ca sa omoare orice copil al evreilor de neam barbatesc, iar ullterior, decretul general adresat populatiei , ca orice copil de sex barbatesc al neamului lui Israel, sa fie aruncat in Rau (respectiv in Nil).Acestea sunt oitele cele mititele, de fapt ceea ce noi cunoastem sub forma diminutivala de "miei".Totusi, aici sunt amestecate mai multe simboluri.In primul rand, vulturul, este clar ca reprezinta imaginea simbolica a lui Faraon.Stanca pe care acest vultur(sau condor) devoreaza mieii, nu poate fi decat Egiptul.Simbolistica sugereaza ca Egiptul era considerat  o tara a mortii, un mormant pentru copiii lui Israel, ceea ce a creat mai tarziu  imaginea simbol al lui Moise ( reprezentandu-i pe  copii lui Israel,  el imsusi copil,plutind pe apele Raului, intr-un sicrias de papura intarit cu smoala, imagine chiar a Egiptului, in care copiii lui Israel stateau inchisi fiind condamnati sa moara.), care a supravietuit mortii egiptene, scapandu-si poporul din mormantul Egiptului faraonic.Dar tot aici, stanca, poate sa reprezinte, muntele Horeb, unde Moise se va intalni cu Dumnezeu sub forma unui rug aprins.
Motivul care urmeaza este acela al intalnirii dintre Moise si Sefora, dupa fuga lui Moise din Egipt, cand acesta ajunge la Ietro, preotul Madianului, viitorul sau socru.Numai ca intalnirea de la fantana, este structurata altfel cultural.Locul de adapat oile se transforma intr-o scaldatoare, potrivit gusturilor povestitorului, care nu mai cunoaste chiar asa de bine versiunea vetero-testamentara.Este mai sigur ca cel care se inseala suntem noi.Si acest lucru se intampla ca se intalnesc doua motive apropiate biblic, motivul Moise si motivul Seforei.In primul cea care se duce la scaldat este fata lui Faraon care astfel il gaseste pe Moise, in al doilea, Sefora se duce cu vitele la fantana sa le adape si il descopera tot pe Moise, dar de data aceasta adult.
"Deodata vazu iesind din palat o printesa neasemuit de frumoasa.Ea se indrepta spre gradina, unde era un lac(de fapt o fantana).Isi lasa hainele pe mal si intra in apa sa se scalde."
Problema scaldei,care substituie fantana din care beau animalele insetate apa, devine interesanta, deoarece o vom intalni si in alte basme, sub o forma asemanatoare.Ne intrebam daca nu cumva imaginea simbol a fetelor care isi leapada vesmintele pe mal ca sa se scalde, vesminte  alcatuite din pene, imbracarea lor transformandu-le pe fetele respective in porumbite care zboara, nu reprezinta variante ale mitului Sefora/Moise, ceva mai indepartate de original, ceea ce a facut sa se piarda semnificatia simbolului initial.Ce se intampla in momentul urmator?Sefora se duce la tatal sau si ii povesteste despre sosirea lui Moise, si acesta ii cere fetei sa-l invite pe strain in casa lui.Acelasi lucru se intampla si in basm:
"Asculta tata, a sosit aici un flacau, pe nume Juvenal,care este pastor la niste turme de hat departe, si este un tintas neintrecut.
-Cum este oare cu putinta?-se mira uriasul-Cum o fi izbutit sa ajunga pana aici?
-Uite ca a izbutit.
-Spune-i sa vina incoace."
Sceneria vetero-testamentara, se desfasoara altfel:
"Preotul din Madian avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheaburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat si le-a adapat turma.Cand s-au intors ele la tatal lor Reuel, el a zis:
"-Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?"
Ele au raspuns:
"-Un egiptean ne-a scapat din mana pastorilor, si chiar ne-a scos apa si ne-a adapat turma."
Si el a zis fetelor:
"-Unde este?Pentru ce ati lasat pe oul acesta?Chemati-l sa manance paine!"
Moise, s-a hotarat sa locuiasca la omul acela, care i-a dat de nevasta pe fiica-sa Sefora."
Cred ca basmul a reusit sa lipeasca intre ele doua motive folclorice diferite, dar care aveau puncte comune, reusind sa substituie
Dar si aici apare perspectiva nuntii intre Juvenal si Fatima
"Juvenal ramase o vreme la palatul uriasului.Timpul trecea si Fatima ii era tot mai draga, iar ea il sorbea din ochi.Asa ca intr-o zi, fata il intreba:
-Nu facem nunta Juvenal?
-Cum sa nu!-raspunse el bucuros.Ce trebuie sa facem?"
Se intampla acum ceva, pe care noi il numim motivul alegerii celei mai frumoase.Juvenal este pus sa-si aleaga aleasa dintre 60 de fete care sunt identice ca marime, frumusete si vestimentatie.Am putea numi asta chiar proba dragostei.Explicatia cea mai simpla, este ca Moise a ales dintre fetele lui Ietro, una, care i-a placut si aceasta a fost Sefora.S-ar putea ca aceasta alegere care pare simpla la simpla vedere, sa se fi trabsformat cu timpul intr-un ritual, mai ales acolo unde o familie avea mai multe fete si era important sa le marite in ordinea sosirii lor pe lume, sau a varstei.Acest handicap al alegerii, care nu convenea celui care vroia sa se casatoreasca numai cu una dintre fete, aceea care era iubita lui si ii impartasea sentimentele, trebuia inlocuit cu legea lui Dumnezeu sau legea hazardului.Astfel cel indragostit era pus sa aleaga intre mai multe fete pe aleasa sa, iar daca nu reusea, fie intelegerea cadea, fie era obligat sa se casatoreasca cu aceea impusa de parintii fetelor.De regula, noi am asociat acestui motiv, de alegerea facuta de Paris, a celei mai frumoase cu marul aruncat de zeita discordiei,Eris.Aparitia unui model mult mai tarziu, in cadrul anumitor basme, s-ar putea sa ne fi indus in eroare.Pentru ca aceeasi secventa aparea in Povestea lui Harap Alb si noi o legam de Paris,-asa cum am mai spus si respectiv, de razboiul troian.Dar, Povestea lui Harap Alb, era un apocrif vetero-testamentar al Bibliei.Aceasta inseamna ca:Trebuie sa revedem secventa si sa o consideram ca fiind legata de motivul biblic al Seforei.Aparitia motivului si in mitologia greaca, legat de alegerea facuta de Paris, inseamna  ca motivul Seforei a fost preluat din legendele iudaice si introdus in mitologia greaca unde a capatat alte semnificatii.
Apare acum un moment interesant pe care il vom intalni in cadrul basmelor si al epopeilor lui Homer in locatii diferite.
"Se implinira cinci ani de cand traiau acolo, cand intr-o zi, plimbandu-se prin gradina, Juvenal se gandi cu tristete la ai lui si isi zise:
"Tare as vrea sa aflu ce fac tatal si mama mea, sa-mi vad fratii si turmele peste care eram stapan.M-am saturat sa stau aici, fara vesti de la ei."
Este perfect.Aceeasi scena o vom regasi in Odiseea lui Homer cand Ulise va sta captiv la Calipso dar si la zeita vrajitoare Circe.Aceeasi secventa,-repetam-o vom regasi si in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a domnului Petre Ispirescu, cand Fat-Frumos, umbland la vanatoare va intra din greseala in Valea Plangerii.Iarasi va trebui sa revizuim interpretarea, deoarece motivul dorului, are in acest cadru al basmului, doua baze de plecare:
-Prima este Iosif, care si el isi doreste fratii si parintii si vrea sa ii vada.Dupa aceea, datorita imprejurarilor, se straduieste sa ii aduca in preajma lui in Egipt.Dar asta ca o prima solutie.Dorul lui de tara natala va fi asa de mare, incat cere ca dupa moarte sa fie ingropat acolo unde s-a nascut si a copilarit.
-A doua se leaga de dorinta copiilor lui Israel, de a parasi in graba Egiptul si de a se intoarce in Canaan, in tara Fagaduintei, data lor de catre Dumnezeu.Ceea ce noi cunoastem sub numele de Exodul.
Dar daca vorbim despre Iosif, atunci, trebuie sa afirmam ca peste motivul Seforei, s-a transpus motivul Asinetei sau motivul Asnat, sotia lui Iosif.Povestitorul nu a facut decat sa amestece foarte bine ingredientele vietii lui Iosif, cu cele ale lui Moise creind in felul acesta o poveste unitara.Dar din aceasta unitate, mereu transpar cate un personaj sau altul:Iosif, Faraon, Asineta, Ietro, Sefora, culminand in ultima parte cu fuga lui Moise si a Seforei din Egipt, urmarit de urias, adica de Faraon.Din aceasta cauza, in timpul fugii, folosind unul dintre obiectele vrajite:
"Se ivi un lac intins cu valuri atat de mari ca nu se putea trece cu nici un chip.Cand uriasul ajunse la malul lui, se opri racnind:"
Dupa ce a reusit sa fuga din imparatia mortii a lui Faraon, Fatima, sotia lui Juvenal, "scoase degraba talismanul si-i ceru sa-i daruiasca o caleasca trasa de trei cai falnici,cu un vizitiu chipes."
Caleasca ceruta de catre Fatima, talismanului ei(dar talismanul este deja ceva sacru, si noi spunem ca il reprezinta simbolic pe Dumnezeu,),nu este un lucru obisnuit.El seamana cu fluierul lui Pacala, sau cu turbinca lui Ivan. In Exodul biblic, apare ceva neobisnuit care seamana cu caleasca noastra, numai ca cu ea, calatorea Dumnezeu.Iata ce citim in Exodul(37;1-9):
"Apoi Betzaleel, a facut Chivotul din lemn de salcam.Lungimea lui era de doi coti si jumatate.Latimea de un cot si jumatate, si inaltimea, tot de un cot si jumatate."
Si tot aici urmeaza detaliile construirii acestui obiect sacru.Ceea ce vreau sa va spun Dvs, ca aceasta caleasca cu care calatoresc cei doi eroi,(dar nu neaparat in ea,) este Chivotul legii.
Despre Chivot, mai putem citi in acele basme in care se povesteste despre cadoul primit de catre omul sarac si care era sub forma unei mese vrajite, sau fermecate.Daca rosteai anumite cuvinte, masa se umplea cu tot felul de bucate.Dupa ce acela care beneficia de calitatea neobisnuita a mesei, rostea o anumita formula magica, masa se strangea si omul putea pleca mai departe.In alte basme, masa este inlocuita cu o cutie, sau cu un ou fermecat.Vreau sa atrag atentia cititorului, ca acest obiect, nu reprezinta numai Chivotul Legii, ci insa-si simbolul Tarii Fagaduintei, daruita de Dumnezeu, copiilor lui Israel.





Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 August 2009, 07:06:26
Printul Alan si inaltele tinuturi intunecate
Poveste Chiliana.
Nu vom spune povestea in totalitate.Vom sublinia doar doua motive, care starnesc interesul nostru.
1)"Pe tine te asteapta taica-meu cu ganduri rele.O sa te supuna la grele incercari:
mai intai o sa-ti dea un scaun vrajit, de pe care sa nu te mai poti ridica.Tu sa nu te asezi , ci sa-i spui ca stai in picioare, c-ai ostenit de-atata stat."
Ceea ce ni se pare interesant aici, este ca acest "scaun al uitarii", mai apare in trei locatii diferite.Una dintre locatii se refera la Zeita Circe/Persefona, unde ajung tovarasii lui Ulise.Aici:
"Zeita-i duise-n casa, unde-i puse,
La rand sa sada-n scaune si jeturi
Si-apoi le pregati o torocala,
De branza, de faina si de miere,
Cu vin de Pramne, si-n mancarea asta,
Amesteca si farmece cumplite,
Ca ei sa uite tara lor cu totul.
Si dupa ce le-o dete si-o-nghitira,
Ea repede-i batu apoi cu varga,
Si-i duse si-ntr-o cocina-i inchise."
A doua locatie, se leaga de Metamorfozele lui Apuleius.Tanara Psyche,-ne informeaza Adrian Parvulescu,-trebuie sa se duca la zeita infernului, Proserpina,cu o misiune din partea Venerei.Inainte de a pleca, ea primeste printre multe altele, si urmatorul sfat:
"Vei patrunde apoi chiar la Proserpina.Ea te va primi cu multa amabilitate si cu multa gratie, te va invita sa te asezi pe un scaun moale, si iti va oferi o masa copioasa.Dar tu aseaza-te pe pamant, cere paine simpla, iar dupa ce o vei manca, spune ce te-a adus acolo si ia ce ti se va da."
"Apoi o sa te pofteasca la masa.-continua povestea noastra.-Tu sa nu mananci nimic, ca bucatele toate-s otravite."
Exista legat de aceasta situatie,  explicatia filozofica data de Epictet.Dar aceasta  nu explica decat partial ceea ce se intampla acolo.Sub nicio forma, "cumpatarea" despre care vorbeste filozoful grec, nu reprezinta solutia corecta a intamplarii povestite.Am mai putea spune, ca si in Scufita Rosie vom gasi aceeasi scena a pranzului, cand Scufita invitata de lup, mananca  niste bucate, care ca si "scaunul uitarii"reprezinta un banchet funerar avand  legatura cu necropola si cu moartea.Ori cine mananca din hrana mortilor(care este otravita pentru cel viu) nu se mai intoarce in lumea vie niciodata.Si in sfarsit, Teseu, coboara impreuna cu prietenul sau Pirithous in infern,vrand sa o rapeasca pe Persefona,unde Hades ii incarcereaza pe amandoi.Teseu, este insa salvat de catre Heracles, insotitorul sau ramanand vesnic in "Jiltul uitarii". Unde se intampla aceste lucruri din basmul Chilian?In Egiptul antic.Daca Dvs., ati privi cu atentie uriasele statui ale Egiptului antic, ati observa ca unele dintre aceste statui, sunt reprezentate stand pe un tron, sau pe un jilt.Jilturile pe care stau aceste statui, poarta numele de "Jilturile uitarii".Povestile acestea nu vor sa spuna altceva decat ca actantii mentionati, au fost in Egipt si l-au cunoscut la fata locului.Ei au vazut statuile sezand si au pastrat in memoria lor aceasta intamplare pe care au transmis-o mai tarziu posteritatii prin povestile nascocite de ei.
"Pe cand fetele (lui Ietro) se scaldau, printul fura valul albastru si-l ascunse."(Valul albastru al fetei, este apa din fantana )
Dar aceasta intamplare in urma careia printul o cunoaste pe Blanca Flor, reprezinta interventia salutara a lui Moise, si adaparea oilor fetelor preotului din Madian.Blanca Flor este Sefora.Cei doi se plac si ca sa se poata lua, fata va trebui sa fie aleasa dintre surorile ei.
Interesant este ca aici mai apar niste elemente mitologice inedite.Printul, trebuia sa ajunga in "Inaltele Tinuturi Intunecate."(Egiptul, Tara Mortilor) Pe parcurs, pana a-si atinge tinta, printul ajunge in periplul sau la o baba care avea un fecior.Pe aceasta femeie batrana, eroul o intreaba cum sa ajunga in Egipt.
"Dar am un fiu care poate sa stie, (unde este acest tinut,)ca el cutreiera toata lumea."
Fiti atenti la ce spune femeia, deoarece acest fiu, nu este altcineva decat soarele.El nu iese  in evidenta prin nimic, poate numai prin faptul ca poate sa cutreiere toata lumea si noaptea sa vina acasa.Dar daca acest fiu este Soarele, atunci casa femeii poate sa fie casa soarelui, caruia egiptenii ii spuneau Ra sau Re, iar grecii, Helios.Prin urmare daca vom merge pe varianta greaca a interpretarii, printul Alan, a ajuns la casa Soarelui, careia grecii ii spuneau Heliopolis.O a doua curiozitate, este ca Soarele cand vine acasa, "ii striga indata maica-sii ca:
"ii miroase a carne de om."Daca  Soarele scoate aceasta exclamatie, inseamna ca el vorbeste de un om care a murit-este explicatia data acestei afirmatii de exegeza,sau, spunem noi, se refera la o fiinta omeneasca care se indreapta catre Egipt, considerat inca din vechime, ca o tara a mortii. Sirenele vorbeau si ele de tinutul lor plin de trupuri putrede de oameni.Perfect.Pe parcursul desfasurarii narative, ni se arata chinurile la care sunt supusi copiii lui Israel in Egipt.
"Iesi de acolo imparatul furnicilor, si Blanca Flor ii porunci sa aleaga indata tot graul, boabele de o parte si pietricelele de alta.
-E usor ce-mi ceri stapana!-raspunse imparatul, si porunci indata sa se adune toate furnicile.Cat ai clipi din ochi, mantuira toata treaba."-incheiat citatul.
Am aratat in celelallte eseuri, ca imparatul furnicilor, era Ahile, el fiind si participant la razboiul troian in fruntea furnicilor sale.(mirmidonii=myrmex=furnica.)In acelasi timp, citirea ebraica a numelui Ahile, (de la dreapta la stanga,)ne da cuvantul Eliha, adica forma alterata a pluralului numelui lui Dumnezeu care inseamna:"Cei puternici".Eu as putea adauga fara sa gresesc prea tare inca doua variante de citire posibila:Cei mici si puternici, dar si cei multi si puternici, conform proverbului ca "unde-s multi, puterea creste."Este interesant ca aici, povestitorul ne ofera o alta ipostaza a furnicilor, nu trecand un pod ca in Povestea lui Harap Alb, ci efectuand diferite munci.Poate chiar construind piramidele, acele morminte temple fastuoase ale faraonilor egipteni. Furnicile care muncesc aici in frunte cu Dumnezeul lor, vor trece mai tarziu peste Marea Rosie ca pe un pod, asa cum se va intampla in Povestea domnului Creanga.
Trecerea peste Marea Rosie, este prezentata insolit in poveste.Faraonul, tatal fetei, ii porunceste lui Alan sa-i aduca un diamant valoros pe care acesta l-a pierdut in mijlocul marii.Numai ca gasirea diamantului, implica un scenariu de-a dreptul straniu, daca nu este inteleasa semnificatia de simbol a intamplarii povestite:
"Cand o sa fim in larg(in largul marii) scoate-ti pumnalul si taie-ma bucatele! Arunca-le in apa, in toate partile si ca sa sa nu adormi pana ma intorc eu, sa canti la chitara."Intr-o frumoasa legenda amintita de doamna Sabina Ispas, (Preaminte Solomon/legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif), numita "Cat cantareste mintea femeii/Solomon si plugul de aur,pg.193, mama sa, (zeita Gaia)l-a blestemat in felul urmator:
"Sa te duci, sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului(alte versiuni se refera in mod explicit la fundul marii, si aici este vorba de Marea Rosie,) ,si din surcele sa scoti glas de fata mare."Solomon, dupa aceea, pleca si pribegind pe malul unei mari, de urat, stranse surcele si-si facu o vioara(este vorba despre steaua calauzitoare sau fluierul pe care Dumnezeu il da lui Pacala(copiii lui Israel, ).din care cantand si-alina durerile(din surcele glas de fata mare/steaua calauzitoare) Diavolului, placandu-i mult cantecul de vioara(este vorba de Dumnezeu, nu de diavol) iesi din mare si ii ceru lui Solomon sa i-o dea lui.Solomon i-o promise, cu conditia de a-l purta in inaltul cerului si al cobori in fundul pamantului."
 Dupa trecerea cu succes peste Marea Rosie, Moise si copiii lui Israel, au cantat Domnului, cantarea aceasta:
"Voi canta Domnului, caci si-a aratat slava.A napustit in mare pe cal si pe calaret.Domnul, este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda."-s.a.m.d.(Exodul, 15;1-21).
De ce Blanca Flor este taiata in bucatele? Bucatile din femeie, sunt copiii ei.Aici este vorba de trecerea copiilor lui Israel prin mijlocul marii.De aceea, Blanca Flor ii cere lui Moise/Alan, sa o taie in bucatele.Pentru ca repet, ceea ce se rupe dintr-un intreg, in cazul acesta dintr-o femeie, nu se leaga de nici o ciopartire rituala, ca taierea unei victime atunci cand o armata intra printre jumatatile ei intr-o cetate.Sunt bucati ale trupului ei, adica sunt copiii ei.Copilul se naste din pantecul unei femei, este o bucatica din femeia care l-a nascut.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2009, 15:43:50
Omu Bolnav,-colectia Ionel Oprisan
Spre deosebire de varianta basmului povestita de informatorul Zamfir Damian din Dabuleni Dolj, varianta pe care am analizat-o mai inainte,"Omu Bolnav", a lui Marin Condoi zis Meri(Marin) din Celei, Corabia, ni se pare mult mai simplificat.Mai nuantata apare descrierea calatoriei spre lumea cealalta.Trei frati au acelasi vis si pleaca ajungand la o groapa mare si urata aflata la marginea unui camp, prin care fratele cel mic trece (sau face legatura) cu lumea cealalta.Cunoscand continutul basmului "Inima putreda, "putem spune ca basmul incepe cu invocarea spiritelor mortilor in tinutul cimerian de catre Ulise, cand printre acestea va aparea si spirutul lui Atrid Agamemnon, asa cum am mai spus.Se pare ca nu toate gropile sau fantanile seamana unele cu altele.Spunem asta pentru ca noi am fi fost tentati mai inainte sa consideram groapa, fantana, prapastia sau pestera care face legatura dintre lumea noastra si lumea cealalta, un bun care apartine numai lui Iosif.Trebuie sa recunoastem ca ne-am inselat.Sigur, toate aceste lucruri isi pastreaza functia, de loc de trecere, dar contextul in care se savarseste aceasta trecere poate fi total diferit.Chiar si numarul de frati: trei, poate deveni prin cantitatea sa, simbolul divinitatii, al multimii(uneori numarul de frati este mai mare de trei, devenind sapte sau o suta), dar si al coalitiei aheene indreptate impotriva Troiei, alcatuita din mai multe semintii coalizate pentru atimgerea unui anumit scop.
Sfintele traditionale, care apar in perioada periplului lui Ulise,sfanta Vinere, sfanta Sambata si Sfanta Duminica, pot reprezenta in egala masura prezenta femeilor care se interpun in viata eroului grec impiedicandu-l sau ajutandu-l sa ajunga la destinatie, in cazul de fata aceasta fiind tinutul cimerian al mortilor unde Ulise se va intalni cu spiritul proorocului, dar si cu acela al lui Agamemnon.Mergand din directia sau perspectiva Homerica a interpretarii basmului, celor trei femei le corespund in epopee cel putin doua:Calipso si Circe.Urmeaza in basm intalnirea dintre Ulise si Atrid, acesta din urma ii povesteste lui Ulise cum a fost omorat de sotia sa si de Egist.Iar Omul Bolnav, il avertizeaza pe Ulise sa se pazeasca atunci cand va ajunge la randul sau acasa , pentru a nu pati la fel ca si dansul.Acest avertisment , care va duce la cunoasterea riscului, il face pe Ulise sa omoare moartea care se putea contura ca un destin pentru el, impiedicand in felul acesta ca lucrurile sa se petreaca intr-un timp real.Este o chestie ciudata, pe care nu stiu cum sa o spun mai bine.Interesant este ca Agamemnon il asteapta pe Ulise de noua ani sau noua ani si jumatate, perioada cronologica amintind de durata razboiului troian.
Omorand scorpia care ii furase inima, Omul Bolnav se insanatoseste si ii propune lui Ionel sa vina in lumea cealalta sa locuiasca acolo toti trei, pentru ca are trei fete frumoase pe care doreste sa le marite.Ulise ii aduce si pe fratii sai in acea lume, flacaii se insoara cu fetele, se fac niste nunti de pomina si toata lumea a fost multumita.Dar noi ne gandim si la viata lui Iosif si la Egiptul antic, si ne intrebam daca nu cumva, povestitorii nu au facut decat sa astearna mai multe picturi, care s-au suprapus pe acelasi cadru.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2009, 16:12:10
Voinic Inflorit
Este al treilea basm din colectia Ionel Oprisan.(volumul al III-lea de basme.)In linii mari, atiunea se invarte in jurul lui Voinic inflorit si al (magaoaiei) unei fete foarte frumoase care ii fura inima din piept.In momentul cand spui"Voinic Inflorit",te referi la un om care a murit si pe mormantul lui cresc florile.Este sinonim cu Inima Putreda si cu Omul Bolnav.Vazut din aceasta perspectva, basmul este un apocrif al Odiseei lui Homer (strigatul,sau zbieratul, aparand de mai multe ori mentionat in Iliada).Pentru ca, repetam,apare central,figura voinicului, imagine de fapt a lui Atrid Agamemnon ucis de sotia sa Clytemnestra.Locul unde se intalneste Ulise cu acesta, chiar daca nu ni se spune in mod explicit, este tinutul umbrelor, sau tinutul Cimerian, unde regele Itakai este trimis sa cheme cu mijloace rituale, spiritele celor defuncti, pentru a afla drumul spre patria lui, Itaka.Basmul debuteaza cu rapirea celor trei fete ale popii, care s-au luat dupa brazda zmeilor si nu au mai ajuns pe brazda facuta de tatal lor la camp, unde acesta ara cu plugul.Dar rapirea, chiar daca este reprezentata sub o forma unei triple rapiri,ne aminteste de rapirea legendara a Elenei, sotia lui Menelaos.Ulterior, din aceeasi stirpe(, se va naste si baiatul care isi va salva pana la urma surorile.Urmatorul motiv care apare in basm, dupa disparitia celor trei surori, este "zbieratul".
"Cand s-a dus preoteasa si ea la apa, a auzit un tipat, -un tipat, un zbierat.S-au starpit( de acel tipat grozav), vaci, s-au starpit oi, s-au starpit femei, s-a starpit si preoteasa lui popa."
Tipatul se aude in Iliada de mai multe ori, legat de imprejurari si personaje diferite.Noi o sa va amintim despre tipatul pe care l-a scos zeul razboiului Ares, pe campul de lupta,cand s-a confruntat cu eroul Titid Diomede.(Numele este pe intelesul Dvs, daca il veti citi astfel: Ti-tid(deus), Dios(Deus)-Medes(Mezilor).In felul acesta, numele eroului devine:
"Zeul-Ti Zeul Mezilor."sau din perspectiva in care este scrisa epopeea(care e de origine greaca)-Zeul Ti, cel care se lupta cu zeul Mezilor."Ori pe zeul Ti, il vom mai intalni si sub numele unui erou grec, al carui nume este, Tezeu.(Ti-Deos.)
Si acum ascultati:
"Da tipat atunci ferecatul
Ares, cat ar tipa in razboi, pana la noua sau zece
Mii de barbati luptatori,cand setea de harta-i aprinde.
Cum l-auzira, troienii si-aheii statura de groaza
Toti tremurand , asa groaznic fu racnetul cruntului Ares."
(Iliada George Murnu, pg.154)
Exista in Voinic Inflorit, un motiv folcloric mai deosebit.(Asupra frigului si a caldurii excesive, trebuie sa mai reflectam).
"Mai merge ce mai merge, da-ntr-o campie mare.Campia aia era toata plina numai de oase.Daca adia(lovea) cu copita calului un os, toate oasele se luau dupa el si-l omorau."
La un moment dat strabatand in goana acest tinut monstruos, calul atinge totusi din greseala un os si toate oasele se iau dupa ei."Si el atata a fugit, atata a fugit, ca nu au mai avut putere oasele.Ca daca era la mijloc, il omora.S-au asezat oasele, la locurile lor"-incheiat citatul.
Aceasta scena stranie prin dinamica lucrurilor moarte, se regaseste in Odiseea.Ce-i spune Circe, lui Ulise?
"Intai si-ntai, sosi-vei la sirene
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa nu se mai intoarce
Si nu-si mai vede pruncii si femeia,
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
(Odiseea, pg.286)
Spuneam altundeva ca sirenele sunt preotii cei mari din Heliopolis, iar osemintele dintre care isi canta stiinta lor, este Tara Egiptului, care la fel ca si in Vechiul Testament era vazuta ca un mare tinut al mortii.
Urmeaza motivul Sefora, cu corespondent Biblic, care ne nedumereste, apoi motivul Aparitiei, in care Voinicul Inflorit/Agamemnon povesteste cum a fost ucis de Clytemnestra, si avertizarea data lui Ulise, omorarea Scorpiei,-distrugerea ei intr-un plan virtual, pentru ca lucrurile sa nu se realizeze asa si in realitate, iar pe final, aparitia motivului mamelor monstruoase, prefacute in zgriptoroaice care au mancat tot satul.Una dintre mame era a lui Voinic Inflorit si cealalta a lui Ulise.Eu cred ca aceste mame monstruoase sunt cei doi monstri , Scylla si Caribda, asa cum sunt cele doua surori care apar in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a lui Petre Ispirescu.Si aici, cu taierea capetelor celor doua mame monstruoase, se termina basmul.
Ciudatenia cu care ne confruntam in cadrul basmului se refera la suprapunerea a doua tipuri de motive, unul avand o valoare vetero-testamentara si al doilea venind dinspre epopeile grecesti Iliada si Odiseea lui Homer.Speculatii se pot face multe.S-ar putea ca cele doua curente culturale sa se fi intalnit pe teritoriul tarii noastre de unde si caracterul cultural hibrid al celor doua basme.S-ar putea insa la fel de bine ca motivele sa apartina aceleiasi surse, sau aceluiasi intreg, care a ajuns la noi prin cele doua cai despre care am amintit.
Culegatorul,  Ionel Oprisan, dupa fiecare basm depanat, a stat de vorba cu fiecare povestitor in parte, ca sa afle anumite amanunte care erau cuprinse in basm, dar nu erau suficient explicate.Desigur ca o astfel de discutie este foarte interesanta, dar ne indoim  de eficienta ei.
"-Cine era, de fapt Inima Putreda?"
Intrebarea este perfect valabila, dar  raspunsul este foarte greu de dat  de exegeza, si chiar de cel care povesteste si cunoaste basmul , pe care  l-a reconstituit memorial din elementele primare sau il povesteste la mana a doua sau chiar a treia. Fiindca iata ce spune povestitorul, Zamfir Damian din com.Dabuleni, Dolj:
"Inima Putreda asta, a fost tot un bogatas,(raspuns perfect, tinand seama de faptul ca el il reprezenta in palierul legendar pe Agamemnon, iar in palierul istoric, pe regele persilor Xerxe I.), n-a fost cine stie ce.(raspuns negativ.)Si el prin vanatoarea asta se inaltase la un rang foarte mare.(Raspunsul este valabil, numai ca aici povestitorul isi aminteste memorial de Nimrod, despre care se spune:
"Cush, a nascut si pe Nimrod.El este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant.El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului.(...) El a domnit la inceput peste Babel, Erec,Acad si Calne, in tara Shinear."Exprim o parere personala atunci cand spun ca Biblicul Nimrod despre care se vorbeste in Geneza, este de fapt regele asirian Ashurbanipal/Ashur-Bani-Apli, care a domnit in tre anii 669 -626 i.d.H., si despre care Horia Matei scria in Dictionarul "Civilizatiilor orientului antic":
"... este unul dintre putinii suverani asirieni (poate chiar unicul), care in afara de vajnic razboinic si pasionat vanator, sa fi fost si un om de aleasa cultura.)"
In subconstientul povestitorului, se gaseste intiparit deja mesajul biblic la care povestitorul isi gaseste salvarea si cand povesteste si cand incearca sa dea explicatiile cerute.
In aceeasi masura, povestitorul, este tare departe atunci cand vorbeste de modul in care Inima putreda si-a pierdut si respectiv si-a recastigat inima.Sunt interpretate lucrurile la voia intamplarii, mai degraba la nivelul unei fantezii puerile.Aceleasi raspunsuri hazardate si lipsite de logica sunt date de povestitor(chiar daca nu este acelasi), si in cazul unor intrebari de genul:
"-Cum este taramul celalalt, nea Marine?" Raspunsul, se leaga de transmiterea memoriala din batrani, ceea ce nu salveaza cu nimic celelalte interventii personale ale povestitorului.Pentru ca atunci cand vorbim despre un astfel de taram, acesta pare sa fie localizat undeva mai degraba in centrul sau sub scoarta pamantului, ceea ce va duce alaturi de alte informatii deformate, la teoria pamantului gol .Eroii gasind accidental sau voit o astfel de intrare, pot intra in acest spatiu inversat,care se mai numeste si lumea neagra, unde exista oameni, plante, animale neobisnuite, capabile sa faca rau celor din lumea vie.De foarte multe ori aceasta lume, se identifica cu lumea infernala a lui Pluton, desi aceasta lume este strict fictionala.Lumea cealalta exista ca realitate obiectiva ea gasindu-se pe partea cealalta a curburii terestre, despartita de lumea noastra de apele marilor si oceanelor.
Marginea lumii este vazuta in mod logic ca fiind aceea marginita de apele marilor sau oceanelor.Lumea cealalta este o lume reala, aflata in acelasi spatiu cunoscut terestru.De cele mai multe ori, aceasta lume se gaseste in Egipt dar si in Orient.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2009, 16:15:46
Povestea cu Omu de Fier, cu Vioara de Unde Nu Stiu.
Este urmatorul basm din colectia domnului Ionel Oprisan. Este un apocrif al Odiseei lui Homer.Afirmatia  se bazeaza pe existenta in discursul narativ al basmului, a trei motive folclorice care pot fi regasite in epopeea lui Homer.Aceste motive, sunt:
-1)Motivul Clytemnestra.
-2)Motivul tragerii la tinta.
-3) Motivul sirenelor.
Ceea ce trebuie ca cititorul sa retina de la un basm, este ca el nu opereaza in aceeasi ordine cu motivele folclorice asa cum sunt fixate ele in cadrul epopeei sau modelului cel mai apropiat de arhetip, ceea ce poate deruta cercetarea.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2009, 16:23:10
Povestea cu Fascul
Basmul lui Ionel Oprisan, este un apocrif Vetero-Testamentar.Spunem aceasta, deoarece in cadrul lui, distingem un numar de aproximativ patru motive folclorice, care au arhetipuri regasite in Biblie.Este vorba despre:
-Motivul furtului Soarelei si a lunii.
Acest motiv se regaseste in doua variante.Primul este acela al intunericului de trei zile, cand s-a produs o eclipsa totala de soare, sau soarele a fost ocultat din diferite cauze cosmice sau meteorologice locale.Cu toate acestea, literatura de specialitate, foloseste pentru raptul cosmogonic, sau furtul astrelor, o perioada istorica mai apropiata de noi, care se refera la cucerirea Israelului de catre Nabucodonosor si tararea copiilor lui Israel in robia babiloniana.Chiar daca foloseste aceasta istorie din colindele si baladele care au ca tematica raptul cosmogonic, exegeza, nu foloseste aceasta explicatie corecta, pentru a lamuri cititorul despre ce este vorba, pierzandu-se in generalitati fara nici o finalitate concreta.
-Motivul fierarului/sau al covaciului batran.
Este motivul lui Dumnezeu.El apare in Biblie cand Moise s-a dus la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.Exista aici, o referire dubla, la imaginea lui Dumnezeu aparand din rugul de flacari:
"-Mai covaci, sa-mi faci si mie un buzdugan de doua mii de ocale."
Dupa ce a facut buzduganul, l-a rugat pe covavi/Dumnezeu, sa il bage pe foc.
"Si acolo, buzduganul era bagat in foc, (...) si era rosu cum este para focului."
Am spus ca prima imagine a buzduganului bagat in focul covaciului, este de fapt imaginea lui Dumnezeu care ii vorbea lui Moise din rugul in flacari.
Dar a doua imagine care se desprinde de aici este aceea a lui Moise.Ne reamintim ca de fiecare data cand Moise vorbea cu Dumnezeu, fata lui emana lumina, fapt ceea ce a facut ca la un moment dat Moise intorcandu-se in tabara sa isi acopere fata. Acelasi motiv se repeta si in urmatorul text :
"Frate-sau ce-i spunea?-ala micu.
-Frate eu raman aici la covaciu asta.Ma duc cu oile, ma duc cu caprele la acest covaci, si tu mergi mai departe unde mai ai de gand sa mergi."
-Un alt motiv, este "motivul Sefora"
"Baiatu, stand aici, de atata timp langa covaci, a mers cu oile, a mers cu caprele, pe unde-a stiut el sa mearga, si covaciu avea o fetita si (flacaul) a cam prins drag de ea.Si nu mai vroia sa mai plece Neculai de acolo, nici in ruptul capului." Interesant este faptul, ca vorbind despre fata covaciului, povestitorul se gandeste de data aceasta la Ietro, preotul madianului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2009, 16:43:19
SPIC DE GRAU

Basmul  face parte din colectia Ionel Oprisan.Este un apocrif vetero-testamentar, care poate fi pus in evidenta, datorita motivelor folclorice continute, regasite in Vechiul Testament.Dupa introducerea in versuri, basmul vorbeste de primul motiv, acela al fetelor, sau mai bine zis al imparatului care are mai multe fete.
"Zice c-a fost si el un imparat.Acest imparat avea si el trei fete."
In eseul inchinat "Povestii lui Harap Alb", am aratat ca mentiunea se refera la imparatul (Faraonul) Egiptului.In Biblie se mentioneaza politica demografica a faraonilor din Egipt, de a da prioritate la nastere  fetelor decat baietilor, aceasta deoarece fetele, sunt mai slabe, atat ca forta fizica, cat si ca organizare sociala, ceea ce impiedica posibilitatea ca in cazul unei inmultiri excesive  acestea  sa detina privilegiul puterii.Comparativ, am aratat ca numitii copiii ai lui Israel, se auto intitulau "cei puternici", nume capatat chiar si de divinitate(Elohim=Cei puternici), prin care se sublinia pe langa un alt nivel de agresivitate si faptul ca acest popor era alcatuit spre deosebire de egipteni, si din barbati.De aici si acea legenda colaterala a amazoanelor care isi omorau copiii de sex masculin, lasand numai fetele sa traiasca.O alta baza de discutie o pot constitui surorile Seforei.La un moment dat ne intrebam daca nu cumva, exista o fictiune Biblica legata de regele preot al Madianului care are numai fete, prin acesta, intelegandu-se tot un mit pornind de la istoria Egiptului antic si de la faptul ca regii Egipteni agreeau mai mult fetele decat baietii.Din aceasta perspectiva, faptul ca Moise ii alunga sau bate pe ceilalti pastori, ajutandu-le pe fetele lui Ietro, ne face sa ne gandim la omorarea prin inecare a copiilor de sex masculin prin inecarea in Rau(Nil).Deci, am avea doua imagini diferite ale aceluiasi obiect.Tot aici, putem sa reamintim si de Ahile, care a fost dus de mama sa Thetis, la regele Licomede, pentru a fi ascuns printre fetele acestuia.Aceasta, pentru a impiedica oracolul care prevedea moartea eroului daca acesta ar fi participat la razboiul troian.
Al doilea motiv interesant, este acela al "rapirii fetelor de imparat".Cartile istoricului Herodot, fac aluzie la acest obicei barbar, punandu-l pe seama diferitelor popoare , printre care se gasesc si fenicienii.O scena de acest fel este povestita de Ulise la sosirea lui in insula Itaca.Se pare ca nici egiptenii nu erau straini de asemenea practici, din moment ce Biblia povesteste o asemenea intamplare pusa pe seama lui Avram si a sotiei sale Sarai, cand acestia, in urma unei secete cumplite anterioare celei care i-a facut pe fratii lui Iosif sa vina in Egipt, au facut o calatorie asemanatoare.
"Cand era aproape sa ajunga in Egipt, Avram i-a zis nevestei sale Sarai:
"-Iata, stii ca esti o femeie frumoasa la fata.Cand te vor vedea egiptenii, vor zice:"Aceasta este nevasta lui!" Si pe mine ma vor omori, iar pe tine te vor lasa in viata. Spune rogu-te ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta si sufletul meu sa traiasca datorita tie."
Aceeasi intamplare este pusa tot pe seama lui Avram si a lui Sarai, dar in legatura cu imparatul Gherarei, -Abimelec.
Exista si o varianta greaca a rapirii femeii lui Avram, care se intampla tot in Egipt, si este pusa de data aceasta pe seama lui Paris si a Elenei, care ajung in mod intamplator aici, in urma ratacirii lor pe mare, sau a unui naufragiu.La nivelul basmului, raptul se savarseste de catre zmei (imagine care-i reflecta pe faraonii Egiptului) iar victimele(femeile) sunt duse pe lumea cealalta(in Egipt.Aceasta tara fiind considerata ca fiind Lumea cealalta sau Lumea Mortii.Din aceasta perspectiva, ar trebui ca sa fie reganditi regii si reginele egiptene, ele fiind imagini emblematice a zeului si respectiv a zeitei infernului, corespodentii grecesti ai lui Pluton, Hades, Tanatos, Persefona.)Cel mai clasic basm al acestui conflict dintre lumea noastra si lumea infernala, s-ar putea reduce la urmatorul model repetabil:
"O fata de imparat sau o sora, este rapita de zmeu( sau de zmei,daca fetele sunt mai multe,).Zmeul este stapanul lumii infernale.Relatia care se stabileste intre victima si rapitor este aceea de casatorie.Imparatul cere ajutorul vitejilor sau viteazului care se incumeta sa mearga acolo sa o aduca inapoi pe fata rapita, drept recompensa oferind insasi fata in casatorie, si jumatate de imparatie aducatorului.Se gaseste intotdeauna cineva care sa coboare in lumea infernala.Casa zmeului este pazita de catre acesta care dispune de niste puteri fantastice.Fat-Frumos ajutat de fata reuseste sa-l invinga pe zmeu (sau pe balaur) ajunge la fata si o ia in casatorie.Daca flacaul nu se intoarce, el devine stapanul lumii infernale.Daca se intoarce, primeste fata ca premiu si jumatatea de imparatia promisa.Ceea ce se contureaza astfel in basm, nu este un model imaginar, asa cum s-ar gasi unii sa sustina.Modelul in diferite variante se regaseste si astazi, fiind daca vreti, nu numai un model cultural, ci si unul istoric.Repetarea lui in timp, a distrus granita dintre real si imaginar, in felul acesta, el putand fi pus pe seama oricarui arhetip, fie de natura culturala, fie istorice.
Exemplu.
-Avram si Sarai.Se indreapta catre Egipt, si Sarai este dusa la curtea lui Faraon pentru ca este foarte frumoasa ,menita sa fie concubina a acestuia.Din diferite motive, faraon o restituie pe femeie sotului ei,dandu-i pagubitului diferite recompense.
-Elena din Troia.Este rapita de catre Paris de la casa grecului Menelaos si dusa la Troia.Se constituie o coalitie de viteji, care pleaca impotriva rapitorului si aici se duce un razboi sangeros pentru recuperarea ei, cu distrugerea si jefuirea cetatii.
-Modelul din basm: O fata este rapita, se pleaca dupa ea, hotul este pedepsit iar fata adusa acasa, unde viteazul se casatoreste cu ea si devine stapanul unei intinse (sau jumati de) imparatii.
-Iosif.Este prins de fratii sai si sechestrat intr-o fantana, dupa care este vandut ca rob unor ismaeliti care se indreapta cu caravana catre Egipt.Aici Iosif ajunge mare prin calitatile sale si ii cheama si pe fratii si parintii sai sa vina sa locuiasca in Egipt.Dar aceasta ar constitui la un moment dat o jumatate de poveste.Reintoaecerea in lumea noastra este infaptuita de catre Moise si de ceea ce se numeste Exod.
Toata stiinta cercetatorului, consta in a descoperi modelul de care s-a servit povestitorul, si de a identifica intre mai multe modele asemanatoare, dupa motivele folclorice(care particularizeaza modelul), carei intamplari arhetipale ii corespunde basmul respectiv.Desigur, noi simplificam extrem de mult activitatea exegetului, care este mult mai complexa decat ceea ce sustinem noi aici.Dar sa ne intoarcem la basmul d-lui Ionel Oprisan.Urmeaza nasterea lui Spic de grau, locul piperului, sau chiperiului, care se rostogoleste pe jos si este inghitit din aceasta cauza de catre femeie, fiind luat de catre un spic de grau cules in gradina, dupa anumite criterii:
-Sa fie cules de catre femeia care vrea sa ramana insarcinata.
-Aceasta sa mearga in gradina.
-Mersul in gradina sa se faca dimineata cand noaptea si fortele malefice dispar, iar ziua abia incepe sa-si manifeste fortele germinatoare.
-Sa se aleaga spicul de grau cel mai inalt.
-Sa se frece spicul de grau in palma si semintele sa fie mancate.
Exista aici o fuziune care se produce intre sacru si profan, amintind intr-un fel de imaculata conceptiune.Elena Voronca spunea ca imaginea lui Hristos apare pe fata graului.Graul este de fapt Dumnezeu.De aceea painea pe care o rupe Hristos si o da discipolilor sai, este chiar trupul sau.Samanta, (boabele de grau,) este samanta lui Cristos.Ea are putere germinativa, pentru ca femeia este de fapt pamantul, Gaia, care este insamantata.Ne aflam aici in fata unuia dintre vechile mistere ale Demetrei.(Ge-mater, Mama-Pamant).Numai in felul acesta, sacrul se poate contopi cu profanul si poate sa se intample miracolul inmultirii care este unul dintre aspectele de manifestare ale sacrului.Greseala pe care o face uneori, si credem noi ca neintentionat exegeza, este ca nu urmareste ideia pana la capat.Daca vedem misterul conceptiunii, uitam ca moartea, este in conceptia vechilor greci, o reintoarcere a samantei in pamant, pentru reluarea ciclului.Defunctii sunt restituiti Zeitei Mama, Gaia, sub forma fetala, acoperiti cu sange (amitind pierderile de sange care insotesc nasterea, ) sau cu vopsea rosie, care este un substitut al sangelui dar in acelasi timp, o imagine concentrata a zorilor, pentru ca omul se naste in alt mod din groapa funerara care este deschiderea pantecului zaitei Mame, intr-un alt plan, si anume in planul universal.Sau, esate o vraja, un ritual, prin care comunitatea pregatea o noua renastere a unuia dintre membrii ei.
Hranirea cu lapte pe sub pragul casei, se refera tot la Zaita Pamant.
Nu femeia alapteaza copilul,ci zeita Mama.Femeia care alapteaza, reface memorial o scena mitica, anterioara activitatii omenesti, cand casele nu existau si gestul alaptarii se savarsea numai in natura.
In sfarsit.Pleaca baiatul in lume.
"Mergand el prin paduri si prin pustietati, a dat intr-o padure rosie de un om rosu, care statea pe o piele rosie."
Dar culoarea rosie este culoarea Feniciei, a Canaanului, a Egiptului antic.
Diavolul este intotdeauna rosu sau are in structura lui biologica, sau in hainele sale, ceva de culoare rosie:o ureche rosie, parul rosu, etc.
Infernul, este de culoare rosie, culoarea focului adancurilor.
Cand Moise s-a dus la muntele lui Dumnezeu, Horeb, Dumnezeu statea in mijlocul unor maracini care ardeau si nu se mistuiau.Culoarea acestui ansamblu daca ar fi prezentat pictural, ar fi rosul. Ca sa nu pun cititorul prea tare pe ganduri, omul rosu din poveste, este Dumnezeu din Biblie.
Pielea rosie pe care el sta, este imaginea maracinilor care ard fara sa se mistuie..Imaginea aceasta a Tatalui Creator, este dublata de Mama Creatoare, femeia rosie, care si ea la randul ei sta pe o piele rosie.Este , am putea spune, imaginea feminizata a lui Dumnezeu, sau chiar a perechii primordiale, Adam si Eva, care au fost facuti din lutul rosu al Canaanului.Este interesant faptul, ca totusi povestitorul, se refera la caderea in pacat a perechii divine, Adam si Eva.Ajungand la una dintre surorile lui, flacaul da cu buzduganul in marul de alama si il reteaza de la mijloc.El va repeta acest lucru inca de doua ori.Eroul nu face decat sa distruga legatura ancestrala a unei omeniri cantonate in acea stare perpetua de incremenire, taie legatura mistica dintre cer si pamant, distruge sexul tatalui sau si impinge cu acest gest al sau lumea spre evolutie, o obliga sa iasa din incremenirea aceea primordiala.Cu toate ca surorile sale sunt pe primul loc in ordinea urgentei, Spic de Grau, a plecat in cautarea Fetei Sprancenate, cu intentia vadita, de a o lua de nevasta.
Avem de a face cu doua basme, inadite una de alta.Primul, se refera la fetele de imparat rapite si duse in Egipt, ca o imagine a unor obiceiuri sociale de reglare demografica stravechi, la faptul ca imparatul/Faraonul Egiptului are numai fete, dar si la surorile Seforei.Al doilea basm, este o cautare a Fetei Sprancenate, care se dovedeste o amazoana inflacarata care trebuie bine strunita, apare rapirea fetei si omorarea sotului, secventa care se intampla in Biblie legat de regele David si pacatuirea acestuia cu Bat-Sheba, sotia lui Urie, pe care David il trimite sa asedieze o cetate, cu scopul vadit de a-l pierde pe sotul Bat-Shebei.Ceea ce se intampla.Primul copil din aceasta legatura extraconjugala, va muri dupa nastere, dar al doilea, facut cu aceeasi femeie se va numi Solomon si va fi unul dintre cei mai importanti regi ai evreilor.Ne-a venit aceasta idee, deoarece Spic De Grau, va ridica alaturi de paletele tatalui sau, alte palate.
"Plesneste baiatul din bici, face casele lui de aur langa casele lui taica-sau".
Este vorba despre cladirea caselor regelui Solomon si a templului care ii va purta numele.Din aceasta perspectiva, Fata Sprancenata este sotia egipteana a lui Solomon, care apare in Cantarea Cantarilor din Vechiul Testament.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:03:41
Povestea cu Piparus.

Se numara printre formele clasice ale basmelor despre Exod.In felul acesta, basmul este un apocrif al Exodului Biblic, respectiv, este un basm vetero-testamentar.Ne dam seama de lucrul acesta inca din titlu:"Povestea cu Piparus."Inca de aici, termenul de Piparus, Chiparus, Piperus, introduce acea dubla imagine a omului cu "copii multi", sau numai cu "copii,"ca o referire la o noua semintie(vezi cuvantul samanta din care deriva termenul celalalt), care se naste si incepe sa modifice structural prin propria prezenta, lumea.Motivul "Piparus", se poate regasi in motivul"omului cu copii multi".Am spus:"Se poate regasi", dar de fapt ne gandim la o identitate.Si intr-un caz si in altul vorbim despre acelasi lucru.Urmeaza furtul fetelor surori, de catre cei trei zmei.Nasterea lui Piparus dintr-un bob de piper nestamparat, cresterea lui ca din apa, alaptarea lui pe sub pragul casei, aflarea secretului existentei surorilor rapite.In legendele solomoniene povestite de Sabina Ispas, secretul ia forma de blestem. Apare si aici podul pe care zmeul se poticneste-cu referire la trecerea peste Marea Rosie, apoi intalnirea dintre Moise si Dumnezeu, cand chipul liderului copiilor lui Israel incepe sa lumineze la fiecare intalnire cu Domnul.
"Imediat a ajuns intr-o localitate acolo la un fierar, si-i spune fierarului:
-Baga un fier cat de mare acuma in foc imediat ca vine mama zmeilor dupa noi."
Asa cum am mai spus, acest motiv se regaseste si in Biblie:
"Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai cu cele doua table ale marturiei in mana.Cand se pogora de pe munte nu stia ca pielea fetei lui stralucea , pentru ca vorbise cu Domnul"
Intalnirea cu Dumnezeu apare si in Greuceanu, din colectia lui Petre Ispirescu, unde eroul este inlocuit de imaginea lui din metal, varata in foc si inrosita pana la incandescenta.
Calu Carmon, ridica probleme de interpretare, asa ca nu vom discuta acest basm decat in momentul cand vom reusi sa spargem codul, adica sa stabilim corect relatia dintre motivele folclorice si arhetipurile care stau la baza basmului.Nu dorim sa mergem pe ghicite, de aceea vom reveni asupra acestui basm mai tarziu, atunci cand vom fi in stare sa o facem.Subliniem faptul ca primul motiv, acela al arborelui care facea mere de aur si era in fiecare anotimp vandalizat de catre zmei, este vetero-testamentar, fiind legat de primul capitol al Facerii, cand Adam si Eva sunt ademeniti de sarpe si mananca din arborele interzis al raiului.Asupra acestui aspect nu avem nicio indoiala.Si al doilea motiv, acela al rapirii sotiei imparatului, este vetero-testamentar, noi asimilandu-l cu patania pe care o au Avram si Sarai in Egipt.Motivul hainelor, este ceva mai obscur, deoarece al apare in Biblie legat de Exod,cand copiii lui Israel cer de la vecinii lor tot felul de lucruri (ceea ce am putea numi tezaurul Exodului) si haine.S-ar putea ca acest episod sa fie insa legat de cu totul altceva.
Alegerea calului, a incercarii fortei lui( din care vitejia baiatului iese putin cam sifonata,)pentru noi este putin mai obscura.Va trebui sa acordam acestui motiv folcloric, candva, mai multa atentie.Motivul palosului schimbat, apare si la Greuceanu.Acolo insa era legat de steaua calauzitoare-palosul, alteori buzduganul, reprezentand acea stea comata sau cu coada/cometa care a aparut in momentul iesirii copiilor lui Israil din Egipt.Sigur, faptul ca palosul avea mai multe puteri decat palosele celelalte facute de zmeu cu gand sa-l rapuna pe erou,(sau sa-l inlocuiasca cu acestea pe palosul cel vrajit/palosul Dumnezeu care echivala cu cea mai buna armata din lume, )este identificabil din punct de vedere simbolic.Ma intreb acum, daca moartea eroului, uciderea lui de catre zmeu, este o reluare in spatiul mitologic, a intamplarii cu David-Bat-Sheba si Urie, despre care am mai vorbit inainte.Cam asa am vedea noi pe scurt basmul, dar trebuie sa tinem seama de faptul ca in cadrul lui mai apar unele necunoscute care pentru noi nu sunt prea clare si vor trebui analizate cu o mare atentie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:08:39
CU TUGULEA

Este un basm din colectia domnului Ionel Oprisan.Informatorul basmului, este Tudor Fieraru, din Maldaieni , Teleorman, lautar.Basmul este vetero-testamentar.Ionel Oprisan, cuprinde acest basm in ciclul de "Basme Fantastice Romanesti" si face despre acest volum (al III-lea, urmatorul comentariu la sfarsitul cartii:
"Volumul "Inima Putreda",al treilea tom al seriei Basme Fantastice Romanesti, grupeaza naratiunile cele mai spectaculoase ale genului, infatisand de regula, descinderea diverselor personaje pamantene in afundurile spatiului infernal, intrevazut de popor ca o alta lume.
Locuita in general doar de figuri demonice, -zmei, gheonoaie, scorpii, balauri, etc., -si de zane sau fetele mirene furate, lumea paralela infernala , plasata de obicei sub pamant, traieste,(ca de altfel si lumea astral-edenica ) in aceleasi ritmuri si dupa aceleasi legi cu o accentuare voita a dominantelor simbolic-malefice.Este lumea coborarilor initiatice, si a intruchiparilor alchimice , imbracata in straiele fantasticului popular narativ."-incheiat citatul.
Din nefericire nu dispunem de primele doua carti ale exegetului.Ceea ce vrem sa spunem, citand ceea ce a spus Ionel Oprisan, este ca a facut o clasificare dupa niste criterii aparente, asa cum a facut la vremea sa Lazar Saineanu.Din aceasta cauza, clasificarea basmelor nu corespunde criterului realitatii transmise, ci anumitor aspecte formale.Basmele sunt fantastice, datorita valorii simbolice ale motivelor folclorice continute.Este ca o pictura pusa peste pictura mai veche a unui maestru.Potrivit normelor noastre de evaluare,aceste basme fantastice,-cu mici exceptii, -sunt basme cu carater religios, facand parte din categoria basmelor vetero-testamentare.Ele ne prezint o fata laica, dar sub aceasta pojghita saubtire, exista intreaga filozofie a omului religios, care povesteste despre Dumnezeu.
Basmul incepe cu motivul "vinelor furate de catre zmeoaica".
"Zgripturoaica care manca lume, i-a luat vinele de la picioare.Si daca i-a luat vinele de la picioare, s-a dus cu ele acasa.Asta, a ramas olog."
Motivul era la voga in antichitate si se pare ca a fost introdus la noi prin filiera greceasca, din moment ce il vom gasi si la greci:
(Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, pg.52Chisinau, Ed.Hyperion, 1990):
"Nu ramasese in Olimp decat stapanitorul Zeus, caci el s-a rusinat sa fuga.Ba a inceput, pe cat se spune, lupta cu monstruosul Tyfon.S-a razboit cu vitejie, lovindu-l fara ragaz cu fulgere si trasnete, si secera de diamant ce-o mostenise de la Cronos.Tifon invins, a tot fugit pana in tara Siriei.Dar aici, Zeus a facut greseala sa se prinda in lupta cu fiul Gheei, corp la corp.Serpii care se inaltau din coapsele gigantului, l-au prins pe Zeus, curmezis.L-au strans si l-au inlantuit.Atunci gigantul i-a smucit secera de diamant.Cu ea, i-a retezat lui Zeus muschii si nervii, pe de-a randul si l-a lasat neputincios.Apoi l-a luat usor pe umeri.L-a zvarlit intr-o pestera.Muschii si nervii i-a invelit in pielea unui urs vanat si i-a ascuns numaidecat sub bolovanii unui rau."
In Dictionarul de Mitologie, intamplarile acestea sunt expuse mult mai sec:
"Typhon-(etimologia numelui este incerta.In greceste exista un termen care inseamna,-" a fumega, a orbi pe cineva"-)Monstru fabulos din mitologia greaca, avand o suta de capete si serpi pe trup.(Nascut de Gaia de la Tartaros.), care a izbutit sa-l invinga vremelnic pe Zeus, taindu-i tendoanele si muschii bratelor si picioarelor, apoi incarcerandu-l intr-o pestera, de unde zeus a scapat , restabilit cu ajutorul lui Hermes si al lui Pan, dupa aceea, pedepsindu-si dusmanul, adica distrugandu-l cu trasnetul sau, si ingropandu-l sub muntele Etna."
Basmul "Cu Tugulea", numai prin acest simplu motiv si proiectia lui universala, devine un adevarat curs de mitologie hermetica.Vrem sa spunem ca el deschide nenumarate usi catre necunoscut, incat chiar si pentru noi reprezinta o surpriza neasteptata.Noi am deschis cu sfiala portile si stim ce se afla dincolo de ele.Va trebui sa facem o mica pauza ca sa vorbim despre aceste lucruri, pe care nu le cunoasteti suficient de bine, sau chiar nu le stiti de loc.Va amintiti ca in unele basme, pajura ii cere lui Fat-Frumos, pentru a-l aduce pe taramul nostru, sa-i dea paine si carne? La un moment dat, painea si carnea se termina mai repede decat ar fi trebuit si atunci, Fat-Frumos este nevoit sa isi taie carne de la picior si de la subtiori, ca sa-i dea pajurei, incat aceasta sa poata sa isi continue zborul.In cartea lui Tudor Pamfile, (-"Sarbatorile la Romani Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 2005, editie si introducere de Iordan Datcu,pg.114), Dumnezeu vazand puterile pe care le poseda Sfantul Ilie, ii spuse acestuia:
"-Culca-te Ilie si dormi.
Ilie se culca si adormi.Dumnezeu se duse si ii lua prin somn, o mana si un picior.
Tare-i si astazi Sfantul Ilie, dar asa de infricosat(infricosator) ca atunci, tot nu este(De fapt,-"nu mai este".)
Un alt tip de legenda, pune infirmitatea sfantului Ilie, pe seama Diavolului.
"Diavolul, s-a trantit cu capul de gheata, pana a spart-o si a iesit, si s-a repezit dupa el (dupa sf.Ilie,) cu un carlig, si l-a apucat de talpa piciorului.
Sf. Ilie a strigat:
-Ce fac Doamne, ca m-a prins de picior?
-Ce? Taie bucata -a zis Dumnezeu-si o leapada , c-oi face toata lumea asa.
Si mai sus iar l-a ajuns si l-a prins (diavolul) si de palma, si iar a strigat.Si Dumnezeu i-a raspuns:
-Taie si de acolo, ca voi face sa fie toata lumea asa cu scobitura in podul palmei."(pg.123,Tudor Pamfile).
Tot ceea ce ati citit aici Dvs., reprezinta lupta dintre Zeus si Typhon.Nu are importanta formele sub care se prezinta.Nu conteaza religia care si-a pus amprenta pe intamplare.Ea este aici cu Dvs.
Pentru cei care se indoiesc, reamintim ca numele Ilie, are in componenta lui forma arhaica El sau Il, care este de fapt numele lui Zeus.Moartea parintilor, de care este acuzat sfantul, se refera la detronarea zeului Cronos care ii era parinte, si pe care Zeus il va inlocui la conducerea universului.In acelasi timp, durata de zece ani cat va dura conflictul dintre Zeus si titanii care il sprijina pe Cronos, ne duce cu gandul la cele doua razboaie medice, dintre cetatea Atena si persi.
Sa spunem doua cuvinte despre motivul pasarilor:
"Ei au adormit, iar Tugulea a ramas de paza la cai.Dac-a ramas de paza la cai, l-a furat si pe el somnul.Cand l-a furat somnul, au venit trei pasari si au spus asa:"
Intrebarea noastra este:Cine sunt cele trei pasari?Raspunsul este clar: Hermes si Pan.A treia pasare era insasi Tugulea, care si el facea parte din lumea zeilor.Ori se stie ca simbolul zeilor la grecii antici, erau pasarile.De aceea Atena, spre exemplu, era reprezentata sub forma unei bufnite sau cucuvele.
Dupa iesirea din tara mortii-Egiptul, -este normal ca acesti copii ai lui Israel sa capete putere, pentru ca intr-un fel, au capatat viata.Apare acum motivul arderii in spate, care este nu atat zriuptoroaica, cat Dumnezeu ce-i insoteste pe israeliti noaptea sub forma unui nor dew lumina, iar ziua sub forma unui nor.Este de fapt vorba despre cometa despre care scria Rockenbach, intr-una dintre cartile sale.Este acea stea calauzitoare care ii indruma pe copii lui Israel prin desert.Este aceeasi stea care ii calauzeste pe magi catre Betleem.Este iarasi aceeasi stea care apare in oratiile de nunta romanesti.Ceea ce prima data este un obiect, in urmatoarele variante se transforma intr-un model.Ultimul motiv este acela al figurii inflacarate apartinand lui Moise.Numai ca aici, Moise apare sub forma unui buzdugan.De ce?Pentru ca buzduganul este un semn al puterii.Ori copiii lui Israel, se numeau ca si Dumnezeul lor,-"Cei puternici".Poate si ca o forma a unei realitati, dar si ca un aspect al trufiei omenesti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:13:43
IOANA VIVORANCA

La fel ca si basmul anterior, basmul acesta este un apocrif Biblic.Regasim aici,-dar intr-o forma mult mai explicita-motivul vinelor furate.Este acelasi motiv care apare si in mitologia greaca, dar trebuie sa fim atenti la faptul, ca mitul grec, al lui Zeus si Typhon, este ulterior realitatii egiptene a Exodului.Exista unele voci, care il considera pe Typhon, faraon al Egiptului antic, ceea ce ar da o oarecare istoricitate evenimentului descris si care se refera la Exod.Numele eroului,-Ioana Vivoranca, ne-ar putea deruta, daca nu ne-am aminti un lucru extrem de simplu, si anume, ca Ahile a fost ascuns printre fetele lui Lykomede, pentru a nu participa la razboiul troian.Ioana Vivoranca, este reprezentantul a catorva chipuri, totul depinzand de directia din care il privim, sau din ceea ce noi numim, perspectiva.Astfel, privit dinspre spatiul cultural grec, Vivoranca este Ahile, dar si Zeus.Grecii au dat cel putin doua variante legendare , daca nu vor fi ele chiar mai multe.In spatiul cultural ebraic, Vivoranca este Moise, dar si Dumnezeu.Plecand de la sursele informale grecesti( prin coloniile de la Tomis, Histria si Calatis,), intr-o forma crestinizata, il vom regasi pe Zeus transformat in Sfantul Ilie.Handicapul pe care il are Ilie, pleaca de la luarea vinelor lui Zeus de catre Typhon, si chiar daca aceasta intamplare se leaga aici de Exod, respectiv de trecerea peste Marea Rosie, nu uitam si varianta greaca a explicatiei care ne duce la Miltiade si la cangrenarea piciorului sau, intamplare care patrunde in mit sub forma lui Philoctet, dar o vom regasi si in miturile occidentale ale lui Tristam si Isolda.Mai vrem sa amintim aici faptul ca Moise si el avea un handicap de vorbire, ceea ce va face ca transmitatorul gandurilor sale sa devina fratele sau Aaron.
Urmeaza un al doilea motiv, acela al Exodului:
"L-a luat pana la apa aia acolo.(...) Cand a intrat in apa aceea, pentru ca stia prea bine ca zmeoaica ii aruncase vinele de la maini si de la picioare acolo, (...) s-a scufundat in apa si si-a cautat vinele.(...) Cand a iesit acest baiat din apa, a iesit un om de zece ori mai robust (puternic,) decat fratii sai.S-au speriat fratii sai cat de napraznic om a iesit din apa aceea."
Noi am spus asa, si repetam:deoarece Egiptul era un tinut al mortilor(uneori el este identic cu iadul, iar atunci cand un sfant sau chiar Isus scoate sufletele din iad cu ajutorul unei funii, se repeta ideea Exoidului) trecerea peste Marea Rosie, va insemna un fel de reinviere, a celor care reusesc sa o strabata in sens invers.Se intampla ceva foarte interesant.Zmeii au pe langa casele lor, doua categorii de ape.Una este a mortii(si se pare ca este legata simbolic de fluviul Nil), din care atunci cand bea cineva, uita de casa si de familie(vezi tinutul lotofagilor, unde mancatorii de lotus uitau de casa, dar si cantecul sirenelor unde se intampla acelasi lucru,).A doua apa este aceea a puterii.Cine bea din aceasta apa, capata puteri nemasurate.Este vorba despre simbolul Marii Rosii, a carei traversare, si reintoarcere la viata, dadea putere extraordinara celor care "beau" din ea.Mai putem aminti aici si de obiceiul Dacilor, care inainte de a pleca la razboi, beau apa din fluviul Dunarea, pentru a capata puterile ascunse ale zeului.
Vom vorbi despre al treilea motiv, motivul Seforei.
"Mergand ei cale multa, far'de seama, intr-o pustie mare, (...) au dat pe mosia aia (...) de-o casuta si-o baba batrana, cu trei fete."
Acest motiv al Seforei, este totusi destul de fragil in cadrul contextului, din moment ce pare sa faca referire la motivul Egiptului antic si al Faraonului.Astfel, Egiptul este reprezentat prin fetele babei, iar baba,-femeia batrana, incarcata de ani, il reprezinta pe Faraonul Egiptului.Informatia ca in Egipt traiau numai fete, este atat de puternica in subconstientul povestitorului, incat ea produce o mutare in ce priveste parintii fetei.Astfel, in locul barbatului tata, este pusa femeia mama, deoarece mamele sunt cele care se ocupa cel mai adesea de copii.Iar cand este vorba despre fete, exista un fel de pudoare a afirmatiei, un fel de minimalizare a valorii parintelui, care este inlocuit de femeie.Se specifica astfel ca imparatul batran, este de fapt o femeie batrana.Este interesant ca imparatul din basm, este recunoscut prin longevitatea sa(batran),decat prin alte insusiri.De altfel si in aria noastra culturala, a existat un domnitor care era subliniat prin acest epitet.Atentie insa si la cealalta semnificatie a termenului, deoarece, prin batran, se mai subantelege si "intelept".
Se continua ideea de Exod, prin prezentarea podului, pe care trec israelitii, si a lui Ioana Vivoranca ascuns sub pod.Urmeaza apoi descrierea luptei si a mortii zmeului.Este interesant aici ca podul, mai are si alte semnificatii, nu numai acela al trecerii comode dintr-o parte intr-alta a unei ape.Ceea ce ne-a intrigat inca de la inceputul studiilor noastre despre acest motiv, a fost aceasta inversare informala.In loc ca zmeul sa fie cel care cade in apa, cel care sta sub pod, este Ioana Vivoronca.De ce?Si atunci ne-am amintit de faptul, ca istoriceste, Egiptul se impartise in doua.Egiptul de sus, si Egiptul de Jos, sau Egiptul Deltaic.Hicsosii, ocupasera Egiptul de Jos, deci Delta Nilului, care era mai salbatica, dar in acelasi timp, satisfacea mai bine nevoile acestor navalitori pentru hrana si pentru intretinerea vitelor lor.Hicsosii care erau nimiti si printii turmelor, sau printii poastori, aveau nevoie de spatii verzi, care nu se gaseau din abundenta in Egiptul de Sus.De aici si ideea ca Ioana Vivoranca statea sub pod, adica in mlastinile deltaice ale Nilului, din care iesea sa se lupte pe neasteptate cu Faraon, rezultatele diind net in favoarea lui.Urmeaza motivul secetei, care se exprima ca si in Biblie(vezi viata lui Iosif si mai ales, interpretarile viselor lui Faraon, prin mancarea bivolilor grasi, a cuptoarelor de paine, si bautul vinului.Din nou subliniem faptul ca simbolica poate sa fie ceva mai extinsa, avand in vedere prin aceste produse consumate, prezenta hicsosilor in Egipt.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:17:45
Motivul rotii de foc
Despre acest motiv, de natura pur cosmica, s-ar putea scrie o carte.De fapt ca sa fim drepti, cate o carte se poate scrie despre fiecare motiv folcloric in parte.Abordarea probabil ca ar fi diferita, tinand seama de parerile fiecarui autor. Singurul lucru care s-ar omite in mod paradoxal, ar fi adevarul care isi are radacinile in realitatea inconjuratoare.Am folosit ca titlu, numai "motivul rotii de foc".desi initial adaugasem si:"motivul stelei calauzitoare".O sa va explicam imediat de ce.Cerul, a reprezentat intotdeauna un spatiu magic.Cei vechi au inteles un adevar extrem de simplu, ca pamantul, este legat cu mii de fire nevazute de cer(sau invers), ca toate fenomenele care se produc,creeaza un tot unitar.Sa amintim numai faptul ca luna si soarele si-au impartit cele doua domenii intre ele:ma refer la zi si la noapte.Sa ne amintim ca miscarea cerului pe bolta cerului printre constelatii, determina existenta anotimpurilor, ciclicitatea miscarii soarelui pe ecliptica, determinand o ciclicitate asemanatoare a anotimpurilor.Influenta cosmica asupra vietii terestre, este extraordinar de mare si de subtila, de multe ori, nici macar nu realizam acest lucru.De aceea religiile, mentioneaza o serie de intamplari, intr-un limbaj simbolic, in care evenimentele cosmice care se produc pot merge pana acolo, incat sa pedepseasca fiinta umana pentru faradelegile ei.Biblia spune foarte clar in rugaciunea pe care o adresam lui Dumnezeu:
"Precum in cer asa si pe pamant".Spatiul celest, nu a facut decat sa starneasca imaginatia oamenilor, dar in afara fanteziei lor interpretative, o serie de evenimente cosmice au fost urmarite cu o minutioasa atentie:mareele, sclipsele de luna si de soare, caderea balaurilor din cer, dintre care unii erau atat de mari si de inspaimantatori, incat faptele lor erau pe masura rautatii si a puterii de care dispuneau.Unele evenimente cosmice erau vazute ca niste semne viitoare, prin care insusi creatorul, aducea la cunostinta creatiei sale anumite lucruri care se vor intampla pe pamant intr-un viitor apropiat.Altele erau semne care trebuiau urmate.
Daca in Biblie, steaua calauzitoare a copiilor lui Israel, era vazuta ca un nor ziua(stalp de nor), si ca un stalp luminos noaptea, ceea ce aminteste de imaginea unei comete observate pe cer in timpul Exodului,la nivelul basmelor,(care in mare parte sunt niste apocrife Biblice),aceeasi stea are diferite aspecte: de candela sau lampa care arde fara sa faca nici un rau, de buzdugan, sau de sabie. Alteori, insusi personajele principale, Fat-Frumos si Zmeul i-au infatisarea de roti, care se infrunta pe cer victoria inclinand de partea uneia dintre cele doua tabere, cu prioritate, pentru eroul nostru pozitiv.Fiti foarte atenti insa, la faptul ca rotile in care se prefac cei doi protagonisti, sunt de fapt observatii astronomice reale ale unor ploi de meteoriti care au cazut pe pamant.Povestitorul, nu face intotdeauna diferentierea intre cele doua evenimente cosmice, pe care de cele mai multe ori le confunda.
"Ce facea? Se facea unul o roata si unul o roata.Si cand venea unul dintr-un deal si altul dintr-un deal, se bateau pana ramaneau capatanile roti. Iar se intrupau.Se faceau doua pare( de foc) si se bateau in aer.Se bateau, pana ramaneau coadele.Iar se-ntrupau si iar se luptau.Se faceau unul o piatra de moara, si unul(la fel)...Se bateau pietrele astea, pana cand se faceau tarana..."
O imagine similara apare si in basmele domnului Eminescu:
"Zice Zmeul:
-Hai, eu m-oi face o para rosie tu te fa o para verde."
Batalia cosmica intre stelele care cad, este de-a dreptul fantastica:
"Para rosha este zmeul, para verde e Calin,
Si in galbenu-ntuneric, ei se lupta cu venin.
Se-nfasoara, se desfasur, mestecand a lor vapaie,
Fulgerand umbra din codri, in a flacarii bataie.
Joaca-n juru-le dumbrave, cand in umbra purpurie,
Cand incremeneste parca, intr-o brum-adanc verzuie,
..............................................................................
Falfaiesc ca doua candeli, obositi, se-nvart, se-ncaier,
Si aproape-aproape stinse, s-urmaresc jucand prin aer.
"Urmele meteoritilor pe cer,-citim in Ghidul cosmosului, vol.I, pg.169 ,persista minute la rand, coloratia acestora variind intre portocaliu si verde."
Meteoritii care cad pe pamant, se impart in trei tipuri principale:
-sideritii(meteoritii ferosi)
-aerolitii (meteoritii pietrosi)
-siderolitii(meteoritii feropietrosi)
Cei mai numerosi sunt aerolitii(meteoritii pietrosi)
Sa ne reamintim ca cei doi combatanti, se transforma pe rand, in doua roti, apoi in doua pare de foc, ca in cele din urma sa se transforme in doua pietre de moara care se lupta intre ele pana se transforma in pulbere.
Aspectul cometelor si cel al meteoritilor, este spectaculos.Iata cum a fost descrisa cometa din 1527, de catre Ambroise Pare:
"Aspectul ei era atat de groaznic, incat a bagat spaima in suflete.Unii mureau de frica, iar altii cadeau la pat. Era un astru de o lungime neobisnuita, avand o culoare sangerie.La baza lui, se zarea o mana, care strangea o lunga spada de foc, cu trei stele in varf.Pe ambele parti ale acestui astru inspaimantator, se puteau vedea sabii, cutite si pumnale insangerate, iar printre ele se iveau chipuri de oameni schimonosite de durere, avand ochii holbati si parul valvoi."
Datorita aspectului pe care il aveau, cometele au fost asemanate cu sabia, palosul sau spada, cu buzduganul celor din vechime, cu o candela,sau cu celebrele la vremea lor, maturi ale vrajitoarelor.Nu este exclus, ca imaginea cometei, observata pe cer sa fi contribuit alaturi de alte informatii distorsionate, la crearea mitico- simbolica a "Zburatorului", mai ales ca unele definitii populare ale acestuia, il prezinta ca o aparitie piriforma,(vapaie cu cap uman), sau numai ca pe un sul de flacari.Sigur ca nu contestam si celalalt aspect,- al erotismului,- imaginea Zburatorului, fiind un simbol sexual, asemanator sarpelui.
Iata o aparitie insolita a Zmeului, care a fost observat chiar in zilele noastre, desi perspectiva din care este povestita intamplarea, pare stiintifico-fantastica, J.Allen Hynek, incadrandu-l in "Intalniri de aproape de primul tip."
(pg.107, Experienta O.Z.N.):
"Mi-am dat seama deodata ca lumina venea de sus.Mi-am ridicat ochii si am vazut contururile unui obiect, care se deplasa pe deasupra acoperisului casei mele, la o inaltime de aproximativ de 250-500 de picioare.Lumina rosie venea de sub obiect, cam de la mijloc."
Nu ne propunem sa facem un studiu al interferentei intre observatiile farfuriilor zburatoare si transformarea acestor observatii intamplatoare, in motive folclorice.Imi exprim doar o convingere personala atunci cand spun, ca aceste observatii s-au transformat in motive si au avut partea lor de contributie in cadrul mitologiei diferitelor popoare.Daca exegeza ar urmari in paralel fenomenologia o.z.n. si folclorul, ar ramane surprinsa de asemanarile care apar intre acestea si "ielele"-spre exemplu, din folclorul nostru romanesc.Asemanarile nu sunt de loc intamplatoare.Ele reflecta o anumita realitate, care ne-a urmarit si ne urmareste pe parcursul intregii noastre vieti.La un moment dat am emis ipoteza ca intalnirea dintre Moise si Dumnezeu, pe muntele lui Dumnezeu, Horeb, nu era altceva decat o intalnire de gradul trei, maracinii care ardeau fara flacara, fiind acelasi tip de incendiu imaginar, reprezentand emanarea luminii rosii in mediul inconjurator,de catre un o.z.n., asa cum a fost ea descrisa in cazul Walton.

_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:27:02
Motivul plagilor.
Basmul acesta, ca si altele, este un basm in care toate intamplarile se preoduc in miscare.Ceea ce in Biblie, este fixat intr-un anumit loc, in basm, locurile se schimba permanent, ceea ce face ca o comparatie dintre un eveniment din basm si unul Biblic, sa fie un gest putin cam nesigur.Este exact ceea ce se intampla in balada Toma Alimos, cand actiunea, a impus ca o imagine statica, zugravita pe peretele unei necropole, sa fie vazuta in miscare.
"Mergand in drumul lor, iaca-ta o fantana cu apa rece.Aceia(fratii) in graba se duc sa ia apa.
-Stati fratilor, sa nu beti apa.Va dau eu apa.Poftim apa.Ma duc eu sa va aduc apa de acolo.
Cand se duce la fantana,(...) Ioana Vivoranca si cand trage cu palosul, (...) curgea sangele din toate partile din fantana.
-Vedeti mai baieti ce vroiati sa beti voi?Sange..."
Cea dintai plaga pe care o provoaca Moise in Egipt( Dar noi credem ca mai degraba Moise si copiii lui Israel au fost martori la aceasta intamplare care s-a petrecut in Egipt,), a fost transformarea apei in sange.
"Acum asa vorbeste Domnul:"Iata cum vei cunoaste ca eu sunt Domnul.Am sa lovesc apele raului (Nilului) cu toiagul din mana mea.Si ele se vor preface in sange.Pestii din rau vor pieri, raul se va imputi, asa ca le va fi greata Egiptenilor , sa bea din apa raului."
"Domnul a zis lui Moise:"Spune lui Aaron:" Ia-ti toiagul si intinde-ti mana peste apele Egiptenilor, peste raurile lor, peste paraiele lor, peste iazurile lor, si peste toate baltile lor.Ele se vor preface in sange.Si va fi sange, in toata tara Egiptului, atat in vasele de lemn, cat si in vasele de piatra."
Ceea ce se va intampla, dar fenomenul se pare ca s-a datorat proliferarii unei alge rosii, care a schimbat culoarea apelor in culoarea rosie a sangelui.In aceeasi categorie de intamplari, petrecute in basm se inscriu si alte doua calamitati, aceea a viei si acela al pomului roditor, desi in Biblie, acestea sunt legate de cu totul alte evenimente.Distrugerea pomului(pomilor) s-a datorat caderii unei ploi cu pietre, si foc.Ca rezultat, :
"Piatra a nimicit in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace.Piatra a nimicit si toata iarba de pe camp, si a frant toti copacii de pe camp."
Cealalta intamplare cu via, este povestita asa cum stiti, in alta parte.
Mai avem de discutat despre trei motive.Motivul stelei calauzitoare:
"Se uita o data, se uita de doua ori, a vazut ca se ridica un nor invapaiat, asa, rosu ca sangele."
Din perspectiva basmului, aceea era Zmeoaica, desi Biblia spune cu totul altceva, legat de acest aspect.Pentru a interpune intre zmeoaica si copiii lui Israel,(fratii lui Ioana Vivoranca), o anumita distanta, aceasta este creata prin intermediul anumitor obiecte magice.
"A treia oara, vede ca se ridica un nor negru, infricosator.
-Bai, aruncati -zice-ulciorul cu apa.
Cand au aruncat ulciorul ala cu apa, s-a facut o apa mare(Se considera ca acest termen este asimilat imaginii Marii Rosii, desi prin "apa mare" Egiptenii, intelegeau si fluviile, respectiv Nilul, care le strabatea tara.), cat Dunarea de mare.S-a dat si Zmeoaica peste cap si s-a facut Scorpie.Scorpia pamantului.(...)Si-nghitea si-arunca apa.Inghitea si-arunca.Si-a putut si-a trecut apa dupa ei.Nu i-a lasat de loc."
Intamplarea cu Scorpia, ar fi trebuit sa se termine aici.De altfel, in alte basme, Zmeoaica, nu reuseste sa bea cantitatea de apa si din aceasta cauza crapa si moare.Fenomenul este descris in Biblie, legat de Exod, cand apele Marii Rosii au fost despartite de gestul facut de Moise, cu toiagul sacru al lui Dumnezeu.Pe drumul acela, au putut trece copiii lui Israel, dar atunci cand detasamentul de care al lui Faraon a incercat sa repete isprava, apele s-au intors inapoi si i-au inghitit pe beligeranti.Scorpia, in care s-a preschimbat Zmeoaica, se pare ca este similara cu monsatrii Scylla si Carybda, care apar in Odiseea lui Homer.Eu cred ca aceasta Scorpie este de fapt explicatia reala pentru cealalta, tot asa cum unii povestasi amplaseaza aici, la Marea Rosie, Valea Plangerii.De ce nu se termina povestea Scorpiei aici? Pentru ca Ioana Vivoranca trebuie sa ajunga la Faurul Pamantului si sa-si vare buzduganul in foc.In mitologia greaca, Typhon, este ingropat sub muntele Vezuviu, in vreme ce in Biblie, Moise ajunge la muntele lui Dumnezeu, Horeb, unde, intalnirea cu Domnul, face ca fata sa sa devina iradianta, lucru observat cu teama de conationalii sai.
Despre motivul "Putului cu zale, nu spunem decat atat.El se leaga de tezaurul Exodului.

As vrea sa mai adaug ceva.Recitind modul cum este descrisa scorpia, ne gandim daca aici nu este data definitia populara a unei tornade.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:43:47
Fat Frumos din lacrima si Calin Nebunul.
Ne propunem sa analizam in cele ce urmeaza, doua dintre basmele scrise de Mihai Eminescu, si anume, "Fat-Frumos din lacrima" si "Calin-Nebunul".Basmele sunt luate dintr-o carte , scoasa de editura Scrisul Romanesc Craiova, 1995, Editie ingrijita prefata tabel cronologic si referinte critice de George Sorescu.Dincolo de ceea ce scrie comentatorul, noi ne punem urmatoarea intrebare:Basmele lui Eminescu, pornind de la o obarsie populara, sunt la randul lor asa cum am demonstrat si in alte situatii, apocrife Biblice?Raspunsul nostru este:Da.In cele ce urmeaza, vom incerca sa demonstram acest lucru.Cu acest prilej, avem posibilitatea sa va aratam cateva corespondente simbolice, care ni se par extrem de interesante.

Fat-Erumos din lacrima.
George Sorescu, -comentatorul basmelor eminesciene, atatea cat le-a cuprins domnia sa,- incearca sa ne pacaleasca atunci cand scrie:
"Basmele lui Eminescu, cele de care ne ocupam, au un statut aparte.Ele nu pot fi intelese doar din lecturi atente, chiar daca posedam sinteza normelor teoretice, cheile cu care sa deschidem usi vechi, ferecate si grele.Avem nevoie de un alt narator din zona de bastina cum si de un interpret aparte -si acela sa fie Eminescu.Distanta de la o generatie la alta, nu se masoara in cazul de fata, cu unitati conceptuale obisnuite.Ca sa-l intelegem pe Homer, trebuie sa ne transpunem in epocile vechilor eposuri."-incheiat citatul.(pg.9)
Comentatorul, nu numai ca incearca sa ne pacaleasca, dar este si plin de umor.In primul rand, toate basmele pot fi intelese la o citire atenta, cu atat mai mult cu cat autorul acestora(Eminescu) pleaca de la un fond popular.Cine nu intelege valoarea de semnificatie a basmelor, sa se faca ori ce altceva in afara de folclorist.In ce priveste sinteza normelor teoretice, cheile cu care sa deschidem usile vechi, acestea nu exista.Folositi ce chei doriti Dvs., de la poarta sau de la dormitor,cheia orasului, sau de la seif, si o sa vedeti ca o sa continuati sa va uitati la basme, fara sa pricepeti o boaba din semnificatia simbolica a acestora.Fiindca cercetarea, ignora valoarea de semnificatie a simbolurilor folosite.Ea face o filozofie a basmelor, dar nu este interesata sa cunoasca adevarul, pentru ca ea insasi nu are puterea sa descopere acest adevar.Toate dulceturile sunt dulci acrisoare, dar asta nu inseamna sa le punem sub aceeasi denumire.Noi trebuie sa facem distinctia intre ele, sa apreciem care este de cirese amare si care de trandafiri.
Ca sa-l intelegi pe Homer, nu este absolut obligatoriu sa strabati epocile pana la acesta si sa fii contemporanul intamplarilor reale pe care acesta le-a prelucrat transformandu-le in motive epopeice.Ce ne-am face spre exemplu, cand el ar proceda exact cum se intampla in cadrul unei categorii de basme, vetero-testamentare? Cum am intelege noi mesajul lui Homer, cand anumite intamplari epopeice, nu oglindesc decat realitati care apartin unui alt spatiu cultural, la care se adauga si povestile cetatii grecesti Atena?(Troia sau Ilionul antic).Dar atentie.In momentul cand vorbim despre cetate,aceasta actioneaza ca un paratrasnet, acumuland in jurul ei, povestile altor cetati ceea ce face ca o cetate, sa aiba o viata asemanatoare ori si unde ar fi amplasata ea.Este ceea ce se intampla si la personajele basmului, cand eroul, isi schimba chipul dupa arhetipurile care sunt transformate in mit in motive folclorice.Sigur, aceasta idee, poate sa para un pic cam complicata, dar nu este.Se aduna laolalta mai multe intamplari despre cetati si se construieste din punct de vedere cultural, o cetate care are insusirile si intamplarile modificate ale celorlalte.Procedeul se practica in literatura si la ora actuala.Dar sa ne reintoarcem inca cateva clipe la ceea ce spune comentatorul:
"Meritul lui Eminescu, este acela de a fi regasit sub moloz si cenusa, acest fir care sa ne elibereze cateva clipe de capcane si rataciri."
Daca aceasta afirmatie este adevarata, ne gasim intr-o mare dilema, deoarece acelasi comentator a spus cu o pagina inainte, ca,basmele lui Eminescu, pentru a fi intelese,-"avem nevoie de un alt narator din zona de bastina, cum si de un interpret aparte, -si acela sa fie Eminescu."
Parerea mea personala, stimate cititorule, este ca firul nu apartine Ariadnei si ca urmandu-l in cadrul basmului lui Eminescu, ai sa te ratacesti bine mersi.Si asta se va intampla, chiar daca insusi autorul, ar invia prin cine stie ce minune si ar strabate cu tine labirintul mitologic, pe care l-a creat.
Se vehiculeaza ideea ca personajul basmului, are legatura cu sacrul, pentru ca s-a nascut din lacrima Maicii Domnului.Este ceea ce alti autori, ar numi referindu-se si la astfel de  nasteri neobisnuite, ca fiind "nasteri miraculoase": nasterea dintr-un lemn, existenta copilului sub forma animala-sarpe, porc, nasterea lui ca urmare a consumarii unui mar , a unui bob de piper, etc., prin mirosirea unei flori, dintr-o dorinta exprimata, o injuratura sau un blestem, face parte din aceeasi categorie a nasterilor miraculoase despre care am amintit.Sacrul basmului nu se naste la randul sau de aici, chiar daca autorul a vrut sa sugereze cu o astfel de nastere, cat de bun crestin este.Cititorul trebuie sa stie ca intreg basmul este vetero-testamentar, si ca el este sacru din aceasta cauza.Nasterea din lacrima Maicii Domnului, nu este decat un accident fericit, dar si intamplator, menit sa sublinieze, alaturi de credinta autorului, si virtutile neobisnuite ale erouluiu sau.Acceptam aceasta fictiune, dar cand acelasi lucru il va spune Dan Brown, intr-una din cartile domniei sale, negam miracolul, pentru ca este mult prea omenesc, si deranjeaza o dogma.Este instabilitatea firii omenesti, a mentalului oamenilor, care actioneaza diferit la aceiasi stimuli, numai pentru ca sunt legati de momente diferite si de nivele culturale deosebite.
Nu vom povesti basmul.Pentru a arata vitejia eroului, acesta a pus sa i se faca un buzdugan de fier, pe care il arunca spre cer, iar acesta cazand jos, s-a spart in doua.Iata-ne din nou in prezenta unui fenomen cosmic, un meteorit feros, care a cazut din cer si s-a fragmentat in doua bucati distincte.Este posibil, ca in vechime, comunitatile culturale de atunci, sa fi folosit fierul meteoritic, pentru obtinerea unor arme, datorita virtutilor cosmice pe care acestea le aveau.Intr-un film despre Sigfried, care repovesteste acea saga a Nibelungilor, eroul va proceda in acelasi mod cu meteoritul cazut din inalt din cerul lui Odin.Dar eroul,-Fat-Frumos din lacrima,-mai face ceva, care mi se pare extrem de interesant:
"Puse pe trupul sau imparatesc, haine de pastor, camesa de borangic, tesuta in lacrimile mamei sale, mandra palarie cu flori, cu cordele si cu margele rupte de la gaturile fetelor de imparati, isi puse in braul verde un fluier de doine si altul de hore , si, cand era soarele de doua sulite pe cer, a plecat in lumea larga si-n toiul lui de voinic."
In vechime, exista un popor, denumit de greci, -Hicsosi.Unul dintre interpretarile numelui, este acela de "Printii pastori".Acesti printi pastori vor patrunde pe neasteptate in Egiptul antic si vor fi cauza strabaterii de catre statul egiptean al unei perioade istorice care se va chema cea de-a doua perioada interimara sau intermediara.
Eroul, incepe sa cante pe drum din fluier, si atunci, sa vezi minune si sa nu crezi:
"Vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, (acum urmeaza ceva extrem de important, pe care il vom regasi redat textual si sub alte variante), apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul, ca sa-si azvarle afara undele lor..."
Explicatia este legata de Orfeu.Nu contestam faptul ca Eminescu, care el insusi era poet desavarsit sa fi putut sa-l aiba aici in minte pe stramosul sau trac, Orfeu, caruia in acest fel ii aducea un omagiu omenesc discret.Dar se mai intampla ceva, in afara modelului orfeic.Cand Moise desparte apele Marii Rosii cu toiagul sacru,datorita unui vant de la rasarit care a batut toata noaptea,s-a uscat marea(atentie la semnificatia cuvantului "uscat" care poate fi privita si ca o "inghetare".)si apele s-au despartit in doua.Daca pana aici miraculosul poate fi discutabil, din clipa aceasta se intampla ceva cu totul neasteptat, care il regasim si in descrierea narativa a lui Eminescu, spusa totusi putin altfel:
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor."
Din dorinta de a sublinia autenticitatea fenomenului, ideea se repeta la nivelul Bibliei, imediat dupa trecerea Marii Rosii, cand Moise canta victoria lui Dumnezeu asupra lui Faraon, si respectiv aceeasi victorie a copiilor lui Israel:
"La suflarea narilor Tale, a-au ingramadit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid, si s-au inchegat valurile in mijlocul marii."
Ceea ce vreau sa sugerez aici, ca fara sa fie deplin constient de acest lucru, Eminescu nu a facut decat sa introduca imaginea Exodului Biblic inca de la inceputul basmului sau.
Acelasi model al apelor capatand diferite aspecte, se regaseste la un moment dat intr-un alt context, in care povestitorul, vorbeste despre muma padurii-imagine multipla care poate fi interpretata in mai multe feluri in aceeasi clipa:
-Muma padurii, vazuta in plan cosmic, ca un meteorit.
"Caci pe miaza-noapte calare(deci obiectul a fost observat noaptea, venind dinspre miaza-noapte,) cu aripi vantoase(multe aparitii meteoritice sunt mentionate in legatura cu prezenta unui vant puternic, reprezentand unda de compresiune, pe care atmosfera o opune inaintarii meteoritului.), cu fata zbarcita,(dar fiti atenti cum), ca o stanca buhava si scobita de paraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernit(este sunetul pe care il scotea meteoritul in frecarea lui de paturile atmosferei), mama padurilor cea nebuna."
Natura de piatra a acestui corp cosmic scapat de sub control, mai este subliniata in trei randuri:
"...dintii ei(erau) siruri de pietre de mori".
Sau:
"Cum venea vuind, Fat-Frumos o apuca de mijloc, si-o tranti cu toata puterea intr-o piua mare de piatra:peste piua, pravali o bucata de stanca, pe care-o lega din toate partile cu sapte lanturi de fier.Inauntru, baba suiera si se smulgea, ca vantul inchis, dar nu-i folosea nimica."
Si:
"...la lumina lunei vazura doua dealuri lungi de apa.(Referire la Exod, unde apa ia diferite forme spectaculare.Zidul apelor din Exod, se transforma aici in dealuri.)Ce era?Mama padurilor, neputand sa iasa, trecea peste apa cu piua cu tot, si-i brazda fata in doua dealuri.Si fugea mereu, o stanca de piatra indracita , rupandu-si cale prin paduri, brazdand pamantul cu dara lunga, pana ce se facu nevazuta in departarea noptii."
-Muma padurii vazuta ca o seceta.
"O baba urata(...) care umbla prin imparatia mea de mana cu furtuna.Pe unde trece ea, fata pamantului se usuca, satele se risipesc, targurile se naruie.Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am ispravit nimica.Ca sa nu-mi prapadeasca toata imparatia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea si sa-i dau ca bir, tot al zecelea din copiii supusilor mei."
Eminescu o spune foarte sumar:
"fata pamantului se usuca."
Faptul acesta duce la pustiirea tinuturilor de populatie si la modificari demografice importante.Populatia este determinata sa se miste, sa migreze catre alte locuri, unde poate gasi hrana din abundenta pentru satisfacerea nevoilor ei.In ciuda acestui fapt, oamenii mor.Dar cei mai afectati dintre toti, sunt copiii.Foametea, ca urmare a secetei care a bantuit Egiptul, a fost atat de cumplita, incat in Biblie, apare chiar un mic capitol destinat acestui flagel (sau plagi):
"La miezul noptii, Domnul a lovit pe intaii nascuti din tara Egiptului, dela intaiul nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita, si pana la intaii nascuti ai dobitoacelor.Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui si toti egiptenii.Si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort."
-Muma padurii vazuta ca o tornada.
O astfel de afirmatie pare stranie, tinand seama de faptul ca tornadele se manifesta mai putin pe teritoriul tarii noastre.Dar atunci cand Zmeoaica se transforma in scorpie si soarbe apa, aceasta situatie o vom intalni nu numai in Odiseea(vezi cei doi monstri marini), dar si in alte basme, unde creaturi malefice, sau Dumnezeu, beau apele Marii Rosii ca dupa o vreme sa le restituie, sau sa plesneasca din cauza cantitatii prea mari de apa inghitita.Haideti sa vedem ce face baba in basmul lui Eminescu:
"Baba de venin, se smulse odata din piua-n sus, si rupse lanturile,(Atentie la ceea ce urmeaza) lungindu-se slaba si mare pana in nori."
Sau, putin mai departe:
"Baba bau apa, Fat-Frumos, bau putere..."
Aici trebuie sa subliniem din nou ceea ce am spus cu prilejul altor basme, ca puterea lui Fat-frumos este aceea capatata, dupa trecerea prin apele Marii Rosii si iesirea din Egipt a copiilor lui Israel.Trebuie sa amintim iarasi, de vinele pe care Typhon le-a smuls lui Zeus si le-a ascuns intr-o apa.Pentru ca aici se incadreaza replica urmatoare a lui Eminescu:
"...Fat-Frumos bau putere, si un fel de foc nestins ii cutreera cu fiori de racoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite."
Intorcandu-ne la ideea de tornada, moartea babei se manifesta in plan meteorologic:
"Cerul incarunti de nouri, vantul incepu a geme rece si a scutura casa cea mica in toate incheieturile capriorilor ei."
aca pana aici, ceea ce a scris Eminescu, s-ar putea constitui intr-un basm independent, avand certe conotatii vetero-testamentare, motivul Genarului, devine el insusi un basm separat.In acelasi timp, el este straniu, prin aceea ca schimba cu 180 de grade perspectiva "furtului" femeii lui Avram.Ceea ce ne deruteaza pentru o clipa este faptul ca pana acum furtul era savarsit de catre o fiinta malefica, Zmeul, care rapeste o femeie in ideea nu atat de a comite ceva rau, ci de a-si gasi prin aceasta modalitate insolita, o nevasta.In cadrul noului basm, Eminescu introduce motivul anterior Exodului, al rapirii lui Sarai de catre Faraon.Dar povestitorul, face aici cateva modificari interesante fata de textul vetero-testamentar.El introduce trei personaje importante:Fat-Frumos, care in discursul narativ devine rapitorul, si din aceasta cauza, el trebuie sa fie identificat cu Faraon.Genarul, nu este altcineva decat Avram.Fata Genarului, este nevasta acestuia, Sarai.Aceasta distantare, in relatiile de rudenie, apare chiar in relatarea Biblica, cand pentru a-si salva viata, Avram o roaga pe sotia sa Sarai sa declare ca ei sunt numai frati.Deci, de la sotie, chiar in decorul biblic, Sarai ajunge sora lui Avram.Ce-l va impiedica atunci pe povestitor sa o transforme din sora in fiica?In felul acesta, Eminescu mai incearca sa faca ceva.Sa justifice raptul, prin aceea ca tanara femeie, fiind fiica, era mai putin legata de familie, respectiv de tatal ei.Mi se pare interesant iarasi faptul ca fata accepta in definitiv raptul, consimtamantul acesteia, semanand mai degraba cu o fuga de acasa, din motive erotice, decat cu un furt real.Ceea ce povesteste Eminescu aici, nu trebuie sub nici o forma, confundat cu rapirea Sabinelor, care chiar daca s-a savarsit in virtutea aceluiasi scop, nu s-a bazat pe consimtamantul victimelor rapirii.
Basmul, se continua asa cum putem presupune, cu aceeasi tema mereu stranie si tulburatoare a Exodului
"Atunci vazu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile marei, care se plecau inaintea lui, intocmai ca pe uscat."
Anterior acestei intamplari, Genarul il prinde pe Fat-Frumos si il pedepseste, azvarlindu-l in inalt.
"...din cenusa lui, se facu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant,pe langa el, arbori nalti, verzi, stufosi, raspandeau o umbra racorita si mirositoare."
Despre ce este vorba aici?Ne dam seama ca este vorba despre descrierea unui tinut:nisip, rau/sau apa, arbori umbrosi, om prefacut in cenusa(sugerand tinutul mortilor.)Inversarea pe care am facut-o in text, se datoreaza faptului ca initial, nu ne-am dat seama la ce anume se refera autorul, si am pus aceasta descriere pe seama fanteziei sale compozitionale.Ori Eminescu, descrie aici, Egiptul antic.Fata de acest Egipt mirific, Dumnezeu se indeparteaza (ca urmare a Exodului) calcand pe apele Marii Rosii ca pe uscat.Iar Faraon, nu face decat sa priveasca cum Domnul se indeparteaza urmat de copiii lui Israel, intruchipati aici de Sfantul Petru.Teoretic, basmul nr.2 ar trebui sa se incheie intr-un fel oarecare aici.Dar Eminescu, nu se multumeste sa lege doua basme intre ele.El mai adauga un basm, cel de-al treilea, in intentia de a face continutul lui Fat-Frumos din lacrima, mai palpitant.
Ultima parte a basmului
Este de fapt tot un basm.Acela al animalelor recunoscatoare.Exista doua modalitati de a actiona a acestora.Fie eroul care le salveaza, beneficiaza de ajutorul lor, atunci cand herghelia de iepe a babei se ascunde in mod succesiv in diferite locatii, de unde sunt alungate de catre animalele binevoitoare eroului, fie ajutorul acestora duce la introducerea eroului in lumea lor astfel incat fata de imparat sa nu fie in stare sa il gaseasca pe Fat-Frumos, acesta scapand cu viata si casatorindu-se cu aceea pe care a invins-o in aceasta intrecere neobisnuita.Dar secventele transformarilor, se suprapun in mod uimitor peste blesiemul lui Solomon, si peste episoadele Exodului, inclusiv acelei treceri prin Marea Rosie, secventa care in basmul lui Fat-Frumos din lacrima este povestita astfel:
"Desperat era sa iee lumea in cap,-cand deodata vede rasarind din fundul marii, cei sapte cai, muscati de-o multime de raci.
-Mi-ai facut un bine, -zise un glas,-ti l-am facut si eu.
Era imparatul racilor."
Caii care ies din fundul Marii Rosii(nume care insa nu este mentionat aici in mod explicit), sunt de fapt copiii lui Israel.Iapa gestanta, reprezinta generatia mai batrana iar calutul care trebuia sa se nasca si care avea inimile tuturor iepelor din grajd, ii reprezinta pe copiii lui Israel din generatia noua, cei care vor obtine vinele pitite de Typhon, si care sunt mult mai puternici decat cei dinaintea lor.Caii sunt un simbol asemanator oilor si mieilor din balada Miorita.Este posibil ca prin calutul cu noua inimi sa fie vazut insusi liderul spiritual al evreilor, si anume, Moise.Sa nu uitam ca numele acestuia inseamna "Cel care s-a nascut", sau "Fiul".Exista o oarecare ambiguitate a interpretarii, deoarece, acelasi simbol, "calul nazdravan", poate fi interpretat in dubla ipostaza de lider spiritual, dar in acelasi timp si de populatie, reprezentandu-i pe israeliti.Dar cand calul nazdravan reprezinta multimea, atunci liderul devine Fat-Frumos din lacrima.Racii care ii gonesc pe cai reprezinta armata lui Faraon,regele racilor fiind insusi Faraon, imparatul Egiptului.Initial am inteles prin baba care stapanea iepele, pe zeita celta Epona.Asta si datorita faptului ca animalele ei, pasteau numai noaptea.Dar datele pot fi rasturnate daca Egiptul este considerat ca o lume infernala, potrivit careia, stapana peste Egipt ar fi noaptea vesnica.Aluzie la acest lucru, este si referirea Biblica la intunericul de trei zile, despre care se vorbeste in Exod.Intr-un anume fel, si oarecum detasat de cele spuse de noi mai inainte, baba, ar trebui si ea sa-l reprezinte pe Faraon, care la inceput era stapanul copiilor lui Israel, pierzand pe parcurs, posibilitatea de control a acestora, in ciuda restrictiilor si chinurilor la care ii supune.Mai putem afirma, fara sa gresim prea tare ca eroul basmului, cel care salveaza in definitiv calul din lumea infernala,(uneori calul Zmeului zace inlantuit cu lanturi de arama, intr-o pivnita), este Dumnezeu.Uneori, intre Dumnezeu si liderul spiritual al evreilor,-Moise, -nu exista nici o deosebire.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 08:49:14
Calin Nebunul
Haideti sa vedem ce scrie in acest basm, Mihail Eminescu.Primul motiv al
basmului, este acela al fetelor de imparat rapite de zmei.Teoretic, aici se amesteca in mod intim pana la pierderea identitatii, doua motive folclorice deosebite.Primul, este al imparatului cu fete, aluzie la Faraon si la fetele lui, iar al doilea, este motivul rapirii, ce se leaga de motivul Biblic a lui Avram si Sarai.Zmeii, introduc imaginea lumii infernale, respectiv a Egiptului, vazut ca o lume a sanctuarelor, respectiv a piramidelor si a mortii.In toata istoria lumii noastre, singurul Egiptul, va juca rolul lumii infernale.Ca lume a mortii, el este definit printr-un apus sau un intuneric continuu.Oamenii care locuiesc aici au fetzele si pielea inchisa la culoare.Lumea este populata de monstri cu trup de om si capete animaliere.Este aceeasi lume a Egiptului, dar vazuta intr-un mod usor deformat si malefic, fata de proiectia Egiptului, mirifica si odihnitoare, ca o bucata de rai, cum este vazut in Fat-Frumos din lacrima.Faptul ca imaginile sunt diferite, ne imping sa consideram ca povestitorul, descrie doua lumi diferite.Ceea ce nu este adevarat.Aceasta nu impiedica, ca cele doua descrieri contradictorii, sa fie surse de eroare pentru cei care interpreteaza basmele lui Eminescu.
Motivul omului cu trei flacai.
"Acu in satul acela al imparatului, era un om si-avea trei flacai.Doi erau cum erau, da unul era prost, sedea-n cenusa si-l chema Calin Nebunul."
Este aici suficienta informatie condensata si bine inteles simbolica, cat sa scrii un roman.Satul se numea Canaan, deoarece aici traia Iacov cu copiii sai cei multi, facuti cu Rahela.Eminescu vorbeste doar de trei copii, desi numarul lor era mai mare.Dar el face acest lucru, pentru a ne atrage atentia ca ne gasim in preajma divinitatii, reprezentata in cele trei ipostaze ale sale:a Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.Ceea ce spune Eminescu acum, intra in contradictie cu ceea ce spusese inainte despre omul acela, care nu facea parte din triada divina, deoarece fiind om, el era acela care il avea pe Dumnezeu.Ori acesta este un aspect.Eminescu este ambiguu in descrierea fratilor mai mari, sau a celor doi dintre frati.Insa, in ce-l priveste pe ultimul, acesta era mai prost, si statea toata ziua in cenusa.Prost?Pentru ce?Pentru ca el vedea lucrurile altfel si ca spunea niste chestii care celorlalti le sunau anapoda.Un om poate fi prost din mai multe cauze.Fie ca are un defect din nastere(ori Moise era balbait si nu putea sa vorbeasca corect), ori pentru ca spune trasnai(dar aici se aduna tot ceea ce nu intelegem din spusele cuiva, pentru ca vorbele lui, pot depasi nivelul nostru de cunostinte sau de intelegere.Iar Iosif le povestise fratilor sai niste vise cu caracter simbolic, acestea putand fi intelese ca o manifestare a trufiei adolescentine ale acestuia, deoarece se visase imparat, starnind pizma fratilor sai.)
Chiar si interpretarea "cenusei" pe care statea Calin Nebunul(Iosif), poate duce la mai multe solutrii, unele dintre ele fanteziste altele mai apropiate de realitate.Spre exemplu, a sta in cenusa, poate sugera ca fiul cel mic, sau numai fiul al treilea, era nerealist.El statea pe combustia visurilor sale.Pe ceea ce ardea in propria sa imaginatie.In acelasi timp, combustia, se leaga de imaginea vetrei si a focului, atat de natura domestica, (focul vetrei), cat si de natura cosmica(soarele), ceea ce ar transforma actantul, intr-un erou solar.Si in sfarsit, putem vedea cenusa ca pe un simbol al secetei care bantuia lumea mediteraniana intr-un anumit ceas al antichitatii.Din aceasta cauza, Pacala se duce la Moara Dracilor(Egipt), cu trei saci incarcati cu cenusa.Tot din acelasi motiv, atunci cand pleaca de acasa, in unele basme, eroul ii cere mamei sale(Gaia) sa-i faca niste turte de cenusa(simbol al secetei), in care sa puna si laptele ei de mama.Dar atentie.Laptele matern, are o alta semnificatie simbolica.Fiindca Dumnezeu atunci cand ii vorbeste lui Moise, se refera la un tinut unde-i va duce pe copiii lui Israel, unde curge lapte si miere.Aceasta ca o expresie a bogatiilor naturale care se gaseau in acea locatie.
Urmeaza un episod insolit, care aminteste despre steaua calauzitoare.Cei trei se hotarasc sa porneasca la drum, in cautarea fetelor rapite.Dar pentru asta, ei fac un lucru absolut ilogic.Trag cu arcul.Primul trage cu arcul, si toti trei, merg pe urma sagetii azvarlite, cale de doua zile.La fel se intampla si cand trage al doilea frate.
"Dar cand a aruncat Calin Nebunul (cu sageata), au mers trei luni de zile, zi si noapte si abia au ajuns."
Sageata este un obiect care zboara pe sus.Cometa , sau steaua calauzitoare seamana cu o sageata(de fapt ea seamana si cu o matura, cu o sabie sau un buzdugan).Sageata adevarata este facuta de om Cometa, este in definitiv o sageata cereasca, pe care nu o poate trage decat Dumnezeu.Sau, insasi aceasta sageata poate fi locuita de Dumnezeu.Si iarasi se intampla ceva.Cei trei fac popas.Aici, ei fac focul, si noaptea, (sau trei nopti la rand) fiecare sta sa pazeasca.Conventia iarasi stranie, este aceea de a taia capul aceluia care dintr-un motiv sau altul, lasa focul sa se stinga.In simbolica vietii si a mortii, focul reprezinta viata.Daca stelele sunt de foc, atunci ele sunt vii.O facla care arde langa imaginea unui om, poate sugera ca acesta traieste.Cand cade o stea, sau cand facla este intoarsa cu flacara spre pamant, sugereaza ca omul acela este mort.Din aceasta cauza si stelele care cad, pentru ca seamana cu o facla cu varful in jos, catre glie, sunt interpretate ca un simbol al mortii.Chiar si copacii care se inchina in fata eroului, repeta gestul faclei intoarse cu flacara spre pamant.Focul, este deci, simbolul vietii si stingerea lui, inseamna moartea.Cand focul este stins de sangele Zmeului(ori Zmeul este o creatura infernala), inseamna, nu atat ca cei din jurul acestuia au murit,(desi unele basme spun asta, in sensul ca la trezire, fratii se vaita ca au dormit somn greu sau lung, iar locul unde au dormit ei, s-a transformat la un moment dat intr-o groapa.),ci ca eroul, a patruns in lumea infernala.Definitia noastra pentru infern, este Egiptul.Prin urmare, Calin Nebunul, a ajuns in Egipt.Din aceasta cauza, sau mai bine zis, ca sa sublinieze calatoria sa prin infern,eroul ii leaga pe De-cu-seara, pe Miezu-Noptii si respectiv pe Zori-de-ziua.
Cata vreme Calin Nebunul se indreapta catre lumea infernala, adica spre Egipt, personajul pe care il substituie in realitatea la fel de virtuala a Bibliei, este Iosif.Odata ajuns in Egipt, personajul nu mai este Iosif, ci Moise.Ce face acum Moise/Calin Nebunul?Se duce in pustie, in cautarea focului si a vietii:
"In sfarsit ajunge el acolo.(Unde vazuse el focul).Acolo era o groapa mare, si-un cazan cu o pereche de chirosteie mari, si-ntransul fierbea vreo doua trei vaci, si-mprejurul pirosteielor se cocea o turta.Si imprejurul ei, dormeau doisprezece smei, si doua smeoaice, mamele lor."Intr-alta parte, Gerila sta incolacit(serpentiform) in jurul a 24 de atanjeni de lemne, sau gramezi de lemne, dublul numarului doisprezece.Nu ai ghicit cititorule?Este muntele lui Dumnezeu, Horeb, de unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din rugul de flacari care nu se mistuia.Este in acelasi timp, simbolul eclipticii, cu cele doeasprezece constelatii zodiacale , care sunt permanent strabatute de soare, in miscarea lui pe bolta cerului.Si in sfarsit, sunt cele douasprezece triburi ale lui Israel.
Deocamdata pentru noi inca este obscur episodul omorarii zmeilor care vor sa o rapeasca pe fata imparatului Rosu.Vrem sa spunem cu asta ca o parte din simboluri ne sunt clare, dar nu absolut toate.Astfel, fata imparatului Rosu, trebuie sa fie Egiptul, daca nu cumva chiar capitala Egiptului.Calin Nebunul o saruta si ia inelul celei care doarme.Ea doarme, din cauza ca locuieste in lumea infernala, unde fiintele sunt moarte.Somnul, este un simbol al mortii, deoarece moartea seamana cu un somn prelungit, din care fiinta nu se mai scoala.O saruta pe fata lui Faraon, aceasta insemnand ca a ajuns faraon la randul sau acolo si a luat inelul ei, deoarece insusi Faraon ii va da puterea asupra Egiptului, lui Iosif:
"Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale.(...)Faraon a zis lui Iosif:"Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului." Faraon si-a scos inelul din deget si l-a pus in degetul lui Iosif."(Geneza/Facerea, 41; 39-44)
"Acolo era o groapa mare unde fierbeau..."
Incerc sa revin asupra ideii, deoarece labirintul mitologic, a incercat sa ne pacaleasca.Sigur, interpretarea este corecta, dar cuvintele lui Eminescu, ne apropie de ceva foarte interesant care ne determina iarasi sa schimbam optica asupra simbolurilor prezentateSa ne reamintim ca Moise urca pe muntele Horeb, si ia de la Dumnezeu cele doua table ale legii scrise chiar cu degetul lui Dumnezeu..Referitor la scrierea tablelor legii de catre degetul lui Dumnezeu, Ion Corvin Sangeorzan si I.M.Stefan,scriu in Ghidul Cosmosului:
" Alt semn de recunoastere (al meteoritilor) il reprezinta adanciturile sapate de aer, la suprafata, asemenea urmelor unor degete , asa zisii "regmaglipti", sau "piezoglipti".
Dar nu acest aspect ne intereseaza cel mai tare.Ci inlocuirea operata de catre Eminescu a muntelui lui Dumnezeu,-Horeb, cu valea Ghe-Hinon sau Ghe-Hinom, vale care se gaseste in apropiere de cetatea Ierusalim, si care in limbajul nostru uzual, a intrat sub forma de Gheena(loc unde se varsa gunoiul domestic-in acceptia moderna, sau "Locul unde ard sufletele pacatosilor"-in varianta arhaica si mitologica a cuvantului respectiv.In Biblie, cand Moise a coborat in vale, sa aduca cele doua table ale legii, a vazut ca fiii lui Israel, au facut un vitel de aur la care se inchinau.Sunt bivolii care fierb in caldare.Dar exista inca un loc in Biblie, unde apare ceea ce a scris Eminescu:
"Acolo era (...)si-un cazan, (...) si-ntransul fierbeau vreo doua trei vaci".
Explicatia o gasim in "1 Imparati(1 Regi ),la capitolul:
"Marea de arama":
"A facut marea turnata din arama.Avea zece coti de la o margine pana la cealalta, era rotunda de tot, inalta de cinci coti, si de jur imprejur se putea masura cu un fir de treizeci de coti.(...) Era asezata pe doisprezece boi, din care trei intorsi spre miaza-noapte, trei intorsi spre apus, trei intorsi spre miaza zi, si trei intorsi spre rasarit.Marea era deasupra lor, si toata partea dinapoi, a trupurilor lor, era inauntru."
Ma intreb la un moment dat daca creaturile antropomorfe (sau nu neaparat) pe care le-a "legat" Calin Nebunul, si care au legatura cu noaptea, sunt de fapt boii despre care vorbim acum.Spun asta deoarece inainte vreme, in antichitate, punctele cardinale, legate de apus, rasarit miaza-noapte si miaza-zi, erau reprezentate de catre vaci si boi de natura cosmica.Imaginea acestora a intrat si in mitologia greaca, si amintim in acest sens, faptul ca Hera, sotia lui Zeus, era de fapt reprezentata ca o vaca cereasca.Calea lactee, numele Galaxiei noastre, provine de la faptul ca Heracle a scapat din gura unul dintre sanii Herei si astfel, laptele nemuririi s-a risipit pe intraga bolta a cerului.
Observatia pe care vroiam sa o fac, se refera la faptul ca Mihai Eminescu substituie muntele Horeb din pustia araba, cu o vale care se gaseste in imediata apropiere a cetatii Ierusalim.Autorul o face din necunostinta de cauza, sau de fapt el ne transmite un adevar interesant, care leaga muntele mitic Horeb, chiar de cetatea Ierusalim, care a fost construita in acelasi loc.Ideea ne-a venit in clipa aceasta, dar ea se regaseste sub alte forme(avand insa acelasi continut), in colindele care vorbesc despre raptul cosmogonic.In aceste colinde se spune de nenumarate ori, ca Juda a patruns in Rai si a furat de acolo, diferitele podoabe ale Raiului.Raiul, era legat atunci de imaginea lui Hristos/Dumnezeu, si de Ierusalim ca cetate.Legarea Raiului de Hristos era prea imatura, din moment ce evenimentele despre care se vorbeste in colindele acelea erau mult anterioare nasterii Domnului.Inseamna ca acolo exista cealalta imagine a lui Dumnezeu,-Dumnezeu cel Batran.Mergand in aceeasi directie a rationamentului, ajungem la concluzia (fantastica sau absurda, dar noi tot o spunem) ca Muntele Horeb , este unul si acelasi cu Muntele Maslinilor .In acelasi timp, credem ca "Cele doua Table ale Legii" se gasesc ascunse aici.(Nu pe munte, ci la Ierusalim.)
Va reamintiti ca in Povestea lui Harap Alb, eroul era urmat de niste personaje fantastice, care au fost intelese deformat de catre unii comentatori.Acestea erau Flamanzila si Setila.Noi am considerat la vremea respectiva, ca aceste personaje ciudate reprezinta personificari sau simboluri ale secetei care bantuia la un moment dat Egiptul si tarile de pe tarmurile rasaritene ale Marii Mediterane.Personajele apar si in cadrul basmului Calin Nebunul, numai ca functia lor este preluata chiar de catre eroul basmului.
"-Da cat mananca Smeul tau?
Fata zice:
-Patru cuptoare de paine, patru vaci fripte si patru antaluri de vin.
Zice:
-Ia sa vad , eu le-oi putea manca?"
La fiecare zmeu in parte, cantitatea de alimente consumata, este o expresie a puterii.Ceea ce Eminescu foloseste aici pentru a scoate in evidenta forta bruta, pentru noi este o o forma subconstienta in care se exprima acutizarea secetii din Egipt.Si acum vine acel motiv al infruntarii dintre Calin Nebunul si Zmeul cel mic, care aminteste de caderea unei ploi de meteoriti asa cum am amintit si in Fat-Frumos din lacrima:
"-Hai, eu m-oi face o para rosie, tu te fa o para verde.(...)
Dar el (Zmeul) cu asta a gresit, ca para rosie este mai moale iar para verde-i mai tare."
Taierea picioarelor de catre fratii sai, ca sa-l impiedice pe Calin Nebunul sa mearga, gest urat comis de catre fratii sai, reaminteste din nou lupta dintre Typhon si Zeus, sau de trecerea poeste Marea Rosie.De fapt, aceasta trecere este savarsita din nou in plan simbolic cand crenguta in care Calin Nebunul o introduce, din uscata , inverzeste.Numai ca aceeasi inverzire si repectiv inflorire a crengutei, se intampla in alta parte in Vechiul Testament, fiind legata de o alegere, in care se manifesta vointa lui Dumnezeu.Finalul din Calin Nebunul, apartine unei epopei: Odiseea.Intors acasa, Calin Nebunul isi recunoaste copilul, pe Telemah, care fusese pus sa pazeasca porcii.Tot ce se intampla acum, sau de la intalnirea cu Telemah,catre sfarsit, reprezinta intoarcerea acasa a lui Ulise.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 13:31:25
"Ciutura-Butura-Nodu-Pamantului".
Basmul asa cum a fost el depanat, parca este o expresie a Haosului.Din acest motiv si interpretarea motivelor nu o putem face cu o prea mare acurateta.Totusi haideti sa incercam.Primul motiv al acestui basm, il constituie construirea unei biserici de catre un imparat.Un basm cu un continut asemanator vom gasi si la Petre Ispirescu.
"Si-ntr-o noapte, a visat imparatul, ca daca va face o biserica cu cei mdoisprezece apostoli, si va aduce dintr-un munte chipul Maicii Domnului, si-l va aseza ca o icoana in biserica, ii va reveni lui, toata veselia si toata dragostea de viata."
In cadrul Vechiului Testament, exista doua locatii in care se vorbeste despre constructia unei biserici.Prima, se refera la constructia Turnului Babilon, iar a doua, la construirea Casei Domnului de catre regele Solomon.
Legat de constructia bisericilor, in literatura populara sau folclor, s-ar putea iarasi scrie o carte.Aceasta pentru ca desi noi am mentionat mai inainte numai doua locatii celebre, in realitate, pornind de la aceste modele sau de la alte arhetipuri, numarul bisericilor construite sunt mai multe.Am putea adauga langa acestea, templul din insula Delos, a mamei care da nastere celor doi prunci gemelari, Artemis si Apollon, apoi cele legate de Manastirea Curtea de Arges, si altele.Trebuie doar sa fim atenti la faptul ca unele basme, legende sau colinde, nu sunt decat reactualizari ale modelelor primordiale.Intorcandu-ne la ceea ce a visat imparatul din basmul lui Ionel Oprisan, este vorba despre templul/Biserica a lui Solomon.Este acelasi la care facea aluzie basmul lui Calin Nebunul.Visul imparatului, este legat de dorinta regelui David de a ridica un locas de cult pentru Dumnezeu, dar cheia va fi gasita de catre Solomon, care el va transforma visul tatalui sau in realitate.De fapt Templul lui Solomon, are doua chei, una care se gaseste la Solomon, si cealalta care se gaseste la Sulamita sau Sunamita, sotia egipteanca a lui Solomon, despre care vorbeste Cantarea Cantarilor.Cei doisprezece apostoli, ne se refera nicidecum la apostolii bisericii lui Hristos, ci la cele douasprezece triburi ale lui Israel.Si se refera la ele, chiar daca in basm, Dumnezeu care se gaseste intr-un munte, ia chipul Maicii Domnului, potrivit unei viziuni crestine asupra continutului basmului.In realitate, repetam, nu icoana Maicii Domnului este adusa in templu, ci insusi Dumnezeu, care este luat din Muntele Horeb, asa cum am mai spus-o si mai inainte si adus la Ierusalim.Pentru ca templul care se construieste, apartine lui Dumnezeu si locatia este cetatea Ierusalim, asa cum era sugerata in plan simbolic si in basmul lui Eminescu.Celelalte motive sunt destul de neclare, asa ca nu ne putem pronunta asupra valorii lor de semnificatie.Boala de care sufera fiul imparatului, se leaga de firea bolnavicioasa a primului fiu al lui David, care va si muri la scurta vreme.Fiul care se face sanatos, sau este sanatos, se refera la Solomon.Cam atat putem vorbi despre Ciutura Butura Nodu Pamantului.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 13:40:40
Printesa si porcarul
Face parte din colectia de basme a fratilor Schott (Arthur si Albert), "Basme valahe, editura Polirom, pg.167.In mod normal, basmul acesta ar trebui sa faca parte din ciclul "animalelor recunoscatoare".Ceea ce ne-a amuzat in mod deosebit, au fost comentariile facute de catre autori si de Viorica Niscov.Un sfat pe care indraznesc sa-l adresez colegilor folcloristi, este sa evite orice afirmatie categorica atunci cand nu sunt stapani pe materialul despre care vorbesc.Nota pe care comentatoarea o anexeaza acestui basm este foarte scurta si se refera la auxiliarii basmului, care potrivit acesteia, sunt: "animalele recunoscatoare," si respectiv "Omul Batran".Necunoscand valoarea de simbol a acestor personaje, comentatoarea face o afirmatie foarte draguta si care este contrazisa de evidenta, ca,"Omul batran, sub forma "duhului padurii",nu e propriu basmului popular romanesc."
Teoretic, doamna, ar trebui sa aiba perfecta dreptate.Basmul, face parte din categoria basmelor memoriale, sau universale, si intra in categoria basmelor vetero-testamentare.Prin aceasta, intr-adevar, motivul "Omului batran", ar trebui sa nu apartina fondului nostru folcloric.Dar faptrul ca el exista in "Povestea lui Harap Alb" spre exemplu, si in alte basme, desi formele sub care este zugravit au suferit unele mutatii, vine si o contrazice pe doamna Viorica Niscov.Mai aratam undeva ca animalele recunoscatoare actioneaza in doua modalitati diferite.In prima dintre ele, animalele salvate de erou, il ajuta scotand din locurile ascunse iepele babei, obtinand calutul cu noua sau doisprezece inimi ori aripi.In a doua varianta, animalele il ajuta pe erou sa se ascunda dobandind in felul acesta inima si mai ales mana printesei egiptene.
Dar mai exista o versiune mitologica, pe care o gasim in cartea doamnei Sabina Ispas,-Preaminte Solomon, /Legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif, editura Saeculum, I.O., Bucuresti, 2006.Intre tipurile de legende existente aici, apare Diavolul care il ajuta pe Solomon sa stapaneasca vremelnic cele trei medii, ca urmare a unui schimb,-o vioara sau un fluier, reprezentand in spatiul nostru pastoral, proiectia cosmica a stelei calauzitoare.(Vezi legenda:"Cat cantareste mintea femeii.Solomon si plugul de aur.)
Conditia in basmul lui Schott, este ca pretendentul la mana printesei, sa se ascunda atat de bine de trei ori, incat sa nu fie gasit de catre aceasta.Indeplinirea acestei conditii, va avea o finalitate maritala, in caz contrar, aceasta finalitate,este inlocuita de catre decapitarea sau spanzurarea celui care a aspirat atat de sus.Porcarul care ii spune imparatului ca vrea sa ii fie ginere, ii reprezinta pe copiii lui Israel.Indrazneala porcarului, are un temei, care depaseste cu mult umila lui conditie sociala:
"Eu cunosc intreaga creatie, cu pasarile si pestii, cu muntii si vaile, cu duhurile bune si rele ale ei.Nu ramane oare vulturul pe loc in fata mea, cand man turmele de colo-colo, la pasune? Nu se ridica din adancul marii, pestii increzatori si se zbenguie in fata mea, cand pazesc la amiaza, turmele pe malul marii? Nu stiu eu fiecare prapastie si fiecare colina, de pe munte si din vale?"
In conditiile acestei cunoasteri a naturii care ii permite lui insusi sa se identifice cu ea, porcarul ajutand un vultur, este urcat pe aripile acestuia si ascuns in inaltul cerului.Totusi, se pare ca zborul in inaltul cerului, cu un car tras de vulturi, sau numai cu ajutorul unei singure pasari mitice, a fost o incercare temerara(nu stim insa si cat de reusita), iar epopeile orientului, povestesc la randul lor acest episod, punandu-l pe seama unui erou al carui nume este cunoscut.Urmeaza acum a doua incercare, aceea a Exodului, sau mai bine zis, a trecerii Marii Rosii.
"-Dar daca nu te temi,-ii spune pestele salvat,-vino cu mine in adancul marii, unde sigur, ochiul nici unui muritor, nu te poate descoperi."
Cea de-a treia incercare temerara, va fi acum solutionata de un poersonaj, intalnit si de Harap Alb in peregrinarile sale, dar si de alti eroi din basmele de tipul "Inima putreda", sub infatisarea unei scorpii stand in varful unui copac si tremurand de frig, si cerand voie lui Fat-Frumos sa coboare sa se incalzeasca la focul lui.
"Drumul trecea printr-o vale intunecata,(Ghe-Hinom?), unde totdeauna o negura rece acoperea fata cerului.(Daca respectam valoarea informatiei ca intamplarea se petrece in Egipt, atunci acel loc este cel pe care la un moment dat l-a vizitat si Ulise.Trebuie sa fie un tinut al mortilor, un loc de trecere dintr-un spatiu in altul, dintr-o lume intr-alta.Valea cu negura, numita si "neguricea", este intalnita si de mama ciobanasului din Miorita, care plecase in cautarea copilului sau divin.)Acolo, intr-o poiana ascunsa si umeda de anini, (porcarul=Moise) dadu peste un om urias, care statea langa un foc si se-ncalzea".(Muntele Horeb, Dumnezeu, rugul care ardea si nu se mistuia.Unele guri rele spun ca rugul care arde si nu se mistuie, este un simbol al vietii care este eterna si nu se mistuie niciodata, asemenea pasarii fenix care renaste din propria cenusa.Altii, afirma ca este vorba de un concept filozofic, de intelepciunea omeneasca, care asemenea unui foc arde, dar nu se stinge in veci si aduce lumina si caldura celui care o poseda.)
Am spus-o in paranteze, o repetam si fara ele.Omul urias, inalt, este Dumnezeu.Unul dintre numele purtate de catre Domnul, este chiar acesta:"Cel prea inalt".Din aceasta cauza am spus la inceput ca doamna comentator comite o eroare de interpretare a simbolului, deoarece "Omul batran" sau "Duhul pamantului"( cum mai apare uneori in basmele noastre romanesti,) nu este reprezentarea unui spirit secundar din mitologia autohtona.Si el se regaseste in foarte multe basme romanesti, fiind deopotriva foarte propriu folclorului nostru national, cat si universal.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 13:43:41
Despre imparatul Alb si imparatul Rosu.
Basmul acesta face parte din colectia de basme a fratilor Arthur si Albert Schott-Basmele valahe.Gaster, aseaza acest basm in ciclul de legende Solomonice.Dar aceasta apartenenta, este mult mai tarzie, si se pare ca va fi un adaos la un model mai vechi, mai corect identificat de catre cei doi frati:
"Conceptia moderna a acestui basm, se afla poate(observati cum o realitate, este pusa sub semnul indoielii, scazand valoarea afirmatiei), in legatura cu faptul ca el aminteste foarte viu de o istorie biblica, anume de aceea a lui Iosif."(pg.341)
Intr-adevar.Basmul este un apocrif vetero-testamentar, a vietii lui Iosif, din momentul viselor de marire pe care le are, plecarea de acasa, ajungerea lui in Egipt, scandalul provocat de sotia lui Putifar, care l-a acuzat pe Iosif de agresiune sexuala, inchiderea acestuie in inchisoare si talmacirea viselor lui Faraon, in urma carora, Iosif ajunge la cele mai inalte ranguri in ierarhia Egiptului antic, casatorindu-se cu fiica marelui preot, sau a Faraonului, -Asineta sau Asnat.Gaster are si el partea lui de dreptate, deoarece motivul spanzuratorii, se regaseste si in legendele Solomoniene.Prin urmare basmul, este alcatuit propriu zis din doua intamplari diferite care s-au petrecut la diferenta de ani buni intre ele.Ca sa intelegeti mai bine cele spuse de noi, este suficient sa aduceti laolalta, cartea fratilor Schott, Vechiul Testament , cartea doamnei Sabina Ispas, despre care am mai amintit, sau materialele domnului Gaster.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 13:47:55
Feciorul alungat.
Basmul face parte din colectia fratilor Schott.Explicatiile solariste oferite de culegatori, sunt in spiritul vremii, reprezinta o incercare de a oferi o solutie interpretativa, chiar daca rezultatele nu sunt cele dorite.Asta inseamna ca de fapt, nu corespund cu valoarea de semnificatie a basmului.Pentru ca basmul "Feciorul alungat", este un apocrif al Odiseei lui Homer.Basmul debuteaza cu introducerea unu numar de patru peronaje in actiune.Aceste peronaje sunt:
Eroul principal, tatal acestuia, mama, mama vitrega.Eroul principal sau baiatul, este Ulise.Mama acestuia moare inainte ca Ulise sa ajunga acasa din peregrinarile sale maritime. In Odiseea, intalnirea dintre Ulise si mama sa, are loc in tinutul umbrelor, unde Ulise intentionase sa se intalneasca numai cu proorocul cel orb, Tiresias, pentru a afla drumul de intors acasa.Tatal se insoara cu o alta femeie care incepe sa-i faca greutati baiatului, izgonindu-l de acasa.Aceasta mastera, este de fapt un simbol al persilor care invadeaza Grecia, facandu-i pe locuitorii acesteia sa-si paraseasca vetrele stramosesti.Putin obscur, este uriasul din basm, dar dupa corbii a caror protector este, se pare ca avem de-a face cu Zeus.Adoptiunea flacaului care i se adreseaza lui Zeus cu apelativul Tata(apelativ paternal care se va pastra si in relatia dintre Dumnezeul crestin si populatia convertita la religia crestina,), arata ca fiul, il accepta pe Zeus ca zeitate a familiei si a comunitatii sale.Casatoria cu una dintre fetele care se transforma in fecioara, se refera la Penelopa, al carei nume, inseamna Lisita.De fapt, zeii si zeitele, ca locuitori ai Olimpului si ai cerului, sunt reprezentati simbolic prin pasarile cerului.De aici si interdictia primita de catre Ulise, de a nu vana pasari, pentru a nu ucide sau rani din greseala un zeu sau o zeita, apartinand cerului.Intalnirea cu cei trei dracusori, este intalnirea cu cei trei monstri ai Odiseei:Scyla, Caribda si Sirenele.Mancarea pe care o consuma la masa taranului, fara sa fie observat, este de fapt, prezenta sa la casele sale printre pretendentii Penelopei, care nu-l recunosc pe Ulise sub hainele grosolane de cersetor.Copilul care ii iese in cale si il recunoaste, este Telemah.Basmul acesta face parte din aceeasi categorie ca si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte a lui Petre Ispirescu.
_________________


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 13:50:23
Zana de aur a marii
Basmul, face parte din colectia fratilor Schott.Atunci cand un basm incepe sub forma imparatului care poseda un mar sau alt pom, care frace fructe de aur si cineva ii fura fructele, aproape automat, ne gandim la capitolul I din Biblie, Facerea sau Geneza.Fiul cel mic al imparatului, nu i se permite sa plece pe urmele fratilor mai mari pentru a descoperi furul fructelor de aur, deoarece este mai nerod si de aceea, tatal sau il tinea pe langa el, ferindu-l de rele.Depa Facerea, in Biblie, trebuie sa urmeze capitolul urmator legat de viata lui Iosif.De fapt fiul cel nerod al im,paratului, este Iosif.In alte circumstante, aluziile s-ar face la Moise care si el poseda un handicap de vorbire.Ce face pana la urma fiul cel mic?
"Printul starui insa atata cu rugaminti, incat tatal sau se invoi..."
In Biblie, lucrurile se prezinta putin altfel.Tatal, Iacov, isi trimite fiul cel mic, pe Iosif, pe urma fratilor celorlalti.Este momentul in care apare in basm, lupul cel rau.Simbolul lupului este foarte interesant, deoarece el poate fi inteles in mai multe feluri.Ce se intampla in Biblie?Iosif ajunge la fratii sai, ori acestia hotarasc sa scape de fratele vizionar si sa-l omoare.Putin mai tarziu, el este scos din groapa in care este aruncat si vandut unei caravane de ismaeliti care se indrepta spre Egipt.In lipsa acestuia, haina pestrita, este inmuiata in sangele unui ied sacrificat si trimisa tatalui lor Iacov, drept marturie a mortii lui Iosif.In basm, apere asa cum am spus care sfasie calul daruit de baiat si-l mananca.Hainele stropite cu sange din Biblie sunt sinonime aici cu sfasierea si mancarea calului.Dar lupul este un animal de prada si exista chiar un oras in Egipt, care se numea orasul lupului, iar grecii ii ziceau Lykopolis, ceea ce insemna acelasi lucru.In acelasi timp, lupul, este unul dintre animalele ghid care duc sufletele celor defuncti in infern.Daca vedem in lup, imaginea greaca a soarelui Ra sau Re, ne reamintim ca numele lui era Apollon Lykios/adica Soarele lup.El poate in egala masura sa fie imaginea orasului egiptean Heliopolis, dar si a muntelui Horeb, in varful caruia statea soarele Dumnezeu.Ce face Iosif in Biblie?Este acuzat de agresiune la adresa sotiei lui Putifar(desi tot un Putifar ii va da fata de nevasta), si inchis.Acelasi lucru se intampla si in basm.Eroul, vrea sa fure pasarea din colivia de aur, cea care la randul ei era furul merelor de aur , este prins si inchis.Fata era simbolizata ca o pasare, deoarece asa isi reprezentau anticii zeitele.Viitoarea sotie a lui Iosif, se numea Asnat sau Asineta, deci era o slujitoare a cerului, sau a zeitei ceresti Neith.
Daca furtul zanei de aur a marii, este un motiv mai putin clar, parand un adaus, ca o compensare a pasarii care a furat merele de aur, amintind de Elena din Troia, dar avand si alte locatii neasteptate, povestitorul, revine la cursul normal al informatiei Biblice, abia catre finalul basmului.
"Fratii sai mai mari, care alergasera degeaba dupa hotul merelor de aur, fura insa cuprinsi de o mare manie, auzind de norocul mezinului lor, si hotarara sa-l omoare miseleste."
Motivul ar fi trebuit sa apara inainte ca lupul sa-i fi mancat lui Fat-Frumos calul.Dar atunci, basmul nu ar mai fi avut nici o noima, pentru ca eroii de regula mor in cel mai rau caz la sfarsitul si nu la inceputul aventurilor lor.In afara de acest lucru, povestitorul, mai trebuia sa vorbeasca despre calatoria printului in lumea mortilor, fapt ce l-a determinat pe acesta sa recurga la acest mijloc literar:Sa-l omoare pe erou, ca dupa aceea, sa il invie.Deci ceea ce poate ca ar fi privit de catre unii comentatori ca o moarte rituala, este de fapt calatoria eroului in lumea infernala, in lumea de dincolo, si reinvierea lui in lumea aceasta, datorita unei interventii magice.Finalul basmului, este in spiritul legii Talionului:Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.Fratii sunt pedepsiti de catre tatal suparat de comportarea cruda a fratilor, prin spanzuratoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 16:15:25
LACRIMA
Sa vorbim acum despre "Lacrima", un alt basm din colectia Ionel Oprisan.Basmul acesta este vetero-testamentar.Nu pentru ca vrem noi acest lucru, ci pentru ca autorul, s-a dovedit un cunoscator profund al Vechiului Testament si a vrut sa ni-l povesteasca asa cum au facut predecesorii sai, intr-un limbaj simbolic.La un moment dat, Ionel Oprisan, deplangea starea basmelor, care din cauza concurentei facute de literatura folclorica scrisa, va sterge acest produs de transmitere orala din folclorul romanesc.Eu unul nu cred ca se va intampla acest lucru, atata vreme cat oamenii-barbati si femei, vor merge la biseriuca iar popa din localitatea respectiva, le va povesti cu har, o serie de episoade biblice.Ma astept chiar, ca in urma aparitiei basmelor sub forma scrisa, dar si a altor lucrari literare, care au mai putine legaturi prin continutul lor cu folclorul, sa stimuleze imaginatia unei anumite categorii de varsta din lumea satului si ca urmare, folclorul local, sa se imbogateasca cu un repertoriu inedit de basme si alte produse folclorice, ceea ce va da bataie de cap folcloristilor de mai tarziu.Dar pentru ca acest lucru sa se intample, ar trebui ca la nivelul satului, sa se pastreze(sa se conserve) anumite structuri traditionale, prin care, aceste basme, creatii dupa modelele culte respectiv cele bisericesti, sa poata fi transmise in masa, de catre institutia povestitorilor autohtoni.Aceasta ar presupune existenta teoretica a unor sisteme inchise, in care exista totusi un minim de influienta culturala si informala(din exterior), dar restul activitatii se desfasoara numai in cadrul colectivitatii restranse a satului sau comunei, si produsul folcloric realizat, se misca in cadrul acestui spatiu limitat.Putem spune ca la ora actuala, teoria sistemelor inchiese se prabuseste, facand loc unei altfel de situatii-a sistemelor deschise, in cadrul carora, produsul folcloric nu-si mai gaseste locul, fiind deja un produs de dezagregare.
Motivul parintilor cu baieti si respectiv cu fete, este mentionat foarte des in basmele care au o interpretare vetero-testamentara, cu referire la Exod, respectiv, Egiptul antic, unde trebuie sa ajunga dupa diverse peregrinari Iosif.Basmul acesta, desi porneste in varianta clasica, introduce un alt personaj si anume pe Iacov si descrie moartea acestuia in Egipt, moarte ce a generat funeraliile povestite in Biblie, respectiv tot ce a facut Iosif, pentru ingroparea tatalui sau Iacov.
"Cand s-a terminat nunta si s-au dus mirii in camera lor, a murit mirele, fara ca sa aiba contact cu mireasa.Si mireasa atata ce-l iubea, c-a plans patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana cand nu a mai avut lacrimi."
Aceeasi secventa este descrisa in Vechiul Testament astfel:
"Apoi Iosif, a poruncit doftorilor, care il slujeau sa imbalsameze pe tatal sau si mdoftorii l-au imbalsamat pe Israel.Si dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, caci atatea zile trebuiesc pentru imbalsamare, l-au plans pe el egiptenii saptezeci de zile."
Aceasta descriere, ne determina sa reevaluam inceputul basmului lui Eminescu, unde se intampla acelasi lucru, numai ca plansul este al femeii/Imparateasa care nu avea copii, si care a determinat-o pe Maica Domnului sa lacrimeze in icoana.In vreme ce acolo, imparateasa va bea lacrima Maicii Preacurate , in basmul lui Ionel Oprisan, fata care a plans la moartea sotului ei, va aduna lacrimile si bandu-le va ramane in acest mod miraculos gravida.Conform basmului, din lacrimile inghitite, se va naste Moise.Deja suntem intr-un alt palier legendaro-istoric.Si sustinem aceasta datorita intamplarii de la scoala.
Haideti sa vedem ce-a facut Lacrima, cand era la scoala:
"Intr-o zi, doi baieti se certau.Unul, era mult mai mare decat celalalt, si pe cel mic il trantise jos si-l busea.Si atuncea lui, i s-a facut mila, si l-a prins pe ala de mana, ca sa-l scape pe ala mic si i-a scos mana din umar."
Iata aceeasi intamplare povestita in Vechiul Testament:
"Si s-a intamplat in vremea aceea, cand Moise se facuse mai mare,ca el a iesit la fratii sai si s-a uitat la muncile lor cele grele, si a vazut pe un egiptean, cum batea pe un evreu, adica pe unul din fratii sai.Atunci el, uitandu-se in toate partile, si vazand ca nu e nici un om de fata, a ucis pe egiptean si l-a ascuns in nisip."
Dar intamplarea din basm, are o repetitie.In Biblie se intampla acelasi lucru.In acest moment, Lacrima este dat afara din scoala.El ii cere mamei sale sa mearga la fierar ca sa-i faca un baston greu de 500 de kilograme.Deoarece greutatea acestuia este foarte mica fata de puterile pe care le are, isi va fauri un baston a carui greutate va fi dubla.Ori acelasi lucru se intampla si in Biblie.Dumnezeu il intreaba pe Moise:
"-Ce-i acela din mana ta?
-Un toiag."
Noi am considerat pana in acest moment ca buzduganul pe care si-l face Fat-Frumos la fierar, era steaua calauzitoare.In realitate, a trebuit sa citim acest basm, ca sa intelegem ca buzduganul eroului sau ciomagul de fier este unul si acelasi cu toiagul fermecat al lui Moise.Dar in acelasi decor fantastic al basmului, zana cea buna care poseda o nuia fermecata cu o steluta in capat, il reprezinta tot pe Moise, intr-o ipostaza feminina, cu toiagul fermecat, dar toiagul este aici, in mod evident,(din cauza stelutei din varf), steaua sau cometa calauzitoare care i-a indrumat pe copiii lui Israel prin pustiu.Haideti sa revenim putin asupra simbolurilor si sa le explicam succint intr-o forma mai grupata.Prima secventa a basmului vorbeste despre moartea lui Iacov si ingroparea lui, apoi basmul incepe sa vorbeasca despre Moise.Moise s-a nascut din lacrimile varsate nu numai de catre mama sa, dar si din lacrimile egiptenilor si a copiilor lui Israel, la moartea lui Iacov, dar mai ales, din lacrimile copiilor lui Israel inrobiti in tara Egiptului.Personal credem ca povestitorul, s-a referit la acest aspect.Moise va participa in doua randuri la conflictul dintre egipteni si conationalii sai, sanctionand un egiptean pentru asta, iar a doua oara va participa in mod pasiv la conflictul dintre doi conationali, fara ca interventia lui sa fie in vreun fel finalizata.Apare fierarul, Dumnezeu, care ii da toiagul fermecat.Este momentul cand Moise pleaca in lume si intalneste niste entitati ciudate, pe Sfarma Piatra si Stramba Lemne.Singurul loc unde se tulbura apa, in discursul biblic, este la preotul Madian, unde Moise le ajuta pe Sefora si pe suratele ei sa dea apa la vite in detrimentiul celorlalti pastori.Nu ne dam seama ce reprezinta din punct de vedere simbolic, Stramba Lemne.Este posibil ca acesta sa fie insusi Dumnezeu din mijlocul rugului de flacari, dar ne trebuie o afirmatie mai pe intelesul nostru ca sa tragem o astfel de concluzie.
In acest moment apare inca o entitate ciudata care le mananca mancarea celor trei frati de cruce, pana este sanctionat asa cum se cuvine de Lacrima.Se pare ca ne intoarcem iarasi la inceputul cartii Facerii, cand hotul necunoscut,barbat sau femeie, reuseste sa vandalizeze merele din pomul interzis.Se mai intampla ceva.Desi scena este inversata, poate fi vorba aici si de seceta care bantuia , lasandu-i pe toti ceilalti muritori de foame, in vreme ce Faraon si poporul sau, aveau ce manca.Aceasta seceta va constitui motorul miscarii lui Lacrima care devine acum Iosif, pentru ca de fapt el este aruncat in groapa aceea fara fund de unde va ajunge pe lumea cealala,in imparatia mortii si respectiv a lui Barba cot.Ceea ce este foarte interesant, este introducerea in naratiune a acelor discutii de ucidere a lui Lacrima , care apare si in balada Miorita, dar si in Vechiul Testament, atunci cand Iosif se apropie de fratii sai la Dotan:
"Si mai inainte ca el sa se apropie de ei, au uneltit impotriva lui, sa-l omoare.(...)Cand Ruben a auzit de una ca asta, a cautat sa-l scape din mainile lor, si a zis:
-Sa nu-i luam viata."
In basm, lucrurile se deruleaza astfel:
"Seara cand vin de la vanatoare fratii, o vad pe sora lor in balcon cu cineva.Vad ca nu-i singura.
(...)
-O sa-l facem bucati.
-Ce bucati ma.-zice altul.-O sa-l chinuim.
Fiecare ii pregatea o moarte cat mai chinuita.Dar cel mai mic, zice:
-Ia stati mai.(...) Nu numai ca nu trebuie sa-i pregatim nicio moarte, dar trebuie sa ne purtam frumos si daca-i place de sora noastra, apoi cine este mai bun decat acesta?"
Pozitionarea acestui episod este totusi gresita, pentru ca in basm, anterior acestei secvente, se vorbeste despre calatoria in lumea infernala, unde va ajunge numai eroul Lacrima.La nivelul Vechiului Testament, aceasta inseamna ca Iosif a fost vandut mai intai ca sclav si apoi fratii au hotarat sa-l omoare.Urmeaza un motiv interesant acela regasit in Tristam si Isolda si respectiv in Mitul lui Tezeu.Este ,motivul Panzelor colorate.Numai ca aici, locul panzelor colorate este luat de motivul vapoarelor colorate, inventat de autor sau restituit din aducerile lui aminte.Motivul Tezeu, este o intruziune memoriala.Pentru ca dupa acest episod, ni se povesteste despre doi serpisori care se jucau intr-un jgheab si unul dintre ei l-a muscat pe celalalt, omorandu-l.Celalat sarpe va lua apa si turnand peste fratele mort, il va invia.Chiar daca secventa aceasta de factura biblica(amintiti-va de sarpele de arama si de valea cu serpi prin care au trecut israelitii)era necesara sa fie introdusa aici pentru a-l invia pe Tristan/Lacrima, cunostintele povestitorului in domeniul Bibliei, se dovedesc mult mai vaste, ceea ce se observa si la nivelul basmului povestit.Va veni o vreme, cand folcloristica va folosi metoda statistica de evaluare a unui basm.Se va stabili atunci in ce proportie anumite motive informale se gasesc in cadrul acestuia.S-ar putea ca aceasta metoda sa fie extrem de arida, dar ea va reflecta mai bine adevarul despre basme.Povestitorul, ramane fidel Vechiului Testament.In cautarea imparatului care i-a furat femeia(motivul Sarai), Lacrima ajunge la un popa si intra cioban la el.Deja ne gasim in Madian si popa despre care se vorbeste aici este preotul Ietro, regele(sau melek-ul) Madianului.Intrarea ca "cioban" a lui Lacrima la acesta are o anumita semnificatie mai deosebita.Sa va spunem de ce.Regele Madianului la un moment dat dispare(sub aspect simbolic) fiind inlocuit de catre Dumnezeu.Este mai dificil de explicat.Aceasta inlocuire se produce in clipa in care Lacrima ajunge cioban.Pentru ca cioban nu inseamna o sluga oarecare peste o turma prapadita de oi, ci un adevarat conducator de oameni.Sub conducerea lui(regala),oile sunt altfel:
"Seara cand se duce acasa, popa s-a speriat.Oile erau asa umflate.
-Mai baiete, mi-ai omorat oile, (...) unde le-ai pascut? In iarba pisata de broaste?Mi-ai intoxicat oile.
Da oile erau vesele, erau satule si cand le-a muls, a dat dublu lapte."
In momentul cand spune ca "oile sunt ale lui", aici deja se vorbeste despre Dumnezeu, oile lui nefiind altcineva decat copiii lui Israel.Si iarasi stim ca se vorbeste despre Dumnezeu, pentru ca popa il va urmari pe lacrima in tinuturile lui Faraon si-l va vedea ce face ascuns intr-un rug sau niste maracini, supraveghindu-si de fapt cu atentie eroul.
"Popa ascuns intr-un tufis acolo, asista la aceste doua amenintari..."
Urmeaza moartea lui Faraon in care mistretul si celelalte animale din interiorul acestuia, sunt lichidate pe rand, act care are o semnificatie pe care noi inca nu suntem capabili sa o intelegem din punct de vedere simbolic.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 16:20:03
Gheorghita Viteazul

Am mai discutat despre acest basm intr-unul dintre eseurile anterioare.Basmul face parte asa cum am mentionat si la data respectiva din colectia de basme a lui Ionel Oprisan.Modelul arhetipal de la care s-a pornit este razboiul troian.In realitate, noi vom folosi un pseudo-model cu valoare arhetipala, si anume Odiseea lui Homer.Aceasta inseamna ca povestitorul, cunoscand poematica Odiseii lui Homer, n-a facut decat sa ne ofere o imagine sau poveste populara a acesteia.Deci, din punctul nostru de vedere, basmul romanesc, poate fi considerat ca fiind un apocrif al Odiseii lui Homer.Desigur, o disecare a firului in patru, ne-ar oferi si alte subiecte inedite de discutie care se desprind de aici.Primul motiv, este motivul imparatului care are o fata foarte frumoasa.Frumusetea fetei nu a facut decat sa atraga atentia multor voinici, care vin la acest imparat sa o peteasca.Pentru a-si pastra copila,-motivele acestei pastrari sunt multiple, pornind de la castitatea ei feciorelnica, pana la motivatia egoista a tatalui Freudian, care o pastreaza pentru intentiile lui incestuoase,- imparatul, o inchide intr-un turn de sticla.(Turnul de sticla este un simbol al cerului, ori inchiderea cuiva intr-un astfel de turn, inseamna fie ca acea persoana a murit, vezi fata lui Mykerinos, pe care grecii l-au transformat prin scadere in celebrul zeu al mortii din insula Creta,-Mynos.Acest Faraon si-a ingropat fata-nevasta, in sicriul vaca de lemn reprezentand-o pe zeita cerului Hathor, sau Neith.Acelasi lucru se intampla cu Merlin care si el va fi inchis intr-un turn de aer sau de sticla, ca simbol al mortii, sau ca zeitate a cerului.)Turnul, este deci un simbol multiplu, sugerand imaginea cerului, moartea, sau apartenenta fiintelor respective la cer, ca zeitati ale acestuia, cum a fost Zeus, Atena ,sotia lui Mykerinos si respectivsotia lui Iosif, Asnat sau Asineta, ca slujitoare a zeitei ceresti.
Vorbind aici de frumusetea fetei din basm, ne amintim de frumusetea Elenei.Nu ne vom avanta prea tare in mitologia greaca, dar Elena va fi furata la un moment dat de catre Paris si dusa in Troia, cetatea lui de origina.Interesant este ca in basm, apare un negustor, care se comporta identic ca Paris.Numai ca aici, negustorul este si vrajitor, cuvant care desemneaza nu numai putinta de a face vraji, ci si capacitatea de a fermeca pe cineva cu calitatile sale fizice si psihice.De regula, termenul este folosit in cazul vrajitorilor autentici, la adresa unor oameni cu o varsta mai inaintata.Daca privim termenul in sensul sau lumesc, acesta se refera la cineva tanar si capabil sa vrajeasca prin cuvinte sau faptura sa o persoana de sex opus, ceea ce se intampla intre Paris si Elena.Dar actul de seductie, de dragoste este mult mai vast ca semnificatie decat cel pe care il acordam noi.Aceasta deoarece el implica acel gen de atractie fatala care duce nu numai la prosperitatea unei cetati, ci si la decaderea sau distrugerea ei.Si am in vedere aici, razboiul.Iar in cazul particular al acestor slabiciuni, razboiul cunoscut in istorie, sub numele de razboiul troian.
Interesant este faptul ca basmul, povesteste despre crearea unei coalitii extrem de puternice pentru gasirea si restituirea fetei:
"Au venit viteji din toate tarile si din toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti, ca sa mearga sa o caute pe fata de imparat,dar nu au dat de nici un fel de urma."
Ceea ce in basm, este epuizat in cateva randuri, in Iliada ocupa un capitol intreg.Este un adevarat catalog etnic al popoarelor care se strang pe campul de la Troia:
"Peste beoti,pe de o parte, domneau Penelaos si Leitos
Cloniu, apoi Protoenor, si Arcesilau.Iar beotii,
Unii din Hiria, altii erau din Aulida stancoasa, etc..
(....)
Pe foceieni, ii ducea la razboi Epistrofos,si Shediu,Ai lui Ifitos feciori...
(...)Urmau locrii,abantii,atenienii, si altii, fiecare condus de catre comandantul lor, veniti cu un numar de corabii si un numar de aomeni sa participe le razboiul troian.
In aceasta fojgaiala umana, care reprezinta mai degraba plecarea din Aulida a taberei ahee,apare in basm si Ulise.
"Dintre toti acei stransi acolo, numai unul singur avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Un purcar(porcar) care era la curtea palatului."
De altfel, purcarul Ulise, este vazut de pe zidurile cetatii de catre regele Priam.
"Iata si-Ulise.Supusi venira sub el Chefalenii,
Cei inimosi din Itaca,si din padurosul Neritos,
Din Crochilea o parte si altii din asprul Egilip,
Si din ostrovul Zachint, si din Samos,si locuitorii
De pe uscat de pe tarmul de dincolo de la ostroave."
Dincolo de acest motiv pe care putem sa-l numim Beotica, dupa beotii care deschid lista popoarelor antrenate in razboiul troian, motivul urmator este al conflictului dintre Ahile si Hector, legat de cele doua izvoare ale raurilor Scamandru si Simoeis.
"...ii povesti ca acest vrajitor, are toate puterile lui intr-un ulcior de pamant,si ca trebuie sa gaseasca acel ulcior.Si daca gaseste ulciorul si va sparge acest ulcior, acesta va degaja un fum si odata cu acel fum, se vor degaja (se vor pierde) si toate puterile vrajitorului."
Povestitorul popular nu face decat sa descrie cele doua izvoare, in preajma carora s-a dus lupta dintre Ahile si Hector.
"Trec pe langa apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-ansul si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde,
Chiar peste vara, intocmai, celalalt este intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
In celelalte basme populare romanesti, Baba Cloanta cu care se bate Fat-Frumos, aceasta miazma, este posesoarea a doua ulcioare cu apa.Unul cu apa vie, celalalt cu apa moarta.Basmul acesta Gheorghita Viteazul, este singurul care ne aminteste ca aceste doua ulcioare nu sunt altceva decat cele doua izvoare ale Scamandrului.Deci cand Fat-Frumos se bate cu Baba Cloanta, sub o forma simbolica, potrivit gustului popular,cele doua personeje sunt Ahile si Hector, care se bat in preajma izvoarelor cetatii Troia.
Urmeaza un alt motiv.Acela, pe care il putem numi, motivul Nausicaa.
"Atunci intra barbatul si Gheorghita,acolo, si vede o camera plina de fete,iar in mijlocul lor,statea o fata extraordinar de frumoasa, o fata cum se zice, ca la soare te puteai uita, dar la dansa ba.Si plangea.Atunci ele speriate, se trasera toate intr-un colt, si-au intrebat de ce-au venit, ce este cu ei,ce cauta."
Acelasi motiv, cu valoare arhetipala,se regasesate in episodul sosirii lui Ulise la regele feacilor Alcinou.Pe malul garlei, unde Nausicaa, vine cu prietenele si slujitoarele ei sa spele rufe,Ulise apare dintr-o data in fata acestora, inspaimantandu-le, motiv, repetam, de panica, fapt pentru care fetele o rup la fuga care incotro, singura care ramane viteaza in fata necunoscutului, fiind numai fiica lui Alxcinou.Trebuie sa fim atenti insa ca acest motiv, este de fapt o poveste intr-o alta poveste.Sau putem spune ca este vorba de aceeasi poveste surprinsa din doua unghiuri diferite.Evenimentul real care sta la baza motivului, este infruntarea dintre universul cultural grec si cel persan in ceea ce s-a numit razboaiele medice.Am spus ca se aseamana acest ansamblu, ca o cutie varata intr-o alta cutie, deoarece basmul in sine vorbeste despre razboiul troian, ca episodul sau motivul Nausicaa sa-l reia intr-o forma si mai simbolizata.Dupa acest motiv, urmeaza motivul somnului lui Ulise despre care am mai amintit in eseul anterior, dedicat aceluiasi subiect.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 16:26:41
Vaporistu

Se spune ca era un cetatean asa de bun la Dumnezeu si cu cetateanca lui dansu, la fel de buna si cuminte.Pe unde umblau erau cuminti, asa ca Dumnezeu, obisnuit ca lumea este ceva mai ticaloasa si mai parsiva, se luase
de ganduri.Si bine inteles, ca intr-o astfel de situatie, se hotaraste sa-si puna la incercare semenul sau umil, producasndu-i daune materiale si sufletesti, doar pentru a-l provoca pe acesta sa-l injure odata.Sapte copii avea omul, toti sapte ii mor.Moare si femeia,iar pentru ca ticalosia(pentru ca ticalosia, chiar daca este Dumnezeiasca, tot ticalosie se numeste,) sa fie deplina, il mai umple pe bietul nefericit de toate bubele.Apropo de aceasta situatie, ea avea sa genereze la un moment dat si o zicatoare care suna astfel:
"Cand vrea Domnul cu saracul, dintr-o buba-i umple capul".I-a dat Dumnezeu foc si la casa, dar de inrait si sa-l injure, nici o speranta.Am incercat sa rezumam continutul motivului, deoarece modul cum povestesc unii povestitori, ne dispera.Am incercat sa respectam la inceput cursul firesc al cuvintelor celuia, dar nu am fost in stare sa il respectam pana la capat.Ceea ce informatorul Gheorghe Molfa, din Scheiu de Sus,afirma ca este un basm povestit de tata socrului sau, Munteanu Andrei, nu este altceva decat o istorie biblica, care se gaseste in cartile Vechiului Testament, sub numele de "Cartea lui Iov."
Iata inceputul cartii asa cum o scrie Biblia:
"Fost-a un om, in tara Utz, cu numele Iov.Si omul acesta era drept si fara prihana,si se temea de Dumnezeu, si se ferea de rau.Si avea sapte feciori si trei fete."
Satana este aici care incearca sa ispiteasca aici credinta lui Iov in Dumnezeu si atrage asupra acestuia toate nenorocirile cu putinta:
Bogatiile ii sunt pradate, copiii mor, corpul ii este acoperit de bube..
"Atunci s-a sculat Iov,si si-a sfasiat vesmantul.Capul si l-a ras, si a cazut la pamant si s-a inchinat.Si a zis:
"-Gol am iesit din pantecele mamei mele,si gol ma voi intoarce.Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat."
Intamplarea face(dar intamplarea nu apare in calea nimanui decat daca este putin si cautata, chiar daca nu suntem constienti de faptul acesta,)sa iau de la Biblioteca o carte, din vestita colectie "Biblioteca pentru toti", care se numeste, -"Noaptea neinfricatilor,"-basme arabe, vol.1,(editura Minerva, Bucuresti, 1991,-antologie, traducere, prefata si note de Nicolaie Dobrisan.)In clipa cand am capatat aceasta carte, mi-am pus urmatoarea intrebare: Vechiul si Noul Testament, au aparut din punct de vedere cultural si istoric, in acest spatiu vechi al civilizatiilor omenesti,care este cunoscut sub numele de Asia Mica, Arabia, Egiptul antic.Daca noi am gasit urmele Vechiului Testament si al Noului Testament, destul de vii si de departe de locul de obarsie, sub forma populara, apocrifa,pe masura ce ne apropiem de centrul care a zamislit aceste opere culturale deosebite, de foarte mare impact asupra comunitatilor si civilizatiilor omenesti,nu vom descoperi acele filoane populare care au generat scrierile sfinte?Adica, sa dam de forma scrierilior sfinte, inainte ca acestea sa fi devenit un bun canonic?(Nu stiu daca termenul folosit de mine este chiar cel adevarat). Daca un spectator vede un spectacol, noi putem asemana acest spectacol al lumii cu Vechiul si Noul Testament.Pe noi ne intereseaza ce am putea gasi in avantpremiera acestui spectacol, acele intamplari pline de substanta, pe baza carora s-a zamislit spectacolul grandios de mai tarziu.Ori, intr-adevar, in cartea aceasta, se intalnesc cateva basme care merita toata atentia si interesul nostru.Si citez aici, numele unuia dintre aceste basme, -"Omul care nu a avut parte de nici o nenorocire."Frumusetea acestui basm, se leaga de faptul ca este un apocrif biblic a vietii lui Avram.
Haideti sa vedem cum incepe acest basm interesant:
"A fost odata ca niciodata.Odinioara, demult, traia undeva pe intinderea pustiului nesfarsit un beduin daruit de Allah cu multe vite, dar si cu o inima de aur, cu multa marinimie si alte alese insusiri.Si-a avut el parte de de-o nevasta smerita, cum si de copii cuviinciosi, care niciodata nu cutezau a iesi din cuvantul si din sfatul lui.Nici un musafir sau nevoias care se oprea la el, nu se intampla sa plece fara sa primeasca mai mult decat sperase. Si astfel s-a dus vestea despre faptele lui nobile, in cele patru zari, si aproape ca nu trecea zi de la Allah, fara sa primeasca un oaspete."
Povestea chiar sub forma ei introductiva, este interesanta, pentru ca ne arata in ce masura ea s-a indepartat de textul Biblic, si totodata, incercarea de a pastra unele amanunte biblice, care in cadrul basmului, nu isi mai au rostul, deoarece devin ilogice.Daca definim termenul de pustiu, afcesta se refera de regula la o intindere arida, stancoasa sau nisipoasa, din care lipseste vegetatia.Ori prezenta vitelor, despre care vorbeste basmul, presupune existenta vegetatiei, deoarece aceasta constituie pentru vite, hrana permanenta.La care se adauga bineinteles, sursele de apa.In felul acesta, prezenta unui element sau grup de elemente, exclude existenta altor elemente.Astfel, omul despre care vorbeste basmul, nu putea fi beduin, si nu putea sta in pustie, atata timp, cat avea vite iar acestea erau legate de sursele de hrana,-iarba- si cele de apa,-izvoarele sau fantanile.
Orice introducere, pregateste intr-un fel, intamplarile care se vor derula mai departe.Este momentul cand, textul basmului, se suprapune aproape pana la identitate peste textul Biblic.
"Intr-un rand, se pomeneste in fata cortului, cu trei drumeti poe care nu-i mai vazuse pana atunci.Si-i intampina si pe ei cu caldura cu care-i primea pe toti calatorii ce se abateau pe la salasul lui. Ii pofteste inauntru si aprinde imediat focul ca sa le pregateasca ceai si cafea. Si in vreme ce isi sorbeau ei cafeaua, se prinde la taclale cu ei, ascultandu-le povestile cu luare-aminte.Cum stateau ei asa la taifas, iata ca se intorc si turmele de oi si camile, de la pasune, si se aduna gramada in jurul cortului. Si numai ce le vede, stapanul porunceste unuia dintre cei doi feciori ai sai, sa injunghie un berbec gras, si sa-l pregateasca pentru oaspeti.Fara sa stea pe ganduri, baiatul face intocmai cum ii ceruse tatal.Nu trece mult si iacata-l infatisandu-se tot el cu halcile de carne fripta si asezandu-le dinaintea musafirilor.
Si-avea beduinul acesta atat de marinimos obiceiul de a nu sedea la masa impreuna cu vizitatorii lui.Ii lasa sa se ospateze singuri, ca nu cumva sa se simta stanjeniti, iar el isi vedea de treburile lui.In vreme ce infulecau,
cei trei, deschid vorba despre gazda lor, si unde nu se apuca sa-i laude marinimia, averea si mai ales copiii."
Vom citi acum acelasi fragment in scrierile biblice.
:"Si ridicandu-si ochii si privind, iata trei barbati stateau inaintea lui.Si cand i-a vazut, a alergat din usa cortului, intru intampinarea lor, si s-a inchinat pana la pamant. Si a rostit:
"-Doamne, daca am aflat har, in ochii tai, nu trece cu vederea pe robul tau. Ingaduiti sa va aduca putina apa sa va spalati pe picioare.Apoi, odihniti-va sub copac."
"Iar eu va voi aduce un codru de paine,(traducerea termenului este insa moderna, din moment ce insusi pe vremea lui Isus se folosea lipia, sau turta din faina cu apa, iar basmele il pun pe erou sa ceara mamei sale turte facute fie din cenusa, fie tot din faina , dar amestecate cu lapte, ca semn de recunoastere maternala), ca sa va intariti inimile.Pe urma vedeti-va de drum."
Dar aceasta oferta, care la prima vedere este destul de redusa, sau de calica, este imbunatatita in continuarea descrierii actului de binefacere savarsit de Avram:
"Si Avram a intrat in cort la Sara si a grait:
-Ia de graba trei sea de lamura de faina,framanta si fa turte!"
Apoi Avram a alergat la cireada,a luat un vitel tanar si gras, si l-a dat slugii ca sa dea zor sa-l pregateasca.A luat unt si lapte si vitelul pe care-l gatise, si le-a pus inaintea drumetilor, iar el a stat in picioare in fata lor, sub copac, pe cand ei mancau."
Intrebarea care ne-o punem, este urmatoarea:Care este textul prim de la care se porneste?Ni se pare ca mai real este textul arab, iar textul biblic, este facut ulterior dupa acesta, care capata un aparent aspect de vechime.Totusi, traducerea lui, introduce o serie de elemente de actualitate, cum ar fi "codrul de paine", iar locul animalelor care se adapteaza mai bine pustiului, ca, oile si mai ales camilele, sunt introduse vitele, din randul carora, Avram ia un vitel.In acelasi timp, copiii lui Avram, sunt vazuti in textul biblic ca niste slugi, ceea ce este o grava greseala redactionala, chiar daca atributiile copiilor lui Avram ocupau o sfera asemanatoare, echivalenta aceleea desfasurata de niste slugi.Mai exista si posibilitatea, ca ambele texte,-cel arab, cu continut profan, cat si cel biblic, sa fi pornit de la un text necunoscut, care a servit in ambele cazuri, ca model.
Basmele arabe, sunt un izvor de intelepciune.O parte din istoria orientului, ca si a occidentului, se gaseste ingropata in nisipurile ei miscatoare.Astfel, daca veti citi cu atentie basmul:" Printre straini si acasa,' veti descoperi o parte din viata lui Moise, dupa omorarea slujitorului egiptean care ii asuprea pe fratii sai, si fuga acestuia la preotul Madianului-Ietro, unde se pare ca se gaseau cetati de scapare pentru cei care infaptuiau crime, chiar daca acestea erau involuntare.Mai sunt si alte povesti pe care le regasim cu acelasi continut dar si semnificatie, in basmele noastre occidentale.Un exeget are obligatia sa nu se rezume numai la textele folclorice nationale, ci sa caute in nisipurile lumii, toate perlele gandirii universale, care au dat nastere si au pastrat in memorie, basme inegalabile apartinand istoriei intregului nostru univers cunoscut.Ceea ce se infaptuieste acum, reprezinta doar incercari timide de a privi universalul prin ferestrele deschise de poezia noastra nationala.Adevarata valoare, a lucrurilor, va fi pusa in lumina, abia atunci cand vom sparge granitile inguste ale folclorului national si ne vom contopi in conceptiile noastre de a vedea lumea, cu intreg universul, cu Dumnezeu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 16:35:24
Despre memoria creaturilor preumane in basme.
Daca din unele basme suntem nevoiti sa deducem noi prezenta creaturilor preumane, ce parere aveti de un alt basm al Fratilor Grimm, care se numeste, "Hans cel de Fier."Ca sa nu existe nici un fel de dubii, povestitorul anonim, spune:
"Si sa vezi dracia dracului: din mlastina aia, aparu un brat gol, care-l insfaca pe caine si-l trase in adanc.Daca vazu vanatorul asta, se intoarse la curte, de lua trei oameni cu el, si-i puse sa scoata apa din baltoaca aceea.Scoasera ei oamenii ce scoasera apa cu galetile, si cand dadura de fundul mlastinii, sa vezi si sa nu crezi:in mocirla zacea un om salbatic, cu pielea rosie, cum este fierul ruginit.Si-atat de lung ii crescuse parul, ca-i ajungea pana la genunchi.Si dupa ce l-au legat fedeles cu niste odgoane groase, l-au dus la palatul domnesc.Omul cel salbatic starni multa uimire printre poporeni, ca o asemenea grozavie de fiinta, nu mai intalnise nimeni pana atunci. Imparatul porunci ca prinsul sa fie inchis intr-o cusca de fier, si acea cusca sa o aseze slujitorii in curtea palatului, ca sa stea la vederea oricui."
In basmul "Salatica" a acelorasi frati, apare iarasi ceea ce Biblia va numi Gradina Edenului.
"In spatele casei acelor oameni, se deschidea o ferestruica, si de-ti aruncai privirea prin ea, zareai intinzandu-se de jur imprejur, pana hat departe, o gradina neasemuita, incarcata cu cele mai minunate flori ale pamantului, si cu tot soiul de legume, dintre cele mai alese si mai gustoase."
In clipa in care am scris cele spuse de povestitorul lui Grimm, mi-am amintit de gradinile oamenilor.Deci undeva, pe la inceputuri, sau poate chiar mai tarziu, lumea, incepuse sa se dezvolte si una dintre formele acestei dezvoltari spirituale imbraca aspectul acesta al organizarii mediului inconjurator, al transformarii acestuia, potrivit intereselor sociale.Gradina, reprezinta o forma de organizare, o expresie in acelasi timp a abundentei.Trebuie sa fim insa atenti la celalalt aspect al gradinii, care apare ca un act de creatie care apartine lui Dumnezeu.Unul dintre scenariile noastre este ca in apropierea unui sat, acolo unde oamenii isi facusera gradini si cultivasera plante necesare vietii lor, isi faceau aparitia oamenii salbatici, cei vechi, care le furau sau pradau produsele.In acest context, fiica unei familii de oameni , a fost furata de oamenii salbatici, si dusa in munti.
Sa ne intoarcem inca cateva clipe la gradina.
"Dar vezi ca gradina asta era inconjurata de de un zid inalt, mai inalt de cateva ori decat statul de om, si nimeni nu se incumeta sa se catere pe el si sa patrunda inauntru, fiindca tot pamantul dintre meterezele cele groase, se afla in stapanirea unei vrajitoare."
Trebuie sa interpretam putin lucrurile, ca sa ne dam seama ce se spune in poveste.Zidurile, meterezele care inconjoara gradina, si sunt de cateva ori mai mari decat inaltimea unui om, sunt de fapt o descriere a muntilor aflati in preajma.Zidurile sunt muntii, nu trebuie sa uitati nici o clipa lucrul acesta.Acum, urmeaza descrierea vrajitoarei, care este de fapt, descrierea unei creaturi preumane.
"Si avea iazma puterea sa robeasca, cu vraji, pe orice voinic, si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi, si sa-l doboare in tarana.Din pricina asta era temuta de orice suflare omeneasca, ce-si avea salasul prin locurile acelea."
Vrajitoarea, sau iazma, cum mai este denumita aici creatura preumana, era foarte puternica, mai puternica decat un voinic, decat un om bine antrenat si rezistent."-Si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi".-Uriasii sunt aici de fapt muntii.Povestitorul nu face decat sa ne spuna ca neanderthalianul nostru era mai puternic decat un om, si locuia in munti.Se intampla acum ceva extrem de curios.In schimbul salatelor, vrajitoarea ii cere "sa-i dea ei pruncul pe care il va aduce pe lume, sotia lui."Din acest moment avem de a face cu un sacrificiu ritual, ori acest sacrificiu, destinat oamenilor salbatici, sau omului muntelui, presupune deja o anumita relatie spirituala, aparitia religiei.Inca o data subliniem faptul, ca avem de-a face cu o forma incipienta de religie.Nu conteaza ce s-a intamplat de fapt:copilul a fost pierdut, a fost sacrificat sau a fost dat de buna voie omului salbatic.Relatia este deja o relatie de subordonare, in care homo sapiens, va fi tributar cu sacrificii rituale, Domnului sauSa vedem ce se va intampla mai departe:
"Cand minunea asta de fata, implini douasprezece primaveri, vrajitoarea o inchise intr-un foisor pierdut in adancul unui codru.Si niuci un muritor, n-ar fi fost in stare sa ajunga pana la ea, ca nici trepte si nici usa nu avea turnul acela inalt si singuratic, ci sus de tot, sub acoperis, doar o ferestruica prin care abia de razbatea soarele."Locatia care o avea prizoniera, de fapt nu este vorba despre prizoniera, ci de insusi omul padurii,era undeva intr-un varf de munte singuratic, inconjurat din toate partile de catre padurea primordiala.Fereastra din turnul singuratic, aflata aproape de varful turnului (muntelui) este intrarea in pestera.Aceasta intrare era inaccesibila oamenilor.
"De cate ori venea vrajitoarea la fata, numai ce se apuca sa-i strige, de se cutremura padurea, cale de mai multe poste imprejur:
Salatica-odor frumos,
Da-ti cositele in jos.
ca alt chip sa ajunga la ea, nu avea.
Cum auzea glasul ascutit al vrajitoarei, fata isi lua cozile lungi si grele, si dupoa ce le trecea de cateva ori pe dupa un carlig priponit in usorul ferastruicii, le lasa sa cada in jos.Si erau cozile lungi de douazeci de coti, -ba si mai bine-ca ajungeau poana in drepotul unde sta vrajitoarea....Ei, acum treaba era usoara, si-ntr-o clipita,se catara babusca pana la fata."
Ceea ce trebuie sa retineti , este aceasta particularitate a fetei, a carui par era foarte lung, cat si agilitatea omului padurii, de a se catara cu o mare dexteritate pe versantii abrupti ai versantului muntos, pana la pestera unde iusi afla ascunzisul.Intalnirea dintre cele doua forme umanoide este extraordinara.Cititi si ganditi cu atentie la cele ce veti citi:
"N-am sa va spun ce spaima a tras biata fata, cand s-a trezit cu faptura aceea care aducea a om, ca si ea, dar parca era mai altfel... ca vezi, pana atunci, nu-i fusese dat sa vada alt chip decat al babatiei."
Intr-una dintre epopeile cele mai vechi ale omenirii, se vorbeste despre "Omul salbatic".Epopeea se numeste Ghilgames.Iata cum este descris Enkidu, acest Alma sau Kaptar al creaturilor preumane intalnite de om:

"Acoperit de par ii este trupul,
Cu belsug de par, ca o femeie.
Are o claie de par stufoasa, ca spicele secerate.
Si nu stie ce sunt oamenii, si nici cum traiesc oamenii.
Cat despre vesminte, poarta straie ca a zeului Sumukan.
Paste iarba laolalta cu gazelele,
Cu turma de fiare salbatice, se-mbulzeste la adapatoare.
Inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor."
Iata intalnirea unui vanator cu Enkidu:
"... se-ntalni la marginea adapatoarei , fata in fata cu el.
Numai ce-l vazu vanatorul, si chipul i se-mpietri de groaza..."
Iata ce va povesti vanatorul, tatalui sau:
"... am vazut un om venit de prin locuri salbatice,
e cel mai puternic din tara, e taria insasi.
Puterea sa este asemenea bolovanului care cade din bolta cereasca.
Cutreiera fara incetare locurile salbatice.
Neincetat, laolalta cu turmele salbatiuce, paste iarba,
Neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei,
Mi-a fost atat de teama, incat n-am indraznit sa ma apropii de el.
A astupat gropile pe care le sapasem,
A smuls plasele pe care le intinsesem.
Din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice,
Din pricina lui, nu mai pot face nimic in pustiu."
Vom da acum o definitie a "ifritilor" sau "efritilor",asa cum apare ea redata in "Basmele arabe" vol.II, antologie, traducere si note de Nicolae Dobrisan:
Ifrit=Forte chtoniene puternice, redutabile si viclene, care, conform credintei populare, s-ar amesteca in viata oamenilor de obicei pentru a le face rau.De multe ori ifritii, sunt confundati cu djinii.(...)Asemenea djinilor, ifritii pot sa ia infatisari diferite.In general ei au o statura gigantica, fiind inzestrati cu sapte capete sau cu aripi, si au capacitatea de a se preschimba in fum. Isi parasesc salasurile din maruntaiele pamantului, de obicei in timpul noptii.In ciuda fortei deosebite cu care sunt dotati, ei pot fi dominati de om, cu ajutorul lui Alah, si al unor mijloace magice.De obicei fac rau oamenilor, dar apar si ifriti care isi pun puterile lui miraculoase in seviciul omului, ajutandu-l sa iasa din diverse incurcaturi.Se casatoresc in interiorul speciei,dar se intalnesc si casatorii intre ifriti si fiinte umane.Ei au o organizare sociala asemanatoare cu cea a oamenilor, fiind impartiti in triburi si clanuri, si condusi de regi.(..)In islamul contemporan, ifritii sunt interpretati ca niste demoni puternici si redutabili, iar in credintele populare, apar si in chip de strigoi, sau spirite, ale unor poersoane disparute."
Tot in cartea de Basme arabe, intalnim un basm interesant, care se numeste: "Mazna si Ifritul".Basmul, este povestea unei rapiri a unei tinere din lumea noastra de catre un ifrit si salvarea ei ulterioara din captivitate.
Sigur ca nu am sa va spun basmul in intregime, ci numai am sa scot unele citate din el, pentru ca Dvs., sa sesizati anumite particularitati, ce apropie basmul de realitate, aceasta realitate fiind pentru mine, imaginea omului preistoric.In timp ce fetele, printre care se afla si frumoasa Mazna, se scaldau nestiutoare in apa, "..n-a observat nici una chipul inspaimantator (infatisare neumana) al unui ifrit, care le urmarea cat e ziua de lunga, ascuns printre stanci."
Deja ati observat, cele doua aspecte care se opun discursului narativ firesc:Ifritul(dar chiar numele acestuia introduce o imagine neobisnuita, care se situeaza in afara umanului)care avea un chip inspaimantator(tot ce se abate de la un chip omenesc poate fi interpretat ca fiind inspaimantator,)statea ascuns( dar de ce ascuns?) printre niste stanci.(Ori noi am spus de la bun inceput, ca hominizii de tip neanderthalian cat si cei numiti de stiinta, australopiteci si avand talia joasa, locuiau in munti, in stancarii, ascunzatorile lor fiind deschiderile naturale din munte, pesterile.)Furtul fetei, va fi facilitat chiar de catre aceasta:
"Mazna s-a lasat furata de evantaiul colorat de pe aripile unui fluture.Si tot asa, din piatra in piatra, s-a tot indepartat, alergand dupa minunata faptura ce-i incantase ochiul, pana ce n-a mai zarit pe nimeni in jurul ei.S-a intors din cale, si-a strigat suratele, dar nu i-a mai raspouns nimeni.Si tocmai in clipa cand si-a dat seama ca este singura, si incepea sa se teama de intunericul care se lasa, un falfait puternic s-a abatut deasupra ei.Ifritul, a coborat din vazduh, a prins-o intre aripile lui uriase, si s-a ridicat cu ea in tariile vazduhului, unde nu mai ajunge nici vulturul."
Sirul curiozitatilor nu se opreste aici.Ifritul pasare, se va lasa la un moment dat peste un palat maret, asa cum fata nu mai vazuse niciodata."Era inconjurat de un zid gros, si inalt, in care nu se afla nici macar o ferastruica, in afara unei porti uriase de fier zavorata cu sapte lacate.Zidul parea de netrecut iar palatul parea pustiu.Imediat ce-au intrat in palat si fara ca Mazna sa aiba ragaz sa se dezmaticeasca, ifritul si-a lepadat aripile lui uriase si chipul de pasare, luand infatisarea unui om."Palatul maret si inalt, nu era altul decat muntele.Muntele nu are ferestre, de aceea, nici fata nu a vazut vreo fereastra, deschizandu-se in zidurile acelui palat.Nu era decat intrarea in pestera, care poentru fata semana cu o poarta uriasa de fier.Aici, in mediul lui, ifritul isi va lepada vesmantul sau de pasare, daca nu cumva, acest vesmant nu a fost decat in imaginatia fetei, care isi justifica in felul acesta rapirea.Fata nu putea fugi de aici, deoarece nu avea abilitatile pe care le poseda creatura nonumana care o rapise.Descrierea care urmeaza, este aceea a unei pesteri.Daca Dvs., credeti ca ea apartine unui palat, va priveste.Ascultati insa:
"Vazand copila atat de infricosata, i-a vorbit cu blandete si, cand si-a mai revenit, a luat-o binisor de mana pornind sa strabata impreuna incapere dupa incapere una mai frumoasa si mai stralucitoare decat alta.(...) Si-au tot ratacit asa prin multimea salilor si incaperilor palatului, care pareau sa nu se mai sfarseasca trecand prin odai cu totul si cu totul din argint, prin camere cu ferestrele si usile aurite, prin sali cu tavane din pietre pretioase, si cu podele din lemn parfumat.Iar cand au ajuns in camera poe care ifritul i-o harazise ei, Mazna s-a fastacit cu totul de atata stralucire.(...)..numai lazi cu podoabe si parfumuri, valuri si vesminte de matase, saluri si conduri din fir aurit, colivii din argint cu pasari colorate si viers minunat si un havuz din care picura ape de portocale."
Ceea ce luase tanara ca fiind valuri si vesminte de matase, sau saluri, nu erau decat stalagmitele si stalactitele care alcatuiau in interiorul salii pesterii, adevarate dantelarii de piatra pe care imaginatia naturii le risipise acolo din abundenta.Existau intr-adevar tot ceea ce fata vazuse si povestise semenilor sai mai tarziu la intoarcerea acasa.Adancurile pamantului, facuse ca incaperile sa fie feerice, punandu-si comorile cele mai fantastice la indemana ochiului ca sa le vada si sufletului ca sa le admire.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2009, 16:50:06
Am in clipa de fata, o carte foarte interesanta, intitulata:
"Trei apocrife ale Vechiului Testament/Iosif si Aseneth, Testamentul lui Iov si Testamentul lui Avraam.Cartea este scoasa in conditii excelente de catre editura Polirom, care ne rasfata in tot timpul cu niste carti deosebite si foarte bine lucrate.Deci editura este Polirom, 2000, cartea fiind o traducere cu note si prezentari facute de d-l Cristian Badilita.Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit este primul apocrif:Iosif si Aseneth, deoarece spre deosebire de ceea ce reprezinta una dintre variantele culte legendare, apropiate Vechiului Testament in ceea ce priveste viata lui Iosif, noi am aratat la un moment dat-ori Hermeneutica abunda in astfel de exemple,-ca exista un numar impresionant de variante apocrife ale vietii lui Iosif in fondul folcloric ramanesc si universal.Vom cita doua legende, in ordinea lor fireasca, deoarece dincolo de aceste legende, intrevedem si o alta semnificatie, data de catre simbolurile continute care duc catre un alt pachet de semnificatii, sau arhetipuri mitologice.Aceste legende, vin si intregesc semnificatiile pe care nu le-am putut contura cu claritate atunci cand am vorbit de varianta Biblica acceptata.
Prima legenda, transmisa printre altele de Targumul lui Pseudo-Ionathan, spune de fapt ca mama Asenethei, (Sau Asnathei)(Dar mai avem si alte forme, ca Asineta , sau Asineith-adica, fiica zeitei ceresti Neith),ar fi fost Dina, fiica lui Iacob, sora lui Iosif,-violata de Sichem, fiul lui Amor.Prin urmare Iosif nu s-ar fi casatorit cu o egipteanca idolatra, ci cu o femeie de acelasi neam cu dansul.Un text siriac mai tardiv,(...) ofera o versiune largita (...) a legendei respective.Textul, publicat de Oppenheim, si retradus de Philonenko, suna in felul urmator:
"Acum sa vorbim de obarsia Asiathei, femeia lui Iosif cel frumos, pe care am aflat-o de la cei intelepti.(...)Cand Sichem, fiul lui Amor, a pangarit-o pe Dina, sora lui Simeon si a lui Levi, au pornit sa treaca prin foc si sabie, intregul oras al lui Sichem, de la cel mai mic pana la cel mai mare.Si au amenintat-o pe Dina, cu aceste cuvinte:"Sa nu care cumva sa gasim ceva din samanta lui Sichem in pantecele tau, ca moartea te mananca."Cand Dinei i se apropie sorocul sa nasca, i se facu frica si fugi in pustie. Ingenunche si aduse pe lume o fetita, o infasa in scutece se ridica plangand in hohote, si o puse cu grija sub un maracine."
Dar uitandu-se pe cer vazu un vultur,al carui cuib se afla tocmai in Egipt, si care se hranea cu jertfele aduse lui On, Marele zeu al egiptenilor.Vulturul cobora si apuca pruncul in gheare sub privirile Dinei.Apoi luandu-si iar zborul, puse copilul pe altarul lui On, idolul slavit de caatre egipteni.Mama sa nu-si dadu seama si nu stiu nici o clipa, unde i-a fost dus pruncul.Cand preotul Putiphar urca sa arda tamaie pentru zeul sau dupa obicei, el il vazu, se tulbura cumplit si cobora indata in fuga mare.Sotia il intreba:" De ce astazi te-ai intors atat de repede?" Iar el ii raspunse:"Astazi am vazut o noua minune a zeilor.S-au apucat sa nasca prunci.Usile toate erau inchise, nimeni nu putea intra pana la salasul lor.si totusi, chiar pe altar am gasit un prunc abia nascut."Atunci se ridicara amandoi plini de spaima, deschisera usa, intrara, urcara la altar si vazura vulturul cu aripile intinse deasupra micutei, ca si cum ar fi vrut sa o apere de ceva.
Atunci pricepura ca vulturul facuse minunea .Femeia lui Putiphar lua fetita, si-i gasi o doica.Si se bucurara nespus caci nu aveau nici fata nici baiat.Crescand copila, Putiphar ii construi o casa nemaipomenita, si o muta acolo, dandu-i fecioare sa o slujeasca.Multi dintre feciorii capeteniilor veneau sa o peteasca, pentru ca era frumoasa tare, dar ei nu-i placea nici unul.
Iosif veni inaintea Faraonului.Acesta il urca in carul sau, si-i incredinta sceptrul intregului sau regat.Egiptenii il purtara cu slava in car prin tot Egiptul,si vestea i se raspandi pretutindeni.Faraonul, i-o dadu de sotie pe pe fiica preotului Putiphar, si el nu simti nici o sila fata de fiica surorii sale Dina.Cand Iacob tatal sau, ajunse in Egipt, Dina veni sa-si salute fratele , pe Iosif.Apoi cand o saluta si pe sotia acestuia laptele se incalzi intr-insa, si zise: "A cui fata esti?"(Asiath)raspunse ca este fiica lui Putiphar, marele preot al lui On.Si Dina afla cum ajunse fata in Egipt, cum un vultur o adusese in gheare, si o lasase pe altar, asa cum se gasea, infasata in scutece.Asiath cauta semnele si Dina isi recunoscu fata.Si toti care se aflau de fata incepura sa laude pe Dumnezeu.
A doua legenda romanesca,Iosif si Aseneth, are urmatorul continut:
"Aseneth, este fiica preotului Pentephres din Heliopolis, crescuta in traditia idolatra.Frumusetea ei nu are seaman pe lume.Zeci de petitori, printre care se numara insusi fiul mai mare al Faraonului, tanjesc sa o aiba de sotie.
Fata se arata plina de hachite,mandra nevoie mare, chiar un pic dispretuitoare.Tanjeste inchisa intr-un turn inalt, impreuna cu alte sapte fecioare, nascute in aceeasi noapte ca si dansa. Iosif se afla in culmea gloriei, fiind al doilea in ierarhia sociala, imediat dupa Faraon.
Satrapii il curteaza, femeile il adora.Constient ca anii de belsug vor trece repede, porneste impreuna cu o excorta importanta, prin Egipt, pentru a aduna provizii.Pentephres il are ca oaspete cateva ceasuri la pranz, de ajuns totusi ca scanteia sa se produca, iar fata naravasa la inceput, -tatalui ii spune de la obraz ca niciodata nu se va marita cu fiul unui cioban din Canaan,-sa fie cuprinsa de valvataile iubirii.Iosif isi reia calatoria, indata dupa terminarea mesei. Foarte curand, pleaca de acasa si parintii Asenethei.Fata ramane singura, pazita numai de cele sapte fecioare, si de o portareasa cam nepasatoare.Criza izbucneste cu furie.Aseneth refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar, se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii in piept, -in semn de cainta pentru vorbele jignitoare rostite la adresa lui Iosif,-sapte zile si sapte nopti.Abia in ziua a opta se ridica, de la pamant, si spune o rugaciune catre Dumnezeul iubitului ei, de fapt, o extraordinare rugaciune -spovedanie-declaratie de dragoste.Un inger coboara din cer aducandu-i raspuns si alinare.Aseneth isi schimba vesmintele de doliu, si se imbraca in haine albe.Ingerul ii schimba numele, dupa care o impartaseste cu un fagure de miere alba, aparut printr-un miracol, in camera fecioarei.
Apoi se urca din nou la cer.Iosif revine din calatoria sa.Acelasi inger ii vestise in somn, convertirea Asenethei.Cei doi se regasesc, nu dupa multiple peripetii si aventuri exterioare...Urmeaza nunta si nasterea celor doi copii pomeniti in cartea Genezei, -Manase si Ephraim.Asa se incheie prima parte a romanului(legenda).A doua parte contine aproape toate ingredientele romanului de aventuri.Fiul Faraonului, muscat de invidie, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei.Printr-un viclesug, si-i aliaza pe Gad si pe Dan.Planul lor insa esueaza.Fiul Faraonului este ranit la cap si peste cateva zile moare neimpacat.Cei doi tradatori sunt iertati la rugamintea Asenethei.Dupa moartea Faraonului, Iosif devine imparatul Egiptului, domnind in pace si belsug, vreme de patruzeci si opt de ani."Acestea sunt cele doua legende cuprinse sub titlul primului apocrif dupa Vechiul Testament, -Iosif si Aseneth.Mai exista legat de aceste legende, un comentariu interesant facut de Marc Philonenkocare vorbeste cu insistenta "de un nivel ezoteric al apocrifei, in sensul ca intelesul autentic al tramei, nu se arata de la sine, ci a fost criptat cu buna stiinta, si prin urmare, pentru a-l intelege, trebuie sa recurgem la o lectura, simbolic alegorica.Dupa savantul francez, romanul Asenethei, ar reprezenta versiunea iudeo-elenistica, a unui mit egiptean stravechi,avand-o ca protagonista pe zeita Neith , zeita din Saiis stapana "Castelului Albinelor".Citit in aceasta cheie, foarte multe amanunte capata sens si coerenta unitara."
Ipoteza lui Marc Philonenko, trebuie luata cu toata seriozitatea (si admiratia) in seama, fara a o transforma insa intr-un fetis hermeneutic.
Mai am de adaugat urmatoarea informatie, Ca "Iosif si Aseneth, a fost scris probabil in secolul I p.Chr.de catre un evreu din Egipt, apartinand iarasi probabil, uneia dintre sectele mistice, atat de frecvente in acea epoca.(probabil, comunitatea terapeutilor, descrisa de Philon in De vita contemplativa.)
Din clipa aceasta incepe nebunia.Pregatiti-va pentru aceasta nebunie, din care Philonenko, n-a intrevazut decat varful aisbergului.
Daca un roman iudeo-elenistic, cu caracter legendar a fost criptat cu buna stiinta, cu atat mai vartos aceasta criptare s-a infaptuit in ce priveste lucrarile legendare care au intrat incuprinsul Vechiului Testament.Ori cel care a scris cartea celor trei apocrife, dupa ce il admira cu toata seriozitatea pe Philonenko, ne cere noua, ceea ce incearca sa faca si el:Sa nu transformam ipoteza lui Philonenko, intr-un fetis hermeneutic.In clipa insa cand a dat aceasta sentinta, fiti siguri de cateva lucruri:
-Ca el habar nu are cum se poate aplica hermeneutica la aceste texte cu caracter legendar.
-De aici derivand si cumintenia de a bate apa in piua, ceea ce este mult mai simplu, si productiv, decat sa te faci de bafta vorbind despre lucruri pe care nu le cunosti.
-Nu cunoaste mecanismele criptarii, motiv pentru care a mers pe drumurile acelea batatorite care nu au dus nicaieri, dar sunt mai sigure, pentru ca nu iese nici un lup din padure care sa o manance pe inocenta Scufita Rosie.
-Autorul cartii, cat si cel al comentariilor, au stat langa acest sit, privind ceea ce le ofera numai aparenta, fara sa stie ca sub picioarele lor se gaseste o adevarata comoara.
-Dar comoara aceasta nu se poate descoperi, decat printr-un studiul hermeneutic.Altfel continuam sa vedem apa fara sa vedem pestii care inoata in adancurile acesteia.
Va trebui sa mai facem ceva.Sa adaugam la aceste doua legende apocrife Vetero-Testamentare, 1)legenda Calatoriei lui Iosif la fratii sai, prinderea, inchiderea in groapa si vinderea lui caravanei de ismaeliti, care il vor duce in Egipt.2)Legenda salvarii miraculoase a lui Moise, din sarcofagul acela de papura smolita, salvare la care a contribuit Batia, fata lui Faraon.3)Povestea lui Harap-Alb.4)Balada Miorita.
"Şi mai merge el cât merge, şi numai iaca ce aude o bâzâitură înăduşită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stânga, nici atâta; şi când se uită în sus, ce să vadă? Un roi de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului său şi umblau bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze. Harap-Alb, văzându-le aşa, i se face milă de dânsele şi, luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura-n sus, şi apoi el se dă într-o parte. Atunci, bucuria albinelor; se lasă jos cu toatele şi se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb, aflându-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta şi în stânga şi nu se lasă până ce găseşte-un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face urdiniş; după aceea aşază nişte ţepuşi într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Măriei şi cu alte buruiene mirositoare şi prielnice albinelor şi apoi, luându-l pe umăr, se duce la roi, răstoarnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte captălani, ca să nu răzbată soarele şi ploaia înlăuntru, şi apoi, lăsându-l acolo pe câmp, între flori, îşi caută de drum."
Va reamintiti din cele citate mai sus, motivul intalnirii dintre Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, a lui Ion Creanga, cu albinele.Va reamintiti ca Zeita Neith, era din Saiis si templul ei se numea "Castelul albinelor."Amintiti-va iarasi ca tot o albina va fi aceea care se va aseza pe printesa pe care Harap Alb o va alege dintre fetele lui Faraon, putand-o sa o identifice, s-o personalizeze fata de celelalte.Ori fata+ albina, inseamna doua lucruri:
-Printesa albinelor, Sau zeita Neith, ca formulare generala,
-Sau Printesa Asnath, ca reprezentare lumeasca a zeitei Neith, si sotia viitoare a lui Iosif.
In Miorita lui Alecsandri, referirea la frumoasa Asnath, va aparea de trei ori.In doua cazuri, ciobanasul din Canaan,-cu care Asnath din apocriful lui Iosif si Asnath nu vroia sa se marite,va spune acelasi lucru, si anume ca sotia sa este zeita cereasca Asnath sau Neith:
1)Sa le spui curat,
Ca m-am insurat,
Cu-o mandra Craiasa,
A lumii mireasa.
Aici, explicatia de subsol, este urmatoare:
"Moartea!Ea domneste ca o regina asupra omenirii, si este totodata mireasa lumii.Tot omul este logodit cu moartea din minutul ce el intra in viata."
2)In finalul baladei, referirea la zeita cerului, Neith/Asnat este facuta de doua ori:
"Ca la nunta mea,
A cazut o stea.
Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa.
(...)
Pasari lautari
Pasarele mii
Si stele faclii."
Tot ce este scris aici, apartine domeniului cosmic.Steaua, soarele si luna, stelele faclii, sunt obiecte cosmice.Pasarile apartin si ele cerului pentru ca spre deosebire de om pot zbura prin cer.In acelasi timp, pasarile sunt simboluri ale zeilor.Vulturul care o aduce pe Asnat in ghearele sale si o protejeaza cu aripile , este un simbol al cerului.
Am spus ca Neith/Asnath ar putea fi prezentata hieroglific prin imaginea unei fecioare/femei + o albina, prin imaginea unui vultur care se gaseste langa un prunc sau o fata, sau, imaginea unei femei,alaturata unui ochi, sau mai multor ochi, reprezentand stelele cerului.Alecsandri, s-ar fi putut sa fi facut o mare greseala, in momentul cand a amestecat imaginea divina a Zeitei cu imaginea profana a lumii, vcorbind despre munti, brazi si paltinasi, care sunt martori la nunta lui Iosif, intr-o viziune autohtona, cu influente de poezie funerara.De altfel, Noaptea poseda doua deschideri, diferite:
-O poarta care duce catre viata, catre zori, si alta care se deschide nestiuta catre moarte, somnul fiind catalogat cand ca un somn cu vise, sau un somn fara vise, care dureaza o vesnicie, de la care v-a imprumuta chiar acest nume, de somn al vesniciei sau somnul de veci.
Aici mai avem de adaugat ceva.Asnath, trece printr-o criza emotionala, care se manifesta cu furie,"Aseneth, refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii peste piept, in semn de cainta, sapte zile si sapte nopti."
Dupa casatorie, fiul Faraonului, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei. Aceste detalii sunt importante, deoarece le vom regasi in alta parte.Ciobanul din Canaan, cu care printesa la inceput nu vroia sa se marite, vine si o intreaba:
"Miorita laie,
Laie bucalaie,
De trei zile-ncoace,
Gura nu-ti mai tace.
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?"
Iar oita ii raspunde printre altele:
"Dragutule bace..
(...)
Ca l-apus de soare,
Vor sa mi te-omoare,
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean."
Este vorba despre acelasi lucru.Plansetele oilor Domnului din Vechiul Testament, prin care acestea se vaitau de robia egipteana, s-au transformat in plansul Asnethei.Este o simetrie aproape perfecta a variantelor, care vorbesc despre acelasi lucru, chiar daca perspectiva va fi total diferita de la un transmitator la altul.
Sa ne intoarcem la varianta biblica vetero-testamentara,asemanatoare si totusi diferita de varianta apocrifa a legendei lui Iosif si Asnath.Povestea biblica se gaseste in Facerea/Geneza.Iacov ajunge in cetatea Sihem,in tara Canaan, si-si cumpara un ogor de la fiii lui Hamor,tatal lui Sihem.Dina, fata lui Iacov si a Leei, este zarita de Sihem fiul hevitului Hamor, domnitorul tarii."El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea, si a necinstit-o."Prefacandu-se ca sunt de acord cu casatoria Dinei cei doi fii ai lui Iacov, -Simeon si Levi, -"si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii,(...) si au ucis pe toti barbatii.Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei, pe Hamor si pe fiul sau Sihem.Au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara.Fiii lui Iacov, s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea pentru ca necinstisera pe sora lor.Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si tot ce era pe camp.Le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele si tot ce se gasea in case...."
Imi pun intrebarea daca intamplarea povestita aici nu cumva depaseste cadrul local al unui conflict sangeros, intre doua triburi aproape prietene, dintre care unul era bine stabilit intre zidurile cetatii iar celalalt era un trib pastoral razboinic.Felul in care se intampla lucrurile ma determina sa cred ca aici a fost vorba de cu totul altceva, povestitorii, din motive numai de ei stiute, diminuand gravitatea faptei prin schimbarea agresorului, in fapta eroica a unui trib apartinand unei semintii apropiate.
In apocrif, Dina, aseaza fata fata nascuta sub un maracine, si vine un vultur care ia pruncul in ghiare si il duce in zbor pana la altarul lui On din Heliopolis.Dar cetatea Saiis si zeul On se gasesc amandoua in Egipt.In a sa Biblioteca Istorica, Diodor din Sicilia, vorbind despre fluviul Nil, spunea:
"Cel mai vechi nume al fluviului, este Oceane, adica, talmacit in greceste,-Oceanos.Mai apoi, din pricina marilor revarsari de ape a fost numit Vulturul.In urma a porimit numele de Aigyptos dupa numele unui rege din aceasta tara."Dar numele fluviului se extinde la un moment dat asupra poporului care locuieste in preajma lui, si prin aceasta devenind cuprinzator, devine un apelativ recunoscut, chiar daca pierdut pe parcursul timpului, al tarii respective.Prin urmare, se intampla in Sihem un conflict armat, oamenii sunt trecuti prin foc si sabie, femeile copiii,plus bunurile cetatii sunt luate si totul este dus catre Egipt.
Aceasta este o parte a legendei confirmata ulterior de catre Vechiul Testament, prin varianta cunoscuta sub numele de: "Iosif vandut de fratii sai".Haideti sa vedem despre ce este vorba aici:
Iacov, il trimite pe Iosif la fratii sai care pasteau oile la Sihem.Iosif nu-i gaseste la Sihem ci la Dotan.Aici fratii il arunca intr-o groapa, simuleaza moartea lui prin hainele pline de sange, si il vand ca rob, unei caravane de ismaeliti care il duc si il vand ca rob, unde credeti?In Egipt.Pruncul fetita al Dinei, potrivit versiunii apocrife a legendei, este adoptat de catre Putifar.Ia sa vedem oare cine il va cumpara pe Iosif? "Iosif a fost dus in Egipt.Si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care il adusesera acolo."Atat pruncul Dinei, cat si Iosif, pleaca de la Sihem si ajung in Egipt, la un preot si respectiv un mare demnitar al carui nume este Putifar.Coincidentele acestea curioase, nu pot fi explicate decat prin faptul ca ne aflam in fata a doua variante ale aceleiasi intamplari.Ne punem urmatoarea intrebare.Observand ca Sihemul si Egiptul, sunt legate in mod misterios unul de celalalt, nu cumva am putea descoperi cauza acestor stranii coincidente in istoria Egiptului?
Iata ce citim in "Micul Dictionar biografic, al Civilizatiilor Orientului Antic, a lui Horia C. Matei:
"1878-1842-Domnia faraonului Sesostris III, din dinastia a XII-a.Prin energie, talent organizatoric si militar, se impune ca cel mai stralucit reprezentant al Regatului Mijlociu.Unul dintre cei mai admirati suverani ai intregii istorii egiptene.(...)Sesostis III, poarta patru campanii victorioase in Nubia, (...) iar in Palestina, armatele Egiptene, conduse de Faraon, ajung pana in apropierea orasului Sekmen(biblicul Sichem?).Fiul sau Amenemhet III(1842-1798)construieste in oaza Faium piramida funerara, si complexul arhitectonic, cunoscut sub numele de Labirint."In legenda apocrifa, Iosif a domnit 48 de ani.Amenemhet a domnit 44 de ani.Diferenta cronologica, ar putea fi un defect de memorie sau de calculare a anilor .

Erata:Dintr-o greseala, s-a strecurat in loc de Heliopolis, numele Saiis.Va rog sa tineti seama de aceasta modificare atunci cand veti citi celer scrise .


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Septembrie 2009, 20:08:20

Legenda Cagotzilor.
Exista un articol interesant intr-o revista al carei nume este:Enigme neelucidate/la frontierele extraordinarului, nr.28.Articolul, se numeste: “”Un popor care a cazut din cer:cagotzii.” Autorul, Marian Deaconu, ne povesteste ca in jurul anilor 800 d.H. sub domnia Carolingienilor, locuitorii orasului Lyon, au vazut niste obiecte coborand din cer, s-au apropiat de acestea si au facut prizonieri pe cei care au coborat din ele, rastignindu-i pe scanduri si aruncandu-i pe apele lui Saon si Rhonului.In felul acesta, locuitorii credeau ca vor scapa de stranii vizitatori care venisera poe Terra, pentru a deteriora recoltele prin bubuiturile teribilelor lor masinarii zburatoare.Ulterior, aceste creaturi au venit in numar foarte mare si au sfarsit prin a fi tolerate cu societatile lor aparte alcatuind mici triburi la marginea oraselor unde isi construisera propriile lor targuri autohtone.Aceste fiinte au fost numite chrestiani, gezitani, gaheti, agotzi sau cagotzi.Aceste fiinte sunt descrise pretutindeni la fel:
Paroase, nu aveau pavilioanele urechilor vizibile, -se distingeau in locul acestora niste gauri ca la soparle sau dinosauri,aveau mainile si picioarele palmate si degajau o caldura corporala anormala.Din cauza aspectului lor respingator, erau obligati sa fie imbracati complet intotdeauna cu ceva poe cap si cu incaltaminte.Trebuiau sa poarte pe hainele lor,, vizibil pe piept, o laba de gasca uscata si pictata in rosu.Acest simbol, amintea populatiei autohtone, ca aceste fiinte stranii aveau picioarele si mainile palmate.Cagotii traiau in grupuri izolate.Ambroise Pare,(1509-1590), noteaza capacitatea deosebita a acestora de a practica mumifierea prin magnetism personal.Astfel, un cagot, care tinea un mar in mana, il putea face sa devina la fel de arid ca si cum ar fi fost expus la soare timp de opt zile.Pare a explicat acest fenomen prin caldura anormal de ridicata degajata de corpul cagotului.De altfel el a mai spus ca in timpul unei sangerari, din venele sale,a iesit un lichid aproape fierbinte,si cu o tenta intre albastru si verde.Caracteristicile speciale ale cagotzilor, a determinat autoritatile sa ia masuri speciale ca aceste fiinte sa nu se amestece cu oamenii.Ele aveau propriile cimitire, unde erau inhumati fara preot sau ritual religios.Nu aveau voie sa exercite alte meserii decat aceea de dogar.Ele aveau un simt dezvoltat pentru comertz.Se poate descoperi potrivit vechilor arhive notariale, un nivel de viata foarte evoluat.Textele arata ca aceste fiinte posedau o capacitate juridica relativ evoluata pentru acea perioada.Cagotzilor le era interzis de a se casatori si a avea relatii amoroase cu oamenii.Ipotezele originii lor sunt multe.Unii sustineau ca ar fi fost leprosi, altii ca ar fi fost urmasii sarazinilor ramasi in Europa dupa invaziile lor.Cronicile medievale spuneau ca ei purtau parul lung , blond ca graul in soare.Erau vikingi?Extraterestri? Nimeni nu a putut sa dea un raspuns cat de cat satisfacator la aceasta intrebare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Septembrie 2009, 20:39:47
Acest articol, este scris asa cum a fost gandit de autor. El este un act de mitologie, atata timp cat un eveniment real istoric, s-a transformat  prin intermediul  povestitorilor lui intr-o poveste mitologica incarcata de simboluri.Acelasi mecanism  care functioneaza si in cadrul basmelor , poate fi observat si aici.Fiecare exeget are metodele lui de cercetare, respectiv de interpretare a mitului aflat in fata sa.Deoarece aceasta prezentare se face" acum," primul lucru pe care trebuie sa il facem, este de a verifica in ce masura informatia este corecta.Ne-am propus sa cautam ce s-a intamplat in istoria orasului Lyon, in jurul anului 800 d.C.In felul acesta am gasit ceva interesant cu privire la acest subiect in cartea  arhiepiscolului de Lyon, -Agobard (sau Argorbard), carte cfare se numeste: "Lober Contra Insulam Virgi Opinionen".
Agobard s-a nascut in Spania in anul 779, a ajuns arhiepiscop la 37 de ani si a murit in anul  840.A fost considerat ca fiind unul dintre prelatii cei mai celebri si mai savanti ai secolul al IX-lea. In cartea despre care am amintit, arhiepiscopul povesteste despre un astfel de incident semnificativ.
"Noi am vazut si ascultat o multime de oameni care (...) cred ca  exista o regiune pe care ei o numesc Magonia unde nave plutesc pe nori pentru a aduce in acest loc fructe ale pamantului, pe care le-au distrus grindina si furtunile.(...) Am vazut pe unii scotand dintr-o adunare patru persoane strans legate, trei barbati  si o femeie care poretindeau, au cazut din aceste nave.Dupoa ce i-au pazit in captivitate, i-au adus in fata acestei multimi, (...) in prezenta noastra pentru a fi lapidati.Dar adevarul a invins."
Desigur, ca regii acelor timpuri, au fost tulburati primind astfel de rapoarte despre acesti oameni care zburau poe cer, sau demoni aerieni, care posedau o adevarata flotila de masini zburatoare.S-a interzis taranilor orice fel de troc  sau  vanzare de bunuri si produse catre oamanii din Magonia.Agobard si preotii sai, i-au prevenit pe oameni asupra acestor intamplari explicandu-le ca astfel de schimburi  comerciale co oamenii din Magonia sau demonii aerieni, sunt poacate de neiertat.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Septembrie 2009, 20:46:42
Tot ce este aici, reprezinta informatie .Singura problema este modul cum reusim sa interpretam datele prezentate.Poate mintea omeneasca sa  faca acest lucru, sa citeasca mitul si sa se intoarca la evenimentul istoric  care l-a provocat? Eu cred ca da.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 06:22:02
Legenda Cagotzilor (urmare)
Am citit despre existenta unui tinut antic al carei nume este: Magonia.Intrebarea pe care mi-o pun, este daca numele folosit de autori corespunde realitatii sau el apare doar ca o greseala lingvistica.Este interesant de stiut in ce masura, numele Magonia, isi pastreaza fonetismul intact, sau acest fonetism, este redat diferit in diferite limbi, datorita anumitor caracteristici de scriere a cuvintelor cum apar in alte limbi spre deosebire de limba noastra.Termenul de Magonia este pronuntat  in felul acesta  in limba Romana.Francezii il scriu tot asa, sau il scriu altfel?Sa ne amintim spre exemplu ca “Munte” in limba franceza se scrie: “Montagn”, de unde deriva si termenul “Montagnard”, adica, “Muntean”Pronuntia acestor cuvinte in limba franceza este “Montani” si respectiv, “Montaniard.”Deci grupul “gn” se citeste “ni”.Ceea ce noi citim in limba romana ca fiind “Magonia”,ar putea fi scris in limba franceza, “Magognia”, cu aceeasi pronuntie fonetica ca in limba noastra.Ori cuvantul Magog este intalnit in Biblie,impreuna cu Gog, acestia doi fiind gigantii antichitatii . Ei sunt pomeniti si in traditiile evreilor, figurand sub numele de Gog si Magog. Cea mai veche legenda despre Gog si Magog o aflam la Ezechiel.
In una dintre profetiile  sale, proorocul   evreilor Ezechiel, ameninta pe evrei ca Iehova va aduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea superba de cai si calareti, inarmati cu sabii, lanci, arcuri , sageti, scuturi si coifuri.
Acestia, venind de la Miazanoapte, calarind pe cai, vor da navala ca o furtuna asupra tarii lui Israel ca sa o prade si sa o distruga. Ei vor cutreiera pamantul in triumf, vor duce pe evrei in captivitate, apoi implinindu-si misiunea lor, vor fi distrusi cu totii de mania Cerului.
Lucrurile se vor intampla intocmai.Sa ne reamintim ca exista doua mari momente in care copiii lui Israel au stat sub robia unor tari si imparati straini. Primul moment si cel mai vechi este cel legat de Egipt si de Faraon(fara ca acesta sa fie insa numit) si al doilea se va intampla pe vremea lui Nabucodonosor regele Babilonului.Daca Gog este unul si acelasi cu Nabucodonosor (dar poate fi in acelasi timp si ultimul rege al Babilonului care a pierdut batalia cu Cirus cel Mare ), Magogul, poate fi tara acestuia in care este inclus Babilonul (domnul Roshului (?)), Meshekului si Tubalului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 07:07:09
Se vorbeste despre aceste fiinte din Magonia ca fiind paroase.In Povestea "Motanul incaltat,"chiar acest  motan, nu este altcineva decat un locuitor din Magonia.El nu este -in felul in care este descris, decat un substitut, un simbol al unei fiinte umane a carui parosenie naturala l-a determinat pe povestitorul initial sa recurga la o astfel de comparatie.Aceasta,  mai tarziu s-a transformat intr-un substitut.Animalul cu care a fost comparat omul, a ajuns sa il inlocuiasca la un moment dat in cadrul povestirii.Mai exista o idee, care nu ne da pace.Este posibil, ca acolo unde apar astfel de creaturi paroase in basme si povesti, fie sub forma de animale sau cu aspect antropomorf (pe care noi am considerat-o  ca o referire la omul preistoric de tipul :omul padurii, Yeti sau Chuchuna, Bigfoot sau Alma, sa fie printre multe altele si o aluzie voalata la prezenta magonezilor.Caracterul lor oriental, la care adaugam si pilozitatea excesiva, apare la un moment dat si in descrierile vetero-testamentare.In Geneza apare acel dialog ciudat despre care am mai pomenit si cu alte imprejurari:
"Iacov, a raspuns mamei sale:
-Iata, fratele meu Esau este paros si eu nu am par deloc."
Pentru a obtine binecuvantarea tatalui, Rebeca va recurge la  o smecherie:
"I-a acoperit cu pielea iezilor mainile si gatul care erau fara par."
Substituirea a mers la perfectie din moment ce insusi  batranul Isaak va spune in sinea sa:
"-Glasul este glasul lui Iacov, dar mainile sunt mainile lui Esau."
"Nu l-a (re)cunoscut, pentru ca mainile ii erau paroase ca mainile fratelui sau Esau.Si l-a binecuvantat."
(Geneza/Facerea,27)
A doua mare referire este acea lege a Nazireatului, care nu permitea celui ce o respecta sa isi taie parul  si unghiile.Legea apare in basmul:Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.Fiind vorba insa despre  doi frati, basmul face aici aluzie la intamplarea Esau, Iacov.Sa ne reamintim in acelasi timp, ca Samson a respectat aceasta lege a Nazireatului, iar Iisus Cristos era la randul sau Nazireu.
Ceea ce este important sa fie observat, este ca o legenda, nu vorbeste doar de dragul de a spune vorbe fara rost.Ea transmite la fel ca si oricare alt produs folcloric, informatii-chiar daca aceste informatii sunt denaturate,- despre istoria  universala.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 08:44:49
Geneza Romaneasca , intr-o noua restituire istorica.
Geneza Romaneasca, este ceea ce unii exegeti numesc , ca fiind un mit cosmogonic romanesc.(Vasile V.Filip, "Universul colindei romanesti", pg.29.)
"Culturile populare sud-est europene, conserva singurul mit cosmogonic din Europa, in conditiile in care, toate cosmogoniile non-biblice, au disparut din folclorul Europei occidentale.Pentru teritoriul romanesc acest mit a fost inregistrat in mai multe variante, dintre care cele mai numeroase au fost  publicate si studiate de Tudor Pamfile, Elena Niculita Voronca, Simion Florea Marian si I.A.Candrea, iar mai recent, interpretat de catre Mircea Eliade, Gh.Vladutescu, Ovidiu Barlea, Mihai Coman,Romulus Vulcanescu, A.Sustea, si Victor Kernbach.
Iata continutul acestui mit, dupa Tudor Pamfile(1913, passim):
Dumnezeu si Dracul se intalnesc deasupra noianului de ape de dinaintea creatiunii, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul in fundul marii sa ia pamant in numele lui, dar apa i-l imprastie,(alteori pamantul este acela care il arde, dracul fiind nevoit sa il arunce, dar devenind -prin acumularea efectelor-negru).
Au loc trei incercari repetate,iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i respecta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin opamant pe sub unghii,din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea.Dumnezeu adoarme si dracul vrea sa il rostogoleasca in apa, dar pe masura ce il rostogoleste, (succesiv in cele patru parti ale lumii, trasand in felul acesta involuntar o cruce,)pamantul creste ajungand in cursul acelei nopti la dimensiunile de astazi."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 09:15:08
Folosind Hermeneutica Miturilor ca mijloc de interpretare, observam cateva lucruri interesante, care duc catre doua chei, una de natura vetero-testamentara si cealalta catre o cheie istorica.
In primul rand, mitul cosmogonic romanesc, nu este  chiar atat de romanesc cat incearca sa ne convinga exegeza, ci este un mit cu valoare universala.El se gaseste in Biblie, la capitolul Facerea/Geneza si acolo se spune clar ca la inceputul inceputurilor, Dumnezeu plutea deasupra apelor.
O alta versiune a mitului, care nu este mentionata in citatul pe care l-am folosit, dar este considerat tot o versiune nationala (desi nu este), povesteste ca Dumnezeu plutind asa deasupra apelor primordiale, necajit ca nu are nici un prieten cu care sa se sfatuiasca sau sa isi omoare plictisul, s-a infuriat deodata, si-a smuls de la brau baltagul si l-a aruncat in apa.Din  apa  a iesit arborele lumii, iar la radacinile lui era sarpele sau dracul.(O varianta tot in proza a acestui mit cosmogonic, o vom gasi in basmul lui Ion Creanga,-"Danila Prepeleac", cand Danila va arunca cu toporul dupa niste pasari care inotau prin mijlocul apei, iar ulterior din balta aceea avea sa iasa dracul)
In cele doua versiuni "apocrife " ale Facerii/Genezei , care au circulat in spatiul nostru cultural,sunt surprinse simbolic, doua intamplari istorice, -una, care  datorita vechimii ei este deja transformata in legenda, iar cealalta, isi pastreaza inca valoarea istorica de la care a plecat.
Prima se refera la Exodul.Dumnezeu/Moise, va ajunge pe malurile Marii Rosii, si isi va intinde mana in care va tine toiagul catre mare si marea va seca incat copiii lui israel, vor putea trece prin apele acesteia ca pe un pod, sau ca pe uscat.Mentiunea va apare si in primul capitol al Bibliei, cand Dumnezeu va desparti apele si va da astfel nastere sau va face sa apara uscatul.Trimiterea dracului in fundul apelor sa ceara pamant, poate fi  inteleasa ca fiind napustirea carelor de lupta a lui Faraon in apele Marii Rosii dupa israeliti, revenirea apelor in matca, provocand pierderea acestor trupe de elita.Culoarea inchisa a pielii dracului, nu se datoreaza arderii de catre pamantul luat din fundul apei, deoarece exista chiar un termen consacrat acestei culori negre, sau care sugereaza o fata arsa.Numele grecesc,-"Etiops"-inseamna chiar acest lucru: "Fete arse".


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 09:32:35
A doua cheie o gasim in razboaiele medice.
"Inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei (Grecilor), Darius incearca sa intimideze lumea greceasca , printr-o campanie diplomatica.Solii Marelui Rege, vizitara pe grecii insulari , apoi pe grecii continentali, ca sa le ceara: "Pamant" si "apa",ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasosul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic,dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, sa-si ia "pamant" si "apa"de acolo, cat doresc."
Obiceiul persan al lui Darius, s-a pastrat si la noi pana in zilele noastre, si amintim numai faptul ca marii nostri conducatori sunt primiti in anumite zone culturale ale tarii, de catre reprezentantii localnicilor, cu paine si apa, ca semn de respect si cinste, ceea ce in trecutul istoric era doar un semn al supunerii neconditionate.Sa mai amintim aici despre balaurul care pazeste fantana si nu da apa decat in schimbul unei fecioare.Fecioarele sunt cetatile grecesti, iar balaurul a ramas ceea ce a fost inca de la inceputuri, regatul persan cu regele sau, care a devenit in Vechiul Testament(vezi Isaia  sau in Apocalipsa lui Ioan Teologul) imaginea ingerului  damnat, satana, regele Babilonului, si a imperiului sau care s-a distrus datorita schimbarilor vremilor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 13:35:16
Sfantul Gheorghe.

Cred ca este important la un moment dat, ca Citatepedia sa posede un Dictionar de mitologie, chiar daca in aceasta directie, exista mai multe dictionare in cultura romana, cu referire la mitologia greaca, romana, ebraica  (vezi Dictionarul Biblic in trei volume), etc.In acelasi timp, dictionarul este inportant chiar daca wikipedia (pentru care avem un deosebit respect), va apare in aceasta lume virtuala,  concurential, dar in acelasi timp-credem noi  si complementar pentru ceea ce vom scrie aici.Deocamdata, ceea ce ne propunem, este sa  elaboram un articol pe aceata tema, punand laolalta informatiile existente, cat si acele detalii informale, care din nefericire au scapat exegezei, pe masura elaborarii texteloracestea avand   o tematica similara.
La ora actuala, in wikipedia, din nefericire, nu exista inca un articol pe aceasta tema, asa ca prioritate va avea citatepedia.Potrivit Dictionarului de Mitologie Generala a lui Kernbach, "Sfantul Gheorghe, "cunoscut la noi si sub denumirea de Sangerz, si care mai purta si epitetele de: "Gheorghe purtatorul de trofeu," si "Omoratorul balaurului", a fost un ostean martir din hagiografia crestinismului.(...) Conform portretului sau hagiografic, Sf.Gheorghe s-a nascut in Cappadocia intr-o familie nobila si fiind soldat roman,a fost decapitat pentru apartenenta la crestinism, sub Diocletzian (sec.IV., fiind sarbatorit ca sfant, la 23 Aprilie.)Iconografia curenta il reprezinta calare pe cal, omorand cu lancea sau cu sabia, un dragon.Datarea martiriului, anul 304, e incerta iar ispravile apocrife pot fi simboluri.
Aceasta tema a osteanului care salveaza populatia unei regiuni de prezenta pustiitoare a unui dragon,este foarte frecventa in antichitate,si se intalneste in diferite areale culturale , ca India, China , Egipt Hellada, Scandinavia si altele.
In acelasi timp, Sfantul Gheorghe, este vazut ca un  ocrotitor al ostenilor viteji,dar si  ca un simbol al primaverii, un patron al  agriculturii, vanator care ucide fiarele salbatice raufacatoare, cat si zeul care moare si inviaza in fiecare an.Iata o expunere foarte succinta a Sfantului Gheorghe,si desigur, cu cat particularitatile personalitatii sale se inmultesc, ele exprima, influentele pagane ale diverselor arii culturale, care au contribuit la  formarea in timp, prin acumulare , a acestui personaj.In ciuda a ceea ce am scris aici dupa Kernbach, definitia este incompleta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Septembrie 2009, 13:55:39
Dupa Candrea si altii, Sf.Gheorghe, a fost un razboinic, care se lupta calare, si a omorat scorpia sau balaurul care manca lumea.La bavarezi si silezieni, era credinta ca Sfantul Gheorghe, era protectorul cailor.
Ziua Sfantului, era socotita ca fiind inceputul primaverii.Legat de ritualurile care se fac  in aceasta zi, sunt aratate diferite mijloace de de izgonire a duhurilor rele, care incearca in noptile de 21-23 aprilie sa se apropie de casele oamenilor si  sa faca rau animalelor din gospodarii.
"Unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru gonirea duhurilor rele, a  varcolacilor a strigoaicelor, etc, este zgomotul infernal.Trebuie tipat, zbierat, cantat din fluier, si din tot felul de instrumente,mai mult sau mai putin muzicale, trebuie chiar lovit in vase de arama, etc., pentru ca acesti dusmani sa se  sperie si sa nu se poata apropia de victimele pe care le pandesc."
In Dictionarul de Mitologie a lui George Lazarescu, citim ceva foarte interesant despre cureti:
"Nume dat de Titani, preotilor Cibelei, care cu sunetele instrumentelor lor galagioase, au acoperit tipetele lui Zeus, abia nascut, pentru a nu fi devorat de Cronos.//Dupa o alta legenda, ei au fost demoni in vechea mitologie cretana."
Singura entitate mitologica care se va opune cu fermitate Scorpiei sau Balaurului, a fost Zeus.Amintesc in acest sens lupta acestuia cu Titanii, Gigantii, si Typhon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Septembrie 2009, 09:20:37
Amor si Psyche
Lazar Saineanu spune bine ce spune. Legenda este romana, dar imprumutata de la milesieni. Desi aici imparatul va avea trei fete frumoase, amintind de  Egipt, in realitate, imparatul in acest cadru este Zeus, iar fetele lui sunt cele trei zeite grecesti, Hera, Afrodita si Atena. Pe intelesul nostru profan, -legea sau cea care conduce, frumusetea si intelepciunea.
Oracolul din Milet va da urmatoarea profetie:
"Fecioara(adica zeita si respectiv cetatea Atena), gatita ca de nunta, sa fie parasita (parasita de toti aliatii ei), pe o stanca prapastioasa ( Acropole),si acolo isi va afla un sot (Regele persilor Xerxe I ), nu din neam de muritor, ci o dihanie din soiul serpilor,cruda si cumplita, groaza lui Joe (Jupiter in exprimarea romana si Zeus in cea greaca )si spaima Styxului."
(Lazar Saineanu,-Basmele Romane pg. 82).
Legenda "Amor si Psyche," cuprinsa de Apuleius in "Magarul de aur", reprezinta  conflictul legendar dintre greci si persi, conflict cunoscut in istorie sub numele de "Razboaiele medice".
Aceste razboaie  vor fi oglindite in cele doua carti ale lui Homer, "Iliada" si "Odiseea", in  "Ramayana", celebrele dialoguri ale lui Platon: "Timaeus si Kritias " dar si in "Cantecul Nibelungilor", "Tristram si Isolda," "Legendele Regelui Arthur al Camalothului", cat si in folclorul nostru national.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Septembrie 2009, 09:48:16
Scufita Rosie.
Nu exista un singur raspuns pentru basmele pe care le citim, deoarece raspunsurile sunt  legate de  variantele poe care le avem la dispozitie. Aparitia unui motiv , poate adanci cercetarea sau o poate apropia de vremurile noastre.Din acest motiv, am mai  oferit doua raspunsuri, care pentru cititorul neavizat, poate sa suna diferentiat.Iata o varianta povestita in Franta in secolul al XVIII-lea:
"A fost odata ca niciodata o fetita careia mama ei ii spuse sa-i duca bunicii, niste paine si lapte.Mergand fetita asa prin padure, ii aparu in cale un lup, care o intreba incotro se duce:
-La casuta bunicii raspunse ea.
-Si ce carare alegi? Cararea cu ghimpi  sau cararea cu spini?
-Cararea cu spini.
Atunci lupul o apuca pe cararea cu ghimpi, si ajunse primul la casuta.O omora pe bunicuta, ii stoarse sangele intr-o sticla, ii taie carnea in bucati si o aseza pe o tava.Apoi se imbraca in camasa ei de noapte si se puse sa astepte in  pat.
-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
-Buna ziua bunicuta.Uite, ti-am adus niste paine si lapte.
-Mananca si tu ceva draguta. Ia niste carne si vin din camara.
Astfel, fetita manca ce gasi si pe cand manca o pisicuta ii zise:
-Nenorocito, mananci carnea si bei sangele bunicii tale.
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta , ciorapi, fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data, lupul raspundea:
-Pune-le pe foc, n-o sa mai ai nevoie de ele.
Cand se vara in pat, fata spuse:
-Vai bunicuto, ce mult par ai!
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
-Vai bunicuto, ce umeri mari ai.
-Ca sa duc lemnele de foc draguto.
-Vai bunicuto, ce unghii mari ai.
-Ca sa ma scarpin mai bine draguto.
-Vai bunicuto, ce dinti mari ai.
-Ca sa te mananc pe tine draguto.
Si o manca."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Septembrie 2009, 10:17:31
Basmul  "Sufita Rosie", povesteste intr-un limbaj popular, misterele crestine, dar in cadrul basmului, apar si o serie de motive care sunt extraordinar de vechi, acestea regasindu-se in epopeile de la inceputurile civilizatiei omenesti.Vom vorbi mai intai despre acest strat arhaic.Intr-o epopee foarte veche ajunsa fragmentar pana in vremurile noastre, se povesteste in versuri despre "Coborarea in infern a zeitei Ishtar". Acolo, ajunsa in fata portilor infernului, portarul sau pazitorul portilor, o deposedeaza de haine si de podoabe  in mod succesiv pe masura ce aceasta trece de fiecare poarta care desparte lumea vie de lumea mortilor:
"Cand o facu sa treaca de prima poarta, ii scoase  luandu-i de pe cap, coroana mare.
-De ce-mi iei de pe cap, strajer, coroana mare?
-Zeita, intra.Este porunca  Reginei Lumii de Apoi (Ereshkigal)
Cand o facu sa treaca de a doua poarta ii scoase
Luand cerceii ei de la urechi.
(...)
Cand  o trecu de a treia poarta ii scoase
Luandu-i de la gat siragul cel de perle.
(...)
Cand o facu sa treaca de a patra poarta-i scoase,
Luandu-i de la piept gateala scumpa.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a cincea poarta-i scoase
Luandu-i de pe solduri braul cu piatra nasterii in el.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a sasea poarta ii scoase,
Lasandu-i si fara vesminte si trupul in partea de jos."
Exista in basmele populare romanesti acelasi motiv arhaic atunci cand eroul este trimis sa aduca din lumea infernala coroana regelui celui  batran.Acolo, tot ritualul si-a pierdut semnificatia ramanand numai acest ordin care la un moment dat in cadrul narativ, isi pierde semnificatia.
Sa nu uitam ca zeita Ishtar,  este zeita fertilitatii, respectiv a dragostei in natura:
"Cum cobora Ishtar , Zeita, in Tara-Fara-Cale-Intoarsa,
Pe junci n-a mai sarit un taur,asinul n-a mai venit spre-asina,
Pe ulita nici omul n-a mai oprit femeia,
Dormea barbatul singur in odaie,
Dormea sotia in cotlonul ei."...



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Septembrie 2009, 13:20:12
Desi basmul Scufita Rosie  ca ar trebui sa figureze potrivit Basmelor Romane a lui Saineanu in Ciclul incestului, potrivit aspectului aparent al acestuia,  cat si interpretarilor  scolii de psihanaliza si a reprezentantilor sai:Erich From si Bruno Betelheim,-despre care  vom vorbi putin mai tarziu,-basmul  reflecta un mesaj Nou Testamentar. Exista mai multe elemente care concura catre aceasta idee.
Sa ne amintim ce o intreaba Lupul pe Scufita Rosie:
"-Si ce carare alegi, cararea cu ghimpi, sau cararea cu spini?"
Iar Scufita Rosie ii raspunde:
"-Cararea cu spini."
Intelesul acestui dialog care la un moment dat pare absurd, are o dimensiune initiatica, deoarece Lupul o intreaba pe Scufita Rosie:
-Ce drum iti alegi in viata pana la moarte? Credinta in Iisus Cristos(Cararea cu spini) sau lipsa de credinta(Cararea cu ghimpi,) a necredinciosilor?
De ce va spun asta? Pentru ca in Noul Testament, Evanghelia dupa Matei, citim:
"Au impletit o cununa de spini, pe care i-au pus-o pe cap..."
De la aceasta coroana cu spini, s-a nascut aceasta superba imagine a cararii pe care omul poate sau nu sa o urmeze in viata.Daca aceasta carare, ar fi fost singura la care se face referire in text, atunci, gradul de incertitudine ca acest basm sa fie un apocrif Nou-Testamentar ar fi fost mult mai mare.
Dar Lupul, o determina pe Scufita sa manance din carnea bunicii si sa bea sangele ei, ceea ce pisicuta i-o va reprosa, desi semnificatia va fi cu totul alta.Deci pisica ii spune:
"-Nenorocito! Mananci carnea si bei sangele bunicii tale."
Iata descrierea aceleiasi scene care apare in Noul Testament, la Cina cea de taina:
"Pe cand mancau ei, Iisus a luat o paine. si dupa ce a binecuvantat, a frant-o si a dat-o ucenicilor, zicand:
-Luati, mancati.Acesta este trupul meu.
Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, l-a dat apostolilor, zicand:
-Beti toti din el.Caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor."
In afara acestor doua episoade semnificative, mai exista Scufita Rosie, care este un simbol al Fecioarei-fara a se specifica daca ea este Maria Magdalena sau Maria, mama Mantuitorului. Este posibil ca cele doua femei sa figureze in cadrul basmului in ipostaza fetitei(Maria Magdalena ) si in ipostaza Maicii Batrane(Maria , mama lui Cristos.)De asemeni, Vanatorul care le salveaza pe cele doua femei din pantecul lupului (sau a Mortii), este Cristos.Ceea ce mai transmite basmul intr-un limbaj hermetic, este ca aceasta credinta in Cristos va duce la Inviere.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Septembrie 2009, 13:30:05
Erich From si Bruno Betellheim, elevi si colegi ai lui Freud si Jung, au interpretat basmul Scufita Rosie din punctul  de vedere al psihanalizei.Ei au sugerat ca povestea  are ca subiect, confruntarea unei adolescente cu sexualitatea adulta.Potrivit acestora, Scufita Rosie este un simbol al menstruatiei,iar sticla, un simbol al virginitatii.Lupul reprezinta masculul seducator.Cele doua pietre introduse de vanator in burta lupului, dupa ce le salveaza pe bunica si pe Scufita Rosie ar reprezenta  sterilitatea  ca o pedeapsa pentru incalcarea unui tabu de natura sexuala.
Din toate aceste interpretari, unele dintre ele obscene, plecand de la teoria unor sisteme inchise,Dvs, aveti de ales un drum.Si va intrebam asemenea lupului din poveste:
-Dvs., ce drum va alegeti in viata? Cel cu spini, sau cel cu ghimpi?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Septembrie 2009, 06:49:51
Despre Sfantul Petru.
In cartea "Tudor Pamfile/Sarbatorile la romani/Studiu etnografic (Introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum I.O. Bucuresti 2005 ),putem citi doua intamplari interesante despre Sfantul Petru/Apocriful. Primul episod suna in felul urmator:
"Zilele treceau spre bucuria batranilor dar vesnic  isi aduceau aminte dascalul de osanda ursitoarelor (ca cei doi vor fi omorati mai tarziu de cel caruia ii dadusera viata,) si pentru asta, facand sfat cu baba, se hotara sa-si aseze feciorul intr-un sicrias frumos si sa-i dea drumul la vale pe apa Iordanului.(...) Pluti sicriul mult, pana cand intr-un tarziu ajunse la castelul cel mare si luminat al celor trei ursitori.Si ursitorii acestia ce-s?Trei mocani.Cei trei mocani dara s-au sculat cand l-au vazut venind, l-au prins cu cangile si cercetandu-l, gasira intr-ansul odorul si-l scoasera afara.Si s-au bucurat mult s-au bucurat ca pot sa creasca si ei un suflet venit de peste ape."
In cadrul acestui episod, se gasesc laolalta cateva motive folclorice , care la un moment dat s-au amestecat, s-au sudat atat de bine intre ele, incat nu mai pot fi restituite decat cu o oarecare dificultate in forma lor legendara primordiala.In acelasi timp, motivele folclorice nu mai respecta succesiunea cronologica a intamplarilor vetero-testamentare descrise.Din acest motiv apare motivul Moise cel dintai/sicriasul lasat pe apa, reprezentandu-i simbolic pe copiii lui Israel inchisi in robia Egipteana dar si in acest tinut , aceasta tara a Mortilor, ca intr-un mormant.Parintii sfantului Petru este Canaanul, iar faptul ca sfantul ii va omora, se refera la cucerirea acestui Canaan de catre Moise si mai ales de urmasul sau, ceea ce se va intampla prin foc si sabie.
Cei trei mocani, ii reprezinta pe printii ciobani, sau pe hicsosii care se gasesc deja in Egipt. In acelasi timp, ei ii reprezinta pe fratii lui Iosif, la care a fost trimis Iosif de catre tatal sau, frati care ii vor schimba destinul, prin inchiderea lui intr-o groapa/fantana  si apoi il vor vinde unei caravane de ismaeliti care se va indrepta spre Egipt/Tara Mortilor. Bucuria de a creste un suflet venit de peste ape, se refera la relatia dintre Faraon si Iosif.Numai ca aceasta bucurie nu a fost pe parcursul ei, la fel de constanta pe cat este ea sugerata aici.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Septembrie 2009, 07:21:09
Al doilea episod apocrif, se refera la robia egipteana si in cadrul discursului narativ, ia forma urmatoare:(pg.86)
"Iisus Cristos in marea sa milostenie pentru neamul omenesc,merse odata in iad, sa cerceteze  pe pacatosii ce se muncesc acolo,si sa vada de nu este vreunul care sa-si fi ispasit pacatele si sa aiba parte de indurarea sa cea mare, ca sa-l ierte de osanda de veci.
Domnul Cristos, era cu Petrea Apostolul.Dupa ce strabati iadul in piezis si curmezis, Domnul Cristos iesi afara.Petre se uitase acolo privind la chinurile grozave ale pacatosilor si nu baga de seama cand iesi Cristos.
(...)
(Sf.Petru ) se prefacu ca ia masura iadului cu o ata ce se afla la dansul din intamplare.Incepu a bate la taruse in lung si in larg/lat, cu niste bete ce gasi pe acolo, si se facea ca tot socoteste si tot insemna mereu.
Tartorul dracilor, trimise un  scoloian de dracusor la dansul, sa afle ce face.
(...)
-Ce faci aici, Petre?
-Ce sa fac.Iaca iau masura sa cladesc o biserica.
-O biserica-D-apoi da.
(...)
Auzind tartorul de unele ca acestea facu un semn si toti dracii mari si marunti , batrani si tineri, se-adunara pe langa dansul.Nu stiu ce le sopti pe la ureche, ca unde mi se repezira necuratii frunza si iarba asupra sfantului Petru, il luara cu nepusa masa, il dusera pe sus pana la poarta iadului si-l imbrancira afara."
Asa cum primul motiv va constitui nucleul pentru balada  Miorita sau Povestea lui Harap Alb, coborarea lui Cristos in Iad se refera la prologul  baladei, si respectiv la plangerile copiilor  lui Israel aflati in robia egipteana.Acest moment apare foarte bine definit in discutia purtata de catre Dumnezeu din rugul de foc, cu Moise, pe muntele lui Dumnezeu, Horeb.Intamplarea prin care trece Sf.Petru, reprezinta ceea ce vede Moise in Egipt.Evenimentul, va fi povestit cu umor in povestea lui Creanga , "Danila Prepeleac".De asemenea, Iesirea sau Exodul, sub forma gonirii lui Ivan Turbinca din Iad o vom regasi in povestea cu acelasi nume apartinand tot lui Creanga. (In cadrul povestii Ivan Turbinca mai apar si alte informatii Vetero-testamentare, asupra carora trebuie sa fim atenti, deoarece la fel ca si mitul grecesc al lui Sisif se refera sub forma apoocrifa la un alt moment istoric identificat in scrierile biblice.) Interesant ca si la greci vom intalni aceeasi secventa vetero-testamentara a Iesirii, acolo unde Ulise il va recunoaste pe eroul Achile printr-o stratagema, dintre fetele lui Licomede.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2009, 08:28:04
Ciclul incestului.
In "Basmele romane" ale lui Lazar Saineanu, intre ciclurile basmelor enumerate, se numara si cel cunoscut sub numele de" ciclul incestului".Lazar Saineanu, afirma in introducerea sa la aceasta tema(pg.445):
"Ideea despre casatoria unui tata cu propria sa fiica,este foarte veche si dateaza dintr-o epoca cand nu existau inca legile relatiunilor conjugale, care guverneaza societatile culte,cand moralitatea era inca necunoscuta.In primele epoci de evolutie sociala, legaturile cele mai sacre de rudenie, n-au impiedicat intru nimic asemenea casatorii incestuoase."
Inainte de a merge mai departe, vreau sa subliniez un lucru.Citind cu atentie  cele scrise de Saineanu, imi dau seama ca aceasta tema a "incestului"(pornind daca vreti chiar de la folosirea acestui termen care defineste un anumit tip de relatii), este abordata din perspectiva unui om care a trait in vremurile noastre, sau cel putin, apropiate de noi.Aceasta inseamna ca autorul , la fel ca si mine sau altii,este tributar modelului social cultural care l-a format , de aici si perspectiva de a judeca  lucrurile, tinand cont nu de legile sociale care existau in acele vremuri , ci de legile care exista in vremurile noastre.Este adevarat ca  in acele vremuri de inceput, nu existau:"legile relatiilor conjugale".Totusi, fara a fi partinitori, cum am putea noi sa respectam astazi-spre exemplu, -niste legi  ce ar apare in anul trei mii sau patru mii, din moment ce acestea ar reprezenta o emanare a unor conditii specifice evolutiei sociale la momentul respectiv.Acelasi lucru il putem spune despre moralitate.Privind lucrurile din perspectiva unui om apartinad cultural secolului XXI,este foarte usor ca sa concludem ca  cei din vechime nu erau morali,dar sa nu uitam ca aceasta comparatie este facuta cu secolul nostru, unde moralitatea este  oglindita sub diferite aspecte in legile sociale, dar nu intotdeauna respectate.(Evident, afirmatia din urma nu  se refera la un aspect general , ci intamplator, dar totusi si sub aceasta forma accidentala, nu putem sa-i suprimam realitatea cu desavarsire.De aici si sanctiunile sociale aplicate persoanelor prinse in flagrant.Despre ceea ce nu stim si nedovedit ca atare, nu putem spune absolut nimic.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2009, 08:56:00
Putem trage prin urmare concluzia ca in acele vremuri pierdute in timp, sau aproape uitate de timp si de oameni, cei care traiau pe planeta Pamant, nu aveau o moralitate identica cu a noastra,dar acest lucru nu inseamna ca ei erau imorali.Aveau un alt tip de moralitate, aveau o alta idee despre "casatorie" si "relatiile  de cuplu."Aceste experimente sociale, accidentale sau legiferate, au facut posibile aparitia legilor noastre de astazi.Nu uitati, inainte de a acuza de imoralitate, ca tocmai aceasta imoralitate, a stat la baza relatiilor sanatoase de astazi.
Lazar Saineanu, aminteste istoric de "Partii si Persii cei vechi,-dupa Strabon-care se casatoreau cu propriile lor mame,si in vechea Persie era sanctificata  unirea  dintre  fiu si mama. "
Pentru a fi cat mai rezumativi, amintim ca astfel de casatorii erau admise la tatari si huni, iar Atila s-a insurat cu propria sa fiica Esca.Casatorii similare erau autorizate in unele familii regale,regii egipteni trebuiau sa ia in casatorie pe propriile lor surori, si aici avem ca exemplu,Cleopatra care a luat in casatorie pe fratele sau Ptolemeu.
Acelasi lucru se va intampla cu mult inainte tot in Egipt, protagonistii fiind faraonul Mykerinos si fiica acestuia,caz care prin vechimea lui deosebita a patruns memorial intr-o serie de basme, si amintim aici de basmele domnului Ionel Oprisan
, asupra carora vom reveni mai tarziu.Legi identice exista si la inca-peruvieni, la karenii dinTenasserim(casatorii intre frate si sora, tata si fiica).Mitologia greaca cat si cea indiana, cunoaste de asemenea legaturile incestuoase dintre tata si fiica.
Legenda despre Myrrha, nu povesteste acelasi lucru?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2009, 09:24:06
Myrrha-mama lui Adonis, pe care l-a nascut din dragostea incestuoasa, pe care a nutrit-o pentru tatal ei Cinyras(vezi si Adonis).A fost metamorfozata intr-un arbore de smirna.
In dictionarul lui George Lazarescu, despre Myrrha aflam urmatoarele:
"Fiica a lui Cinyrus,rege al Ciprului.Si-a iubit tatal peste masura, intr-atat incat a avut fara ca el sa stie, de aceasta legatura incestuoasa, un copil, pe Adonis (Domnul), caruia i-a dat nastere intr-un desert unde s-a ascuns de ochii tuturor.A fost schimbata apoi de catre zei intr-un mirt."
Legenda aceasta siriana, se pare ca va figura in Vechiul Testament avandu-i ca protagonisti pe Lot si fetele lui.In Geneza sau Facerea, vom intalni episodul erotic,-"Juda si Tamar":
"Juda a vazut-o si a luat-o drept curva, pentru ca isi acoperise fata.S-a abatut la ea din drum si i-a zis:"Lasa-ma sa ma culc cu tine!"Caci n-a cunoscut ca era noru-sa".(Geneza/Facerea,38;15-16).
La indieni, zeul vedic Indra, va comite acelasi sacerilegiu,(potrivit moralei noastre actuale) cu fiica sa Ahalya.
Aceasta este o foarte scurta trecere in revista a unor intamplari istorico-legendare,care fara sa preamareasca incestul, vin si arata ca acesta se practica foarte liber in antichitate, fara prejudecatile noastre actuale.Este oferit aici inca un exemplu din poezia noastra populara, si anume, balada "Soarele si luna",despre care insa vom vorbi mai tarziu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2009, 10:13:56
Potrivit lui Saineanu, ciclul Incestului, cuprinde doua tipuri principale,dupa cum copila inocenta scapa de persecutia parintelui sau,ascunsa sub diferite haine sau obiecte.Sau ea, sufera o mutilare si-si recapata printr-o minune membrele ciuntite.Avem asadar, potrivit autorului, pe de o parte tipul Peau-d'ane sau al "stravestirii" si tipul"Fetei cu mainile taiate."
Inainte de a merge mai departe, trebuie sa mai spunem ceva.Nu negam faptul ca unele basme sau legende mitologice,au ca motiv principal si in aceeasi masura, real, motivul incestului.Atrag atentia insa cititorului, ca uneori motivul incxestului, se dovedeste a fi fals, deoarece el este prezentat sub o forma simbolica.Ori acest simbolism, care este inca ignorat de exegeza, din cauza greutatii de a gasi valoarea de semnificatie istorica a  simbolului(sau simbolurilor) in cauza,vine si da o alta explicatie realitatii care se afla sub vesmantul acesta contestat al unor relatii care in clipa de fata sunt condamnate de societate ca fiind nefiresti.Ati vazut filmul Troya cu Brad Pitt? Intr-o secventa finala, dupa caderea Troyei, Helena va fi violata de Agamemnon ca o descarcare emotionala a tensiunilor acumulate din cauza razboiului.Interesant ca acest viol, va servi  Clytemnestrei, sotia lui Agamemnon si  amantului ei(care era var cu ea) Egist, ca motiv pentru omorarea sotului.Motivul real legendar se spune ca ar fi fost omorarea Ifigeniei fata celor doi, desi numele Ifigenia,este alcatuit din cuvintele Ifis(sau Efes) si Genezis (nascuta), care da nastere la cateva interpretari:
-Denumirea Efesului, in sensul ca "S-a nascut Efesul", sau:'Cel care s-a nascut: Efesul".
-Poate sa fie o referire la o colonie a Efesului: Ifis(Efes) si Genezis (nascut din).
In felul acesta, moartea Ifigeniei, poate sa fie vazuta ca o cucerire a acestei cetati,sau a unei colonii care apartinea acestui Polys grecesc.
Violarea Helenei, poate fi o explicatie  acceptata social, care poate ascunde un incest legendar al tatalui, Agamemnon, asupra fiicei sale Ifigenia.Stim ca fata a disparut si a devenit preoteasa a zeitei Artemis, potrivit unor variante mitologice.In mod cu totul curios, Agamemnon se va intoarce acasa dupa razboi, cu o preoteasa-Cassandra,-fiica regelui Priam si a reginei Hecab.Aceasta ii va prezice lui Agamemnon ca va fi ucis, lucrul care se va intampla cu exactitate, ceea ce va diferi fiind ordinea in care se va savarsi omorul:
Clitemnestra o va ucide mai intai pe ea, pe cei doi fii pe care ii avea cu Agamemnon si apoi pe infidelul ei sot.Exista ceva pe care dvs. stiti, chiar sub o forma vaga.O persoana laica poarta un nume.In momentul cand ea intra in acest univers al sacrului, numele ei se schimba.Ma intreb, la modul speculativ, iesind putin din cursul narativ, daca nu cumva Agamemnon,era un tata incestuos.El a luat-o pe Ifigenia sub pretextul sacrificarii rituale, i-a schimbat numelecare s-a transformat in Cassandra, a facut copii cu propriul sau tata si omorarea lui Agamemnon si a  fiicei sale incestuoase s-a datorat descoperirii acestor legaturi primejdioase de catre Clitemnestra.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Octombrie 2009, 06:55:37
Tipul Peau-D'Ane,-dupa  Saineanu, cuprinde trei peripetii.Cand autorul Basmelor Romane foloseste o astfel de denumire,peripetiile nu sunt decat motivele folclorice la care fac referinta folcloristii de mai tarziu.Aceste motive sunt:
-O femeie sfatuieste la moarte pe barbatul ei sa nu ia de sotie decat o femeie care sa ii semene.
-Parintele se hotaraste sa ia de sotie pe propria sa fiica.
-Ca sa scape, copila fuge in alta tara, cu trei randuri de haine,unde se marita cu un  fecior de imparat.
Cuvintele femeii pe patul de moarte, au valoare testamentara.Cand se gaseste pe moarte, Iosif le cere copiilor lui Israel sa ia cu ei oasele lui(de fapt corpul mumificat) si sa-l ingroape in tara unde s-a nascut si a trait inainte de robia egipteana.)In  balada Miorita, ciobanul cel mititel lasa un testament mioarei azdravane(care ii reprezinta pe copii lui Israel) , cu privire la modul de inhumare: locul ales, obiectele sacre de care are nevoie.Ori cantecul fluierelor in bataia vantului, nu are decat un scop, si anume sa aminteasca de defunct.In acest sens si doleanta femeii muribunde, de a fi inlocuita cu o fiinta asemanatoare, se refera la pastrarea amintirii ei de catre sot si dupa moartea ei.Spun asta pentru ca s-ar putea la un moment dat cineva sa spuna ca sugestia incestului, porneste de la aceasta femeie.Nu.Ea nu doreste decat sa traiasca in amintirea barbatului, sa-si continue viata alaturi de el, prin aceasta noua nevasta propusa, care sa ii semene.Noua partenera nu este cea care preia doar functiile femeii in relatiile de cuplu, si este daca vreti, mai mult decat un substitut sau o clona.Este un fel de reinviere a defunctei, care desi moare, continua sa traiasca prin acea femeie si sa ramana vesnic langa sotul ei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Octombrie 2009, 07:52:38
Ori parintele isi da seama de un lucru, dupa ce cauta acest substitut in lume, ca varianta cea mai  idealizata, corecta , a  sotiei, o reprezinta fiica.Ea este nu numai copia perfecta a mamei  si deci a sotiei , dar este insusi sotia,pentru ca este cum se spune popular, o bucata rupta din ea.Avand aceasta revelatie, parintele ia hotararea de a se insura cu propria sa fiica.
Desigur, exista o serie intreaga de motivatii care se pot suprapune sau o pot inlocui pe cea dintai.Putem vorbi astfel de conservarea si transmiterea regalitatii pe aceeasi cale ereditara.Ori lucrul acesta nu se putea savarsi decat cu acceptul comunitatii, de legile social-culturale care o guverneaza.Putem vorbi deopotriva de faptul ca exista un accident , datorat sistemelor inchise, ceea ce face ca o serie de probleme sa se rezolve numai la nivelul familiei.Ceea ce poate fi convenabil si comod pentru o parte, poate sa nu reprezinte insa o realitate convenabila in ansamblu.Din acest motiv fata fuge.De aceea in basm ni se spune ca ea este captiva,ca este tinuta  prizoniera de catre balaur sau de zmeul cel urat dar puternic,personaje negative care potrivit scolii de psihanaliza a lui Freud sau Jung, il reprezinta din punct de vedere simbolic pe parintele incestuos.Pentru  a o scapa de sub dominatia parentala nefireasca-potrivit conceptiilor noastre de morala actuala,-Fat-Frumos, este solutia perfecta.El este cel care va determina o revolutie in acest sistem inchis, familial, se va insura cu fata fugita si gasita in mod intamplator, o va ajuta sa fuga, de sub dominatia tiranica a familiei sale,alcatuita din creaturi  malefice(uneori fata este chiar odrasla diavolului), sau se va lupta in mod repetat  cu zmeul sau balaurul, pana la victoria asupra lor si obtinerea  manei celei dorite.
Variantele tipului, sunt:
Basmul tip Gainareasa,basmul  muntean Departe, departe, variantele ardelene Fata de imparat cu stea in frunte, Lisandra, variantele banatene: Fata imparatului in coteneata, Fata imparatului Gascareasa, varianta macedo-romana: Popa ia de sotie pe fie-sa.
La Saineanu mai gasim mentionata  traditia helenica a lui Shiton si fie-sa Pallene, micul roman bizantin L'histoire de la belle Helene de Constantinople, versiunea napolitana Ursoaica, versiunea italiana Zuccaccia (Dovlecelul),s.a.m.d.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Octombrie 2009, 20:34:26
-Cel de-al doilea tip este: "Tipul fetei cu mainile taiate".
In acest caz, "stravestirea", cum spune Saineanu, este inlocuita  de o mutilare, fata fuge,este urmarita de parintele nelegiuit,si este acuzata de uciderea copilasului taiat de catre parinte, parasita in pustietate si vindecata prin mila lui Dumnezeu, care ii restituie copilul viu si nevatamat, sau acesta este inviat cu ajutorul unei buruieni miraculoase.
In cadrul acestui tip, sunt consemnate urmatoarele basme: Imparatul cel fara de lege, Fata popii a cu stem, Fata din sfesnic, Gainarita,Frumoasa, Fata din buturuga, Pajura, Feciorul de imparat si fata Pajurei,Nora cea rea.
Putem adauga la acelasi mare motiv al incestului, basmele din culegerea d-lui Ionel Oprisan-Fata din icoana, Lemnisoara, Lemnisoara(Reinregistrare,),Cojocel de lemn, Cu Buflita. Putem adauga in acest mare ciclu si basmul fratilor Grimm-Scufita Rosie, si toate acele basme-atentie,-in care fata fuge impreuna cu Fat-Frumos de la casa parinteasca,fara ca intentia incestului sa fie neaparat declarata.Am spus atentie, deoarece vroiam sa atrag atentia asupra acestor tipuri de basme, dar in acelasi timp,la faptul ca in afara incestului (nedeclarat in mod direct), mai pot exista si alte motive care justifica fuga.Este o situatie care se intampla si in situatia miturilor legate de constructie, acestea fiind concentrate in jurul motivului sacrificial, desi exista si balade care nu poseda acest motiv, desi vorbesc de o constructie.
Ceea ce am facut pana in prezent este o prezentara  rezumativa asupra problemei incestului, asa cum a vazut-o marele exeget Lazar Saineanu.Ceea ce ne intereseaza pe noi, este descifrarea sau interpretarea textelor existente, din punct de vedere hermeneutic.Aceasta presupune ca basmele prezinta o serie de motive folclorice cu caracter simbolic si ca aceste simboluri au o corespondenta intr-un arhetip istoric.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2009, 07:06:09
Lazar Saineanu foloseste  istoria  ca exemplu, pentru a arata ca incestul indiferent de motivatiile care exista, se practica in diverse spatii  culturale. Pe noi ne intereseaza insa arhetipul, deoarece un astfel de caz de incest, va deveni model pentru basmul inventat de autorul popular.Ori arhetipul nu este cea mai veche forma a tipului, pe care Saineanu o identifica cu basmul napolitan "Ursoaica".El se regaseste in Istoriile lui Herodot si reprezinta istoria vietii faraonului Mykerynos sau cum i se spunea in egipteana, Menkaura.(pg.189):
"Mykerinos care era bun fata de supusii sai si n-avea alta grija decat binele lor, a fost lovit de un sir intreg de nenorociri,care au inceput odata cu moartea fiicei sale.(...) Fiind peste masura de indurerat de pierderea ce-l lovise,si vrand sa-si inmormanteze fiica mai stralucit decat era obiceiul, a facut o vaca de lemn,scobita pe dinauntru si poleita cu aur pe dinafara,in care si-a inchis fiica moarta.(...) Aceasta vaca se afla in orasul Sais, (...) in palatele regelui, intr-o sala bogat impodobita.Langa ea, in fiecare zi se ard miresme de tot felul, si in fiecare seara, i se aprinde alaturi o candela care arde toata noaptea.Intr-o alta incapere, aproape de cea cu vaca,se afla statuile tiitoarelor lui Mykerinos, dupa spusele preotilor din Sais.Intr-adevar, acolo se afla niste colosi de lemn, cam douazeci la numar, inchipuind niste femei goale.(...) Despre aceasta vaca si despre colosi unii povestesc ca lui Mykerinos iar fi cazut draga insasi fiica-sa,pe care a necinstit-o impotriva vointei ei.Se spune ca dupa aceea fata si-ar fi facut seama de durere,spanzurandu-se, iar el a inmormantat-o in aceasta vaca.Ca mama ei ar fi taiat mainile slujnicelor care o dadusera prada tatalui ei, si ca si astazi, chipurile lor sunt marturie a osandei pe care au indurat-o in viata.Dar toate astea la un loc, dupa credinta mea, sunt curate scorneli, atat cu privire la fata, cat si cele privitoare la mainile colosilor.M-am incredintat chiar cu ochii mei, ca mainile au cazut de scurgerea vremii.Si pe timpul meu ele mai puteau fi vazute la picioarele statuilor."
O notatie de subsol vine si completeaza:
"Mykerinos( in egipteana Menkaura,)faraon care face parte din dinastia a IV-a, mileniul al III-lea i.d.C.Vaca descrisa de Herodot este imaginea lui Isis.Sarcofagul in forma de vaca, avea aceeasi semnificatie ca sarcofagul lui Osiris, divinitate protectoare a mortilor.(...) Nu este exclus ca Herodot sa il fi confundat pe Mykerinos cu Psammetihos al doilea, care si el avea porecla de Menkaura.(593-588 i.d.C.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2009, 07:54:11
Motivul Isis, sau al  sarcofagului care reprezinta o vaca de lemn.
Daca basmele mentionate care au ca tema incestul, pornesc de la acest arhetip -istoria faraonului Mykerinos, -ar trebui sa regasim o serie de elemente asemanatoare cu cele din istoria respectiva si in basmele ciclului. Vom enumera formele sub care va apare la un moment dat protagonista.Cand aceste forme  apar, trebuie sa stim, ca ele   nu vor respecta cu fidelitate modelul primordial.
-In basmul napolitan "Ursoaica",pentru a scapa de incest, fata se preface cu ajutorul unei babe intr-o "Ursoaica".
-In Pielea de Magar a lui Perrault,fata cere regelui, succesiv trei randuri de haine,(de culoarea cerului, a lunii si a soarelui) si la urma, o haina din piele de magar."Stravestita sub acea piele si punand pe celelalte intr-o ladita, ea fuge din casa parinteasca..."
-In versiunea italiana Zuccaccia (Dovleacul), fata sfatuita de doica, cere trei randuri de haine: culoarea cerului cu stelele, a marii cu pestii,si alta cu clopotei si lantisoare de aur.Apoi fuge, ascunsa sub o haina pe care doica cususe bucati de dovleac uscat.
-Intr-o varianta piemonteza, eroina se numeste:Marion di bosc, adica Marioara acoperita de lemn.
-Intr-alta toscana, fata se numeste: Trottolindi legno, sau Mica sfarleaza de lemn, dupa imbracamintea de lemn sub care se ascunde fugind in lume.
-Mai stranie este denumirea siciliana a protagonistei, Pilusedda (Paroasa).
-Intr-o alta versiune siciliana, fata cere in loc de haine, un sfesnic de aur inalt de zece picioare si mai gros decat un om.
-O varianta ligura se numeste Marie robe de bois.
-Intr-un basm loren,Taurul de aur, fata cere doua randuri de haine, dew culoarea soarelui si a lunei, si la urma un taur de aur, inauntrul caruia se baga si fuge intr-o alta tara.
-Intr-o varianta straina, -Boul de aur,-fata cere o haina de viorele,si apoi una de trandafiri, (amandoua fara cusatura)iar la urma, un bou de aur scobit, inauntrul caruia scapa de urmarire.
-Intr-o versiune catalana, fata cere trei randuri de haine, (din pene de toate culorile, din solzii tuturor pestilor, si a treia facuta cu stele) cere inca o cutie de aur ca sa poata incapea intr-insa  si fuge.
-Intr-un basm portughez, fiica cere trei randuri de haine, ( culoarea stelelor si a cerului,a florilor campului si si de toate culorile,)si mai porunceste apoi din partea ei, o haina de lemn.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2009, 08:20:04
-Uneori camasa  ceruta de fata este brodata la gat cu aur,si la manece cu argint.Fata este inchisa intr-un turn.
-intr-o varianta neogreaca, fata cere trei randuri de haine: de argint, de aur si de margaritar.Apoi o haina paroasa.Ea este sfatuita in acest caz de o ursitoare.
-In basmul lui Ispirescu,-Gainareasa, sarcofagul fetei lui Mykerinos este de fapt un condur care i se potriveste perfect pe picior.
-In basmele din colectia lui Ionel Oprisan, fata cere sa i se cumpere o icoana mare in care se ascunde, sau pur si simplu, zboara cu cele trei randuri de haine pe care le-a cerut, de la propria ei nunta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2009, 17:41:34
Vom da acum  o versiune greaca a basmului, care la greci va capata o puternica coloratura mitologica, si bineinteles o cu totul alta locatie.
"Se spune că înainte de a deveni rege, Minos a cerut zeului grec Poseidon un semn pentru a-l asigura că el şi nu fratele său era urmaşul tronului cretan (alte surse spun că s-ar fi lăudat că zeii doreau să îl facă rege). Poseidon a fost de acord şi i-a trimis un taur alb deosebit de frumos, cu condiţia ca Minos să scrifice acel animal în cinstea zeului. Minos a fost atât de tare uimit de frumuseţea taurului încât a hotărât să îl păstreze şi a sacrificat în locul lui un altul, cu speranţa că zeul nu va observa. Poseidon s-a mâniat şi a făcut-o pe soţia lui Minos, Pasiphae să îşi piardă minţile şi să se îndrăgostească de taur. Pasiphae a cerut ajutorul lui Dedal, care i-a construit o vacă de lemn, acoperită cu piele şi goală în interior. Regina a intrat în această construcţie şi prin uniunea ei cu taurul alb a rezultat Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. După unele variante, taurul alb a devenit Taurul Cretan, capturat de Hercule în una din muncile acestuia.'-Dupa Wikipedia.
Observati ca istoria lui Mykerinos, care se petrecea in Egipt,a fost mutata de folcloristii greci intr-o locatie Cretana.O curiozitate pe care o poutem observa lesne este si transformarea numelui faraonului egiptean Mykerinos in Mynos, prin scoaterea din  numele egiptean a catorva litere: Mykerynos-keri=Mynos.
Mai adaugam la versiunea greaca una romaneasca despre Craciun si Craciuneasa:
Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, l-a rugat pe Mos Ajun sa-i gazduiasca. Deoarece era sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun.
Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost. Craciuneasa era o femeie buna, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, ii gazduieste in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus.
Afland cele intamplate, Craciun isi pedepseste sotia taindu-i mainile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindeca, lipindu-i mainile la loc Craciunesei. Mos Craciun, vazand aceasta se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul crestin". Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Octombrie 2009, 07:32:24
Vorbind de cicluri ,tipuri , versiuni si variante, pierdem din vedere materialul faptic al basmelor,material care este cat se poate de interesant prin detaliile pe care le contine.De aceea voim proceda ca Lazar Saineanu si vom rezuma din basmele lui Ionel Oprisan care au acelasi motiv al incestului.In "Fata din icoana",continutul este urmatorul:Un preot/popa,(de fapt avem aici imaginea lui faraon, nenumita care avea si atributele sacrului alaturi de cele ale regalitatii,),ii moare preoteasa si negasind o alta femeie ca a lui,se hotaraste sa o ia de nevasta pe fiica lui.Aceasta ii cere sa cumpere o icoana mare, si invatata de o baba,se roaga de Dumnezeu sa se deschida icoana , ca ea sa poata sa intre, sa se ascunda in ea.Nemaigasind fata, preotul vinde icoana unui  boier .Acesta obsearva cu surprindere ca cineva mananca in mod repetat mancarea.Fata este descoperita si este luata in casatorie de boierul acela.Popa afla, se baga argat la boier, si ii omoara pe cei doi copii ai fetei pe care aceasta ii concepuse cu boierul.Femeia este pedepsita de catre sotul ei, suita intr-o caruta cu copiii morti  si trimisa in lume.Caruta avand roatele de fier, trece accidental peste un pui de soparla sau de sarpe,, retezandu-i capul.O alta soparla, se duce si culege o buruiana, iar dupa ce-i pune la loc capul, cu ajutorul acelei buruieni o invie.Facand acelasi lucru,femeia isi invie proprii ei copii.Ajunge la o casa din padure, si dupa un timp oarecare soseste si tatal copiilor,cu niste pasari pe care vroia sa le friga.Acestea sunt arse si mai tarziu, unul dintre baieti , invatat de maica-sa, ascunde in cizma tatalui o lingurita.Acesta neaga hotia iar fata ii da urmatoarea replica:
"Asa cum nu ai stiut dumneata cine ti-a bagat lingurita in ciubota,asa nu am stiut nici eu de moartea copiilor cand au fost taiati."
Destainuindu-se in felul acesta unul altuia, cei doi se impacxa si pleaca impreuna acasa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Octombrie 2009, 08:10:19
Basmul "Lemnisoara",incepe in acelasi mod.Un preot are o preoteasa,care se imbolnaveste si el nu vrea sa o duca la spital.Atunci ea il blesteama sa nu ia de nevasta decat pe aceea careia i se potriveste in deget  verigheta si in picior pantoful ei.Femeia moare, preotul isi cauta sotie in lume dupa aceste masuri, dar afla ca ele nu se potrivesc, decat numai fiicei sale.Invatata de o moasa, fata cere parintelui ei trei randuri de haine:un rand de arama, altul de argint si altul de aur.Fata zboara de la nunta,si ajunge la o casa unde , oamenii de acolo, la rugamintea ei, taie un cires, si o imbraca cu coaja ciresului.Ajunge la un imparat, unde se baga sluga ca florareasa, si sa aiba grija de gaini.La hora , intrebat de imparatul care danseaza  cu ea si nu o recunoaste, de unde este, ea ii spune ca este din Palmesti, Pumnesti, sau Scareshti.Descoperita se casatoreste cu fiul de imparat,face doi gemeni.Popa afla, vine la fata, si taie capetele copiilor.Fata este acuzata de pruncucidere.Este alungata,urmeaza motivul puiului de sarpe taiat de caruta si inviat,boul de la caruta il arunca pe popa in iad,ea se intoarce si isi invie copii cu ajutorul buruienii fermecate.Cauta o casa in padure,soseste pe neasteptate fiul de imparat,lingura se ascunde in cizma acestuia care este acuzat de hotie si nu isi recunoaste vina, si atunci fata ii zice:
"Cum nu stii sa fi furat tu linguroiul acesta, asa nu stiu nici eu sa fi taiat acesti copii."
In "Cojocel de lemn", fata se roaga de niste taietori de lemne,sa-i faca un cojocel de lemn.Apare motivul soparlei si a invierii copiilor cu buruiana vrajita, s.a.m.d.
Ne punem urmatoarea intrebare:Dar daca tot ce am scris pana acum in privinta "incestului" este gresit?Ma refer la basmele lui Lazar Saineanu si acelea lui Ionel Oprisan, pe care le vedem din perspectiva Istoriilor lui Herodot.Nu negam practicarea incestului in vechiul Egipt, dar lucrul acesta depindea de un anumit nivel socio-cultural, de faptul ca era o practica utilizata numai la un anumit nivel, din diferite cauze culturale, asa cum am amintit.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Octombrie 2009, 09:33:46
Afirmatia  nu este gratuita.Ea porneste de la cartea Sabinei Ispas care ia in discutie legendele Solomoniene.In cadrul acestor legende, sunt unele care au ca motiv mintea usurateca a femeii.("Cat cantareste mintea femeii.Solomon si plugul de aur.")In cateva dintre legende, exista motivul incestului neefectuat, cand Solomon il inlocuieste pe amantul mamei sale si ajunge chiar sa puna mana pe trupul ei, cu intentii mai mult erotice decat moralizatoare, acestea din urma aparand mai tarziu.Ca urmare, Solomon va fi blestemat sa rataceasca in lume si sa indeplineasca trei porunci, care insa se dovedesc a fi simboluri ale robiei egiptene si respectiv a Exodului vetero-testamentar.Amintindu-ne de Lot si de Tamara, cat si de alte cazuri care nu sunt atat de explicite, ajungem la concluzia ca acest "incest" se practica in societatile antice din spatiul Sirian si Egiptean, dand nastere unor povesti cu un continut identic, dar servind in acelasi timp, pentru a transmite sub acest vesmant, o serie de false istorii incestuoase, cu un continut moralizator.Istoriile lui Herodot, introduc pentru prima oara motivul mainilor taiate, motiv care va apare si in basmele de mai tarziu, dar si in noua mitologie apocrifa legata de Cristos, prin intermediul legendelor despre Craciun si despre Craciuneasa.Mitologia greaca va dezvolta motivul sub o forma legendara, legandu-l de insula Creta si de Pasife si Minotaur.In momentul cand citim basmul, motivul"mainilor taiate" este atat de puternic remarcat incat ne indreapta atentia catre Mykerinos.Ceea ce este desigur adevarat, dar nu explica motivul linguritei furate de catre fiul de imparat si negarea acestui furt.Daca in prima situatie, am vazut basmul ca desfasurandu-se in Egipt, si pornind de aici tot ce se va intampla, legat de fuga fetei, ar coincide Exodului Biblic vetero-testamentar,celelalte motive folclorice imi arata clar ca unele evenimente se petrec in Egipt, dar altele se petrec inainte de coborarea hicsosilor in Egipt si au la origine tocmai aceste intamplari istorice.Exista un fel de imobilism sau indoctrinare folclorica, care leaga toate lucrurile care se petrec intr-un basm de un singur loc, sau de un spatiu limitat teritorial si temporal.Va trebui sa convenim ca atat folclorul cat si mitologia nu respecta acest imobilism despre care am amintit.Intamplarile se desfasoara pe o arie foarte larga a spatiului si mai mult decat atat pe un interval de timp mult mai elastic   decat cel acceptat de imaginatia noastra.
Va amintiti ca in Ispravile lui Pacala,  a lui Petre Dulfu, acesta este trimis de popa la Moara dracilor ( in Egipt,), sa macine niste saci cu grau si alte cereale, care se dovedesc a fi plini cu cenusa.In unele basme sacii cu cenusa, sunt  inlocuiti de turta de cenusa amestecata cu laptele mamei.Acesta este un simbol al secetei care bantuia tarmurile marii mediterane si  care crutase pentru o perioada tara Egiptului, datorita asezarii pe care o avea.Dar Pacala mai face ceva.Ii acuza pe draci de furt si atunci acestia ii schimba cenusa cu faina adevarata.In basmele citate din Ionel Oprisan, fiul de imparat nu recunoaste ca el a furat lingurita sau linguroiul care a fost gasit in carambul cizmei sale.Si intr-un caz si in celalalt este vorba de acelasi lucru.Ori cheia intamplarii se gaseste in Vechiul Testament.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Octombrie 2009, 10:05:51
 Scena se gaseste in Vechiul Testament, in Geneza/Facerea:(42; 25-28):
"Iosif a poruncit sa li se umple sacii cu grau, sa puna argintul fiecaruia in sacul lui (argintul cu care fratii lui Iosif cumparasera graul in Egipt) si sa li se dea merinde pentru drum.Si asa s-a facut.Ei si-au incarcat graul pe magari si au plecat.Unul din ei si-a deschis sacul ca sa dea nutret magarului in locul unde au mas peste noapte.A vazut argintul la gura sacului si a zis fratilor sai:" Argintul meu mi s-a dat inapoi, si iata-l in sacul meu."Atunci li s-a taiat inima.Si au zis unul altuia tremurand: "Ce ne-a facut Dumnezeu?"
Dar cine face asta la nivelul istoriei legendare? Iosif.Cine va repeta gestul la nivelul basmului?Fata popii.Chiar daca chipurile difera, personajul este unul si acelasi.Cati copii are fata popii cu fiul de imparat?Doi copii.Cati copii va face Iosif in Egipt?Tot doi:
"Si Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai sai, Manase si Efraim."
Observati cum Vechiul Testament vine si explica in mod surprinzator continutul basmului ?Cine este acum popa care vine si o urmareste pe fata pana in Egipt?Iata ce ii spune Faraon lui Iosif:...luati pe tatal vostru si pe familiile voastre si veniti la mine.Eu va voi da ce este mai bun in Tara Egiptuluui,si veti manca grasimea tarii"
Ori tatal lui Iosif si al fratilor sai era Iacov.Despre el este vorba in basm.Cred ca acest basm a fost scris din perspectiva unui scrib egiptean, deoarece face aluzie la "incest" si la mainile taiate ale slujnicelor.Dar povestea in intregime este de fapt povestea lui Iosif.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Octombrie 2009, 11:48:39
Ciclul metamorfozelor in conceptia lui Saineanu.
Nu mi-am propus sa respect un anumit vector, din aceasta cauza, materialele pe care le voi prezenta in fata Dvs., vor avea un caracter discontinuu.Sau cel putin aparent discontinuu.Intentia mea este nu sa sanctionez greselile pe care le face exegetul, ci sa va invat sa faceti deosebirea dintre un adevar si o greseala.Nu s-ar fi intamplat lucrul acesta daca cercetarea ar fi incercat sa lamureasca valorile de simbol ale motivelor folclorice, si nu ar fi pus laolalta tipuri diferite, numai pentru ca acestea semanau  in mod aparent unele cu altele.Saineanu, distinge in cadrul ciclului metamorfozelor, doua tipuri principale:
-Tipul Iason
-Tipul Copii de aur.
Tipul Iason, poseda urmatoarele peripetii:
Un tanar ajunge, (obisnuit printro juruinta anterioara) in puterea unei fiinte demoniace.
Fata demonului, ajuta flacaul sa savarseasca sarcinile grele impuse de parintele ei.
Amandoi tinerii fug si scapa de urmarire prin aruncarea de diferite scule sau printr-un sir de metamorfoze.
Spre deosebire de tipul Iason, tipul Copii de aur, au urmatparele peripetii:
Copii nou nascuti sunt inlocuiti (obisnuit de surorile invidioase)cu animale, mai ales catei, si mama nevinovata este alungata sau pedepsita.
Adevaratii copii ucisi sau expusi, se transforma succesiv in arbori si animale, spre a renaste din maruntaiele lor.
Mantuirea finala a mamei porin regasirea copiilor.
"Trasatura distinctiva a acestui ciclu,-va spune Lazar Saineanu,- o formeaza seria de transformari prin care trece eroul sau eroina, spre a reveni apoi la forma initiala".
Tocmai aceasta trasatura distinctiva, reprezinta punctul slab al teoriei lui Saineanu.Pentru ca cele doua tipuri au ca modele arhetipale doua istorii diferite, iar transformarile nu sunt decat aspectul formal care ne face sa ne ratacim in labirintul explicatiilor care nu duc nicaieri.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2009, 09:35:01
Am aratat ca in primul tip, numit tipul Iason, este vorba despre un tanar, care ajunge din diferite motive (printr-o juruinta sau un blestem al mamei) in puterea unei fiinte demoniace.
"Ca prototip al acestor conflicte magice se poate considera mitul epic al lui Iason si al Medeei."-afirma Lazar Saineanu.Intr-un fel, exegetul are dreptate,dar aceasta inseamna sa acceptam metoda comparativa de studiu, pe care o propune autorul.Putem sa comparam un mit cu un altul, sau o poveste cu o alta, cu conditia sa aiba un continut asemanator.Ori de foarte multe ori acest gen de continuturi sunt inselatoare, deoarece noi comparam aspectele formale, aparente, de suprafata si nu mergem pana la profunzimea valorilor de semnificatie date de simbolurile continute in motivele folclorice.Si noi oamenii semanam intre noi, dar fiecare dintre noi poseda particularitati evidente care ne transforma in cadrul aceluiasi "ciclu" in persoane distincte.Vin si spun acum, ca primul tip are ca punct de origine, istoria legendara a lui Iosif.Iosif pleaca de acasa trimis de catre tatal sau , fratii lui il captureaza, si il vand ca rob unei caravane care se indreapta catre Egipt.Ori Egiptul era considerat de catre antichitate ca  fiind o tara a mortii, Iadul, peste care stapan era Faraon pe care aceeasi antichitate il privea ca pe un demon.Motivele in baza carora eroul este determinat sa ajunga in Tara celor Morti (Egiptul),reprezinta "Destinul" eroului nostru.Ceea ce ne incurca acum, este cea de a dua propozitie pe care nu suntem in stare sa o interpretam asa cum trebuie:
"Fata demonului,(fata lui Faraon la prima citire profana), il ajuta pe flacau intru savarsirea sarcinilor grele impuse de parintele ei."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2009, 10:02:56
Una dintre chei pentru dezlegarea continutului acestui tip de basme(pe care le-am gasit si in alte cicluri si tipuri raspandite aiurea) este aceasta misterioasa fata care il ajuta pe tanar.Faptul ca ni se spune ca este "fata" ne deruteaza, deoarece tot o fata este aceea care il va ajuta pe Harap Alb sa iasa din incurcaturi, dar acolo ea se numeste Sfanta Dumineca.Tot o fata cu un aspect ceva mai monstruos, este si aceea care se coboara din copac la focul lui Fat-Frumos , dar se teme de cainii eroului si ii da cateva fire de par ca sa le puna peste caini si peste foc, acestea actionand ca o potiune vrajita si inghetand totul in jur.Ori Sfanta Duminica din Povestea lui Harap Alb, si Fata care coboara din copac, ca cei trei ciobanasi de pe munte (din balada Miorita), sunt reprezentarile feminine ale lui Dumnezeu.Dovada este la indemana Dvs., daca cititi in Vechiul Testament discutia dintre Dumnezeu si Moise pe muntele lui Dumnezeu Horeb.Aici este copacul din care coboara Scorpia la flacarile focului sa se incalzeasca, sau intra popa in maracini sa asculte cantecul din fluier al lui Pacala si isi rupe hainele.Este, repetam, Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul cuprins de flacari si care totusi nu se mistuia.Fata il ajuta pe flacau sa treaca peste incercarile primejdioase la care il supune Faraon(Spanul in Povestea lui Harap Alb, si creatura demoniaca prezenta in celelalte basme ale ciclului.)Si iata cum il ajuta fata:
"Dumnezeu a auzit gemetele lor(ale copiilor lui Israel) si i-a spus lui Moise:"...am auzit strigatele pe care (poporul Meu ) le scoate din pricina asupritorilor lui.(...)M-am pogorat ca sa-l izbavesc, si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume in locurile pe care le locuiesc Canaanitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii."Pentru a simplifica problema desi este vorba dupa cum se observa de ceva mult mai complex, vom folosi pentru acest loc denumirea de Israel, ca fiind punctul de destinatie atat al eroului vetero-testamentar cat si al aceluia din basmele acestui tip.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2009, 10:35:58
Daca Lazar Saineanu ar fi folosit in loc de numele de Iason pe acela de Iosif, ar fi fost mai aproape de subiect si nu s-ar fi indepartat de arhetip asa cum a facut-o fara sa isi dea seama.Dupa ce fata il ajuta pe baiat sa treaca peste intamplarile grele,"amandoi tinerii fug ..."Ceea ce in basme se numeste fuga, in Vechiul Testament se numeste Exodul sau Iesirea.Exegetul, considera ca basm tip, basmul: Petre Fat-Frumos de Marienescu.Sa citim impreuna putin din rezumatul prezentat de autor:
"A fost odata un imparat care , cand pleca la vanatoare, lua in scris toate cate avea in casa, caci ce ramanea nescris, ii lua zmeul."
Avem aici ideea de destin, ca in cazul blestemului sau al juruintei.Motivatiile destinului vor fi variate si ele nu conteaza pentru povestitor decat prin faptul ca eroul trebuie sa plece de acasa.In Vechiul Testament, Iosif este trimis de catre tatal sau Iacov  la Sichem, in cautarea fratilor sai."La vanatoare, (Imparatul) se simti cuprins de intuneric si auzi un glas strigand:Imparate sa-mi dai ce ai uitat nescris acasa, ca sa te luminez."
"Domnul a zis lui Moise:"Intinde mana spre cer, si va fi intuneric peste tara Egiptului, asa de intuneric de sa se poata pipai."
Moise si-a intins mana spre cer.Si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului, timp de trei zile.Nici nu se vedeau unii poe altii, si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile.Dar in locurile unde locuiau toti copii lui Israel, era lumina."
"Dupa ce se nascu baiatul si fu botezat, Petre Fat-Frumos, imparatul se pomeni cu un nor mare si  un glas striga:"
Dar norul, sub forma de stalp, ii va insoti de la bun inceput pe copiii lui Israel in Exod:
"Domnul mergea inaintea lor ziua intr-un stalp de nor..."
Ca sa nu existe cumva  dubii, acelasi termen mai apare scris in Vechiul Testament si cu alte ocazii:
"Si Domnul i-a zis lui Moise:"Iata voi veni la tine intr-un nor gros..."(Exodul, 19;9 )


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2009, 11:38:20
Putem continua asa mai departe, amintim insa numai de transformarea unuia dintre ei intr-o apa mare,-Marea Rosie peste care copiii lui Israel scapa trecand in partea cealalta.Varianta cealalta a lui Maldarescu, se numeste Suta Ioan.Basmul incepe cu o declaratie asemanatoare cu aceea din Povestea lui Harap Alb, numai ca acolo aceasta declaratie apare mult mai estompata:
"Un om avea o suta de feciori, care nu voiau sa se insoare decat gasind o suta de fete potrivite.Unde apare acest motiv al omului cu baieti multi si al aceluia cu fete multe in Mitul lui Iason? Dar el exista chiar la inceputul capitolului Exodul, Iesirea, cand poporul lui Israel incepuse sa se inmulteasca peste masura creind spaima lui Faraon, motiv pentru care acesta porunceste sa fie omorati toti pruncii de parte barbateasca si sa fie lasati sa traiasca numai pruncii care sunt fete."Zmeul cetatii le ingadui drumul, numai daca ii vor jurui "ce au acasa sa fie al lui"adica pe Suta Ioan care si intra ca argat la Zmeu."Ori acest motiv popular, exista si in Biblie cand Iosif, ajuns la randul sau aproape identic ca Faraonul, le cere fratilor sai sa il aduca in Egipt pe fratele lor cel mai mic.Unde este acest motiv popular in legenda lui Iason? Lipseste cu desavarsire.Aceasta inseamna ca furat de basme, autorul, nu a apucat sa analizeze in profunzime motivele folclorice si a tras niste concluzii formale care nu reprezinta nici pe departe adevarul continut in valorile de semnificatie ale motivelor analizate, ori mai degraba trecute cu mare usurinta cu vederea.Va propun sa trecem acum la analizarea celuilalt tip, care este strain de clasificarea lui Saineanu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2009, 13:49:04
Cel de  al doilea tip,  pe care Lazar Saineanu il numeste Copiii de aur, are urmatoarele peripetii:
-Copiii nou nascuti sunt inlocuiti (obisnuit de surori invidioase,)cu animale mai ales catei, si mama nevinovata este alungata sau opedeopsita.
Cu privire la nasterea lui Apolon, citim in Dictionarul de Mitologie:
"Fiul lui Zeus si al titanidei Leto, este fratele zeitei Artemis.(...)Este numit si Apolon Lykios (sau Apolon Lupul) pe baza unei traditii arhaice, (relatate de Aristotel si Ailianos) dupa care mama sa Leto(cea care avea sa-i nasca pe Apolon si pe Artemis), ar fi fost o femeie lupoaica."
Basmele din acest tip sunt basme mitologice grecesti, pentru motivul ca fata sau femeia din basm, va da nastere la randul ei la doi catei.Ca un fapt curios si puii de lup, poarta aceeasi denumire ca si puii de caine.Ei se numesc catei sau catelandri. Prin urmare ceea ce citim noi in cadrul acestui tip, se refera la nasterea celor doi zei din panteonul grec, Artemis si Apolon, din mama Leto.Stiind lucrurile acestea cum putem sa punem egalitate intre un mit grec si unul ebraic, desi Saineanu l-ar fi vrut tot grecesc, din moment ce se gandea la Iason?In aceasta categorie de mit grecesc, intra basmele:Insira-te margarite, Copiii de aur, Mama zidita de vie,(Leto va naste pe o insula de piatra, insula cunoscuta si sub numele mentionat dar si sub numele de insula Delos.), Doi feti cu stea in frunte, Cei doi copii cu oparul de aur, s.a.m.d.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 06:53:27
Sa vorbim acum despre un alt ciclu din Basmele Romane, cunoscut sub numele de "Ciclul: Femeie -Planta."Lazar Saineanu, imparte ciclul in doua tipuri, "dupa cum femeia-zana, vietuieste mai intai intr-un arbore (dafin ) sau intr-un fruct."Acest tip poseda trei motive folclorice distincte:
-Zana traieste fericita si nevinovata intr-un arbore.
-Ea-si pierde nemurirea, iubita de Fat-Frumos, care mai intai o paraseste.
-Stravestita intr-un calugar, ea-l regaseste si (obisnuit) se casatoresc.
Ceea ce scapa exegetului este starea aceasta  specifica  a zanei/zeitei de a se gasi intr-o stare vegetativa,intr-un arbore.El cauta explicatia in teoriile animiste ale antichitatii, care considerau ca arborii sunt niste fiinte.Legat de arbori, marturisesc si eu aceeasi credinta, iar cercetarile actuale legate de plante si de psihologia lor,-chiar daca aceasta este redusa la cateva emotii-vin si confirma cu prisosinta natura vie a acestora.Problema insa se complica putin, atunci cand extindem aceasta lege a viului  la alte obiecte.Putem face credibila teoria animista, uneori recurgand la o substitutie.Obiectul respectiv, este substituit de arbore, in felul acesta, arborele devenind un simbol a obiectului .Abilitatea exegezei, nu presupune o cercetare stiintifica de amploare, ci numai  existenta intuitiei.Adica, sa incercam sa ne prindem, de ceea ce ne spune povestitorul in basmul sau, plecand de la premiza ca cele  vorbele  sunt in aceeasi masura si minciuni, dar si lucruri adevarate.Aceasta substituire, reporezinta unul din aspectele de analiza a basmului.In "Femeia  zidita de vie" semanand intrucatva cu imolarile din balada Mesterului Manole, am vazut ca ne gasim in fata unei false imolari, care nu vrea decat sa sugereze ca acea femeie, pe care mitologia a numit-o Leto, si a fost mama zeilor Apolon si Artemis, a nascut pe o insula de piatra, nume care apartinuse la un moment dat insulei Delos.Pentru ca atunci cand timpurile se schimba, se schimba si oamenii, iar acestia isi numesc universul inconjurator cu totul altfel decat cei dinaintea lor.Schimbarea numelor, reflecta si schimbarea timpurilor, si s-ar putea foarte bine scrie o carte pe aceasta tema.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 07:20:38
Mai vreau sa va spun ca fata  inchisa intr-un arbore este o zeita fecioara si arborele poate sa ii fie semnul ei asociat, sau poate sa reprezinte in aceeasi masura, nasterea miraculoasa din arbore.Haideti sa vedem putin, ce spune rezumativ, Saineanu, despre basmul tip "Fata din dafin " a lui Fundescu.
"Imparateasa ramanand grea,inaintea facerii cu sase saptamani, s-a pomenit ca ii plange copilul in pantece,si nu tacu decat dupoa ce spuse ca-i va da pe Sanda Luxandra,de peste noua mari si noua tari."
Plansul copilului in pantecele mamei, se repeta ca motiv folcloric si in alte basme populare romanesti si de aiurea.Exista si un corespondent real, istoric mentionat la triburile trace, unde copii erau plansi la nastere, considerandu-se ca ei vor avea parte de toate nenorocirile vietii.O situatie asemanatoare vom intalni si intr-una dintre povestile lui Creanga, desi exegeza a tras concluzia ca muierea aceea plangea prosteste privind catre drobul de sare de pe soba anticipand moartea copilului ei.Lucrurile nu sunt chiar asa, Creanga, transmitand o traditie populara foarte veche, care si-a pierdut intelesul, si de aceea  din intalnirea acesteia cu autorul pus pe glume, a iesit ce a iesit, deturnandu-se adevarul initial.La nivelul basmului, acelasi plans apare si in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a lui Ispirescu.Curiozitatea este ca nu numai motivul plansului este comun, cat si istoria transmisa in cadrul celor doua basme mentionate.Fata din Dafin, se numeste:"Sanda Luxandra." Fara a fi specialist in decriptare, pot spune ca numele "Sanda" este o deformare fonetica a lui "Santa", care si ea este de fapt o citire alterata a cuvantului "Sfanta".In ce priveste Luxandra, acest cuvant este alcatuit din  termenul:"Lux", care inseamna "lumina," la care se adauga sufixul andra, pentru a marca femininul , asa cum exista si  masculinul exprimat prin "andru".


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 07:30:01
Sandra Luxandra este un nume aparent, exprimand  existenta unei zeite/zane fecioare  careia oamenii ii spuneau: "Sfanta Lumina", sau "Lumina cea sfanta."In insula Delos s-au nascut doi copii de aur, unul fiind  Apolon Soarele, cealalta fiind zeita Artemis, care ar fi trebuit sa fie Luna.Emanatia luminii s-ar putea la fel de bine sa nu emaneze de la aspectul astral al zeitei,ci de la insasi zeita.Ori singura zeita careia ii acord puterea de a ilumina pe cei din jur, fiind sau nefiind o zeita lunara, este zeita Intelepciunii la greci, cunoscuta sub numele Atena.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 12:03:34
De foarte multe ori, povestitorul pune accentul pe un anumit motiv popular, pe  un anumit eveniment caruia ii confera toata greutatea , restul  basmului devenind o formalitate.In Ciclul  Parasirilor, sau Om-Animal, accentul cade nu pe acea misterioasa fiinta sau obiect sacru care in basm este substituita de catre un arbore,acesta dand nastere unei fete, ci pe femeia care greseste si il determina pe barbat aflat in pielea unui animal, sa o paraseasca.In acest ciclu, se intampla insa la fel ca in viata.Femeia este cea care il "bate de stinge" pe barbat, iar acesta ca sa iasa cu fata curata, o acuza pe femeie de un oarecare fapt reprobabil, si chipurile, femeia este aceea care alearga pana la urma dupa el, implorand iertarea, iar barbatul generos, ii acorda iertarea si se impaca intr-un tarziu cu ea.La fel ca si istoria, si basmele sunt manipulate fara voie de povestitor, in asa fel ca orgoliul masculin al eroului sa fie mai presus de cel al muierii sale.Am spus intr-un rand ca basmele din acest ciclu, apartin mitologiei grecesti, povestind sub o forma simbolica, conflictul istoric dintre grecii cetatii Atena  si persii lui Darius si respectiv ai regelui persan, Xerxe I.Cele doua razboaie sunt cunoscute sub numele de Razboaiele Medice, si ele au patruns nu numai in folclorul grec, ci si in spatiul cultural al  imparatiilor invecinate, ajungand prin intermediul polisurilor  grecesti in Dacia.Ulterior vina acestei difuziuni va apartine si altor popoare cu care vom intra istoriceste in contact.Variantele culte ale acestor basme ale razboaielor medice, le vom regasi in Ramayana lui Valmiki, in Odiseea si Iliada lui Homer.Dar atat Iliada cat si Odiseea, vor suferi si influenta unor traditii mai vechi, pe care le consideram a fi vetero-testamentare.Ce se intampla in Ciclul Parasirilor, unde autorul Basmelor Romane citeaza ca tip, basmul mitologic  al dragostei dintre Amor si Psyche? Fata este condamnata de oracol, sa se casatoreasca cu un sarpe , sau cu un alt animal , prioritatea cea mai mare avand-o porcul, care va aparea in felul acesta atat in Odiseea lui Homer, (Ulise fiind un print porcar, dintr-o insula saraca si aproape pustie ca si insula Delos despre care am amintit si mai inainte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 12:45:40
In ordinea succesiunii basmelor luate dupa intelesul lor istoric sau legendar, primul Ciclu, al parasirilor sau Om-Animal, este al doilea, prioritate trebuind sa acordam celui de al doilea ciclu, si anume Ciclului Femeie/Planta, sau tipului Daphne.Si iata de ce.Basmele din acest ciclu, povestesc despre nasterea zeitei Atena din capul lui Zeus.Povestea se gaseste redata detaliat in diferite carti de mitologie si dictionarele respective.Voi apela la cartea Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, (Chisinau, Hyperion, 1990, pg.35:)
"Zeus simtea ca-l doare capul tot mai puternic.Nestiind cum sa-si potoleasca aceasta mare suferinta, a poruncit sa vina zeul(...) Hefaistos, care era fiul sau si al Herei.(...) Zeus i-a poruncit sa aduca si o secure de arama, cu tais bine ascutit.(...)
-Bine, Hefaistos, a  spus zeul stapan, despica-mi capul si spune-mi de ce ma doare atat?"
Ca sa intelegeti despre ce este vorba aici, am sa va spun numai ca aceasta perioada a durerilor olimpiene, coincide cu modificarea stancii sau muntelui, pe care grecii aveau sa construiasca Acropola Ateniana.Aceste modificari s-au facut in varful acelei forme geologice, pe care cei vechi, asemenea evreilor care considerau muntele Horeb, ca fiind Muntele lui Dumnezeu, o identificau cu zeul lor suprem caruia ii spuneau:Zeus.Iar pe limba noastra, a celor ce citim aici, "Zeul", nume care indica divinitatea, dar nu si adevaratul nume al acesteia.Cand dupa oarece discutii in contradictorii, Hefaistos i-a dat lui Zeus cu toporul in cap, "...s-a auzit un strigat tare de bucurie si izbanda.Din crestetul nemuritor, (...) s-a ivit o zeita mandra, purtand o platosa  de aur, pe frunte coif, in mana dreapta o lance strasnic ascutita si-n stanga, scut aparator."
Zeita mandra care se nascuse intr-un mod atat de inedit, din crestetul crapat al tatalui sau Zeus, se numea Atena.Despre aceasta nastere se povesteste in cel de-al doilea ciclu despre care am inceput sa vorbim,si anume in cele care se refera la basmele cu Fata  din Dafin.Dar de Atena se vor lega si alte basme, de data aceasta ceva mai tarzii, care au transformat invazia persano-medica, in simboluri de dragoste.Este aici si intentia lui Paris(PRS=Persii), de a o fura pe Elena lui Menelaos(dar Elena este numele natiunii care se gasea pe malurile Helespontului si care ii denumeste pe toti grecii=Heleni, cu intentia de a o duce la Troya.)Ori Troya mitologica sau Ilionul(orasul Zeului sau al lui Zeus,), pe care Heinrich Sliemann a cautat-o in Asia Mica la Hisarlik, este una si aceeasi cu cetatea Atena din zilele noastre.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 15:40:01
Nasterea Atenei din Dafinul cel verde este redat in urmatoarele versuri din basmul lui Fundescu:
"Deschide-te dafin verde,
Sa iasa fata curata,
De soare nevazuta,
De vant nebatuta,
De ploaie neudata,
De voinic, nesarutata"...
Toate aceste insusiri care vin si redau cu generozitate  calitatile deosebite ale fetei, subliniind fecioria ei, vin si spun  in acelasi timp ca mama ei Metis a fost inghitita de Zeus ca urmare a unei proorociri nefaste, dar in acelasi timp fac o referire indirecta nu numai la existenta in tata a fiicei, ci si ca aceasta fecioara are legatura cu noaptea sau cu luna: "De soare nevazuta."Basmul, se refera la nasterea Atenei, iar Amor si Psyche , se va derula ulterior, povestind in limbajul colorat al simbolurilor neintelese, despre agresiunea persana impotriva grecilor.Calugarasul care apare mai apoi la sfarsitul basmului, este Ulise.
Fata din dafini a lui N.D.Popescu,este mai degraba o Odisee, identificandu-se cu Tinerete fara batranete datorita aparitiei acelui tinut plin cu oase si care nu este altul decat tinutul sirenelor din Odiseea, corespunzand Egiptului antic.
Ori tot la N.D.Popescu, aflam ca tatal fetei fusese preschimbat de o vrajitoare rea intr-un dafin:
"In gradina palatului se afla un dafin mare si gros, in marginea unui raulet( este cel facut de Poseidon in concursul cu Atena), inconjurat de stane de piatra cu chip voinicesc.Erau voinicii care venisera sa o peteasca.(...) Bunica-sa, o zana rea si razbunatoare, schimba pe tatal ei in dafin, iar pe fata o arunca la tulpina copacului."In basmul Calugaras al lui Stancescu, iubitul fetei, este prefacu intr-o stana de piatra si tot palatul de asemenea.Asta din cauza unui zmeu care isi pedepsise cu cruzime nevasta care se dovedise infidela, traind pe ascuns cu fiul imparatului Rosu.In basmele din tipul al doilea ni se povesteste exact cum Hefaistos ii crapa capul lui Zeus:
"Fata care traieste inchisa intr-o rodie(sau aiurea intr-o narazma sau o lamaie/de fapt capul lui Zeus,) cum iese la lumina, cere apa, si necapatand piere in aceeasi clipa.A doua moare din acelasi motiv si numai a treia ramane in viata si se cununa cu feciorul imparatului."(pg.211)
Stiti de ce fata care este zeita Atena cere apa?
Pentru ca suparat pe Atena, Poseidon, care a pierdut concursul pentru stapanirea Aticii, a inundat-o.Aceasta inundatie i-a servit mai tarziu lui Platon sa povesteasca in cele doua dialoguri celebre ale sale, Timaios si Kritias, despre scufundarea Atlantidei.Consecintele au fost nefaste, mai ales pentru cercetatorii de mai tarziu care au cautat Atlantida peste tot, numai acasa la ea nu prea sau uitat.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2009, 18:28:06
Inainte de a merge mai departe, vreau sa mai spun ca mitul grec al nasterii miraculoase a zeitei Atena, din capul lui Zeus, va fi preluat de catre noua mitologie crestina, unde, unele apocrife, vor vorbi despre nasterea lui Iisus Cristos in acelasi mod, dar de data aceasta intr-o versiune inversata, tatal schimbandu-si locul cu fiica.Numai ca relatiile si personajele se vor transforma, tatal devenind fiul iar fiica  va fi de aceasta data  mama care va naste.Nasterea insa va fi tot prin capul sfantei fecioare Maria.In acest loc, vom intalni trei traditii diferite. Mitul ebraic al nasterii Mantuitorului, suprapus peste actul de nastere al  zeitei Leto in insula Delos, la care se va adauga si nasterea miraculoasa a zeitei fecioare Atena din crestetul lui Zeus.Toate aceste traditii sunt risipite  in folclorul romanesc, in basme si colinde.Probabil ca aceeasi raspandire o au si in folclorul grec si al celorlalte popoare invecinate.
Cel putin pana in momentul de fata, am observat ca la capitolul basme exista doua centre de influenta culturala deosebite: unul este cel ebraic care face trimitere prin basme, la cartile sapientiale vetero-testamentare si alt centu de respiratie deosebita, il reprezinta Grecia antica, care a facut posibila nasterea unor apocrife romanesti avand ca punct de plecare razboaiele medice si cetatea Atena.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Octombrie 2009, 07:39:34
In Amor si Psyche,  fata este condamnata sa se marite cu un sarpe uracios care provoaca teroare nu numai oamenilor dar starneste panica chiar in lumea zeilor.Sarpele este  coautor la facerea lumii.In credintele pelasge,(vezi Ghidul esential de mitologie clasica de Kevin Osborn si Dana L. Burgess),zeita Eurinome, mama tuturor lucrurilor, aparuse goala din Haos,  a separat  marea de cer, pentru a avea pe ce sa stea,si in timp ce dansa pe valuri provocand vantul prin miscarile trupului, a prins acest vant intre palme si l-a  modelat, transformandu-l intr-un sarpe urias, al carui nume era Ofion.Probabil ca zeita era foarte frumoasa cum topaia asa ceea ce i-a dat lui Ofion care era o creatura mizerabila si primitiva, niste idei nepotrivite , in urma carora, Eurinome a ramas foarte gravida si a dat nastere unui ou, transformandu-se in timpul sarcinii intr-o porumbita.L-a pus pe Ofion sa se incolaceasca in jurul oului , iar acesta a indeplinit cu zel aceasta divina porunca.Fie ca urmare a excesului de zel, fie pentru ca era timpul, oul a crapat si a dat nastere universului, a obiectelor printre care si a Pamantului gata facut, cu munti si ape, asa ca nu mai trebuia nimic  ca lucrurile sa fie perfecte.Mircea Eliade, spunea ca oamenii nu fac altceva decat sa repete gesturile sacre ale divinitatii.In felul acesta, Persii, care sunt asimilati cu balaurul sau cu sarpele,-vom intalni la popoarele semite chiar numele de levit ( in araba, laha), desemnand  aceasta apartenenta sau descendenta din universul ofidian, incercand sa cucereasca Troya/Ilion/Atena, nu faceau altceva decat sa repete gestul sacru al sarpelui Ofion, pentru a recrea lumea prin casatoria divina cu cetatea pe care vroiau  sa o cucereasca.Luptele mitologice ale lui Zeus cu titanii si gigantii, sunt iarasi un ecou al conflictelor dintre persi si grecii atenieni.Ca o curiozitate si in spiritul cultural grec, titanii sunt niste entitati pe jumatate oameni pe jumatate serpi.Un ecou al acestora apare si in religia galilor, la care a fost descoperit un monument destul de bizar,denumit "calaret cu anghiped",infatisand un calaret inarmat calare pe un cal  cabrat ce isi pune picioarele din fata pe umerii unui monstru cu cap omenesc si trup de sarpe.(Jean Paul Clebert-Bestiar fabulos).Zeul calaret nu il reprezinta numai pe Jupiterul galic, ci pe Zeus al grecilor, sau toata Grecia in lupta cu sarpele persan.Este acelasi motiv care va patrunde in iconografia crestina sub numele de:"Sfantul Gheorghe omorand balaurul".Atragem atentia insa ca motivul eroului care omoara balaurul este mult mai vechi, si chiar repetabil, forma si mai arhaica este aceea a victoriei regelui Cyrus cel Mare impotriva Babilonului si regelui acesta, care va lua in scrierile vetero-testamentare, chipul ingerului damnat.Dar in ciuda vechimii motivului, pericolul asupra lumii se nastea in acelasi  cuib infernal.Si el ii avea ca protagonisti pe oamenii-sarpe.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Octombrie 2009, 17:33:03
Conflictul la nivelul basmului dintre sarpele "indragostit" si fata victima (a profetiei sau a blestemului,) pusi laolalta de soarta intr-o situatie conjugala la un moment dat exploziva,consta in arderea pielii primului, pentru a i se restitui in felul acesta infatisarea umana.Insa distrugerea acestei piei malefice, chiar daca simbolul se va reduce la numai la picurarea unei lacrime de ceara pe pielea celui adormit,(conform Amor si Psyche,) este mai mult decat un soc de moment.Gestul poseda intensitatea unui conflict armat,care determina distrugerea partiala a unui aparent "invingator" si cautarea lui disperata de catre sotie, nu pentru a reinvia o relatie aflata oricum sub semnul intrebarii dincolo de aspectul inocent, domestic sau familial promovat pe final. Cautarea este sub semnul urmaririi , iar scopul final este neutralizarea definitiva a agresorului.Ceea ce am facut acum a fost o citire printre randuri a basmului, o explicare a blestemului inversat din basmul lui Stancescu "Sarpele mosului", unde fata, culmea este la randul ei blestemata de iubit:
"sa umble ratacind prin toata lumea(grecii erau corabieri vestiti), avand poe cap o caciula, pe trup vesminte, in picioare opinci, toate de fier, iar imprejurul pantecului unde incepuse sa zamisleasca copilul, sa fie incinsa cu cercuri de fier(sau un brau, care in mitologia greaca va fi de piatra)si pana nu i s-or rupe hainele, sa nu dea de el"(Basmele Romane, L.S. pg.172).
Dar descrierea vesmintelor in blestemul adresat de barbat femeii sale, seamana in mod izbitor cu descrierea unei armuri.Si ceea ce nu trebuie uitat, cu o astfel de armura s-a nascut si zeita Atena din capul tatalui ei, maretul Zeus.Cercul, care inconjoara pantecul fetei, nu este acea centura de castitate despre care se vorbeste in perioada cruciadelor, in definitiv o forma barbara de protejare a femeii seniorului de ispitele carnale in lipsa sotului.El ne aminteste de una dintre muncile lui Herakles sau Herkules, aceea de a lua centura reginei amazoanelor  Hypolita.Ori cum spuneam si in alta parte, numele acestei femei razboinice sub care se ascunde atat zeita Atena cat si zeul Poseidon (prin simbolul calului), insemna-Hypos=Cal si Lit/Litos=Piatra.Nume destul de neobisnuit din moment ce Hercules/Herakles trebuia sa ia braul de piatra al Calului(Poseidon).Aceasta munca semana extraordinar cu asediul unei cetati.Sa nu uitam ca in Cantecul Nibelungilor, Sigurd va face acelasi lucru, luand centura Brunhildei.Despre asediul cetatii Atena se mai vorbeste in balada romaneasca  Iovan Iorgovan, iar o situatie asemanatoare va fi descrisa si in Apocalipsa lui Ioan Teologul, apartinand Noului Testament.
Dar ceea ce este valabil aici, nu mai corespunde acelor basme din tipul Melusina, care fac parte din ciclul Solomonian asa cum am aratat mai inainte intr-un alt capitol.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Octombrie 2009, 09:59:32
Am amintit mai inainte de balada Iovan Iorgovan si de Apocalipsa lui Ioan Teologul.Iata cum apare in balada descrius asediul Atenei , lupta dintre Sigurd si Brunhilda pentru obtinerea centurii, nasterea pelasga a universului sau munca lui HerKules:
"De pe-o piatra,/O hala se-arata,/O hala cumplita/Jos incarlogita./Fata cum vedea,/Spaima o prindea/Tare ca-mi fugea/Si tare tipa./Sarpele curea/Fata tabara/Si mi-o ajungea/Si mi-o apuca/Coada-ncolacea/La brau o strangea/Fata se-ngrozea/Mai tare tipa/Codrul rasuna./'Ori daca acest episod ne creeaza o  dilema a alegerii intre mitologia pelasga si mitologia greaca,iata varianta persano-ebraica  a incercarii de asediere a cetatii ateniene:
"In cer s-a aratat un semn mare.O femeie invaluita in soare, cu luna sub picioare, si cu o cununa cu douasprezece stele pe cap.(Este vorba de constelatia Virgo/Fecioara si cununa de douasprezece stele reprezinta cele douasprezece constelatii zodiacale.)Ea era insarcinata, tipa in durerile nasterii si avea un mare chin ca sa nasca."
Eu vad in asta asedierea cetatii Atena, deoarece se vorbeste de o zeita fecioara. La aceasta se  adauga si  confuzia care se face in cadrul mitologiei grecesti dintre  zeita  Fecioara  Atena si zeita Leto, care trebuia sa nasca cei doi zei divini, Artemis si Foibos Apolon.Semnificatia a fost deturnata in sprijinul cultului ebraic pentru a crea mitul nasterii lui Cristos.
"In cer s-a mai aratat inca un semn.Iata, s-a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete, cu zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.(...) Balaurul a stat inaintea femeii care se pregatea sa nasca, ca sa-i manance copilul cand il va naste."
Posibilitatile care ni le ofera textul se refera la:
-mitul pelasgic al Facerii lumii.
-Asediul cetatii Atena de catre persi.(Balaurul)
-Mitul ebraic al nasterii lui Cristos.
In ultima varianta avem aceeasi stil de citire cosmica asemanator celui al magilor care vor veni in Betleem.
Dupa ce am spus toate astea, aratam basmele care fac parte din acest tip:
Sarpele uncheasului,Porcul cel fermecat, Fat-Frumos si fata negustorului, Dovleacul, Fratele Bucatica, Sarpele, Uitatul, Feciorul mosului, Povestea porcului, Petrea Fat-Frumos si zanele, Trandafiru si povestea banateana Psyche.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Octombrie 2009, 10:35:25
Lazar Saineanu, mai aminteste in acest ciclu "al parasirilor" si tipul B.,numit "Tipul Melusina".Exegetul scrie intr-un mod surprinzator:(pg.180.):
"Acest tip se confunda cu cel precedent, numai rolurile sunt schimbate."
Rog sa am iertare.Daca o femeie spune ca pruncii ei sunt gemeni, dar numai unul are nasul lung, aceasta inseamna dupa opinia mea ca ei nu sunt gemeni.Existenta nasului mai lung ii diferentiaza.Prin urmare, daca"rolurile sunt schimbate", tipul Melusina despre care vorbeste exegetul, nu se mai confunda cu cel al lui Amor si Psyche, pentru ca unuia dintre ele ii iese ori nasul afara,ori un picior sau o mana.La un moment dat vom observa ca diferentele sunt atat de evidente incat ne intrebam daca cele doua tipuri nu au fost puse din greseala alaturi, pentru ca nu seamana de loc."Aici, barbatul calca interzicerea zanei metamorfozate si porneste apoi in cautarea ei.Unele dintre versiunile noastre, (a doua munteana si cea ardeleana, )contin peripetiile sarcinilor impuse barbatului si care care aduc aminte de insarcinarile Psychei din partea Venerei, mai ales porunca de a se duce pe lumea cealalta, (Sa aduca inelul de logodna a maica-sii, sau pe insusi Dumnezeu), coincide cu coborarea in infern spre a cere Proserpinei o portiune(?!) din frumusetea-i divina...."Basmul tip, din acest tip al Melusinei, este Zana Zanelor de Petre Ispirescu.Cei trei fii de imparat trag cu sagetile ca sa vada in ce directie se gaseste implinirea sortii lor si a celui  mic, ajunse intr-o padure, unde i se agatara de spuinare o bufnita si sase dintre suratele ei.Flacaul capata de la niste draci, trei obiecte miraculoase, -opinci cu care puteai sa treci marea, o caciula care il facea nevazut si un bici care impietrea.Cu ajutorul acestora descopera locul unde sedea zana Intra in casa nevazut(ca nici petitorii si nici  Penelopa nu-l recunoaste), se-aseaza langa ea si copilasul pe care fameia il nascuse(Telemah) este zarit de copil si si la urma se recunosc si se imbratiseaza.Bufnita este zeita intelepciunii, Atena iat celelalte personaje le-am enumerat in parantezele deschise.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Octombrie 2009, 11:05:35
Daca prin valoarea de semnificatie,basmul se identifica cu Amor si Psyche, putand fi pus in aceeasi categorie fara a fi gresit, in schimb, varianta ardeleana a lui Pop-Reteganul, Zana apelor, nu se mai incadreaza nici pe departe  clasificarii impuse de Lazar Saineanu.Pentru ca basmul spune cu totul altceva.
"Un tanar pescar, Alexandru, pescui o data o mreana si cand vru sa o spintece, se pomeni in locul ei cu o fata ca rupta din soare.Era Zana apelor sortita sa ii fie sotie."
Deja ne aflam in fata unui apocrif vetero-testamentar.Numai  faptul ca flacaul este trimis sa-l aduca pe Dumnezeu si pentru a trece in cealalta parte, apa se desface in doua, ne aminteste de Exodul sau Iesirea.Animalele slabe se regasesc iarasi in visele lui Faraon povestite de catre acesta lui Iosif.Copilul aruncat in cuptor, ii reprezinta pe copiii lui Israel aflati in robia Egipteana.Ei sunt vii si se joaca acolo, pentru ca Dumnezeu a facut miracolul acesta ca viata sa supravietuiasca in tinutul mortii.
Diferenta cea mai mare apare insa intre balada Broasca Roasca avand in mod vadit acelasi continut si  fiind prin detaliile oferite, o referire vetero-testamentara la  viata si faptele lui Solomon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Octombrie 2009, 20:15:00
O aluzie in acest sens, vom gasi si in Povestea Porcului, a lui Ion Creanga.Spre  deosebire de basmul lui Ispirescu unde motivul constructiei lipseste, Creanga il pune pe mos sa ii povesteasca urmatoarele babei sale:
"Imparatul a dat de stire prin crainicii sai, in toata lumea ca oricine s-a afla sa-i faca de la aceluia si pana la curtile imparatesti un pod de aur pardosit cu pietre scumpe, si fel de fel de copaci pe  deoparte si  pe de alta, si in copaci sa cante tot felul de pasari, aceluia ii da fata..."
Fantastica nu este realizarea acestor lucruri in basme, ci faptul ca s-a facut asa ceva, chiar daca intr-o forma redusa in realitate pe vremea lui Solomon si din dispozitia acestuia.Astfel, pe langa templu, si diferite scule sacre necesare cultului, el a mai cerut sa i se faca doi stalpi de arama."A facut inaintea casei doi stalpi, de treizeci si cinci de colti inaltime, cu un cap de cinci coti in varful lor.A facut niste retele care erau in Locul prea sfant, si le-a pus pe varful stalpilor.Apoi a facut o suta de rodii pe care le-a pus pe retele.A asezat stalpii in partea dinainte a Templului , unul la dreapta si altul la stanga.A numit pe cel de la dreapta Iachin, si pe cel de la stanga, Boaz."
Amintirea celor construite din ordinul lui Solomon, nu s-a pierdut in totalitate, din moment ce mai gasim  pomenit intr-un basm povestindu-se despre furtul  "vasului " de botez(Din fata, fecior), iar in baladele Broasca Roasca, detaliile cuprind o arie si mai mare de obiecte apropiindu-se de istoria scrisa in "2 Cronici"In acelasi timp, cred ca ar trebui sa acordam o atentie marita si la ceea ce cere fata  fratelui sau sa construiasca, din moment ce acesta vrea sa se insoare cu ea.Gheorghe Vrabie, in Balada Populara Romana scrie despre acest lucru in comentariul sau la Nunta Soarelui:(Balada Populara Romana, Editura Academiei, pg.1966, pg.179):
"Ca sa evite cererea fratelui, sora il supune la nesfarsite incercari, cele mai frecventa fiind:cladirea unui pod de fier si otel de arama ori argint,ba chiar de ceara peste Marea Neagra. La capatul acestuia trebuie sa ridice o manastire(Este vorba de Templul Domnului construit de Solomon):
...Chip de pomenire
Chip de cununie,
C-o scara de fier,
Pan'la -naltul cer."
Daca aceasta manastire poate la fel de bine sa reprezinte memorial constructia turnului Babel, asa cum am aratat in materialul dedicat Mesterului Manole, constructia unei vii mari,
Cu noua razoare
Pe razor de vii,
Gutui si lamai, Pruni si zarzalii, s.a.m.d., aminteste in mod straniu de cei doi stalpi de arama construiti in fata Templului, din ordinul regelui  Solomon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Octombrie 2009, 07:07:06
Ciclul acesta al parasirilor, mai prezinta un al treilea tip, si anume, "tipul Neraida".Exegetul deosebeste aici  trei forme:(pg.186):
"Niste zane cu chip de pasari, lebede sau porumbite, se scalda intr-un lacsi un flacau fura celei mai tinere, hainele, in care sta toata puterea zanei.(La regina amazoanelor, Hypolita si la Brunhilda, puterea se gasea in centura.)Nevoita astfel sa se cunune cu dansul, ea cauta sa le recapete si piere in cetatea nevazuta, unde barbatul sau o regaseste ca porumbita."
Voi reda si celelalte doua forme, dupa care vom analiza din perspectiva hermetica, continutul acestora.A doua forma consta in:
"Un fecior de imparat se scalda in lacul zanelor si adoarme.Trei zile de-a randul, zana il cheama jelindu-se, dar in zadar.A treia zi dispare, lasandu-i un inel cu numele sau.Desteptandu-se din amorteala, Fat-Frumos porneste in cautarea zanei si dupa multa ratacire ajunge la taramul celalalt, unde o gaseste si se cununa cu dansa.Zana ii incredinteaza toate cheile, oprindu-l sa intre intr-una din camerele poalatului.El nu asculta si zmeul ascuns acolo, o rapeste pe zana.Fat-Frumos nu o poate recapata decat  dobandind manzul unei iepe nazdravane, pentru care serveste un an la o baba vrajitoare."
Si in sfarsit, cea de-a treia forma:
"Un flacau se scalda in lacul zanelor si parul i se daureste.El fuge cu hainele zanelor si , punandu-si o bucatica de cirvis pe cap, se baga argat la gradina imparateasca.Pe cand lipsea de acasa imparatul si oamenii curtei, el cutreiera gradina cu mandrele-i haine, si este vazut de domnita cea mai tanara care ramasese acasa.Ea il alege atunci de barbat dintre mai multi feciori de imparati, care venisera sa o peteasca."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Octombrie 2009, 09:17:44
Vreau sa trageti invataminte din urmatoarea situatie.Neavand la indemana toate colectiile de basme in momentul cand fac analiza de text a cartii lui Lazar Saineanu, sunt obligat de imprejurari sa ma folosesc de materialul  sau, in care insa, basmele sunt rezumate.Aceasta situatie( a basmelor rezumate, )ma frustreaza pur si simplu, pentru ca basmele sunt reduse la cativa numitori comuni, pierzandu-se din vedere o serie de motive folclorice care pot deschide usile lor secrete catre o explicatie corecta, reprezentand valoarea lor de semnificatie.Pentru ca ceea ce simt in clipa cand trec prin aceste basme, este o pendulare si chiar un amestec dintre motive ce se gasesc in ciclul grecesc sau Atlant si ciclul mai vechi vetero-testamentar.Cred ca este important ca o clasificare a basmelor sa se faca in raport de aceste doua cicluri, sau in functie de modul in care motivele folclorice sunt adaugate pe firul narativ al basmelor.Este daca vreti, un fel de cod genetic, particularizat in cadrul fiecarui basm, dupoa modul de insertie a motivului.Spre exemplu, avem motivele folclorice, a,b,c,d,e.Aceste motive puse in aceasta succesiune, creeaza un basm de tipul:abcde.Dar asta nu inseamna ca nu vom gasi basme de alte tipuri, in care motivele folclorice sunt asezate altfel in cadrul basmului:bdace, adbec, si asa mai departe.Aceasta ar presupune insa stabilirea exacta, inventarierea motivelor folclorice utilizate in basm, si abia ulterior, urmarirea modului in care motivele sunt folosite in cadrul narativ.Va trebui tinut cont si de faptul ca unele motive folclorice se schimba pe parcursul evolutiei culturale, ceea ce ne-ar determina in necunostinta de cauza, sa identificam ca motive folclorice diferite, acelasi motiv, care desi poseda alt aspect, se refera la acelasi lucru.(Din punct de vedere simbolic.)Mai ar exista si posibilitatea ca in cadrul unui context narativ, un motiv folcloric, sau chiar mai multe, sa  isi piarda semnificatia initiala incat sub o imagine cunoscuta, el sa vorbeasca despre cu totul altceva.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Octombrie 2009, 10:23:19
Un motiv folcloric singur, nu intotdeauna te face sa descoperi adevarul.El se lumineaza pe sine numai in prezenta altor motive, sau cu cat coboram pe verticala vremurilor, pentru a descoperi arhetipul, sau cel putin formele care sunt cel mai aproape de acest arhetip.Daca citim despre motivul coborarii scorpiei din copac sa se incalzeasca la foc, nu ne dam seama ca este vorba despre motivul vetero-testamentar al lui Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul de flacari care nu se mistuie.Dar si acest motiv biblic porneste de la o anumita semnificatie solara, care il determina pe lupo sa o manance pe bunicuta si poe Scufita Rosie, si pe Polifem sa ramana orb din cauza lui Ulise.
"Niste zane cu chip de pasari..."-spune Saineanu legat de prima forma.Dar sub aceasta forma de pasari divine, unele posedand chiar chipuri de femeie datorita cantecului lor,erau reprezentate sirenele, si prin simbolul acesta, preotii zeitei Neith din templul din Sais, Egiptul antic.Sub forma de pasari sunt reprezentate unele zeite grecesti si chiar unele personaje care par sa nu aiba nimic de-a face cu divinitatea, desi ele ar putea fi o reprezentare a castitatii, asemenea zeitei Artemis:Atena, Cyrce, Penelopa.In spiritul credintelor ebraice, chiar Dumnezeu este prezentat sub forma unui porumbel.La scaldat mergea si Batia, fata lui Faraon, atunci cand l-a auzit pe Moise scancind in cufarul sicrias impletit din papura prin stufarisul apelor Nilului.Ori la Atena se inregistreaza inca un obicei interesant legat de zeita cu acelasi nume, cand statuia de lemn a zeitei  imbracata in peplum, era dusa si scufundata sau imbaiata in apele marii.De aici si aceasta dilema de a stabili ca o certitudine unde se petrece evenimentul scaldei: In Grecia antica, sau pe malul Nilului.Furtul hainelor zeitei, poate insemna si protectia celui care il savarseste.Daca este vorba de Moise, atunci avem o alegorie a cresterii lui Moise printre fetele lui Faraon.Despre un furt de haine si de alte obiecte casnice, din argint si de aur se povesteste in Exodul, inainte ca, copiii lui Israel sa paraseasca Egiptul.Gestul mai poate fi interpretat ca o forma de infrangere in lupta a adversarului, punerea la pamant al acestuia, permitand sa ii iei armura si armele.Vorbind iarasi despre divinitate, poate insemna doar gestul de a cere protectie.Exista insa si varianta mai putin fireasca, atunci cand femeia iubita este inlocuita printr-unul dintre obiectele pe care le poarta.Din toate aceste posibilitati destul de numeroase, cercetatorul este pus sa aleaga varianta care se apropie cel mai mult de adevar.Ori disparitia fetei, intr-o cetate nevazuta si intangibila(cerul), cu redescoperirea ei sub forma de porumbita, nu simplifica de loc problema motivul apartinand unei arii culturale care ii implica pe greci in aceeasi masura ca si pe semiti.In egala masura, basmele din aceasta forma, lasa interpretarea in coada de peste.Numai citirea basmelor in totalitate si intelegerea detaliilor poate duce la o separare a celor doua cicluri despre care am vorbit, Atlant si cel vetero-testamentar cunoscut sub numele de Exodul, sau ciclul lui Iosif.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Octombrie 2009, 08:52:42
In basmul tip Ioan Buzdugan, a lui Fundescu, se intampla urmatoarele lucruri:
"Un vacar sarac, gasi in padure o comoara.Desi se imbogatise, fiul sau Ioan, nu vru sa traiasca fara munca, si se apuca sa pasca capre.Intr-o zi vazu trei zeite scaldandu-se intr-un parau, lua hainele celei mai mari si fugi.Dar ademenit de strigatele ei, se intoarse.Ea ii dadu o palma si i le lua  inapoi.Tot asa poati cu cea mijlocie.A treia oara lua hainele celei mai mici si se intoarse acasa.
Tatal baiatului  gasi pe zeita invelita intr-un cearsaf in podul grajdului.Se invoi sa-i dea hainele si sa-l ia de barbat pe Ioan.Ea primi, caci toata puterea ei sta in haine.La nunta jucand ruga pe socru sa-i dea hainele si tot jucand se inalta si zise: Sa vie dupa mine in Cetatea de Aer.Ioan porni in cautarea ei.Pe drum omora un zmeu cu 24 de aripi, care lua puii imparatesei pasarilor.Drept recunostinta o intreba unde este "Cetatea din Aer."Numai un pitigoi stia.Mai departe intalni trei zmei certandu-se pentru trei lucruri minunate.O coroana care te facea nevazut, o batista cu care zburai, si niste papuci cu care treceai marea ca pe uscat.Le lua si imbracandu-se cu ele, se pomeni in palatul zeitelor unde isi gasi nevasta."
Deoarece continutul basmului este rezumat,apare acea dilema despre care am amintit mai inainte,in sensul ca modelul folcloric se preteaza la cele doua mari interpretari, Atlanta si vetero-testamentara.Inclinarea balantei catre o interpretare sau alta, nu se poate face decat daca pornim de la motivele folclorice continute de text.Cum ar suna basmul din perespectiva vetero-testamentara?(Atrag atentia cititorului, asupra caracterului speculativ a ipotezei pe care o prezentam):
Comoara, flacari pe comoara,= imaginea lui Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul care arde si nu se consuma.
Baiatul pascand capre=Printii pastori, (Hicsosii).In economia narativa a basmului, este vorba de Iosif.
Cele trei zeite, sunt fetele lui Faraon.Furtulhainelor, poate avea doua explicatii:
-Furtul este de fapt un motiv al travestiului, Moise este luat  si crescut la curtea lui Faraon sub infatisarea unei fete.Ideea va patrunde si in mitologia greaca unde copilaria lui Achile reface copilaria lui Moise.Unul dintre motive este ca eroul este ascuns intre fetele lui Lykomede, sa nu participe la razboiul impotriva Troyei, prezenta lui pe campul de lupta dintre Simoeis si Scamandru aducandu-i moartea.
-Furtul mai apare si in momentul Exodului, unde copiii lui Israel, povatuiti de Dumnezeu si de Moise, cer de la egipteni diferite obiecte de uz casnic si de cult, -din aur, argint si arama,-la care se adauga si haine.
(Exodul, 13;35-36):"Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise, si au cerut Egiptenilor, vase de argint, vase de aur si haine.Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea.Si astfel, au jefuit pe Egipteni."
Chiar daca aici exisrta cele doua alternative, faptul ca este vorba si in basm de un furt,iar acest furt este urmat de o fuga, ma determina sa cred ca povestitoril, voit sau nu, a avut in vedere in subconstient acesta scena a Exodului.Ceea ce ma deruteaza putin sunt palmele incasate de bietul baiat de la fetele lui Faraon.In mod logic, in viata lui Moise si a lui Iosif, trebuie sa gasim prezente aceste palme date sau primite, sau cel putin o motivatie care sa justifice gestul, chiar daca acesta nu este savarsit asa cum este redat de simbolica basmului.Mentionam ca in istoria lui Iosif, exista o situatie conflictuala care ar fi putut degenera .El este descris la inceputul vietii lui Iosif in Egipt, cand fiind robul lui Potifera sau Putifar, sotia acestuia incearca sa il ispiteasca, iar la refuzul lui, il acuza de agresiune sexuala.Intr-unul dintre basmele romanilor, fata chiar primeste o palma serioasa pentru ca cedand ispitei, l-a sarutat in somn, desi era destinata altui personaj fantastic din cadrul basmului.Scena din basmul acela, este apocriful motivului Biblic al nevestei lui Potifera.O alta situatie conflictuala apare ca o explicatie a fugii lui Moise la Median.
"A iesit si in dimineata urmatoare.Si iata ca doi evrei se certau.A zis celui ce n-avea dreptate:
-Pentru ce lovesti pe semenul tau?"
Si o a treia situatie se leaga de sosirea lui Moise la preotul Madianului, Ietro, unde se bate cu ceilalti ciurdari  permitandu-le fetelor lui Ietro sa adape animalele.Mai mult decat atat, el le ia apararea fetelor in conflictul care se iscase in preajma fantanii sau a izvorului.Spun acest lucru pentru ca desi pare ca este vorba despre acelasi lucru, sunt doua aspecte diferite.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Octombrie 2009, 09:39:33
Dificil mi s-a parut si momentul gasirii zeitei in podul grajdului, invelita in cearsaf.Desigur, nu sub aspectul cautarii si al gasirii ei.Aici este vorba despre altceva.Simbolul este multiplu, tinand seama ca Iisus a fost nascut intr-un grajd, in Betleem, conform traditiei folclorice, tot de catre o zeita fecioara.A fost primul nostru moment de deruta.In mod sigur, povestitorul a folosit traditia folclorica din acest context, numai ca aceasta imagine s-a suprapus peste alta mult mai veche, aceea in care, copiii lui Israel, ajung la Muntele lui Dumnezeu, Horeb.Fata in podul grajdului, este Dumnezeu  pe Muntele Horeb.Ea este invelita in cearsaf, pentru ca Dumnezeu cand apare este intotdeauna invaluit intr-o ceata groasa sau un nor.
Dansand, fata ii spune tatalui sau fiului sa il urmeze in Cetatea de Aer.Aceasta Cetate de Aer, este  Tara Fagaduintei lui Dumnnezeu, actualmente Israelul.Dansul, poate sa fie cutremurul de pamant de care au avut parte copiii lui Israel la iesirea din Egipt:(Psalmul 68, 7-8):
"Dumnezeule, cand ai Iesit Tu in fruntea poporului  si cand mergeai in pustie, s-a cutremurat Pamantul, s-au topit cerurile inaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai, dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel."
Sau in psalmul 77, descrierea se repeta:
"...cand Te-au vazut, apele s-au cutremurat, si adancuruile s-au miscat."
Acestei manifestari cosmice deosebite i s-a asociat mai inainte sau dupoa,  bucuria copiilor lui Israel, care:
"(Dumnezeu ) a scos pe poporul Sau cu veselie (din Egipt) pe alesii Sai in mijlocul strigatelor de bucurie."
Basmul, este in definitiv  o istorie populara, romantata, exagerata.Ma intreb in clipa aceasta, din ce cauza, povestitorul foloseste cateva simboluri, in continuare, pe care noi le punem pe seama  Iliadei si Odiseei, pentru ca  zmeul(balaurul) care mananca puii imparatesei pasarilor, apare si in Iliada, reprezentand in simbolistica lui Calha, profetul grec, prin sarpe pe ahei iar prin pasarile ucise de catre acesta, numarul de ani pana cand cetatea Troya va fi cucerita.Potrivit parerii mele, sarpele ii reprezenta pe Persi, iar pasarile inghitite de acesta, cetatile grecesti, pasarea mama fiind Atena.La fel ca si pitigoiul acela schiop sau cu o aripa rupta, il reprezenta pe legendarul Filoctet, sau in registrul istoric pe Miltiade.Sfarsitul basmului, povesteste de fapt, intoarcerea lui Ulise in Itaka.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 05:09:07
Sa vorbim acum cateva cuvinte despre basmul care este varianta munteana "Zanele", a lui N.D.Popescu:(pg.194):
"O mama vitrega urgisea pe copilul barbatului sau, care-l parasi intr-o padure.Baiatul rataci mult timp si ajunse la un urias, care-l primi, trimitandu-l la vanat.Vrand sa se insoare, uriasul il sfatui sa se duca  la apa unde se scaldau zanele si ielele.Acolo, dupa doua incercari zadarnice, izbuti  sa ia paioiara de pe mal, si se cununa cu zana, stapana ei.La o petrecere, zana ca sa-si poata arata maiestria jocului, recapatand paioara de la barbatul sau, se sui in vazduh zicand:
"De astazi nu ma vei mai vedea, dar daca vrei sa ma cauti, eu locuiesc in partea unde este pamantul ca piftia."
Pe drum capata de la niste draci pacalindu-i, un islic ce te facea nevazut, un toiag ce impietrea, si niste paouci cu care treceai apa ca pe uscat.Apoi un pitigoi schiop il duse intr-acolo, unde isi regasi nevasta.La acest basm am inteles mai bine simbolurile, poate pentru ca am patruns, as putea spune, in mentalitatea populara.Mama vitrega care iusi urgiseste copilul, apare si in Preminte Solomon , cartea doamnei dc.Sabina Ispas.Este mama lui Solomon, aceea care isi blesteama fiul sa rataceasca prin lume si sa implineasca trei lucruri imposibile.Dar aceasta egalitate este formala, pentru ca nu ne duce catre valoarea de semnificatie a simbolului.In spatele mamei vitrege ca si in spatele mamei lui Solomon, se ascunde Pamantul.Acest pamant mama s-a purtat in mod vitreg cu unul dintre copiii ei facandu-l sa rataceasca aiurea.Ratacirea baiatului, se refera la vanzarea lui Iosif caravanei de ismaeliti care se indrepta spre Egipt.Uriasul, este Egiptul dar poate fi identificat in egala masura cu Faraonul Egiptului, in Vechiul Testament,-Putifera sau Potifar.Furtul "paioarei", este motivul cererii hainelor si obiectelor de argint si de aur de catre copiii lui Israel inainte de Exod.Inaltarea fetei in cursul dansului si remarca privind locul unde poate fi gasita,  se refera la doua aspecte, care pot fi luate in mod separat, sau impreuna:Inaltarea este Dumnezeu pe Muntele Horeb si seamana din punct de vedere simbolic cu fata descoperita in podul grajdului, invaluita in cearsaf.Pamantul vazut ca o piftiue, poate fi interpretat ca un loc al cutremurelor sau ca o aluzie la cutremurul resimtit de israeliti la iesirea din Egipt.Iar cea de-a doua varianta se refera la existenta unui teren plat.Sa ne amintim ca piftia datorita prezentei gelatinei, se clatina daca misti farfuria cu continutul ei.Pacalirea dracilor, se refera iarasi la furt, acest motiv al dracilor pacaliti, este sinonim cu adevaratul furt savarsit de israeliti inainte de Iesirea israelitilor din Egipt.Pe mine m-a incurcat acest motiv, pentru ca practic, il dubleaza pe acela al furtului hainelor zanei celei mici.Ori avem acelasi motiv in diferite stari de simbolizare, ori furtul hainelor zanei celei mici se refera asa cum am sugerat inainte, numai la scaparea lui Moise din apele Nilului de catre fata lui Faraon, Batia, deci simbolul ar fi ca Moise ca si Achile cu care se identifica, desi barbat ,a crescut ascuns  printre copilele lui Licomede.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 07:40:06
Exista trei obiecte scacre, sau mai putin sacre, le-am putea numi pe unele dintre ele, alegorice, pe care le dobandeste eroul pacalindu-i pe diavoli:
-un islic ce facea omul nevazut,
-un toiag ce impietrea
-niste papuci cu care treceai apa ca pe uscat.
Aceste obiecte, apar in rezumatul lui Saineanu, la varianta munteana "Zanele" a lui N.D.Popescu.(pg.194)Cel putin doua din aceste obiecte mentionate  ne sant apropiate de intelegere.Ultimul, cel putin formularea care se leaga de obiect, -papucii-, si anume:"Cu care treceai apa ca pe uscat",este primul lucru care m-a izbit, pentru ca am gasit o formulare aproape identica, in Vechiul Testament, chiar in timpul trecerii Marii Rosii:(Exodul, 14;22):
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii CA PE USCAT, si apele stateau ca un zid in dreapta si la stanga lor."-incheiat citatul.
Desigur ca exista mai multe teorii cu privire la conditiile in care copiii lui Israel au reusit sa savarseasca aceasta trecere.Daca acest lucru s-a facut cu piciorul, aceasta l-a determinat  pe povestitor sa spuna ca acesti oameni erau vrajiti, aveau picioarele vrajite, sau niste incaltari vrajite, care i-au ajutat sa infaptuiasca un lucru pe care nimeni nu a putut sa il faca in conditii normale.Nu este cel putin in clipa de fata, cazul sa discutam pro sau contra, daca traversarea s-a facut per pedes, sau s-au folosit  barci ori substitute ale acestora.
Al doilea obiect este toiagul.In basmele cu zane, toiagul se transforma intr-o nuielusa cu stea intr-o extremitate si mai tarziu, va deveni o bagheta magica, incarcata cu energie cosmica sau cu puterea data de Dumnezeu.Ori in varianta primara este vorba de ceea ce va deveni toiagul sacerdotal al lui Moise  investit de catre Dumnezeu cu forte extraordinare.
Sa ne amintim ca folosind acest toiag, Moise va determina apele Marii Rosii sa se desfaca in doua.Legat de puterea de a impietri a acestui toiag, sa ne amintim cum a facut Moise sa tasneasca apa din stanca.
Mai putin clara este prezenta islicului.Spun asta deoarece exista doua posibilitati.Ca sa o stergi de acasa, sau sa pleci de acasa, trebuie in primul rand sa te imbraci, sa iti pui haina pe tine.Aceasta este conditia  ca sa dispari, sa te faci nevazut dintr-un anumit loc si sa apari oriunde in alta parte.Punerea unei haine pe tine este sinonim cu "a pleca".Cel de-al doilea aspect se leaga de poruncile lui Dumnezeu, dincolo de cortul templului, panze si alte obiecte de cult, un loc aparte ocupandu-l hainele preotesti.Cu totul intamplator, am gasit o referire in acest sens in Povestea lui Harap Alb, aici haina preoteasca fiind comparata cu pielea cerbului, acoperita cu pietre pretioase.Insa, in mod real, aceste pietre reprezentau simbolic cele douasprezece triburi ale lui Israel.Si ele se gaseau pe haina marelui preot.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 08:14:46
Vom discuta mai tarziu despre motivul arborelui lumii de semnificatia lui si din ce cauza, obraznicul acela de sarpe balaur, se urca in copac si mananca puii de pasare pe care ii gaseste in cuib.Inainte de a va povesti ce se intampla in realitate dincolo de simbol, mai am nevoie sa gasesc cateva repere sau argumente, pentru ca demonstratia sa fie desavarsita.Ceea ce pot spune in cateva cuvinte, este ca motivul este intr-adevar vetero-testamentar si nu atlant cum am crezut multa vreme.Ca acest motiv a fost imprumutat din spatiul cultural al Egiptului antic, si adaptat de catre Homer, la poemul sau Iliada, devenind prin aceasta imagine infatisata prima sursa de informare a motivului, fapt ce m-a determinat in mod eronat sa stabilesc originea lui in cultura Greciei antice.Sunt nevoit sa schimb incadrarea acestui motiv, sub presiunea celorlalte motive folclorice care imi arata o cu totul alta desfasurare a evenimentelor, sub aspectul valorilor lor de semnificatie transmise prin timp.Mult mai obscur ramane motivul pasarii cu aripa rupta sau cu piciorul rupt, care il calauzeste pe Fat-Frumos catre aleasa inimii sale.Daca aceastei pasari i-am gasit un corespondent real in basmele de origine atlanta, legate de Troya /Ilion/Atena, prin personajul legendar Filoctet si cel istoric Miltiade,in momentul de fata nu reusesc sa-mi dau seama despre ce este vorba in realitate, fara efectuarea unui studiu de specialitate  pe marginea acestui motiv.Nici macar nu stiu daca exegeza a acordat atentie acestui subiect incitant, ceea ce ma va determina sa iau lucrurile de la zero.Sa spunem acum cateva cuvinte despre prima varianta ardeleana, "Voinicul Parsion" a lui Reteganul.
"Un mosneag avea trei feciori si cel mic se numea Parsion.Ducandu-se odata la secerat, se minunara vazandu-si holda cu spice de aur.Punandu-se la panda,veni pe la miezul noptii o pasare si smulse un spic de grau chiar din gramada pazita de Parsion.El se lua dupa pasare, si azvarlind dupa ea cu  o zburatura de lemn, ii rupse o aripa care cazu jos, si pana sa o gaseasca, pasarea cu spicul de aur se facu nevazuta."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 09:09:06
Prima interpretare, este cea clasica, ca ne aflam in fata  motivului  vetero-testamentar al Facerii sau a Genezei.Motivul il vom regasi sub o alta infatisare in Praslea cel voinic si merele de aur, unde in locul lanului si al spicelor de grau aurite, imparatul avea un mar de aur.Partea rea statea in faptul ca tocmai cand merele erau gata sa se coaca, venea cineva si fura fructele  din pom.Ori in Facerea/Geneza, apare acelasi motiv folcloric al furtului merelor. Hotii se dovedesc a fi, in ordinea savarsirii pacatului originar, sarpele,Eva si Adam.Este motivul care explica izgonirea perechii primordiale din Rai sau Paradis.Numai ca ceea ce se referea la un anumit segment de umanitate, s-a generalizat prin scrierea repetitiva a textului original, sau luarea textelui ca fiind ceva general ceea ce a dus la schimbarea semnificatiei initiale, devenind si aceasta un adevar general.Sunt acele mutatii insesizabile care schimba la nivelul faptelor omenesti, directia istoriei, iar aceasta  o ia in alta parte.Iar noi o luam ca pe un adevar absolut, fara sa ne dam seama ca schimbarea directiei s-a produs pentru ca vantul a batut in partea aceea.In definitiv nu-ti dai seama de acest lucru de prima data.Ceea ce spun acum, suna destul de obscur, dar pot sa simplific acest lucru spunand ca Facerea/Geneza, este sinonima cu mama cea vitrega care isi izgoneste copilul, sau cu blestemarea lui Solomon de catre mama sa.Ceea ce se intampla in Facerea, se intampla si in Istoria lui Iosif.Numai ca spicul de aur furat de pasare, sau marul de aur furat de Eva, reprezinta ca istorie legendara, plecarea lui Iosif dupa fratii sai.Ceea ce initial pare o plimbare oarecare, neprimejdioasa, la un moment dat, se transforma intr-un joc periculos si instabil al sortii, prin vanzarea lui Iosif de catre fratii sai in Egipt, sau de capturarea -ca eveniment istoric, vazut de catre evrei -a unui segment  semit si aducerea lui in Egipt.Ceea ce unii vedeau ca o robie, altii o considerau ca o invazie si o numeau cu un nume:invazia printilor pastori/hicsosii.Ori acesta reprezenta puntul de vedere egiptean.Apar deci doua segmente care se leaga logic unul de celalalt:Primul menit sa explice miscarea acestei mase invadatoare catre Egipt, dupa care urmeaza cel de-al doilea moment discutabil din perspectiva din care se face discutia, a robiei.Cel de-al treilea moment se refera la restituirea drepturilor de care au fost frustrati copiii lui Israel.Este momentul in care Dumnezeu, corecteaza blestemul initial si il transforma intr-o salvare.Este clipa in care El ii spune lui Moise sa iasa cu copiii lui Israel din Egipt, pentru a-l aduce in tara Fagaduintei, unde curge lapte si miere.Ori tara aceasta este chiar Raiul din care Adam si Eva a fost izgonit.Si cum se numeste aceasta tara, este mentionat in destainuirea pe care Dumnezeu i-o face mai departe lui Moise.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 09:35:04
"Umbland prin padure, zari un foc mare, si in juru-i se incolacise un urias.Parsion se baga in maneca sumanului sau, si uriasul gasindu-l acolo, cand se destepta, il lua de suflet".
Uriasul incolacit in jurul focului, este Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din maracinii care ardeau si totusi nu se mistuiau.Din aceasta cauza, uriasul "il lua de suflet " pe Parsion.De cele mai multe ori, dam vina pe povestitor sau pe poveste cand nu suntem  siguri de propria noastra interpretare.De aici si nehotararea in ce priveste valoarea de semnificatie a unui anumit simbol.Aceasta nesiguranta, uneori sugerata chiar de text, ma face sa consider ca imaginea uriasului se leaga de trei posibilitati, in raport de textul care se ia in discutie:
-Uriasul este Dumnezeu, sau  forma  palpabila a muntelui Horeb.
-Uriasul este Egiptul antic.
-Uriasul este Faraon.
Cred ca aceste optiuni depind de  semnul raului sau al binelui pe care uriasul il revarsa asupra eroului.
Apare acum secventa porumbitelor care se scalda si furtul aripei uneia dintre ele, de regula a celei mai mici si casatoria.Despre acest furt am vorbit ceva mai inainte.
"Peste catva timp, lovindu-l dorul de tata si frati, Parsion se ruga de urias sa il sloboade cateva zile la ai sai."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 13:39:23
In ce priveste cerinta aceasta a lui Parsion, aici concura doua lucruri deosebite.In primul rand este dorul lui Iosif de tatal sau si fratii sai, motiv pentru care trimite veste tatalui sau si neamurilor sa vina sa se stabileasca in Egipt.In al doilea rand este vorba despre Exod, cand Moise si Aaron se duc la Faraon si il roaga sa le dea drumul lor si poporului sa se intoarca in tara de bastina.Dar sa nu uitam ca inainte de a se ruga de Faraon sa le dea drumul , aceasta rugaminte este adresata cu tot focul lui Dumnezeu.De aceea Dumnezeu incepe sa-i spuna lui Moise:
"Am vazut asuprirea... si am auzit strigatele..."
Ori aceste strigate, nu erau altceva decat rugaciunile adresate de copiii lui Israel, lui Dumnezeu.Totusi ramane aceasta dilema , aceasta intrebare, cui se roaga Parsion sa fie lasat cateva zile sa se intoarca   la ai sai.
Fiecare basm, are secretele lui.Secretele acestea sunt ascunse sub forma de motive folclorice, sub forma unor afirmatii care poate ca noua ni se par la prima vedere aiurea, dar ele au o anumita semnificatie care in momentul de fata ne scapa.Scapandu-ne valoarea de semnificatie, ni se pare mult mai comod sa dam vina pe fantezia autorului.Ori acesta este de foarte multe ori, ca un camionagiu care transporta marfa si nu stie ce i s-a pus in camion din moment ce a fost platit corect pentru transportul pe care l-a efectuat.
"Acolo, cumnatele, se minunara de frumoasele cantece ale zanei, dar ea zise:"...hm.si mai frumos as canta , dar glasurile imi sunt cusute in pieptarul   lui Parsion si acum nu cutez sa-l trezesc sa mi le dea."
In primul rand, pentru ca fata spune acest lucru, ea este Dumnezeu.In aceasta clipa, facand aceasta marturisire, fata este Dumnezeu.Numai Dumnezeu  este cel care i-a spus lui Moise ce sa coase pe pieptarul lui.Haideti sa vedem in ce consta taina coaserii acestor glasuri pe haina lui Parsion.V-am spus putin mai inainte ca pieptarul este asemanator pielii de cerb vanat cu ajutorul Sfintei Dumineci(tot imaginea lui Dumnezeu) de catre Harap Alb.Ce-i spune Dumnezeu lui Moise pe Muntele Horeb?
In Biblie, chiar asa este numit aceasta parte a vesmantului purtat de parsion:Pieptar.
"Sa faci apoi pieptarul, judecatii, lucrat cu maiestrie, sa-l faci din aceeasi lucratura ca efodul.Si sa-l faci de aur, de fir albastru,purpuriu si caramiziu si de in subtire rasucit.Sa fie in patru colturi si indoit.Lungimea lui sa fie de o palma si latimea tot de o palma."
Acum am sa subliniez faptul ca Dumnezeu vorbeste despre glasurile pe care fata/Dumnezu le-a spus cumnatelor sale ca sunt cusute in pieptar:
"In el sa tesi o tesatura de pietre si anume de patru randuri de pietre: in randul intai, un sardonix, un topaz si un smaragd.In al doilea rand: un un rubin, un safir, si un diamant.In al treilea rand: un opal, un agat si un ametist.In al patrulea rand: un hrisolit, un onix si un iaspis.Aceste pietre sa fie legate in ferecatura lor de aur."
Si acum urmariti semnificatia cantecelor:
"Sa fie douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel, sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia dintre cele douasprezece semintii."Deci pietrele acestea sunt simbolurile celor douasprezece semintii.Sunteti de acord ca si mine ca daca fata/Dumnezeu ar fi imbracat acest pieptar si ar fi pus cele douasprezece semintii sa cante ar fi iesit ceva de-a dreptul grozav.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 16:36:19
Cumnatele ii trag de sub cap lui Parsion pieptarul,fata zboara ca o porumbita intr-un pom(refacand simbolul lui Dumnezeu pe muntele Horeb si ii adreseaza prin cumnate, invitatia sa il urmeze.Este ceva de-a dreptul straniu.Deoarece drumul Exodului se repeta.Directia insa nu mai este catre casa, unde eroul deja se gaseste, ci spre Muntele lui Dumnezeu.Ori povestitorul nu a citit sau ascultat prea atent Biblia, ori a uitat unele amanunte, ceea ce l-a determinat sa combine motivele la un moment dat nerespectand cronologia vetero-testamentara.Parsion ajunse la uriasul(se pare ca in Egipt din moment ce este in cautarea fetei/Dumnezeu)iar acesta il trimite catre uriasul fratele sau, imparatul peste fiarele padurei, de unde este este indrumat catre imparatul pasarilor.Daca prima intalnire nu este prea clara, a doua poate fi explicata prin episodul sau motivul Biblic al prepelitelor.Daca teoria mea este adevarata, motivul acesta al regasirii cu pasarea care a furat spicul de aur este in definitiv o regasire cu sine.Dar unde apare in povestea lui Iosif motivul spicului de grau?
"Iosif a visat un vis si l-a istorisit fratilor sai care l-au urat si mai mult.El le-a zis:
"Ia ascultati ce vis am visat:Noi eram la legatul snopilor, in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratii au inteles foarte clar unde bate Iosif si i-au spus-o in fata:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi?Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi?"
Ori ca visul lui Iosif sa se inmplineasca, spicul de grau, sau snopul, trebuia sa fie furat si dus in Egipt.De fapt, purtatorul de visuri, fiind vandut de catre fratii sai caravanei ismaelite, isi luase si visul cu el, astfel ca acest vis s-a implinit acolo unde trebuia sa se intample.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 23:21:44
Oul de aur al lui Bota, ramane un basm discutabil.Nu suntem siguri ce reprezinta motivul celor doi batrani orbi care au niste oi in paza.Stiu ca oile sunt copiii lui Israel, dar nu stiu  cine sunt cei doi batrani orbi, la care s-a angajat baiatul sarac din acest basm.Cararea oprita apare si in vechiul testament, si este aceea pe care vroia sa urce Moise catre Dumnezeul din mijlocul rugului, ori acesta, asa cum va amintiti i-a interzis lui Moise sa calce pe acel pamant sustinand natura sacra a acestuia.De altdel, Dumnezeu apare aproape instantaneu,acesta fiind Zmeul cu sase capete cu care se imprieteni,si care a inceput sa danseze la glasul fluierului flacaului.Dansul, poate sa fie aici si o sugestie nu numai a bucuriei, dar si dansul focului, cat si manifestarea cutremurului de pamant.Dansul este un simbol solar al flacarilor care ard, deoarece pentru soare, exista cuvantul hora, o pronuntie alterata a numelui soarelui care era Horus.Acelasi Horus se mai pronunta in alte parti si horociun de unde mai tarziu a derivat la noi cuvantul Craciun, ca sarbatoare pagana a soarelui.Fluierul este steaua calauzitoare.Mai putin inteles pentru noi, este motivul pacalirii zmeului si prinderea mainilor lui (in alte basme cele care isi prind mainile in trunchi, sunt ielele)  in trunchiul despicat al stejarului.Personal am asimilat motivul legarii lui Ulise de catarg, ca sa poata asculta cantecul sirenelor si sa poata scapa cu viata.Cantecul sirenelor fiind de fapt cunoasterea intamplarilor vietii, de catre preotii egipteni din Sais.Motivul acesta al mainilor prinse, nu este pe deplin lamurit.Cu totii stim despre motivul mainilor taiate, legat de ciclul incestului.Sa fie vorba despre acelasi lucru, si atunci inseamna ca avem in fata acelasi motiv dar reprezentat in ipostaze diferite?Dupa cum observati, cercetarea nu este infailibila.Si pentru mine, ca si pentru alti colegi care lucreaza in domeniul acesta atat de fascinant al folclorului, mai exista nenumarate zone albe, semne de intrebare la care inca nu exista un raspuns sigur.Indiferent de metodele folosite, de inteligenta investita, pana la urma suntem oameni.Ceea ce este derutant in cazul prinderii mainilor, este ca eroul ii taie capetele.Daca i-ar fi taiat mainile, atunci cu siguranta ar fi fost vorba despre cu totul altceva.Ma intreb  daca orbirea celor doi batrani nu se datoreaza  cumva "intunericului de trei zile" pe care il regasim in Vechiul Testament.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Octombrie 2009, 23:51:21
Urmeaza motivul fetelor pasari, care ne este familiar, muncile copiilor lui  Israel in Egipt, motivate de frumusetea inegalabila a Frumoasei-Lumii.Imparatul locului se indragosteste de fata eroului si ii pune gand rau acestuia.Este cred, scena care se petrece intre Avram si Sara, la intrarea in Egipt.Ce-i spune Avram Sarei? Sa se dea drept sora lui, ca sa nu fie omorat de catre oamenii lui Faraon iar ea dusa sa fie concubina sau sotie pentru acesta.O scena similara ii va implica si pe Paris si Elena, numai ca motivatia este de cu totul o alta natura.Cele doua personaje, cel ce poarta vanturile si cel ce poarta luna, sunt interesante, si se pare ca se gasesc in panteonul Egiptean.Dupa wikipedia, "Amon-Ra este cea mai renumita zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului si al luntraşilor, Amon devine zeu de stat la Teba si este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este zeul local al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecundităţii."Dar putem vorbi si despre zeita lunara. Tot dupa wikipedia,
"Bastet era protectoarea familiei. Ea era considerata si zeita a lunii. In templul lui Bastet erau crescute pisici, sacrificate si apoi mumificate."
In ce priveste "oul", la egipteni creatia lumii incepe cu formarea unui ou pe intinsul apelor.(Sursa de iformare, wikipedia)
Foarte interesanta mi se pare varianta macedoromana "Dumnezeu din lumea cealalta,de Cosmescu.Basmul incepe cu gasirea lui Moise in apele Nilului.Este un motiv care nu apare la basmele anterioare, dar caruia nu i se poate nega originea vetero-testamentara.Rezumatul basmului spus de Lazar Saineanu, este urmatorul:



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Octombrie 2009, 05:15:44
"Un om scapa un copilas de a se ineca (Exista doua traditii ale acestui gest salvator.Primul se refera la fata lui Faraon care scoate sicriasul cu pruncul Moise din apele Nilului, si a doua care se refera la Dumnezeu.Acesta este cel care ii scapa pe copiii lui Israel din mlastinile Nilului, salvandu-i.Dar salvarea nu se rezuma la acest gest fizic, simplist  al tragerii unui sicrias nesemnificativpe malul unei ape.Gandind asa nu facem decat sa il jignim pe Dumnezeu.Este vorba despre tot poporul pe care il adopta, transformand acest popor in copiii sai.)si neavand copii,  il lua de suflet.Copilul se facu mare, dar fiind un stricat, tatal sau il duse in padure, unde il lega de radacina unui arbore.Acolo baiatul se hranea cu radacini.Odata sapand cu unghiile, dadu de treapta unei scari ce ducea in lumea de jos."Daca arborele este in definitiv arborele lumii, legarea lui la radacinile copacului, apare ca ceva straniu.Copilul a crescut "stricat".Episodul acesta seamana cu Facerea lumii pe care am gasit-o in Legendele lui Tony Brill.La inceput cand a facut lumea, Dumnezeu care plutea deasupra apelor si era singur, de ciuda sau de manie ca nu avea un prieten, a aruncat baltagul in apele primordiale.Si atunci a vazut cum din apele acelea a iesit arborele lumii si jos la radacina, l-a vazut pe Nefartatul.Prin urmare, povestitorul incepe cu motivul salvarii pruncului, dar grefeaza langa acest motiv, povestea autohtona a Facerii sau a Genezei.Nu este un paradox, din moment ce am vazut in gestul apocrif al Creatorului, acela de a arunca cu barda sau securea(simbol sexual )in mare, pe Moise aratand cu toiagul spre apele Marii Rosii, acestea despicandu-se si permitand trecerea peste apele ei , ca pe uscat.
"Aici gasi un batran sezand la masa, si se puse si dansul nepoftit."
Va amintiti de seceta care bantuia tot tinutul Canaan si de faptul ca singura tara care scapase pentru moment de seceta, era Egiptul, din cauza asezarii sale priincioase?In aceste conditii ce le spune Iacov fiilor lui?Sa coboare in Egipt, si sa cumpere de acolo grau, daca nu vor ca sa moara cu totii de foame.Va amintiti ca in Stan Patitul a lui Creanga, un dracusor a gasit un bulz de mamaliga pe care infometat l-a mancat, fara sa ceara voie, dar mai ales sa-i multumeasca in vreun fel aceluia care il lasase pe buturuga din padure?Scenele variaza intre ele datorita imaginatiei autorilor ei, dar continutul este acelasi.Este vorba de seceta, de foamete, de hrana si de supravietuire.In Povestea  lui Harap Alb, seceta va fi prezentata fizic prin cele doua personaje Setila si Foamea Pamantului.Acestea se aseaza la masa imparatului si mananca  si beau supraomeneste.Masa pe care o da imparatul Rosu, este bulzul de mamaliga gasit in padure de Nichipercea, este gestul flacaului din Basmul lui Cosmescu de a se aseza langa acel  batran nevazator si a-i manca mancarea care si-o pusese in blid, si ramasese flamand.Esenta motivului folcloric se gaseste , sau cel putin trebuie sa se gaseasca in  mod constant, in toate variantele motivului, indiferent de aspectul formal pe care le iau acestea, datorita fanteziei autorilor lor.Intuind ca  langa el mai exista o persoana, pe care insa nu o vede,  batranul recunoaste cu glas tare lucrul acesta si ii propune "adoptia" ca o solutie rezonabila de ambele parti.Gestul adoptiei, se refera la coborarea lui Iosif dar si a fratilor acestuia in Egipt, pentru a cumpara grau.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Octombrie 2009, 05:27:40
Intr-un rand am observat ca Fat-Frumos il pacaleste pe zmeu si il  determina  sa isi puna mainile intr-o despicatura de copac, care se incide si il prinde acolo.In alta parte am vazut ca pruncul creste si devine un "stricat", iar pedeapsa va consta in legarea acestuia de  trunchiul unui copac.Primul este Zmeul, creatura malefica, rea si proasta prin excelenta.In al doileas rand este copilul care este tot o creatura rea datorita naravurilor capatate.Nu cumva motivul este acelasi?Adica arborele lumii care iese din apele primordiale este legat de umanitatea care se dezvolta odata cu el, reprezentata prin Nichipercea, prin Strcatul despre care am amintit sau de Zmeu, toate acestea fiind niste personaje negative?Nu cumva chiar scena marina cu Ulise prizonier de catarg, asultand glasul sirenelor sau al lui Dumnezeu, reprezinta acelasi motiv ca si cele dinainte numai ca are o alta forma?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Octombrie 2009, 10:21:26
Basmul a foist scris dupa legenda Biblica a lui Moise.Influenta a fost atat de puternica, incat  ecorile elementelor legendei initiale, se gasesc imprastiate in basm parca aruncate de o explozie, sau mai degraba de o implozie memoriala.Iata de ce spun asta:
"Afland ca e baiat, batranul ( care era Dumnezeul lumii de jos,) ii dadu cele douasprezece chei de la cele douasprezece camere, spunandu-i ca poate intra in toate dar in cea din urma sa nu intre.El insa nu asculta.In acea camera era un lac si el se ascunse in trestie. Peste putin timp, venira doua zane,isi scoasera si intrara in apa."
Haideti sa facem urmatoarea experienta.Asezam laolalta anumite fragmente din rezumatul textului povestit de Saineanu si apoi citim originalul Biblic vetero-testamentar si sa vedem ce iese:
In basm:
1)-Un om scapa un copilas de la inec.
2)-Il lua de suflet.
3)-In acea camera era un lac si el se ascunse in trestie.
4)-Peste putin venira doua zane, isi scoasera camasile si intrara in apa.
Acestea sunt cateva motive care sunt scrise in ordinea agreata de povestitor.Sa vedem acum comparativ aceeasi situatie cum este povestita vetero-testamentar:
-3)"Nemaiputand sa-l ascunda (pe copil). a luat un sicrias de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala.A pus copilul in el SI L-A ASEZAT INTRE TRESTII."
-1)"Fata lui Faraon s-a pogorat  la Rau(Nil )sa se scalde.Si fetele care o insoteau, se plimbau pe marginea Raului(fluviului Nil )."
-4)""Ea a zarit sicriasul in mijlocul trestiilor si a trimis pe roaba ei sa-l ia."
-2)"Fata lui Faraon i-a zis:"Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati."
Femeia aluat copilul si l-a alaptat.Copilul a crescut si ea l-a dus fetei lui Faraon.Si el i-a fost fiu."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Octombrie 2009, 15:04:12
Ajungem la motivul obiectelor sacre, care acum nu mai apartin creaturilor malefice, ci se gasesc asupra a doi oameni.Si obiectele sunt:Comanacul, sfesnicul si toiagul.Comanaculse pune de data aceasta in cap-probabil ca este tot un obiect de cult ebraic.El nu mai este aici pieptarul de preot ci comanacul care se pune in cap.Sfesnicul, l-am mai intalnit si sub forma de lampa intr-unul dintre basme, care il urma poe erou fara sa il arda asa ca acesta a ajuns la un moment dat sa il ascunda in san.Cine lua comanacul si toiagul putea sa zboare.Este desigur o exagerare.Povestitorul ar fi trebuit sa spuna, ca putea sa o rupa la fuga.Ramane sfesnicul.Aceea este steaua calauzitoare.Este Dumnezeu ascuns ziua intr-un stalp de  nor si noaptea intr-un stalp de lumina.Repetam aceasta idee Sfesnicul este steaua care ii calauzeste pe israeliti prin desert, este Dumnezeu.La sfarsit, flacaul ajunge datorita darurilor nazdravane la iubita sa si cei doi traiesc pana la adanci batranete.
Perpilita pastorul cu Frumoasa Pamantului de Obedenaru, este interesanta datorita motivului gasirii unui copil.Exegetul nu ne explica unde sau cum este gasit copilul.Dar aceasta "gasire" seamana extraordinar de mult cu ceea ce s-a intamplat in basmul anterior al lui Cosmescu.Ar trebui facuta poate o inventariere a acestor gasiri misterioase.Vreau sa atrag atentia asupra simbolului care poate imbraca forme total diferite de originalul vetero-testamentar.In loc de copil, povestitorul poate sa arunce acest copil nou nascut intr-o scorbura, imaginea scobita a sicriasului de trestie.In acelasi timp, el poate sa gaseasca pe o carare o bucata de lemn, care fie ca este sculptata sub chip omenesc, fie se transforma intr-un copil, reprezinta acelasi motiv al inecului pus la cale de Faraon impotriva pruncilor de natura barbateasca.Cred ca pe undeva va trebui acordata o atentie deosebita nasterilor miraculoase despre care a scris o exegeta.Pentru ca o nastere miraculoasa poate fi cu totul altceva decat ceea ce ni se spune in mod aparent.La 16 ani Perpilita se face pastor la o stana, vede fetele acelea zane este schimbat in cerb s.a.m.d.Preschimbarea lui Perpilita m-a dus cu gandul la mitologia greaca unde este intalnita o situatie similara.Sa fie vorba de acelasi motiv, sau este vorba despre altceva?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Octombrie 2009, 10:46:26
Ciclul interzicerilor.
Lazar Saineanu spune asa:(pg.216):
"Interzicerile joaca in basme un rol important.La tot pasul rabdarea eroului este pusa la grea incercare si mai totdeauna,curiozitatea neputand rezista ispitei,el are sa sufere urmarule neascultarii sale."Saineanu enumera urmatoarele interziceri:
-Sa nu te uiti inapoi.
Sunt citate aici motivul impietririi sotiei lui Lot,si cel al lui Orpheu, care a pierdut-o,din cauza incalcarii tabuului, pe Euridice.
-Interdictia :de a nu vorbi.
-Interdictia (care se  adreseaza de regula femeilor )de a nu descoperi chipul sau forma animala a barbatului.
-interdictia de a bea din urma unui animal, pentru a nu fi transformat in animalul respectiv.
-Interdictia de a calca in locuri oprite.(munte, mosie, rau, vale, imparatie, camera.).
-Interzicerea de a intra intr-o camera oprita.
-Interzicerea de a lasa focul vetrei sa se stinga.
S-ar putea ca numarul acestor  motive ale interzicerilor sa fie mult mai mare, si el va face probabil obiectul unor studii ulterioare.
Prima intrebare care mi-o pun in chip firesc pornind de la citirea celor scrise de exeget, la care adaug experienta vetero-testamentara, se leaga de dorinta de a sti daca Vechiul Testament  ca o carte care a conservat memorial, mentalitatea omeneasca, cuprinde in scrierile sale sapientiale referiri la existenta unor interdictii Biblice.Suntem tentati sa consideram ca aceste interziceri apar in basme  ca o modalitate de a dezvolta continutul narativ, tocmai prin incalcarea acestora.Exista aceeasi tentatie, nedeclarata, de a pune aceste interdictii pe seama fanteziei creatorului popular.Am observat insa ca o serie de motive folclorice sunt simboluri ale unor evenimente reale sau istorico-legendare.Aceeasi lege care actioneaza pe acest segment folcloric, nu poate sa fie o exceptie, ea trebuie sa actioneze pe o arie si mai vasta.Urmatoarea intrebare pe care ne-o punem, este daca interdictiile aparute in Vechiul Testament au patruns sub o forma apocrifa in basme sau in folcor, in general.
Vechiul Testamet incepe cu o interdictie, sa nu se manance fructe din cei doi pomi aflati in mijlocul Gradinii Edenului.Incalcarea acestui tabu impus de divinitate duce la izgonirea din Rai a perechii primordiale, Adam si Eva.Ajuns la Muntele lui Dumnezeu, Horeb, Dumnezeu il cheama pe Moise sa-i dea cele zece porunci:
-Sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine.
-Sa nu-ti faci chip cioplit.
-Sa nu te inchini in fata acestora.
-Sa nu iei in desert numele Domnului.
-Sa nu incalci ziua de odihna.
-Cinsteste pe mama si pe tatal tau.
-Sa nu ucizi.
-Sa nu preacurvesti.
-Sa nu furi.
-Sa nu marturisesti stramb.
-Sa nu poftesti casa aproapelui tau.
Unele interdictii s-au transformat in legi.O astfel de lege este si aceea a nazireatului,pe care o redam in varianta rezumata povestita de Robert Darnton in Marela masacru al pisicii:(pg.51):
"Ca o conditie a angajarii,sale, diavolul ii cere soldatului sa nu-si taie unghiile, sa nu-si tunda parul si sa nu se mai spele niciodata in timpul celor sapte ani de serviciu."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Octombrie 2009, 20:26:58
Doamna Sabina Ispas, spune un lucru foarte interesant:"La români, lege însemna «credinţă», religie; cel «fără de lege» era cel fără credinţă în Dumnezeu. "
Se intampla insa un lucru foarte interesant.Daca acordam credit acestui rationament, ajungem la concluzia ca toti ateii sunt oameni fara de lege, numai pentru faptul ca ei neaga existenta lui Dumnezeu.De asemenea popoarele care nu au nimic de a face cu cultura ebraica sau greaca, fiind pagane din punctul de vedere al relatiei despre care am amintit mai inainte, sunt popoare fara de lege.Nu cred acest lucru, deoarece "legea" a existat din cele mai vechi timpuri."In epoca domniei lui Hammurapi sau Hammurabi,spre exemplu, rege al Babilonului (1792-1750 sau 1730.1635 î.e.n.), s-a elaborat o culegere de legi, păstrată într-o lungă inscripţie redactată cu litere cuneiforme, alcătuită din trei părţi : un prolog, o grupare de 280 de articole şi un epilog. „Codul lui Hammurabi" a fost descoperit de arheologul J. de Morgan, în apropierea localităţii Susa, în 1902."Neapartinand in mod obligatoriu religiei crestine, il putem oare considera pe marele Hamurabi, ca fiind un om fara de lege?Mi se pare ca este foarte important sa aratam existenta la popoarele semite a unor interesante legi sociale si religioase.Legile lui Moise, sunt dinaintea crestinatatii.Astfel putem citi in wapedia:"O altă categorie de scrieri care au precedenţă în alte culturi ce i-au dominat pe evrei, sunt legile: "Legile sunt indispensabile oricărei societăţi cât de cât organizate; pentru a le spori autoritatea, ele erau puse adesea pe seama unei divinităţi, aşa cum s-a întâmplat cu celebrul cod al lui Hammurabi (sec. al 18-lea î.e.n.), pe care i-l înmânase zeul Şamaş. În Israel se socotea că toate legile îi fuseseră date lui Moise de către Iahve şi din această pricină ele sunt consemnate în Pentateuh."[2]Aceasta inseamna ca popoarele semite erau popoare fara de lege?Eu cred ca ar trebui sa regandim acest aspect dintr-o alta perspectiva, care sa fie valabila si social si folcloric, fara sa se contrazica.As pleca spre exemplu, de la teoria ca legile s-au nascut ca urmare a respectarii unor tabuuri, au fost promovate de anumite interdictii legate de prezenta sacrului, si de aici s-au extins asupra profanului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Octombrie 2009, 07:35:44
In Craiasa zanelor a lui Pop-Reteganul, mai gasim :
-interzicerea zanelor /zeitelor de a se amesteca prin casatorie cu profanul, consecintele constand in pierderea puterilor divine.
In ciclul "Fecioarei razboinice", interdictia este transformata in blestem.Astfel, tot intr-un basm de-a lui Reteganul, Ileana ceru :feredeu de la Dumnezeu si de la sfantul Soare,stergatoare.Fata se urca cu calul pana la cer si fura lucrurile de-acolo, pe cand Dumnezeu si sfantul Soare nu erau acasa.Soarele ruga pe Dumnezeu sa-l blesteme pe hot, ca:"de-ar fi fata sa se faca fecior, si de-ar fi fecior, fata sa se faca."(pg.341)Legat de acest furt, mentionez ca vom gasi doua excelente studii de caz la Andrei Oisteanu si la Vasile V.Filip.M-as fi asteptat ca exegeza sa ofere niste explicatii mai profunde, si inteleg prin asta, corespondenta dintre gestul inregistrat folcloric si gestul istoric.Ori datorita unor prejudecati care considera folclorul ca fiind o creatie emotionala a producatorului, se pierde din vedere, caracterul memorial al produsului folcloric avand la baza realitatea istorica.Daca nu se va tine cont  in prezent si in viitor de aceasta legatura, exprimata prin egalitatea dintre realitate si motiv, folclorul, va batea in unele locuri, pasul pe loc.Pentru ca trebuie sa tinem cont si de capcana pe care o prezinta generalizarea.Despre interdictia/blestem din basmul lui Retaganul,se va vorbi mai detaliat in acele tipuri de colinda, pe care Monica Bratulescu, le-a numit"Furarea astrelor."Exegeza mai foloseste o denumire mai sofisticata si anume, "Raptul cosmogonic"As vrea sa adaug aici o problema.O informatie, poate fi prelucrata obtinandu-se un anumit produs folcloric, -spre exemplu un basm, sau o colinda, o legenda sau o balada.Toate analizele se fac de regula, tintindu-se numai catre obiectul respectiv, spre exemplu, colinda, rupand produsul folcloric din masa intregului, desi informatia prelucrata artistic se regaseste sub alte forme si in celelalte produse folclorice.Pentru a cauta valoarea de semnificatie, cred ca cercetarea ar trebui extinsa, fara sa se tina cont de bariere.In felul acesta, anumite detalii, mai consistente, pot completa golurile informative, acolo unde specificul produsului folcloric, limiteaza uneori chiar drastic aceste informatii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Octombrie 2009, 08:27:10
Vasile V.Filip, observa in mod judicios, ca denumirea Monicai Bratulescu de"Furarea astrelor" se limiteaza la disparitia unor astfel de obiecte cosmice.Ori obiectele furate, sunt nu numai de origine cosmica, sau cel putin capata conotatii cu obiectele profane care se gasec in spatiul cultural al umanitatii.De aici necesitatea exegetului de a inlocui prima denumire cu aceea de Raiul pradat sau Raptul cosmogonic.In ciuda termenului folosit, problema nu se schimba, deoarece, Raptul cosmogonic se refera la ceea ce se fura din cer, ori aceasta ar presupune existenta unor fenomene de natura cosmica capabile sa oculteze o serie de constelatii, care prin aspectul lor, amintesc de diferite obiecte folosite in  activitatea  curenta. Problema devine si mai palpitanta daca aplicam teoria lui Hermes Trismegistul, ca anumite fenomene petrecute in cosmos influenteaza si ceea ce se intampla pe pamant, datorita apartenentei pamantului la spatiul cosmic.Numai ca noi procedam in mod exagerat, considerand ca evenimentele cosmice produc replici asemanatoare si pe pamant.Un razboi cosmic, poate produce un razboi similar pe pamant, o dragoste cosmica va da nastere unei replici similare in lumea noastra.Vom merge tocmai pe aceasta latura exagerata, care apartine mentalitatii omenesti si vom considera ca raptului cosmologic, ii corespunde similar, un rapt terestru de aceeasi anvergura.In afara de Soare si de luna, se fura din rai, si scaunul de-mparatie sau de judecata, batul de vitejie, sau de otanjie,ciubarul botezului, paharelul mirului, spicul cel mai bun, s.a.m.d.
Observati un lucru.In basmul lui Reteganul, apare ca fiind furat, un feredeu.Acestui feredeu ii corespunde la nivel de colinde, ciubarul botezului.Corespondenta merge prin a identifica existenta obiectului, sub doua denumiri diferite.Poate ca denumirea obiectului furat din rai-ma refer numai la acest obiect, poate sa varieze de la un povestitor la altul.Spre deosebire de Andrei Oisteanu si de Vasile V.Filip, eu imi pun intrebarea urmatoare:
Ce obiect material, terestru corespunde feredeului cosmic.
Daca descoperim acest lucru, ne putem da seama de mai multe lucruri:De unde s-a produs furtul, cine a faptuit acest furt si ce s-a intamplat in acel segment de istorie care este povestit, sau reflectat atat de sumar in mit, indiferent de fata pe care ne-o prezinta mitul.Daca deschidem Vechiul Testament la 1Imparati, vom citi acolo ca printre obiectele puse de regele Solomon sa se faca pentru templu,a fost si acest feredeu.
"A facut marea, turnata din arama.Avea zece coti de la o margine pana la cealalta, era rotunda de tot,
inalta de cinci coti,si de jur imprejur se putea masura cu un fir de treizeci de coti.Sub buza ei erau sapati niste colocintzi, cate zece la fiecare cot, de jur imprejurul marii.Colocintzii asezati pe doua randuri, erau turnati impreuna cu ea dintr-o singura bucata. Era asezata pe doisprezece boi,din care trei intorsi spre miazanoapte, trei intorsi spre apus.Trei intorsi spre miaza zi si trei intorsi spre rasarit.Marea era deasupra lor si si toata partea dinapoi a trupurilor lor, era inlauntru.Grosimea ei era de un lat de mana.Si marginea ei era ca marginea unui potir, facuta ca floarea crinului.Avea o incapere(capacitate) de doua mii de vedre.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Octombrie 2009, 09:31:07
Ciclul juruintelor

Acest ciclu, asa cum a fost gandit de Saineanu, se imparte in doua tipuri fundamentale:
A) Juruinta constienta sau inconstienta, facuta unui demon.
B)Promiterea unei fiinte supranaturale, pentru a obtine tacerea copilului (inainte si dupa nastere)
Tipul A, mai este cunoscut si sub numele de tipul Jefta,si contine urmatoarele peripetii(motive):
-Tatal juruieste(mai des inconstient)copilul sau unui demon.
-La timpul hotarat cauta sa il sustraga Necuratului.
-In cele din urma isi atinge scopul prin diverse mijloace.
Tipul B, este cunoscut sub denumirea: Tipul zanelor promise,si poseda doua motive:
-Pentru ca pruncul sa taca, mama ii promite o zana.
-La varsta insuratorii, eroul porneste sa o caute si o gaseste.
-Uneori, dupa un trai fericit de veacuri,(care par clipe), petrecut in Tara Nemuririi,Fat-Frumos se intoarce sa isi vada parintii si isi gaseste moartea.
Basmele care fac parte din primul tip, tipul Jefta,sunt:
Arborele inpaciuirei, Lupul cu capo de fier, Bul-Mihai, Lupul si Caterina, Mazarel imparat,Originea cimiliturilor,Povestea lui Ignat, De cand nu-i dracul.
In ce priveste Tipul Zanelor promise, Saineanu, mentioneaza si aici urmatoarele basme:
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a lui Ispirescu,Ileana Costantzeana,Lina Rujalina, Floarea si Florea, Fiica a noua mame.
Inainte de a rezuma basmele respective, exegetul face o trecere in revista a unor intamplari asemanatoare, miscandu-se pe o arie culturala destul de intinsa.Mi se pare interesant faptul ca prima referire pe care o face,-daca tinem seama de denumirea tipului,-" Jefta,"-se refera la traditia Biblica facuta de Jefta (sau Iephta) judecator in Israel, lui Dumnezeu de a-i darui contra victoriei obtinute impotriva amonitilor, prima fiinta vie care ii va iesi in cale la intoarcerea acasa.
Imediat dupa acest exemplu, este redata succint povestea sacrificarii Ifigeniei de catre tatal sau Agamemnon, spre a imblanzi supararea zaitei Artemis.Mai sunt date cateva exemple probatorii,care sunt discutabile, lucru confirmat insusi de autor atunci cand spune:(pg.240):
"Afara de variantele citate, mai gasim motivul juruintelor intr-o serie de basme din ciclul Metamorfozelor, (Tipul Iason) ;Apoi in multe alte basme de natura amalgamata."
Si tot in aceste categorii incerte,motivul juruintelor care caracterizeaza acest ciclu, proclamat insusi de autor,intra si basme din ciclul "Calatoria lui Dumnezeu pe pamant", (vezi Finul lui Dumnezeu si boul nazdravan),s.a.m.d.
Numai aceasta simpla trecere in revista este in masura sa ne nedumereasca.Daca vorbim de ciclul juruintelor, cum se poate ca basme care poseda acest motiv, sunt subordonate altor cicluri?Intentia mea nu este de a aduce critici, ci de a cauta o explicatie, a intelege care este mecanismul care a produs o anumita greseala in cercetare, pentru ca pe viitor, acest tip de greseli sa poata fi evitate.Eu cred ca de vina este insusi modul de abordare al basmelor.Se face acest lucru in chip formal, punand accentul subiectivitatii noastre personale pe unul dintre motivele din basm care ni se pare mai interesant.Aplicam un studiu de mitologie comparata care nu face decat sa batem pasul pe loc, pentru ca nu procedam asa cum ar trebui.Nu cautam istoria care se gaseste in spatele motivului pe care ni-l ofera cu atata generozitate folclorul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Octombrie 2009, 13:20:57
Daca basmele din primul tip sunt asemanatoare cu episodul biblic povestit in Judecatorii,atunci din punct de vedere logic, ele sunt apocrife biblice.Mai mult decat atat, ele povestesc o anumita istorie care este consemnata in Biblie.Au insa toate povestile acestea acelasi arhetip?Eu spun ca nu.Sa luam urmatorul exemplu: Basmul tip, "Arborele impaciuirii a lui Schott":
"Un biet pescar, undise pana la miezul noptii, fara a prinde ceva.In cele din urma, scoase cu mare anevointa plasa,si din ea iesi insusi Necuratul, care ii propuse sa-l faca bogat daca pescarul ii va jurui (sa-i deie) ce are mai drag acasa."
Acesta este motivul care il va determina pe Lazar Saineanu, sa aseze basmul in ciclul juruintelor(ceea ce este corect), dar numeste aceste juruinte Ciclul Iephta, ceea ce nu mai coincide cu mesajul transmis in cadrul textului, din punct de vedere simbolic.Doua fructe vazute de de la distanta, nu sunt neaparat portocale, numai pentru ca  au culoarea galbena.Pot fi la fel de bine, doua lucruri deosebite.Va amintiti ce face Dumnezeu cand se trezeste singur plutind pe noianul de ape ale oceanului primordial?Arunca baltagul si din apa iese arborele lumii avand la radacina pe Nefartatul. Gestul pescarului care isi arunca plasele in apele oceanului primordial este gestul facut de Dumnezeu, cand a scos din ape arborele lumii inclusiv pe Nefartatul, asa cum am spus si mai inainte.Stiti de ce am dreptate cand spun asa ceva?Pentru ca am citit acest lucru in Evanghelia dupa Matei(4;18-19):
"Pe cand trecea pe langa Marea Galileii, Isus, a vazut doi frati.Pe Simon, zis Petru, si pe fratele sau Andrei, care aruncau o mreaja in mare.Caci erau pescari.El le-a zis:
"Veniti dupa mine si va voi face pescari de oameni."
Iata prin urmare ca ne aflam in fata unui mesaj simbolic, in care Dumnezeu, pescarul, care pescuieste pestii din mare(sufletele oamenilor, dar asta poate sa fie un simbol si al trecerii Marii Rosii), il scoate pe Nefartatul din fundul apelor si acesta ii propune un targ:
"Tu vei fi bogat, cu conditia sa imi dai "ce ai mai drag acasa."
Si intr-un gest de generozitate, Pescarul/Dumnezeu accepta.Ceea ce accepta insa Dumnezeu, seamana cu blestremul mamei lui Solomon ori cu izgonirea de catre mama vitrega a fiului, seamana cu trimiterea lui Iosif de catre Iacov la  fratii sai, si de aici, alunecarea acestei calatorii in iad, la Nefartatul, respectiv in Egiptul Faraonic, unde copiii lui Israel vor patimi si de unde vor fi salvati de interventia divina.Unele apocrife, povestesc ca intre Dumnezeu si Diavol a existat un zapis pe aceasta tema legat de sufletele oamenilor si ca Dumnezeu a pus la un moment dat un inger sau un sfant sa  caute sa-l insele pe Diavol si sa-i fure documentul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Octombrie 2009, 15:51:31
Ceea ce incerc sa spun ca tipul Iephta, este discutabil.Incercand sa mergem pe o explicatie formala, nu facem decat sa ne pierdem in labirintul mitologic.In basmul lui Schott, dupa imbogatirea pescarului de catre Diavol, apare motivul blestemului asa cum l-am gasit la Solomon in cartea doamnei Sabina Ispas, dar sub o alta forma:
"...dar uneori tatal sau mahnit cand isi aducea aminte de juruinta, il batea."Locul mamei vitrege sau bune, ca simbol al Pamantului, este luat aici de tata.In economia basmului, fiul trebuie sa fie Iosif, deoarece el va pleca de acasa si se va duce in Iad, la Diavol.Parerea mea este ca Iadul si Diavolul sunt aici, Egiptul si Faraon.Imaginatia populara, nu mai pune izgonirea, sau fuga copiilor lui Israel din Egipt pe seamaexploatarii nemiloase.plicatia se refera la faptul ca :"Dascalul il invata pe fiul pescarului sa se imbrace popeste,cu multe cruci pe haine, si sa se duca asa in padure, la locul aratat." Va amintiti ce are de gand sa faca nechibzuitul de Danila Prepeleac in padure, dupa ce a reusit sa omoare boii lui frate-sau?Sa ridice o biserica in acele locuri pustii.O idee similara o va avea si Sf.Petru uitat de Dumnezeu in iad, dar el incepe sa masoare locul chiar in iad.Acesta este un pretext ca sa-i determine pe diavoli sa-l expulzeze in afara iadului.Este interesant de mentionat faptul ca pe Muntele Horeb, Dumnezeu ii spune lui Moise:"Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant.Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel."O situatie asemanatoare, numai ca motivatia difera , o gasim si in celalalt basm a lui Ion Creanga,-Ivan Turbinca.Acolo, diavolii sunt inspaimantati de turbinca lui Ivan si de faptul ca Ivan reuseste in mod paradoxal sa-si impuna personalitatea, si rastoarna iadul cu chefurile sale obligandu-i pe diavoli sa se distreze, sa iasa din legile lor  incremenite.Si pentru ca tot vorbim despre acest lucru, scena apare si in mitologia greaca, acolo unde Ulise il pacaleste pe Achile si il determina sa iasa inarmat la porti.Ori o astfel de Iesire este mentionata si in Vechiul Testament, in Exodul:
"Si dupa patru sute treizeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din Tara Egiptului>"(Exodul, 12;41).Apar doua aspecte care pot fi confirmate istoric sau dimpotriva, pot fi infirmate.
Copiii lui Israel au devenit o putere militara si acest lucru va determina Egiptul sa ia o serie de masuri, printre care s-a vazut a fost si acea reglare demografica a populatiei, prin inecarea copiilor nou nascuti de parte barbateasca.Inmultirea populatiei va determina crearea unei presiuni sociale, prin exploatare sau in alte moduri, pentru a-i determina pe acestia sa paraseasca Egiptul.Si al doilea factor, a fost problema de religie, a faptului ca in statul Egiptean aparuse o noua religie concurentiala, aceea evreeasca, care se opunea religiei de stat  a Egiptului.
In basmul lui Schott, copilul imbracat in haine poreotesti, este refuzat sa intre in iad, iar pentru aceasta i se mai da si o confirmare scrisa.Inainte de a pleca, el il intreaba ope tartorul iadului sau pe ceilalti demoni cum poate un ucigas sa-si ispaseasca pacatele.Va amintesc ca deja interdictia: "Sa nu ucizi"apare in Decalog, scrisa pe Tablele legii, de catre Dumnezeu insusi, sau dictata dupa alte traditii de catre Divinitate lui Moise.Acum vine raspunsul acela interesant:"Sa infiga in pamant maciuca cu care a savarsit intaiul omor si sa o stropeasca atata pana va infrunzi si inflori, semn ca i-au fost iertate pacatele."In basm este scris asa.In Vechiul Testament, intamplarea este povestita in Numerii( 17; 1-5):
"Domnul a vorbit lui Moise si a zis:
"Vorbeste copiilor lui Israel si ia de la ei un toiag dupa casele poarintilor lor, adica douasprezece toiege.Sa scrii numele fiecaruia pe toiagul lui.Si sa scrii numele lui Aaron, pe toiagul lui Levi.Si sa le pui in cortul intalnirii, inaintea marturiei, unde Ma intalnesc cu voi.Barbatul pe care-l voi alege, va fi acela al carui toiag va inflori si voi pune capat dinaintea Mea  cartirilor pe care le ridica impotriva voastra, copiii lui Israel."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Octombrie 2009, 22:48:07
Un alt basm din tipul Iephta, este si cel al lui Pop Reteganul,"Lupul cu cap de fier".Un baiat este snopit din batai de un boier span la care intrase sluga si numai Sf.Petru l-a putut scapa din mainile sale.El il lua cu sine, ii dete un corn si il sfatui(ori sfatul are un caracter de interdictie, si ar trebui sa trecem si aceasta interdictie la capitolul respectiv)sa nu se uite intr-insul inainte de a ajunge acasa. Dar baiatul calca interdictia si se pomeni inconjurat de tot felul de animale.Ca sa scape de ele trebui sa fagaduiasca unui lup cu cap de fier ca nu se va insura niciodata."
In general, nu se gasesc comentarii despre basme, decat foarte putine.Ele par sa apara numai in prefata unor carti dedicate basmelor,destinate pietei, unde cate un exeget curajos isi permite sa faca cate un comentariu destul de sumar si aproape lipsit de importanta.In ultima perioada, au aparut comentarii in acele carti destinate Bacalaureatului, scrise de cativa profesori inimosi, dar care nu sunt de specialitate si asta face ca munca lor sa fie oarecum irosita.Cred ca mai exista acele carti ale exegezei, dar cxu un circuit mai restrans , destinate specialistilor din domeniul cercetarii folclorice.Personal consider ca aici este un gol care trebuie umplut.Basmul lui Reteganul, spune ce vrea el si numai generozitatea lui Saineanu, il aseaza cuminte in ciclul juruintelor.La fel ca si in basmele  anterioare, se intampla ca baiatul trebuie sa plece neaparat de acasa.Daca acolo el era blestemat, acum este luat la bataie de stapanul cel rau.Dar nu ori ce fel de stapan, ci de Span.Despre Span am citit insa si in Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creanga si  in comenteriul pe care l-am facut cu aceasta ocazie, am aratat ca Spanul este simbolul a trei realitati  diferite:
-Ca realitate strict mitologica este Dracul.De altfel si in unele variante ale basmului lui Creanga,in loc de Span va aparea aceasta creatura malefica.Desi albul si negru nu sunt considerate culori in pictura, avem un joc de culori, sau mai bine zis un contrast de culori, alb-negru, in care Harap Alb este sluga cea alba, cata vreme de culoare neagra este Spanul, ca fiinta demonica zugravita astfel.Pentru ca am deschis aceasta paranteza, mai spunem ca exista vreo doua explicatii legate de culoarea necuratului.Una dintre ele se refera la momentul cand Dumnezeu i-a cerut Nefartatului sa-i aduca nisip din fundul marii, iar pentru ca nu a vrut sa aduca nisip in numele Domnului, acest nisip l-a ars si l-a facut negru.Mai avem si o a doua explicatie la Tony Brill, in Legenda mitologica /Legenda religioasa/Legenda istorica.Aici se povesteste ca intr-o manastire din mijlocul unei paduri, se aciuase un drac sub forma unui calugar tanar.In felul acesta, dracul i-a invatat pe oameni sa faca fel si fel de blestematii.Staretul a auzit intr-o noapte o voce care i-a spus ca in biserica se afla si Diavolul si l-a invatat ca atunci cand va iesi cu sfintele daruri, sa se roage la Dumnezeu si sa-l inegreasca pe satana.Lucrurile se intampla asa, si dracul o rupe la fuga, aratandu-si cornitele.Cand s-a dus dracul cel negru la sfatul dracilor in iad, toti cum l-au vazut s-au si inegrit.De atunci au ramas dracii negri si nu mai au curajul sa mearga la biserica.Este interesant de mentionat ca mitologia romaneasca  spune ca dracul poate sa apara in calea oamenilor sub forma unui calugar.Dar nu culoarea hainelor creaza aceasta confuzie dintre  imaginea neagra a entitatii malefice si imaginea calugarului, imbracat de asemenea in haine negre.In antichitate, existau in zona Asiriei, oameni care aveau parul foarte negru, si erau cunoscuti sub denumirea de "capetele negre".In spatiul invecinat Egiptului, existau populatii cu pielea inchisa la culoare, carora Grecii le spuneau Etiopi sau Fetze arse.Prezenta aceasta insolita a oamenilor cu o pigmentatie mai accentuata a pielii i-a determinat pe unii oameni sa ii considere pe acestia niste persoane neobisnuite, iar in decursul timpului au capatat in mitologie numele de draci.La polul opus, numele lui Harap Alb se trage de la faptul ca pigmentatia pielii europenilor, este alba.De fapt si in America, europenii care venisera in Vest, ii numeau pe indigenii de acolo atat indieni(din cauza unei greseli geografice,) dar si piei rosii, dupa pigmentatia pieilor lor.Reversul acestei medalii o reprezentau europenii care erau denumiti de catre localnici, Albi.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Octombrie 2009, 08:31:22
Apar doua lucruri care devin incitante, prin semnele de intrebare pe care le ridica.(Pot spune in paranteza, ca ceea ce fac in clipa de fata si de fapt in toate clipele trecute si viitoare, este sa deschid porti catre necunoscut.Din pragul acestora  arunc o privire asupra a ceea ce se afla dincolo de aceste usi, dar nu pot patrunde mai departe, din cauza lipsei informatiilor, si pentru ca sunt focalizat pe un continut mai general, urmarind sa incite si sa lase cercetarii viitoare directii noi de cautare, daca cercetarea nu-si va stabili alte prioritati.)Baiatul primeste de la sfantul Petru un obiect de forma unui corn, in care privind sau rostind dupa alte surse o invocatie, apar niste animale.Animalele sunt de regula de trei categorii:
-Animalele facute de catre Dumnezeu si care vor fi numite de om.
-Animale domestice, apartinand celui care se misca odata cu ele si aici am in vedere triburile de pastori, intr-o situatie mai singularizata  acesti conducatori inconjurati de animalele lor poarta denumirea de Printii Pastori, sau Hicsosi.Ma intreb, si intrebarea va capata un raspuns speculativ, daca pot sa asociez aceste trei lucruri deosebite ca intr-o pictura abstracta si sa ajung la o explicatie.Sa consider pastorul, animalele lui si cornul ,drept hieroglife sau ideograme care pot duce catre simboluri dar in acelasi timp si la descifrarea lor.Astfel, imaginea unui om asociata cu  imaginea unei  oi sau a unei vaci, poate sugera notiunea de pastor.Imaginea cornului (care este intr-o prezentare grafica simplista un triunghi isoscel prelungit, ), seamana si ea cu litera D, numai ca curbura este formata din doua laturi care se intalnesc intr-un punct oarecare, ceea ce imi aminteste de Delta.Mesajul  care s-ar desprinde din cele trei obiecte ar fi in felul acesta ca :"omul pastor se gaseste in delta."Si din nou, pentru ca sunt om si sunt subiectiv, ma gandesc la Delta Nilului.
-Animale salbatice, reprezentate simbolic prin lupul cu cap de fier.
Am vazut ca acest lup, il ajuta sa adune animalele risipite, ori il fereste de ele, in schimbul unei promisiuni:Sa fagaduiasca ca nu se va insura niciodata.
Curiozitatea este ca si Faraon din capitolul Exodul, urmareste acelasi lucru:
"El a zis poporului sau:
"Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi."
Pentru a impiedica aceasta crestere, Faraonul va recurge la prima solutie:
"Si a pus peste ei ispravnicei ca sa-i asupreasca cu munci grele."
Dar instinctul omenesc este mai presus de hotararile Domnilor.Asa ca si unii si altii s-au ignorat reciproc.Consecinta a fost ca in ciuda muncilor istovitoare, copiii lui Israel, cu atat mai mult se inmulteau si cresteau. Cresterea unei populatii se leaga de conditiile de hrana sau de bagatiile  naturale pe care le are tara respectiva, de modul cum sunt gestionate aceste bunuri de catre conducatorii tarii respective.Hotararea de a ucide pruncii de sex barbatesc, nu a reprezentat o solutie reala, ci doar o decizie nefericita.Ea nu a facut decat sa se acumuleze niste tensiuni in plan social, tensiuni care nu isi vor putea gasi rezolvarea decat printr-o revolutie sau razboi civil, sau prin emigrare in masa. Consecintele sunt dezastroase, fie ca iti ineci proprii copii, fie ca ii condamni sa moara de foame.Saracia, duce la distrugerea unei natiuni, care isi pierde bunul cel mai de pret:oamenii.Este scara din dos pe care natiunea respectiva, iese din istorie.
Cine este lupul cu cap de fier?
Citisem undeva ca zeii din cer, au fugit de teama potopului si s-au refugit in Egipt, unde s-au prefacut in animale.In Biblioteca Istorica a lui Diodor din Sicilia am citit ceva interesant (pg.35):
"Se spune ca Osiris in expeditia sa , pornise impreuna cu cei doi fii ai sai:Anubis si Macedon, barbati insemnati prin vitejia lor.Si unul si celalalt purtau armuri uimitoare si faurite din pieile unor animale a caror indrazneala incercau sa o urmeze.Anubis era imbracat intr-o piele de caine,pe cata vreme Macedon purta o piele de lup."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Octombrie 2009, 09:27:38
Din sursa wikipedia, aflam despre Anubis:
"Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de şacal sau ca fiind un şacal negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii observând şacalii pe lângă morminte, au asociat şacalul cu omul creeând-ul astfel pe zeu. Pentru a arăta importanţa sa în lumea morţilor, capul său era pictat cu negru, dar şi ca reprezentare a fertilităţii. Anubis era considerat pe lângă ghidul sufletelor decedaţilor ca fiind zeul îmbălsămării şi paznicul mormintelor.
Deoarece egiptenii nu făceau o deosebire mare dintre şacali şi câini, există posibilitatea confuziei între aceste animale. Deşi către Anubis se face deseori referire prin cuvântul sab(ce însemna şacal) mai degrabă decât iwiw(ce însemna câine) este încă nesigură specia canină din care face parte."
In "Sarbatorile lupilor", articol scris de Julia Maria Cristea-Viena, citim in legatura cu Osiris:
"În mitologia egipteană Osiris – zeul tărâmului morţii, soţul lui Isis, a înviat sub forma unui lup pentru a-şi ajuta soţia şi fiul să-l învingă pe fratele său cel rău."Si pentru ca tot vorbim aici despre lupi, amintim de anticul oras egiptean al lupului sau al lupilor, Lykopolis despre care citim in wikipedia:
"Wepwawet (în Greacă Ophios), este Zeul Cimitirelor şi al războiului din Lykopolis în a 13-a provincie a Egiptului De Sus. Numele său înseamnă "Deschizătorul de drumuri" (În Lumea De Apoi). Statuia lui a fost plasată pentru a privi mormintele, iar el deschide porţile către viaţa viitoare. Posibil, el seamană cu un vechi zeu numit Sed, dar tatăl sau este Anubis. El este singurul rege cunoscut cu numele de Wepwawemsaf."
Ceea ce este important de retinut, e ca ceea ce citim se leaga intr-un fel sau altul de Egipt.Bun. De teama lupului care a aparut la nunta pe cand vroia sa se insoare,"flacaul fugi departe pana ajunse la sf.Miercuri, la sf.Vineri si la sf.Duminica/Dumnezeu, fiecare dandu-i cate doua cocuri de paine, si cea din urma si un brau, cu care treceai peste apa ca pe uscat"(pg.244)
Stiti pe ce se construieste intregul rationament al acestei interpretari?Citind basmul in forma rezumata prezentat de Lazar Saineanu, m-am impiedicat tocmai de acest brau, cu care treceai orice apa ca pe uscat.Este exact amanuntul, motivul, simbolul , detaliul, aproape lipsit de importanta , de care aveam nevoie ca sa imi directionez propria mea cercetare.Pentru ca braul este simbolul trecerii peste Marea Rosie, si aceasta trecere este oglindita in Exod.Aici este fisura, elementul memorial scapat in forma pura din memoria producatorului de folclor, care permite reconstruirea intregului.Acest detaliu, nu a facut decat sa rationez in felul urmator: Bine, daca "braul"este simbolul trecerii peste Marea Rosie, nu cumva este posibil ca basmul sa contina si alte motive folclorice care sa oglindeasca acelasi loc geografic si aceeasi istorie?Ce reprezinta spre exemplu acele "cocuri" de paine, care citite separate de context, trec aproape neobservate?Si in momentul urmator am avut revelatia.Este vorba de buklzul de mamaliga uitat de Stan Patitul pe buturuga din padure.Este simbolul foametei, si ca o consecinta a acesteia motivul trimiterii copiilor lui Iacov in Egipt ca sa cumpere grane(paine).Dar bucatile acestea de paine se prefac in  trei caini, Vede Bine, Aude Bine si Usor ca vantul-Greu ca Pamantul.Sunt personaje pe care le vom gasi si in Povestea lui Harap Alb sub numele de Ochila, Pasari-Lati-Lungila s.a.m.d.Dar cel mai important dintre toate, prezenta cainilor din basm, imi aminteste ce ii spune  Miorita nazdravana, ciobanasului nostru mioritic:
"Stapane, stapane,
Mai adu-ti si-un caine..."
Se intampla insa, ca in studiul baladei Miorita sa descopar independent de continutul basmului acestuia, legatura baladei cu scrierile vetero-testamentare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Octombrie 2009, 19:07:07
Ciclul descinderilor infernale.
Acest ciclu, are ca trasatura distinctiva coborarea pe taramul celalalt si salvarea unor fete de imparat  rapite de zmei.Uneori, este cautat cel care a furat merele de aur din curtea  unui imparat care avea un mar de aur.
Ne cerem iertare exegetului, dar motivul descinderilor infernale, il gasim aproape in toate basmele romanesti.Singura diferenta este doar una de denumire.In loc sa spui: Ma duc in oras, poti sa afirmi  ca te duci la intalnire.Locatia ramane aceeasi, cu conditia sa nu te intalnesti cu persoana iubita intr-o localitate aflata dincolo de periferie.Ciclul este impartit in trei cicluri:
-Tipul Tezeu.
Un zmeu rapeste o fata de imparat si o duce in locuinta subpamanteana.
Fat-Frumos se coboara pe taramul celalalt, rapune monstrul si scapa fata de imparat.
Sunt indicate basmele tip:Baiet sarac, Cei trei frati, Zorila Mireanu, Cei trei feciori ai babei, Imparateasa furata, Sucna-Murga.
-Tipul Hesperidelor.
O fiinta misterioasa, zmeu sau balaur, fura poamele de aur dintr-o gradina imparateasca.Cel mai mic fecior al imparatului se coboara pe taramul celalaltsi rapune fiara.Fratii tradatori isi primesc pedeapsa cuvenita.
-Tipul: De ce-urilor.
Vom detalia acest tip de basm, la vremea respectiva.Spun acest lucru, pentru ca criteriile de evaluare ale  basmelor sunt putin stranii, din moment ce exegetul, nu poate sa faca o clasificare corecta, permitandu-si sa adauge cu mana lui  afirmatii de genul:
"Afara de aceasta, motivul descinderilor figureaza intr-o serie numeroasa de basme(?!)ce fac parte din ciclul:"Cei trei frati".(pg.282).Sau:
(Santem la tipul Hesperidelor)"Aceasta din urma peripetie (ceilalti frati , tradatori din invidie, isi primesc pedeapsa cuvenita.), se refera la tipul "fratilor perfizi".
Si pentru ca lucrurile trebuie sa fie la fel de incurcate, la tipul:"De ce-urilor", exegetul adauga:"Astfel in versiunea ardeleana "Vizor craiul serpilor," care combina motivul "Animalelor recunoscatoare"cu al "Psychei"...s.a.m.d..
O clasificare a basmelor, ar trebui sa fie foarte clara.De aceea spun ca basmele trebuiesc clasificate dupa valoarea de semnificatie, sau, dupa modul cum sunt fixate motivele in cadrul naratiunii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Octombrie 2009, 20:15:10
Suntem inclinati sa cautam solutia cea mai usoara, sau mai formala si sa transformam  prin aceasta tot studiul in maculatura.Aplicarea metodei  de lucru a mitologiei comparate, nu face decat sa incurce si mai bine lucrurile, de parca ele nu sunt incurcate de ajuns.Cum m-ar putea ajuta spre exemplu pe mine faptul ca "mitologia antica cunoaste cunoaste (diverse) rapiri de fecioare?Cu ce ma ajuta faptul ca nimfele Thalia, Egina, Ganimeda si Asteria au fost rapite de vulturi divini?Sau faptul ca rapirea Proserpinei este un curat basm?(pg.282).Ne miscam intr-un spatiu virtual, unde tot ce se intampla se supune legilor virtualului.Sigur, vom recunoaste acest virtual, dar el nu are nicio valoare pentru lumea noastra reala, pana cand nu vom putea stabili o punte de lagatura sau de trecere intre virtual si real, pe care sa ne putem misca de colo colo.Fiindca scopul nostru tocmai in asta consta.Ne gasim in fata unei lumi reale.Noi vedem aceasta lume reala care este transformata prin mecanismele noastre mentale in simboluri astfel ca lumii reale ii vom restitui imaginea ei din oglinda, universul virtual-cultural in care adevarurile realului se topesc si capata alte semnificatii.Nu este un drum fara intoarcere.In momentul in care citim un basm, ne gasim in partea cealalta a universului, in propria noastra creatie mentala, simbolica.Ceea ce incerc eu sa fac si in general toti cei care studiaza folclorul, este sa se intoarca in lumea reala, regasind puntea care ne-a adus aici in nemarginire.Nu sunt detinatorul tuturor raspunsurilor, tot asa cum nimeni nu este profet in tara lui.Si eu am intrebari la care fie ca nu pot sa raspund, fie pentru ca nu am cautat inca raspunsul.Una dintre intrebari este foarte nostima si chiar suna aiurea: Vorbim despre un furt sau un rapt.Problema devine interesanta si complicata.Andrei Oisteanu si Vasile V.Filip, nu au raspuns la acest capitol, decat doar o treime sau poate chiar si mai putin.Ei au explicat fara a adanci insa in mod suficient problema, "Furtul astrelor "sau "Raptul cosmogonic", asa cum apare redat in colindele care poarta acest titlu dat de Monica Bratulescu.Ori Vasile V.Filip facea o observatie corecta, ca nu numai astrele sunt cele care se fura din cer, in afara de luna si de soare, ci si diverse obiecte care au o semnificatie sacra.Dar si in afara de aceste doua aspecte, mai intalnim furturi, in care obiectul poate fi un mar(mitul pacatului perechii divine Adam si Eva), un spic de grau(vezi mitul Proserpinei),o  femeie , un  barbat sau chiar un copil .Mentionarea acestor furturi  in spatiul nostru cultural si universal nu face decat sa creasca statistica cazurilor enumerate dar nu rezolva problemele legate de aceste furturi, asupra carora propria noastra nestiinta isi lasa tacerea.
In povestea ruseasca Norka,o fiara salbatica si misterioasa purtand acest nume, patrundea in fiecare noapte in gradina imparatului si inghitea acolo, tot felul de animale.(pg.283)Iata un altfel de tip de furt despre care nu se spune aproape nimic.Daca basmul rusesc Norka  ar putea parea o fantezie a unui producator de folclor, am sa redau in paralel un caz care nu mai este desprins din fantezia  vreunui autor necunoscut:
"In statul american Texas isi face veacul un animal monstruos denumit El Chupacabra, un caine vampir aproape legendar, despre care se crede ca suge sangele caprelor si gainilor. Doi reprezentanti ai politiei locale din orasul Cuero, Texas, au produs un val de isterie mass-media dupa ce au facut publica o inregistrare in care se pare ca a fost filmat miticul animal-vampir din legendele central si sud-americane, informeaza CNN.
Seriful Brandon Riedel si colegul acestuia, Ellie Carter, au urmarit si filmat un animal ciudat, dintr-o specie necunoscuta, dupa ce acesta a aparut brusc in fata masinii de politiei.
"Cercetam gardurile unei ferme la care au fost semnalate mai multe atacuri asupra animalelor. Toate victimele animale prezentau semnele, deja clasice, ale atacului unui Chupacabra. Mai precis, erau golite de sange fara ca pradatorul sa se fi atins de carnea acestora. In acel moment am vazut straniul animal sarind in fata masinii. Pot spune cu siguranta ca nu era nici caine si nici coiot. Nu am vazut niciodata asa ceva. Nu poate fi decat Chupacabra", declara seriful Brandon Riedel.
Animalul filmat de cei doi reprezentati ai politiei are corpul complet lipsit de par, membrele posterioare extrem de lungi si un cap terminat cu un bot imens. Un exemplar identic a fost capturat anul trecut de proprietara unei ferme din Texas, dupa ce animalul ii ucisese opt pisici si mai multe zeci de gaini. Toate vietatile fusesera golite de sange fara a fi insa consumate de misteriosul pradator. Testele ADN au ramas neclare, atata vreme cat animalul pare sa aiba trasaturile unui coiot si ale unei specii inca necunoscute.
Mitul Chupacabra vorbeste despre o creatura lipsita de par, asemanatoare unui caine, care se hraneste asemenea unui vampir, doar cu sangele victimelor sale. Filmul in care apare ciudata creatura a fost facut public in urma cu aproape trei saptamani, veridicitatea sa fiind confirmata recent de catre experti."
(Articol copiat: El Chupacabra a fost prins in Texas .)
Ceea ce incerc sa va spun este ca viata noastra este plina de evenimente.Ca unele dintre aceste evenimente devin produse culturale folclorice, patrunzand in basme, legende, balade si colinde.Dar si realitatea si fictiunea dau nastere la o serie de intrebari fara raspuns.Este  Norka una si aceeasi cu El Chupacabra?Va las Dvs. placerea de a descoperi raspunsul.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Octombrie 2009, 07:45:21
Nu este o noutate atunci cand spun ca  se acorda atata importanta fantasticului, incat cautam adevarurile corespondente acestei lumi neobisnuite, nu in realitatea noastra a celor care cream acest fantastic ci chiar in universul fantastic.In felul acesta va exista permanent adevarul fabulatiei noastre cata vreme celalalt adevar va ramane ocultat.Ciclul descinderilor infernale presupune existenta unei lumi infernale.Nu imi propun sa fac o analiza detaliata despre aceasta lume,ci doar sa deschid iarasi o poarta dincolo de care sufletul naiv al omului obisnuit poate sa rataceasca potrivit propriilor sale fantezii.Rapirea Proserpinei, de catre Hades, presupune ducerea ei intr-un loc sacru, si anume in lumea mortilor.Dupa Homer, Hadesul se afla in adancimea pasmantului, legatura dintre lumea noastra reala si lumea infernala, putand fi facuta prin pesterile existente in coastele muntilor,gropi adanci, prapastii,fantani.Dar pesterile, prapastiile, gropile, fantanile, sunt realitati.Ele sunt impresionante si ne impresioneaza prin faptul ca sunt inaccesibile.Mintea omului este acaparatoare si dominanta.El trebuie sa cunoasca tot ce exista in jurul lui.Realitatile care sunt dincolo de cunoasterea lui sunt sau devin  fantastice.Dar pentru ca o realitate sa devina fantastica, ea mai trebuie sustinuta nu numai de fantezia creatorului ci si de niste obiceiuri pe care acesta a fost determinat sa le creeze, pentru "fratele" sau neajutorat.Ceea ce spun aici suna enigmatic.Mai pe inteles, moartea va da nastere unui cult al mortilor.Desi ingroparea celor decedati poseda explicatii naturale, teama de necunoscut aceasta experienta terifianta pe care omul nu o are decat in extremis, va da nastere unei  ale realitati, fantastice.Cand Proserpina patrunde prin crapatura montana sa mearga in lumea infernala, ceea ce in fantastic se numeste "drum," in realitatea noastra obisnuita se poate numi "mormant,"sau "necropola." A lua-o pe drumul spre infern, sau spre Hades, poate fi repet o expresie ceva mai complicata pentru a spune ca o anumita persoana a murit.Este vorba insa nu numai despre disparitia calitatilor sale sufletesti care il faceau sa se integreze in lumea reala ci si de sugestia ca acest trup fara viata a fost dus si inchis sau ingropat intr-o necropola.Deci avem doua adevaruri obtinute:
-moartea individului.
-Necropola in care se gaseste ingropat.
Este adevarul pe care il descoperise si Heinrich Schliemann: Mitului ii corespunde o anumita realitate.
Daca Schliemann ar fi trait, si ar fi cunoscut in detaliu mitul Proserpinei, cu siguranta ca ar fi cautat la capul"Tenaru"(cum scrie Saineanu,) locul unde se gaseste necropola acestei fiinte mitologice.Si poate chiar ar fi gasit-o desi acolo va fi fost ingropata o cu totul alta fiinta.Cultul mortilor, legat de misterul pesterilor, va produce presiuni asupra creatiei folclorice, incat "dupa credintele poporului roman, iadul este o pestera intunecoasa in pamant, in care locuiesc diavoli si sufletele pacatoase.(pg.283.)".
O realitate virtuala este o minciuna spusa pe jumatate.Cuvantul "locuiesc" se leaga de verbul "a sta ", " a se odihni".Diavolii si sufletele pacatosilor apartin celor care au fost ingropati in necropole, inainte de aparitia crestinismului.Generalizarea acceptata de catre credintele populare este inconsistenta si neargumentata, deoarece ii aseaza in categoria pacatosilor  pe toti oamenii indiferent de rang sau de valoarea lor spirituala, fie ca acesta se numeste Abraham, Moise, Cyrus cel Mare, si altii.Si din nou vin si subliniez faptul ca lumea cealalta este de fapt lumea trista a necropolelor unde zac acestia uitati de timp si pierduti din amintirile oamenilor pentru totdeauna.Spre deosebire de aceasta lume stricta a mortii, mai exista una despre care am amintit cu diverse ocazii.Este acea Lume Neagra sau Taramul Celalalt, care se refera nu la lumea mortilor, ci la o lume a viilor care se gaseste-ca sa folosesc  o expresie-la antipod.Desi traditiile se suprapun aici, astfel ca Lumea Mortilor se identifica in mod gresit cu Taramul Celalalt, la greseala aceasta a contribuit in mare masura atentia exagerata care a fost acordata de Egipteni vietii de dupa moarte inclusiv mortilor lor.Din aceasta cauza, drumul catre Egipt se realiza in mintea povestitorilor populari, printr-o groapa, pestera sau put, sugerand deopotriva calea dar si mormantul si starea celui care face calatoria intr-acolo.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Octombrie 2009, 20:08:39
Uneori adevarul este foarte banal.Sa spunem cateva cuvinbte despre "Baiet sarac " de Slavici. O vaduva saraca avea un fecior si o fata.La 16 ani o rapi un zmeu.
In Biblie scrie putin altfel, si povestea capata numele de "Avram in Egipt".(Geneza/Facerea, 12;10-20)
Redau rezumatul scrierii Biblice: Avram are o sotie tanara si frumoasa si calatorind spre Egipt impreuna cu ea, din cauza foametei, o roaga sa nu spuna ca este maritata cu el, si sa se dea amandoi sora si frate.Pentru ca vazand-o cat este de frumoasa, egiptenii au sa o ia si-au sa o duca la Faraon, iar pe el au sa il omoare.Ceea ce se si intampla.Acesta este punctul de plecare al basmului lui Slavici.Baba care avea o herghelie de cai, este Egiptul sau Faraon.Doar acolo se indreapta Avram.Pe drum, eroul scapa un viespoi si matca ii da un firisor de par pe care sa-l foloseasca ca sa o cheme daca va avea nevoie de ea.Tot asa va primi si un solz de peste de la imparatul pestilor, si o unghe de la piciorul unei cartite.Aceste animale recunoscatoare ii vor aduce in trei randuri diferite herghelia de iepe de unde se ascundea.Dar deja aici se vorbeste despre Exodul.Pestele care scoate herghelia din apa, se refera simbolic la trecerea copiilor lui Israel prin apele Marii Rosii.Flacaul izbuteste sa slugareasca un an de zile baba (an ce se masoara in trei nopti diferite), castiga calul de care avea nevoie si fura si o traista cu trei obiecte fermecate, -un pieptene, o perie si o tesala, care aruncate in urma fugarilor se transforma in gard, stuf(Delta Nilului.Dupa unii exegeti, numele Marii rosii era Yam Stuf, adica Marea de trestii sau Marea de stuf,)si o padure de cutite si sabii scapand de baba afurisita care ii urmarea.Cum au iesit copiii lui Israel din Egipt?Inarmati si gata de lupta.Cine ii urmarea indeaproape? Faraon.
Primul animal pe care il salveaza eroul povestii lui Slavici, este un viespoi.In wikipedia am gasit ceva foarte interesant in legatura cu Egiptul:
"Monumentele din vremea faraonului Udimu menţionează sărbători religioase şi ceremonii ; în timpul lui se pare că s-a celebrat sărbătoarea sed a reîntineririi faraonului. Tot de la el s-a adăugat la numele faraonului şi un alt titlu : nswt bit "cel al trestiei şi al albinei" planta simbolizând Egiptul de Sus, iar albina Egiptul de Jos."
Iata de ce am spus ca eroul lui Slavici a ajuns in Egiptul Faraonic, din moment ce el salveaza o "viespe" si aruncand unul dintre obiectele vrajite, acesta se transforma in "papura"sau "trestie."In alte basme, unul dintre obiecte se transforma intr-o apa mare pe care baba sau Zmeul nu o poate inghiti sau trece inot si atunci crapa(se ineaca) fie ca se intoarce inapoi.Mai exista si o a treia versiune, aceea a transformarii fetei care il insoteste intr-un lac si al flacaului intr-un ratoi.In ce priveste baiatul(copiii lui Israel este o aluzie la ceea ce este scris in Biblie despre trecerea peste apele Marii Rosii, care au fost trecute ca pe uscat.In cadrul basmului respectiv, eroul face acelasi lucru, plutind peste ape ca o ratza.Dorul de casa al fetei, este de fapt dorul lui Iosif.Motivele care apar in aceasta parte sunt putin mai neclare si s-ar putea sa apartina altui basm, sau sa fie contributia personala a exegetului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 07:41:31
La fel de simplut si in acelasi spirit mi se pare si basmul lui Stancescu, "Cei trei frati".Motivele care apar aici sunt urmatoarele:
-Motivul rapirii fetei de imparat.
Corespondentul istorico-legendar este Avram si Sara in Egipt.
-Motivul Mumii Padurii care omoara doi dintre frati.
Este posibil sa se refere la aruncarea in groapa a lui Iosif.Scriu ca este posibil, deoarece mai exista in unele basme acea variabta a omorarii unuia dintre frati de catre o scorpie care sta in varful copacului si cere flacaului sa-i dea voie la foc sa se incalzeasca.Numai ca aici este vorba despre Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul arzand care nu se mistuie.
-Motivul "gaura pamantului" sau al "fantanii  lui Iosif".
Numai cel mic poate sa coboare in fantana si sa ajunga pe lumea cealalta.
-Motivul omorarii baiatului de catre zmeu, si invierii lui de catre fata.
Este vorba de ordinul lui Faraon de a omora toti pruncii nascuti de neamul lui Israel, de sex barbatesc.Moise este salvat de catre fata lui Faraon.
-Incercarea loialitatii sau a dragostei fratesti.
La iesirea din lumea cealalta, baiatul leaga un bolovan de franghie si acesta este ridicat cateva sute de metri si apoi lasat sa cada.Nu imi dau seama cu claritate ce este.Singura scena de incercare care apare vetero-testamentar este aceea a punerii argintului in sacii de grau cumparat de fratii lui Iosif din Egipt.Totusi aceasta intentie de a-l omora sau de a nu-l omora pleaca asa cum spune exegetul:"De necaz ca era sa ajunga imparat."(Vezi visele de marire ale lui Iosif de lka incepotul istoriei Biblice, si scena cu aruncarea lui Iosif in fantana, vis-a vis de intentiile fratilor.)
-Motivul Scorpiei (Pasarii )caruia baiatul i-a salvat puii sa nu fie mancati de sarpe.
Este scena pe care o gasim legata de nasterea lui Moise, dar care in Iliada lui Homer capata o cu totul alta semnificatie.Balaurul/sarpele care mananca puii pasarii(Scorpia sau Pasarea este Dumnezeu, iar puii sunt copiii lui Israel.), este Nilul.Cel care ii salveaza puii paserii este Moise.
-Intoarcerea in lumea noastra cu ajutorul Pasarii maiastre, reprezinta Exodul.
-Motivul pedepsirii fratilor.
Reprezinta cucerirea Canaanului si a celorlalte tinuturi de catre Israeliti.
-Motivul casatoriei cu fata.
Este vorba de realizarea regatului Israel.
Tot ceea ce spun aici, nu numai in cadrul acestui basm, reprezinta interpretarea mea personala.Fiind un om subiectiv, interpretez mitul ,din punctul de vedere a unei fiinte umane, de unde si lucrurile bune dar si greselile pe care am sa le fac si Dvs. ca cititori avizati, le veti resimti mai obiectiv decat mine.Propunerile mele de interpretare, raman in continuare, pe parcursul parcurgerii acestui material, tot propuneri.Ele nu sunt batute in cuie.Interpretarea mea nu este un capat de drum, menit sa descurajeze pe cel care indragostit de basme, va dori sa paseasca mai departe.Eu nu sunt decat un necunoscut, care preda mai departe stafeta.Nu fac decat sa va spun, fara sa sperii sau sa intimidez pe nimeni, ca mitologia poate fi interpretata si altfel.Este foarte important sa stiti acest lucru si la fel de important este sa aveti curajul sa mergeti mai departe.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 08:46:02
Varianta  bucovineana "Sucna-Murga" a lui Sbiera.
Un imparat avea trei feciori si un altul invecinat, trei fete.In Povestea lui Harap Alb, se intampla acelasi lucru.Este vorba despre -"motivul fetelor", prin acesta intelegandu-se Egiptul faraonic.
-Motivul rapirii.
Uneori ma intreb daca nu cumva dincolo de corespondentul Avram si Sarai in Egipt, motivul rapirii nu este altceva decat un pretext de a face eroii sa se miste, sa aiba o motivatie poentru a-si parasi casa si a merge sa elibereze fetele  furate de zmei.
-Zmeii aparand ca niste nori.
Pe parcursul naratiunilor vetero-testamentare, Dumnezeu capata destul de des o astfel de infatisare.
-Motivul lantului aruncat in cer, sau al ascensiunii .
In primul rand nefiind vorba despre o "descindere infernala" ci de o "ascensiune aeriana", basmul ar fi trebuit sa faca parte din acest ultim ciclu.Ii putem reprosa exegetului inconsecventa propriei sale clasificari, facute dupa accentul pus pe un motiv sau altul.Un astfel de mod de arbordare creeaza confuzii.Lucrurile ar fi stat cu totul altfel, daca autorul, ar fi spus ca in clasificarea basmelor, tine cont de cateva motive.Si ar fi respectat aceasta viziune, indiferent de modul cum s-ar fi desfasurat mai departe basmul.Este la fel cum am face o clasificare formala dupa culoarea ochilor, si am aduna in clasa respectiva -ochi albastri-toate persoanele care poseda aceasta particularitate, fara sa mai tinem cont de culoarea pielii, de contul pe care il au la banca sau de faptul ca vorbesc sau nu  peltic.Ascensiunea aeriana difera  de descinderile infernale, pentru ca urcarea la cer, se face -prin turnul babel, prin muntele lui Dumnezeu Horeb, cu ajutorul arborelui lumii (dar atentie, arborele lumii poate fi un simbol cu o explicatie diferita sau cu corespondent in cele doua obiecte-unul construit de mana oamenilor si celalalt fiind de natura geologica ,cata vreme descinderile infernale, fac aluzie la fantana lui Iosif.
Este posibil ca in cazul basmului lui Zbiera, creatorul de folclor sa fi inversat polaritatea motivelor pentru a iesi din criza repetitiei.Din acest motiv, ceea ce trebuia sa fie jos, a capatat in basm o valoare ascendenta.
-Motivul Spanului.
"Iar pe Domnita lui Sucna Murga, o apuca un tigan."
Spanul, tiganul, dracul, au pielea inchisa la culoare, si deci se incadreaza la ceea ce denumeau grecii ca fiind:Etiopi, sau Fetele arse.Iata deci cum sugestia Egiptului transpare in acest amanunt aproape lipsit de importanta si legat  de comentatori  de alte motivatii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 09:57:47
Tipul Hesperidelor.
In momentul cand o fiinta misterioasa (obisnuit zmeu sau balaur) fura poamele de aur dintr-o gradina imparateasca,iar aceste poame sunt in mod frecvent niste mere(sigur, povestitorii pot exprima in naratiunea lor si alte gusturi, cu conditia ca aceste obiecte de consum sa fie cunoscute si de ascultatori, altminteri povestitorii ar trebui sa explice despre ce este vorba si ar pierde foarte mult timp cu amanuntele), primul gand ma duce la perechea primordiala Adam si Eva.Zmeul sau balaurul apare si el acolo sub forma sarpelui care duce perechea divina in ispita.
Imparatul stapan pe gradina este Dumnezeu care stapaneste Gradina Raiului.Arborele din curtea sau gradina lui, este unul dintre pomii din mijlocul gradinii raiului.Furtul este repetitiv, din moment ce ceilalti frati nu izbutesc in incercarea lor de a pune mana pe hot.Incearca si cel mic si reuseste sa raneasca hotul misterios.Daca in acest inceput avem capitolul I Facerea sau Exodul, in alte basme,  furtul se refera la persoane si punctul de plecare al basmului se deplaseaza de la motivul caderii in pacat si al izgonirii din rai,la calatoria lui Avram si a Sarei in Egipt.Alteori, calatoria porneste din pragul casei lui Iacov, si se indreapta tot catre Egipt. Este o probabilitate destul de mare ca si izgonirea din rai sa respecte aceeasi directie.Parasirea Canaanului, unde curgea lapte si miere, deci un tinut Edenic primordial, in directia unui tinut al mortii si a mormintelor, care era Egiptul.
Luandu-se dupa dara de sange, fratii ajung la groapa sau fantana lui Iosif.Ei nu rezista sa coboare catre lumea cealalta acest act de bravura neputand fi realizat decat de catre Praslea cel voinic.(Basmul se gaseste in colectia lui Petre Ispirescu si se numeste:"Praslea cel voinic si merele de aur.")
Chiar daca exegeza recunoaste punctul de plecare al basmului, cap.I  Facerea, neagreind perspectiva vetero-testamentara a povestii, sau nedandu-si seama de existenta ei ,din aceasta clipa incepe sa piarda orientarea si se pierde in hatisul unor explicatii improbabile.Celelalte motive ,scoaterea din groapa a fetelor de imparat,motivul incercarii loialitatii fratilor, motivul sarpelui care se urca in pom sa manance puii de zgriptor, motivul Exodului, ne sunt deja cunoscute si le-am intalnit si in basmul "Cei trei frati" a lui Stancescu.
Mi-a venit o ideie, pentru  faptul ca am pomenit de sarpele   biblic care sta catarat in copac si are un mar in gura.Am spus ca el apare in Iliada  iar Calcha interpreta scena la care participasera aheii, drept numarul de ani care trebuiau sa se scurga, pana cand Troya va fi cucerita.Am sugerat ca inghitirea  puilor ar putea avea legatura cu poruncile lui Faraon, sarpele fiind in acest caz Nilul, iar pasarea maiastra, Dumnezeu.Dar daca din punct de vedere iconografic, sarpele urcand in copac, reprezinta sarpele biblic, care ispiteste perechea divina si o face sa cada in pacat?Se intampla acum ceva curios care tine mai degraba de intuitie si de sentiment si mai putin de stiinta.Toate aceste reprezentari , sau motive, au la baza o singura intamplare reala care este manipulata istoric in cu totul alte imprejurari.Daca ceea ce se schimba este polaritatea ca in cazul descinderilor si al ascensiunilor?Va amintiti ce spuneam la un moment dat in interpretarea mitului trac al Facerii?Cand Dumnezeu arunca baltagul in apele primordiale, acestea s-au despicat si ca intr-oi nastere din adancul apelor a iesit arborele lumii, avandu-l de radacinile lui  prins pe Nefartatul.Faceam in clipa aceea o remarca, care  s-ar putea sa para neserioasa exegezei, ca este vorba aici despre Moise si de trecerea peste Marea Rosie.Intr-un fel, Facerea incepea de la acest moment, in varianta traca sau a  informatiilor legendare ajunse si conservate in folclorul romanesc.Dar daca scena  care apare in Biblie, cu Adam si Eva, cu sarpele inghitind pruncii (nu este contestata valoarea de semnificatie erotica a marului)sau daruind marul Evei /Nilul daruindu-l pe Moise
fetei lui Faraon, se refera intr-o forma simbolica neinteleasa la intamplarile petrecute in Egipt?Urma  de sange a hotului ranit, se suprapune peste alungarea perechii divine Adam si Eva, reprezentand Exodul, sau pe copiii lui Israel.Pentru ca sangele inseamna viata si nu intotdeauna el se scurge dintr-o rana, ci poate insemna o trecere.O urma de sange, poate la nivelul basmului sa insemne ca pe acolo a trecut cineva care avea sange in trup.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 15:28:33
Va trebui sa retinem faptul ca merele sunt inlocuite in unele basme cu portocalele, datorita exotismului acestora dar si a dorintei povestitorului de a sugera un spatiu exotic.O astfel de substituire apare in basmul "Portocalul si Balaurul"  a lui Mera.Povestitorul se cam joaca aici cu fantezia lui si cu nervii exegezei.Pentru ca el face substituiri cu generozitate, ceea ce ar putea sa creeze confuzii in momentul decriptarii sau citirii hermetice a textului.
-Motivul merelor este substituit de portocale.
-Locul lui Adam si Eva ca autori directi al acestui rapt, este substituit de un balaur.
-Fantana lui Iosif apare intr-o formulare inedita:
"... ajunsera la o stanca, unde, dand piatra la o parte,fratii coborara inauntru pe cel mic."
Observati cum pluteste aici ideea de menhir?Este o metoda de inhumare in care, deasupra mormantului se pune o lespede de piatra sau un bolovan urias, ca osemintele celui decedat sa nu poata fi dezgropate de animale.In acelasi timp, "stanca" mai sugereaza ceva foarte interesant.Daca povestitorul are in vedere prin stanca , Muntele lui Dumnezeu, Horeb, si prin ingroparea aici a unui personaj Biblic, Iosif (dar poate sa fie si un alt personaj mentionat in Biblie,- Moise, Aaron, etc)putem gandi ca Heinrich Schliemann:Aici la Muntele Horeb trebuie sa se gaseasca o necropola antica foarte importanta a antichitatii ebraice.Importanta acesteia este de natura arheologica si istorica,deoarece ar veni si ar sustine ca argument istoricitatea evenimentelor Biblice povestite in Vechiul Testament.
-Motivul puilor de pajura l-am intalnit deja in basmele anterioare comentate.Aici, se intampla ceva care ar putea explica prin decodarea simbolului folosit cele spuse de mine in randurile dinainte:"Mama lor de bucurie (ca i-a  salvat puii, pe copii lui Israel,  il inghiti de trei ori si il scuipa afara." Biblia spune foarte clar ca Moise, cel care a salvat puii pajurei(Dumnezeu), nu va ajunge la destinatia tarii Fagaduite de Dumnezeu pentru copiii lui Israel:
"Ti-am aratat Tara, ca sa o vezi cu ochii tai.Dar tu, nu vei intra in ea."
Si  Moise va muri acolo , " ...in tara Moabului, ...si Domnul l-a ingropat in vale, in tara Moabului, fata in fata cu Bet-Peor.Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pana in ziua de azi."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 16:42:55
Sa spunem cateva cuvinte despre tipul "De ce-urilor."
Lazar Saineanu da aici ca exemplu si comenteaza  basmul "Vizor, craiul Serpilor", a lui Reteganul.Basmul este povestit deficitar de exeget.Sigur ca interesul oricarui exeget este sa isi sustina o anumita teorie si prezinta cititorilor sai, acele aspecte sau motive din basm care il avantajeaza.90% din cei care scriu despre basme (daca scriu asa ceva) sau fac alte comentarii despre folclor, vor proceda in acest fel.Partea interesanta este ca explicatia poate sa fie plauzibila, dar basmul continua sa pacaleasca exegeza intr-un mod destul de fin, pastrandu-si pentru el insusi valorile de semnificatie.Personal, eu as intoarce aceste intrebari: de ce-uri, punandu-le motivelor folclorice care exista in acest basm (ca si in celelalte) si nu as inceta sa pun aceasta intrebare in mod repetitiv, pana cand nu as capata raspunsurile corespunzatoare.Intamplarile petrecute in acest basm, s-au petrecut  intre anii(971 î.Hr şi 931 î.Hr,) dupa wikipedia, si corespunde domniei regelui Solomon.Basmul lui Reteganul este un apocrif vetero-testamentar , acoperind o perioada chiar mai veche, legata de istoria legendara a lui Iosif la care s-au adaugat si motive folclorice care corespund Biblic cu episoade din viata lui David si viata lui Solomon.M-as fi asteptat ca D-na Sabina Ispas care a fost preocupata de legenda Solomoniana sa-si fi extins cercetarea si asupra baladei romanesti care cuprinde motive Solomoniene, dar si asupra acelor basme care poseda un continut Solomonian sigur.Domnia sa a acordat insa o atentie deosebita legendei Solomoniene, si nu pot decat sa recunosc ca lucrarea sa este exceptionala.Basmul Vizor, craiul serpilor, repet este un basm Solomonian.El are un continut asemanator cu balada Broasca Roasca din cartea de Balade Romanesti(in trei volume), cu "Introducere , indice tematic, si bibliografic, /Antologie de Alexandru I.Amzulescu.
Cine este "Vizor" craiul serpilor?Exista unii comentatori, care dau explicatii placute dar indepartate de interpretarea noastra.Din acest motiv suntem nevoiti sa renuntam la ele oricat de seducatoare ar fi pentru noi ipotezele traco-getice. Vizor este Faraonul Egiptului care a domnit in perioada similara de domnie a regelui Solomon. Adica in perioada,  971 î.Hr şi 931 î.Hr.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 22:58:31
Sau cel putin intr-o perioada care se suprapune fragmentar pe anii de domnie ai lui Solomon.Am sa dau motivele folclorice ( si mie imi scapasera la un moment dat),care pot fi intelese in momentul cand deschizi Biblia si citesti acolo despre viata lui David si a lui Solomon.
-Domnul, sau boierul ca sa poata pierde pe Petre,(de a carei nevasta se indragostise,)ii da printre alte sarcini (de pierzanie) si pe aceea de a aduce de pe lumea cealaltacoroana tatalui sau mort cu 68 de ani inainte.
Explicatia se gaseste in 2Samuel,  si se numeste:"Pacatuirea lui David cu Bat-Sheba si Urie."
David se indragosteste de sotia lui Urie, Bat-Sheba, si hotaraste sa il trimita pe Urie pe lumea cealalta."A doua zi dimineata, David a scris o scrisoare lui Ioab, si a trimis-o prin Urie.In scrisoarea aceea scria:"Puneti pe Urie in locul cel mai greu al luptei si trageti-va inapoi de la el ca sa fie lovit si sa moara."
-In timpul calatoriei in infern, Petre vede un om acoperit cu nouazeci si noua de toluri toate nou-noute si totusi murea de frig.
In Cartea a 1-a a Imparatilor(Regi), unde incepe Domnia lui Solomon, citim despre batranetea lui David:
"Imparatul David era batran inaintat in varsta.Il acopereau cu haine si nu se putea incalzi."
Sigur ca explicatia pe care o da povestitorul este foarte interesanta:
"Omul acela pe care l-ai vazut intaia oara, pentru aceea tremura de frig sub nouazeci si noua de toluri toate nou noute, caci el, cand a fost pe pamant, nu le-a dat nici un vesmant saracilor de pomana."
-Motivul constructiei templului lui Dumnezeu:
"- Petre, as mai avea un pic de lucru cu tine.
- Porunceste, maria-ta.
- As mai avea lipsa sa-mi mai ajuti la un lucru.
- Bucuros, maria-ta; eu sluga plecata voi ajuta cit voi putea.
- Vezi tu codrul acela? zise aratindu-i o padure mare.
- Vad, maria-ta.
- Pana miine dimineata acel codru sa fie taiat, lemnele puse toate gramada, radacinile scoase, pamintul sa fie arat, plantat cu vita de vie, dar asa ca miine dimineata sa-mi aduci struguri pe un taier1 sa maninc — m-ai inteles?
- Inteles, maria-ta, numai mi-e frica sa nu voi putea indeplini ce-mi poruncesti in asa timp.
- Aceea e treaba ta, insa daca vei implini pana miine dimineata, bine de bine, daca nu capul nu-ti va sta unde-ti sta acum, ci sub picioarele mele. Ai auzit? "
In Biblie, textul suna putin diferit fata de basm, dar in rezumatul povestit de Saineanu nu mai este trecut, ceea ce face ca rezumatul exegetului sa nu ne ofere o imagine corecta a basmului, pentru a-i cunoaste motivele si a stabili relatiile cu adevarul istoric.
"Porunceste acum sa se taie pentru mine cedri din Liban.(...) Pentru ca iata am de gand sa zidesc o casa, Numelui Domnului  Dumnezeului meu..."
In basm, Petre(Solomon se duce lka socrul sau si ii povesteste ce vrea imparatul/boierul de la el.Si se intampla urmatoarele:
Cind gatara cu cina, Vizor iesi afara si pocni cu un bici de foc in patru parti ale lumii; atiti zmei venira, incit nu i-ar fi putut nimeni cuprinde cu ochii; erau mai multi ca in seara trecuta.
- Aici sunteti toti? intreba craiul serpilor.
- Ba chiar toti nu, dar vin si ceilalti pe rind.
- Vedeti iara pe omul acesta?
- Vedem.
- Sa mergeti cu el unde va duce, iar codrul pe care vi-l va arata, sa-l taiati, lemnele sa le taiati, sa le asezati gramada, radacinile sa le scoateti, pamintul sa-l arati si sa-l plantati cu vita de vie, de unde veti afla mai buna. Aveti grija insa ca pe miine dimineata strugurii sa fie copti, sa se poata folosi omul acesta de ei. Ati auzit si m-ati inteles? "
In Biblie, scrie:
"Si Hiram a trimis raspuns lui Solomon:"Am auzit ce ai trimis sa mi se spuna.Voi face tot ce vei vrea, in ce priveste lemnele de cedru si lemnele de chiparos.Slujitorii mei le vor cobora din Liban la mare si le voi trimite pe mare in plute, pana la locul pe care mi-l vei arata.Acolo voi pune sa le dezlege si le vei lua.Ceea ce cer in schimb, este sa trimiti merinde casei mele."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Octombrie 2009, 23:19:29
Vreau sa atrag atentia cititorului, ca varianta  "Zana Apelor" care urmeaza si este rezumata la descinderile infernale,(Basmul apartinand tot colectiei Reteganul, poseda moitive folclorice care au legatura cu Exodul, desi aparent modelele celor doua basme, "Vizor" si "Zana, " sunt identice.Iata un motiv, acela al trecerii peste o apa:
"..Atunci te trec eu, dar sa intrebi pe Dumnezeu:de ce in mine nu este nici peste, nici broasca nici o jivina?
-Ca-l voi intreba.
Atunci apa se desface in doua si merge Alexandru ca pe o carare de prin cucuruz , prin mijlocul apei".
Eu consider acest fragment ca reprezentand apocriful Biblic al Exodului.Dar aici avem o jumatate de raspuns, care nu explica de ce il intreaba aceasta Mare pe Alexandru  pentru ce in ea nu este nici peste, nici broasca nici o jivina?Nu cumva aici nu este vorba de Marea Rosie ci de cu totul altceva?Citesc in wikipedia:
"Marea Moartă, în limba ebraică ( ים המלח ) Yam HaMelach respectiv în arabă „Marea Sărată“ ( بحر الميّت ) este o mare continentală fără scurgeri spre ocean. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care face graniţa naturală dintre Israel, Iordania de vest şi Iordania. Numele de "Marea Moartă" este atribuită lui Hieronymus (secolul IV). Înainte era numită Marea de Sare sau Marea de Asfalt. Numele de "Marea Moartă" nu este deloc exagerat: datorită salinităţii ridicate aici nu este posibilă viaţa. Denumirea de "Marea Moartă" a fost dată de grecul Pausanias, cel care a şi cercetat-o pentru prima dată."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2009, 06:22:21
In basmul Ion Saracul,  a lui Sbiera, eroul vede pe drumul catre Dumnezeu, pe-o toloaca, pascand felurite vite, toate grase si frumoase, cu toate ca toloaca era uscata si prundoasa.In alta parte, unde era iarba grasa, pasteau niste vite jigarite,si anemice, gata parca sa cada in bot.Ajungand omul nostru la la Dumnezeu, acesta il ispiteste sa ii spuna ce a vazut si el ii povesteste.Partea buna a lucrurilor este ca si Faraon are astfel de vise, iar Biblia va consemna aceste vise si ne va spune ca acela care a descifrat visele lui Faraon a fost Iosif.In "Omul de fier, a lui Maldarascu,  regasim aceleasi viziuni.Este interesant faptul ca comentariile facute de exegeza, duc la un moment dat in directii neasteptate,ca versiunile rusesti analizate de  Weselovsky, in studiul sau despre cele 12 vise ale imparatului Shahaisha, talcuite de filozoful Mamer.(vezi Gaster.)(pg.300, Basmele Romane.)
Ciclul ascensiunilor aeriene.
Se datoreaza unei plante miraculoase care creste la curtea imparatului sau a unui sarac;  ea este deja crescuta, fie rasarind din niste boabe de fasole.Eroul se urca sus si ajunge intr-o alta lume, stapanita de zmei, de unde se intoarce cu diferite daruri supranaturale.Alteori, actantul isi cauta sotiatrecand pe la surorile maritate cu pasari rapitoare, sau elemente cosmice personificate.Se disting aici doua tipuri,
-Tipul arborelui ceresc..
Dintr-un bob sadit, rasare o planta  (fasole, mazare, stejar, ) care cresc si ajung pana la cer.
Un om se urca si se intoarce de acolo cu diferite daruri.
Basmele apartinand tipului, sunt:
Piciul ciobanasul  si pomul cel fara capatai, Pe un fir de bob, Un ramasag pe minciuni.
-Tipul animalelor cumnati.
Eroul da surorile sale in casatorie la trei animale
In cautarea sotiei sale rapite, trece prin imparatiile cumnatilor sai si acestia il ajuta.
Sunt citate basmele, Fata Ciudei a lui Sbiera, si Crancu, vanatorul codrilor a lui Reteganul.
Continutul acestui ciclu, este interesant atat prin basmele pe care le prezintas cat si prin interpretarile pe care le ofera.Cititorul trebuie sa fie foarte atent la perspectiva din care se face interpretarea unui basm, deoarece indiferent de modul de abordare, rezultatele obtinute nu sunt in totalitate false, ele ascunzand si anumite adevaruri care se leaga de natura noastra umana.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2009, 07:33:58
Desi este o varianta culta, "Ispravile lui Pacala " scrisa in versuri de Petre Dulfu, respectand traditia populara, este o carte de povesti foarte complexa.In masa ispravilor eroului popular, intalnim si motivul ascensiuniii ceresti, care apare sub doua aspecte.Primul dintre ele, povesteste ca Pacala si cu fratii sai, reusesc sa fure de la niste hoti, niste saci cu aur si alte bunuri.Neinteresat de astfel de bunuri, Pacala ia din averea aceea doar un sac cu tamaie, pe care urcandu-se pe un munte, il arde in numele Domnului.Dumnezeu fiind bolnav, simtind mirosul acela de tamaie, se facu mai bine, si vru sa-l recompenseze pe Pacala, facandu-i un dar.Acesta este cel dintai motiv, al urcarii pe munte, care in Vechiul Testament apare de mai multe ori.Numai ca Muntele in scrierile vetero-testamentare este Muntele lui Dumnezeu, Horeb, iar cel care se urca pe el, este Moise.Dumnezeu ii apare lui Moise ca un nor ce acopera varful muntelui.In Ispravile lui Pacala, in prima imagine, Dumnezeu apare ca fumul acela mirositor de tamaie.Dumnezeu trimite un inger la Pacala sa il aduca la tronul sau ceresc si sa ii ofere un dar din rai, ceea ce Pacala si-ar dori de acolo.Nefiind lacom, Pacala ii cere un fluier de lemn care-l vazu zacand pe undeva pe acolo si care se incadra cel mai bine preocuparilor sale.Acesta este al doilea moment al ascensiunii.Dar darul pe care il face Dumnezeu lui Pacala, apare si in Vechiul Testament sum aspectul unui stalp de nor sau de lumina, dupa cum este noapte sau ziua, insotindu-i poe copiii lui Israel prin pustie.Radacina tuturor ascensiunilor cosmice, eu o vad tocmai in urcarea pe Munte a lui Moise.Ori aceasta este numai o explicatie.In Jack si vrejul de fasole, psihanaliza, vede legatura care s-a stabilit intre Cer si Pamant.Cerul este Tatal, Pamantul este Mama, arborele care atinge cu coroana cerul si isi infige adanc radacinile in pantecele Pamantului mama, este sexul masculin.Ei sunt legati intr-un proces continuu al creatiei, care nu poate fi intrerupt decat retezand acest sex.Uranos ii va reteza astfel sexul tatalui sau Cronos, emasculandu-l, dar in acelasi timp si Jack, va reteza taind cu toporul vrejul de fasole.Consecintele vor fi:
-Incetarea actului de Creatie.
-Ruperea legaturii dintre cer si pamant.
-Imposibilitatea oamenilor de a ajunge la cer.
-Substituirea tatalui, in procesul de creatie.
Vazut din aceasta perspectiva, basmul"Jack si vrejul de fasole," si celelalte basme de acest tip, ar trebui sa faca parte din ciclul incestului, lui Lazar Saineanu.
Mai exista insa o explicatie care se leaga tot de instincte si de inconstientul colectiv.Este neindoielnica originea noastra animala, chiar daca  negam obarsia noastra din maimuta.Arborele, reprezinta casa primordiala, raiul.In aceasta gradina plina cu pomi sau reprezentand o padure, (una dintre definitiile Raiului sau Paradisului, chiar le numeste cu acest nume:Padure), se misca perechea divina, Adam si Eva.Ori ei, ei se aflau in coroanele pomilor de acolo, culegand si hranindu-se cu fructe si ferindu-se de serpii care agatau  pe unele ramuri,facandu-si siesta sau vanand la randul lor.Fiind in mijlocul frunzisului, cei doi habar nu aveau ca sunt despuiati.La un moment dat, Eva coboara din Dafin, iar Jack taie vrejul de fasole, ceea ce inseamna ca ei s-au desprins din universul acela arboricol, coborandu-se pe Pamant.Legatura dintre cerul lor si Pamant a fost in acest fel taiata.In clipa cand ei ca umanitate au ales aceasta cale, acest drum, orice intoarcere devine imposibila.Ramane in urma o lume iar in fata lor se deschide deja un alt univers.Este interesant de mentionat ca in unele colinde, fata sta intr-un leagan in varful a doi copaci, se leagana,  coase si chindiseste.Este la fel de interesant ca Scorpia, locuieste si ea in locuri inaccesibile, departe de civilizatie, de multe ori in varful copacilor, si se vaita ca ii este frig.Este interesant ca in unele colinde, vanatul se roaga de vanator sa nu fie sagetat sau impuscat pentru ca sub infatisarea aceea salbatica este de fapt un sfant sau o sfanta, in fapt, imaginea primordiala a  stramosilor nostri.Fata Padurii, Muma Padurii, Tatal Padurii sau Paduroiul, nu reprezinta numai duhuri ale padurii, ci proiectia chipurilor noastre asa cum aratau ele la inceputurile istoriei.Si daca pe drumurile de munte va intalniti cu Yeti, Sasquatch, Big-Foot, Alma sau  Yeren, sa nu uitati , ca de multe ori, adevarul este langa noi.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2009, 13:33:51
Pentru ca am inceput  sa vorbesc despre "omul salbatic", ruda noastra indepartata sau paralela, sa vedem ce spune traditia noastra populara despre el, si alte asemenea creaturi stranii, apartinand aceleiasi familii.In "Tipologia legendei populare romanesti," a lui Tony Brill, (pg.33),citim urmatoarele despre aceasta entitate:
"Omul salbatic.Este atestat in Transilvania.Se spune ca in Muntii Hatzegului, se arata iarna "omul salbatic",spaima ciobanilor si a vanatorilor.Din cauza prezentei lui, copiii si femeile se temeau sa se departeze de casa.Cand i se intampla cuiva o nenorocire la drum, se spunea ca a cazut victima "Omului Salbatic".Imprudentul care se apropia de oestera lui, era aruncat in prapastie."
In afara de Omul Salbatic, traditia populara romaneasca aminteste si se "Fata Padurii".Ea are par in palma, se substituie mandrutelor locale si fura barbati sau copii pe care le duce la casele ei de piatra, varandu-i printr-o gaura.Ceea ce este interesant aici, este locatia unde sta Fata Padurii care ca si in cazul Omului Salbatic, este o pestera.In afara acestor creaturi salbatice, mai exista si "Muma Padurii" sau "Mama Padurii".Memoria colectiva o pastreaza in amintire sub forma unei femei batrane, dar poate fi si o femeie tanara si foarte frumoasa, avand o gluga care ii acopera capul, de nu i se vad decat ochii ei speriati.Poarta parul lung si despletit, si are unghii la maini si la picioare.Apare inaintea oamenilor sub forma unei matahale si face rau oamenilor, provocandu-le diferite boli, sau chiar omorandu-i.
Sa ne intoarcem la "ascensiunile aeriene"La noi, sunt mentionate doua basme la tipul B), Animale-cumnati.Este vorba de "Fata Ciudei" a lui Sbiera si de "Crancu, vanatorul codrilor." din colectia lui Pop-Reteganul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2009, 20:12:51
Motivele care apar in Fata Ciudei, a lui Zbiera, sunt:
-Casatoria fetelor dupa oricine le-ar cere.
-Motivul furtului nevestei.( Avram si Sara )
-Omorarea sotului de catre Zmeu, bucatelele acestuia fiind puse in desagi, si apoi pe cal, care este gonit in lume.(Motivul Exodului, bucatelele sunt de fapt copiii lui Israel care s-au inmultit si au plecat in lume, parasind casa Zmeului sau Egiptul.)
-Invierea de catre cumnati animale.(Iesirea din Egipt, este vazuta ca o inviere.)
-Dobandirea calului cu mai multe inimi de la Baba-Relea.
-Motivul animalelor ajutatoare.(Daca motivul anterior este putin mai obscur sub aspectul interpretarii, animalele ajutatoare au legatura simbolica cu Exodul.Spre exemplu, pestele care scxoate iapa din fundul marilor, este simbolul lui Dumnezeuiar iapa este Moise , manzul din ea fiind copiii lui Israel.)
-Motivul inimii ascunse (sau a fortelor ) intr-un paltin.(Neavand si alte motive asemanatoare, nu putem decat sa tinem cont de logica vetero-testamentara.Paltinul este de fapt Muntele lui Dumnezeu, Horeb si inima este apa pe care Moise o scoate din stanca.In felul acesta, Paltinul pierzandu-si fortele apelor din adancuri, isi pierde puterile, acestea trecand la copiii lui Israel.Eroul strange inima in pumn, nu ca sa il omoare pe zmeu, ci pentru a face sa iasa inima din bucata de branza sau din cas, asa cum apare in cazul incercarii puterilor dintre voinicul muritor si Zmeu.Este de fapt tot motivul scoaterii apei din stanca de catre Moise, deoarece in basm strangand bulzul de cas in mana, din el curge zerul(apa.)
Crancu, vanatorul codrilor, a lui Reteganul, poseda motive asemanatoare:
-Motivul focului de la mormant.
-Motivul luarii focului de pe un varf de munte de la niste zmei.
O spun ca o probabilitate, dar cele doua motive sunt similare cu intalnirea lui Moise pe Muntele Horeb. Dumnezeu ii vorbeste lui Moise din rugul de flacari.
-Motivul legarii celor trei momente principale ale noptii, De-cu -seara, Miazanoapte, si De-catre-ziua.Aceasta ma duce cu gandul la intunericul de trei zile din Vechiul Testament.
-Motivul casatoriei fetelor cu trei pasari rapitoare.
Sa stiti ca  nu am  redactat  acest material inainte.Numai prima parte a acestei carti care poarta in alta parte numele de Hermeneutica Miturilor, am trecut-o aici cu anumite  modificari .Ceea ce fac in clipa de fata este sa citesc in paralel cartea lui Lazar Saineanu si sa scriu, comentariile facandu-le la  fiecare postare.Unele idei, care Dvs. vi se par neobisnuite, imi vin in masura ce adaug informatia bruta din Basmele Romane.Va spun asta pentru ca mi se intampla ca in clipa de fata, legat de casatoria fetelor la intamplare, cu animale sau pasari.La un moment dat nu mi-am dat seama ce semnificatie au aceste casatorii.Fetele sunt preotese.Ele se casatoresc cu zeitati Egiptene, reprezentate prin Vultur, Uliu, Lup.Deruta mea s-a datorat faptului ca mintea omeneasca nu este stabila, ceea ce face ca aceste animale sa se schimbe de la un povestitor la altul, sau sa fie inlocuite cu fenomene personificate, meteorologice sau cosmice.Am sa dau un exemplu dintr-un articol care nu-mi apartine:
"Tot un zeu solar era si Horus, unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt. Fiind pus in legatura cu Ra, zeul principal al soarelui, a fost considerat ca sufletul sau copilul acestuia si luptand ca si Ra impotriva puterilor intunericului. Era reprezentat cu cap de uliu. Grecii au facut din Horus un zeu al tacerii, din pricina gresitei interpretari date de ei reprezentarii egiptene a lui Horus ca un copil care duce degetul la gura."
Daca rationamentul sau intuitia mea este corecta, una dintre surorile lui Crancu, era preteasa a zeului solar Ra, cel cu capul de Uliu.Dar tot in acest articol, am mai gasit ceva interesant:
"Cu vremea, aceste trei personificari ale soarelui  Ra, Horus si Turn, au primit semnificatii deosebite din partea teologiei egiptene, Horus simbolizand soarele rasarind, Ra soarele la amiaza si Turn soarele apunand."
Daca ziua se impartea astfel in trei si era tutelata de acelasi zeu solar dar purtand denumiri diferite, acelasi mecanism de gandire era aplicat de teologia egipteana si asupra noptii, aceasta fiind impartita tot in trei parti: De-cu-seara, Miaza-noapte si  De-catre-ziua, fiecare avand zeul sau zeita consacrata.Era de fapt acelasi zeu, dar aparand in trei ipostaze diferite.

 


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Octombrie 2009, 07:14:55
Ciclul Expunerilor
O fiinta nevinovata este  abandonata, lasata sa fie mancata langa o fantana de un balaur, sau este abandonata pe mare, sau pe o apa.Ciclul acesta este impartit pe doua tipuri:
-Tipul Andromeda.
O fata de imparat este data prada unui balaur care bantuie tara.
Fat-Frumos omoara balaurul si se casatoreste cu fata.
Sunt mentionate aici basmele:Balaurul cu sapte  capete a lui Petre Ispirescu, Balaurul cu douasprezece capete a lui Fundescu si Schiopul cel voinic al lui Cosmescu.
-Tipul Danae
O fata este expusa pe sapa cu copilul ei.
Scapa si se marita cu un fecior de imparat.
Sunt mentionate urmatoarele basme:
Fata de imparat si fiul vaduvei,Finul lui Dumnezeu, Pici ramura din nuc, Florianu.
Basmele din acest ciclu, se pot incadra formal la ciclul Expunerilor, (vezi Amor si Psyche).Exista aici doua directii de interpretare, una greaca si cealalta ebraica.Prima interpretare se adreseaza tipului Andromeda, nu atat denumirii grecesti utilizate ci si valorilor de semnificatie a basmelor.Ce vreau sa spun aici.Atata timp cat Andromeda este inlantuita de o stanca chiar de tatal ei, iar acelasi lucru se intampla si cu Hesiona, legata de Laomedon, tatal ei de o stanca, avem de-a face cu variante ale motivului abandonarii pe o stanca a fecioarei, asa cum se va intampla cu Psyche.Toate aceste trei motive sunt de fapt unul si acelasi.Explicatia istorica, ar coincide in acest caz, cu razboiul Troyan, -din cauza lui Laomedon, sau cu razboiul dintre persi si atenieni, -din cauza lui Herakles.Exista insa un dubiu, care se datoreaza nestatorniciei omenesti , in procesul de fabulare fantastica a istoriei, sau din cauza uitarii si substituirii golurilor narative cu improvizatiile producatorului de folclor.Aceasta va da nastere unei dileme, deoarece in afara modelului arhaic, se poate opera cu modele la fel de vechi dar improspatate.Pentru a intelege un basm, trebuie sa cunoastem ce motive exista in cadrul acestuia si daca nu cumva aceste motive au suferit mutatii simbolice, sau au fost inlocuite pe ici si colo cu altele aflate la indemana autorului.De aici si dificultatea citirii hermetice, pentru ca cercetarea se gaseste in situatia paradoxala sa descopere intr-un motiv polul nord, si imediat in urmatorul, un fluviu care curge pe acolo si are malul plin de floricele.De ce spun asta? Pentru ca aici, fecioara este expusa la o fantana.Pentru ca balaurul nu vrea sa dea apa decat daca mananca periodic o victima omeneasca placandu-i in mod deosebit fecioarele.Ea nu mai este legata de o stanca de tatal ei.Fiti foarte atenti la ce am spus mai inainte, deoarece  propozitia are doua semnificatii.Una se refera la cel care face actiunea, tatal ei o leaga, pe cand cealalta , a fi legata de tatal ei, indica o altfel de legatura(nu neaparat incestuoasa), legatura care aminteste de nasterea zeitei Atena din capul tatalui ei Zeus, existand deci o legatura intre fata si tatal ei.Acelasi lucru se refera la interventia Atenei pe langa Zeus in Odiseea, unde zeita il deplange pe Ulise care este captiv la fiica lui Atlas, cel care singur cunoaste adancurile marilor si poarta stalpii-nalti de la pamant.Si acolo exista aceasta relatie dintre fiica si tatal ei, paradoxal, ar fi trebuit ca tatal sa fi fost inlocuit de mama, dar particularitatea referirii, sugereaza ca ne aflam in fata aceluiasi gen de relatii, inca odata, repet, neavand nimic imoral in ele.Interesant este ca in acea introducere din Odiseea, Atena prin fiica lui Atlas, vorbea despre ea insasi.Si dintr-o data, apare fantana care da totul peste cap.Intrebarea este daca fata de langa fantana expusa balaurului, este identica sau nu, cu fata legata de stanca.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Octombrie 2009, 11:59:43
Sa vedem ce motive folclorice avem in "Balaurul cu sapte capete" a lui Petre Ispirescu.
-Balaurul care se hraneste cu oameni.
Cred ca am sa ador aceasta generalizare.Daca este vorba despre "oameni", inseamna ca balaurul nu facea prea mari deosebiri intre barbati si femei, fete si baieti.Desigur ca pe acestia din urma i-ar fi vrut mai mari, deoarece un copil, fata de un adult,este ca o singura inghititura, pe cand un adult...Este alta poveste.Aceasta generalizare sau imprecizie, ma intoarce cu gandul la Nilul Egiptean, in care Faraon hotarase sa arunce toti baietii nou nascuti ai copiilor lui Israel.Balaurul in acest caz este Nilul. Argumentele pentru aceasta teorie se bazeaza pe doua lucruri:
-Aruncarea copiilor in apa Nilului. Deoarece gestul trebuia justificat, el se facea insotit de un ritual sacrificial, in prezenta marilor preoti.
-Inrosirea apelor, sau transformarea apelor in sange, asa cum s-a intamplat pe vremea (si din cauza lui ) Moise.
Deruta se datoreaza inconsecventei povestitorului.Unul dintre modelele strandard ale basmului, cu mici variatiuni inserate pe ici colo, este aceasta:
Fat-Frumos pleaca in cautarea Ilenei Cosanzene , se lupta cu balaurul, zmeul , sau alte lighioane care au rapito sau care sunt consanguine cu aceasta, o elibereaza si se insoara cu ea.Aceasta versiune clasica, se intalneste cu cea ebraica si povestitorul desi dispune de toate elementele, se gaseste in incurcatura.Cum v-ati simti Dvs., daca sotia s-ar duce la serviciu, si la un moment dat, in loc sa vina de la piata cu cumparaturi asa cum face ea zi cu zi, ar veni cu un bebelus in brate, si vi-ar spune ca l-a gasit in casa scarii, sau tipand in parc?Eu cred ca ati incerca sa musamalizati cazul si ati inventa ceva care sa multumeasca toate partile.Asa se va intampla si in basm.Daca Fat-Frumos pleaca sa o caute pe Ileana Cosanzeana, este normal ca trebuie sa o gaseasca.Gasirea unui copil, in locul unei neveste, i-ar face pe vecini sa-l priveasca banuitor, iar pe cei care asculta povestea, sa zambeasca cu subanteles.Bine inteles ca povestea s-ar duce de rapa.Din acest motiv copilul salvat de fata lui Faraon, Batia, este inlocuit de salvarea fetei lui Faraon care este expusa sacrificiului Nilului(S-o manance crocodilii daca nu a fost cuminte), loc unde intervine Fat-Frumos si face ravagii.Cert este ca flacaul, se lupta cu balaurul, il omoara, si din cauza ca acesta are mai mult de  5 sau 6 litri cat are un om, se stinge focul.Este momentul cand el se urca intr-un copac, vede in departare un foc si pleaca spre Muntele Horeb sa imprumute de acolo niste foc, ca sa-l aduca fratilor sai care dormeau nestiutori.Facand aceasta calatorie pentru a lua cu imprumut o flacara din cer, sau de pe munte, povestitorul nostru creeaza apocriful vetero-testamentar al intalnirii cu Moise pe Muntele Horeb, dar si apocriful sau varianta romaneasca a Mitului lui Prometeu.Pentru ca este nevoit sa se mistre noaptea,iar distanta este destul de maricica, trebuie sa lege cele trei reprezentari ale zeitei Neith.
Este momentul in care apare motivul Muntelui Horeb."Ajunse in cele din urma intr-o pestera, unde traiau niste oameniuriasi cu un ochi in frunte."Motivul este interesant, deoarece aminteste de Polyfem din Odiseea lui Homer.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Octombrie 2009, 14:20:49
Acesti uriasi , in loc sa ii deie foc, il legara si se pregatira  sa-l fiarba ca sa-l manance.Se produce insa un zgomot neasteptat, toti uriasii ies afara sa vada despre ce este vorba, in afara de unul mai batran.Ori pe cand acesta il dezleaga si incearca sa il bage in cazan, voinicul il orbeste cu un taciune,si-l arunca pe el in cazan.Apoi ia focul de care are nevoie si fuge.Repet, cheia mitului lui Prometeu despre furtul focului, aici se gaseste.Aceeasi scena sau motiv, o vom regasi si in basmul comentat de Robert Darnton(basmul este comentat in cartea:"Marele masacru al pisicii"si se numeste:)-"Le Choffeur du diable".Soldatul sarac este angajat de Diavol ca sa atate focul sub cazanele din iad.El trebuie sa nu priveasca ce este inauntrul cazanelor, dar calca aceasta interdictie, si cand descopera pe fostii lui superiori fierband  in cazane, soldatul atata focul si mai tare.Fara sa stie care este adevarata valoare de continut a acestui motiv Biblic, autorul  despre pisici, mai adauga aproape de sfarsitul capitolului, un al doilea basm, "Evreul ajuns intre spini", motiv care il vom regasi si in Ispravile lui Pacala a lui Dulfu, dar si in balada fantastica: Soarele si luna, unde eroul dus in iad, vede aceeasi scena terifianta a oamenilor pacatosi canoniti prin foc.Este Muntele lui Dumnezeu, Horeb.Este locul unde Dumnezeu a coborat pe varful acestui munte si i-a vorbit lui Moise din rugul aprins, care nu se mistuia.In afara de faptul ca acest motiv vetero-testamentar va da nastere mitului grec al lui Prometeu furand focul din cer, miturile grecesti se vor imbogati si cu un nou personaj, pe care il vom regasi in epopeea lui Homer, Odiseea, sub numele lui Polyfem.
Regasim iarasi in basmul lui Ispirescu, motivul tiganului, sau a celuia care are fata arsa, ori inchisa la culoare.M-am intrebat cine este acest tigan care sta pe perne si cand este dovedit cu limbile balaurului, pernele incep sa sara de sub el.Ceea ce m-a incurcat si aici, au fost numarul de perne.Este posibil ca numarul mare de perne sa nu fi fost pus chiar asa de prosteste in cadrul desfasurarii narative, motivului corespunzandu-i un anumit adevar istoric de necontestat.Eu aleg insa pentru tigan, numai doua perne.Una dintre ele este simbolul Egiptului de  Sus, si cealalta perna este simbolul Egiptului de jos.Confruntarea dintre cel care invinge balaurul(Si acesta este Moise, pentru ca el singur este cel care a scapat de la inec,) si Faraon este dramatica, deoarece pierderea pernelor, este echivalenta cu pierderea Egiptului, culminand cu moartea sa.Ori lucrul acesta chiar se intampla unuia dintre faraonii acelei perioade Biblice, numele acestuia fiind:Kamose , Kamosis sau Kamesu.Basmul lui Fundescu, repeta in linii mari basmul lui Ispirescu, si chiar se  dubleaza, din moment ce dupa omorarea tiganului, mai apar niste motive, printre care acela al palosului furat, care nu este altul decat steaua calauzitoare a copiilor lui Israel, conducandu-i prin pustie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Octombrie 2009, 20:34:49
Basmul lui Cosmescu, "Schiopul cel voinic", poate si el sa fie pus sub semnul apocrifelor vetero-testamentare.Motivul celor opt lemne drepte puse pe foc  si a celui stramb  de catre o mireasa, fapt care va duce la nasterea a opt copii buni si a unuia schiop, este magistral.Poate sa fie adaugat nasterilor miraculoase.Dar important este mesajul pe care il transmite si anume ca unul dintre copii are un defect, ceea ce este subliniat si in Vechiul Testament referitor la Moise.Defectul fizic, este in schimb compensat printr-o alta calitate, pe care fratii lui normali, nu o poseda.Brutarul si carciumarul intalniti pe traseul  eroului catre lamie, se regasesc si in inchisoarea lui Faraon, amandoi avand niste vise ciudate pe care Iosif aflat acolo, le talmaceste. Cantitatile de mancare si de bautura ce trebuiesc mancate, le gasim si in Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creanga,ca personificari ale secetei:Foamea Pamantului si Setila.Basmul nu vrea sa spuna  decat ca Egiptul strabatea o perioada de seceta care afectase deja tarile din jurul Marii Mediterane.Lamia care facea stricaciuni si ii mananca pe fratii sai, poate avea patru explicatii.Fie ca este vorba despre preotii din Heliopolis sau Sais unde se dusese Solon si ascultase istoriile acestora despre atlanti, (ori de aici ne va ramane numele unuia dintre batranii preoti intelepti, Sonkis), fie este vorba de cantecul sirenelor.Dar acestea doua reprezinta de fapt o singura explicatie.A doua explicatie, se leaga de Nil vazut ca un balaur, Lamia fiind imaginea balaurului in spatiul cultural macedonean.A treia explicatie, se leaga chiar de seceta si foametea din Egipt care facea multe victime in randul populatiei autohtone.Deoarece nici povestitorii nu au niste criterii stricte de departajare a cauzelor intre ele, uneori acestea se amesteca si dau nastere unor confuzii regretabile.De aici si usoara nesiguranta a exegetului de a da un diagnostic precis.In aceasta situatie, accentul nu mai cade pe Moise ca erou, (cu toate ca acesta are un defect, dar de vorbire), ci va fi transferat lui Iosif care reuseste sa invinga Seceta(Lamia) prin politica sa economica prin care anticipase producerea in timp a dezastrului.A patra explicatie si ultima, are in vedere tot pe Iosif, si Seceta din Egipt.Singurul lucru de care trebuie sa tinem cont, este ce face eroul din basmul lui Cosmescu:
"Cand se apleca lamia sa sufle in foc(seceta), schiopul ii dadu cu securea dupa cap si o ucise.Apoi despicand-o, scoase din burta pe fratii sai inca vii."
Cheia basmului se gaseste in aceasta scoatere din burta Lamiei a fratilor inca vii.Ca sa scape de seceta, ce le spune Iacov copiilor sai?Sa se duca in Egipt sa cumpere grane, ca sa nu moara de foame.Ce le propune Iosif fratilor sai?Sa vina cu vite si cu neamuri cu tot, inclusiv tatal, pentru ca el le va da tinutul Goshen din Delta, ca sa scape de foamete.Deci Iosif le propune sa paraseasca Canaanul in care oamenii mureau mancati de seceta(Simbolul Lamiei) si sa se stabileasca aici in delta.In felul acesta, Iosif i-a scos vii pe fratii sai din pantecele Lamiei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Octombrie 2009, 21:06:46
Referitor la tipul Danae din acelasi ciclu al expunerilor, Lazar Saineanu are o intuitie interesanta, numai ca nu o exploateaza pana la capat.El se gaseste in  imposibilitatea  de a face acest lucru, pentru ca nu reuseste sa isi dea seama de valoarea de semnificatie a motivelor folclorice folosite(care sunt simboluri), de modul cum se schimba aceste motive in cadrul diferitelor basme autohtone si universale.Din cauza aceasta, legaturile care ar fi trebuit sa le faca dupa valoarea de semnificatie sunt numai formale si accentul cade pe ceea ce este mai instabil in basme:aspectul lor formal.
"Acest motiv al expunerilor, este unul din cele mai familiare in traditiile diferitelor popoare, si mai ales in legendele mitice ale grecilor si romanilor."Saineanu are o mare slabiciune pentru greci si romani, dar cu toate acestea, continuandu-si ideea, spune:
"In traditia Biblica, Moise este expus de mama-sa care ingrijeste apoi de cresterea lui."
Celelalte exemple, desi sunt interesante, nu se incadreaza ca arhetipuri sau macar ca false arhetipuri la basmele prezentate de Saineanu.In aceasta tipologie intra basmele Fata de imparat si fiul vaduvei, a lui Ispirescu, Finul lui Dumnezeu de Stancescu, Pici ramura de nuc, din colectia aceluias culegator.In primul basm, fata ramane grea dintr-un vantisor si este inchisa intr-un poloboc care este aruncat pe mare.Avem aici motivul nasterii miraculoase, dar s-ar putea ca lucrurile sa nu stea asa.O fata sa zicem, gaseste un copilas."De unde ai copilul acesta?" "Nu stiu, mi l-a dat vantul".Fata lui Faraon l-a auzit pe Moise plangand in sicriasul lui de papaura.Sunetele se propaga  prin intermediul  aerului. Dar vantul, este si el o miscare de aer.Vantul si sunetele au nevoie de aer ca sa existe.Ori lucrurile mai au un aspect.Daca iei un copil de suflet, in definitiv te substitui mamei lui reale.Esti mama lui, ca si cum tu l-ai fi conceput in urma unei relatii de cuplu si i-ai fi dat nastere dupa aceea.Dar aici, cred ca este vorba numai de o confuzie aflata in mintea povestitorului, care dispune de cateva elemente:Fata lui Faraon, gasirea copilului, apa(nilul).In baza acestora, construieste un scenariu, care nu mai respecta scenariul original.Si poate ca asta chiar este intentia povestitorului.Sa nu spuna aceeasi poveste pe care o spune preotul la Biserica, ci o alta poveste care insa porneste de aici.Adevarul in cazul basmului, pleaca de la lingura pitita in cizma imparatului.Este acel argint ascuns de catre slugile lui Iosif in sacii cu grane ale fratilor sai.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Octombrie 2009, 08:40:52
In cea de-a doua varianta a lui Stancescu, "Finul lui Dumnezeu", apare iarasi motivul lingurei ascunse, ceea ce ne face sa acordam credit ipotezei apocrifului vetero-testamentar.In "Pici ramura din nuc", a lui Stancescu, blestemul fetei se identifica  cu promisiunea facuta de Dumnezeu lui Avram, ca dintre coapsele sale se va naste o semintie.Acesta este nucul despre care se aminteste in basm si creste in burta imparatului, tatal fetei.
Am ajuns acum la ceea ce Lazar Saineanu numeste: "Ciclul ispravilor eroice."Acest ciclu, este impartit in doua tipuri:
-Tipul apa vie si apa moarta.
Basmele  mentionate aici sunt : Zana Zorilor, Fantana Sticlisoarei,Petrea si vulpea, Orb imparat, Povestea lui Harap-Alb, Tugulea, Caracaz viteazul, Mosneagul de aur, Imparatul Florilor, Petrea, Voinicul Florilor.
-Tipul Ileana Cosanzeana.
In cadrul acestui tip sunt grupate urmatoarele basme: Ileana Simziana, Fat-Frumos si fata lui Ler-imparat, Irimia, Din fata-fecior, Cei doisprezece frati si fata cu parul de aur, Ileana Cosezana, Ciprian Viteazul.
In primul tip, trasatura distinctiva, cum sustine Saineanu, este aducerea apei miraculoase, care poate imbraca doua forme:
Un imparat cu trei feciori, are nevoie de acea apa minunata, fie spre a-si  redobandi vederile, fie pentru a o folosi ca mijloc de intinerire.Numai feciorul cel mic poate sa reuseasca in aceasta cautare, dar este omorat de fratii sai invidiosi iar ulcioarele sunt furate de catre acestia.Flacaul este inviat de binefacatoarea sa, care este o zana sau o sfanta, si se insoara cu binefacatoarea sa.Cealalta forma, se refera la substituirea isentitatii actantului cu aceea a unei fiinte inferioare la presiunile acesteia.Aceasta entitate diabolica, il insarcineaza cu diverse ispravi, intre care figureaza aducerea apei miraculoase, dar si a unei  fecioare, de foarte ori posedand puteri demoniace,pentru obtinerea careia, Fat-Frumos are nevoie de agenti  auxiliari inzestrati la randul lor cu daruri supraumane.Fecioara este aceea care invie eroul ucis in mod tradator de catre tradator, si invie victima cu apa adusa de dansul.(pg.321 si urmatoarele.)
Recitesc cu placere comentariile Lui Lazar Saineanu cat si rezumatele  basmelor indicate, si apreciez munca deosebita pe care a facut-o exegetul  adunand laolalta un volum asa de mare de basme,sub aspect informal,  nu numai din circuitul nostru folcloric, cat si  din spatiul cultural universal.Singura problema si care anuleaza in buna parte munca de Sisif a acestui om facand-o inutila, se leaga de interpretare.Ori interpretarea se bazeaza  la randul ei pe  cunoasterea unor discipline cat mai variate, arheologie, filozofie, etnologie, folclor, istorie, teologie, s.a.m.d., dar si pe metoda adoptata in cercetare.Metoda comparatista, este si ea importanta pana la un moment dat, dar nu in totalitate.Exista un prag dincolo de care, metoda devine inutila.
Spicuiesc la intamplare un scurt comentariu al exegetului:(pg.323):
"Fat-Frumos in slujba unui inferior, aduce aminte de eroii legendelor grecesti care muncesc pentru altii.Heracles fu sclavul lui Euristeu, Perseu stete in serviciul regelui Polyctet, Poseidon la Laomedon, si Apolon la Admet.(...) Apoi trimiterea lui Harap-Alb, in expeditii extraordinare, si asocierea cu nazdravani ca Ochila , Setila, etc., tovarasi ageri la privire, usor la auz si repezi la picioare, aduce aminte de trimiterea lui Iason sa aduca lana de aur din Colchida.Si dansul isi asociaza pe vitejii cei mai mari din toate orasele Greciei, intre care figureaza eroi si nazdravani."-incheiat citatul.
Concluzia la care ajungem citind cele scrise de Saineanu, este ca suntem tributari influentelor culturale ale mitologiei grecesti.A doua concluzie este ca lui Saineanu, ii place sa cocheteze cu aceasta ipoteza de lucru.A treia concluzie este ca a compara doua umbre intre ele, nu poate duce catre o teorie stabila, realista, ci tot la o teorie care seamana cu nisipurile miscatoare.Ea nu ne ofera repere stabile.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 Octombrie 2009, 09:09:45
Modul de a gandi a exegetului nu este gresit in totalitate.El spune asa:Un produs folcloric, este o creatie culturala care se raspandeste in cadrul spatiului cultural in care a fost creat.(Asta ar avea legatura si cu nationalitatea produsului folcloric.)Deci basmul, se poate raspandi in toate colturile unei tari la un moment dat, facilitatea acestei raspandiri datorindu-se limbii comune folosite de populatia ei.Aceeasi raspandire se produce la un moment dat, totalitatea lor reprezentand toate basmele care sunt cunoscute variental in aceeasi unitate de timp.Ori basmele datorita oamenilor care le creeaza, le pastreaza memorial si le transmit in timp pe cale  orala sau scrisa, se misca la un moment dat pe scara vericala a timpului, de la variantele cele mai simple, catre formele cele mai elaborate si simbolizate pe masura ce strabat vremurile.Este normal, ca adunand laolalta toate basmele, si cunoscand formele variantelor cele mai vechi, sa ne apropiem de arhetip, adica de primul model al basmului  creat de povestitor.De aici si necesitatea de a aduna laolalta basmele cunoscute si raspandite cultural nu numai in spatiul nostru cultural ci si in spatiile culturale invecinate unde produsul folcloric a fost difuzat.Judecata exegetului , se opreste insa aici, in loc sa continue.Investigatia folclorica nu va arata decat cat de diferite sau comune sunt variantele unele fata de altele, dar nu va reusi niciodata sa deschida usa catre adevarul istoric care a servit pentru actul creatiei.Pot spune ca acesta este principalul motiv care ne determina sa alergam in cerc, sa obosim fara sa gasim capatul labirintului mitologic.Singurul rezultat notabil al stradaniilor noastre ar fi modul cum este tratat basmul, dintr-o anumita perspectiva istorica a mentalitatii omenesti.
Sa ne intoarcem la tipul Apa vie si apa moarta.Sunt doua motive folclorice separate. Chiar si primul motiv, acela al apei vii, nu isi pastreaza constant menirea, fiind necesara in  scopuri diferite:
-Pentru ca imparatul sa isi redobandeasca vederile.
-Ca imparatul sa intinereasca.
-Sa invie pe imparat, imparateasa, fata imparatului sau pe eroul mort.
In felul acesta, ne aflam in fata a trei motive folclorice  diferite, care nu sunt rezultatul strict al actului de creatie al povestitorului, ci numesc trei situatii diferite.Sa luam spre exemplu, prima situatie:
-Pentru ca imparatul sa isi recapete vederile.
Apa vie este inlocuita (prin confuziune-spune Saineanu,) cu o pasare maiastra.
In basmul neogrec Feciorul de imparat si manzul sau, imparatul orbind, doctorii il sfatuira ca alt leac nu-i va ajuta decat apa vie.
In versiunea italiana din Pisa, "Regina Angelica", un rege orb, nu poate fi vindecat decat cu apa de la regina Angelica.
In basmul ZanaZorilor a lui Slavici, imparatul orb este inlocuit de un altul care are un ochi care plange si un al doilea care rade.Nu se poate vindeca decat cu apa din fantana Zanei Zorilor.
Istoria de la care se porneste este legata de un faraon care a orbit.Doctorii ii recomanda sa faca urinoterapie, dar aceasta medicatie sa fie de la o fata mare.Intamplarea este mentionata dupa cate imi amintesc in Biblioteca istorica a lui Diodor din Sicilia, unde o puteti gasi cu usurinta.Acum am sa va spun ceva care nu se gaseste in cartile de folclor.Nu tin sa imi agreati in mod special parerile, asa ca totul ramane legat de decizia sau acceptul fiecarui cititor.
Sexul femeiesc, este in ciuda rautatilor noastre, si opiniilor contradictorii, de o foarte mare importanta pentru umanitate.Creatia lui Dumnezeu, ar fi fost nedesavarsita fara prezenta femeii.Daca nu este langa noi, subconstientul nostru o re-creaza.Ganditi-va ca toate formele sculpturale ascutite, masive, agresive, in sculptura, basoreliefuri,arhitectura, mobilier, pictura, reprezinta barbatul.In schimb, formele ondulate, gratioase, placute vederii, armonice, reprezinta femeia.Nu de putine ori, sexul femeii a fost adulat ridicat la gradul de divinitate si a facut chiar istorie.El este cel care primeste samanta ca ogorul, ca pamantul, o hraneste si o transforma in viata, dandu-i nastere.Acesta este motivul pentru care am sa atrag atentia asupra semnificatiei cuvintelor sau unor expresii folosite de povestitori sau chiar rezumate de Saineanu:
Apa vie este inlocuita cum spune Saineanu, "cu o pasare maiastra".Mie mi se pare curios faptul ca in limbajul obisnuit, folosim pentru a vorbi in termeni mai putin vulgari despre sexul femeiesc, cuvantul diminutivat, "pasarica".
Un imparat nu poate fi vindecat decat "cu apa" de la regina Angelica.Pudoarea ne face sa ne gandim ca Angelica are o fantana in curtea palatului si desigur ca accesul la fantana ei este restrictionat.Dar cand spunem"are nevoie de apa de la fantana Angelicai", semnificatia devine in mod curios ciudat de intima.Cand spun "fantana ei", iarasi apare acea semnificatie care ne nelinisteste.La fel si in basmul lui Slavici.Imparatul are nevoie de "apa din fantana Zanei Zorilor".Semnificatiile subliminale sunt interesante, daca vedem fantana dintr-o perspectiva anatomica, cu conotatiile colaterale care se leaga de aceasta.Sa ne amintim ca Zorii se nasc din Noapte.Apa din fantana, legata de sex, legata de nastere, ne duce prin simbolismul sugerat catre istoria faraonului despre care va vorbeam.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 Octombrie 2009, 20:34:02
Basmul lui Ispirescu, Ileana Simziana, este putin mai intortocheat.Este normal ca la un moment dat nici exegeza sa nu fie capabila sa se descurce in haosul provocat fara buna stiinta chiar de povestitor, care amesteca motivele simbolice vetero-testamentare, cu cele din Iliada lui Homer.
Motivul  fetelor multe apare si in Povestea lui Harap-Alb si acolo se refera la fetele lui Faraon.In momentul cand Saineanu spune:
"Un imparat batran, neavand decat fete, era suparat ca nu putea trimite puternicului imparat vecin un fiu...", primul lucru la care ne gandim, este corespondentul Biblic.
Motivul incercarii sexului, il gasim in pacalirea lui Achile  de catre Ulise, cand eroul grec, cauta sa-l  identifice cu o stratagema inteligenta pe Achile dintre fetele  lui Licomede.El a amestecat astfel, printre vesminte si diverse podoabe femeiesti, diferite arme a caror calitate si utilitate numai un viteaz poate sa o aprecieze.Incercarea lui Ulise, este insa ecoul Exodului Biblic,m acel moment cand copiii lui Israel, cer Egiptenilor haine si obiecte  desigur sub presiunea armelor, iar acestia, luati prin surprindere si aflati la stramtoare, sunt nevoiti sa le dea.
Motivul  pacalirii Ilenei este acela al rapirii Elenei de catre Paris care o duce la Troya.Chiar si numnele fetei sugereaza acest lucru, deoarece numele de zeu sau zeita, il limbile rasaritului se spunea El sau Il.La noi s-a impamantenit formaIl=zeu, cu varianta Il-eana, pentru numele de zeita. Grecii vor adopta forma semita a termenului, El, care se va transforma in denumirea generala a populatiei autohtone:El-enii. Simziana este o incercare de crestinare a  zeului, din moment ce sim=sfanta, mai tarziu sau chiar in paralel existand si variante ca San=Sanziana, avand acelasi dublu inteles: Sfanta Diana, sau si mai aproape de intelesul arhaic, sfanta zeita.Dar inca odata, spun ca aceste carari duc catre greci.
Motivul inelului aruncat de fugari, aminteste de Kirke sau Circe, deoarece numele ei inseamna pasare de prada dar si inel.Este interesant ca dincolo de ceea ce spun grecii, in wikipedia putem citi legat de Egipt:
"Manifestarea fizică a lui Ra este de obicei un şoim care poartă pe cap discul solar. "
Iata cum o imagine iconografica poate explica la un moment dat doi termeni care par atat de deosebiti in cultura elena.Ori transformarea inelului in cetate prin aruncare, ne mai aminteste de braul Hypolitei sau de braul Brunhildei, care reprezenta zidul de aparare al Troyei construit troienilor de catre zeul Apolo si de Poseidon.Cel putin unul dintre caii care circula in basmul lui Ispirescu este imaginea simbolica a lui Poseidon Hypios ca fauritor al calului.Cred ca acesta este Armasarul iepelor, un fel de a spune Cel care da nastere iepelor, parintele iepelor, cu referire la functia de patron al lui Poseidon care a dat nastere calului, dar si ca o referinta la descendenta zeitelor avand ca tata pe Zeul insusi.
Motivul furtului vasului de botez, este vetero-testamentar si se refera la cucerirea Ierusalimului, daramarea templului lui Solomon , furarea tuturor obiectelor cultuale de aici si imprastierea lor in templele persane din Babilon.Motivul este povestit in diferite locatii din Biblie, atat in Vechiul Testament, in Noul Testament si in Apocalipsa lui Ioan Teologul.In folclor, el este fixat in colinde.Vasile V. Filip si Andrei Oisrteanu  vor comenta acest motiv sub numele de Furarea astrelor sau raptul cosmogonic.
Urmeaza motivul metamorfozei ca urmare a blestemului, ceea ce refera la profetia pe care zeii au facut-o in legatura cu moartea eroului Achile daca va participa la razboiul troyan.
Urmatorul motiv este si el cunoscut,:
"Atunci Ileana se hotara sa se razbune asupra imparatului, ca tot il trimitea pe Fat-Frumos la slujbe grele: pe cand se imbaia cu imparatul in laptele iepelor, armasarul sufla  cu o nara  spre dansa racoare, iar spre imparatul cu o nara aer infocat, si ramase mort pe loc."
\Aici se vorbeste despre cele doua izvoare din care purcede apa Scamandrului, unul care avea apa fierbinte si scoitea aburi, celalalt cu apa rece.Despre aceste doua izvoare ale Scamandrului vorbeste si Platon in celebrele sale Dialoguri, Timaios si Kritias, cand face descrierea Atlantidei.Povestitorul popular se refera in basm la episodul luptei dintre Achile(Fat-Frumos) si imparatul(Hector, conducatorul sau regele cetatii Troya , lupta care s-a desfasurat sub zidurile cetatii, in apriopierea izvoarelor Scamandrului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 Octombrie 2009, 21:17:14
In Fat Frumos si fata lui Ler imparat,  a lui N.D.Popescu, se repeta situatia dinainte. Adica, vom gasi motive comune vetero-testamentare, dar si motive Atlante, legate de razboiul Troyan.
Motivul sarpelui care se urca in copac sa manance niste pui este vetero-testamentar, dar il regasim si in Iliada lui Homer.Deoarece celelalte motive sunt Atlante, trebuie sa acordam si motivului sarpelui inbterpretarea Atlanta, si sa-l consideram ca fiind un motiv homeric.
Motivul lui Negru-Imparat se refera la regele Darius si respectiv Xerxe I.Cand imparatul bolnav(este vorba de Darius) ii cere lui Xerxe ca sa se vindece , "sange de pajura, " este vorba de sangele grecilor care il aveau ca zeu suprem pe Zeus( simbolizat printr-o pajura, vultur). Semnificatia era aceea ca Grecia sa fie cucerita.Ademenirea fetei lui Ler imparat(este prima data cand ni se spune, chiar daca la nivel de  simbol ca Ler este de fapt Zeus.Studiile exegezei, dau alte explicatii) se refera la furtul Elenei de catre Paris, iar in plan istoric de cucerirea cetatii Atena.
Motivul imbaierii in lapte, se refera din nou la batalia dusa dintre Achile(aici Atena, femeia razboinica, si Hector, regele cetatii Troya.Atrag atentia asupra faptului ca Achile apare si in simbolica vetero-testamentare ca o reprezentare a lui Moise si respectiv a lui Dumnezeu.)
In basmul "Din fata-fecior", a lui Reteganul, primul motiv, al animalelor recunoscatoare este vetero-testamentar, referindu-se la Exodul Biblic, iar celalalt motiv al iepelor aduse din baltile marii, cu mulgerea si imbaierea in laptele lor, este atlant.
In a doua varianta  a basmului lui Reteganul, pastrand acelasi titlu, lucrurile se repeta.Vreau sa atrag atentia asupra motivului sarpelui care mananca un cerb.Acest motiv este o mutatie a motivului sarpelui care se urca in copac sa manance puii pajurei.Nu mi-as fi dat seama de acest lucru, daca in mod intamplator, Saineanu nu ar fi alaturat acest basm de Fat-Frumos si fata lui Ler-Imparat a lui Popescu,  in ciclul ispravilor eroice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 01 Noiembrie 2009, 09:06:58
Ciclul Fecioarei razboinice, aproape ca nici nu ar trebui sa fie comentat.De la bun inceput, intuitia imi sugereaza originea atlanta a basmelor din acest ciclu.Basmele ar trebui sa fie apocrife ale Iliadei  lui Homer.Sunt totusi nevoit sa demonstrez realitatea sau caducitatea impresiilor mele, pentru ca nu am dreptul sa accept  o teorie a altei persoane oricat de mare personalitate ar fi, fara a verifica daca are dreptate sau nu.Este posibil ca persoana respectiva, luata de elan sa greseasca.In domeniul interpretarii simbolice, greselile sunt extrem de frecvente.Am sa vorbesc cateva cuvinte de basmul lui Scott"Fata de imparat si manzul".
"O fata de imparat, ingrijea foarte bine pe un manz care se nascuse in aceeasi zi si manca foc."Fata de imparat este Atena.Imparatul este Zeus.Manzul este Poseidon.Superioritatea zeitei Atena  fata de unchiul sau divin Poseidon, se observa prin denumirea strecurata de povestitor la adresa calului.Acesta este "manzul".
Motivul acoperirii tobei cu pielea a doi paduchi, imi scapa.Nu stiu ce semnificatie simbolica are.Va trebui ca subiectul sa fie mai aprofundat, cautand si alte motive asemanatoare.
"Atunci veni un fermecator batran, trimise pe fiu-sau , care insusi era zmeu si vrajitor, si ghici."
Cred ca am ghicit si  motivul dinainte , in raport de descifrarea simbolurilor  reprezentate de cei doi vrajitori si prezenta unei ghicitori.Mesajul transmis de istorie este corect si mai are si o consecinta interesanta.Ascultati:
Vrajitorul batran este Darius.Vrajitorul cel tanar este Xerxe.Asa ar trebui sa fie logic, din cauza cuvantului "vrajitor" care pune un semn de egalitate intre cele doua personaje.Desi faptele par sa confirme afirmatia mea, vrajitorul cel tanar nu este Xerxe, ci solii trimisi de Darius, regele regilor la greci, inclusiv la Atena,ca sa ceara supunere imperiului persan.Solii se prezinta cu o "ghicitoare" : Ei cer  regelui Atenei sa le dea pamant si apa, ca recunoastere a dependentei cetatii de imperiul persan, a faptului ca acest imperiu este puternic atat pe pamant cat si pe apa.Aceasta este ghicitoarea cu toba.Toba este pamantul.Pielea paduchilor se refera la persi care au acoperit pamantul ca paduchii.Este o ironie, sub care se ascunde totusi un adevar:Multimea persilor.Greseala pe care am facut-o initial, se lega de cuvantul vrajitor.Marii preoti persani, incluzand si conducerea statala, se numeau  magi. Repet, cuvantul "mag" inseamna deopotriva si  preot dar si vrajitor, conform  cuvantului derivat din mag, magie.Daca vom privi din aceasta perspectiva greaca sosirea magilor la Betleem, mesajul motivului crestin este cu totul altul.
Fata se imbraca barbateste.Numai gestul acesta arata ca Atena era o zeita razboinica, o fecioara fara frica, o fecioara razboinica.Pe aceasta directie al curajului zeitei de a infrunta dusmanii, s-a nascut mitul amazoanelor, pe care exegeza, fie istorica, fie folclorica, le situeaza in spatii culturale rupte de realitate.
Motivul incercarii barbatiei, il gasim in mitologia greaca legat de descoperirea lui Achile la curtea regelui Licomede dintre fetele acestuia de catre Ulise.Motivul s-a nascut deoarece in afara de arme si de razboi, zeita se ocupa si de tesut, unele reprezentari o arata cu un fus in mana sau  tesand panza.Concursul dintre Atena si tanara Arachne,  este cunoscut.Fecioara alege armele nu pentru ca ar eluda conditia sa, ci pentru ca nevoia o determina sa faca acest lucru.
"Apoi imparatul o trimese sa-i aduca pe fata unui imparat vecin, pe care tatal ei o inchisese intr-un palat de sticla pe un munte de sticla."
Este vorba despre Acropole.Palatul de sticla de pe munte este Acropole.Acolo se gasea statuia uriasa a zeitei Atena.Sticla, reprezinta cerul.Muntele pe care se afla palatul de sticla, este muntele lui Zeus, sau chiar Zeus.
Motivul cainilor nascuti de imparateasa.
Acum povestitorul nu mai vorbeste despre Atena, ci de Leto, cea care va da nastere celor doi copii divini Artemis si Apolo Lykios.Daca romanii o reprezentau ca poe o lupoaica pe Leto, alaptand doi copilasi(pe Romulus si pe Remus), grecii o considerau pe Leto tot lupoaica, iar copiii ei erau catelandrii lupoaicei, deci tot lupi.
Motivul arderii imparatesei si inecarii celor doi copii.
Este strict real.Atena este cucerita, si intr-adevar, este arsa.Se pare ca in aceeasi perioada, daca nu mai devreme, se va produce o inundatie catastrofala.Din cauza acestei inundatii atice, Platon va scufunda Atlantida.
"Pusa pe rug, (Sa ne amintim visul reginei Hecab, ca va da nastere unei faclii.Preotii vor interpreta visul ca noul nascut, Alexandros, sau Paris, va arde cetatea Troya.Este motivul pentru care copilul va fi abandonat in salbaticie si va fi crescut de o ursoaica(Arta) iar mai tarziu de niste pastori.), ea cheama in ajutor pe credinciosul ei manz, care inghiti foculsi repede ca gandul, o duse cu copilasii intr-o  pustietate."
Manzul (Poseidon) inghitind focul, este marea inghitind uscatul.Dar ce este mai surprinzator, este urmatorul motiv:
"Culcandu-se in cosul pieptului  de la manzul taiat (cum o invatase), se pomeni a doua zi intr-un palat pazit de lei."
Este cealalta denumire a cetatii Troya, "cetatea Calului," sau "orasul lui Poseidon".Despre intamplarile prin care trece cetatea Atena citim in Iliada si Odiseea, in Dialogurile lui Platon, etc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 01 Noiembrie 2009, 19:53:30
"Legenda randunelei "a lui Marian, se incadreaza motivelor simbolice vetero-testamentare.Amintesc numai motivul trecerii peste Marea Rosie:
"Scapata din aceasta cursa, ea-si lua turma si catelul, si impreuna cu zmeul(Faraon) ajunsera pana la o mare,(Marea Rosie )  unde, luandu-si ziua buna de la zmeu, dadu cu un toiag asupra apei,(Moise ) care se desparti si si o lasa sa treaca ca pe uscat."
Las cititorul sa traga concluzia unde se potriveste acest basm.In cealalata varianta a legendei din colectia Marian, trecerea peste Marea Rosie este povestita altfel:
"Chemata a doua oara sa se scalde, ea s-arunca imbracata in apa, si trecu de-a-notul de ceea parte."
Daca am citi  aceasta fraza cu basm cu tot, fara a avea experienta celor subliniate de mine mai inainte, nu am acorda atentia cuvenita simbolului si am considera ca a fost vorba de o baie oarecare in care au fost implicate doua persoane lipsite de importanta , si nu faraon cu carele lui de lupta si copiii lui Israel in fuga lor disperata din robia egipteana.
Ciclul "Celor trei frati ",nu face deact sa ne ofere basme in care motivele sunt vetero-testamentare.Saineanu, afirma ca "acest ciclu, de un caracter eminamente psihologic (?!), are ca trasatura distinctiva, scoaterea in relief a fratelui celui mic, desi la inceput nevoias si prost, se arata insa la fapte de o rara istetime si barbatie, in opozitie cu fratii sai cei mari, chipurile intotdeauna mai priceputi, si mai falosi, in realitate insa marginiti si lipsiti de initiativa"(pg.357).Desigur, nu ne impiedica nimeni sa pedalam pe "caracterul eminamente psihologic". Putem  sa cosideram o parte insemnata din  basme, cu cicluri si tipuri cu tot, ca facand parte din sectiunea I-a, Povesti mitico-fantastice,  sa  deschidem o sectiune care sa se cheme  Povesti etico-mitice sau psihologice si pe urma sa  mai adaugam si basmele religioase sau legendele.La fel de bine, am putea face clasificarea dupa autorii colectiilor, acestia introducand o nota de varietate mai mare decat clasificarea in sine a basmelor.
Basmele din acest ciclu, se impart in:
-Tipul fratilor perfizi, cu urmatoarele basme:Pasarea maiastra, Pasarea cu pene de aur, Porumbul raiului, Greuceanu, Voinic de plumb, Cei trei frati, Aripa Frumoasa, Aripa Campului, Minta Creata, Busuioc si Sucna Murga.
Am comentat pe la inceputurile acvestei lucrari basmul Greuceanu si am aratat de ce este vetero-testamentar.Nu mai revenim asupra lui.In "Voinic de Plumb"  a lui Bologa, regasim motivele vetero-testamentare:
-Motivul furtului stelelor, amintind de intunericul de trei zile din Biblie.
-Motivul cetatii lui Mos Calugar. Folosirea termenului de "cetate", asociat cu acela de "calugar", este derutant, deoarece ne duce cu gandul la Ierusalim. Eu consider, mergand pe intelesul scrierilor vetero-testamentare, ca este vorba de Muntele lui Dumnezeu, Horeb.Ar fi pentru prima oara cand un basm ar pune laolalta doua lucruri pe care atat scrierile vetero-testamentare le-au vazut diferite, si noi oamenii tributari acestoer scrieri le-am gandit in acelasi mod.Dar daca dincolo de ceea ce credem noi sau au scris altii, pe Muntele sacru al lui Dumnbezeu, Horeb, s-ar gasi intr-adevar o cetate, unde s-ar afla muntele cat si cetatea?Aceasta in conditiile cand nu am lua in considerare Ierusalimul? Ori aici mai exista o posibilitate, si anume ca povestitorul sa vorbeasca fara sa-si dea seama de celebrele mine ale lui Solomon.
Motivul fantanei al ratului inflorit si al parului cu pere de aur, care taiatecu sabia se prefac in sange, amintesc de una dintre calamitatile care s-au petrecut in Egiupt, si anume de transformarea apei in sange.
Motivul buzduganului inrosit in foc, il reprezinta in mod simbolic pe Moise, dar in acelasi timp si steaua calauzitoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2009, 06:38:25
"Cei trei frati" colectia N.D.Popescu.
"Trei feciori ai unui om sarac, ducandu-se sa coseasca pe o campie, se pomenira cu un zmeu ingrozitor care ii chema acasa la el sa manance."
Acesta este motivul trimiterii fratilor lui Iosif in Egipt, ca sa cumpere grane pe timpul secetei.Iosif ii cheama intr-adevar la un ospat pe care il da in cinstea fratilor lui.Putem citi aceste amanunte in Vechiul Testament la capitolul Facerea sau Geneza.
"Feciorul cel mic, care era nazdravan, "adeca om care ghicea gandurile altuia, fie bune, fie rele, cetea in viitor, si stia de mai nainte ce are sa i se intample, " spuse fratilor sai sa nu manance din bucate si sa nu din vinul zmeului, pentru ca sunt amestecate cu sange de om."A existat desigur in Egiptul antic o perioada cand oamenii erau antropofagi.Povestitorul a introdus aceasta idee a sangelui omenesc amestecat in bucate, pornind de la o interdictie alimentara specifica neamului lui Israel, care cere ca mancarea, carnea, sa fie curata, adica fara sange, dar si in ideea de a mari dramatismul imaginii.Este in acelasi timp si ideea ca Zmeii mananca oameni, aceasta fiind o aluzie la omorarea prin inec a pruncilor nevinovati.(Motivul omorarii pruncilor, se refera nu neaparat strict la copii, ci si la oamenii mari, care erau considerati"copiii lui Dumnezeu."
"Palatul Zmeului era era intr-un ostrov, si imprejurul lui, in loc de apa, curgea un rau de foc, pe care-l trecura, pleznind zmeul cu un bici."
Sugestia ostrovului inconjurat de ape, ne duce cu gandul la un tinut deltaic.Apa este de foc, deoarece ea omoara.Dar ceea ce omoara aici prin inec, este identificat de povestitor cu ritualul indoeuropean de ardere a mortilor amintire memoriala care i-a permis autorului povestii sa faca aceasta substituire a apei cu focul, in fapt, suprapunand cele doua imagini.Mai adaug aici, ca sugestia apei care arde, mai putea veni in acelasi timp de la numele marii pe care copiii lui Israel au traversat-o.Numekle eras Marea Rosie, rosul inducand prin culoarea lui, imaginea focului care arde. Biuciul din care plesnesti, este toiagul lui Moise.Interesant este ca un basm, prin detaliile pe care le ofera, ne vorbeste nu numai despre o istorie pierduta in amintirea trecutului, dar si de povestitor.Acesta chiar a vazut  astfel de oameni plesnind din bici, conducand care sau alte atelaje de transport comerciale sau de transport uman.I-a vazut pe surugii mustaciosi si bicele lor lungi , tinute infasurate in jurul mijlocului.Daca nu cumva, chiar el insusi a fost un astfel de surugiu.Realitatea prezentului trait de povestitor, vine sa dea credibilitate fantastiucului din basme, sa il faca plauzibil, prin aceste amanunte care sunt familiare atat povestitorului, cat si ascultatorului.Fantasticul nu poate exista daca nu este coborat in profan.
Urmeaza motivul inecarii pruncilor lui Israel.Numai ca povestitorul se gaseste intr-o dilema destul de mare.Daca ii omara pe cei trei frati, din cauza Zmeului, respectand informatia traditionala, basmul se va incheia inainte de a incepe.Din aceasta cauza, el va inventa substituirea baietilor, cu fetele lui Faraon:
"Dar cel mic,(...) lua lua din alta camara pe pe fetele adormite ale zmeului si le puse in locul fratilor sai."In felul acesta, zmeul isi va ucide cu propria mana copiii, desi intentia lui criminala era indreptata intr-o cu totul alta directie.O asemenea rezolvare s-ar fi intors si asupra fratilor.Din acest motiv, fratele cel mic ii scoala pe ceilalti doi din somn(somnul care este simbolul mortii in Egipt), trece peste Marea Rosie cu ajutorul biciului fermecat si scapa astfel cu viata.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2009, 07:31:12
Ma intreb ce semnificatie are inchiderea zmeului intr-un butoi din care el incearca sa iasa, dar nu poate.Asta mi-a amintit ca am citit ceva similar in wikipedia:
"Atunci fratele Typhon sau Seth l-a omorât pe Osiris, determinându-l să se culce într-o ladă pe care a închis-o şi i-a dat drumul pe mare."
Acelasi Typhon este amintit ca a taiat venele (sau le-a luat) de la picioarele lui Zeus.Este posibil ca mitul grec sa povesteasca in versiunea culturala greaca mitul lui Osiris.
Ne gasim iarasi in acest spatiu destul de larg al tuturor posibilitatilor, unde putem lansa fel de fel de presupuneri contradictorii.Eu ma gandesc totusi la ceva mai simplu: "Zmeul legat cobza si bagat intr-un "buriu", sau intr-un "butoi", este de fapt trupul imbalsamat al Faraonului, pus in sarcofag.Notiunile de buriu sau de butoi sunt mai familiare povestitorului, care nu avea corespondenta pentru cuvantul sarcofag.De altfel, chiar daca termenul ar fi fost cunoscut de povestitor, nu acelasi lucru s-ar fi intamplat cu ascultatorul care nu avea o cultura atat de performanta.
"Aripa Frumoasa" lui Reteganul, combina, cele doua modele ale basmului:Cel vetero-testamentar si cel atlant.In prima parte a basmului este vorba de motivul raptului cosmogonic, legat de intunericul de trei zile, de motivul egiptean al noptii prin cei trei zei care o reprezinta:Serila, Mezila si Zorila.Din perspectiva acestor copii nazdravani ar trebui vazut ce zeita a dat nastere noptii.Dar ea nu trebuie cautata in mod comparativ in mitologiile invecinate, ci doar in spatiul cultural al Egiptului antic.
Motivul rotilor.
Una dintre interpretarile pe care am dat-o acestor roti in care s-au prefacut eroul basmului si zmeul, era de natura cosmica.Ea pornea de la ideea ca povestitorul descria o ploaie de meteoriti,sau caderea unui bolid .La aceasta idee concurau si elementele luminoase, si sonore care insoteau fenomenul.Din nou vin si subliniez faptul ca in acea poveste in care am comentat motivul rotilor, povestitorul a substituit o intamplare mai veche si mai putin impresionanta, cu un eveniment cosmic spectacular.Ori stricarea rotilor, apare mentionata in Vechiul Testament, in Exodul, si se refera la detasamentul de care de elita a lui Faraon care intrase in apele Marii Rosii pe urmele copiilor lui Israel.
Motivul fantanii, a cuptorului si a parului care taiate cu sabia debordeaza de sange, se refera la transformarea apei din Egipt in sange.Este posibil ca acest eveniment sa nu se fi datorat  sacrificiilor, si nici proliferarii unor alge microscopice fapt care ar fi creat confuzia biblica de mai tarziu.Cred ca este vorba de revarsarea apelor Nilului, care aducea din amonte aluviuni a caror culoare rosie schimba si aspectul obisnuit al apei.Copiii lui Israel nu erau familiarizati cu asa ceva si cum sangele era ceva tabu, fiind legat de credinta, aparitia acestuia in apele nilului, a dus la exagerarea aproape cosmica a fenomenului respectiv.Motivele care urmeaza, legate de viteazul din padurea blestemata  a carui putere sta intr-o oglinda care imbatranea si lua puterile, ne aminteste de Atena si de imbatranirea lui Ulise.Urmeaza ademenirea Ilenei pe o corabie plina cu marfuri, amintind de rapirea Elenei de catre Paris.Inchiderea eroului intr-o cusca  din care Aripa Frumoasa iese, dupa ce Ileana a fermecat cusca, se refera la episodul calului Troian.
Atentie insa si la faptul ca inchiderea eroului in cusca poate fi vazuta si ca perioada de robie a copiilor lui Israel in Egipt, cusca inlocuind imaginea mormantului.De aceea pot spune ca acest basm se termina in coada de peste, putand fi in aceeasi masura ori vetero-testamentar, ori atlant.Poate ca studiul comparativ al altor basme similare ne va lumina.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2009, 08:16:09
Interesant este si basmul "Aripa Campului a lui Tuducescu.Voi insira numai motivele, fara a face porea multe comentarii asupra lor:
Motivul raptului cosmogonic=Intunericul de trei zile.
Motivul straniu al Faurului/Dumnezeu.
"Atunci pornira si cei trei frati, (cel mai mic numit Aripa Campului) cerand imparatului trei cai verzi, bani, merinde si 12 care de fier.S-au dus pana la poarta de fier, unde casa era tot de fier.Acolo era tara zmeilor.Aripa Campului, care era nazdravan, batu la poarta si chema pe nanasu-sau, faurul din casa.Dupa ce se veselira, il ruga sa faca din cele 12 care de fier un buzdugansi sa-l tina in foc."
Ne gasim in fata muntelui sacru, al lui Dumnezeu, Horeb.Faurul este Dumnezeu.Buzduganul in flacari este un simbol dublu: al stelei calauzitoare, dar si a lui Moise, a carui fata dupa fiecare intalnire cu Dumnezeu, iradia lumina intr-un mod de-a dreptul misterios, ceea ce ii uimise si chiar inspaimantase pe copiii lui Israel.Insusi Moise fusese determinat de aceasta situatie sa-si tina fata acoperita.IUubitorii povestirilor stiintifico-fantastice ar putea vedea in acest motiv folcloric, o intalire  de gradul III dintre oameni si extraterestri.Confuzia s-ar adanci cu atat mai mult cu cat se aminteste de motivul  rotilor de fier si de otel in care s-au porefacut cei doi protagonisti, infruntandu-se.Este simplu si comod sa identificam aici in locul rotilor de la carele lui Faraon, doua presupuse farfurii zburatoare.
Urmeaza motivul prefacerii apei in sange.
Motivul trecerii peste Marea Rosie:
"Faurul spuse, ca va trece peste un pod(Marea Rosie) unde sade Inima Pamantului.care hacuieste si iar strica podul acela."
Inima Pamantului, este un substitut poentru Spanul din Povestea lui Harapo Alb.Faptul ca locuieste in inima Pamantului, face din ea o creatura infernala.Cu alte cuvinte Inima Pamantului este Diavolul.Aripa Campului este trimis sa o aduca poe Fata-Ciumei, adica pe fata lui Faraon.Pe drum intalneste Omul Setea, Omul Foamea, Omul Tintila(Hicsosii sunt descrisi ca fiind niste arcasi excelenti), Omul Fugila(o ironie la adresa copiilor lui Israel?)Omul Zgriburila imbracat cu 12 cojoace sezand intre 12 stanjeni de lemne (aprinse) si care se zgriburea totusi de frig.(Imaginea insolita a lui Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul de foc care nu se mistuia.), Omul Dragostila(aluzie la inmultirea exagerata a copiilor lui Israel).
Incercarile sunt pe masura eroilor sai:
"Sa manance si sa bea peste masura omeneasca, (seceta din Egipt), sa intre intr-un cuptor infierbantat(Egiptul, dar poate sa reprezinte intalnirea lui Moise de pe Muntele Horeb, daca ne amintim de mai marii soldatului fierband in cazanele Diavolului), sa se indragosteasca cu o suta de fete si toate a doua zi dimineata sa aiba copii(aluzie la inmultirea copiilor lui Israel), apoi sa aduca apa de la fantana Leordanului.(Iordanul)
Povestitorul, face un lucru uimitor.Ne spune basmul de doua ori.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2009, 09:00:36
Nu imi dau prea bine seama ce cauta aici in "Ciclul celor trei frati," tipul "tovarasilor nazdravani, "dar se pare ca misterele spiritului omenesc sunt mai de nepatruns decat misterul basmelor.Cu atat mai mult, cu cat nu trei frati se insotesc pe parcursul aventurilor lor reale sau narative cu tovarasii nazdravani.Cel care face acest lucru, este "Un voinic inzestrat cu o mare putere(numele plural al lui Dumnezeu=El, se pronunta Elohim si inseamna, "Cei puternici".) datorita adesea nasterii sale minunate, (copil din tei(sicriul de papura in care a fost abandonat Moise) sau fiu de oaie(mama lui Iosif se numea Rahela si inseamna Mielusea)se intovaraseste cu doi (rar trei) uriasi nazdravani, numiti obisnuit Sfarma Piatra si Stramba Lemne si se-aseaza cu totii intr-o padure."
Uriasii, ar trebui sa fie numai unul, din moment ce viteazul se insoseste cu Dumnezeu.Sfarma pPiatra, este imaginea lui Dumnezeu, dar si al muntelui de piatra consacrat acestuia.Barba Cot care mananca bucatele pe pieptul uriasului se refera la om, fiinta marunta in raport de urias care mananca bucatele pe pieptul uriasului, adica pe munte.In acelasi timp, deoarece eu consider basmele din acest tip ca fiind tot vetero-testamentare, gestul mancarii ilicite a bucatelor pe pieptul muntelui aminteste de furtul merelor din Gradina Raiului.Sugestia este data de vararea barbii lui Barba Cot intr-o crapatura de "copaci", cu care uratania dispare pe lumea cealalta printr-o gaura in pamant.Ori aceasta mai implica o concluzie.Ca nu Adam si nici Eva nu sunt considerati vinovati de furt ci sarpele. In Ioan Viteazul, Ioan, inhatandu-l de barba pe omulet, o infasura in jurul unui copaci si o tintui acolo. Groapa este fantana lui Iosif in care a fost aruncat de fratii sai.Prin urmare, functia uriasilor in cadrul basmelor de acest tip, nu ramane fixa.Ea se schimba in raport de momentul legendar evocat, personajele suferind transformari continui.Daca prima oara uriasul era un munte, acum el se transforma in fratele lui Iosif.La fel si celalalt.Urmeaza motivul dublu al omorarii lui Barba Cot si al salvarii fetelor de imparat.Fat Frumos este salvat din imparatia Egiptului de o pajura careia i-a salvat puii.Iar in cadrul acestui motiv, Fat-Frumos care era Adam la inceputul basmului, a devenit Iosif pe parcurs, cand se indrepta sptre lumea cealalta, pentru ca salvand puii vulturului, a lui Dumnezeu, (copiii lui Israel ), sa devina Moise.
Basmele insirate aici, sunt:
Agheran Viteazul, Cei trei frati de cruce(amintiti-va macar un moment de inceputul baladei Miorita, unde doi sunt veri primari, iar cel mic e strainel), Omul de pe taramul cellalt, Petru Firicel, Un cot barba si o palma om, Tei Leganat, Voinic de Tei, Petre, fiul oii(Al Rahelei), Fiul vacei vrajite(vaca=cerul, ), Fiutul oii, Samanatii, s.a.m.d.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2009, 15:09:43
Ciclul celor doi frati.
S-ar putea numi si fratia fratilor gemelari.Saineanu imoarte acest ciclu in:
Tipul Dioscurii, (fratii gemeni),
Doi frati pleaca in cautarea unei femei necunoscute si unul dintre ei aude  de la niste pasari oraculare, nenorocirile care il pandesc pe fratele sau si are posibilitatea de a-l salva.Marturisirea intamplarilor destinului, va provoica impietrirea fratelui care cunoaste secretele si ulterior este inviat de sangele copilului sacrificat de fratele care traieste.
Tipul Cei doi frati de cruce,.
Fratii lasa semn de prevestire a mortii  iar unul dintre frati il salveaza pe celalalt.O alta varianta, povesteste ca flacaul pornind in cautarea unor surori, se face frate de cruce cu un alt voinic, caruia muma padurii ii luase inima.Izbutind sa-i redobandeasca inima, se casatoreste cu sora fratelui sau de cruce.Cateva basme din aceasta categorie vom gasi si in cartile de basme a lui Ionel Oprisan.Basmele din tipul Dioscurii sunt: Omul de piatra, Fat-Frumos, Cei trei frati dornici, Feciorul de imparat, Feciorul cu camasa de aur, Vilish Viteazul, Luceafarul de Ziua si Luceafarul de noapte, Seran si Dioran.
In tipul Fratilor de cruce, vom gasi mentionate urmatoarele basme:Spata Lata si Inima putreda,Iovita Fat Frumos, Fat Frumos din Lacrima, Mar si Par, Busuioc si Maghiran, Miazanoapte si shina de fier, Cei doi vanatori, Petrea Fat Frumos, Feciorul imparatului, Petrea Piperiul, Piparus Petru si Florea Inflorit, Piparus Petru, Piparus Viteazul.
Inainte de a rezuma basmele in sine, Lazar Saineanu mai face si o investigatie a unor basme asemanatoare prin continutul lor ciclului si tipurilor aratate mai inainte, pe care le gaseste in cultura altor popoare.In basmul breton, "Regele Dalmar", intalnim motivul servitorului fidel.Pe mine nu ma intereseaza cum se numeste cel de-al doilea frate sau relatiile stabilite inbtre cei doi frati in naratiunea basmului.Vreau sa directionez atentia cititorului asupra unui amanunt care apare aici:
"Una (dintre pasarile oraculare) povestea despre greutatile ce va intampina feciorul regelui si mijloacele de a le invinge:lovind  de trei ori cu un betisor , va putea trece peste o apa larga, apoi imbracat femeieste sa se infatiseze inaintea regelui ca  o amica a fiicei sale,si culcandu-se in aceeasi camera cu dansa, s-o rapeasca prin fereastra."
Cel putin primele doua motive prezentate inainte sunt vetero-testamentare, cel al betisorului/toiagului lui Moise cu care este posibila trecerea peste marea Rosie, si imbracarea baiatului in haine femeiesti, amintind de cresterea lui Moise la curtea lui Faraon, printre fetele acestuia.
Vreau sa atrag atentia inca asupra a doua motive.A pietrificarii, care apoare Biblic cand Lot si sotoa sa au parasit unul dintre cele doua orase blestemate care au fost nimicite de Sumnezeu.Privind curioasa inapoi, sotia lui Lot va fi preschimbata intr-o statuie de piatra (sau de sare).Si ultimul motiv se leaga de sacrificarea sau jertfirea copilului, pentru ca sangele acestuia sa-l invie pe fratele acuzat pe nedrept sau pe sluga credincioasa.Lucrurile nu stau asa, si am mai spus-o.Este vorba despre fluviul Nil si de incercarea de a omora pe copiii lui Israel.Apele Nilului devin rosii ca sangele, aceasta este o idee.Faraon vrea sa-i omoare pe copiii lui Israel.Aceasta este a doua idee.Cele doua idei se suprapun dar nu duc la moartea copilului ci la existenta lui in viata pe finalul povestii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 03 Noiembrie 2009, 10:42:07
Sa vedem ce este scris in basmul "Omul de piatra " a lui Ispirescu.Personal cred ca basmul este de natura atlanta, adica are corespondenta cu motive care se gasesc in legendele troyene.Fiind un apocrif popular si intr-o versiune scurta a razboiului Troyei, urmele le vom gasi in Iliada si Odiseea lui Homer.Vom judeca basmul din aceasta perspectiva.Aceasta nu-l impiedica cu nimic poe cititor sau pe exeget sa vina cu propriile lui propuneri de interpretare a mitului.
Motivul nasterii gemelare.
Este valabil daca vom considera ca este vorba de nasterea lui Menelaos si a lui Agamemnon.Totusi atrag atentia ca in ciuda acestui fapt,fratele cel istet nu este nici unul dintre cei doi, ci Ulise.
Motivul Elenei.
Privind printr-un ochean, Dafin o vede intr-un palat de aur(Troya).Elena aici, poarta numele de "doamna Chiralina".Cu aceasta ocazie, afirm ca Afin este Ulise.
Motivul vanturilor.
"Trecura pe la locuinta Crivatului, unde mama-sa, o baba zbarcita, ii indrepta la sora ei, muma Vantului Turbat, si de acolo, la Muma Vantului de Primavara,unde fura intampinati de o femeie tanara si frumoasa."
Daca asta este scris in basm, sa vedem ce este scris in Odiseea, si am sa citez din cartea lui Alexandru Mitru, Legendele Olimpului:Si pornind grecii fara frica, au ajuns intr-o insula unde  domnea pe voia sa, Eol, regele peste vanturi."(Chisinau, ed.Hyperion, 1990, pg.539)
Motivul busteanului ielelor este mai obscur, dar dat fiind ca trebuia u sa ajunga la el si sa treaca pe acesta garla de foc, gandul ma duce la Exodul sau trecerea poeste Marea Rosie.In acelasi timp, nu exclud posibilitatea ca acest bustean nazdravan sa fiue corabia lui Ulise, care s-a indreptat la povetele lui Circe vrajitoarea spre taramurile mortii, opentru a afla de la proorocul Tiresias, drumul de intoarcere acasa.
Motivul Calului Troian.
" Dupa ce va ajunge la imparatie, trebuie sa faca un cerb de aur si sa intre intr-insul, ca sa ajunga in odaia imparatesei, si sa o fure."
Motivul camasilor.
Este putin cam obscur.Se poate referi la plasa care a fost aruncata peste Agamemnon in baie pentru a-l impiedica sa riposteze si apoi va fi ucis de Clitemnestra si de varul ei.Se poate referi la panza tesuta de Penelopa ca giulgiu de ingropaciune pentru socrul sau, Laerte.Se poate referi iarasi la asedierea cetatii Atena, camasa otravita fiind de fapt, armata persana care a inconjurat cetatea, asediind-o.
La divulgarea acestor taine,cel care le dadea in vilag, trebuia sa se preschimbe intr-o stanca.Trebuie sa stiti ca insula lui Ulise, era de fapt o insula stancoasa, sau mai simplu, era o stanca.Ulise se schimba intr-o stanca, tot asa cum Leto este zidita de vie, pentru faptul ca  naste pe o insula de piatra.Ca sa invie, stanca trebuie sa fie stropita cu sange.Sa ne amintim ce au patit petitorii care nu ii dadeau pace  sotiei lui Ulise.Dar casta si credincioasa Penelopa, este in egala masura si zeita Atena, din moment ce Ulise va construi patul conjugal dintr-un maslin, ale carui radacini sunt bine infipte in pamant.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 03 Noiembrie 2009, 11:37:31
Basmul Spata-Lata si Inima putreda, a lui N.D.Popescu.
In cadrul basmului, apare motivul alaptarii copilului, pe sub talpa casei.Acest motiv a starnit interesul exegezei, dar explicatiile oferite nu au fost tocmai fericite.Inainte de a da o explicatie la ceva ce nu cunosti, ar trebui de la explicarea simbolurilor.Prima intrebare este :Cine e de fapt mama lui Spata-Lata? Este una si aceeasi cu mama legendara a lui Solomon, nu cea istorica, atentie, este mama care se poarta vitreg cu copilul ei alungandu-l de acasa.Ea nu este o mama biologica, ci insasi zeita Pamant.Ce ii spune Dumnezeu lui Moise? Ca ii va scoate pe copiii lui Israel din robia egipteana si ii va duce intr-un loc unde curge lapte si miere.Dar laptele si mierea apartin aceleeasi zeite, Mama Pamant, careia grecii ii spuneau Geea,sau Gaia , desi mai exista si varianta De(sau:ge)-Mather, ori  Demetra.La  romani referirea la zeita Mama, se facea atunci cand se vorbea de Da-geea sau Da-Chia,/cia, =Pamantul Dacilor, sau de Baba Dochia=Zeita(baba, mama) Do(Dacilor) Chia(Gaia=Pamantului.)Copilul era alaptat in mod figurat poe sub pragul casei sau pe sub talpa casei, in sensul ca el primea puterea (laptele, hrana) de la zeita Mama a Pamantului, sau a locului.
Inima Putreda este preotul Madianului, la care fuge Moise din Egipt si ii paste oile (conduce oamenii).  Daca primul si-a pierdut inima, al doilea si-o pastreaza in intalnirea cu Scorpia, care nu este altul decat Dumnezeu, pe muntrele Horeb.Amintesc din nou ca legarea focului si a celui care vine aici, desi ea este figurativa, poate fi pusa in legatura cu o cetate misterioasa dar in acelasi timp si cu misterioasele mine ale lui Solomon.Un motiv cu totul aparte este acela al cutiutei:
""Ea, (Scorpia/Dumnezeu) trebui sa-i marturiseasca unde-i inima lui Inima Putreda.(Si voinicul o afla intr-o cutiuta, de argint sub  a treia blana a putului, ingropata in nisip)."
Am fost tentat sa vad in cutiuta in care a fost ingropata inima lui Inima Putreda, mai intai, Chivotul Legii, care seamana si ea cu o cutie.Pe urma, sacralitatea locului, ma determina sa imi revizuiesc parerea si sa consider ca aici se gaseste  o necropola.Moise iesind din Egipt, a luat si osemintele lui Iosif.Sa fi fost acesta "inima" lui Inima-Putreda?Cert este ca in legatura cu Muntele lui Dumnezeu, Horeb, putem adauga cateva ipoteze interesante, neverificate insa si porin aceea fiind speculative.Le enumeram mai jos:
-Muntele Horeb, este muntele sacru al lui Dumnezeu.Lucrul acesta nu este contestat, dar este greu de identificat in mod corect locul, existand mai multe teorii biblice si profane.
-Unul dintre basme spune ca pe acest munte era o cetate.
Cetate, inseamna un loc, locuit, un loc unde exista oameni, care desfasoara o anumita activitate sociala, economica, cultuala si culturala.Sacralitatea Muntelui Sacru, va oferi scaralitate cetatii respective.Este vorba despre Ierusalim?
-Unele activitati, legate de construirea din fier a unui buzdugan, de inrosirea lui in foc, ne indreapta atentia asupra scoaterii din mine a unor metale pretioase, sau a fierului, si de prelucrarea acestora.Ideea spre care suntem impinsi se leaga de prezenta aici a minelor lui Solomon.Numai ca aceste mine par sa fie mult mai vechi de perioada in care a domnit Solomon.
-Si ultima idee, se leaga de prezenta unei necropole, ca aceea din Valea Regilor, unde sunt ingropati copiii lui Israel, putand exista o diferentiere in raport de felul in care in acele vremuri, acestia vedeau democratia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Noiembrie 2009, 08:34:44
Ciclul animalelor recunoscatoare.
Eroul indurator, cruta mai multe animale de la moarte.Recunoscatoare, animalele il ajuta la randul lor in diferite imprejurari pe erou.Basmele cuprinse aici sunt:
Rosu imparat si Alb imparat, Aleodor imparat, Imparatul pestilor, Darul sarpelui, Deli Satir,Vizor craiul serpilor, Poveste lui Pahon, Bobocel,Urga Murga, Omul care stia toate limbile si Povestea omului ce intelegea  limba dobitoacelor.Actiunea basmului, "Vizor craiul serpilor," este vetero-testamentara. Ajutand un sarpe sa inghita un cerb,eroul primeste drept rasplata pe fata imparatului serpilor, inchisa in cutia dupoa usa.Basmul reface intr-o versiune populara, povestea lui David si Solomon.Aceasta deoarece stapanul locului se indragosterste de nevasta sa, si il supune pe om unor incercari de pierzanie.Cred ca exegetul ar fi trebuit sa fie foarte atent la ce animale sunt recunoscatoare.Sarpele este Faraon, datorita ureusului care il purta pe cap si care reprezenta un sarpe.Singurul care se insoara cu fata lui Faraon in toata istoria culturala universala este regele Solomon.Totusi, in basm, accentul cade pe dragostea ilicita a regelui David pentru Bat-Seba, sotia lui Urie Hetitul.Si de aici deriva intamplarile la care este supus eroul cu intentia declarata a stapanului de a-l pierde pe erou, si a-i lua nevasta.In Povestea lui Pahon, tot din colectia Reteganul, este adusa in prim plan aceeasi perioada vetero-testamentara.Capatand de asta data margeaua vrajita, "Pahon se intoarse acasa, si facu in locul bordeiului niste curti imparatesti.Apoi trimise pe  mosneag sa-i peteasca fata imparatului.(Sunamita sau Sulamita, caruia Solomon ii va darui cel mai frumos poem de dragoste"Cantarea Cantarilor".Faptul ca si ea  da replica iubitului ei , ma face sa ma intreb daca poemul nu a fost scris cumva de amandoi.)Imparatul accepta, cu conditia ca Solomon sa ridice ceea ce in fantezia populara vor deveni:un pod de arama, o apa de argint, din ses un deal.Basmul mai introduce motivul infidelitatii sau acela al dragostei fetei lui Faraon pentru un arap, ceea ce o va determina sa fure margeaua si sa se mute cu case si iubit inapoi in Delta Nilului.Din pacate, informatiile pe care le am, nu acopera si aceasta perioada a domniei lui Solomon, asa ca nu pot spune ca lucrurile au fost anterioare sau posterioare evenimentelor povestite in Biblie, ori care este valoarea de simbol in aceasta situatie.
Urga-Murga, a lui At.M.Marienescu este si ea un basm Solomonian, din cauza motivului constructiilor.Imparatul il pune sa ridice , daca o vrea pe fiica lui de sotie :case, pod de argint si de aur, o fantana de argint cu pasari de argint.Acest tip de basme, ca si balada Broasca Roasca, ar fi stat de minune in cartea doamnei Sabina Ispas, unde si-ar fi avut cu siguranta locul de drept.Varianta macedo-romana, "Servitor pentru trei ani, trei bani,- de Cosmescu, este tot Solomoniana.Pentru a obtine fata, eroul trebuie sa construiasca:Un palat ca al imparatului, pardosit cu argint de la casa fiului sau (a femeii trimise in petit) pana la a imparatului, si alte lucruri grele, pe care flacaul le savarsi intr-o singura noapte.In Omul care stia toate limbile, a lui Cosmescu, sarpele salvat de actant dintr-un copac care ardea, este Dumnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul care nu se mistuia.Dincolo de acest episod/motiv deosebit, basmul se pierde in profan.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Noiembrie 2009, 07:34:41
Ciclul femeii perfide.
Basmele din acest ciclu, vorbesc despre infidelitatea conjugala, sau despre tradarea sentimentelor maternale.Cele trei personaje negative devin in cadrul basmului, sotia, iubita, mama sau sora eroului.Saineanu  imparte aceste basme in doua mari tipuri:
Tipul Scylla
Tipul Dalila.
Se observa aceeasi pendulare a exegetului intre cultura greaca si cea ebraica.Primul tip, are urmatoarele motive:
Eroul rapune mai multi zmei, si se aseaza in palatele acestora.Singurul supravietuitor, se indragosteste cu mama sau cu sora eroului si amandoi cauta sa prapadeasca pe binefecatorul lor.Eroul scapa din toate primejdiile si pedepseste pe femeia tradatoare.Basmele din acest tip, sunt impartite in trei clase.Le enumeram mai jos:
-Copiii vaduvului, N-aude Na vede,Busuioc si Musuioc, Baiatul mosneagului, Nea-aude Nea-vede, Striga.
-Voinicul cel fara de tata, Tatal,mama si puiul de leu,Voiniuc indflorit, Pruncul si calugarul, Petrea Voinicul si Ileana Cosantzana, Florianu,Apa vie.
-Cei trei frati imparati, Pasarea ce oua zilnic un ou de aur, Toata pasarea pe limba ei piere,
Coman Vanatorul.
In cadrul celui de-al doilea tip,Dalila, puterea eroului sta intr-un anumit obiect (sau ca urmnare a respectarii unui anumit ritual).Sotia sau iubita, ii smulge taina prin lingusiri sau prefacatorii, facandu-l sa isi piarda puterea, si transformandu-l intr-o victima.Basmele din aceasta categorie sunt urmatoarele:
-Dan si bivolii sai albi, Voinicul cel cu trei daruri, Urma Galbina si Piparus Petru, Fat-Frumos si Fata lui Rosu imparat, Lucer si Aman Catcaun, Busuioc cel frumos, Jumatate de om, In ce sta puterea.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Noiembrie 2009, 08:03:29
Este posibil, si ipoteza aceasta o pun sub semnul intrebarii, ca ciclul femeii perfide sa fie legat de motivul  Klytemnestra.Ea este cea care, la nivel de legenda antica greaca, incearca sa scape de sotul ei, omorandu-l in complicitate cu varul Egist.Motivatia in basm este data de dragoste, cea oferita de legenda este dragostea si razbunarea.Interesant este faptul ca si in basm, victima trebuie sa ramana in pielea goala:
"Apoi, ca sa mai zaboveasca, ii dadu pe rand opincile si caciula, zicand mereu acelasi cantec..."
(Copiii vaduvului... de Ispirescu.)
Sau:
"Mai zabovind, ii dadu opincile si striga iar dupa ajutor..."
(Busuioc si Musuioc de Stancescu.)
Interesant la acest motiv, este faptul ca in afara de sugestia omorarii lui Agamemnon la intoarcerea acasa, in momentul cand face baie, potrivit uneia dintre versiuni, motivul dezbracarii il regasim si in Scufita Rosie, cu trimitere la unul dintre cele mai vechi poeme ale umanitatii, numai ca ideea se lega aici de intrarea pe taramul mortilor fara haine.Ne nastem goi, tot asa ne intoarcem si in lumea cealalta.
In varianta Busuioc si Musuioc a lui Stancescu, mai apare si motivul Iphigenia.Pe motivul ramanerii fetei gravide, ea este dusa in padure cu intentia de a fi sacrificata.Este ceea ce sugeram la un moment dat, intr-unul dintre comentariile anterioare, referindu-ne la moralitatea lui Agamemnon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Noiembrie 2009, 21:33:18
Ciclul mamei vitrege.
Ciclul mamei vitrege, cuprinde patru tipuri:
-Tipul Holle.
Mama vitrega, face din fata uncheasului roaba casei, dar bunatatea ei ii rezerva un mare noroc, pe cand fata cea rea si lenesa a babei, este lovita de nenorocire.Basmele cuprinse aici sunt:Fata mosului si fata babei, Fata mosului cea cuminte, Santa Vineri, Rasplata Sf.Sambete, Fata babei si fata mosului, Draga mamei si fata tatei, Vampiru, Talerush, Vaca Neagra, Fa-ma Doamne cu noroc, Candu-i omul cu noroc, Firicel Petru, Legenda vulturilor.
-Tipul Cenusereasa.
Fata oropsita in bucatarie, se arata in doua randuri in haine mandre la petrecerile imparatesti, a treia oara, pierzand un pantof, feciorul de imparat o descopera si o ia de sotie.Basmele care sunt grupate aici, sunt urmatoarele:
Pipelcutza, Zana Muntilor, Fata babei si fata mosneagului, Porumbii Ilenei Cosanzenei, Cenusotca, Petru Cenusotca.
-Tipul Phryxos.
Copiii fug dinaintea mamei vitrege si baiatul se preface intr-un cerb, dar in cele din urma revine la forma primitiva.Basmele care apartin acestui tip, sunt urmatoarele:
Cerbul de aur, Cerbul cu leaganul de matase, Cerbul si imparateasa, Cerbul, Cerbul fratele unei fete, Cei doi baieti parasiti, Mama vitrega, Legenda cucului, Legenda prepelitei.
-Tipul Rodiei.
Mama, de obicei cea vitrega, unelteste moartea fiicei ei, mai frumoasa decat dansa, dar fata este inviata de un fecior de imparat, si mama vitrega sfarseste prin a fi pedepsita.Basmele mentionate sunt:
Oglinda vrajita, Naramza, Cine-i mai frumoasa, Florita din codru, Mama cea rea, Rodia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Noiembrie 2009, 22:03:59
Sa vedem ce este scris in basmul:Fata mosului si fata babei, a lui Ispirescu:
Gasim in cadrul basmului, motivul vetero-testamentar a lui Dumnnezeu vorbindu-i lui Moise din rugul de flacari:
"Cand se trezi fata gasi focul stins, se urca pe bordei si de acolo, zari o luminita.Luandu-se dupa acea zare, ajunse la niste unchiasi (erau Dumnezeu si Sfantul Petru)care se incalzeau la foc."Aici Dumnezeu o binecuvanteaza pe fata :"Pe unde vei calca tu fetico, sa rasara numai busuioc si lamaita, parul sa ti se faca ca beteala si cand te vei pieptana, sa cada margaritare."
Cunoscand valoarea simbolului, stim in ce categorie ar trebui sa intre in mod normal basmul.Mama cea vitrega este zeita Mama, sau zeita Pamant, care fata de unii dintre copiii ei se dovedeste a fi vitrega.
In Fata mosului cea cuminte a lui Ispirescu, gradina paraginita este de fapt Delta Nilului.Sfanta Vinere este stapana animalelor, /Dumnezeu.Raul plin cu lazi care trece prin fata casei, este Marea Rosie.Interesant mi se par obiectelke care sunt ascunse in ladita modesta culeasa de fata cea vrednica din apa, amintind de obiectele furate de la Egipteni de catre copiii lui Israel:
"Acasa deschise cutia si gasi inauntru: margaritare, pietre nestemate, margele, iie numai cu fluturi de aur si catrinte de matase."In basmul lui Sbiera, Draga mamei si fata tatei, fata mosneagului scapa ghemul cu tortul intr-un parau.In Vampiru, a lui Weigand, "Dupa sfatul animalelor, fata-l trimise pe acesta s-aduca o lada cu bani si una cu haine."Este exact ce se intampla la inceputul Exodului, inainte ca israelitii sa paraseasca Egiptul.
In Talerush a lui Ispirescu, vom intalni visele lui Faraon.Taurul gras si taurul slab.Cornul cu animale, reface in plan simbolic, imaginea deltei, iar animalele nenumarate sunt turmele regilor pastori.Juruinta, se refera  la fratele ramas acasa.Motivul final cu Dumnezeu ca o paine asezat pe masa  si povestea cu snopii se refera la inceputul povestii lui Iosif cand acesta le povesteste fratilor visul sau cu snopii de grau care se inchinau snopului sau.Acest vis, i-a facut pe fratii sai sa crape de ciuda, iar in basm, moartea este mutata in planul real, balaurul crapand de-a binelea.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Noiembrie 2009, 09:15:55
Foarte interesant mi s-a parut basmul: Vaca neagra a lui Stancescu, deoarece ofera oi explicatie neasteptata pentru simbolul "vacii" despre care am vorbit mai inainte.Motivul mamei transformate in vaca, se leaga de ceea ce a promis Dumnezeu lui Moise:Am sa va dau un tinut in care curge lapte si miere.
Observati aceasta trecere gradata a mamei, in vaca neagra, ca urmare a unui legamant neefectuat: Cine nu ispraveste caierul de lana, sa gaseasca pe mama-sa acasa transformata in vaca neagra.Descoperita de fata cea lenesa ca fata era hranita de vaca neagra, aceasta ii spune mamei sale si mama vitrega  insista pe langa barbatul ei ca vaca neagra sa fie omorata.Ori aici se mai intampla un fapt curios.Nu faptul ca vaca neagra a fost omorata este important, ci faptul ca oasele mamei-vaca sunt ingropate in pamant.In felul acesta, putem ajunge la concluzia ca sacralitatea vacii s-a transmis pamantului, sau ca insusi pamantul este considerat ca fiind vaca sacra, cea care da laptele si mierea asa cum ii vorbea Dumnezeu lui Moise.Fata cea harnica, continua sa vina la mormantul maica-sei(sa ne amintim de inhumarile boului sacru in Egiptul antic si de faptul ca atunci cad Moise era urcat pe Munte, copiii lui Israel facusera un bou din aurul si argintul furat de la egipteni.), sa se vaite de nenorocirile care au lovit-o:
"Ea se duse la mormantul ma-sei si-i spuse mahnirea-i.Abia ispravi si auzi glasul ma-sei din pamant care o sfatui..."
Ceea ce vedem in fata ochilor este Mama, Mama zeita, care are cateva reprezentari iconice:
Mama, vazuta ca o femeie, probabil cu cateva trasaturi puternic reliefate, soldurile mari, sexul masiv, sanii hiperdezvoltati sau posedand nenumarati sani, ori avand alaturi de dansa, un baietel sau o fetita.
Mai apare aici motivul secetei:Fata este acoperita cu cenusa si apoi ascunsa sub pat.De asemeni motivul Polyphem, sau al orbirii, corespunzator intunericului de trei zile.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Noiembrie 2009, 09:48:25
Pipelcutza de Popescu.
S-a observat inca de la inceputul acestor comentarii, ca exista un fir standard, un model care este respectat de povestitor.Mama buna moare(Si intr-adevar, Rahela moare la nasterea lui Iosif), iar mama vitrega(Pamantul), il alunga poe baiat sau pe fata de acasa, sub diferite motive.Nu motivele sunt importante ci faptul ca eroul sau eroina, trebuie sa plece de acasa.Ori aceasta caracteristica, este specifica regilor pastori.Ce ibntalneste Iosif in calea lui?O fantana.Ce intalneste Harap-Alb in calea lui? O fantana.Unde duce ciobanul cel mititel oile in vreme ce fratii lui ii fac legea?La izvoare sau la izvor, deci tot la o fantana.Ce face Pipelcutza? "...dupa sfatul unei vaduve batrane, se  duse de se baga fata in casa la Sfanta Luni."Ori  atentie:"Pe drum slei si drese un putz."Nu face nimic altceva.Nu arunca cu pietre in luna, nu poescuieste hipopotami sau crocodili poe Nil, ci pur si simplu, "sleieste si drege un putz."Din o mie sau un milion de alte posibilitati, ea se hotaraste sa faca numai acest lucru.Sa fie de vina numai imaginatia povestitorului, sau aici mai este vorba de ceva care ne scapa?Pe urma lipeste un cuptor, curata un par de omizi, leaga rana unui corb, si ajuns la sfanta, corbul o invata sa potriveasca mancarea pentru pasari.In alte basme, se vorbeste nu numai despre pasari, ci despre tot felul de animale.Incepand de la fantana lui Iosif incolo, povestitorul vorbeste numai despre Egipt.Cuptorul este Egiptul.Parul, este arborele vietii, este semintia lui Israel, iar curatirea lui de omizi, are o cu totul alta explicatie filozofica decat aceea care se acorda in mod obisnuit.Si nu este numai o singura explicatie, ci sunt mai multe decat ne putem noi inchipui.Animalele de la curte Sfintei, sunt Zeii Egiptului.Pentru ca dupa potop, aici au fugit zeii si s-au preschimbat in animale.Fata invata sa le potriveasca bucatele, adica sa le cunoasca si sa le respecte ritualurile.Daca gasiti vreun comentariu legat despre un astfel de basm, cititi si minunati-va de aberatiile care sunt scrise acolo.Lada cu zestre, este cea cu care israelitii se intorc din Egipt.Urmeaza  acum Exodul.Fata participa la serbarile sau balurile de la palat, dar la miezul noptii, fuge.Tocmai aceasta fuga reprezinta simbolul Exodului.Este bine insa ca cititorul sa urmareasca si explicatiile din perspectiva atlanta, deoarece unele lucruri sau intamplari se potrivesc in egala masura si intr-o parte si in cealalta, atata timp cat nu exista un motiv folcloric mai specific.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Noiembrie 2009, 09:58:13
Pentru ca tot suntem la Ciclul mamei vitrege, am sa vorbesc despre doua basme :Cenusotca a lui Mera si Petru Cenusotca a lui Francu.Ceea ce incerc sa fac este sa ma transpun in mintea povestitorului si sa ii ghicesc sau sa ii inteleg simbolurile folosite in basm.Lucrul acesta l-am mai afirmat si alta data.Revin insa asupra lui, deoarece vor apare unele diferente de interpretare a textelor.Incerc de fiecare data sa ma apropii de adevar, de unde si micile oscilatii ope care o sa le observati in momentul tratarii/interpretarii materialului documentar.La Mera, citim:
"Un om avea trei feciori."
Cand un basm incepe cu cu formularea "un om avea trei feciori", prima intrebare care ne-o punem in mod firesc, este, de ce acest om nu avea doi feciori, unul singur sau mai multi?Problema este simpla.Daca basmul mentioneaza numai doi feciori, nu putem sa mai vorbim despre fratii lui Iosif ci de fratele acestuia.Folosirea pluralului pentru frate, incepe de la numarul doi in sus.Nu pot sa am frati decat daca numarul lor este minim de doi, sau este un numar mai mare decat acest numar.In anumite situatii, numarul trei apartine divinitatii, fie ca acesti frati apartin unei divinitati sunt legati religios de aceasta divinitate, de acest Dumnezeu, fie ca numarul trei este o reprezentare a divinitatii sub trei forme diferite.Am vazut ca egiptenii, aveau pentru zi, sau pentru imaginea soarelui in trei momente diferite ale zilei, trei denumiri separate.Acelasi lucru se va intampla si in ce priveste impartirea noptii.Religia crestina, va face transferul  acestor trei momente solare diurne, redefinindu-l intr-un fel pe Dumnezeu.Din aceasta cauza, il vom intalni pe Dumnezeu Tatal, pe Dumnezeu Fiul si pe Sfantul Duh.Daca este sa vedem care parte a zilei ii corespunde lui Dumnezeu, putem apela la logica si sa consideram ca lucrurile stau in felul urmator:Dimineata cand soarele rasare, este Dumnezeu Fiul, cand ajunge la amiaza, este Dumnezeu Tatal, iar cand ajunge la apus, este Dumnezeu Duhul, sau Sfantul Duh.
"Cel mai mic, natantoc si nespalat, sedea toata ziua in gura cuptorului , ingropat in cenusa, incat era colbait ca racul."
Aceeasi imagine apare si in basmul lui Francu:
"...din care al  treilea nu platea doi bani si fusese numit dupa firea lui, Petru Cenusotca, pentru ca tot in gura cuptorului sedea, si ziulica intreaga o petrecea cernand la cenusa, si jucandu-se  cu carbuni."
Punctul de vedere al povestitorului, este acela egiptean.Este modul cum egiptenii vedeau popoarele invecinate, mai ales cele care se gaseau in nord-estul tarii lor.Este punctul de vedere al unei tari civilizate,fata de ceea ce se gasea dincolo de granitele sale.In acelasi timp, cenusa, nu se refera doar la nivelul de organizare sociala, a acestor popoare invecinate, ci si la seceta care bantuia lumea antica la un moment dat.La fel, cuptorul, poate fi vazut nu numai ca imaginea vetrei stramosesti, apartinand acelui neam salbatic care nu beneficia de avantajele civilizatiei.El poate fi interpretat ca fiind Egiptul.Acest popor, reprezentat simbolic prin Cenusotca, sau Petru Cenusotca(pentru ca traia intr-un tinut pietros),se juca in cenusa la gura cuptorului, adica undeva la intrarea in Egipt.
Intamplarea cu campul calcat de herghelia de cai,suntem tentati sa o punem in spatiul cultural al acestui popor reprezentat de Cenusotca.Asta pentru ca vedem holda, ca apartinandu-le lor.Furtul,(vazut ca o incursiune de prada din partea egiptenilor) ar justifica la un moment dat motivul sau replica ripostei, adica a patrunderii hicsosilor in Egipt.Confuzia, s-ar datora  liniaritatii procesului de gandire.In realitate, hicsosii sunt cei care vor navali in Egipt,pentru a cauta bunuri si hrana, atat pentru ei, cat si pentru animalele lor.Faptul ca lucrurile stau astfel, este si urmatoarea formulare:
"In acea tara domnea Imparatul Verde."Dar tot un Imparat Verde, domnea si in Povestea lui Harap-Alb.Cei doi imparati, nu domnesc in mod intamplator peste tarile lor verzi, ci pentru ca Egiptul fiind o tara deltaica isi pastrase forta de a produce recolte, in conditiile in care celelalte tari vecine erau pustiite de seceta.La Mera, basmul continua liniar.Imparatul isi da fata de sotie aceluia care poate sari cu calul pana la coroana de aur si pietre scumpe, pusa in varful unui turn.Cenusotca o ia, este ulterior descoperit si se insoara cu fata lui Faraon.Ramane la latitudinea cititorului sa descopere ce reprezinta motivul turnului si al coroanei.Varianta lui Francu, este foarte interesanta.Cenusotca, apuca pe drumul din mijloc si ajunge intr-o padure(sa fie imaginea deltei cu papura si trestii substituita de catre povestitor cu ceva care este mai cunoscut in mediul sau cultural?), unde intalneste un mosneag:fie imaginea lui Dumnezeu, fie poe aceea a lui Faraon.Acesta il indrepta la sfanta Luni.(Sfanta Luni este de fapt sfanta Luna si se leaga de zeitatile noptii ale Egiptului antic.Este posibil ca ea sau o zeitate colaterala sa se regaseasca si in imaginea fetei care va apare aproape imediat, ca fata a lui Faraon dar si ca preoteasa a zaitei respective).
"Ea-i arata un palat minunat si-i spuse sa intre porin 12 usi, la a 13-a, gasind o fata neagra(?!),sa ramaie acolo trei nopti, si orice i s-ar intampla sa nu zica alta fara "cu Dumnezeu".
Avem aici mai multe piste de urmat:
-Fata este sotia lui Solomon.
-Fata este sotia lui Iosif.
-Ceea ce se intampla in acel templu sau piramida(mormant), este un act de initiere  religioasa, pentru a deveni preot sau o incercare a curajului.Finalul basmului cu motivul celor trei daruri si acela cu nuntasi la masa, il regasim in Odiseea.
Cu toate acestea, ma intreb daca nu cumva basmul lui Francu nu este Solomonian, iar fecioara cea neagra nu este Sulamita sau Sunamita despre care vorbeste istoria si legenda.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Noiembrie 2009, 17:18:35
Foarte interesant mi s-a parut basmul lui S.Fl.Marian, "Legenda Cucului".Continutul rezumat al basmului este urmatorul:
"Un om care avea doi copii, un baiat si o fetita, murindu-i sotia, se insoara a doua oara cu o femeie care este foarte rea.Aceasta incerca prin toate felurile sa scape de cei doi copii.Abandonati in padure, copiii revin pe urma de cenusa.Vazand ca nu poate sa se debaraseze de copii, mastera se hotaraste si il omora pe baiat fara nici-o remuscare apoi il dete sa fie facut mancare gatita de fata, pentru tatal lor.Fata ascunse inima copilului intr-o scorbura si dupa ce tatal il manca impreuna cu mastioanea, pe fratele sau, fata lua oasele si le ascunse tot intr-o scorbura.Intr-o dimineata iesi din acea scorbura o pasare cu pene sure, care se urca pe creanga unui copac de unde incepu sa cante.Mastioanea vrand sa arunce cu un drob de sare dupa pasare, drobul ii cazu in cap si o omora.Iar baiatul prefacut in cuc, ramase asa pentru totdeauna."
Tributar la randul meu culturii grecesti, primul gand care mi-a venit in minte, a fost cuvantul:Lykaon.Dictionarul de Mitologie Generala, vorbeste astfel despre Lykaon:
"Personaj fabulistic (?!) din mitologia greaca: Gazduind pe Zeus si hranindu-l cu carne de om, a fost prefacut drept pedeapsa in lup.( Lykos).Acest mit moral e povestit in variante apropiate de Eratosthenes, Clement Alexandrinul, si Ovidius in Metamorfoze.
Lykaon se lauda ca Zeus il viziteaza uneori ca simplu drumet, iar odata, anuntand ca marele zeu ii va fi oaspete,spre a fi sigur ca acel drumet nu va fi altul, ii pune perspicacitatea divina la incercare, amestecand intre carnurile de sacrificiu si ospat, si carnea unui copil ucis anume.Chiar atunci s-a starnit o furtuna si participantii la omorarea copilului au au pierit lovit de trasnet care era simbolul lui Zeus.Regele insusi va fi transformat in lup.Unii autori si filozofi greci au atribuit lui Lykaon, chiar potopul lui Deukalyon."
Acesta a fost gandul care mi-a venit in minte si m-a determinat sa iau in seama si legenda corespunzatoare.Legenda, a avut scopul moral de a limita sacrificiile umane care incepusera sa fie practicate pe o scara destul de mare, copiate fiind dupa fenicieni.Putem sa ne oprim aici si toata lumea va fi multumita.Ori aici este vorba de cu totul altceva.Mitul grec al lui Lykaon este un imprumut egiptean , si acolo este povestit intamplarea cu Moise.Copilul este Moise.Lykaon este nu neaparat numele Faraonului ci a mastii pe care o purta cand facea astfel de sacrificii rituale si arunca copiii lui Israel in apele Nilului.Fiind vorba de masa pe care i-o pregatea astfel lui Zeus/de fapt, Dumnezeul ebraic.De aceea mastera omoara numai baiatul in basm, si fata scapa.Ori fata ascunde inima copilului si oasele lui intr-o scorbura a unui copac, care este de fapt imaginea sicriasului de papura in care se gaseau intr-adevar inima si oasele lui Moise.Imaginea cucului, care este singur si calatoreste, este cea a copiilor lui Israel.Dvs. poate credeti ca toate se petrec la voia intamplarii.Nu este adevarat.Ceea ce incerc eu sa fac, este sa va conving de contrariu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Noiembrie 2009, 08:50:32
Foarte derutante sunt basmele din tipul Phryxos, acelea in care baiatul bea in padure apa dintr-o urma de cerb si se metamorfozeaza in animalulul respectiv, iar sora se casatoreste cu un imparat.Singura legatura dintre baiat si Moise, ar fi apa care apare ca un numitor comun.Inteleg iarasi de ce craiasa cea vitrega vrea sa omoare baiatul, dar nu inteleg semnificatia simbolica a cerbului in care s-0a metamorfozat baiatul.Exista porobabilitatea ca Exodul Biblic sa fie reprezentat in cadrul basmului, prin aruncarea fetei in helesteu:
"In vremea aceea, cerbul gemea intr-una venind la helesteu(miscarea cerbului catre apa reprezinta de fapt Exodul), si afland boierul cele intamplate, porunci sa dea drumul apei din Helesteu(Moise intinzand toiagul sacru catre Marea Rosie) si pe fund afla poe cucoana supta de apa , dar vie."(Si copiii lui Israel trecura peste Marea Rosie ca pe uscat.)
Motivul "Celei mai frumoase", din basmele tipului "Rodia", sunt Atlante.Este suficient sa ne amintim doua lucruri, si anume:
-Ca motivul apare in Grecia antica si se refera la cele trei zeite:Hera, Afrodita si Atena, care aflandu-se in aceasta dilema legata de frumusete, vor apela la judecata lui Zeus si apoi la aceea a lui Paris, fiul regelui Troyei, POriam si al reginei Hecab.Ca sa castige concursul, Afrodita ii promite lui Paris sa i-o dea pe cea mai frumoasa femeie a acelor timpuri, Helena.De fapt, Afrodita face cu totul altceva.Isi declina frumusetea, atragandu-i printului troian atentia asupra cetatii Atena si a zeitei acestei cetati.
Dar la inceput, dilema aceasta este aruncata de marul de aur al zeitei Eris, pe care scria"Celei mai frumoase".
Recunoasterea frumusetii, dadea nastere unei situatii neobisnuite: Razboiul.Fata este mai frumoasa decat mastera sau decat mama ei.Atena este mai frumoasa decat Babilonul persan, ceea ce in conditiile istorice de atunci, starneste gelozia, ori zgandare trufia regala a lui Darius si a lui Xerxe.In basmele acestui tip, apare si sacrificarea Ifigeniei,dar in basm, sacrificiul este mai mult simulat.Incercarile repetate de a o omora pe fata in coliba din padure, reprezinta asediul la care este supus cetatea Troya sau Atena. In unele variante apare Braul reginei amazoanelor Hypolita sau braul Brunhildei, cu care au de-a face atat Herkules cat si Sigurd.Braul este cand pestrit, pentru ca armata invadatoare este alcatuita din mai multe semintii, cand este de piatra, pentru ca povestitorul se refera la zidurile care inconjoara cetatea.Cand acest brau este de fier, se refera tot la armata cotropitoare, imbracata in armurile razboiului si cu armamentul corespunzator din dotare.Acest  tip, ar trebui sa fie grupat in cadrul basmelor atlante, alaturi de tipul:Amor si Psyche(Ciclul parasirilor sau om-animal, ), cat si de ciclul Fecioarei razboinice (sau al amazoanelor.)Si evident alaturi de toate basmele cu un continut similar si care reprezinta apocrife ale celor doua mari poeme universale, Iliada si Odiseea, a lui Homer.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Noiembrie 2009, 10:11:46
Ciclul petirilor, lui Saineanu, este impartit de exeget in doua tipuri:
-Tipul Edip, sau al enigmelor si are urmatoarele intamplari:
Petitorii isi risca viata pentru fata imparatului, care le pune una sau mai multe ghicitori anevoioase.Dupa ce s-au prapadit o multime de tineri, Fat-Frumos afla dezlegarea ghicitorilor, si se casatoreste cu domnita.Basmele mentionate aici, sunt:
Ciobanasul cel istet, Un mort a omorat doi, Povestea unei fete de imparat, Pielea de purice.
-Tipul Enomaos sau al sarcinilor, cu urmatoarele poeripetii:
Fata imparatului sau tatal ei, impune petitorilor sarcini grele.Dupa ce multi si-au pierdut viata, Fat-Frumos izbuteste sa le indeplineasca castigand in acest fel rasplata promisa.Basmele care alcatuiesc acest tip sunt urmatoarele:
Fata cu trei petitori, Basmul cu oglinzile si covorul, A cui sa fie fata cea frumoasa? , Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat, Fata Rumpe-Haine, Dracul in butie,Fata de imparat si porcarul.
Accentul pe care il pune exegetul, este de fapt o marturisire de credinta, care se leaga aproape in totalitate de mitologia greaca.Departe de mine gandul de a contesta uriasa influenta pe care aceasta mitologie si in general cultura, a lasat-o asupra culturii noastre romanesti, asupra folclorului nostru.Repet faptul ca munca exegetului a fost de-a dreptul titanica.Ori vastitatea informatiei, metoda de lucru folosita, a creat un monument maret care apartine patrimoniului nostru national cultural  si trebuie respectat ca atare.Dar suntem oameni si din acest motiv, suntem supusi greselii.Aceasta nu inseamna ca eu nu pot gresi la randul meu.De aceea spun ca teoriile nu sunt batute in cuie si ca cercetarea nu inceteaza, oricat de seducatoare ar fi interpretarile prezentate de exegeza la un moment dat pe marginea materialului faptic.Se intampla sa trecem de sute de ori pe langa un colt de strada si  lucrurile sa ni se para atat de firesti, incat povestind acest episod, sa omitem existenta masinii parcate acolo, si careia nu-i acordam atentia cuvenita pentru ca in subiectivismul nostru, acest detaliu se topeste in imaginea generala, devenind invizibil.Suntem subiectivi.Cu cat iubim mai tare un lucru, devenim si mai subiectivi.Ne implicam emotional si atunci incepem sa vedem lucrurile nu in modul  obiectiv asa cum sunt ele, ci din perspectiva propriilor noastre emotii modificand realitatea  potrivit dorintelor noastre.Incepem sa vorbim tare, incercand sa acoperim celelalte glasuri care ne zgandara sau ne deranjeaza.
Saineanu, are dreptate cand spune:(pg.498):
"In antichitate, dezlegarea enigmelor e legata de numele lui Edip, a carui tragica soarta, apartine aiurea."
Dreptatea lui Saineanu, are insa o valoare relativa, in masura in care se refera numai la cultura si respectiv civilizatia greaca.Pentru ca mult inainte de Edip, cel care va face acest lucru, spunand visele fratilor lui, si apoi deslusind visele lui Faraon, va fi  biblicul Iosif.Acolo Sfinxul este Dumnezeu iar Edip este Iosif.Si se mai intampla ceva care nu ne spune nici un text.Trebuie sa ai o minte extraordinar de ascutita sa poti intelege mesajele simbolice ale lui Dumnezeu.Ori aceasta putere de patrunde a intelesurilor, te apropie si chiar te identifica cu Dumnezeu.Iosif nu ar fi putut sa inteleaga visele lui Faraon daca  Dumnezeu nu ar fi existat intr-insul.Moise nu ar fi putut sa faca miracolele descrise in Biblie, daca  Dumnezeu n-ar fi fost cu el, contopindu-se la un moment dat cu leaderul spiritual al copiilor lui Israel.
V-am aratat o alternativa la cele scrise de Saineanu, si am deschis aceasta portita catre necunoscut, pentru ca noi cunoastem povestea lui Edip din perspectiva greaca.Grecii ne povestesc un mit.Dar cat din acest mit apartine grecilor?L-am gasit pe Achile la egipteni, pe Lykaon tot in acest spatiu cultural ,am gasit o serie intreaga de mituri povestite de greci, dar multe dintre acestea nu au facut decat sa reia sub o forma apocrifa, mituri si istorii egiptene si ebraice.Suntem racordati la istoria  si cultura universala, aceasta ne da dreptul sa consideram  ca o parte din intamplarile povestite, apartin si istoriei noastre.Este acea istorie care se intinde cu mult dincolo de cultura si istoria acestor pamanturi, acel "Ille tempore" despre care  ne vorbea Mircea Eliade in Istoria Religiilor si nu numai.
Pana cand nu vom vedea ce este de fapt cu mitul lui Edip, afilierea basmelor la acest tip, ramane aici sub semnul intrebarii.Urmarind ceea ce a scris Lazar Saineanu in Ciclul petirilor, imi vine in minte intoarcerea acasa a lui Ulise.Eu cred ca aici se gaseste cheia acestui ciclu, in Odiseea lui Homer.Dar trebuie sa fim atenti la un lucru.Nu tot ce seamana poate fi identificat cu Odiseea.Pentru ca povestitorii au limba fermecata a sirenelor si ne ispitesc in labirint, de unde nu putem iesi fara firul Ariadnei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Noiembrie 2009, 11:30:38
Piele de purice a lui Cosmescu, este un basm vetero-testamentar.Prin urmare, este un basm atipic pentru clasificarea facuta de catre Saineanu.Si sa va spun de ce.In timp ce citeam disperat si cautam solutia basmului, am dat de motivul Marii Rosii si mi-a venit inima la loc.
"Si tocmai cand erau departe(copiii lui Israel),se trezi Necuratul (Faraon) si se lua cu toti dracii (cu toata armata egipteana ) dupa dansii.Cand era sa fie ajunsi, unul dede cu toiagul in pamant(Moise) si se facu un lac mare.( Marea Rosie).Unii din draci crapara ( detasamentul de care a lui Faraon ) iar capetenia lor, cu cei scapati, se luara iarasi  dupa ei.(Este singurul loc in care apare in basme aceasta mentiune.Majoritatea basmelor opresc urmarirea copiilor lui Israel de catre Faraon la Marea Rosie.)"
In basm mai apare un motiv neasteptat, care poate sugera existenta unei necropole, asa cum am spus si in alte parti.Dar la fel de bine poate sugera si cu totul altceva.Spre exemplu cetatea in care se vor inchide cei care au fugit din Egipt si au fost omorati de catre Faraon:
"Cand era sa fie din nou ajunsi, al patrulea dede cu buzduganul intr-o pestera, ea se deschise si dupa ce inbtrara cu totii, se inchise iarasi.Necuratul cu ai sai sedea afara asteptand."(pg.502).
Observati ca Saineanu, nu este constant in alegerile pe care le face.Acelasi lucru se intampla si in cazul celui de-al doilea tip, "Enomaos":
In basmul neogrec Domnita ascunsa sub pamant, (Hahn,13),un imparat pune un mester sa-i cladeasca sub pamant un palat mare (Labirintul) unde baga pe fie-sasi face cunoscut ca o va da dupa cel care va fi in stare sa o gaseasca (imparatul omorase pe mester ) iar cine nu va putea isi va pierde capul.Dupa ce pierira o multime de tineri, un flacau reusi sa o afle, introdus de insusi imparatul care duse fiicei sale un miel cu lana de aur imprumutat de la un pastor(si in acel miel se gasea flacaul). Dupa ce-l indragi fata, flacaul trebui sa o recunoasca intre mai multe rate in care imparatul prefacuse pe Domnita  cu roabele sale si apoi o lua de sotie."
Daca ar fi dupa mine, mitul labirintului ar trebui rescris, si in acelasi timp si scena din Odiseea cu Polyfem sau aceea a calului troian. Dar din acestea trei doar una singura este cea adevarata.Ori pentru asta trebuie sa tinem cont cine spune basmul, pentru ca o anumita perspectiva actioneaza asupra simbolurilor initiale si le modifica substantial facandu-le de nerecunoscut.Iarasi cu acest basm, deschid o poarta cat sa zareasca un pic ochiul dincolo de ea, si ma cutremur de frumusetile pe care le banui, adevarate comori care pot face deliciul exegetului care s-ar ocupa de acest studiu.In sinea mea, ma rog lui Dumnezeu, ca printre cititorii mei necunoscuti sa se numere si fiul capabil sa ma urmeze.
Basmul neogrec "Vanatorul si oglinda atotvazatoare", este basmul animalelor recunoscatoare care il ajuta pe flacau sa se ascunda in locurile cele mai neasteptate.Ascunderea lui Fat-Frumos pe fundul apei se refera la trecerea peste Marea Rosie ca pe uscat.In "Pastorasul nevazut", cele douasprezece fete de imparat care isi rupeau incaltarile noaptea dansand, exista din nou motivul stancii pe care l-am intalnit mai inainte:
"Zburand cu totii, trecura prin paduri de arama, de argint si de aur, (pastorasul baga in ranita  o cupa de arama si o frunza de arama, )si ajunsera la o stanca foarte mare.Lovita de duh cu o varga, se facu o crapatura, pe unde intrara.Acolo dedera peste un mandru palat unde fura intampinati de 12 Feti-Frumosi.Dupa ce jucara diferite jocuri, insotite de o muzica maiastra, se intoarsera."
Nu pot spune aici ca este Muntele Horeb.Totusi, Moise va lovi cu toiagul sau sacru stanca Horebului din care va tasni apa.Ori ca sa tasneasca apa, trebuie ca in stanca sa existe o crapatura.Ceea ce zugraveste povestitorul aici, si numai acest lucru este valabil, este interiorul unei necropole.Este una asemanatoare cu cea din balada Toma Alimosh.Este una asemanatoare cu cele descrise de George Denis in Civilizatia Etrusca.Ceea ce cititorul vede plin de miscare si de exuberanta vietii, sunt picturile, sau iconografia reprezentata pe peretii interiori ai acelei pesteri.Si daca intuitia nu ma insala(dar ea ma va insela in mod sigur de data asta)este mormantul din stanca  a sotiei lui Mykerinos, pe care grecii l-au transformat prin omisiunea unei parti a numelui in Mynos, si au transformat-o pe Pasifae, intr-o creatura monstruoasa( din cauza ca incalca tabuurile moralei noastre crestine, dar fara sa se cunoasca valoarea simbolului folosit)care a devenit metresa sau amanta unui taur.
Va trebui sa acordam insa credit si perspectivei grecesti a basmului.Pentru ca dansul in unele variante se savarseste pe sabii si cutite, amintind mai degraba de un conflict armat decat de un joc de societate.Interpretariele textului, sunt legate nu de scrierea vaga care este citita la modul grosier, ci de detaliu.Intelegerea corecta a detaliului, seamana cu o faclie care luminand puternic, iti dezleaga intelesul obiectelor ce se gasesc in intuneric.
Perspectiva homerica propusa de mine, se refera la intoarcerea lui Ulise la casele lui.Stanca despre care aminteam inainte este insula Itaka.Obiectele culese pe drum si ascunse in ranita sa din spate, sunt darurile feacilor.Eroul ajunge invizibil la propriile sale case si nu este recunoscut de nimeni.Abia cand incepe sa vorbeasca de semnele cunoscute doar de Penelopa, este recunoscut de catre sotia sa cea cuminte.Iar in ce priveste moartea fiilor de imparati ea apare in amanuntime descrisa in capitolele finale ale Odiseeii lui Homer.Si iarasi despre apocrifele Odiseii din basme si din celelalte productii folclorice, s-ar putea scrie o carte interesanta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Noiembrie 2009, 12:24:57
Ciclul Fatalitatii.
Este impartit si el in doua tipuri.
-Tipul Moira,Lazar Saineanu, aratand ca un rol important joaca in basme, Zanele Destinului sau Ursitoarele, care vin in casa noului nascut a treia zi de la nastere si ii ursesc viata de care va avea parte.Basmul aratat aici se numeste Aflatul si apartine colectiei lui Reteganul.
-Al doilea tip este Nemesis, sau a Dreptatii Divine.
Aici sunt enumerate mai multe basme:
Fata cu pieze rele, Povestea norocului, Gaina neagra, Cine cauta gaseste, Ioan Pripila, Soarele Dumnezeu, Dreptatea si Strambatatea, Nu fa rau fratelui tau, Toader flamandul, Fratele pizmaret, Dreptatea si Strambatatea, si altele.
Asa cum s-a mai intamplat in alte dati si am gasit acest obicei si la alti exegeti, exista tendinta sa se acorde unui motiv folcloric, toata atentia, in detrimentul celorlalte motive.Scotand in evidenta un asemenea motiv, exegetul se intampla sa piarda din vedere mai multe aspecte.Unul dintre ele este ca un motiv are aceeasi importanta ca si restul de motive din cadrul basmului sau produsului folcloric.Personal, nu consider ca exista motive folclorice privilegiate.Alteori, exegetul pune accentul pe motive imaginare, pierzand din vedere faptul ca motivul adevarat este cu totul altul.Am dat la vremea respectiva ca exemplu, motivul zidirii de vie, din balada Mesterului Manole.S-a batut atat de tare moneda pe acest aspect incat s-a pierdut din vedere faptul ca balada vorbea de o constructie.Dezavantajul creat de catre exegeza, a constat in  focalizarea atentiei(ceea ce intre anumite limite, desigur nu este rau), asupra acelor balade care au ca motiv printre celelalte acest motiv al imolarii.Partea rea a acestei focalizari, este ca nu au fost valorificate celelalte productii folclorice din care aceasta imolare a femeii putea sa lipseasca.Aceasta inseamna ca munca exegetului s-a facut partial, fara sa tina seama si de celelalte variante , haide sa le  numim atipice.Mai exista si acum o serie intreaga de produse folclorice care vorbesc aparent de imolare, semnificatia simbolica fiind cu totul alta decat interpretarea oferita de catre cercetare.Uneori imolarea, nu este altceva decat mentionarea  insulei in care a nascut  personajul feminin.Numele insulei, "de piatra", a provocat imaginatia povestitorilor care au facut ce au putut cu pietrele respective, lucru ce a pus la mare incercare exegeza.O situatie asemanatoare  se va inregistra in cazul nasterilor miraculoase, care pot fi aduse la o explicatie mai materiala si mai plauzibila, reconvertind motivul mitic in realitatea istorica.Neghinita, Piparus, Fiul cel mic al imparatului, Praslea, uneori chiar Statu-Palma Barba Cot, nu sunt personaje schiloade sau suferind alt handicap, decat faptul ca sunt mai tinere in plan istoric decat alte natii, fapt pentru care va fi folosit termenele de multime, si de copii.
Aflatul, nu este important din perspectiva zanelor Ursitoare, ci pentru ca el reface un anumit destin Biblic.Aflatul este descoperit plutind pe o apa sau este aruncat pe o apa ca sa nu se implineasca destinul acestuia scris chiar de Dumnezeu.In alte variante, copilul este  ascuns intr-o scorbura.Toate aceste amanunte specifice vin si repovestescinceputurile vietii lui Moise.Vreau sa spun cu asta ca basmul Aflatul a lui Reteganul, este vetero-testamentar.Chiar si trimiterea lui in vie sa aduca struguri, -acolo unde apare acest episod,- este descris in Vechiul Testament.
Varianta sarba "Ursita", se apropie si mai mult de modelul vetero-testamentar.Fratele cel care nu avea noroc pleaca sa dea de urma ursitei sale, si da pe drum de niste oameni care il roaga sa intrebe: de ce unul nu-si poate satura copiii,si parintii sai nu vor sa moara.De ce oile unuia nu se mai ingrasa, ci slabesc intr-una.Ajungand apoi la o apa, o ruga sa-l treaca dincolo, ceea ce facu apa, invoindu-se saracul sa intrebe pe Ursita de ce nimica nu poate trai intr-ansa.Va mai spun de ce acest basm seamana cu cele de tip vetero-testamentar?Cred ca deja ati descoperit acest lucru si Dvs. singuri.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Noiembrie 2009, 11:25:41
Basmele din tipul Nemesis, au motive cu arhetipuri diferite, ceea ce face ca gruparea sub aripile acestui tip sa fie de-a dreptul stranie.Astfel, "Povestea norocului" a lui Stancescu este  de fapt varianta apocrifa (?!) a lui Ali-Baba si celor 40 de hoti.Teoretic, ar trebui ca basmele care argumenteaza acest tip, sa fie legate  de acelasi arhetip, ori minunea asta nu se intampla, ceea ce inseamna ca maestrul se contrazice (sau se incurca) in propria sa clasificare.Singurul motiv care este comun unei categorii destul de mari de basme, este cel din prolog, al fratelui bogat si al fratelui sarac.Este un motiv destul de mare sau de important ca sa provoace miscarea .S-ar putea face un studiu interesant pe baza acestor motive care provoaca miscarea eroului.Astfel intr-un basm, ca acela de fata, miscarea este produsa de saracia unuia dintre frati.Acesta este un adevar, si el este probat de realitatea in care traim.Niciodata fratele cel bogat nu o sa plece in Italia, Spania sau intr-o alta tara ca sa munceasca.Acest lucru il va face inbtotdeauna fratele cel sarac.El este cel care trebuie sa plece sa munceasca in alta parte, daca doreste sa supravietuiasca.Aceasta miscare pe care majoritatea oamenilor o vad in momentul de fata ca  o expresie a liberatilor democratice, (ce ironie), este masura cu care putem aprecia saracia unei natiuni.Cu cat  oamenii sunt mai saraci, cu atat numarul celor care va pleca in strainatate va fi mai mare.Alt motiv al miscarii, sunt furtul astrelor.De fapt nu furtul astrelor, ci promisiunea de a se da acelui sau acelora, fata de sotie si jumatate de imparatie.Motivul invocat aici este in definitiv tot saracia, dar acoperit de o propunere tentanta.Daca  eroul nu ar fi sarac, tentatia care este fluturata ispititor pe sub nasul lui, si-ar pierde in intregime valoarea devenind egala cu zero.Si atunci eroul ar astepta ca timpul sa rezolve toate prioblemele.Furtul cosmic este insa ceva foarte indepartat de posibilitatile materiale, spirituale,  tehnice, chiar magice ale unui erou.Din aceasta cauza s-a introdus intemeiat sau nu, furtul printesei, a fetelor sau a nevestei unui imparat.Acest gen de rapt omenesc, nu numai ca a facut istorie si amintesc fugitiv de:Avram si Sara, de Helena din Troia, de rapirea Sabinelor si alte exemple pe care le vom gasi la Saineanu si colaboratorii.Metoda, desi nu este agreiata, pe motivul nivelului social si cultural pe care societatea l-a atins in vremurile noastre, se practica si acum.Ceea ce difera este obiectul furtului si faptul ca se pune un pret al rascumpararii pe el.Si putem continua asa la nesfarsit.
Gaina neagra, a lui Stancescu, aminteste in prolog tot de saracie:
"Un om se baga sluga la un boier care-i indragise nevasta (motivul David si Betseba) si, ca sa-l sileasca sa ramaie, nu voia sa-i dea simbria."Iata iarasi un motiv pentru miscare, dar acest motiv are mai multe fete:
-intentia lui David de a scapa de sotul femeii.
-La nivelul basmului, neplata simbriei.
-Si tot la acest nivel, cautarea in lume a norocului, adica unui loc unde omul putea sa traiasca fara sa isi puna problema zilei de maine.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Noiembrie 2009, 18:41:40
In "Cine cauta gaseste," de Sevastos, intalnim numai motive vetero-testamentare.
"Un om caruia sfantul Soare ii luase femeia si i-o suise la cer, se duce la Dumnezeu sa se planga de dreptatea sa sau de norocul sau.Pe drum este insarcinat de un mosneag(atentie, mosneagul acesta nu este unul obisnuit ci chiar regele David,) sa intrebe pe Dumnezeu  de ce nu are si el un foc si un tol mai bun."Aluzia din acest motiv se refera la batranetea regelui David care murea de frig, pentru ca focul nu-l mai incalzea, si hainele puse deasupra lui sau cu care se imbraca, nu mai aveau nici un efect.La un moment dat imi pun urmatoarea intrebare:Nu cumva uriasul care tremura de frig cam in multe basme, (vezi si Povestea lui Harap Alb a lui Creanga ) nu este Dumnezeu, ci David?Vreau sa spun ca avem doua posibilitati, doua arhetipuri care converg catre acelasi motiv folcloric.Sau avem doua motive diferite care se duc fiecare la casa lui.Indiferent de explicatie, motivul este vetero-testamentar.
Motivul pescarilor, eu il pun in relatie cu trecerea peste Marea Rosie.
In"Ioan Pripila" a lui I.Broju, apare motivul insulei Itaca:
"... si in cele din urma ( se baga sluga ) la un morar pentru piatra hodorogita din mijlocul curtii, ca simbrie."
Piatra din mijlocul curtii, este insula Itaca.Intr-un alt basm, nu un mosneag o sfarama in masele ci niste pasari, care o reprezinta de fapt pe Atena.Am sa rog insa cititorul sa fie atent ca ceea ce este valabil ca interpretare intr-un basm, poate sa fie cu totul altceva intr-un basm asemanator.Pentru ca ceea ce citim si consideram ca sunt variante ale aceluiasi basm, sunt de fapt basme total diferite.Ceea ce fac eu in clipa de fata, nu este o lucrare de specialitate batuta in cuie, ci doar o propunere de interpretare hermeneutica a miturilor si culturii populare,cercetarea urmand sa stabileasca repere solide de identificare in aceasta masa miscatoare  de informatii si chiar de interpretari contradictorii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Noiembrie 2009, 08:39:11
Dupa ce reusesti sa stabilesti cateva criterii de evaluare, iti poti permite sa faci filozofie pe marginea motivelor analizate.In basmele din cadrul  tipului Nemesis, Ciclul Fatalitatii,Dreptatea si Strambatatea, Nu fa rau fratelui tau, si altele , apare motivul ochilor scosi. Exista in toate aceste motive desigur si un sens figurat, in care, " a scoate ochii cuiva", "a bate pe cineva la cap", exista niste sensuri bine definite.Dincolo de acest prag subtire, incepe hora interpretarilor materiale, ne gasim in acel spatiu in care cautarile noastre se izbesc de informatie si de faptul ca vorbele au foarte multe semnificatii simbolice ferecate in ele.Exista mitul lui Polifem urmat indeaproape de ceea ce-i face Pacala unui drac "La moara dracilor", in Ispravile lui Pacala a lui Dulfu.Exista scoaterea ochilor scorpiei care coboara din copac, venind sa se incalzeasca la foc. Exista iarasi, motivul acesta a scoaterii ochilor pentru o bucata de paine,( si aici apare semnificatia morala despre care aminteam mai inainte)dar care spre deosebire de explicatia solara din primele cazuri, aici este pusa pe seama exploatarii individului, pentru o bucata de paine.Uneori ochiul sau ochii au si ei parte de rapt asemenea raptului cosmogonic.Putem alatura pentru ca suntem in preajma acestui motiv si raptul inimii, echivalenta pe plan moral cu existenta unui om fara inima, si in celelalte directii, despre pierderea puterii(un om fara inima, fara vlaga, fara putere.), la care putem sa adaugam si moartea individului.Cele cateva cuvinte spuse aici nu acopera decat foarte putin din ceea ce se poate spune in realitate pe acest subiect.Pentru ca fiecare motiv popular, in evolutia lui temporala, legat de evolutia mentalitatii noastre omenesti, devine o carte, o poarta catre cunoastere care poate fi deschisa si inteleasa nu numai din perspectiva folcloristului, ci si prin prisma celorlalte discipline.Este momentul acum, sa vorbim despre Ciclul Uriasilor si al Piticilor, desi despre aceste doua tipuri de personaje, -fara a ma referi inca la ciclul lui Saineanu, -le-am regasit si sub alte denumiri mai mult sau mai putin sugestive in basmele pe care le-am analizat inainte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Noiembrie 2009, 10:12:24
Ciclul Uriasilor si Piticilor.
Saineanu, pune aceste personaje fantastice si deci eminamente simbolice( pentru ca exista si un fantastic al simbolului, nu numai al unor intamplari care sfideaza legile naturale cu care suntem obisnuiti),pe seama creationismul extrem al fanteziei autorilor producatori de folclor. Eu unul as fi ceva mai prudent cu asemenea afirmatii, din moment ce exista o explicatie legata de prezenta unui model arhetipal din care autorii respectivi se inspira."Nicaieri nu se vadeste mai bine tendinta antitetica a psihologiei populare,  ca in contrastul moral dintre uriasi si pitici."Basmuitorul popular, va da nastere unor personaje fictionale derutante, in lumea carora, demarcatia dintre imbecilitate si inteligenta este incalcata cu usurinta.Nu intotdeauna oamenii si piticii sunt personajele pozitive ale basmului, in detrimentul uriasilor imbecili si paranoici.Tot ceea ce se spune despre unii sau despre altii, are valabilitate numai in spatiul cultural al basmului.Etimologia are si momentele ei de slabiciune si neputinta cand  poate explica un nume pe intelesul  cu care il inzestreaza autorul in cunostinta sau in necunostinta de cauza.Dar intelesurile desi reale, sunt fundaturile labirintuylui in care ne ratacim.Termenul maghiar pentru Urias,"Orias"=Om gros, este departe de a fi o definitie corecta.Novacul sau Arapul, pot inghiti si regurgita armate intregi, ceea ce este deja o manifestare a unei forte miraculoase, dar intotdeauna raman spatii neacoperite, neexplicate, neintelese.Nu raspundem la ele fie din teama, fie ca nu stim sa punem intrebarile corecte pentru a primi raspunsurile corespunzatoare, nealterate de fantezia creatorilor populari.Si ca sa revenim la ideia dinainte, linia de demarcatie este parcursa cu aceeasi gratie ca granitele care despart doua tari.De o parte si de alta.Uneori uriasii sunt entitatile rele, alteori devin curios de bune si de mamoase.Un lucru asemanator putem spune si despre pitici, a caror structura sufleteasca  sufera  in basme diferite transformari ca  spiritul nestatornic osciland intre Dr.Jekill si Mister Hyde.
Ceea ce ma amuza, sunt remarcile de genul:
"Uriasii dupa inchipuirea poporului, reprezentau generatia anterioara umanitatii actuale."
Daca  o astfel de afirmatie poate fi totusi digerata, lucrurile se complica si devin hilare cand autorul spune:(pg.527):
"..erau tot oameni, dar cu proportiuni superioare: capul unui urias era cat un munte,picioarele groase cat butoaiele, in gura lor puteau intra 5-6 oameni deodata."
Daca cineva dintre Dvs., poate aduce o dovada materiala in acest sens,accept aceasta dovada ca pe o realitate, dar o realitate care exprima limitat existenta unei creatii a lui Dumnezeu, care nu este totusi om, in pofida asemanarii cu acesta.Este altceva.Iar acest lucru este la fel ca si basmul, o realitate fictionala care in ciuda asemanarii uneori pana la identificare cu realitatea, nu este realitate si deci nu este un fragment de istorie a umanitatii noastre.
Existenta unor uriasi ca Briareu, cu o suta de brate si cincizeci de capete, care se misca in spatiul cultural al mitologiei elene, nu este explicata din punctul realist , materialist, daca vreti, poate chiar de-a dreptul egoist al cercetarii actuale.Bine, personajul exista, este fantastic, este proiectia mentala a subconstientului unei colectivitati umane,este obsesia unei realitati  care capata chip in inconstientul nostru, in imaginar.Dar stam in capul cararii, stim unde ne gasim dar nu mergem deloc pe carare inapoi ca sa
revedem chipul real al obsesiei noastre, pe care mintea o conserva in inconstient transformata in simboluri."Fat-Frumos, isi asociaza acesti agenti auxiliari  si uriasi nazdravani, ale caror aptitudini extraordinare sunt indicate de de numele lor mitice:
Flamanzila, Setila, Gerila, Stramba Lemne, Sfarma Piatra, etc..
Ei sunt in genere buni si milosi alteori vicleni, cruzi si antropofagi.."(pg.527)
Aceasta proiectie pozitiva, se naste din ignoranta.Potrivit afirmatiei exegetului si a colaboratarilor sai, sau a tuturor care impartasesc aceste idei, s-a ajuns in situatia ca acesti uriasi sunt buni, numai pentru faptul ca il insotesc spre exemplu pe Harap Alb.Nu am putut sa inteleg niciodata cum poate fi seceta si respectiv foametea spirite pozitive, numai facand sa moara cateva milioane de oameni? Nu pot intelege iarasi pozitivismul lui Harap Alb, cand, ca sa nu omoare furnicile, se arunca in apa.Sigur, ca in basm, intentiile autorilor primeaza, dar asta nu inseamna ca cercetarea sa fie la fel de subiectiva in demersurile ei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Noiembrie 2009, 11:21:32
Spre deosebire de celelalte cicluri, in mod paradoxal, in acesta nu figureaza motivele care ar trebui sa explice titlul exegetului, si potrivit caruia, basmele ar trebui sa fie impartite in doua tipuri:
-Tipul Uriasilor.
-Tipul Piticilor.
Stranietatea acestei omisiuni, porneste de la faptul ca atat uriasii cat si piticii circula sub forma de motive in cam toate basmele.Omisiunea mai inseamna ceva.Modul in care Saineanu a facut clasificarea basmelor, este formal, lipsit de o baza reala.Prezenta lor a fost epuizata in cercetarea facuta in cadrul altor clase si tipuri, ceea ce l-a facut pe exeget sa ramana la un moment dat fara materia prima.Din acest motiv, exegetul a sabotat fara sa vrea propria sa intentie, cand ar fi putut foarte bine sa mute acest capitol (cu Ciclul Uriasilor si piticilor, in Partea I, la introducere, la capitolul IV, la Sceneria fantastica a basmelor, din moment ce aici dezvolta un subiect asemanator.
Ciclul omului viteaz.
Lazar Saineanu, imparte acest ciclu in doua tipuri:
-Tipul Orion.
Puterea eroului se datoreste unei nasteri miraculoase: originea animala,sau zamislire supranaturala.Basmele corespunzatoare sunt:
George cel viteaz, Spaima zmeilor, Vasilica Viteazul, Ionel cel fara de frica, Ioanes Masariul, Ostasul fara frica, Mangiferu.
-Tipul Hercule-Pacala.
Un om de rand, pacaleste niste zmei  ingrozindu-i cu pretinsa lui putere si scapa de ei doar dupa ce este platit consistent cu unul sau mai multi dessagi cu galbeni.Basmele mentionate sunt:
Saracul si dracul, Dracul si cana, Zdrancu spoaima zmeilor, Danila Prepeleac, Shotia babei, Ghibirdic cel mai voinic, Stan Bolovan, Titirezul si zmeul.
George cel Viteaz din colectia Ispirescu este o varianta romaneasca a legendei nordice a lui Siegfried.Aceasta din cauza sabiei Balmut, de fapt Balmung care apartinea eroului din  acele variante.Cu toate acestea, vom recunoaste cu usurinta motivul ascunderii lui Moise intre trestii de catre maica-sa:
"Copilul ascuns de imparateasa intr-un stuf(?!) de flori..."
Un alt motiv vetero-testamentar este si acesta:
"Pe cand talharii beau si se veseleau,"odata se despica zidul si se ivi o umbra care puse poe masa doua lumanari aprinse de piatra, o carte si o cheie.Apoi umbra se facu nevazuta si talharii ramasera ca scrisi pe perete."
Iata modelul biblic dupa care s-a inspirat povestitorul:
   1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut vin.
   2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
   3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
   4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.
   5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
   6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
   7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
   8. Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul lui.
   9. Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas înmărmuriţi.
  10. Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăţ. Ea a început a grăi şi a zis: "O, rege, să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul feţei tale să nu se schimbe!
  11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor.
  12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă şi o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta tâlcuirea".
  13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: "Tu eşti Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
  14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, pricepere şi înţelepciune fără seamăn.
  15. Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
  16. Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea în regatul meu".
  17. Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui: "Darurile tale poţi să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face cunoscută tâlcuirea lui.
  18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea, cinstea şi strălucirea.
  19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia.
  20. Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată;
  21. Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi aşază peste ea pe cine vrea.
  22. Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că tu ştii toate acestea.
  23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale, nu L-ai cinstit.
  24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
  25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
  26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus capăt.
  27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
  28. Peres: a împărţit regatul tău şi l-a dat Mezilor şi Perşilor".
  29. Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
  30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.




Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Noiembrie 2009, 17:39:56
In Spaima zmeilor a lui Fundescu, lucrurile sunt  la fel de interesante.Motivatia "miscarii" asa cum am mai aratata este data de rapirea fetelor de imparat.Deci rapirea este un pretext, pentru a justifica intamplarile urmatoare.Imparateasa inghite un bob de piper (pe Moise) si naste un copil cu parul de aur.Este ca intr-un joc de cuburi.Cuburile sunt imprastiate pe jos si exegeza trebuie sa le aseze in ordinea initiala a modelului primordial.Moise este abandonat in stufaris de catre mama lui intr-un sicriu smolit de papura.Este descoperit de fata lui Faraon, adoptat si crescut printre fetele lui Faraon.In basm, apar fetele, dar povestitorul se loveste de cuburi si nu stie cum sa le aramjeze potrivit modelului traditional.Are cubul cu fetele, dar ce zice el.Ce motiv are baiatul sa apara?Cand poate el sa apara?Respectandu-se doua conditii esentiale si in acelasi timp, care tin de firea omeneasca.Fetele trebuie sa dispara.Ele pot fi omorate, dar atunci povestea nu s-ar mai putea dezvolta, pentru ca motivul fetelor nu ar mai fi atat de important incat sa suscite interesul.Solutia viabila in acest sens, ar fi ca fetele sa dispara.Dar nu prin moarte ci prin furt.In vidul acesta al fetelor disparute, furate de zmei, trebuie sa apara un element nou, si atunci am putea recurge la cateva posibilitati:
Imparatul sa dea zvon in tara ca fetele au disparut.Cine se va duce si le va scapa de la zmei, se va insura cu ele(ori fiind mai multe fete disparute, si numarul flacailor trebuie sa fie egal, altfel surplusul de eroi s-ar pierde pe parcurs sau ar trebui sa moara din diverse cauze.)Scaparea fetelor din robia zmeilor, s-ar putea sa nu fie finalizata corespunzator printr-o casatorie, tinand cont ca onoarea acestora este deja pusa sub semnul indoielii.In aceste conditii, peste bucata de paine se mai aseaza si o felie de cascaval:Eroul, va primi jumatate de imparatie.Aceasta promisiune devine la un moment dat mita aceea pacatoasa care-l va determina pe erou sa mai treaca cu vederea de la el, si sa nu fie chiar atat de moral mai ales pe partea finala a basmului, cand basmul trebuie incheiat cu hapy-end.Aceasta este o varianta din numarul destul de larg de posibilitati.O a doua posibilitate, ceva mai discreta, care nu ar necesita mai tarziu intrebari stanjenitoare, este ca imparateasa sa inghita un fir sau bob de piper si sa dea nastere unui baiat.Acum baiatul acesta, trebuie sa creasca foarte repede, deoarece pana cand ar ajunge la varsta adulta pe cale obisnuita, ar muri imparatul si imparateasa, iar fetele ar ajunge suficient de batrane si de paranoice incat sa nu mai fie de folos nimanui.In aceasta situatie, prioritatile s-ar schimba in cadrul basmului , iar povestitorul ne-ar povesti cine stie ce alte povesti.Spuneam insa cu mult inainte ca inghitirea bobului sau a firului de piper, defineste termenul de semintie, de copil, de fiul cel mai mic al imparatului, de copii multi si asa mai departe.Si mai ales spuneam ca o astfel de nastere miraculoasa, se leaga in mod indiscutabil de motivul biblic al lui Moise.
Urmeaza motivul alaptarii pe sub talpa casei, care se refera la o cu totul alta mama, la Mama Pamant, Ma, De-Metra, Gaia sau Geia, Dochia sau cum i se va fi spus in diferitele limbi ale popoarelor.Dar la un moment copilul acesta trebuie sa se rupa de vatra lui sa cutreiere lumea sa se rupa din granitele sale nationale, dar nu in maniera extintiei facute de catre Pasarila-Lati-Lungila,sau alte entitati care se pot lungi fara masura.El este impins sa faca acest lucru de saracie, sau cum apare in basmul luyim Fundescu, de blestem."O baba il blestema sa il ia muma Vantului Turbat cum le luase si pe surorile sale."
Mai tarziu, in cadrul basmului, eroul se intalneste cu personajele cheie care penduleaza in jurul Egiptului:Setila, Fomila, Cel care sarea din munte in munte .Concluzia finala.Basmul are un continut vetero-testamentar.
Tipul de basme Hercule-Pacala, reprezinta povestea Exodului intr-o forma concentrata transformand si aceste basme in apocrife vetero-testamentare.Am analizat inainbte basmul lui Creanga, Danila Prepeleac aratand acolo, care sunt motivele si corespondentul lor vetero-testamentar.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 08:14:19
Pentru a nu lasa cititorul in nestiinta, am sa spun cateva cuvinte despre basmul lui Sbiera: Titirezul si zmeul.
"Un Titirez sarac si cu o casa plina cu copii(copiii lui Israel care devenisera atat de mult incat au ajuns sa-l ingrijoreze si pe Faraon),pleca dupa milostenii sai intalni un zmeu.(Egiptul, sau pe Faraon).Batandu-si joc de el ca era asa de mic, Titirezul ii spuse" ca e voinic si stie sa stoarca apa din piatra(o bucata de branza de vaca.)"La muntele Horeb, Moise lovind cu toiagul in stanca, a facut sa curga apa.Desigur ca interpretarile gestului lui moise sunt diferite si oarecum legate de perspectiva din care o face comentatorul respectiv.Totusi, cautand pe google informatii despre gestul lui Moise am gasit ceva interesant:
"Pe la sate mai există încă bătrîni fîntînari care, cu nuieluşa de alun în forma literei Y, detectează locurile cu apă subterană. Principiul biolocaţiei sau al radiesteziei nu este o vrăjitorie, metoda dovedindu-şi eficacitatea în cele mai multe cazuri. Tot cu un instrument în formă de Y se pot face investigaţii pe corpul uman, pentru diagnosticarea stării de sănătate a diferitelor organe. De obicei, cei care folosesc radiestezia sînt bioenergeticienii. Cu ajutorul ansei stabilesc diagnosticul, apoi tratează cu vibraţiile palmelor. Cel ce manipulează instrumentul plimbă ansa pe corpul pacientului, de-a lungul unor meridiane verticale şi orizontale. Acolo unde vîrful ansei se înclină într-o parte, acolo s-a detectat un semnal de boală, o anomalie bioenergetică patogenă. Aceasta se explică prin faptul că organele corpului nostru emit biocurenţi electrici, care circulă pe traseele neuronale. Atunci cînd ansa întîlneşte o perturbaţie a acestor curenţi, va vibra. Acel organ este în suferinţă, are biocîmpul perturbat. Uneori, pacientul nu poate confirma afecţiunea, pentru că aceasta încă nu s-a manifestat. Dar ansa a depistat-o în fază incipientă."
Daca celelalte motive care mai apar pana la finalul basmului sunt discutabile,desagii de aur pe care ii cara zmeul pana acasa la Titirez, este motivul Iesirii sau al Exodului pe care deja il cunoasteti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 08:37:09
Inainte de a trece la cea de a treia sectiune a lui Lazar Saineanu,  si sa discutam despre Povestile religioase (Legende), vreau sa aruncam o privire inapoi la cele scrise, sa vedem in linii mari ce criteriu de evaluare  a folosit Saineanu pentru clasificarea basmelor sale.
Partea a doua,/Basmele Romane, /sectiunea I,Povesti mitico-fantastice.
-Ciclul parasirilor sau om-animal.
tipuri:
Amor si Psyche.
Melusina.
Neraida.
-Ciclul femeie planta.
tipuri:
Daphne,
Cele trei naramze.
-Ciclul interzicerilor
Tipuri:
Locurile oprite
Camera oprita.
-Ciclul juruintelor
tipuri:
Jephta
Zanele promise.
-Ciclul Metamorfozelor
tipuri:
Iason
Copiii de aur.
Ciclul descinderilor infernale.
tipuri:
Tezeu
Hesperidele,
Deceurilor.
-Ciclul ascensiunilor aeriene.
tipuri:
Arborele ceresc
Animale cumnati.
-CiclulExpunerilor.
tipuri:
Andromeda
Danae.
-Ciclul ispravilor eroice
tipuri:
Apa vie si apa moarta.
Ileana Cosanzeana.
-Ciclul Fecioarei Razboinice.
tipuri:
Este mentionata legenda randunelei, si variantele respective.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 08:50:26
Sectiunea a doua/Povesti etico-mitice(Psihologice)
-Ciclul celor trei frati
tipuri:
Fratii perfizi,
Tovarasii nazdravani.
-Ciclul celor doi frati.
Tipuri:
Dioscurii
Fratii de cruce.
-Ciclul animalelor recunoscatoare.
-Ciclul femeii perfide
tipuri:
Scylla
Dalila.
-Ciclul incestului
tipuri:
Peau-d'Ane,
Fata cu mainile taiate.
-Ciclul mamei vitrege
tipuri:
Holle
Cenusareasa
Phryxos.
Rodia.
-Ciclul petirilor
tipuri:
Edip
Enomaos.
Ciclul fatalitatii
tipuri:
Moira
Nemesis
Ciclul uriasilor si al piticilor
-Ciclul omului viteaz
tipuri:
Orion
Hercule-Pacala.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 08:58:36
Pentru ca tot suntem aici, vom aminti de sectiunea a treia,/Povesti religioase (Legende).
-Ciclul lui Dumnezeu
tipuri:
Dorintele,
Talismanele.
-Ciclul Necuratului
-Ciclul Mortii.
tipuri:
Moartea cumatra
Calatoria Mortii.
Si in sfarsit, ultima sectiune, a patra,/Povesti glumete ( Snoave )
-Ciclul femeii istete,
-Ciclul lui Pacala,
Iar ca final, mai avem o sectiune "adaus", numit "Fabula animala."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 09:38:56
Impartirea  facuta de exeget este foarte interesanta si desigur ca naste o serie intreaga de semne de intrebare, pentru ca o clasificare nu se face la voia intamplarii ci respectandu-se niste legi folclorice discutate cu toti folcloristii si apoi respectate la punerea in practica a intentiilor.Legile nu trebuiesc puse sub semnul personalitatii exegetului, pentru ca si aceasta personalitate are defectele ei lumesti.Folosirea unor metode forte, poate duce la orientarea gresita a metodelor  si prin aceasta, la modificarea artificiala a rezultatelor la care ajungem.
Tributar metodelor de cercetare mitologice comparatiste, Lazar Saineanu, isi imparte din start basmele dupa metodele subiective ale cercetarii folosite.In felul acesta vom observa trei directii de cercetare:
-Directia mitologica greaca
Motivele care sunt sugerate ca model tipologic, poarta nume grecesti si sunt cautate ca arhetipuri in universul cultural grec.Amor si Psyche, Melusina, Neraida, Daphne, Iason, s.a.m.d. ofera o imagine destul de clara in aceasta directie.
-Directia mitologica ebraica.
Este mentionata in cadrul unui singur tip, Jephta, subanteleasa intr-un numar foarte mare de basme, si din nou adusa in discutie in  sectiunea a treia a povestilor religioase, desi unele dintre ele s-ar putea sa fie de traditie pura romaneasca.
-Directia mitologica romaneasca.
Este cea mai prost reprezentata in clasificarea lui Lazar Saineanu.
Toate aceste neclaritati si daca vreti, nemultumiri, ar fi fost rezolvate in mod elegant, daca s-ar fi folosit o metoda de studiu care sa fie echidistanta de orice pasiune omeneasca , de orice partizanat folcloric, iar rezultatele ar fi fost acelea pe care s-ar fi picat, fara modificarea lor, pentru ca nu corespunde mirosului sau gustului nu stiu carui exeget.Ca sa va dau un singur exemplu, deschideti cartea lui  Romulus Vulcanescu:  Mitologia Romana. Numai panteonul romanesc , cu sfintii stramosi, cu sfintele noastre stramoase, cu Craciun si Baba Dochia,cu Zanele si Zanii nostri autohtoni, cu Fartatul si Nefartatul, si asa mai departe, ar putea deveni o carte la fel de groasa ca clasificarea facuta de Saineanu.Si la fel de mult, cred ca ar umple golul acela al directiei de interpretare romaneasca, din care daca am intrezarit cateva firave palpairi.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2009, 17:03:34
Facand trecerea in revista a basmelor clasificate de Lazar Saineanu, observam ca basmele populare sunt impartite dupa cateva motive folclorice, dar pe parcursul expunerii teoretice, foarte multe dintre aceste motive se repeta, sau sunt intr-un fel multiplicate ceea ce ingreuneaza intelegerea.Astfel, primul ciclu se numeste succesiv:ciclul parasirilor, dar si ciclul om-animal,iar in a treia varianta, sunt mentionate niste personaje, Amor si Psyche.A parasi pe cineva este un act de miscare.Relatia om-animal este cu totul altceva decat relatia de miscare, Iar numele personajelor implicate in basm este strain de celelalte doua.Femeia-planta din ciclul urmator, este si ea o exprimare ambigua, deoarece nu defineste cu claritate de la bun inceput daca avem de-a face cu o relatie de factura intima, de o nastere miraculoasa , de o metamorfoza, sau de cu totul altceva.Ciclul interzicerilor, se refera la locurile interzise, sau a camerei interzise.Intrebarile si raspunsurile par a se lega mai degraba de basmele din ciclul solomonian sau cel al femeii intelepte.Urmeaza motivul animalelor cumnati, si mai gasim in aceasta directie, basme cu animale recunoscatoare.In afara de :Personaje, locuri, raspunsuri si animale, mai intalnim si obiectele, (apa vie si apa moarta,) fapte eroice si fapte reprobabile,(Incestul neefectuat, ori nemarturisit),expunerile,(care si ele implica un loc, si doua peronaje:eroul si balaurul sau zmeul.),Ciclul femeii perfide, care este tot personaj, al Piticilor si uriasilor,  care si ele sunt personaje, Ciclul omului viteaz, al Femeii razboinice, a fratilor, (celor trei frati, a fratilor gemeleri, a fratilor vitregi.).Parerea mea personala este ca aceasta clasificare s-ar fi putut concentra, tinand seama de motivele care sunt luate in discutie.Dar aceasta presupune ca exista unele motive esentiale, semnificative si atunci ar trebui sa tinem cont de aceste motive  care vor ramane valabile pentru toate basmele nationale si universale.Nu sarim ca niste caprite de la un motiv la altul pentru ca ne place noua motivul al doilea sau al treilea mai mult ca cel dintai.Motivul trebuie sa ramana valabil la toate basmele care contin motivul respectiv.Putem face asta?Daca nu, va trebui sa cautam o cale in care clasificarea sa nu se mai repete, sa nu mai gasim un motiv ca un model general pentru un ciclu si ca un motiv nesemnificativ intr-un basm oarecare, care apartine altui ciclu.Vom vorbi in cele ce urmeaza de sectiunea a III-a,Povestile religioase sau legende.Ciclul lui Dumnezeu.
Saineanu spune asa:(pg.548):
" Acest ciclu are ca trasatura caracteristica aparitia lui Dumnezeu sau a lui Cristos, in mijlocul muritorilor pentru a rasplati sau rasplati faptele bune.
Basmele sunt impartite in doua tipuri:
-Tipul Dorintelor
-Tipul Talismanelor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Noiembrie 2009, 07:19:03
Sa vedem ce se intampla in cazul tipurilor respective.In timpul Dorintelor, Dumnezeu travestit intr-un unchias, termen uzual pentru om batran, implineste dorintele a trei frati, dintre care fratii mari sunt rai iar cel mic este bun.Din cauza rautatii lor, cei rai nu pot sa se bucure de bunuruile dobandite, in vreme cel fratele cel mai mic, prospera.In celalalt ciclu, al Talismanelor, Dumnezeu daruieste unui sarac niste obiecte minunate pe care un altul, incearca sa le substituie si pana la urma, hotul este dovedit si este pedepsit.Saracul isi redobandeste bunurile furate.In primul tip, basmele consacrate sunt: Azima mergatoare, Cei trei frati,Soarta rea, Omul de omenie nu piere, Cristos si vierulDarul lui Cristos, Pe un fir de bob, Dorinte, Legenda pupezei, Finul lui Dumnezeu, San-Petru, Mioara cu lana de aur, Vacule nazdravane.
In cadrul celuilalt tip, al Talismanelor, vom gasi basmele urmatoare: Ganul Tiganul, Imparatul Serpilor, Darurile, Darurile minunate, Asinul, masa si botica, Doftorul Toderas, Trifon Habaucul, Oamenii cu coarne.
Primul exemplu care este dat de catre Lazar Saineanu, se refera la mitul grec, Filemon si Baucis.Mitul este foarte cunoscut si povesteste de coborarea  lui Zeus  si a lui Hermes pe pamant undeva in Frigia, travestiti in cersetori.Nimeni nu-i primeste la masa si doar undeva la marginea oraselului, cele doua entitati divine se bucura de stima lui Filemon si a lui Baucis.Acestia ii omenesc pe zei, si zeii ii iau cu ei, deoarece vor distruge oraselul acela ingropandu-l sub apele unui lac.Singura casa care scapa fu casa celor doi care a fost transformata in templu,iar Filemon si Baucis devenira preotii templului.La moartea celor doi, trupurile acestora trec in vegetal.Mitul acesta grecesc este o mare capcana pentru cercetare, deoarece este o varianta greaca a unor intamplari vetero-testamentare. in care protagonistii sunt la inceput Avram si Sara, -ei il primesc pe Dumnezeu in casa lor si il cinstesc asa cum se cuvine,apoi este povestita distrugerea Sodomei si Gomorei si scaparea din dezastru ca urmare a parasirii locurilor pedepsite de Dumnezeu de catre Lot si sotia sa si respectiv de Avram si Sara.Aceasta poveste se regaseste in Biblie fiind asa cum am spus, vetero-testamentara.Bobul vrajit al lui Comparetti, nu face decat sa refaca mitul ebraic, prin dorintele cerute a fi realizate, legate de casa, mobila avere, femeie, domn si imparat.O versiune sarba, pomenita de Saineanu, devine iarasi interesanta prin motivele pe care le promoveaza.Basmul este vetero-testamentar.
"Apoi ingerul veni iarasi schimbat in calugar si ducand pe frati la o apa mare, intreba pe cel mare ce ar dori.El spuse ca acea apa mare sa se schimbe in vin si sa fie a lui.Si asa fu."
Ori fratele cel mare nu este altcineva decat Moise care indreptand toiagul Divin catre apele Nilului, le prefacu in sange.Sa nu uitam ca prin termenul acesta de "apa mare" sunt denumite apele unui fluviu.Cel mic cere sa gaseasca o femeie crestina cu care sa se insoare.Este dus intr-un oras unde porintesa nu stia cu cine dintre cei doi pretendenti sa se marite. Ingerul propuse atinci sa se sadeasca trei vite in gradina si a cui vita va lega rod pana a doua zi sa reprezinte alegerea fetei.Ori aici exista doua motive vetero-testamentare combinate intre ele:
Alegerea lui Aaron dupa aceeasi metoda a toiagului care infloreste pana a doua zi din manunchiul de toiege adunate laolalta pentru a se vedea care este vointa alegerii Domnului.Vita de vie, reprezinta partea finala a povestii lui Filemon si Baucis, cand personajele se transforma in vegetal.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Noiembrie 2009, 08:04:58
Azima mergatoare a lui Reteganul, iarasi este importanta prin motivele folclorice continute si prin mesajul secret continul in cadrul basmului.Basmul este cat se poate de vetero-testamentar.Optiunea aceasta pentru natura vetero-testamentara, nu este o toana de-a mea deoarece apartine motivelor si simbolurilor continute. Gasim motivul alegerii prin infrunzirea cutitului infipt in masa si care se leaga de alegerea de catre Dumnezeu a lui Aaron.Apare motivul copilului inchis in cuptor, care se refera la robia egipteana a copiilor lui Israel.Si acum fiti putin atenti:
" Apoi luntrasul zise femeii sa dea fratelui mijlociu cand fu sa plece de la dansul, o azima din faina cea mai alba,( in ea pusese toti galbenii din punga,) si ea o baga in traista-i.Dar a doua zi azima fu iar la luntras pe masa.Fratele sau simtind azima prea grea, crezu ca nu este coapta si o dadu unui plugar pentru o bucata de malai, plugarul insa o duse tiganului pentru a-i ascuti fiarele plugului, iar tiganul o aduse luntrasului sa-l treaca Dunarea."
Singurul loc in Biblie unde apare azima umblatoare, se leaga de fratii lui Iosif si de Iosif.Va amintiti scena in care Iosif pune tot argintul fratilor inapoi in sacii cu grau?Iarasi interesant mi se pare motivul alegerii fratelui celui mai mic:
"Eu doresc numai atat.Sa-mi dea Dumnezeu o luntre si o casa langa Dunare."
Dorinta aceasta i-a fost satisfacuta lui Moise inca din frageda pruncie, cand sora lui l-a ascuns intr-un sicrias de poapura, in trestiile Nilului.
In basmul "Cei trei frati" al lui Ispirescu, reapar motivele veterotestamentare amintite si mai inainte:Toiagul infrunzit, motivul copilasului varat in cuptor, a caror semnificatie o cunoastem.
"Soarta rea a lui Urechea, pe cat de succint este rezumatul, pe atat de plin de semnificatii.
"Un frate bogat darui in mai multe randuri pe altul sarac.Dar soarta rea nu-i da pace:Intaia oara trecand d-a inotul (un rau ) pierdu braul cu banii.A doua oara fu jefuit de niste talhari.A treia oara, bogatul puse banii intr-o paine neagra si o dadu saracului (fara sa ii spuna ce contine )o vandu unei slugi boieresti pentru o paine alba."
Motivul trecerii prin apa se refera la trecerea peste Marea Rosie.Al doilea motiv al azimei, se refera din nou la povestea lui Iosif si a fratilor sai, pe care o cunoasteti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Noiembrie 2009, 21:57:36
Finul lui Dumnezuu, a lui Sbiera, este placut si interesant ca basm, nu numai din perspectiva povestitorului popular ci si sub aspectul  valorii de semnificatie.Semnificative si mai clare apar motivele carului incarcat, corespunzand jefuirii egiptenilor in Exodul, cat si motivul Marii Rosii.("Ajungand la o apa, ea se desparti  inaintea lor si o trecura ca pe uscat.).Ultimul motiv, acela al ingroparii coarnelor din care vor rasari doi pomi sacri cu fel de fel de poame, se refera la cultul lui Apis, si la aparitia in preajma mormintelor taurilor solari ingropati, a doua orase(Pomii.) Poamele diferite pe care le contin acesti arbori sfinti, sunt de fapt locuitorii oraselor respective care apartin unor nationalitati diferite.
Prima varianta a lui Stancescu, "Finul lui Dumnezeu", suntem informati ca "a fost reprodus la ciclul Expunerilor cu care se combina."
Probabil ca daca basmul ar fi avut mai multe motive, el ar fi fost "reprodus"in toate clasele sau tipurile carora le-ar fi apartinut motivele folclorice respective.Dar aceasta nu face decat sa scada interesul cititorului care si-asa este confuz datorita lipsei lui de experienta in ale folclorului.
Sa spunem cateva cuvinte si despre tipul Talismanelor.In mod curent in aceste basme, omul sarac primeste in dar de la Dumnezeu o masa fermecata, care se umple la o anumita comanda cu bucate, un cal fermecat sau ogar care in loc de nevoile firesti facea galbeni de aur, si o bata care snopea din bataie.Obiectele vrajite se refera deci  prin masa la tinutukl Canaanului, unde curge lapte si miere, sau Tara Fagaduintei.Celelalte sunt  de natura egipteana, dar sensul motivelor este putin mai obscur.Putem banui ca bata este arma folosita de egopteni pentru a sanctiona pe cei vinovati.Poate in acelasi timp sa reprezinte si toiagul nazdravan al lui Moise, cu care acesta putea infaptui miracole.In ce priveste calul, el poate fi asociat cu hicsosii, deoarece acesia vor introduce calul in Egipt iar poverile de aur furate din Egipt au fost purtate de aceste animale nobile.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Noiembrie 2009, 22:50:40
M-as fi asteptat ca Lazar Saineanu sa fi acordat atentie acestei teme atat de vaste care se refera la Dumnezeu, si despre care gasim informatii interesante la Tony Brill, atat in cartea sa cu legende cat si in "Legenda mitologica, Legenda Religioasa si Legenda istorica."Cartea lui Brill are avantajul de a umple niste goluri uriase in cadrul clasificarii basmelor facute de Saineanu.Am sa va rog ca din clipa de fata sa priviti acest material ca fiind diferit si complementar studiului efectuat de mine pe marginea materialului informal a lui Saineanu.Vom face o scurta trecere in revista.Brill vorbeste despre Legenda Mitologica, adunand in cadrul acesteia, Ursitoarele, care sunt legate de notiunea de destin.Totusi vreau sa va trag atentia, ca desi abordarea lui Brill este total diferita fata de Saineanu, textele legendare, chiar in forma lor comprimata, tot se preteaza unei citiri hermetice, unele afirmatii capatand semnificatiile cuvenite abia dupa ce s-a aplicat aceasta metoda de studiu hermeneutica, despre care vorbeam.Am sa explic cateva semnificatii care reies din paralela cu basmele si respectiv cu semnificatiile legendare sau istorice.
"Cine capata piticii ursitoarelor ii merg bine treburile.
O fata orfana, avea multe treburi.Cum i se parea ca nu le va putea descurca, nu mai lucra nimic si nevoia intrase in casa ei.Cand tocmai gandea ca nu a avut o ursitoare buna, a aparut o batrana care i-a spus ca este ursitoarea ei.A scos de sub manta zece pitici si fiecare stia sa faca alta treaba. Cand i-a vazut cum lucreaza, fata i-a cerut ursitoarei , ca sa nu fie banuita de vrajitorie.Ursitoarea i-a bagat piticii in deget si a sfatuit-o sa-i indemne mereu la lucru.Fetei i-au mers treburile bine, s-a maritat, a avut 8 copii si a fost fericita. De atunci se spune despre fetele harnice  ca au capatat in dar "piticii ursitoarei".
Exista si o formula mai moderna in zilele noastre si anume cand un om este suparat, ca "i s-au pus piticii."
Dincolo de suparare, sau de harnicie, problema este de unde au aparut acesti pitici misrteriosi care reusesc sa faca in mod surprinzator toate lucrurile, ba sunt capabili si de manie.Exista doua locuri in care apare termenul de pitic.Unul este legat de Egipt si piticul, este vazut in sensul de copil, cu referire la copiii lui Israel.Dar ei sunt o referire generala si la intregul popor al Egiptului, a carui harnicie era vazuta si comparata cu harnicia furnicilor.A doua directie de interpretare porneste de la Atena si de la locuitorii ei.Statuia Atenei de pe Acropole, avea 12m.In raport de ea, locuitorii cetatii puteau fi considerati pitici.Si chiar sub aceasta denumire vor intra in basmul fratilor Grimm, "Alba ca zapada si cei sapte pitici".Concursul dintre Atena si Arachne, este cunoscut.Pentru ca zeita era si o zeita a mestesugurilor.Totusi si piticilor le poate sari tandara si sa ne amintim de conflictul dintre Persi si Atenieni in care Persii au trebuit sa fuga cu coada intre picioare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 08:59:50
Baiatul ursit sa aiba viata unui taciune , mare de pe vatra, traieste atata timp cat taciunele stins este pastrat.
Ursitoarele au ursit un copil la nastere sa aiba viata unui taciune mare care se afla pe vatra.Moasa care a auzit acest lucru, a stins taciunele si l-a pastrat.Cand copilul a ajuns flacau si  s-a insurat, moasa a incredintat nevestei lui taina si taciunele.Dupa multi ani cand perechea s-a certat, de ciuda, femeia a aruncat taciunele in foc si viata barbatului ei s-a stins.
Legenda este intr-adevar mitologica pentru ca se regaseste in mitologia greaca.
"MELEAGER (MELEAGRU)
Erou etolian. Era fiul lui Oeneus, regele Aetoliei, si al Althaeei, fiica lui Thestius, si sotul Cleopatrei. A participat la expeditia argonautilor si la vanatoarea mistretului din Calydon, de care a ramas legat, in mod deosebit, numele sau. Maniata pe Oeneus, care o jignise lipsind-o de un sacrificiu, zeita Artemis trimite un mistret fioros care pustieste tinutul Aetoliei. Ca sa-l prinda si sa-l ucida, fiul regelui, Meleager, organizeaza o vanatoare la care ii cheama sa participe pe cei mai viteji eroi. Printre acestia se numarau: Theseus, dioscurii - Castor si Pollux, Pirithous, Idas si Lynceus, Iphicles - fratele lui Heracles, Iason, Amphiaraus, Telamon, precum si o femeie, Atalanta. Atalanta este cea care raneste prima, cu o sageata, mistretul. Lovitura de gratie i-o da insa Meleager, asa incat lui ii revine drept prada fiara. Indragostit de Atalanta, Meleager ii ofera pielea si capul mistretului, dar gestul lui starneste revolta celorlalti vanatori, care cor sa fie si ei partasi la vanat. Se isca o lupta, in cursul careia Meleager ii ucide pe cei doi frati ai Althaeei, unchii sai.
La nasterea lui Meleager, moirele ii prezisera ca va trai numai atat cat va dainui un taciune care era aprins in vatra. Inspaimantata, Althaea a stins atunci taciunele care ardea si l-a pastrat cu grija. Or, in ziua in care Meleager si-a ucis unchii, fratii Althaeei, aceasta, cuprinsa de manie, a dat foc taciunelui fatal si l-a lasat sa se mistuie, curmand in felul acesta firul vietii lui Meleager. mai apoi, venindu-si in fire si dandu-si seama de fapta ei, indurerata, Althaea si-a pus singura capat zilelor, spanzurandu-se."
Totusi, mai exista inca un personaj care este visat de mama sa ca se naste sub forma unui taciune sau o facla aprinsa, ceea ce mai tarziu va duce la arderea Troyei.Mama este regina trtoyana Hecuba (sau Hecab), iar fiul nascut se va numi:Paris sau Alexandros.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 10:06:38
Copilul sortit sa moara din cauza unui sarpe.
Este atestat in Epir si Moldova.S-au identificat doua variante."Fiul de imparat,"Papahagi P., Basme aromane.
Un imparat care isi dorea un copil, a capatat unul.Ursitoarele s-au intrunit a treia zi si cea mica a hotarat ca copilul sa traiasca pana  la adanci batraneti, fiind unic la parinti.Mijlocia a sortit sa moara copilul la noua  ani si sa nu-l jeleasca lumea.Cea mare a hotarat sa moara la 21 de ani si i-a taiat firul vietii.
Imparatul care era ascuns, a auzit totul si a hotarat sa infranga soarta.Ca sa-si ascunda copilul el a cladit un palat ( de sticla pe care l-a pazit tot timpul.)Tanarul a ajuns cu o zi inainte de a implini 21 de ani si  imparatul era bucuros.A mancat niste struguri din cauza carora a murit.(o naparca ascunsa intre struguri l-a muscat de buza.)Soarta nu poate fi infranta.
"Fata de imparat si sarpele"-(C.N. Mateescu)-Fetei de imparat intrand un sarpe in ea, de marmura, pe mare, (?!) inauntrul unei boabe fiind un pui de sarpe l-a inghitit si a murit.
Acestea sunt cele doua legende, dintre care cea de-a doua este putin dubioasa si nesigura datorita golurilor informale pe care le contine.Cele doua legende va spun ceva?Ele sunt intr-adevar de factura mitologica, dar de ce?Pentru ca introduc in ecuatie un imparat, un copil si un sarpe, iar destinul copilului este prezis inainte?Ori  pentru ca legenda sau legendele in sine nu se pot  incadra in niste tipuri sau clase ceva mai cunoscute?A doua intrebare care este poate mai seducatoare decat prima, este ce model istoric se gaseste dincolo de aceasta legenda sau basm mitologic.
Citez din wikipedia:
"După moartea lui Marc Antoniu, Alexandria fusese cucerită de romani, care înconjuraseră mausoleul Cleopatrei. După ce aflase că va fi trimisă în lanţuri la Roma, ca trofeu al lui Octavian, Cleopatra se pregăti pentru o moarte demnă de o regină, luând mese fastuoase şi îmbrăcând cele mai bune haine ale ei. Lui Octavian îi trimise un testament conform căruia dorea să fie înmormântată alături de iubitul ei, Marc Antoniu, şi îl lăsa la conducerea Egiptului pe fiul ei Cezarion, drept Ptolemeu al XV-lea. Neacceptând să ajungă sub dominaţia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis la 12 august 30 î.Hr., probabil prin muşcături de vipere. Trupul Cleopatrei a fost îngropat alături de Marc Antoniu, pe ţărmul Marii Mediterane, cu toată pompa. Apoi, Octavian l-a executat pe fiul Cleopatrei (Cezarion), aflându-se în drum spre India. A anexat Egiptul Imperiului Roman şi a folosit avutul Cleopatrei pentru a-şi plăti veteranii.
[modifică] Misterioasa moarte a Cleopatrei
"Moartea Cleopatrei" de Reginald Arthur
Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor să aducă un coş cu un şarpe (sau cu 2 şerpi). Ea ar fi luat şarpele şi l-ar fi pus la sân, unde ar fi primit muşcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători identifică şarpele cu o viperă egipteană, alţii cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor. Şarpele ar fi muşcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă. Se mai spune că ea murise alături de 2 sclave. Alţi cercetători cred că sinuciderea prin otravă de şarpe ar fi fost demnă de o regină, dar au dubii în privinţa acestei metode dată fiind durata scurtă de agonie, susţinută de documente. Mulţi spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea. El ar fi şi autorul teoriei sinuciderii."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 16:36:20
La capitolul Strigoii, /Moartea nenaturala,/Inecatii, putem citi :( Datine si Credinte, Nicolita-Voronca.):
"Un om a vazut oameni plimbandu-se pe luciul unei ape, la miezul  noptii.S-au luat apoi de mana si au disparut.Cel care a vazut asta a zacut mult timp bolnav de spaima.Se zice ca inecatii ies la luna noua, in ceasul in care s-au inecat si atrag si pe altii sa se inece."
Motivul acesta al oamenilor pasind pe suprafata unei ape, il gasim in mitologie, si in acelasi timp in  mitologia crestina,legat de Isus Cristos.Totusi, inainte de aceasta ultima intamplare povestita in Noul Testament, sa amintim de trecerea copiilor lui Israel peste apele Marii Rosii.Vreau sa spun cu acest prilej ca si legendele au acelasi mecanism de decriptare hermeneutic, ca putem citi ceva sau asculta o poveste legendara care este pusa sau adusa la o anumita realitate, dar in definitiv, ea este un eveniment memorial care s-a petrecut cu mult timp in urma.
Cred ca credinta in spiritee, fantome si strigoi, este foarte veche si as situa-o in timp  in peroada  dinainte de comuna primitiva chiar, fiind legata de cultul animist.Trebuie sa acordam o atentie deosebita memoriei colective atunci cand aminteste despre: Omul Salbatic, Fata Padurii, Mama Padurii, Tatal Padurii sau Paduroiul.Legendele spun ca  in Muntii Hategului se arata iarna  "Omul Salbatic", spaima ciobanilor si a vanatorilor.Femeile si copiii se temeau sa se indeparteze de casa.Cand se intampla cuiva o nenorocire la drum, se spunea ca a cazut victima "Omului Salbatic".Cine se apropia de opestera lui, era aruncat in porapastie.Aceste legende memoriale aduc in prim plan omul primitiv traind in padurile salbatice si in cavernele muntilor.Legendele sunt de actualitate din moment ce in mod constant, legendele sunt actualizate in mod permanent de observarea unor fiinte asemanatoare care sunt descrise in locuri inaccesibile , chiar in timpurile noastre si posedand o serie de insusiri care se repeta in cadrul descrierilor facute de observatori.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 16:48:54
Monstri
Omul salbatic de la Shennongjia
Publicat  pe 23 aprilie 2008 la ora 00:00.  Vizite: 2927
Autor: Marian Deaconu
Cuvinte cheie:  maimuta amprente China colonie
Zhang Jinxing, membru al Asociatiei exploratorilor stiintifici din China si sef al echipei de investigatie pluridisciplinara privind animalele rare, a anuntat ca echipa sa va publica fotografii de amprente de picior, rezultatele testelor parului si specimene de sange al omului salbatic care se pare ca traieste la Shennongjia si care este urmarit de zeci de ani.
Omul salbatic ar trebui sa fie numit Maimuta gigantica, sustine Zhang. Din 1994 si pina in prezent, el si colegii lui au descoperit in total peste 2000 de amprente si au colectat o mare cantitate de par, de singe si resturi ale acestei fiinte misterioase. Parului sau i-au fost efectuate trei expertize ADN. "Maimuta gigant exista", a declarat Zhang.
Prezenta sa a fost semnalata inca din 1942, de peste 360 de persoane de mai mult de 110 ori. Anul trecut a fost vazut de trei ori. Conform ultimilor martori oculari, omul salbatic este acoperit de par pe toata suprafata corpului, mai putin la nivelul fetei, al palmei si talpii piciorului. Sta in patru labe, insa poate sa mearga si in doua picioare. Zhang presupune ca exista o mica colonie de cel putin 20 de fiinte in zona Shennongjia din China.
Sau citim in wikipedia:
"Yeti mai este numit „Omul zăpezilor”.
Conform descrierilor celor care pretind că l-au văzut, are mărimea unui om (1,50-1,80m), iar corpul său este acoperit cu păr de culoarea ruginie, uneori chiar gri. Capul este de formă conică, cu bărbia proeminentă şi gura lipsită de buze. Picioarele sale sunt scurte dar late, iar cel de-al doilea deget este mai lung decât degetul mare, ceea ce face urmele sale să fie foarte uşor diferenţiate de cele omeneşti.
Zonele în care făptura este semnalată au o densitate a populaţiei foarte mică, aşa că întâlnirile cu Yeti sunt rare. Totuşi, au existat câteva cazuri, pe care le relatăm în continuare.
În august 1948, un nepalez cu cei doi fii ai săi se aflau pe un platou situat la 6000 metri, unde căutau o plantă medicinală rară, cu efect tonifiant. Într-o dimineaţă, unul din copii, plecat singur prin pădure, a auzit foşnete în tufişuri, însoţite de un fel de mormăit înfiorător. Speriat, băiatul a făcut câţiva paşi timizi spre locul de unde venea zgomotul. Dar brusc vântul şi-a schimbat direcţia, iar nasul copilului a fost asaltat de un miros insuportabil. După câteva clipe, el a văzut o siluetă uriaşă alergând foarte repede. Făptura ducea la om, dar avea corpul acoperit în întregime cu blană maro închis. Nu i-a zărit chipul, dar i-a remarcat umerii largi, precum şi mersul foarte ciudat, alcătuit dintr-o alternanţă de paşi şi salturi. Când s-a întors la locul de popas i-a povestit păţania tatălui său, şi atunci a aflat că făcuse cunoştinţă cu Yeti, Omul Zăpezilor.
În timpul unei expediţii pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfăţişându-l pe Omul Zăpezilor. Dar nici urmă de ciudatul personaj. Cu toate acestea, nu mică le-a fost surpriza cercetătorilor să descopere în zăpadă un scalp de Yeti, rezultat probabil, dintr-o luptă pe viaţă sau pe moarte între doi masculi. A doua zi de dimineaţă, membrii echipei de specialişti aveau să descopere în zăpadă nişte urme uriaşe de paşi, de o formă cel puţin bizară. Aşa a fost posibilă prima experienţă medicală a unor urme concrete ale celebrului Yeti.
În anul 1967, americanul Roger Patterson a avut şi el plăcerea de a se întâlni cu Yeti, în timp ce hoinărea prin sălbăticia Munţilor Sierra Nevada, în nordul Californiei. Mai mult, el l-a făcut imediat înconjurul lumii. Masiva creatură, acoperită în întregime cu blană, privea direct spre obiectiv, mirată dar nu speriată, poate cu reproş pentru atentatul la intimitatea sa. După câte se pare, a fost deranjată în timp ce pescuia într-un râu, la marginea unei păduri. Specialiştii au parcurs imediat la analiza fotografiei şi, practic prima poză în care era surprins chipul acestei enigmatice vietăţi, toate celalalte fotografii anterioare arătând doar urme, adâncite în noroi sau zăpadă.
Dată fiind raritatea situaţiilor în care a fost văzut, specialiştii au tras concluzia că Yeti are o mobilitate excepţională, putând parcurge câţiva zeci de kilometri într-o zi, precum şi o abilitate diabolică în a se feri de prezenţa oamenilor. Trăieşte doar în munţi, la înălţimi foarte mari, în zonele de nepătruns, şi coboară în locuri accesibile oamenilor doar atunci când pe teritoriile sale nu mai găseşte suficientă hrană. De aceea poate fi văzut atât de rar. Dar recent, în nord-estul Indiei, au fost descoperite două fire de păr, lungi de 33 respectiv 44 de milimetri, pe care specialiştii au fost incapabili să le asocieze cu vreo specie cunoscută de mamifer. În urma analizării minuţioase a mostrelor, zoologii au decretat că aceasta aparţine unei specii necunoscute de primată, de statură foarte mare, al cărui mediu de viaţă este unul foarte aspru, şi au recunoscut că este posibil să fie vorba chiar de Omul Zăpezilor.
În căutarea lui Yeti s-au organizat multe expediţii şi s-au scris multe cărţi despre el. Misterul acestei creaturi nu a fost dezlegat încă în totalitate, dar nici mult nu mai este."



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 16:54:58
El chuchuna es una criatura humanoide de la mitología siberiana, que es para Rusia lo que el Yeti para el Himalaya o el Pie Grande para los bosques norteamericanos. Habita supuestamente en Siberia, y al igual que el yeti, es muy difícil de ver.
Según la criptozoología, S. Nikolayev, miembro directivo de la Academia Yakutiense, propone la teoría que podría tratarse de uno de los últimos supervivientes de los aborígenes paleoasiáticos siberianos o un eslabón perdido de la evolución.
Sau:
"Un fotograf amator a postat pe internet cåteva fotografii cu o creatura pe care sustine ca a surprins-o in Muntii Vrancei, mai exact in zona Lepsa-Gresu. Fotografiile cu “Bigfoot” sunt postate pe
site-ul www.flickr.com (http://www.flickr.com).

Pe unul dintre blogurile care au publicat pozele cu “Bigfoot de Vrancea” este publicat si un e-mail primit de la autorul fotografiilor în care sunt descrise conditiile în care au fost realizate acestea. “Numele meu este Mihnea Vasiliu, am 41 de ani si sunt inginer chimist. Pasiunea mea este fotografia si pentru asta bat tara în lung si în lat sa surprind peisaje, oameni, animale, constructii etc. Vineri am fost în Muntii Vrancei, pe drumul care duce spre Tårgu Secuiesc de la Lepsa-Gresu. La un moment dat am vazut ceva pe drum. Am crezut ca e un urs, de la distanta vazånd o silueta matahaloasa acoperita cu o blana de culoare bruna. Pana am coborat sa fac o fotografie (mentionez ca am un aparat profesional dotat cu teleobiectiv), fiinta a apucat aproape sa dispara dupa cotul drumului. Am apucat sa fac cateva poze si nu stiu ce sa cred. Vad în poze o fiinta ciudata care seamana cu un om, dar... Credeti-ma ca avea peste doi metri înaltime si se misca foarte repede, nu ca un urs. Sunt putine momente în viata unui om în care simti ca-ti îngheata sangele în vine; pentru mine acesta a fost unul dintre ele. Stiu ca primiti tot felul de prostii pe mail si as vrea sa ma credeti ca de felul meu nu sunt genul care trimite comentarii pe forumuri sau alte chestii. Asa ca va stau la dispozitie daca aveti dubii cu privire la veridicitatea pozelor“, spune Mihnea Vasiliu pe blogul respectiv.
«Pozele nu au fost prelucrate»
Autorul pozelor sustine ca imaginile sunt reale, fara trucaje prin programe de prelucrare a pozelor. „Nu am folosit Photoshop sau un alt trucaj. Sunt fascinat de faptul ca nu am primit nici o întrebare legata de locul exact în care au fost facute; toata lumea e interesata de softul folosit. Altii se leaga de neclaritatea unor fotografii, în conditiile utilizarii unui Canon 400d cu obiectiv Tamron 70-300. Sunt convins ca, daca era altcineva în locul meu, si-ar fi pastrat calmul, ar fi focalizat corect sau - de ce nu - ar fi utilizat trepiedul si dupa ce l-ar fi «pozat» ar fi scotocit locul în cautare de urme. Eu unul m-am cam speriat si m-am urcat în masina, încercånd sa vad dupa ce am trecut de cotul drumului daca pot sa-l fotografiez din nou. Disparuse, si pozele facute din masina sunt irelevante. Sunt în total 21 de poze - din secunda în care am tasnit din masina pana am încercat sa-l «prind» în padure“, precizeaza autorul fotografiilor în e-mailul publicat de blogatu.blogspot.com.
«Este doar goana dupa senzational»
Primarul comunei Tulnici, Vasile Agurida, spune ca este vorba doar goana dupa senzational a unor oameni, pentru ca o asemenea creatura nu a fost vazuta în zona. „Nu exista asa ceva, nu am auzit sa fie ceva. Este doar o goana de senzational a unor oameni“, a afirmat primarul Agurida. De aceeasi parere sunt si cei care au vazut fotografiile cu Bigfoot de Vrancea. „Observ ca nevoia de senzational este din ce în ce mai acuta. Dupa pozele alea cu Yeti din Carpati, poze foarte nasol lucrate, acum apar altele, cu fratele lui care se uita mirat la oameni. Cred ca Yeti a mers acasa si a început sa scrie pe blogul lui: «Azi am întålnit niste oameni, stiu ca nu ma credeti, dar nu am cum sa va dovedesc pentru ca nu aveam aparatul la mine»”, scrie unul dintre vizitatorii blogului.
Dan Nicolau
Wikipedia:
"Cunoscut si sub numele canadian de Sasquatch, Bigfoot este o forma hibrida intre om si maimuta, despre care se crede ca populeaza padurile din nordul Americii. Acesta este deseori descris ca avand o inaltime de pana la 2.74 metri, si fiindi asemanator unui hominid complet acoperit de par. Descrieri ale unor aparitii asemanatoare au aparut si in alte colturi ale lumii: Yeti in Tibet si Nepal, Yeren sau Yowie in Australia si China, in timp ce legendele amerindienilor il amintesc drept Chiye-Tanka."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 17:06:04
Muma padurii
Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească. În tradiţia populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanţă. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Baba Yaga.

Ea este adeseori prezentată ca duşmană a eroilor pozitivi, ca şi Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urmă este prezentat ca fiu al ei.[necesită citare] Muma Pădurii trăieşte singuratică în inima pădurilor adânci şi e caracterizată printr-o înfăţişare grotească, prin răutate şi mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credinţe magice, superstiţii sau reprezentări figurative ale forţelor naturii, care şi-au pierdut semnificaţia iniţială, căpătând numai o valoare poetică, fantastică.

În Judeţul Bistriţa Năsăud, muma pădurii este prezentată ca fiind o făptură magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea "ciuia" (adică striga, de obicei la lună) şi că uneori se arăta la bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn şi unt pentru a-şi face părul frumos şi lucios.[necesită citare] Legenda spune că dacă erai vizitat de muma pădurii nu aveai voie să rosteşti mai mult de trei cuvinte. Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt muma pădurii îţi lua glasul.[necesită citare] Se mai spune că oricărui curajos care reuşea să o lege pe această făptură i se îndeplinea o dorinţă de către aceasta.[necesită citare]


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2009, 21:38:00
Traditia transformarii oamenilor in animale  si invers este foarte veche, devansandu-l cu mult pe Charles Darwin.Ce este Pricoliciul?
Un om care se face strigoi dupa moarte.O legenda dup Mateescu,  povesteste o astfel de intamplare.O redam in randurile urmatoare:(pg.45):
"Un om s-a facut strigoi dupa ce a murit.A mancat noua persoane dintre rubedeniile lui.S-a facut apoi ogar.A umblat apoi cu lupii.Intr-o noapte a urlat la o cruce de piatra impreuna cu 12 lupi din haita lui.Dumnezeu le-a daruit un armasar pe care l-au mancat.S-a dus cu haita la o stana si au atacat oile.Cainii l-au muscat insangerandu-l, si s-a facut om.A spus apoi ciobanilor povestea lui."
In Grecia antica si Egipt se povesteste ca zeii de frica potopului au fugit in Egipt si s-au prefacut in animale.Tot in Egipt se mai obisnuia ca preotii sa-si acopere fata cu niste masti asemanatoare cu acelea de carnaval, dar care reprezentau o anumita zeitate din panteonul lor. In momentul cand preotul se unea in mod sacru cu o pamanteanca, el trebuia sa isi scoata imbracamintea care il consacra si devenea om, pentru ca ziua sa isi reia locul de divinitate si sa se bucure de ritualurile diurne care ii erau consacrate.Acelasi lucru se intampla si in ce priveste preotesele.In afara de aceste evenimente, se mai intampla ca oamenii sa intalneasca in spatiile apropiate asezamintelor lor, acele specii umanoide care nu se desprinsesera in totalitate din animalitate si care erau considerate stramosii lor.Pe masura ce raportul de forte dintre oamenii cavernelor si homo sapiens se schimba, interesul oamenilor incepea sa se diminueze  iar stramosii se intampla sa fie chiar vanati,  considerati ca relicte de specii salbatice care trebuiau ucise.Din acest motiv, unele din aceste creaturi trebuiau sa isi sustina originea divina si sa ii ceara vanatorului sa nu-i ucida, deoarece  sunt ori maica Domnului, ori vreun sfant coborat pe pamant ca sa rezolve o anumita sarcina divina pe care au primit-o de la Dumnezeu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Noiembrie 2009, 22:40:45
In momentul cand citim din cartea cu legende a lui Tony Brill, observam aparitia unor anomalii.Am sa va dau cateva exemple si semnificatiile pe care le prezinta.Astfel, la pg.45, se spune ca pricoliciul este un om care se poate transforma intr-un animal.Ceea ce este interesant ca poate lua duverse chipuri, printre care se pomeneste de o legenda povestita sau din colectia lui Popescu-Ciocanel.
"Dupa ce s-a dezbracat, (omul) s-a dat de trei ori peste cap, si s-a facut un monstru:(vitel cu cap de om).Am fost tentat sa vad in aceasta entitate monstruoasa, Minotaurul dare a trait chipurile in Creta si a fost ulterior omorat de eroul grec Teseu.Dar monstrul in care s-a prefacut omul acela aminteste de monstri inaripati care pazeau portile Babilonului si care erau reprezentati prin niste tauri inaripati cu capete de oameni.Numele acestora era:heruvim sau cherubimIn wikipedia gasim urmatoarea explicatie:
"Heruvim este o clasă specială a făpturilor cereşti, care sunt legate de pristolul Domnului, au aripi, spre deosebire de îngeri, care nu le au.
Conform Vechiului Testament, două sculpturi ale unor făpturi înaripate fabuloase (heruvimi) împodobeau Chivotul Legii din Templul Solomonian din Ierusalim. Sculpturile susţineau pe aripile lor pe nevăzutul Iehova.
Cuvântul heruvim este în limba ebraică la plural (cu terminaţia -im). La singular ar fi heruv, dar în limba română cultică, prin tradiţie, cuvântul heruvim este folosit la singular, cu pluralul heruvimi.[1]
Domnul i-a arătat prorocului Ezechiel o vedenie a celor patru heruvimi. Fiecare din creaturile (heruvimii), pe care Ezechiel le-a văzut (Ezechiel 1:10) aveau chip de leu, viţel, om şi vultur, reprezentând, simbolic, cele patru Evanghelii:
* Marcu vorbeşte despre Împăratul Hristos, care posedă măreţia de rege a leului.
* Luca îl redă pe Iisus, slujitorul lui Dumnezeu care posedă puterea şi slujirea răbdătoare a viţelului.
* Matei îl prezintă pe omul Iisus Hristos, care are toate acele calităţi, pe care Dumnezeu le-a dat omenirii fără de păcate.
* Ioan îl prezintă pe Iisus Hristos, care posedă glorie înaltă şi o stăpânire de vultur? [2]
Heruvimii sunt cei care fac ordine în mişcarea începută şi neîncepută a universului şi lumii materiale. Ei poartă bucuria şi răspândesc iubirea Fiinţei Atotputernice, apărând în ochii muritorilor hărăziţi pentru a-i vedea sub forma unor copii cu aripi. În ciuda drăgălăşeniei lor, heruvimilor le-a fost acordată puterea înţelepciunii lui Dumnezeu şi cea de a păzi Cunoaşterea Supremă.
Heruvimii sunt a doua ceată - după Serafimi - din prima ierarhie cerească. Înseamnă "înţelegere, revărsare de înţelepciune". [3]




Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Noiembrie 2009, 23:29:34
Sa spunem cateva cuvinte despre draci.(pg.52):
"In Retitzel, se afla o pestera in care s-au gasit niste oase curioase.Se spune ca au locuit acolo o sumedenie de draci care au facut multe rele in locurile invecinate."Insemnarea aceasta nu este singulara.La pg.63 putem citi:
"Zmeii inghiteau norii apoi petreceau intr-un loc numit "Piatra talharului", nu departe de pestera Beius.(...) Acesta a locuit in pestera Cuptor de pe povarnisul Vladeasa iar oasele din pestera Beius, sunt ramasitele Zmeului.(Mai trebuie adaugata aici si insemnarea de la nr.10574, din volumul I a cartii lui Brill.)Osemintele acelea pot reprezenta la un moment dat ramasitele de inhumatie in pesteri a omului primitiv, si o cercetare arheologica la fata locului, nu ar fi lipsita de interes.
Cateva cuvinte despre Capcauni.
Fugara urmarita de capcauni, este salvata de omul din cer./Turcii si fata.
Turcii cutreierau tara noastra si faceau ce voiau.Odata au prins o fata pe care o ingrasau cu nuci ca sa o manance fripta.Fata s-a prefacut ca nu stie ca sa se urce pe lopata si cand baba i-a aratat, a aruncat-o in cuptor si a fugit. (Acum am sa rog cititorul sa fie atent la ceea ce citeste, pentru ca textul o sa i se para extrem de cunoscut) Ajungand la o apa, a facut trei cruci si trei matanii, si un om din cer(Dumnezeu/Moise), a ajutat-o sa treaca apa.S-a ascuns apoi intr-o biserica pustie unde a stat trei zile.Turcii venind acasa au mancat din baba si nu si-au dat seama decat cand au vazut sanul ei.De aceea au plecat in urmarirea fetei.Au trecut pe la biserica unde nu au intrat.Fata s-a ascuns apoi intr-o groapa acoperita cu nisip si turcii nu au gasit-o.Omul din cer a trecut-o peste alta apa si fata s-a ascuns intr-o pivnita.Cand a scapat, s-a urcat intr-un copac din padure si a vazut ca nu mai este mult pana in tara.Si luand-o la fuga, a ajuns acasa."
Daca in aceasta legenda Vranceana influenta sau perspectiva este medievala si adusa la omentul istoric al conflictului dintre Tarile Romane cu turcii, intr-o alta legenda circuland prin Transilvania, locul turcilor este luat de capcaun, uneori asimilat cu tatarii.Si aici apar urmatoarele motive folclorice:
-Rapirea a doua fete orfane.
-Punerea lor la ingrasat.
-Pacalirea babei care este arsa in locul lor.
Aici este vorba de inversarea sacrificiului.De fapt fetele orfane il reprezinta pe Moise.Ele reusesc sa scape de moarte datorita substituirii sexului.
-Fuga lor dupa ce au furat haine si bani.
Motivul apare si in Exodul.
-Motivul trecerii Marii Rosii inopt si inecarea capcaunului.
MOtivul este foarte bine oglindit in Exodul.
Deci aceste doua legende puse pe seama capcaunilor nu se leaga in realitate nici de tatari nici de turci, ci de egipteni.
Legenda Drumul Robilor, se refera tot la fuga copiilor lui Israel din Egipt, chiar daca locul lui Faraon este luat aici de catre tatari.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Noiembrie 2009, 23:40:13
Netotzii.
Atrag atentia cititorului ca "Netotii" se incadreaza imaginii omului salbatic, al Tatalui Padurii sau Paduroiului, al acelor entitati care ne nelinistesc cu prezenta lor stranie, umbland prin China, Siberia, Africa si America de Nord, cunoscute sub numele de Alma, Chuchuna, Yeren, Yeti, Big-Foot.Ascultati descrierea acestei creaturi care nu este o inventie de-a noastra:
Radulescu-Codin, Legende:
"Netotii erau mari, urati, netunsi, cu par pe tot corpul, si cu plete pana-n pamant.Nu graiau ca oamenii si locuiau in bordeie in pamant.Rapeau dobitoace sau pasari, le omorau, le lasau mult timp pe camp si numai dupa aceea le mancau."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Noiembrie 2009, 09:28:50
Ne intoarcem la basmele lui Lazar Saineanu si sa vorbim cateva cuvinte despre "Necuratul".Exista doua tipuri de  Necurati, Diavoli sau Draci.Unii proveniti cultual din  religia crestina, si este cunoscut sub numele de "Ingerul Damnat" care s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu, fapt pentru care a fost izgonit din ceruri, si azvarlit pe pamant.Este intr-un fel o ironie, deoarece nici un Dumnezeu sau alta fiinta divina nu si-ar pune in felul acesta creatia in pericol.Aceasta imagine a ingerului damnat se leaga in plan cosmic de planeta Venus, iar in paralela terestra, de regele Babilonului si de prabusirea cetatii si imperiului cu acelasi nume.Tot in acest spatiu cultural, toate divinitatile feniciene, sau aproape toate, se vor transforma treptat pe masura ce crestinismul se va consolida ca religie, in divinitati malefice, care vor ocupa  locuri panteonul diabolic.In felul acesta, Astarte va deveni Astarot, Miki-deus sau Michiduta va fi forma alterata a numelui zeului Melkart, derivand la randul sau din termenul asirian Melek, insemnand Stapan sau Conducatorul, Regele Cetatii.Belzebut, va fi o forma alterata al Zeului Mustelor sau Baal-Zebub. Se spune ca numele acestui zeu se datora numarului mare de muste care apareau la locurile sacrificiilor si care se infruptau din trupurile victimelor.S.a.m.d.
O alta directie de aparitie a diavolului, se leaga de Egiptul antic.Aceasta tara era considerata un fel de iad.Era logic ca vizitatorii intamplatori sau tarile invecinate sa vada in reprezentantii egiptenilor, niste entitati negative, care s-au preschimbat in decursul timpului in creaturi infernale.Grecia antica, va opera la randul ei cu Hadesul care se va transforma in Iadul crestin de mai tarziu.As putea spune ca toate aceste reprezentari suprapuse ale lumii de dincolo, au dus la imaginea pe care ne-o facem astazi despre infern, ca loc de pedepsire a celor pacatosi.Sa nu uitam insa si unele dintre definitiile care poate ca s-au mai estompat intre timp si care se refereau la aceste lumi paralele si negative, ca fiind locul unde erau ingropati cei morti sau unde se duceau acestia, continuand sa traiasca despartiti sau relationand cu lumea noastra.Si mai este iarasi dracul sau diavolul, care desi este de origine cultuala crestina, va avea propria lui istorie culturala, populara.Ceea ce mi se pare foarte interesant, este asocierea diavolului cu Solomon.Astfel, Diavolul locuieste sub pamant unde se afla si scoala diabolica, numita Sholomantza sau Solomonarie, dar nu dupa prototipul atotstiutorului Solomon, ci ca o amintire apocrifa a acestui mare rege .Interesant este ca aici se invatau, toate limbile fiintelor vii, toate tainele naturii si formulele magice farmece si vraji, cunoscute sub numele de "solomonarii".In scoala sunt primiti numai zece ucenici si dascalul este diavolul.Dupa sapte ani de invatatura, diavolul opreste numai un singur ucenic care devine solomonar,Calare pe un balaur el se suie in nori de unde poarta ploi, furtuni si grindini.(pg.565).Avem in acest sens, basmul:Dracul si ucenicul.In ciuda fixarii basmului pe aria culturala ebraica, se pare ca basmul a circulat in spoatiul cultural al Egiptului antic.
In cartea lui Brill, Solomonarii sunt mostenitorii regelui Solomon.Nu dracul este cel care detine puterile absolute vrajitoresti, ci insusi regele Solomon.Dracul nu va face decat sa il substituie mai tarziu pe acesta in traditia populara pe masura ce numele regelui de la Ierusalim se va pierde intr-o nemeritata uitare.
Regele Solomon, a fost un mare vrajitor, care stia sa inchida si sa deschida cerul, sa inghete apoele, si sa faca sa cada roua si grindina.Cei care au mostenit  darurile lui, se numesc solomonari.
Tind sa cred ca este vorba despre transmiterea descendentei.Adica solomonari se numeau toti acei care erau duin sangele lui Solomon si au condus dinastic Israelul, dupa moartea lui Solomon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2009, 23:24:48
Despre legendele vcechilor greci, vom gasi o serrie de carti interesante,printre care enumar doar cateva:
-Legendele Olimpului de Alexandru Mitru-eu posed in clipa de fata cartea care este scoasa la Chisinau, de editura Hyperion, 1990.
-Ghidul esential de mitologie clasica, de Kevin Osborn si Dana L.Burgess,ed.Paralela 45,
-Dictionarul de Mitologie generala a lui Victor kernbach,
-Miturile lui Homer si gandirea greaca-de Felix Buffiere , Bucuresti 1987, Editura Univers-carte ce se apropie prin continutul ei de intrebarea ta,
-Iliada si Odiseea de Homer, in traducerea lui George Murnu.
Mai exista si alte carti, dar nu are sens sa ne complicam.
Modul cum este formulata intrebarea, nu prea coincide cu continutul raspunsurilor pe care le astepti.Cel putin in aceasta carte a lui Al.Mitru, formularea este urmatoarea:(pg.12):
"Se povesteste in legenda ca lumea noastra cea de astazi: pamantul plin de flori si fructe, cu rauri limpezi si izvoare -soarele, luna, ziua noaptea si vanturile, sufland repezi , n-au fost intotdeauna astfel."
Autorul adopta perspectiva greaca, si povesteste miturile grecesti ca si cum el ar fi grec.Influenta acestei culturi grecesti va fi destul de mare asupra culturii noastre autohtone, dar nu intr-atat incat sa o oculteze cu totul, si sa nu lase vizibil influentele altor culturi  ca aceea indo-europeana si chiar ebraica, la care se adauga bine-inteles puternicul filon autohton, in care zeii si zeitele noastre au fost considerate pe nedrept secundare.Schema generala a credintelor grecesti porneste de la acceptarea haosului, ca generatoare a lumii, respectiv a Pamantului si respectiv a zeitei Gaya sau  Geea.O vom gasi in cult si sub numele de Ge-Mater(Zeita Mama) cu forma de De-Mater sau Demetra.Corespunzator acestei zeitei este Dochia sau Dacia, sub forma de Do-Gheia, adica de pamantulk Dacilor.Dar in loc de Mama, vom intalni forma orientala de Baba(sau batrana, Mama de la inceput, zeita Maa).Barbatul Geei, adica a pamantului, era Uranos, sau Cerul.
Cu Uranus sau Uranos, Geea va da nastere la sase fete si sase baieti, care s-au numit Titani.Primul nascut a fost Oceanul sau Okeanos, iar ultimul se numea Kronos.S-au nascut apoi Ciclopii, trei frati cu cate un ochi in frunte, care invatasera sa faca intr-un locas subteran fulgerele, tunetele si trasnetele.Dupa ciclopi s-au ivit inca trei feciori:hecantohirii sau centimanii, care aveau pe trupurile lor monstruoase cate o suta de brate lungi. Zeul Uranos putea citi in viitor.In felul acesta a descoperit ca unul dintre fiiisai il va omora sau schilodi si ii va lua locul.Din acest motiv, el si-a zavorat toti copiii  in Tartar.Suparata de comportamentul sotului sau, Geea a transformat un diamant stralucitor intr-o secera(luna) , a patruns in tartar si l-a dat fiului sau Kronos ca sa-l doboare pe Uranos.Acesta a iesit din Tartar, l-a pandit pe tatal sau Uranos si pe cand zeul se apropia nestiutor, l-a lovit cu arma aceea in pantece, emasculandu-l, sau taindu-i sexul.Dupa care Kronos devine stapanul lumii in locul tatalui sau.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Noiembrie 2009, 11:11:18
Kronos, se insoara cu zeita Reea, despre care , Demostene Botez sau chiar Alexandru Mitru va da urmatoarele amanunte suplimentare:(pg.18):
"Reea inchipuia pentru elini tot pamantul, ca si zeita Gheea, a carei fiica era."
Afirmatia este putin socanta daca o acceptam ca atare, deoarece, Kronos, infaptuia in limbajul nostru profan, cel putin unul dintre cele doua incesturi, care ar fi servit de minune ca argumente  fondatorilor scolii de psihanaliza, Freud si Jung.Si iata de ce:
-In primul caz ne-am gasi in fata unui  incest dintre fiu, versus mama Gheeia, prin inlaturarea tatalui de la favorurile sotiei.Impulsurile sexuale, sunt dirijate de catre adolescent catre persoana care i-a acordat intotdeauna un supliment (uneori exagerat) de afectivitate.
-In al doilea caz, daca consideram ca atat Kronos cat si Reea sunt copiii lui Uranos si a Gheei, inseamna ca ei sunt frati.
Teoria incestului, functioneaza numai in cadrul sistemelor inchise, in care o grupare de tip familial, Tata, Mama, baiat, fata,interactioneaza in interiorul grupului familial respectiv,in loc sa interactioneze asa cum consideram noi la ora actuala ca fiind normal, cu grupurile extramuros, sau din vecinatatea lor.Unii exegeti ai scolii de psihanaliza, au interpretat basmul Scufita Rosie a Fratilor Grimm, din  perspectiva sistemelor inchise, ajungand la niste concluzii care puteau satisface curiozitatea maladiva a unei epoci,dar nu a exprimat in mod corect situatia, fie chiar pentru faptul ca nu s-au prezentat cititorului si celelalte posibilitati care trebuiau luate in discutie.
Trebuie sa atentionez asupra faptului ca ceea ce noi luam in prezent drept o problema de morala, cu argumentele solide aduse in acest sens de catre stiinta, in trecut nu era privit din aceasta perspectiva.Existau niste factori care au influentat o asa stare de lucruri.Este suficient sa cititi cauza care a dus la dublul incest al fetelor lui Lot, pentru a intelege o parte a situatiei existente atunci, chiar daca argumentele lor, nu mai sunt valabile in ziua de astazi.
O concluzie la care ajungem citind cele scrise de Al.Mitru, este ca a existat o perioada istorica in care era practicat incestul, ca o solutie a supravietuirii speciei, chiar daca legenda actioneaza reductionist si transfera pacatele societatii, pe un numar limitat de personaje.
O a doua concluzie, este ca o astfel de situatie o intalnim in Egipt.Posedam in acest sens doua argumente plauzibile:
-Mykerinos,Mycerinu sau Menkaure , care s-a insurat cu propria sa fiica dand nastere la greci mitului Minotaurului  si in alte spatii culturale a legendei femeii cu mainile taiate.
-Casatoria reginei egiptene Cleopatra cu fratele ei, din considerente dinastice.Putem citi despre Cleopatra urmatoarea informatie culeasa de pe  calculator:
"Cleopatra, regina si legenda.
-- Tradata si exilata de propriul frate
Cleopatra este una dintre acele figuri legendare si romantice ale istoriei, care au captat imaginatia tuturor generatiilor, incepand chiar de la contemporanii lor. Cleopatra a fost o femeie ambitioasa, hotarata sa-si guverneze tara si sa o protejeze de bratul puternic si de expansionismul Imperiului Roman. Era considerata una dintre cele mai inteligente si mai abile femei-conducator din toate timpurile. Fara a fi o frumusete, asa cum a fost descrisa deseori, avea o uluitoare putere de seductie. Avea farmec, o voce melodioasa si, nu in ultimul rand, era dotata cu o inteligenta deosebita.
Cleopatra a VII-a, fiica lui Ptolomeu al XII-lea (dinastia Ptolemaica) si a Cleopatrei a V-a, s-a nascut in anul 69 i.H. Cea care avea sa devina fascinanta regina a Egiptului avea doua surori mai mari, Cleopatra a VI-a si Berenice a IV-a, o sora mai mica, Arsinoe a IV-a, si doi frati mai mici, Ptolomeu al XII-lea si Ptolomeu al XIV-lea. Dupa moartea lui Ptolomeu al XII-lea, cleopatra si fratele sau Ptolomeu al XII-lea urmau sa guverneze tara impreuna. In dinastia Ptolemaica era obiceiul ca fratii si surorile sa se casatoreasca intre ei, pentru o guvernare comuna. Era o masura preventiva, destinata sa impiedice vreo alta familie puternica, in afara celei regale, sa obtina suficienta influenta pentru a ajunge sa controleze tronul Egiptului. Dar Ptolomeu al XII-lea, in loc sa devina sotul Cleopatrei, a exilat-o si si-a insusit tronul, pentru a conduce singur. Cleopatra si-a mobilizat o armata si a incercat sa cucereasca ceea ce-i apartinea, de fapt. Demersul sau, insa, a esuat."
Aceasta atingere dintre civilizatia greaca si cea egipteana, -se pare ca insusi egiptenii , dar mai ales preotii lor, ii considerau pe greci ca avand o descendenta egipteana-ma duce la urmatorul gand, care poate parea la un moment dat fantastic:
Nu este cumva posibil, sa existe mai multe astfel de atingeri culturale intre civilizatia greaca si cea egipteana, si acest lucru sa poata fi observat chiar la capitolul mitologiei?Si citim in wikipedia o parte din raspuns:
"Osiris a fost un rege legendar, celebru prin vigoarea şi dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele său, a fost gelos pe el şi i-a întins o cursă, reuşind să-l asasineze. Soţia lui Osiris, Isis, reuşeşte să rămână însărcinată cu Osiris mort. După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refugiază în Deltă, acolo îl aduce pe lume pe Horus care, ajuns adult, îşi face recunoscute drepturile în faţa zeilor Enneadei şi îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în luptă, dar îşi va pierde un ochi pe care i-l va oferi lui Osiris care îşi recapătă viaţa. Seth va fi condamnat de zei să-şi poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toţi cei care vor să înfrângă moartea..."O explicatie mai apropiata de ceea ce doresc sa va spun o gasim totusi in alta parte:
"Georges Androutsos1 Contact Information et Spyros Marketos2
(1)     Institut d’Histoire de la Médecine, Faculté de Médecine de l’Université d’Athènes, Grèce
(2)     Fondation Internationale Hippocratique de Cos, Grèce.
Resume  Les premières castrations furent incontestablement celles d’Osiris par son frère Seth et d’Uranus par son fils Cronos. Les Egyptiens pratiquaient la castration comme punitions des adultères."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Noiembrie 2009, 12:03:52
La un moment dat, vom observa un fenomen curios.Istoria mitologica se repeta.Povestea Uranos si Gheea,este adaosul egiptean, agatat de mitologia greaca.Pentru ca in mod  logic, mitul grec incepe odata  cu Kronos si  Reea.Asta daca nu vrem sa consideram episodul Kronos-Reea o varianta imbunatatita a versiunii egiptene.La fel ca si Uranos, Kronos are premonitia sfarsitului domniei sale si atunci hotaraste sa isi inghita copiii.In felul acesta, vor dispare in pantecul divin, Hestia, Hades, Poseidon, Demetra, Hera.In ce-l priveste pe Zeus, lucrurile vor sta putin diferit, deoarece dupa ce va naste in insula Kreta, Reea in locul pruncului, ii va da nesatiosului sau tata, sa inghita un bolovan infasurat in scutece.Partea interesanta a povestii este ca aceasta stanca , care este imaginea divina a lui Zeus, va ajunge in Atica, unde partea ei superioara sau capul, va fi taiat,(vezi legenda nasterii zeitei Atena), acolo construindu-se Acropole.In afara acestui lucru, acolo se va gazi imaginea zeitei sculptata de unul dintre cei mai mari sculptori greci.Aceasta constructie va da nastere legendei craparii capului lui Zeus de catre Hefaistos, ecouri ale mitului referindu-se la nasterea miraculoasa a lui Isus Cristos de catre Fecioara Maria, care(nastere) s-a savarsit potrivit unor vechi traditii tot prin capul femeii, ca nasterea Atenei din capul lui Zeus.Din perspectiva mitologica greaca putem sa vedem si inghitirea lui Fat-Frumos de catre pajura si regurgitarea lui intr-o forma si mai frumoasa , ca rasplata pentru salvarea puilor ei.Asupra acestui aspect se vehiculeaza tot felul de teorii interesante.Personal eu cred ca este vorba nu atat de un act de initiere, sau ca sa nu negam cu desavarsire actul, spun ca nu toate aceste "inghitiri " au ca explicatie  "initierea" eroului.Cred ca atunci cand eroul este devorat de timp, adica moare, el este restituit sub o alta forma umanitatii, mult mai frumoasa si idealizata.Este ceea ce ii spuneau sirenele lui Ulise:
"Noi stim tot ce s-a intamplat pe campul de la Troya."
Restituirea eroului, este facuta sub forma cuvantului.Ori cuvantul este al lui Dumnezeu, si Pajura inghitindu-l pe erou, asimiland faptele acestuia, nu face decat sa il restituie umanitatii prin cuvintele frumoase pe care le spune despre el.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Noiembrie 2009, 14:46:25
Mitologia Greaca reuseste sa inglobeze si sa subordoneze in ea  si alte mitologii, ceea ce pune sub semnul intrebarii o serie de intamplari"mitice",care nu se produc aici, si introduc la un moment dat, alte versiuni, deosebite de cele autohtone.Am vazut spre exemplu cum este zugravita "Facerea" in mitologia Greaca si influenta pe care a avut-o asupra acesteia cultura egipteana.Ori la un moment dat, in "Iliada" lui Homer, vom descoperi o a doua "Facere" de data aceasta de factura Ebraica, atunci cand zeita Tetis, mama lui Achile se duce la zeul Hefaistos sa-i faca arme eroului.Acest subiect inedit merita dezvoltat, deoarece prin imaginea lui Hefaistos, este prezentat in fata noastra  Dumnezeu, care este un Dumnezeu cu un handicap:
Este schiop.De altfel o spune chiar el:(pg.408, Iliada, George Murnu):
"Cand de rusine, cainoasa mea mama voia sa m-ascunda,
Eu fiind schiop".
Sau in pagina urmatoare a lui Murnu:
"Zise si de la ilau gafaind, uriasul se scoala,
Schiop el fiind; picioarele-si deapana slabe sub dansul
(...)
si imbraca
Haina , ia grosul toiag si sovalcaind dupa asta,
Iese pe usa."
Vom observa ca Hefaistos, la fel ca si Moise, are un handicap.( Moise nu putea sa vorbeasca, dar la fel ca si Hefaistos, poarta un toiag sacru care mai tarziu se va transforma in nuielusa zanelor sau a vrajitoarelor cu care acestea pot infaptui diferite miracole, asemenea lui Dumnezeu.)Si ceea ce nu ni se spune  clar la nivelul basmelor, atat Hefaistos cat si Moise (respectiv Achile), sunt fierari si stiu sa prelucreze metalele.
Daca vom citi ce se intampla cu Achile in copilarie, vom observa ca modelul mitologic grec, repeta de fapt modelul ebraic al nasterii lui Moise.Si acum, cititorule urmareste ce arme ii faureste Hefaistos lui Achile:( Mai mentionez ca nu este o distinctie prea clara intre zeu si erou, acestia doi, parand sa fie la un moment dat o singura fiinta):(pg.411):
"La inceput, fauraste pamantul si cerul si marea,
Soarele-n veci calator si luna rotata si plina,
Stelele toate, ale cerului zodii si mandra-i cununa,
Closca cu puii, pe urma Hiadele si Orionul
Cel luminos, ba si Ursa, ce-i zice si Carul cel mare,
Care ochind Orionul pe loc in vazduh se roteste,
Singurul care nu scapata in apele lui Ocheanos.
Plasmuie doua cetati locuite de oameni..."
Fiind legate de scutul lui Achile, suntem inclinati sa credem ca toate aceste reprezentari sunt de fapt niste imagini hieroglife care apartin scutului eroului grec.Dar in clipa in care rupem imaginile puse sau construite de Hefaistos  de scutul lui Achile, vom obtine prima pagina a genezei asa cum o cunoastem si noi din Biblie, respectiv din Vechiul Testament.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 10:13:07
In "Cartea I-a a imparatilor, "(sau a treia a imparatilor, cum este mentionat imediat dedesubt, in Biblia veterotestamentara se vorbeste despre "Domnia lui Solomon."Personal, imi exprim o mare nedumerire.Nu pun la indoiala pe marele rege si meritele sale , dar simt din nou ca cei care ar fi trebuit sa scrie cronica vietii acestuia, nu au fost constanti de la un capat la celalalt, nu au acordat aceeasi atentie asupra tuturor evenimentelor care au alcatuit viata acestui monarh deosebit al istoriei .Am amintit de ciclul Solomonian, despre care vorbeste la nivelul legendei doamna Sabina Ispas in "Preminte Solomon/legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif, Editura Saeculum I.O. Bucuresti 2006." M-am referit la aparitia motivului Solomonian in balada si in basmele populare romanesti si universale, scapand totusi din vedere unele "amanunte" pentru ca nu eram pregatit inca sa le inteleg.Ceea ce m-a intrigat, se leaga de casatoria lui Solomon care este descrisa in Vechiul Testament astfel: (1 Imparati/1 Regi, 3;1):
"Casatoria lui Solomon.Visul lui.
Solomon s-a incuscrit cu Faraon, Imparatul Egiptului.A luat de nevasta pe fata lui Faraon, si a dus-o in cetatea lui David, pana si-a ispravit de zidit casa lui, casa Domnului si zidul  dimprejurul Ierusalimului."
Haideti sa urmarim in Vechiul Testament, tot ce ni se mai spune despre fata lui Faraon, sotia lui David.
"Faraon, imparatul Egiptului, venise si cucerise Ghezerul, ii daduse foc si omorase pe Canaaniitii care locuiau in cetate.Apoi ii daduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon."
Si:
"Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David la casa ei, pe care o zidise Solomon.Atunci a zidit el Milo."
Apar acum doua mentiuni interesante si pe jumatate explicabile.(11;1):
"Imparatul Solomon, a iubit multe femei straine, afara de fata lui Faraon(?!): Moabite Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite."
Este posibil  sa fi existat o intamplare care sa determine aceasta incapacitate afectionala a regelui Solomon fata de sotia sa. Dar este la fel de valabila si existenta unei omisiuni care apare in cadrul traducerii textului ebraic .Ca textul sa aiba un inteles ar
fi trebuit ca textul sa fi fost scris astfel:
"Imparatul Solomon a iubit multe femei straine, "in" afara de fata lui Faraon..s.a.m.d.
Din momentul acesta fata lui Faraon dispare fara urma.Nici macar nu se pomeneste daca a murit inainte sau a participat la funeraliile sotului ei.
In Biblie am gasit scris numai atat:
"Apoi Solomon a adormit, cu parintii lui si a fost ingropat in cetatea tatalui sau David.In locul sau a domnit fiul sau Roboam."
Ceva mai colorata, este descrierea pe care o  aflam in cartea doamnei Sabina Ispas, pg.185:
"Iara deaca au murit Solomon, l-au ingropat in mormantul tatane-sau ,lui David, carele era de Solomon facut, si intru acel mormant cand au ingropat Solomon pre David, au pus avutie multa.Apoi dupa moartea lui Solomon, cand (a fost) pradat Ierusalimul, iara un preot ce l-au fost chemand Ircan, au destupat acel mormant al lui David si al lui Solomon, si au luat trei mii de talanti de aur si iarasi l-au zidit si dupa aceea au mai destupat si Irod imparatul, ci bani n-au gasit, iara odoara scumpe au gasit si le-au luat si au vrut sa scurme si mai adancu ci n-au putut ca au izvorat para de foc.Si asa s-au savarsit marele si prea inteleptul Solomon, imparatul, cum spune la Sfanta Scriptura."



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 15:55:31
Dar nici la Sabina Ispas nu gasim raspunsuri cu privire la ce s-a intamplat cu sotia egipteanca a lui Solomon.Sursele de informare biblica sunt sarace in legatura cu acest amanunt care nu ar fi trebuit sa devina nesemnificativ.In schimb in cadrul aceleiasi carti a "Imparatilor", apare o prezenta neasteptata, tot feminina, al carei nume este  "Regina din Saba, Saaba sau Sheba."In afara de aceasta prezenta care o pune in umbra pe sotia egipteanca a lui Solomon, mai intalnim un poem de dragoste   adresat
de catre un tanar unei tinere persoane.Poemul este scris de catre regele Solomon.Aceste trei elemente  trunchiate sau insulare care apar in cronologia vietii lui Solomon, sunt foarte importante, deoarece avem sentimentul-si aici exprim parerea mea strict personala, -ca ele se refera la sotia "neglijata" a regelui Solomon.Adica:
-Cantarea Cantarilor, scrisa de Solomon, este un poem de dragoste pe care regele iudeilor il dedica viitoarei lui sotii egiptene.Aceasta sotie este cunoscuta  in cadrul poemului sub numele de "Sulamita".
Dupa diferite surse, regele Solomon, s-a nascut aproximativ(nu exista o precizare certa, )in anul  1000 i.H.El isi incepe domnia in anul 971 si conduce tara pana in anul 931 i.H. timp de 40 de ani.Aceasta ar insemna ca Solomon a devenit rege in jurul varstei de 29 de ani, potrivit surselor aratate.Cand a fost scrisa Cantarea Cantarilor?
Potrivit lui Nick Sava,""Cântarea Cântărilor", pe care unele Biblii o prezintă drept "Cântarea lui Solomon", este însă o lucrare mai veche, poate chiar din timpul regalităţii. Cercetătorii au recunoscut în ea o „cântare” populară, cel mai probabil una cultică, ce se interpreta în timpul celebrării zeităţilor agrare cananite."
Dintr-o alta sursa, aflam ca anul redactarii "Cantarii Cantarilor" ar fi anul 965 i.H., anul inceperii domniei lui Solomon in varianta lui Horia Matei.Istoricul Horia Matei, da drept cifre ale perioadei de domnie, anul 965, pana in 928 i.H.In mod normal, anul de incepere a domniei ar trebui sa coincida cu casatoria regelui Solomon, si in acelasi timp ar justifica din punct de vedere logic scrierea poemului.Inceperea anului de domnie ar putea explica in acelasi timp si carui faraon a apartinut printesa egipteana.Exista aici doua posibilitati:
-Printesa egipteanca sa fi fost fiica faraonului  Siamun care a domnit in Egipt  intre anii 986-967 i.H.Ori poemul apare scris in anul  965, atunci cand pe tron se afla  celalalt faraon, Psusennes al II-lea( 967-943 i.H.)
Conditia de recunoastere a faraonului si al fiicei sale, se leaga de cucerirea Ghezerului de catre Faraon, care a daruit aceasta cetate lui Solomon ca zestre pentru fata lui.In acelasi timp, casatoria dintre Solomon si printesa egipteana, urmarea si un scop politic, si anume intarirea statului lui Solomon printr-un sistem de aliante, in care Egiptul, nu ocupa in nici un caz ultimul loc.Ori  Solomon nu s-ar fi casatorit cu Sulamita in momentul cand puterea lui Siamun se epuizase.Era de asteptat ca o astfel de alianta sa faca Solomon cu un Faraon puternic care abia atunci isi manifesta puterea de conducere, si l-ar fi putut sprijini pe regele Solomon daca nu in reformele sale,cel putin, in momentele de razboi.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 16:16:39
S-au facut diferite studii interesante pe marginea "Cantarii Cantarilor", atat din perspectiva teologica cat si din alte perspective mai mult sau mai putin profane.Ceea ce mie personal mi s-a parut interesant, este ca insusi iubita lui Solomon, spune chiar de la inceputul poemului un lucru pe care exegeza il pune pe seama expunerii la soare a personajului feminin, considerand ca tanara s-a bronzat putin cam tare.Ori ea spune:
"(1;5-6)
Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului."
Si va continua imediat in versul urmator:
"Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele."
In mod cu totul straniu, prin termenul: "fetze arse", sau: "fetze pe care le-a ars soarele", se inteleg etiopienii.Prin urmare, iubita lui Solomon face o marturisire care insa este interpretata de exegeza in toarte felurile anapoda cu putinta.Ea spune de fapt:"Sunt etiopianca, din aceasta cauza, fatza mea este arsa de soare."
Aceasta particularitate a iubitei lui Solomon, care este spusa fatis in Cantarea Cantarilor, ma determina sa cred ca iubita careia ii canta Solomon poemul era de fapt viitoarea sotie a regelui, printesa egipteanca, fiica probabila a faraonului Siamun, sau a faraonului Psussenes al II-lea.Iarasi pentru identificare trebuie sa spunem ca faraonul era de origine etiopiana sau sotia sa avea aceasta obarsie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 19:30:23
Mai putem adauga la cele afirmate mai sus ca faraonul respectiv era regele Egiptului si al Etiopiei.Dar bine inteles, ca tot ceea ce spunem aici trebuie confirmat de catre istorie, altminteri, nu raman decat niste speculatii seducatoare .Sa spunem acum cateva cuvinte despre Regina din Saba.Potrivit wikipediei, legat de aceasta regina dispunem de urmatoarele informatii:
"Potrivit Vechiului Testament, anonima regină din Saba vine in Israel auzind de marea înţelepciune a regelui Solomon aducând cadouri speciale: aur şi pietre preţioase (I regi 10:1-13 şi Cronici 9:1-12). Episodul deasemenea apare in Coran, unde nici aici nu este menţionat numele reginei; potrivit acestei versiuni, regina a rămas impresionată de înţelepciunea şi bogăţiile lui Solomon care s-a convetit la monoteism, cântând o laudă dumnezeului Yahve; regele atunci a i-a promis sa-i dea "orice lucru pe care-l doreşte". Regina a dăruit 4,5 tone de aur regelui din Israel.
Regina din Saba apare încă odată în Matei 12:42, cât şi în Luca 11:31, unde Isus afirmă că , în ziua judecăţii finale, ea şi locuitorii oraşului Ninive se vor ridica pentru a condamna pe evreii care au refuzat noua credinţă, deci "pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon" si aici este Unul mai mare decat Solomon."
"Tradiţia Bisericii ortodoxe copte spune că Solomon a avut un fiu cu regina din Saba, numit Menelik I, care a fost regele Etiopiei; şi tradiţia spune că au scos Arca Alianţei din Israel.
Alţii indică că Menelik a fost fiul arhitectului din templu Hiram."
"Makeda, regina din Saba, amintită în cărţile Regilor şi Cronici din Biblie şi deasemenea în Coran. În actualitate arheologia pretinde că pe actualul teritoriu din Etiopia şi Yemen s-a aflat acest mitic regat. Fără să fie numită în textul biblic, ea este numită Makeda în tradiţia etiopiană, iar în cea islamică este cunoscută ca Bilquis sau Balkis (totuşi nu în Coran). Alte nume asociate sunt Nikaule sau Nicaula."





Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 19:37:38
"Existenţa reginei nu a fost clarificată, cert est faptul că legendele din scrierile sumeriene şi caldeiene amintesc o regină, iar la arabi a existat o regină care se chema Zabibê, regină de Aribi 744-727 î.Hr. Scrierea din biblie datează probabil din secolele VI şi VII î.Hr. Este posibil că regele Salmo (Solomon) a întreţinut relaţii cu o regină arabă care a fost supranumită Saba sau Sheba, bogăţile ţinutului fiind deja în acel timp cunoscute."
Articol copiat:
"Regina din Saba este un personaj biblic foarte slab conturat atat in textele crestine cat si in cele iudaice. Este de asemenea mentionata in Coran, insa sursele istorice ce contureaza cel mai bine aceasta personalitate sunt documentele de origine Etiopiana. Un astfel de document este Kebra Negast-ul, cartea regilor Etiopieni (despre care am scris aici).

Este vorba despre cea ce a fost una dintre amantele regelui Solomon, cu care, dupa cum spune legenda a avut si un copil (Menelik I). In traditia Etiopiana este cunoscuta sub numele de Makeda, in timp ce textele crestine si iudaice nu ii mentioneaza numele explicit, referindu-se la ea ca “regina din Saba”.

Ca regina a Sabei, regat antic infloritor in jurul anului 1000 I.Hr, situat pe teritoriul pe care in prezent se afla o parte din Etiopia si Yemen, Makeda a venit la curtea lui Solomon cu “foarte mare bogatie, cu camile incarcate cu aromate, cu foarte mult aur si pietre scumpe”(III Regi, 10, 2) pentru a se sfatui cu acesta. “N-a fost vorba adanca pe care sa n-o cunoasca regele si sa nu i-o dezlege”(idem, 3). Dupa intoarcerea Makedei in Saba, la conducerea regatului a urmat un sir neintrerupt de imparati descendenti direct din Solomon. Aceasta dinastie Solomonica a condus Imperiul Solomonic Etiopian pana in anul 1974. Traditia inca se pastreaza, insa membrii acetei dinastii nu mai ocupa posturi de conducere in guvernarea Etiopiei.
Odata cu aceasta dinastie, in inima africii a luat nastere o insula de monoteism printre cultele tribale ce dominau viata spirituala a africanilor. A avut loc o reforma religioasa, religia lui Avraam si intelepciunea lui Solomon a fost instaurata mai intai in Saba, iar pe urma treptat si in regatele vecine, care au ajuns sa formeze Imperiul Etiopian.
Insa in primul rand, pe langa aceste schimbari suferite de populatiile africane, intalnirea dintre Makeda si Solomon a fost o frumoasa poveste de dragoste, din care se poate desprinde o pilda valoroasa. Cand este vorba despre iubire, ambele persoane ofera celuilalt tot ceea ce acestia au mai bun. Solomon a daruit intelepciunea sa, in timp ce Makeda a daruit bogatiile sale. Din darurile oferite de catre regina a au fost facute obiecte pentru Templul din Ierusalim si chiar s-au folosit si ca materiale de constructie pentru a face “balustrade pentru templul Domnuliui”. Pe langa intelepciune “Solomon a dat reginei din Saba tot ce si-a dorit si a cerut”.
Cand este vorba despre iubire niciodata nu poti sa dai prea mult, deoarece a iubi inseamna a darui, iar acest lucru nu ar trebui uitat orice s-ar intampla. Chiar si la departare, urmele iubirii raman intacte. Chiar daca Solomon si Makeda nu si-au petrecut intreaga viata impreuna, roadele dragostei lor au putut fi vazute pana in zilele noastre. Unul dintre aceste roade a fost Imperiul Solomonic Etiopian. Celalalt a fost Templul Din Ierusalim. Aceste doua roade, simbolizand atat partea materiala, cat si cea spirituala, semnificand atat guvernarea politica, cat si guvernarea propriei vieti, pot fi regasite in orice relatie de dragoste. Iubirea este acel ceva ce aduce ridica materialul catre spiritual si aduce spiritualul in viata de zi cu zi.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 19:40:26
1. Regina din Saba insa, auzind de slava lui Solomon cea in numele Domnului, a venit sa-i incerce intelepciunea cu cuvinte greu de inteles.
2. Venind ea la Ierusalim cu foarte mare bogatie, cu camile incarcate cu aromate, cu foarte mult aur si pietre scumpe, a mers la Solomon si s-a sfatuit cu el pentru tot ce avea ea pe inima.
3. Si i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei si n-a fost vorba adanca pe care sa n-o cunoasca regele si sa nu i-o dezlege.
4. Vazand deci regina din Saba toata intelepciunea lui Solomon, casa care a zidit-o el,
5. Bucatele de la masa lui, locuinta robilor lui, randuiala slugilor lui, imbracamintea lor, paharnicii lui si arderile de tot ale lui care le aducea in templul Domnului, nu a putut sa se mai stapaneasca
6. Si a zis regelui: "Adevarat este ce am auzit eu in tara mea de lucrurile tale si de intelepciunea ta;
7. Insa eu nu credeam vorbele, pana n-am venit si n-am vazut cu ochii mei si iata, nici pe jumatate nu mi se spusese; tu ai intelepciune si bogatie mult mai mare decat am auzit eu.
8. Ferice de oamenii tai si de aceste slugi ale tale, care totdeauna iti stau inainte si asculta intelepciunea ta!
9. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul tau Care a binevoit sa te puna pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea vesnica a Lui catre Israel, te-a pus rege sa faci judecata si dreptate".
10. Si a daruit ea regelui o suta douazeci de talanti de aur si o multime de aromate si de pietre scumpe; niciodata insa nu i s-a adus atat de multe aromate, cate a daruit regina din Saba regelui Solomon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 19:45:11
Articol copiat:
"Exotică şi misterioasă, regina din Saba este cunoscută îndeosebi din relatarea biblică a întâlnirii cu regele Solomon. Este, de asemenea, sărbătorită în lumea islamică drept o regină puternică, sub numele Balkis sau Bilquis, iar în tradiţia etiopiana apare ca Makeda. În analele istoriei antice, probabil că doar Cleopatra a dobândit mai multă faimă ca regină puternică, deşi atât de puţine lucruri se cunosc despre enigmatica regină din Saba, încât arheologii şi istoricii nu sunt nici măcar siguri că ea a existat cu adevărat. Totuşi, descoperiri arheologice recente încep să arunce niţică lumină asupra identităţii uneia dintre cele mai uluitoare figuri din istorie.

Regina din Saba, menţionată în Biblie

Regina din Saba este menţionată în Biblie, în Cartea Regilor, drept „Regina Răsăritului”. Nu sunt oferite alte elemente cu privire la originea acesteia. Textul descrie felul în care regina, aflând despre renumitul Solomon, călătoreşte în fruntea unei caravane cu mirodenii, aur şi pietre preţioase, pentru a-l vizita pe marele rege al Ierusalimului. Potrivit Bibliei, intenţia ei este de a testa renumita înţelepciune a lui Solomon prin întrebări dificile. După ce se întâlneşte cu măreţul rege, ea rămâne uimită de înţelepciunea acestuia şi de grandoarea curţii sale regale, astfel că îi face daruri scumpe. Solomon, în schimb, îi oferă imense comori şi „tot ceea ce îşi doreşte” înainte de a se întoarce în regatul ei. Cam aceasta ar fi, în mare, povestea lui Solomon şi a reginei din Saba.

Coranul are o altă versiune despre regină

Deşi este ultima oară când auzim despre marea regină în Biblie, în vremurile post-biblice au fost create legende evreieşti şi musulmane având la bază relatarea lui Solomon şi a reginei din Saba, adăugându-se elemente noi şi adesea fantastice. Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius, care a scris în primul secol d.Hr., aceasta a fost regina Egiptului şi a Etiopiei. Folclorul arab şi Coranul oferă relatări mai degrabă imaginare despre regina din Saba. Potrivit Coranului, Solomon primea ştiri de la o pupăză despre un ţinut bogat condus de o regină ai cărei slujitori venerau soarele. Solomon îi trimite o scrisoare reginei prin intermediul păsării, cerându-i să vină şi să-i aducă omagiu, ameninţând că îi va distruge regatul dacă va refuza. Saba este de acord să îl viziteze şi este convertită de Solomon la adorarea unicului Dumnezeu adevărat.

Unde s-a situat regatul reginei din Saba?

Întrebarea dacă există vreo urmă de adevăr istoric în asemenea legende a uluit cercetătorii vreme de sute de ani. Principala problemă este că se cunosc prea puţine despre regina din Saba. În afara Bibliei, pare să nu existe nicio altă dovadă a existenţei sale, iar scrierile istorice nu fac nicio menţiune cu privire la faimoasa regină. Totuşi, ea a devenit o imagine marcantă în multe culturi, astfel că este greu să-ţi imaginezi că povestea ei este pură fantezie. Arheologii moderni au afirmat că, dacă regina din Saba a existat ca figură istorică, atunci teritoriul străvechi Saba, pe care l-a guvernat, trebuie să fi fost situat fie între regatul Axum din Abisinia (Etiopia de astăzi), fie pe teritoriul Saba (în Yemen). Poate că amândouă, de vreme ce există doar o strâmtoare de 24 km a Mării Roşii între ele. La baza acestei presupuneri stă faptul că, atunci când l-a vizitat pe Solomon, printre daruri i-a dus şi tămâie, care se găseşte doar în aceste două zone şi în Oman, aflat în vecinătate.

În general, se crede că a domnit în jurul anului 950 î.Hr. Dar mai există vreo dovadă că Saba şi Axum ar fi fost bogatele regate conduse de o regină exotică aşa cum e descrisă în Biblie? Există dovada unei pieţe de parfumuri şi tămâie în Orientul Apropiat şi în Egipt, cel puţin din anul 3000 î.Hr. Regatul Saba era o naţiune de comercianţi prosperi, care deţineau controlul asupra rutelor caravanelor care transportau tămâie şi ierburi aromate prin deşert pentru templele mediteraneene şi nu numai. Capitala Sabei era Ma’rib, oraş construit la marginea sudică a Deşertului Arabiei, în delta secată Wadi Adana. În această zonă aridă, sabeenii aveau nevoie de resurse de apă. în consecinţă, începând cu anii 600-750 î.Hr., au construit un baraj pentru a colecta apa de ploaie a musonului care venea periodic în munţii apropiaţi. Au irigat pământul din jurul oraşului şi, astfel, au putut să-l cultive.

Sheba1Pe regina din Saba o chema Bilkis?

În 2002, un regizor de film, fotograf şi arheolog amator din Los Angeles, Nicholas Clapp, a publicat Sheba: Through the Desert in Search of the Legendary Queen. Clapp a sugerat că regina din Saba a fost renumita regină yemenită Bilkis, care guverna regatul Saba, poate cel mai influent şi prosper dintre cele cinci state antice din sudul Arabiei. De asemenea, Clapp a sugerat că Saba, spre deosebire de descrierea biblică, a fost o regină mult mai puternică decât Solomon, pe care îl consideră mai degrabă o căpetenie locală decât un rege măreţ. Potrivit lui Clapp, motivul călătoriei lui Bilkis la Ierusalim, împreună cu suita, a fost să ia parte la o importantă discuţie legată de comerţ. Aceste discuţii s-au centrat în principal pe negocierea unei rute prin ţinuturile controlate de Solomon, pentru a facilita comerţul de mirodenii şi tămâie la mare distanţă. De fapt, ambasada Sabei la Israel (aşa cum este descrisă în Biblie) ar putea fi o amintire distorsionată a uneia dintre cele mai mari misiuni comerciale din lume.

Uriaşul templu ovoid şi regina din Saba

Bilqis este, de asemenea, numele dat unui templu recent descoperit, aflat la aproximativ 15 km de ruinele capitalei Ma’rib. Mahram Bilqis sau Templul Zeului Lunii a fost, potrivit directorului de proiect, arheolog de la Universitatea din Calgary, prof. dr. Bill Glanzman, un loc sacru pentru pelerinii din întreaga Arabie, între 1200 î.Hr. şi 550 d.Hr. Acest uriaş templu ovoid are circumferinţa de 450 m, deşi o mare parte a sitului străvechi zace acum îngropată sub nisipul spulberat de vânt. Descoperirile din sit includ statui din bronz şi alabastru, precum şi o mulţime de oase de animale, indicând faptul că sanctuarul a fost folosit pentru sacrificarea animalelor.

Totuşi, în vechile texte nu se aminteşte de o regină a regatului Saba

De fapt, există dovezi scrise în textele asiriene din secolele al VIII-lea şi al VII-lea î.Hr. că regii Itamru şi Karib-ilu au fost conducătorii regatului Saba. Aceşti regi au fost menţionaţi în legătură cu unele tributuri şi daruri primite din Saba, printre care tămâie şi pietre preţioase, care amintesc de darurile făcute de regina din Saba regelui Solomon. Totuşi, se fac referiri la regi, şi nu la regine. Nu există nicio menţiune clară la regina din Saba în aceste texte. De asemenea, nu există nicio menţiune despre vreo regină din Saba în majoritatea inscripţiilor sabiene care au supravieţuit, inclusiv cele descoperite la templul Mahram Bilqis.

Unii cred că episodul din Biblie a fost imaginar

O altă problemă pe care o pune originea saveană a unei regine biblice din secolul al X-lea este că regatul din Saba nu pare să fi fost pe deplin dezvoltat la acea vreme. În timp ce Solomon a fost, fără îndoială, un conducător istoric influent, despre regina din Saba auzim doar în legătură cu acesta. În consecinţă, relatarea biblică este văzută de unii cercetători drept un episod care nu a avut loc în istorie, scris cu sute de ani după domnia lui Solomon, pentru a sublinia gloria şi înţelepciunea legendară a acestuia.

Solomon şi regina din Saba s-ar fi căsătorit?

Printre creştinii din Etiopia aşezaţi de-a lungul unui ţărm îngust al Mării Roşii dinspre Saba, circulă o legendă (inclusă în istoria epică a regilor, Kebra Negast) conform căreia aceştia ar fi descendenţii lui Menelik I, fiul Sabei şi al lui Solomon, care se află la originea dinastiei regale etiopiene. Potrivit legendei, Menelik a călătorit până la Ierusalim ca să-l vadă pe Solomon, tatăl său, care îmbătrânise. Acesta l-a implorat să rămână şi să devină rege după moartea sa. Dar Menelik a refuzat oferta şi s-a întors acasă noaptea, în secret, luând cu sine cea mai preţioasă relicvă a regatului, Chivotul Legământului. Din câte se pare, Menelik a dus chivotul înapoi în Axum, în nordul Etiopiei, unde a rămas până astăzi, într-o încăpere din curtea Bisericii Stăpânei Noastre Maria din Zion.

Sheba3O legendă care spune că regina din Saba ar fi domnit 40 de ani

În Kebra Negast, Makeda (cum este cunoscută regina din Saba) s-a născut în 1020 î.Hr. în Ophir, un port menţionat în Biblie şi considerat a fi situat undeva prin Yemen. Makeda a fost educată în Etiopia şi, când tatăl ei a murit, în 1005 î.Hr., ea a devenit regină la vârsta de 15 ani, guvernând vreme de 40 de ani, deşi alte relatări susţin că a guvernat
doar şase ani.

Posibilul mormânt al reginei din Saba se află în Nigeria?

În mai 1999, o echipă de arheologi nigerieni şi britanici a descoperit o serie de metereze masive în pădurile din Nigeria, pe care le consideră a fi dovezi ale centrului unuia dintre cele mai renumite regate din Africa şi posibilul mormânt al reginei din Saba. Monumentul de la Eredo este cel mai mare din Africa şi constă într-un şanţ împrejmuitor şi metereze înalte de 15 m, care se întind pe nu mai puţin de 160 km. Oamenii locului spun că Bilikisu Sungbo, un alt nume al reginei din Saba, ar fi săpat vastele graniţe ale regatului Eredo şi că pelerinii vin anual la ceea ce se crede a fi mormântul acesteia. Deşi zona are o istorie îndelungată de comerţ cu aur şi fildeş, care ar face legătura cu activităţile comerciale ale Sabei, nu există nicio dovadă arheologică directă sau textuală care să lege Saba de Axum. În ciuda legendelor locale, monumentul pare să fi fost ridicat la cel puţin 1.000 de ani după presupusa domnie a reginei în secolul al X-lea î.Hr.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2009, 20:30:25
Dincolo de uluiri, mistere si semne de intrebare, fastul cu care Regina din Saba vine la regele Solomon, ma determina sa imi pun intrebarea daca nu cumva ea a venit in calitate de mireasa la curtea regelui Solomon, ori aceasta ma determina sa consider ca regina din Saaba este aceeasi care este cantata in Cantarea Cantarilor si ca imaginea ei se suprapune pe  a sotiei egiptene a lui Solomon.Este o propunere de lucru, care se bazeaza printre altele si pe faptul ca Flavius Josephus, -istoricul roman- vorbeste si el despre o vizita pe care o primeste Solomon din partea,(ATENTIE) Reginei Egiptului si Etiopiei".Nu cred ca este vorba despre regina din Saba ci de fata lui Fata lui Faraon care fiind stapan peste cele doua regate, o transforma in mod indiscutabil pe printesa, la fel in stapana sau regina celor doua regate, a Egiptului si a Etiopiei, ca si tatal sau.Mentionez ca aceste opinii pe care le prezint aici sunt discutabile, si fara o confirmare arheologica trebuiesc privite cu retinere.
Vreau sa mai spun ceva. "Ciclul fetei istete" care apare la Lazar Saineanu, se refera la sotia egipteanca a lui Solomon sau daca vreti, la Regina din Saba.(Ati observat ca uneori numele de Saba apare scris Sheba, putand fi o forma alterata a unui cuvant egiptean care se pronunta Teba.)
Amintesc in cadrul acestui ciclu , basmele:
"Fata saracului cea isteata, Imparateasa inteleapta,Imparatul rogojinar,Fata cu trei ghicitori,Fata jitarului, Isteata si pace, Cu minte fara seaman, Fata cea cu minte, Fata pe care n-o intrece nime in vorba, Ileana cea sireata, Feciorul de imparat si fata de popa, s.a.m.d."
Intr-o varianta sarbeasca, care intrecu pe imparat in intelepciune(Vuk), dupa intrecerea dintre Regina din Saba si Solomon, apare motivul nuntii dar si inca unul care se leaga strict de oferta regelui Solomon facuta Reginei din Saba de a lua din palat tot ceea ce isi doreste:
"Imparatul o lua atunci de sotie, invoindu-se ca in caz de s-ar supara si ar alunga-o din palat ea sa poata lua ce-i va fi mai drag.(adeca pe insusi imparatul-spune Saineanu si greseste.)
In materialele citate, aceasta idee din basm este redata astfel:
"Solomon, în schimb, îi oferă imense comori şi „tot ceea ce îşi doreşte” înainte de a se întoarce în regatul ei. "
Cand regina din Saba se reintoarce in Egipt, ea ia atunci-cred eu Chivotul legii (desi pare putin probabil) si nu pe regele Solomon asa cum ar sugera basmul, ci pe copilul pe care regina l-a conceput cu acesta.Cititi cu atentie basmele care poseda acest motiv si veti vedea ca am dreptate.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: graphite din 16 Septembrie 2010, 10:14:13
Scuze, Vanghelis, că dau buzna. Problema mea e următoarea: ilustrez o serie de volume de basme care vor apărea în regim săptămânal începând din 1 octombrie, publicate de editura Curtea veche şi probabil asociate vreunui ziar.
Acum am ajuns la volumul IV, Basmele culese de I.C.Fundescu. De obicei ţin cartea la îndemână, pentru a-mi împrospăta memoria (editura îmi trimite lista poveştilor şi indicaţii grafice, totuşi nimic nu poate înlocui materialul scris), dar textele lui Fundescu sunt de negăsit. Ediţia de la 1875 nu se află nici măcar în biblioteci (în Cluj, cel puţin).
Ai idee de vreo sursă online unde pot citi basmele culese de el? Şi pe cele ale lui Alexandru Vasiliu?
Mulţumesc.
Graphite


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Martie 2011, 10:07:54
Se pare ca raspunsul meu vine tardiv.Din pacate nu cunosc astfel de surse.Textele mele le-am elaborat inainte de aparitia si raspandirea calculatoarelor pe baza unor materiale culese de la biblioteci. Daca mai este valabila intrebarea ta, incearca sa scrii autorul si basmul respectiv pe Google. Mult succes.


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:52:56
Despre muntele sacru sau sfant al geto-dacilor, Strabon a vorbit foarte putin. A spus doar numele lui: Cogaion sau Cogaionon scris asa sau cu “K”, a mentionat ca pe langa acest munte trece o apa care este denumita in acelasi mod. Herodot a dat si el cateva informatii mai mult sau mai putin discutabile cu privire la cateva dintre obiceiurile geto-dacilor si a unora dintre conducatorii lor.Haideti sa vedem ce a spus Strabon in Geografia lui despre munte.Vom folosi cuvintele autorului pentru a nu fi acuzati de deturnarea semnificatiilor textului:
“Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru (care au fost criteriile recunoasterii sacralitatii muntelui nu se cunosc) si astfel il numesc getii.Numele lui Kogaionon, era la fel ca si numele raului care curgea alaturi.”(Geografica).
Exegeza, vine si interpreteaza denumirea Kogaionon in fel si chip, apropiindu-se sau departandu-se de semnificatia initiala a termenului.Vom intalni in acest sens, urmatoarele pronuntii ale numelui cu semnificatii-asa cum am spus- din cele mai felurite:
Gogaion= (megalit) pietroi, stanca.
Kog-a-ion=Capul Magnificului
Kogaion=Muntele sau Muntii Inteleptilor.
Cog=Munte, ridicatura, magura, varf,conform numelui unor forme muntoase, ca:
Cuca, Caucaland, Caucaz.Forma “Cog” are legatura cu cuvantul “Coc”, insemnand: ridicatura, movila sau gramada de par stransa in varful capului.
Ko- movila si Gaia sau Geea=Pamant.Semnificatia ar fi: “Ridicatura de pamant”( Munte)
Tot pentru Cogaion, propun si varianta:Co=Ascuns Gaion=Munte sau pamant.Sensul ar fi acela de: “Pamant ascuns”
Ko=Forma prescurtata a numelui zeului ceresc- Kronos.In felul acesta, d.p.d.v. etimologic semnificatia ar fi: “Pamant ceresc, Muntele ceresc, Muntele cerului, Muntele lui Kronos, conform variantei: Pangaion=Pamantul sau muntele zeului Pan.( De unde putem deduce caracterul pastoral al activitatilor omenesti desfasurate pe acest munte.
Coga=de la Goga, a gogi, a jeli, a plange,- ceea ce ar duce la forma de Muntele lacrimilor, Muntele Mortii, Muntele mortului, Muntele spiritului, conform formei germane:Gost-spirit, fantoma.
Alterarea numelui care va lua formele:
Kogaion,Cogaenum, Gogaion, Cogheon, Coghen, Gugu.


Titlul: Răspuns: Kogaion ( urmare)
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:54:20
In Dictionarul de Mitologie Generala, gasim cateva informatii interesante despre muntele Kogaion:
“Munte sacru din mitologia daco-getica in masivul caruia ar fi fost sediul si sanctuarul lui Zalmoxis sau locuinta marelui preot dac.(…) Dupa unii cercetatori,numele muntelui ca si al raului aferent, nici nu ar fi de origine daco-getica.Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat.Incercarile de a-l regasi intr-unul dintre masivele carpatice (Gugu din Retezat, Ceahlau, Dealul Gradistii, ) sunt ipoteze romantice, care contrazise de mituri, nu au nici un temei documentar.Mai putin hazardata ar fi identificarea cu Omul care pe baza unei stranii si destul de coerente traditii folclorice, romanesti, pare sa corespunda mai mult decat alte masive din Carpati notiunii mitice de Munte Ascuns.”
In general toate aceste tipuri de aprecieri au o valoare relativa, subiectiva,fiecare localizand muntele Kogaionon potrivit dorintelor sale decat unor criterii de evaluare stiintifica.Parerea mea este ca ar trebui adunate laolalta aceste ipoteze de lucru,verificate cu o foarte mare atentie si abia la sfarsit trasa o concluzie care sa reflecte realitatea istorica si mai putin dorintele partizane.In acelasi timp, trebuie precizat faptul ca “citirea” etimologica a numelui ne poate determina sa o luam pe un drum sau altul deturnand cercetarea sau apropiind-o de adevar.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:55:29
In “Folcloriatica” lui B.P.Hasdeu, putem citi(vol.1, pg.108):
“In Moldova exista un Munte-Ceahlau-a carui inaltime calatorul Kovalevski a determinat-o la 6.o68,4 picioare.Cu privire la acest munte, eu voi mentiona cuvintele renumitului Cantemir, care pentru prima oara a vorbit lumii oamenilor despre el:
“Muntele cel mai inalt este Ceahlau,care daca ar fi fost cunoscut in fabulele celor vechi, n-ar fi fost mai putin vestit decat Olimpul, Pindul sau Pelias.Se afla in tinutul Neamtului nu departe de izvoarele raului Tazlau.(…) La mijlocul lui se vede o statuie foarte veche inalta de cinci coti , care inchipuieste o baba inconjurata de oi, daca nu ma insel de douazeci, din a carei parte fireasca curge un izvor de apa vesnic.(…) Statuia este dintr-o bucata de stanca intreaga la pantece si la spate libera.(…) Pe semne ca a slujit pentru cultul idolilor paganesti , ai caror preoti, obisnuiau sa faca ceva prin mijloacele fie ale naturii, fie ale magiei, prin care sa poata atata admiratia si credinta in Dumnezeu a multimii credule.Aceasta statuie-mai adauga Hasdeu, – este numita de locuitori Dochia (Eudochia sau Evdochia) si localnicii povestesc (…) ca aceasta era fiica unui rege puternic, foarte frumoasa, care era urmarita dupa cucerirea Daciei de catre Traian, se ascundea de el aici, pascand o turma.Fiind gasita in acest adapost, a fost transformata de catre Zeu la rugamintea ei, in statuie, ca sa nu-si piarda cinstea.”
Aratam la inceputul acestui articol ca numele Kogaion, este compus, fiind alcatuit din doua cuvinte:Ko (kronos sau Koc) si Gaion=Gaia=Pamant, Munte.
Dochia si chiar Dacia, sunt doua cuvinte care nu fac decat sa repete cele spuse mai inainte.De data aceasta, numele este compus din doua parti distincte alaturate: “Da” sau “Do”,insemnand “Lup” si forma alterata a Gheei, Gaiei care se prezinta sub aspectul: “Chia”-ca in “Dochia” sau “Cia”, ca in “Dacia.” Semnificatia cuvintelor mentionate fiind:
“Pamantul lupilor” sau “Tara Lupilor”.
Ori cum aratam cand am vorbit despre Menhiri si simbolul solar al ciobanului din Miorita cu oile sale, acest aranjament circular de pietre avand in mijloc un menhir de piatra simbolizand un cioban de piatra, (cerc cu un semn de piatra la mijloc)reprezinta o “Hora” sau un “Horus”, un “Dans” sau o “Hora de piatra”, care de fapt simbolizeaza soarele.( O alta forma pe care o ia soarele de andezit de la Sarmisegetuza.)


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:56:34
Pe Dochia, o gasim insotita de cele mai multe ori de numele de “Baba” In turceste acesta inseamna “tata”.Apare asociat lui “Novac”, sub forma: “Baba Novac”.Una dintre explicatii este si sceea pe care o gasim in dictionar:
“BABA NOVAC (c. 1530-1601), căpetenie de haiduci, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul. S-a distins în luptele cu turcii, în bătălia de la Șelimbăr (1599) și în campania din Moldova (1600). Ars de viu la Cluj, după ce a fost jupuit de piele în piața centrală a cetății din ordinul nobilimii maghiare.”
O a doua explicatie este mitica, daca prin Novac intelegem “Urias”, cu referire la o fiinta umana sau dincolo de natura umana, o entitate mitologica naturala cum ar fi spre exemplu, “Muntele.” Este interesant faptul ca unele balade vorbesc si de “Gruia lui Novac”Dar tot in DEX, cuvantul Grui, semnifica:”GRUI, gruiuri (gruie), s.n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. – Et. nec.” Sau,:”GRUI s. v. colină, delușor, furcă, măgură, movilă, pisc.” Ori “Gruia” (sau pe grui,) se “intalneste (cu) Fata Salbatica”.Aceasta entitate nedefinita, este zugravita cand de o frumusete salbatica, cand salbatica, fara a i se atribui acest epitet de “frumoasa”.Intalnirea lui Gruia cu ea, nu este de bun augur, femeia dovedindu-se mult mai puternica decat acesta, cu consecintele suferite de erou ca atare.
A doua forma de “Baba” se refera la o femeie batrana, care substituie cuvantul”mama”, “femeie”, “vrajitoare”, “divinitate.”
Hasdau, gaseste cateva tipuri de “babe”(mame, sau divinitati):
-Mama Zmeilor,-in basme ca: “Spaima zmeilor” a lui Fundescu, “Aripa Frumoasa,” a lui N.Trambitoiu, “Greuceanu,” a lui Petre Ispirescu,”Vasilica Viteazul” a lui N.D Popescu, “Spata Lata si Inima putreda” de N.D. Popescu, “Iovita Fat-Frumos ” a lui Petre Ispirescu, “Poveste taraneasca” a aceluiasi autor,”Tugulea, fiul uncheasului si al matusei, a lui Petre Ispirescu, si altele.
Hasdeu, povesteste despre prezenta acestor entitati in anumite motive folclorice, dar nu explica de ce acestea fac parte din motivul respectiv si care este semnificatia motivului. Ori foarte multe dintre aceste motive sunt de natura vetero-testamentara,adica se gasesc sub forme asemanatoare in Vechiul Testament.Pentru a sustine cele afirmate, aducem cateva argumente din basmele citate de Hasdeu:
“Greuceanu” (muntenia ) de Petre Ispirescu.
Scorpia de muma a zmeilor, cu o falca in cer si alta in pamant, se ia dupa Greuceanu, si avea de ce sa fie catranita si amarata, caci nu mai avea nici sot, nici fete, nici gineri.Greuceanu scapa la Faurul Pamantului, care-i face un chip de fier ca el (in alte basme, chipul de fier este inlocuit cu un buzdugan de fier incins in foc,) si care ars in foc, i-l baga in gat zmeoaicei si o omoara, prefacand-o intr-o stana de piatra.”


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:58:03
Basmul “Greuceanu” a lui Petre Ispirescu, este un basm vetero-testamentar, deoarece motivele populare din basm se regasesc in scrierile sapientiale. Dar nu numai acest basm isi are o obarsie testamentara, in aceasta situatie gasindu-se si majoritatea basmelor enuntate mai inainte din expunerea narativa a lui Hasdeu.In afara de Mama zmeilor,- ca simbol al sotiei Faraonului din tara Egiptului, sau chiar ca Mama regina a Faraonului, ori ca reprezentare a zeitei mortii Persefona sotia lui Faraon-mai intalnim dupa Hasdeu urmatoarele situatii:
-Mama sau Muma Padurii.
Dar cand aceasta entitate se coboara din copac tipand ca moare de frig,avem de-a face cu Dumnezeu vazut in mijlocul rugului de flacari vorbindu-i lui Moise pe Muntele Horeb.
-Muma Ciumei-Apare in legendele Solomoniene, dar si in basme,ca stapana a calului cu noua inimi.Incercarile prin care trece Fat-Frumos refac insa incercarile la care este supus Solomon sau copiii lui Israel la Iesirea din robia Egipteana.
-Craiasa Iadului-este o referire la ce spuneam inainte cu privire la sotia lui Faraon-Persefona.
-Zana cea rea-Este o reluare populara in varianta romaneasca a figurii grecesti a zeitei vrajbei Eris, care a fost omisa sa fie invitata la nunta lui Peleu cu zeita Thetys.
-Mama Crivatului,-posibila reprezentare a Babei Dochia de pe muntele Ceahlau.
-Ursitoarele-ca zeite batrane care stabilesc la nasterea pruncului, linia destinului acestuia.De multe ori, locul babelor ursitoare este luat de catre imparat sau de moase, care pentru a-l face pe prunc sa nu mai planga in pantecele mamei si sa ii ofere o motivatie pentru nastere, vine si respectiv vin cu diferite propuneri oraculare.In clipa cand se produce consensul, copilul tace si se naste.
-Moartea ca baba,-este reprezentarea tot a uneia dintre cele trei zeite oraculare, cea care taie firul destinului.
-Sfanta Duminica, nu este decat reprezentarea deificata a sfarsitului de saptamana.De altfel, toate zilele saptamanii le vom gasi in mitologia romana deificate, sub denumirea de sfinte: Sfanta Luni, Sfanta ziua de Marti, Sfanta zi de Miercuri, s.a.m.d.
Mai intalnim la Hasdeu, babele vrajitoare, baba sfatuitoare si invatatoare, s.a.m.d.Mi se pare interesant sa mentionez aici si acea:
“Mama batrana
Cu braul de lana”
Ca reprezentare divina a mamei lui Cristos, – Maria,- care face parte din categoria zeitelor fecioare, avand un corespondent in zeita cosmica reprezentata de constelatia cu aceeasi nume.


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 07:59:01
Cred ca un munte poate fi considerat sacru, in momentul in care pe suprafata lui exista ceva care are legatura cu Cerul, cu Dumnezeu, sau poseda ceva sacru menit sa risipeasca aceasta aura a sacralitatii peste tot muntele.In clipa in care pe Ceahlau, exista un megalit, sau restul unui megalit care intruchipeaza pe zeita mama a pamantului, pamantul sau muntele pe care se gaseste este socotit sfant si in aceasta situatie, tot muntele ii este destinat. Ceahlaul devine important pentru daci, datorita existentei aici a reprezentarii megalitice ale zeitei mame.
Ceea ce ne incurca este aparitia in cadrul textelor antice, a unor denumiri asociate cu altceva.Am sa dau urmatorul exemplu.Herodot spune la un moment dat:
“…credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxes,-divinitatea lor-pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis.”
In Folcloristica sa, Hasdeu, consacra zeitei mame, un capitol aparte dupa cel scris despre “Zeita Dochia” si reprezentarile ei de piatra(Babele).El se numeste chiar “Zeita muma”.Aici, Hasdeu arata ca :”Tatal istoriei( Herodot),spune ca populatiile trace s-au inchinat unei zeitati feminine Arthemis sau Diana.Aceasta afirmatie la prima vedere, este foarte enigmatica pentru comentatorii lui Herodot, cu atat mai mult cu cat in alta parte, ii numeste pe traci,”inchinatorii Chibeliei(Cybela)…”`
Hasdeu o mai numeste Kupala,ca o transformare fonetica in decursul timpului din Cybela precizand:…”Tracii, mai ales cei din Asia Mica, de la care cei din Europa au primit Teogonia lor o numeau pe Kupala (Cybele):Da+Ma adica maica zeitate, femeia prin excelenta.”
In felul acesta, ceea ce noi interpretam prin Da+chia drept: Tara, Pamantul (Gaia) + Lupilor (Da) ca si forma Dochia( cu referire directa la zeita), oarecum eronat, din moment ce semnificatia dupa Hasdeu este evidenta: “Mama Pamant”
Legat de Gebeleizis,problema este cat credit acordam invataturii pitagoreice sau egiptene a lui Zalmoxis.De ce spun acest lucru? Pentru ca numele poate proveni din cuvantul sau numele egiptean:Geb.Dictionarul de Mitologie Generala il defineste pe Geb ca fiind : Geb (sau Keb)-Zeu chtonic antropomorf, din mitologia egipteana, personificand Pamantul. Chiar si formele arabe ale cuvantului, -Dgebel- sugereaza natura terestra a unui aspect de relief.
In ciuda acestui fapt, exegeza acorda o alta semnificatie lui Gebeleizis, din moment ce il considera ca fiind Zeu al cerului innourat si pluvial diriguitor al furtunilor si al fulgerelor in onoarea sau impotriva caruia dacii trageau cu arcurile.
Intrebarea pe care mi-o pun, este daca nu cumva forma Gebeleizis, nu este pronunta alterata al numelui zeitei Cybele,-Cybele=Gebele…
Tot D.M.G. ne ofera o explicatie care merita atentia noastra:
“Zeita de obarsie frigiana, divinitate teogonica, (Marea mama a zeilor)cunoscuta in mitologia greaca sub mai multe nume, fie dupa locul de cult, fie dupa atributele complementare.(…) Grecii o identificau fie cu Rhea, fie cu Gaia,uneori chiar cu Demeter.( Ge+Mater=Zeita mama pamant.)


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 08:00:05
In articolul doamnei Mihaela Popescu, “Marturii epigrafice si sculpturale privind cultul Cybelei in Dacia,” putem citi:
“Personificare a forţelor creatoare ale naturii, zeiţă a fecundităţii, a munţilor -
Mater Montium – şi a animalelor sălbatice – Mater ferarum5, Cybele este în acelaşi
timp şi protectoare a mormântului (împreună cu Attis).
Cu toate că Mama zeilor este considerată a fi o divinitate profetică nu avem
multe informaţii legate de fenomen…”
Si tot in acest articol gasim relatia care explica semnificatia de “Baba”, “babe” legata de aceasta zeita:
“Cea mai veche reprezentare a sa (~ 6000 î. Hr.)( A zeitei Cibele ) este un obiect descoperit la
Catal Huyuk în apropiere de Konia, din Frigia. Esta vorba de o teracotă cu
reprezentarea unei femei, aşezată pe un tron, între două feline2. Nu se ştie numele
acestei femei. Cel de Kubaba (Kubebe) – de remarcat silaba “ba/be” care este
caracteristică apelativelor afective precum “mama” sau “tata” – sau de Cybele nu
apare decât mai târziu.”
Mai adaug cateva amanunte legate de zeita din wikipedia:
“Cybele (sau Kybele, în greacă Κυβέλη – Kubelē, în latină Cibelis, iar în română Cibela), era o zeitate de origine frigiană[1], considerată drept Magna Mater (“Marea Mamă a Zeilor”), zeiţa peşterilor şi a Pământului în starea sa naturală şi protectoare a vegetaţiei, adorată pe culmile munţilor. Domnea peste animalele sălbatice, fiind şi protectoarea albinelor.
A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soţul ei, Attis, Cybele era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeiţa naturii şi a fertilităţii. Deoarece domnea peste munţi şi fortăreţe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoţi eunuci denumiţi coribanţi, care îi conduceau pe credincioşi în riturile orgiastice, acompaniate de ţipete sălbatice şi muzică interpretată la fluier, tobe şi cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea şi învierea iubitului ei Attis.
Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman.
Era adesea confundată cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus, din mitologia greacă.”


Titlul: Răspuns: Kogaion
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 08:01:20
Lucrurile nu stau bine nici in ce priveste numele lui Zalmoxis.Si in acest caz, exegeza s-a impartit in doua, existand la ora actuala doua teorii total opuse: una uraniana, cealalta chtoniana.In cadrul ipotezei uraniene, Zalmoxis este considerat fara temei ca fiind o divinitate reprezentand cerul.Natura uraniana a cerului s-a nascut dintr-o eroare de interpretare, pornind de la invataturile lui Zalmoxis care adresandu-se mai marilor dacilor, le spunea ca ei nu vor muri niciodata ci dupa moarte, doar isi vor schimba locatia traind in alt loc unde vor avea parte de toate bunurile.
Referitor la credintele dacilor si la Zalmoxis, Herodot spunea:
“Getii sunt cei mai viteji dintre traci si cei mai drepti..”
Daca aceste afirmatii nu au relevanta cu subiectul nostru, iata cum suna continuarea :
“Ei se socot nemuritori si iata in ce chip:Credinta lor este ca ei nu mor ci ca cel care piere, se duce la Zalmoxis (Herodot nu specifica faptul ca cel care a murit sau sufletul lui “zboara” la Zalmoxis, ceea ce ar presupune intr-adevar originea uranica a zeului, ci “se duce”, adica merge folosindu-se de picioare, sau este dus de catre altcineva la zeu,)divinitatea lor, (daimon) pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis.”
Ori Zamolxis va face mai multe lucruri interesante:
“…a pus sa i se cladeasca o sala de primire unde-i gazduia si ospata pe cetatenii de frunte.In timpul ospetelor (in acest andreon),ii invata ca nici el, nici oaspetii lui, si nici urmasii acestora in veac nu vor muri, ci se vor muta numai intr-un loc unde, traind de-a pururea vor avea parte de toate bunatatile.”
In cazul “cerului” notiunea de “loc” unde cei decedati vor merge,devine dintr-o data prea larga si prea confuza.Dar Zalmoxis va mai face ceva:
“In t5ot timpul cand ii ospata si le cuvanta astfel, pusese sa i se faca o locuinta sub pamant.Cand locuinta ii fu gata, se facu nevazut din mijlocul tracilor coborand in adancul incaperilor subpamantene unde statu ascuns vreme de trei ani.Tracii fura cuprinsi de parere de rau dupa el si-l jelira ca pe un mort.In al patrulea an se ivi insa iarasi in fata tracilor si asa ii facu Zalmoxis sa creada in toate spusele lui”.
(IV, 95-96)
Daca Zamolxis a capatat invataturile sale de la preotii egipteni, s-ar putea sa descoperim aici anumite fapte interesante.Sa vedem ce spune Diodor din Sicilia in Biblioteca Istorica despre credintele egiptene despre moarte si viata:
“(pg.64):
Deoarece locuitorii Egiptului socot ca viata pamanteasca pretuieste foarte putin si dau in schimb cea mai mare insemnatate faptului ca un om -in ciuda mortii – isi poate vesnici faima virtutii sale.Egiptenii numesc locuintele celor in viata “locul unde omul poposeste”"hanuri”pentru ca acolo muritorul isi are o asezare vremelnica pe cata vreme mormintelor ei le spun “lacase vesnice” intrucat pe lumea cealalta oamenii traiesc o viata fara sfarsit. Iata prin urmare ei nici nu se sinchisesc de cladirea caselor dar in schimb- nici o straduinta n-o precupetesc fie ea oricat de mare cand e vorba sa-si cladeasca morminte.”
Ceea ce propavaduia Zalmoxis era prin urmare ideea ca dupa moarte, cei prezenti in andreon, se vor intalni cu totii intr-un fel de mormant colectiv urias sapat in coasta unui munte si alcatuit din mai multe camere funerare. Acest loc trebuia sa fie o uriasa necropola regala a getodacilor asemenea necropolei regale din Valea Regilor din Egipt.Vom observa ca etimologia numelui Zalmoxes, dincolo de interpretarea numelui ca fiind “o piele de urs”, o serie de alte variante care se refera la Pamant.
Confirmarea celor spuse, o gasim la Romulus Vulcanescu in Mitologia sa:
“Numai cei care se sacrificau in lupta, pe campul de bataie impotriva dusmanilor tarii sau ca mesageri ai regartului(…) nu cei care mureau in pat de boala sau pe picioare de neputintele batranetii erau primiti in paradisul lui Zalmoxis.”( Mitologia Romaneasca / Romulus Vulcanescu, pg.120)
Desigur, ca toate aceste intamplari, privite disparat, pot fi sau nu importante pentru cel care citeste si doreste cu adevarat sa cunoasca adevarul.Fara sa mai fac vreun comentariu, redau o scurta legenda legata de comoara din muntele Orlea:
“Iata ce ne spune o povestire despre comoara din piscul Orlea din muntii din vecinatatea Hategului.Se zice ca in interiorul piscului Orlea se afla un palat ruinat care este plin cu toate scumpeturile lumii.Palatul intreg de aur este acoperit cu diamante, usile, mesele, scaunele , podelele, sunt din argint, iar in palat pe tronuri stralucitoare ca soarele sed imparati cu coroanele pe cap, rezemati pe toiege.Prin intreg palatul sunt risipite vrafuri de galbeni de-ti iau ochii.Portile palatului sunt jos in undele raului care curge pe sub pisc.”
In materialul urmator o sa va povestesc ceva foarte interesant despre muntele Gugu.


Titlul: Răspuns: Gugu
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 08:02:48
Ceea ce noi cunoastem mitologic sub numele de Gugu,reprezinta forma sumeriana a numelui Gyges.In spatiul nostru carpatic exista un munte posedand acest nume.Mitologia, cunoaste doi Gyges: “Monstru in mitologia greaca, avand 50 de capete si o suta de brate.Era unul dintre gigantii care a luat cu asalt cerul, razvratiti impotriva lui Zeus sau dimpotriva ajutandu-l in Titanomahie.Era nascut de Gaia, de la Uranos.”
Legat de aceasta prima ipostaza mitica a lui Gugu, informatia este foarte putina si prin putinatatea ei, aproape insuficienta pentru a da nastere unei ipoteze de lucru sau unei teorii viabile.Totusi prezentarea mi se pare foarte interesanta, deoarece acest Gugu sub simbolurile sale ascunde niste lucruri neobisnuite.Orice cercetare mai ales la nivelul mentalului, este riscanta.Aceasta pentru ca simtim permanent nevoia sa completam golurile informale cu propriile noastre imagini culturale incercand sa scriem o poveste despre astfel de lucruri.In felul acesta exista acel risc din partea cititorului sa se confrunte cu act de mitificare (crearea unui alt mit despre mit, care nu are nimic comun cu mitul originar).Dictionarul Explicativ este putin evaziv in definitie:
“MÓNSTRU, monștri, s. m. 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.”
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink
Dincolo de aspectul uman presarat pe ici si colo, prin “monstru” se mai intelege si:”namila, matahala”, ceva urias, depasind dimensiunile omenesti, dar fara un aspect bine definit.Forma adjectivala este si mai apropiata de intelesul meu: “De proportii mari, extraordinar, neobisnuit.” Un astfel de monstru poate fi vazut ca un munte, fara ca imaginea respectiva sa contravina definitiei.Ca sa se inteleaga mai bine ce afirmam, sa citim descrierea Ciclopului din Odiseea lui Homer(Odiseea, pg.214):
“Era o nametenie ciclopul,
De stai crucit privindu-l.N-avea seaman
C-un om de paine mancator, ci singur
De s-arata, parea un varf de munte
Inalt si-mpadurit…”
(incheiat citatul.)
Apropierea lui Gyges de munte, se poate face si dupa mentionarea parintilor acestuia:
“Era nascut din Gaia de la Uranus”
Ori Gaia este zeita Pamantului in mitologia Greaca iar Uranus este simbolul deificat al Cerului.In fata cititorului este o ghicitoare orfica: Ce poate fi nascut din pamant dar este atat de inalt, incat poate creste pana la cer? Cine are tupeul ca sa se ridice impotriva cerului? Ce formatiune geologica terestra prezinta mai multe capete sau piscuri?(varfuri?) Bratele pe care le poseda “monstrul”reprezinta crestele sau ca sa vorbim despre niste delimitari si mai clare, sunt acele intranduri montane despartite intre ele de vai.Dar vaile dintre munti sau din munte sunt locuite de oameni si de animale, ceea ce face ca imaginea monstrului mineral la care se adauga lumea vegetala si cea umana sa devina de-a dreptul fantastica prin insolitul ei.Aceasta este desigur o propunere de interpretare hermetica care poate sa fie adevarata sau se poate abate de la adevar creind mitul propriu al autorului


Titlul: Răspuns: Gugu
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 08:03:46
A doua explicatie pentru Gyges, luata din Dictionarul de Mitologie Generala, este si ea interesata desi aici se pedaleaza mai mult pe varianta umana a entitatii mentionate.Eu cred ca cele doua nume ar trebui sa fie citite impreuna pentru a se obtine imaginea intregului pe care in conditii obisnuite de citire profana, o pierdem cu desavarsire:
“Gyges-personaj dintr-un mit relatat de Platon.Un Gyges( in sumeriana Gu-gu ) pastor regal , a intrat intr-o pestera unde, gasind un mort i-a luat inelul din deget dar apoi punandu-si-l, a observat ca daca il rasucea pe degetul sau devenea el insusi invizibil.”
Si aici informatia este extrem de subtire, ceea ce ma determina sa absorb si mai multa informatii din alte surse.Astfel gasesc in wikipedia-chiar daca traducerea sau expunerea este uneori incorecta si creaza confuzii, necesitand corectarea textului din mers:
” Conform legendei, Gyges a fost un pastor regal aflat in slujba regelui Candaules al Lydiei.Dupa un cutremur,produs in timp ce pastea turma stapanului sau, o pestera s-a deschis in munte.Manat de curiozitate, a intrat inauntre si a descoperit ca de fapt pestera era un mormant.Aici se gasea un cal de bronz cu un cadavru mai mare decat a unui om. Defunctul purta pe degetul descarnat un inel de aur.Gyges i-a luat inelul de pe deget si l-a pus pe degetul lui.Miscandu-l pe deget, a observat ca inelul respectiv i-a dat puterea sa devina invizibil. Gyges a aranjat sa fie ales mesager si trimis la rege pentru a-l informa despre starea turmelor sale.Ajungand la palat s-a folosit de calitatea inelului de a-l face invizibil, a sedus-o pe regina apoi ajutata de ea, l-a ucis pe rege, luandu-i locul pe tronul Lydiei.Se spune ca regele Cresus, renumit pentru averea lui, a fost descendent a lui Gyges.
Povestea lui Gyges si a inelului sau a fost spusa de catre filozoful grec Platon, in cartea a doua a Republicii.”
O varianta si mai apropiata de istorie suna in felul urmator:
“Gyges a fost fiul lui Dascylus.Acest Dascylus a fost trimis in surghiun in Capadocia de catre regele Candaules (sau rechemat,) fiind inlocuit de fiul sau Gyges.Potrivit lui Nicolaus din Damasc, Gyges a devenit in scurt timp favorit al regelui.In aceasta calitate a fost trimis de catre regele Candaules sa o peteasca pe printesa Tudo, fiica lui Amossus de Misia, pe care regele Candaules vroia sa o faca regina.Pe drum, Gyges a cazut in dragoste cu Tudo, care ulterior s-a plans la (sau lui) Sadyates dse comportamentul sau.Avertizat ca regele a hotarat sa-l pedepseasca cu moartea Gyges il asasineaza pe regele Candaules noaptea si preia tronul.Potrivit lui Plutarh, Gyges a preluat puterea cu ajutorul lui Arselys de Mylasa capitan lydian pe care l-a castigat in sprijinul cauzei sale.”


Titlul: Răspuns: Gugu
Scris de: vanghelis007 din 01 Iulie 2011, 21:29:12
Pentru a scapa de consecintele faptelor sale, Gyges a incercat sa mituiasca oracolul din Delphi, dar nu a reusit aceasta decat partial, oracolul anuntandu-l ca dinastia inaugurata de el se va stinge dupa patru sau cinci generatii.Cel care va pune capat succesiunii dinastice, va fi Cressus care s-a implicat intr-un conflict armat de amploare cu Cyrus cel Mare, pierzand batalia si tronul.Gyges a fost urmat la tron de Ardys al doilea.Unii cercetatori il asociaza pe Guges, Biblicului Gog (conducatorul tarii Magog) mentionat in Cartea lui Ezechiel si Apocalipsa.
Aratam la inceputul acestui articol ( vezi Kogaion) ca exista un joc al mortului,acesta purtand numele de Gogea.Verbul ” a gogi”, inseamna de fapt “a jeli,” “a plange”.Daca aceasta scenerie a nuntirii mortului care se executa in fata celor care participa la priveghi, are sau nu legatura cu denumirea Gugu, aceasta s-ar putea sa se intample numai in aceasta zona a unor obiceiuri funerare.Si iata de ce:
-Exista un munte pastoral ( potrivit baladei Miorita sunt trei munti situati in zone geografice diferite ale tarii) care este inchinat mortii sau destinat ingroparii acestora.Muntele nu este numit ca atare, dar intrarea spre acest munte necropola se face pe valea Cernei( Cerna, inseamna cernit, mohorat, negru.La rusi intalnim denumirea ciornaia care semnifica negrul.)In balada Iovan Iorgovan, putem citi ca:
” Sus pe Cerna sus,
Multi voinici s-au dus
Si multi s-au rapus.”
Nu ni se ofera o explicatie sigura.Ni se vorbeste despre o vale a plangerii ( Cerna) si de pieirea unor voinici (fara sa ni se prezinte conditiile in care au murit acestia, ca soli trimisi la Zalmoxis, sau ca eroi cazuti in lupta.Ori in aceste conditii deosebite la fel ca si Walhala lui Odin, cei morti in lupta mergeau in paradisul lui Zalmoxis. Ori noi am vazut Muntele Gugu, muntele pastoral,ca ascunzand o necropola, sub forma unei pesteri amenajate unde era ingropat un imparat si unde mai exista un urias cal de arama. In acelasi timp, in piscul Orlea se spune ca exista un palat unde se gasesc statuile de aur a unor imparati cu coroane pe cap stand pe tronuri de aur cu toiegele de domnie sau sacerdotale in maini. Tot in acest spatiu al Cernei, exista Fata Salbatica, inconjurata de o apa sau de un sarpe care o strange de brau, gata sa o inghita.
Lucrurile nu sunt intamplatoare, deoarece pastrand imprecizia simbolica a prezentarii, acea fata salbatica inconjurata de sarpele balaur( sau apa simbolizata ca un sarpe) cred ca este muntele Kogaion al Geto-Dacilor.
Deoarece un anumit loc nu poate exista simultan in locatii diferite, singura presupunere rezonabila este ca anumite comunitati au re-creat modelul arhetipal, sacralizand muntii potrivit nevoilor lor locale.
Sa nu uitam niciodata acest adevar straniu, ca moartea, face oamenii invizibili pentru noi ceilalti, ii inchide intr-un loc unde cei care au murit au parte de viata vesnica si de toate bunurile.


Titlul: Răspuns: Heracles si Echidna
Scris de: vanghelis007 din 03 Iulie 2011, 14:38:46
Herodot in “Istoriile” sale,mentioneaza faptul demn de retinut al implicarii lui Heracles ca primogenitor al unor popoare din Europa.Astfel, manand vacile uriasului Geryoneus, Heracles ajunge in impadurita Hylaia, viitorul tinut scitic unde, iernand intr-o pestera cu Echidna, ( care ii furase herghelia de iepe) face cu aceasta faptura trei copii,care devin stramosii scytilor, agatarsilor si tracilor.(insa numai scytii, coboratori din primul fiu Skythes ajung neintrecuti arcasi ca strabunicul lor.)”
Mentionarea Echidnei ne-a determinat sa ne extindem curiozitatea si in aceasta directie.Si iata ce am gasit:
“Echidna(in greceste,-”vipera”)este un monstru dragonic in mitologia greaca ( dar mitologia greaca ar trebui de foarte multe ori inteleasa sub aspectul, cum erau altii vazuti si evaluati de catre greci in contactul lor cultural cu acestia), reprezentat jumatate femeie, jumatate sarpe, ( din poalele megalitului care o intruchipa pe baba Dochia, tasnea un izvor-sarpele fiind printre altele si un simbol acvatic) nascut de cuplul Phorkys si Keto.
Echidna impreunandu-se cu Typhon, a nascut ea insusi alti monstri:Hydra din Lerna, Himaira,, Gorgonele, Scylla, Leul din Nemeia, Sfinxul (varianta feminina) s.a. Desi monstru, Echidna are un cap feminin foarte frumos, chiar incantator, dar frumusetea ii este anulata de trupul de sarpe si de comportamentul de reptila.Ea locuieste intr-o pestera subterana departe de zei si de oameni.”
Ne miscam in cerc, in labirintul mitologiei cat si al cunoasterii, privind o serie de intamplari care ne vizeaza de fapt pe noi insine.Cheia dezlegarii enigmelor este reprezentata mitologic de Hercule, care apare chiar sub acest nume pe valea Cernei, sau sub chipul mitologic al unui erou legendar, Iovan Iorgovan.Fata inconjurata de sarpe pe care o vede Iovan Iorgovan si o salveaza, este chiar Echidna, cunoscuta si sub numele de Fata salbatica, avand doua descrieri total diferite: Una ca o fata de o frumusete neasemuita, alta ca o fiinta salbatica si periculoasa. Se pomeneste dupa cum se observa si de pestera ascunsa in care s-a coborat Zalmoxis disparand vreme de patru ani din calea tracilor incat acestia au ajuns sa il regrete.
Ceea ce este interesant e ca femeia salbatica care era stapana cailor, la care Fat-Frumos s-a bagat sluga trei nopti la rand, pentru a obtine in final calul cu noua sau douasprezece suflete, este posibil sa fie aceasta Echidna care i-a furat dupa zisa grecilor caii lui Hercula.Dar eu cred ca este vorba aici de o zeita a cailor careia i se inchina unul din popoarele mentionate in antichitate si care folosea in peregrinarile sale razboinice, calul.
Un alt aspect al draconismului mitologic al Echidnei, este asocierea imaginii serpentiforme la capul de lup in cazul steagurilor geto-dace.Deci, Geto-Dacii, ca sa le respectam traditia, se inchinau zeitei mame Pamant, cunoscuta sub diferite nume, potrivit mitologiei popoarelor care vor vorbi despre noi: La Greci, ea se numea Gaia, sau Do-Gaia ( devenita la noi Mama Pamant), existand si o a doua varianta, aceea pe care o cunoastem tot prin greci sub numele de Echidna.Aparitia lui Zalmoxis este de o data mult mai tarzie, cultul acestuia suprapunandu-se peste cel autohton.
Cred ca ar fi extrem de interesant si de util totodata sa adunam laolalta toate obiceiurile stramosesti legate de cultul Pamantului in Dacia.Ceea ce vom gasi, vor fi acele varfuri ale aisbergului, care ne vor ajuta in momentul cand vom fi in stare sa cautam si sa sapam in adancime.


Titlul: Răspuns: Heracles si Echidna
Scris de: vanghelis007 din 03 Iulie 2011, 17:00:07
Referitor la Echidna am vazut ca aceasta i-a furat iepele lui Heracles.O simpla afirmatie de acest fel, daca este decriptata corect poate indrepta cititorul catre solutia istorica a problemei.Modul cum trebuie sa gandim pentru a intelege mitologia, este urmatorul:
Ce zeitate pagana ( din mitologie) de natura femeiasca, este intr-o relatie directa cu caii, fiind la fel ca si Poseidon al Grecilor, stapana a cailor? Cum arata aceasta zeitate reflectata in credintele sau folclorul romanesc si universal?
Sa incercam sa raspundem la prima intrebare:
Zeitatea despre care vorbim se numeste Epona. Numele ei provine din latinescul Epo-care la noi a dat denumirea feminina a calului_iapa.Epona este mentionata in mitologia romana fiind de origine gallica.( vezi mitologia celtica).Rhiannon, la celtii din Tara Galilor, (Walles) patronand lumea subpamanteana, dar ocrotind si caii -calul fiind in conceptia celtica, simbolul trecerii mortilor in lumea cealalta.Este motivul pentru care zeita era reprezentata plastic fie calare pe un manz, fie in picioare intre doi cai.Imaginea iconografica cea mai frecventa Ccalare sau alaturi de cal) s-a raspandit din Gallia la cei mai multi dintre celtii continentali.Preluand-o de la gali, romanii au venerat-o ca zeita care protejeaza caii, magarii si catarii si ii pastrau imaginea in firidele din peretii grajdurilor.”
Sa ne amintim ca Gyges pastorul, a gasit intr-o pestera un cal de bronz si un imparat mort cu un inel de aur in deget pe care si l-a insusit fara prea multe fasoane.Am incercat sa punem iconic aceasta intamplare intr-o relatie, dar intrebarea persista: Face Gyges parte din cultul Zalmoxis si este legat de muntele Kogaion, ori ceea ce am vazut reprezinta un sanctuar antic al celtilor ascuns intr-o pestera, sanctuar inchinat zeitei Epona? Sa incercam sa aratam cum apare aceasta zeitate celta in folclorul nostru romanesc si universal.Vom reduce totul la o imagine rezumativa deocamdata pe care o luam din cartea lui Hasdeu(pg.(pg.66, vol.2):
“Paduretul” (Transilvania de I.T.Mera,Familia, nr.24,din 1883:
Mama Padurii clantanind din dinti, baga slujitor pe Paduretul sa-i pazeasca o iapa un an.Anul era de trei zile.Ea locuia intr-o pestera mare si groaznica( sugestia htoniana a zeitei) ingradita cu un gard in care erau 99 de pari inalti cu cate un cap de om in varful lor si numai un singur par era gol , care striga vesnic: cap, cap, cap…( simbolul necropolei)Iapa pastea numai noaptea…( este inca o caracteristica celta,care isi are corespondentul si undeva, in obiceiurile unui sat sau comune romanesti, unde oamenii isi desfasoara activitatile numai noaptea.)Se pare ca noaptea, simboliza si lumea infernala, asa cum apare in epopeea lui Homer,Odiseea:
(pg.254, Cantul XI):
“Ajunseram la capatul de ape,
Pe-afundul Ocean unde-i cetatea
Poporului Cimerian de-a pururea
Invaluit in ceata si-ntuneric
Ca-n veci nu-l vede luminosul soare
Cand el spre cerul instelat se suie
Si spre pamant la vale se coboara
Ci bezna urgisita cotropeste
Pe bietii muritori.


Titlul: Răspuns: Heracles si Echidna / nota wikipedia
Scris de: vanghelis007 din 03 Iulie 2011, 17:01:36
Nota:
Cimerienii erau un popor de origine tracică după unii istorici sau înrudit cu traco-ilirii după parerea altora, care în secolele XVI î.Hr.-XI î.Hr. se aflau pe teritoriul ce se întindea de la nordul şi nord-vestul Mării Negre spre apus şi spre Dunăre. Ei îi învecinau pe daci la est, în timp ce la răsărit de cimerieni se aflau sciţii. Numele lor s-a păstrat aici încă din timpuri preistorice, până în secolele XII î.Hr.-XI î.Hr, când sciţii veniţi în urma lor le-a luat locul în zona şesurilor, în timp ce cimerienii din celelalte zone de relief au continuat să rămână sub alt nume. Scriitorii antici greci vorbesc de tribul trerilor prin secolul XII î.Hr. ca fiind un trib cimerian de la Dunărea de jos. Strabon îi identifică pe cimmerieni cu cimbri: ,,Cimbrii trebuie să fi ajuns în una din campaniile lor până pe malurile lacului Meotis, iar Bosforul Cimmerian a fost numit după ei, întrucât Cimbri (Κίμβροι) şi Cimmerieni (Κιμμέριοι) sunt două nume ale aceluiaşi neam.”(Strabon, Geografia, VII 2.2)[1].


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Ianuarie 2012, 17:31:55
INCESTUL

Ca sa il citam pe Lazar Saineanu, incestul a fost mentionat inca din antichitate, intr-o perioada cand nu existau legi sa reglementeze din punct de vedere moral, relatiile dintre barbati si femei si progeniturile acestora. Dupa Strabon, partii si persii se casatoreau cu propriile lor mame.Dupa alti autori, astfel de casatorii erau admise la tatari si huni. Sursele istorice, amintesc faptul ca Attila s-a insurat cu propria sa fiica, Esca.
Casatoriile dintre frate si sora erau practicate in familiile regale ale mai multor popoare.Vechii faraoni egipteni se casatoreau cu fiicele sau surorile lor, si sunt mentionate in acest caz casatoria reginei Cleopatra cu fratele sau. Citim in wikipedia:
“Cleopatra s-a născut în anul 69 î.Hr.. Fiică a regelui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra avea mai mulți frați (printre care sunt urmașii la tron Ptolemeu al XIII-lea și Ptolemeu al XIV-lea, precum și Arsinoe). După ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis (dealtfel toți cei din neamul Cleopatrei au murit asasinați, adeseori prin otrăvire), Cleopatra urcă pe tron. În același timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea, domnind alături de ea în Egipt sub titlul oficial de soț al Cleopatrei.”
Mitologia egipteana pomeneste de mitul lui Isis si Osiris:
“În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora a lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor.”
In directia casatoriilor consanguine, Lazar Saineanu mai mentioneaza si casatoria faraonului Mykerinos cu propria sa fiica.
Despre astfel de casatorii vorbeste si antichitatea greaca, mentionand istoria lui Oedip, fiul lui Laius si al Iocastei, care abandonat in urma unui oracol, isi va ucide tatal casatorindu-se cu mama sa Iocasta. Din relatiile lor de natura incestuoasa se vor naste patru copii: Eteocles, Polinyces, Antigona si Ismena. In perspectiva mitologica, Cronos, fiul lui Uranos si al Geei, isi mutileaza tatal, ajunge stapanul universului si se casatoreste cu sora sa, zeita Rhea.
Persephona, fiica Demetrei si a lui Zeus, a fost rapita de unchiul ei Pluto si dusa in lumea infernala unde casatorindu-se ce acesta va deveni regina lumii infernale.
Doris, una dintre oceanide, fiica lui Oceanus si a zeitei Thetys, s-a casatorit cu propriul sau frate, Nereus, cu care va face cincizeci de fete, numite nereide.
Mirra, fiica lui Cinir, regele Ciprului, si-a iubit tatal peste masura incat a avut fara ca el sa stie de aceasta legatura incestuoasa, un copil, pe Adonis.
In Vechiul Testament, este cunoscuta legatura incestuoasa a fiicelor lui Lot cu tatal acestora.
Lazar Saineanu, imparte ciclul incestului, in doua tipuri principale:


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Ianuarie 2012, 17:33:19
Primul tip, exegetul, l-a numit: Peau-D’ane.
Motivele care apar in cadrul acestui tip sunt urmatoarele:
-O femeie aflata pe patul de moarte isi sfatuieste sotul sa se recasatoreasca cu o femeie care sa ii semene.
-Sotul hotaraste sa o ia in casatorie pe propria sa fiica.
-Fata cere de la parintele sau trei randuri de haine si fuge in alta tara, unde se marita cu un fecior de imparat.( pg.446)
Basmele mentionate in cadrul acestui tip, sunt:
-”Gainareasa”, “Departe, departe”, “Fata de imparat cu stea in frunte”, “Lisandra”, “Fata imparatului din coteneata”, “Fata imparatului gascareasa”, “Popa ia de sotie pe fie-sa”.
Saineanu mai aminteste traditia greaca despre Sithon si fata sa Pallene.
Tot in aceasta categorie, mai intra urmatoarele basme straine:
“Ursoaica”, “Pielea de magar”, “Zuccaccia” ( Dovlecelul), “Marion di bosc” ( Marioara acoperita de lemn), “Pilusedda” ( Paroasa ), “Marie robe de bois”, “Taurul de aur”, “La fille du roi d’Espagne”, “Boul de aur”, “Pel d’Ase”, s.a.m.d.
Al doilea tip, este acela al “Fetei cu mainile taiate”.
In cadrul acestui tip, travestirea este inlocuita printr-o mutilatie. Basmele incluse in aceasta categorie sunt:
“Imparatul cel fara de lege” ( Ispirescu ), “Fata popii a cu stem”, “Fata din sfesnic” ( Stancescu ), “Gainarita” ( Sevastos ), “Frumoasa”, “Fata din buturuga”, “Pajura”, “Feciorul de imparat si fata pajurei”, “Nora cea rea” ( Cosmescu )
Arhetipul istoric care a generat cele doua tipuri de basme, se regaseste in Istoriile lui Herodot, in doua variante.
-Mykerinos ar fi poftit la fie-sa si cu toata impotrivirea ei s-ar fi impreunat cu ea.Copila s-a spanzurat de rusine iar faraonul a inmormantat-o intr-o junca de lemn. Imparateasa a taiat mainile servitoarelor care l-au ajutat pe Faraon sa comita acest sacrilegiu.
-La moartea fiicei sale, care era unicul copil, faraonul Mikerinos a poruncit sa se faca o junca din lemn scobit si aurind-o, o puse pe fiica sa moarta intre coastele ei.
Aceasta junca nu a fost ingropata. Ea a stat multa vreme la Sais, in palatul Faraonului, intr-o camera bogat impodobita si langa ea ardeau zilnic miresme de tot felul iar toata noaptea statea aprinsa o lampa.
In vecinatatea acestei camere funerare, intr-o alta incapere se gaseau douazeci de statui mari de lemn infatisand niste femei goale, reprezentandu-le pe tiitoarele faraonului sau slujnicele fetei acestuia. Pe masura trecerii timpului, bratele de lemn ale acestor statui s-au rupt, dand nastere legendei taierii mainilor acestora ca pedeapsa pentru contribuirea la incestul savarsit. Varianta actualizata a scrieii lui Herodot se regaseste in legenda lui Craciun si a Craciunesei.Redam o parte din aceasta legenda in randurile de mai jos, luata dintr-un articol de pe internet:
“Se povesteste astfel ca, atunci cand s-a apropiat momentul nasterii, Maria si Iosif s-au intors in Nazaret, in locul lor de bastina, unde, potrivit poruncii imparatului, trebuiau luati in evidenta. Nemaigasind insa pe nimeni din neamul lor, au mers din casa in casa, in cautarea unui adapost. S-au oprit la poarta unuia dintre cei mai bogati oameni din sat, la vremea aceea, Craciun, om rau si viclean, cu inima de piatra, care isi pedepsea aspru nevasta si pe cele trei fiice (una oarba, alta schioapa si alta oloaga, din pricina lui), ori de cate ori i se parea lui ca poruncile nu i-au fost indeplinite intocmai. In lipsa barbatului ei, Craciuneasa este induiosata de strainii (Iosif si Maria) care ii cereau adapost si le face loc, fara stirea barbatului ei, langa ieslea de animale. Spune povestea ca, pe vremea aceea, stele nu erau pe cer, ci numai luna, la a carei lumina oamenii lucrau, precum astazi la soare. Pruncul Iisus s-a nascut prin tampla Fecioarei Maria, asa cum a hotarat Dumnezeu, ca sa ii poata salva pe oameni de sub stapanirea diavolului. Craciuneasa a ajutat-o pe Maica Domnului sa nasca, iar animalele din iesle l-au incalzit pe Iisus. Atunci a aparut, pentru prima data pe bolta cereasca, Luceafarul, deasupra casei in care se nascuse Pruncul Sfant si, mai pe urma, si stelele. Craciun, venind spre casa, se gandeste furios ca nevasta si fiicele au dat foc casei. Intre timp, Craciuneasa isi trimisese fiica oloaga sa ii duca Maicii rodii si aceasta, recunoscatoare, i-a vindecat mana, punandu-i-o la loc, si nu oricum, ci o mana de aur. Fetei celei schioape i-a daruit un picior de aur, iar celei oarbe i-a redat vederea. Neintelegand nimic din toate acestea si, mai furios ca oricand, Craciun taie mainile Craciunesei, pe care povestile romanesti o numesc Baba Iova. Plangand, Craciuneasa se duce in fata Fecioarei Maria care, nu numai ca i le-a pus la loc, dar le-a facut si mai frumoase si mai harnice. Intelegand, in sfarsit, minunea, Craciun isi cere iertare in fata nevestei sale si se inchina Fecioarei Maria si Pruncului Iisus.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Ianuarie 2012, 17:34:31
In “Mitologia Romana”, Romulus Vulcanescu ( pg.287 )aminteste despre mitul incestului la romani, in doua balade distincte: “Soarele si luna”, si balada “Fata Salbatica.”In afara acestora, legendele vorbesc si ele de un incest ca intentie intre soare si luna, ceea ce ar duce potrivit intelepciunii ariciului, la nasterea unor copii de foc, cu consecinte groaznice pentru planeta noastra ( vezi Tony Brill ).
In prima balada, deoarece soarele isi declara direct intentiile sale incestuoase, dorind sa se casatoreasca cu sora sa luna, aceasta il supune la diferite incercari, menite sa il descurajeze. Astfel, luna ii cere fratelui sau cosmic sa construiasca o punte peste munti, iar acolo unde acestia se desfac, langa o fantana cu apa, sa ridice o manastire de slavi spanzurata, cu un popa de ceara care sa efectueze ceremonia nuptiala. Soarele ajunge si la mos Adam si la baba Eva, care il duc in iad si in rai, cu intentia de a-i schimba hotararea care contravine legilor naturale ale firii omenesti. Neputand sa il clinteasca din intentiile sale, luna se arunca intr-o fantana.Transformandu-se in peste sau nu, Dumnezeu o ia din apa si o aseaza ca astru veghetor al noptii pe cer, la asfintit.
In cealalta balada, Iovan Iorgovan cauta “Fata salbatica”, uneori “mare naprasnica”, alteori de o frumusete fara seaman, pe care Vija, cateaua eroului o gaseste si cauta sa o scoata de sub o stana de piatra unde statea ascunsa. Iorgovan este atentionat ca este pe cale sa savarseasca un mare pacat datorita faptului ca cei doi sunt frati. Neascultand rugamintile fetei, la traversarea raului Cerna, Iorgovan se ineaca, fata scapa inotand catre celalalt mal, si ajunge intr-un sat unde se marita cu un om al locului.
Totusi, cea mai interesanta istorie despre savarsirea unui incest, ramane basmul fratilor Grimm, “Scufita Rosie.”Potrivit unor specialisti in psihanaliza, si amintim aici de profesorii Erich Fromm si Bruno Bettelheim, basmul “Scufita Rosie” este o parabola a subconstientului colectiv in societatea primitiva, subiectul fiind confruntarea unei adolescente cu sexualitatea adulta.
Fromm considera ca basmul abunda in simboluri avand conotatii sexuale.Astfel imaginea “scufitei rosii” ar fi un simbol al menstruatiei iar sticla purtata de fata, un simbol virginal. Din aceeasi perspectiva, lupul, reprezinta masculul seducator.Cele doua pietre pe care Vanatorul le introduce in burta lupului, ar reprezenta astfel sterilitatea, ca urmare a unui tabu sexual.( Robert Darnton, Marele masacru al pisicii, pg.20 )
Bruno Bettelheim, vorbeste despre “Id”,acesta fiind personajul negativ din basm, reprezentand principiul placerii, care o determina pe fata sa paraseasca cararea intr-un moment cand e prea mare pentru fixatia orala dar prea tanara pentru sex adult.( pg.22 )
Potrivit aceluiasi psihanalist, lupul reprezinta figura tatalui.Miscarea Scufitei Rosii intre casa parentala si casa bunicii, -simbolizand in fapt aceeasi casa,-calauzirea inconstienta a lupului tata spre casuta bunicii, ii da Scufitei Rosii posibilitatea de a ajunge in pat cu tatal ei, dand astfel frau liber fanteziilor oedipale ale adolescentei.
Potrivit celor doi psihanalisti germani, ar insemna ca basmele sunt o proiectie codificata a impulsurilor sexuale primare, acestea fiind in definitiv explicatia evenimentelor care se produc in spatiul narativ. Fat-Frumos ar fi intrusul care vine si revolutioneaza teoria sistemelor inchise, in cadrul carora relatiile sexuale se deruleaza numai in cadrul familiei primitive. Zmeul sau balaurul, ar reprezenta asemenea lupului, tatal, care o tine captiva pe Ileana Cosanzeana sau pe fata imparatului, propria sa fiica. Pentru a putea sa o scoata de sub dominatia acestuia, Fat-Frumos, trebuie sa il omoare pe Zmeu sau pe Balaur, si substituindu-se tatalui, sa o elibereze pe fata din captivitatea relatiilor incestuoase, casatorindu-se cu dansa. In cadrul basmului, poate functiona si alternativa feminina a intrusului, care vine in gradina si fura marul, de fapt inima celui mai tanar fiu al imparatului, facandu-l pe acesta sa se desfaca din relatiile unui sistem inchis si sa plece la vanarea sau cautarea fetei de imparat din imparatia vecina sau universul lumii de dincolo.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Ianuarie 2012, 17:36:03
Basmele la fel ca toate produsele folclorice, fiind de circulatie orala, se transforma mereu, dand nastere de la un povestitor la altul, variantelor.De aici apare riscul cercetarii de a se confrunta permanent cu motivele fluctuante care apar in structura basmului, prezentand interpretarii, diversele sale chipuri.Pentru a elimina un astfel de risc, voi folosi citatele pe care le-0a folosit Robert Darnton in cartea sa:
( pg.19):
” A fost odata ca niciodata o fetita careia mama ei ii spousese sa-i duca bunicii niste paine si lapte.Mergand fetita asa prin padure, ii aparu in cale un lup, care o intreba incotro se duce.
-La casuta bunicii, -raspunse ea.
-Si ce carare alegi, cararea cu ghimpi sau cararea cu spini?
-Cararea cu spini.
Atunci lupul o apuca pe cararea cu ghimpi si ajunse primul la casuta. O omora pe bunicuta, ii stoarse sangele intr-o sticla, ii taie carnea in bucati si o aseza pe o tava.
Apoi se imbraca in camasa ei de noapte si se puse sa astepte in pat.
-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
-Buna ziua bunicuta.Uite, ti-am adus niste paine si lapte.
-Mananca si tu ceva draguta.Ia niste carne si vin din camara.
Astfel fetita manca ce gasi. Si pe cand manca, o pisicuta ii zise:
-Nenorocito! Mananci carnea si bei sangele bunicii tale.”
Potrivit lui Robert Darnton, basmul era spus in bordeiele taranesti in lungile seri de iarna in Franta seolului al XVIII-lea.( pg.19 )
Cu toate ca accentul cade pe aspectul primitiv al relatiilor sexuale intre rude cat si pe unele forme de antropofagie la un moment dat abandonate, simbolurile pot fi citite si altfel, pot avea o cu totul alta interpretare. Desi pare straniu, interpretarea psihanalista a basmelor, nu rezolva in intregime simbolismul basmului, simbolurile putand avea si alte interpretari, care sunt omise in momentul abordarii discursului narativ.
Cuvantul “fetita”, este corespondentul simbolic al Fecioarei, conform DEX:
“FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară.”
Scufita rosie-ca simbol al menstruatiei dupa Fromm cat si sticla -simbol al virginitatii,- sunt atribute ale Fecioarei.Cele doua simboluri alaturate, se refera in simbolica crestina, la Fecioara ( si prin recipientul care contine sangele,) la Graal.
In basm exista un simbolism al mortii foarte puternic reliefat. Bunica este o femeie batrana care este in definitiv pe patul de moarte. Fetita ii aduce paine si lapte.Ori daca deschidem Evanghelia dupa Matei, putem citi:
“Cand era Isus in Betania, in casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump. Si pe cand El sta la masa, ea a turnat mirul pe capul Lui.”
La reprosul ucenicilor, Isus le-a raspuns astfel:
“De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine. Pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
Daca a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a facut acest lucru in vederea pregatirii Mele pentru ingropare.”
Asa cum stim, lupul o intreaba pe fetita:
“-Si ce carare alegi, cararea cu ghimpi sau cararea cu spini?”
Iar aceasta raspunde:
-Cararea cu spini.”
Potrivit interpretilor, alegerea cararii cu spini, reprezinta alegerea pacatului, de catre fetita, a alegerii placerilor carnale.
Poate ca lucrurile asa ar fi, daca aceasta carare cu spini, nu ar fi fost aleasa de catre Mantuitor. Citim in Evanghelia dupa Matei:
“Au impletit o carare cu spini pe care i-au pus-o pe cap.”
Ce face lupul cand ajunge la casa bunicutei?
“O omora pe bunicuta, ii stoarse sangele intr-o sticla, ii taie carnea in bucati si o aseza pe o tava.”
In Dictionarul de Mitologie Generala a lui Victor Kernbach, citim:
“Dupa o legenda medievala, Graalul ar fi fost un vas de smarald care i-a slujit lui Isus Christos la Cina cea de taina si in care Iosif din Arimatheea, a adunat apoi sangele scurs din soldul strapuns de un centurion cand Isus era rastignit.”
Tava pe care a fost asezata sticla cu vin si terupul ciopartit al bunicutei, este masa pe care s-a savarsit Cina cea de taina:
“Pe cand mancau ei, Isus a luat o paine.Si dupa ce a binecuvantat-o, a frant-o si a dat-o ucenicilor zicand:
-Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
Apoi a luat un pahar si dupa ce a multumit lui Dumnezeu l-a dat lor zicand:
-Beti toti din el, caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Ianuarie 2012, 17:37:08
Exista in “Scufita Rosie” citata de Darnton, o scena intr-adevar stranie, care in citirea profana a textului, poate sugera la un moment dat, caracterul erotic al basmului:
“Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa imi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina, -pieptar, fusta, camasuta si ciorapi,- fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data, lupul raspundea:
-Pune-le pe foc, n-o sa mai ai nevoie de ele.”
Absurdul interpretarii episodului ca un fel de dezlantuire a desfraului sexual, nu se sustine din punct de vedere logic. Oricat de mare ar fi dorinta si acest regal de sexualitate, el nu poate tine o infinitate, ceea ce ar justifica la un moment dat replica lupului:
“-Pune-le pe foc, n-o sa mai ai nevoie de ele.”
Urmarind valoarea de semnificatie a cuvintelor, observam, ca ele nu sunt spuse sa justifice un dezmat sexual, ci izvorasc din faptele ulterioare ale lupului care o mananca pe Scufita Rosie. Deci aceasta formulare: “N-o sa mai ai nevoie de ele”,se leaga de ideea de moarte.Este singurul moment in viata omului, cand acesta nu mai are nevoie sa isi croiasca sau sa isi cumpere haine, sa le carpeasca, sa le schimbe in mod permanent, pentru a le purta. Intrebarea pe care ni-o punem, este urmatoarea:
-Gasim in istoria culturii universale, descrierea unui astfel de moment, in care moartea unei fiinte, este asociata cu deposedarea de haine, in afara de varianta basmului mentionat de Robert Darnton?
Intrebarea este confirmata de doua exemple interesante, in care protagonistii, la diferente destul de mari de timp, sunt o femeie si un barbat. In primul caz, este vorba despre o epopee foarte veche, ajunsa fragmentar pana in zilele noastre, in care, se povesteste in versuri despre ” Coborarea in infern a zeitei Ishtar.”
Ajunsa in fata portilor infernului, portarul ( pazitorul portilor ) o deposedeaza pe zeita de haine si de podoabe succesiv, pe masura ce zeita trece de fiecare poarta care desparte lumea viilor de lumea mortilor.
“Cand o facu sa treaca de prima poarta, ii scoase luandu-i de pe cap, coroana mare.
-De ce-mi iei de pe cap, strajer, coroana mare?
-Zeita, intra. Este porunca Reginei Lumii de Apoi. ( Ereshkigal )
Cand o facu sa treaca de a doua poarta, ii scoase
Luand cerceii de la urechi.
(…)
Cand o trecu de a treia poarta ii scoase
Luandu-i de la gat siragul de perle.
(…)
Cand o facu sa treaca de a patra poarta, ii scoase
Luandu-i de la piept gateala scumpa.
(…)
Cand o facu sa treaca de a cincea poarta, ii scoase
Luandu-i de pe solduri braul cu piatra nasterii in el
(…)
Cand o facu sa treaca de a sasea poarta ii scoase
Lasandu-i si fara vesminte si trupul in partea de jos.”
Deposedarea mortului de podoabele si hainele sale, se regaseste relictual si in basmele in care, un erou este trimis in lumea infernala, pentru a aduce de acolo, coroana imparatului defunct.
Consecintele disparitiei zeitei Ishtar, -divinitate a fertilitatii si dragostei in natura, va avea consecinte nefaste asupra lumii:
“Cum cobora zeita in Tara-fara-cale-intoarsa,
Pe junci n-a mai sarit un taur,
Asinul n-a mai venit spre asina
Pe ulita nici omul n-a mai oprit femeia
Dormea barbatul singur in odaie
Dormea sotia in cotlonul ei.”
Aceasta sterilitate, se va regasi in cele doua pietre pe care vanatorul le va pune in pantecul lupului adormit.
Al doilea moment mentionat in istoria culturii universale, il intalnim de doua ori in Noul Testament, redat astfel:
-”Ostasii dregatorului, au dus pe Isus in pretoriu si au adunat in jurul Lui, toata ceata ostasilor.
L-au dezbracat de hainele Lui si L-au imbracat cu o haina stacojie.”
Dar daca aici putem vorbi despre dezbracarea hainelor ca umilire si pedeapsa, al doilea moment se leaga de crucificare si de moartea Mantuitorului:
-”Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei tragand la sorti ca sa se implineasca ce fusese vestit prin proorocul care zice:
“Si-au impartit hainele Mele intre ei si pentru camasa Mea, au tras la sorti.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2012, 09:35:00
Doresc sa fac o precizare. In domeniul mitologiei comparate am avut surpriza sa descopar ca unele mituri desi sensibil diferite intre ele, subnt rezultatul unor transformari ale unui mit primordial. In acest sens,  o serie de motive folclorice raman in structura miturilor respective, nu ca urmare a unor alipiri intamplatoare ci ca rezultat al prelucrarii mitului initial. O astfel de afirmatie suna destul de obscur la prima vedere. Spre exemplu, "Mitul Argonautilor" si " Mitul lui Orfeu" nu reprezinta  mituri diferite, in acest caz, Mitul lui Orfeu reprezentand o prelucrare a celui dintai. Foarte interesant este faptul ca insusi periplul lui Odiseu/ Ulise in epopeea Odiseea, nu face decat sa repovesteasca Mitul Argonautilor. Mai mult decat atat. Am temeiuri sa cred ca aceste mituri isi gasesc obarsia sau intr-un anume fel finalitatea, in  spatiul nostru cultural. Elementul de legatura fiind Balada Iovan Iorgovan, cat si celelalte balade fantastice in care este adusa in prim plan figura Scorpiei.  Contrar opiniilor curente ale exegezei, cred ca aceasta Scorpie o reprezinta pe  zaita mortii Persefona,  una dintre cele trei reprezentari ale zeitei    Hekate. Problema este departe de a se epuiza. Spun acest lucru deoarece numarul de mituri sunt mult mai multe, legandu-se la un moment dat  inafara de Iason, si de Heracles, dar patrunzand la un moment dat si in poezia nordica- vezi  Walhala si Thule, dar si in legendele eroice ale lui Sigurd / Siegfried.


Titlul: Răspuns: Basme / Tezaurul regal.
Scris de: vanghelis007 din 21 Martie 2012, 07:11:22
Prima data cand am venit in contact cu astfel de informatii legate de prezenta unui tezaur fabulos, a fost cand am citit cartea lui Simion Saveanu, “Mai exista enigme.” Acolo am am avut prilejul sa  citesc  legenda dubioasa a “testamentului ciudat”, lasat urmasilor sai de Pavel Varga presupunand ca acestia au existat, prin care acesti urmasi sa poata intra in posesia tezaurului descoperit in mod intamplator sau fabulat de catre autorul testamentului.In anul 1716, un oarecare Pavel Varga, locuitor al Clujului, imbolnavindu-se si crezand ca i se apropie sfarsitul zilelor, a lasat scris un testament in care povesteste cum a dat intamplator de un tezaur de pe urma caruia s-a imbogatit:
“Auzind ca in muntele…( care munte, din modestie Pavel Varga uita sa il numeasca ) s-ar afla comori, am luat cu mine doi tovarasi…( Cititorul poate sa afle locul unde a fost ingropat tezaurul analizand punctele din care textul lipseste cu buna stiinta.) Am dat de un parau, in albia lui am gasit pulbere de aur…Mergand pe parau in sus, daduram de un loc fortificat de la natura….”
Varga povesteste apoi cum a descoperit o deschidere subterana ( aici nu mai este nevoie de textul originar, autorul descurcandu-se mai bine decat povestitorul), cum a intrat in ea si cum acolo a vazut o comoara:
“De doua parti, ( de care doua parti, nu prea se intelege, dar asta doar fiindca povestitorul era bolnav si delira putin ) stateau legati doi ogari de argint curat si cu ochi de diamant.I-am pipait si apoi vazuram doi lei care erau cu totul de aur. Mai inauntru daduram de un om care statea pe un scaun de aur si tinea in mana un baston de aur… In fata lui stateau insirati 12 regi cu coroane pe cap, toti din aur si impodobiti cu pietre scumpe.
Mai incolo aflaram un fel de pivnita in care erau niste scrisori dar nu le-am putut ceti caci nu intelegeam scrisul.
Tot in pivnita aceasta se aflau o multime de buti si vane de argint, le-am numarat si erau cu totul 366 toate pline cu bogatii fara sfarsit…”

Dupa ce isi exprima parerea ca din comorile aflate sub pamant s-ar putea imbogati toti locuitorii Transilvaniei, Varga afirma ca a astupat gura subteranei cu pietre si ca, dupa aceea, incarcati cu aurul luat, cei trei prieteni s-au jurat ca nu vor intra din nou acolo decat impreuna.”
Argumentele forte ca tezaurul exista se bazeaza pe:
- pastrarea testamentului in copie (a lui Varga,) timp de zeci de ani
- Infiintarea pe la 1790 la Cluj a unei “Societati pentru cautarea comorilor” a carei activitate urmand indicatiile testamentare ( care indicatii? ) au dus la faliment.
Povestea lui Pavel Varga nu reprezinta un argument ca tezaurul exista.In clipa in care cineva vine si spune ca a gasit un tezaur, el nu poate proba decat cu dovezi materiale directe vorbele sale.Transmiterea testamentului sub forma de copii si infiintarea societatii au fost determinate de imbogatirea lui Pavel Varga,-fapt real- povestea acestei imbogatiri fiind legenda care a raspandit-o in jurul sau mai mult sau mai putin intamplator, legenda ce isi putea trage seva din cu totul alte surse istorice.

Parerea mea este ca materialul, sub aspect informal, este insuficient, deoarece nu ofera intentionat sau anumite informatii au fost subtilizate in ideea de a mentine doar un anumit grad de interes impiedicand realizarea scopului pe care l-ar fi avut in mod normal testamentul.Detaliile lipsa reprezinta la un moment dat niste chei care ar fi putut sa indrume cercetarea in directia fireasca. Spun asta deoarece in alte variante testamentare, -probabil ale unor autori diferiti- apar o serie de detalii nu neaparat hotaratoare, dar care lipsesc in materialul initial. Astfel, am gasit in afara de materialul lui Saveanu, ideea ca cei trei prieteni descoperind paraul aurifer, si-au umplut caciulile cu pulbere de aur. Sau, cand cei trei au vazut intrarea in tunel, ceva care stralucea inauntru i-a determinat sa isi invinga retinerea si sa patrunda in interiorul muntelui sa vada despre ce este vorba. Dincolo de aceste oscilatii informale care au si ele adevarurile lor, interesanta este aparitia in sau dupa 1860, a unei scrisori apartinand unui “Dezertor”. Acesta face exact acelasi lucru ca si Pavel Varga, dar de unul singur. Descopera intrarea in necropola din munte, vede cainii de argint, ( leii de aur au disparut insa, ) vede in a doua incapere oseminte omenesti ( acestea nu apar in povestirea lui Pavel Varga si apoi in a treia incapere descopera statuia regelui Decebal din aur , a ostenilor si membrilor familiei sale, facuti din aur si batuti cu pietre pretioase. Nu se mai specifica daca numarul acestora era de 12 sau mai mare.Incaperea era plina cu aur, argint si pietre pretioase. Soldatul a fost atat de speriat de aceasta intalnire stranie incat plin de spaima si-a umplut buzunarele cu aur si ce a mai gasit pe acolo si la fel de ingrozit s-a oprit sa astupe intrarea in pestera sau cavitate, dintr-o pornire crestineasca de a pastra si pazi tezaurul nostru national.
Povestea s-ar putea termina foarte bine aici, cu deficitul nostru informal, si cu buzunarele pline a celor ce au beneficiat la vremea respectiva de tezaur. Ori se mai intampla ceva. Intre cele doua intamplari, mentionate la 1716 si respectiv la 1860, apare pe la 1835, basmul lui Hans Christian Andersen, – “Scaparatoarea” sau “Amnarul” ( dupa unele grafii, “Amnarul fermecat”), in care se povesteste acelasi lucru. Un soldat este indrumat de o vrajitoare sa descopere o comoara si in interior descopera niste caini de diferite marimi care pazeau tezaurul alcatuit din bani de arama, de argint si de aur. Din cauza ca numarul de caini era de trei, ca acestia isi duceau viata in subteran, trebuie sa intelegem ca era vorba in fapt de un caine cu trei capete,- ” Kerberos”- cel care in mitologia greaca pazea intrarea in infern. Dezertorul sau soldatul lasat la vatra din basmul lui Andersen nu este altcineva decat imaginea eroizata cunoscuta sub numele de Cavalerul Trac, cu toate ca in aceste ultime descrieri si-a pierdut calul.In mod straniu, el apare insa si intr-o balada romaneasca care se numeste “Balada lui Iovan Iorgovan.”
Legenda dezertorului apare si ea in mai multe variante, fiecare dintre acestea pornind de la anumite adevaruri.

Informatia are un caracter simbolic.O intamplare povestita, capata si ea un caracter simbolic, nu atat din vina celui care o povesteste ci din vina acelora care au gandit-o initial. Ea devine la un moment dat si mai simbolica in cadrul basmelor folclorice sau culte, in care povestitorul ne transmite sub forma de simboluri un mesaj subliminal.
Despre Pavel Varga nu stim absolut nimic. Nu stim ce facea inainte de a se imbogati, nu stim ce a facut dupa aceea. Nu cunoastem nimic despre epoca in care a trait el. El a auzit doar ca intr-un munte exista o comoara-stia chiar numele muntelui,-dar numele acestuia este omis cu buna stiinta. Nu cunoastem ceea ce se stia prin preajma anului 1716 despre comori si nici de unde a aflat Pavel Varga de existenta muntelui respectiv. Tot legat de munte, habar nu avem care este numele care il avea pe la 1716, daca el era cunoscut intr-o forma romaneasca sau intr-o alta limba. Singurul indiciu este ca despre un anumit munte se stia ca poseda comori, se povesteau deja despre acest lucru cu o oarecare taina si cu o constanta care l-a determinat pe Pavel Varga si prietenii sai sa riste si sa isi incerce norocul. La ce comori se referise informatorul lui Varga nu vom sti niciodata: Informatiile puteau sa se refere la comori naturale si aici vom lua in considerare zacamintele minerale din munti: de arama, de argint si de aur si de ce nu, chiar si pe acelea legate de existenta pietrelor pretioase. Aceasta inseamna ca Pavel Varga a mers pe urmele vagi ale unui anumit tip de informatie, care nu se mai repeta si in cadrul nostru. Descoperirea tezaurului a fost legata mai mult de hazard.In ciuda acestui fapt, trebuie sa acceptam ca exista o traditie mai veche de 1716 care povesteste despre existenta unui tezaur ( ori aceasta poate anula intamplarea care l-a favorizat pe Pavel Varga ) ca tezaurul este legat de prezenta unui munte si pentru a ajunge la el trebuie sa urci pe malul unui parau aurifer. Avem aici trei elemente care nefiind definite clar, cat si existenta unor zone aurifere de mai mare intindere, fac cautarea sa devina improbabila. Lucrurile ar sta cu totul altfel daca am cunoaste aceeasi traditie de baza de la care a plecat Pavel Varga.
Amanuntele despre care vorbeam inainte cu privire la activitatea lui Varga, isi au si ele functia lor in descoperirea locului.Ceea ce noi consideram spre exemplu ca fiind o miscare haotica in spatiu, in anumite conditii istorice, poate deveni o miscare dirijata. Daca Pavel Varga era soldat el se misca pe anumite directii impreuna cu armata sa catre anumite campuri de lupta. Daca era cioban, miscarea lui se facea catre anumite spatii montane unde avea voie sa isi pastoreasca oile sau vitele.
Culegand traditiile romanesti despre domnitori si despre tezaurele detinute si ingropate de acestia, intalnim in “Mitologia Romaneasca” a lui Tudor Pamfile:
“Se zice ca in interiorul piscului Orlea in vecinatatea Hategului, se afla un palat minunat care este plin de toate avutiile si scumpeturile lumii. Palatul intreg de aur, este acoperit cu diamante , usile, mesele, scaunele sunt toate din aur batute cu pietre scumpe, podelele sunt de argint iar in palat , pe tronuri stralucitoare ca soarelesed imparati cu coroanele pe cap rezemati pe toiege . Incolo prin palat vrafuri de galbeni de-ti iau ochii.Portile acestui palat sunt jos in undele raului ce curge pe sub pisc. Portile nu se deschid decat odata pe an si anume cand da intai de toaca in ziua de pasti. Atunci se da apa in laturi ( Se da apa la o parte ) si se deschid portile care raman astfel cat tine serviciul divin in dimineata de Pasti.Daca persoana care intra nu iese in acest interval, risca sa stea captiv inauntru timp de un an, pana la pastele urmator.”
Legat de ascunderea tezaurului sub apele unui rau, ne amintim despre o traditie populara practicata de copii si de modul in care se spune ca si-a ascuns Decebal tezaurul cand si-a dat seama ca va fi infrant de catre armatele romane ale lui Traian.

Interesant este faptul ca o serie de traditii colaterale, vin si amintesc despre un loc in care este ascuns un tezaur. Astfel, in “Amintiri din copilarie,” Ion Creanga aminteste urmatorul episod:
“Si cand colo, ma vede tologit cu pielea goala pe nisip, cat mi ti-i gliganul.Apoi in picioare tiind la urechi cate-o lespegioara fierbinte de la soare,cu argint printr-insele, si aci saream intr-un picior, aci in celalalt, aci plecam capul in dreapta si la stanga spuind cuvintele:
Auras pacuras
Scoate apa din urechi
Ca ti-oi da parale vechi
Ca ti-oi spala cofele
Si ti-oiu bate dobele.
Dupa aceea zvarleam pietrele pr rand in stioalna unde ma scaldam: una pentru Dumnezeu si una pentru dracul, facand parte dreapta la amandoi.”
Obiceiul este mentionat si de Ion Ghinoiu in Dictionarul sau de folclor, numit: “Panteonul Romanesc”:
Obiceiul este vazut de catre folclorist ca o “Reprezentare mitica invocata de copii sa le scoata apa din urechi cand mergeau vara la scaldat. Textul era cantat la iesirea din apa ( La Creanga obiceiul este mentionat inainte de se intra in apa.) pe malul raului sau lacului :
Auras Pacuras
Scoate apa din urechi
Ca ti-oi da parale vechi.
Sau:
Auras Pacuras Scoate apa din urechi
Ca ti-oi da parale vechi
Scoate-mi-o din amandoua
Ca ti-oi da parale noua.
variante:
Scoate apa din urechi
Ca-ti dau pita cu curechi
Iesi afara din urechi
Ca ti-oi da un galben vechi.
Obiceiul acesta este mentionat si in cartea lui Adrian Fochi: “Datini si eresuri populare de la sfarsitul sec. alXIX-lea”:
“Cand se scalda copiii si daca le-a intrat apa in urechi isi baga un deget in urechi si joaca intr-un picior zicand:
Aureci, aureci
Scoate-mi apa din urechi
Ca ti-oi da un castraveci
De ti-i cumpara cureci
La 4549,368 : Auras Pacuras, Scoate apa din urechi Ca ti-oi da parale vechi.
Cu comentariul:
Asa zic copiii cand se scalda si le da ( intra ) apa in urechi.
4549, 299: “Iesi afara din urechi, Ca ti-oi da un galben vechi, cu comentariul:
“pun cate o lespede de piatra la fiecare ureche si zic de trei ori formula.”
Parerea mea personala este ca aici este vorba de un fenomen de magie imitativa care si-a pierdut intelesul initial.
Dr. Marin Popescu Spineni, in cartea: “Romania in izvoare geografice si cartografice- din antichitate pana in pragul veacului nostru, la pg. 13, il citeaza pe Herodot, numind apele cunoscute de catre istoricul grec in antichitate.Cele mai importante enumerate de catre parintele istoriei, sunt:
Pyretos ( Prutul ), Tyarantos ( Siretul ), Araros (Buzaul ),Naparis (Ialomita ), Ordessos (Argesul), Maris ( Muresul ), Atlas, ( Aluta / Oltul )
Auras care nu a fost identificat si Tibisis ( Timisul).
Intrebarea care ne-o punem legat de Auras, este daca nu cumva este vorba de Aries, a carui nume, in latina se pronunta “Aureus” iar in limba maghiara: Aranios, de la Arany=Aur.

Ajungem la concluzia ca toate aceste informatii care nu au nici-o valoare luate separat, apartin unor mesaje complexe. Adevarul, trebuie sa fie reconstituit asemenea unui vas spart, alaturand bucatica langa bucatica pentru a putea sa ne dam seama de valoarea pe care o contine. Ceea ce la Adrian Fochi, Creanga, Ghinoiu este un joc, pentru mine este o provocare a mintii, este o modalitate de comunicare dintre cei din trecut si noi cei de acum.SZcoaterea apei din urechi, astuparea urechilor cu lespegioare de piatra, este mai mult decat o joaca puerila, este un mesaj care spune foarte clar, dar la fel de incomplet si nesigur ca si pana acum:
” Scoate apa dintr-un anumit rau sau iaz si vei putea ajunge la tezaurul de aur ascuns in albia acestuia sub o lespede de piatra.”
“Auras, Pacuras” s-ar putea sa reprezinte indicarea unei locatii montane, a unei ape cu un continut aurifer aluvionar. Referirea poate imbraca mai multe forme:
-Fie exploatarea aurifera aluvionara permite sa se faca din minereul obtinut bani de aur,-probabil si alte obiecte,
-Fie este vorba de o locatie unde stapanul locului, un boier important sau chiar un conducator si-a ascuns tezaurul la vreme de grea cumpana pentru el si pentru poporul sau.
Poate de aceea sursele informale romane, povestesc despre gestul regelui Decebal de a-si ascunde tezaurul regal intr-o ascunzatoare pe fundul raului Sargetia, dupa ce apele acestui rau au fost deviate de la cursul normal. Povestea a prins atat la romani cat si la daci, din moment ce valori inestimabile pentru acele vremi au fost stramutate in Imperiul Roman. Legenda a rezistat in ciuda faptului ca ea a aparut cu vreo 200 de ani mai devreme in Macedonia in jurul regelui paeonilor Eudeleon si al conflictului acestuia cu Lisimah. Traditia autohtona povesteste in mod constant despre ascunderea comorii, legenda tezaurului ascuns a lui Eudeleon fiind atat de vie in memoria dacilor, incat romanii o iau ca pe o realitate pe care o plaseaza in cadrul celui de-al doilea razboi dintre daci si romani, atribuind altor personaje istorice intamplarile anterioare.
Ei bine, la un moment dat in folclorul nostru local, apare o balada extrem de interesanta, care se numeste: “Balada lui Iovan Iorgova.”
Balada aceasta este foarte complexa, deoarece in cadrul ei se varsa la un moment dat multe “cursuri de apa”. Vom gasi aici o serie de intamplari autohtone povestite, din ce in ce mai mult conturandu-se ideea ca balada este de fapt descrierea conflictului dintre daci si romani.In afara de asta, balada mai cuprinde o serie de elemente informale care apartin Egiptului antic si Greciei antice. Unele variante baladesti, fac aluzie prin simbolurile folosite la “ingropare”, aceasta imbracand in cadrul baladei doua aspecte:
-Ingroparea ca forma de inhumare a unor defuncti, ceea ce ne determina sa credem ca pe malul stang al Cernei se ridica vestitul Kogaionon din antichitate
-Ingroparea in apele Cernei a ceva care pare sa fie o aluzie la tezaurul lui Decebal.

Cel care a inventat cantecul “scaldatorii” este un sugubat, deoarece in clipa cand el vorbeste despre “ureche” folosind pluralul, se refera de fapt la existenta a doua locatii. De altfel autorul necunoscut o spune de-a dreptul:
“Scoate-o din amandoua…”
Sa vorbim despre balada “Iovan Iorgovan.”
Un erou care se dovedeste a nu fi unul oarecare din moment ce va fi autorul catorva munci pe care mitologia greaca i le va atribui lui Heracles sau Hercules, umbland creanga pe Valea Cernei, aude la un moment dat glas de fata. Dar el nu isi da seama de ce striga biata fiinta din cauza ca Cerna curge la vale extrem de zgomotos si acopera glasul copilei panicate. Pentru a face apa sa curga mai linistit sa auda ce se intampla, eroul face doua promisiuni interesante si nu stim in ce masura fanteziste sau reale. El ii spune Cernei:
“Inceata Cerno, inceata
Apa mea laudata
Ca eu te-oi cinsti
Si te-oi darui
C-o furca argintita
In fuior invelita
Singura va toarce
Singur-o destoarce.”
Simbolismul motivului este foarte complex. Cerna, este femeie, este o naiada daca nu cumva este o apa a mortii, un fel de Stix autohton de vreme ce:
Sus pe Cerna sus
Multi voinici s-au dus
Si multi s-au rapus.
Aceasta ar implica existenta unei divinitati feminine a mortii, spre exemplu Hekate / Persefona, cea care o are preoteasa pe frumoasa fiica a regelui Eete din Colchida -Medeea. Vrajitoarea Circe pe care o intalneste Ulise in peregrinarile sale intr-o insula la intoarcerea acasa, este una si aceeasi cu Medeea, asta daca nu cumva, Circe nu este chiar reprezentarea zeitei chtoniene.
Sugestia care transpare printre randuri este ca in aceasta locatie, legat de Cavalerul Trac – Iovan Iorgovan, trebuie sa existe acel munte sacru al geto-dacilor, Kogaionon.
Aceasta ar presupune ca tara Colchida pe care Densusianu in “Dacia preistorica” o amplasa in zona de curbura a Carpatilor, in vecinatatea Buzaului, (vezi Colti,) se gaseste mai apropiata de zona Muntilor Apuseni, respectiv in zona raului Cerna.
Furca este un simbol al femeii, prin activitatea casnica cuminte pe care o desfasoara.Dar este si un simbol al destinului prin firul pe care il deapana. Sa ne amintim ca Tezeu va intra in labirintul Minotaurului, calauzit de firul daruit de frumoasa Ariadna, care pare si ea ca are astfel legatura cu destinul eroului grec.
Furca de argint este lunara, si are legatura cu noaptea, cu intunericul, cu lumea subpamanteana. Prin metalul din care este facuta, face aluzie la existenta mineralului de argint existand in Cerna ca tezaur sau nu. Dar asta numai cel care a transmis legenda o poate spune cu certitudine, daca nu este in afara problemei.Cerna refuza darul eroului. Atunci acesta este nevoit de imprejurari sa mai faca o promisiune:
“Inceata, inceata
Cerna mea laudata
Ca eu te-oi cinsti
Si te-oi darui
C-o stiuca de aur
Cu ochi de balaur.”
Sedusa de aceasta perspectiva,
“Cerna-l asculta
Si pe loc imi sta
Dar nici nu urla
Si nici nu mugea.”
Darul facut Cernei este un peste de aur.Interesant mi se pare faptul ca pestele este o particica care are o viata de sine statatoare in apa, iar solzii acestuia seamana cu banutii de aur pe care Decebal sau altcineva i-a ingropat in strafundul apelor.Cat adevar se ascunde aici numai regele dacilor o stie, dar a uitat sa o spuna explicit posteritatii.

Dion Cassius povesteste:
“Decebal vazand ca sortii ii sunt potrivnici si ca e pe cale sa piarda razboiul, pentru a nu lasa prada in mainile romanilor atata aur si argint agonisit, hotara sa-l ascunda in asa fel incat sa nu poata fi gasit de adversari.El alesae pe cei mai puternici dintre sclavi si-i indruma sa abata apele raului Sargetia. Cand matca raului fu secata, sclavii sapara o groapa adanca intr-un anume loc cu chibzuiala ales unde au fost ingramadite avutiile purtate pana acolo.Apoi groapa s-a astupat cu pamant iar deasupra a fost asternuta o patura grea de piatra.Dupa care inturnandu-se apele acelui rau in matca lor dintotdeauna, nu a mai ramas nici un semn al celor intamplate. O alta parte a pretioaselor sarcini, scose in taina din cetate au fost bine ascunse in pesteri stiute doar de putini.Cand toate cate au fost poruncite de Decebal s-au savarsit cu bine spre a feri comorile de primejdiile viitorului slujitorii folositi pentru a duce pana la capat aceste tainice lucrari, au fost sortiti mortii. Si nu s-ar fi stiut niciodata nimic despre cele petrecute pe firul Sargetiei daca Bicilis un tovaras de arme al lui Decebal luat in captivitate de romani n-ar fi dezvaluit taina pentru a i se cruta viata.”
Povestea aceasta am spus ca este contrazisa de existenta alteia mai vechi in care protagonistul porincipoal este Eudeleon capetenia paeonilor, semintie din antica Macedonie. Apele raului sub care acest conducator si-a ascuns tezaurul se numeste Sargentia.
Ceea ce atrage atentia este repetarea acestei intamplari in spatiul nostru cultural cu personaje si locatii diferite.Redau numai o singura intamplare, in care eroul legendei este principele Serbiei, Milos Obrenovici:
“300 de oameni ai principelui Serbiei, Milos Obrenovici ( 1815-1839 ) ( 1858-1860 ) au ingropat un tezaur pe Valea Cernei, intr-o pestera.Toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost ingropati la intrarea in pestera fiind in prealabil otraviti.
Singura posibilitate de identificare ar fi o piatra patrata incrustata cu un snop de grau si un sarpe.”
Calatorule, daca treci prin Valea Cernei, si vezi flacari dansand deasupra pamantului, aprinde o lumanare pentru sufletul mortilor. Poate ca in felul acesta ei se vor indura si iti vor arata locul unde este ingropat Tezaurul regal.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: Paulpăvălachepreda din 21 Martie 2012, 17:40:52
Dragii mei, am citit acest material deosebit. Cerna, nu este o femeie(sau poate a fost o femeie... ceea ce nu cred), ci este un râu, care scaldă în farmec şi fascinaţie, oraşul binecunoscut de pe malul Cernei: Băile Herculane. Şi, am vizitat de mai multe ori acest superb oraş cu apele lui termale. Am stat şi eu la minus 8*C într-o cloacă, precum zic bănăţenii. Unii(fotbalişti de la F.C. Metalu-Oţelu Roşu)sau aventurat auzind că există o peşteră pe acolo. Au venit speriaţi zâcând că erau cât pe aci să moară acolo unde dacă te afunzi, este întuneric, este abur, lipsă de aer şi te sufoci. Şi mare mi-este mirarea, acolo, să fi îngropat dacii comoara lor, aur mult, dar care precum ştim, aurul, se afundă din ce în ce mai adânc, iar dacă este blestemat, poate lua viaţa celor ce şi-l doresc. Apoi, să nu uităm, că, romanii stabiliţi aici, nu erau departe de... "Sarmisegetusa", despre care ştim câte ceva din istorie... cine a citit şi i-a plăcut istoria la şcoală.

Ps.
Părerea mea, este că... dacii, dar şi romanii, iubeau atât de mult aceste băi termale, încât, le cântau, lăudau, dar şi vizitau, se scăldau, se simţeau bine, pentrucă, să nu uităm... binefacerile vindecătoare ale acestor ape termale sulfuroase. Eu, la cloaca respectivă când am stat, ochii mi i-am vindecat, vedeam la calculator fără ochelari, dar, nu mult timp. Acelaş fenomen l-am avut de la... Sibiu, la băile saline, când i-am demonstrat ficei mele ce nu mă credea, că văd perfect în urma vizitei mele la Ocna Sibiului, într-un bazin foarte sărat, care pur şi simplu te ridica la suprafaţă fără să vrei. Şi cum să nu cânţi. Cum să nu lauzi, cum? Multă bogăţie ne-a mai dat Dumnezeu pe aceste meleaguri româneşti, să le tot cânţi, vindeci, şi trăieşti.
Vă mulţumesc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Martie 2012, 13:05:13
Ne lovim de cateva paradoxuri care nu pot fi explicate cu usurinta. Ele pot fi puse la un moment dat pe exagerarea autorilor respectivi, care incearca in mod instinctiv sa prezinte lucrurile distorsionate pentru a spori gradul de interes al celor care citesc. Este ca sa spunem asa o incercare de a compensa valoric egoul personal. Intamplarea ii ajuta pe cei norocosi , pe cei care au valoarea recunoscuta si de divinitate. Realitatea este ca un astfel de tezaur devine atipic in raport cu rezultatele oferite de cercetarea arheologica, unde lucrurile par sa fie de-a dreptul modeste. Realizarea unui tezaur de avergura celui sugerat de Pavel Varga, presupune ca acesta ) a apartinut unui popor iubitor de aur, mai degraba de origine orientala, decat unui popor luptator ca geto-dacii, care manuiau mai bine fierul decat podoabele cultuale de aur si de argint. Atipismul nu consta numai in existenta unui asemenea tezaur si respectiv in felul in care acest tezaur a fost ascuns. El este legat dse cultul mortilor stiindu-se ca la geto-daci, s-a folosit in general incinerarea si mai putin inhumarea.Fata de aceste doua situatii, interesul nostru este starnit de atipismul tipului de necropola, in care apar reprezentarile cainilor ( sau lupilor? )care vor da nastere in mitologia greaca de contact cu realitatea autohtona, a credintei in cainele infernal Kerberos, numit la noi “cainele pamantului” si a zeitei infernale Hekate cu cele trei reprezentari ale ei: Lunare, silvane si htonice. Peste aceasta se va suprapune reprezentanta terestra a zeitei, preoteasa sau vrajitoarea -numele pe care universul nostru profan il acorda divinitatii, -prin Medeea si respectiv Circe. Alaturi de reprezentarea in cadrul necropolei a cainelui funerar, am amintit de prezenta leului, atat ca felina arhaica confirmata de arheologie, de folclor cat si mitologie, ca animal insotitor al zeitei pamantului si a naturii, Cybele.Nu intamplator, acest leu apare la un moment dat intr-una dintre muncile lui Heracles,iar in unele balade romanesti, Hydra din Lerna ( de pe raul Cerna de fapt ) ia locul acestuia.Leul este nu numai un animal de companie a defunctului sau zeitei mama, nu are functie de aparator al mortilor, ci exprima si puterea.Cuplul leonin, se poate referi in egala masura si la o simbolica a timpului, prezentul si viitorul, somnul si desteptarea, moartea si invierea. ( Vezi “Magia misterelor, Catinca Muscan, pg.134.)
Egiptul antic, are Leul lui, reprezentat de Leul de la piramide cu fata umana, ca infatisare a faraonului Kefren. Grecii au si ei un leu sau sfinx al lor, desi infatisarea acestuia este hibrida si de aceea stranie:
Monstrul are cap de fecioara, piept de caine, ghiare de leu, coada de balaur si aripi de vultur.
O infatisare mai omeneasca are Sfinxul nostru din Bucegi.Cel putin rostul acestuia se va pierde in memoria timpului, daca nu cumva secretul sau va fi dezvaluit in mod intamplator intr-o balada veche impotmolita pe undeva.
Atipica, pare si ingroparea tezaurului-potrivit unor surse informale nesigure si discutabile inca, in albia unui rau oarecare,sau construirea unei necropole pe fundul unei ape, desi si in aceste cazuri existe o serie de exemple interesante, care fac ca exemplele pe care le vom da sa fie repetabile.Dar acest lucru, va duce la diversificarea unor obiceiuri care inca nu stim in ce masura apartin pamantului nostru sau culturii noastre.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Mai 2012, 06:06:36
Fata rapita de Soare – studiu de Mitologie comparata si hermetica

Am gasit in cartea lui Ionel Oprisan – Basme fantastice romanesti, vol.1 / Fata rapita de Soare,- basmul cu acelasi titlu, pe care autorul culegerii il adauga celorlalte basme ale sale chiar la inceput. Ionel Oprisan, face o referire interesanta in micul capitol introductiv, “Destinul basmului romanesc in actualitate” (pg.9):
“Noutatea absoluta a metodologiei noastre o constituie dialogul post narativ cu povestitorul despre semnificatia basmului tocmai incheiat, despre lumea fantastica si mitologica prezenta in el sau despre infuziunile culturii si mentalitatii populare in sens mai larg care ne-au starnit interesul.
Intrebarile formulate de noi au generat nu odata raspunsuri fundamentale pentru intelegerea nu numai a tipului sau motivului respectiv ci chiar a basmului in totalitatea lui.”
Metodologia aplicata de Ionel Oprisan, este desigur incitanta dar nu rezolva problemele legate de semnificatiile basmelor, de tipologie, de mesajele pe care aceste basme le transmit prin timp generatiilor prezente si viitoare. Dialogul cu povestitorul lasa inchise toate usile care ar duce catre intelegerea stiintifica a basmelor. Facem aceasta afirmatie dintr-un motiv simplu: Povestitorul nu este decat purtatorul basmelor, el face legatura dintre sursa informala primordiala si destinatarii acestor informatii arhaice reactualizate in timp. Este ca si in cazul unui postas. Omul este acela care aduce scrisorile, dar nu cunoaste continutul lor. In cazul povestitorului, se intampla acelasi lucru, chiar daca scrisoarea este desfacuta si transmiterea continutului se realizeaza pe cale orala. Ar fi fost mai productiv daca cercetarea ne-ar fi oferit in paralel cu textele prezentate si o incercare argumentata de clasificare a basmelor si de interpretare a continutului lor, indiferent de perspectiva din care s-ar fi realizat acest lucru: mitologica, hermetica, sau de alta natura.Lucrul acesta nu se intampla. Sper totusi ca rezolvarea sta in alta parte si ma gandesc la Institutul de Etnografie si Folclor, ori in alte institute abilitate sa faca astfel de lucruri importante pentru cunoasterea in profunzime a universului nostru cultural.
Continutul basmului: “Fata rapita de soare”
Soarele fura o fata frumoasa si traieste cu ea. Fata vrea sa ii vada chipul si intr-o noapte, din lumanarea la lumina careia se uita la soare, cade o lacrima de ceara si soarele se trezeste.Suparat el pleaca, cerandu-i fetei sa il caute.Dupa mai multe peripetii, fata ajunge pe rand la trei sfinte: Sfanta Miercuri, Vineri si Duminica de la care primeste niste mere de aur, o vartelnita si o closca cu puii de aur. Pana la urma, ea ajunge la un rau unde o tiganca spala de sange camasa soarelui.In schimbul obiectelor pe care le poseda, primeste invoirea sa doartma cu soarele in camera. Descoperita ca l-a adormit intentionat pe soare, tiganca este pedepsita , legata de un cal si omorata.
Vom incerca cu mijloacele noastre proprii destul de modeste, sa vedem ce loc ocupa basmul in clasificarea lui Saineanu si care este realitatea transmisa simbolic cititorului.

( va urma )


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Mai 2012, 19:20:51
Fata rapita de Soare ( urmare )

Avem un basm, dispunem de clasificarea basmelor facuta de Lazar Saineanu, dar din clipa aceasta lucrurile incep sa se incurce.Aceasta deoarece in ciuda faptului ca sub acelasi titlu continutul trebuie privit unitar, in realitate, exista doar un motiv ( regasit la Apuleius in “Magarul de aur”-reprezentat de episodul: “Amor si Psyche”)in jurul caruia sunt anexate o serie de motive pe care le consideram fiind autohtone.Aceste motive pot fi grupate separat si constitui substanta altui basm. Prin urmare ne-am lovi de doua linii mitologice care fuzioneaza la un moment dat creind un produs nou. Una dintre ele este de natura greaca-desi am inceput sa ma indoiesc la un moment dat de veridicitatea propriei afirmatii,- iar a doua este de natura traco – geta, privind istoria noastra nationala. Am putea discuta despre urmatoarele posibilitati de interpretare:
1)-Considerand motivul Amor si Psyche de natura greaca, basmul ar putea fi privit ca unul de factura greaca in totalitate, transmis si dezvoltandu-se in aria culturala a colonistilor greci veniti pe malurile Marii Negre. In timpul schimburilor comerciale si culturale, basmul a fost difuzat in spatiul Mord-Dunarean, transformandu-se odata cu scurgerea vremii intr-un produs autohton.
2)-Basmul este rezultatul fuziunii unor motive grecesti cu unele motive autohtone, dand nastere unei forme hibride.
3)-Exista si cea de a treia posibilitate, ca basmul sa se fi realizat cultural in spatiul nostru si sa fi migrat dupa aceea in tarile invecinate, devenind dupa credinta acelora un bun national.
Faptul ca Apuleius fixeaza basmul in scris, legandu-l de Milet, rezolva numai partial problema, deoarece interpretarea textului din punct de vedere hermetic lipseste cu desavarsire in totalitatea cazurilor.Exista aici episodul oracular in care tatal fetei primeste urmatorul raspuns:
” Fecioara gatita ca de nunta sa fie parasita pe o stanca prapastioasa si acolo isi va afla un sot nu din neam de muritor ci o dihanie din soiul serpilor, cruda si cumplita, groaza lui Joe si spaima Styxului.”
Prima interpretare hermetica acordata textului, se lega de cetatea Atena si de cele doua razboaie medice. Fecioara era de fapt zeita Fecioara-Atena- a carei templu s-a ridicat pe Acropole adica pe un varf de stanca.Regele persan Xerxes I, era Sarpele, fapt atestat si in Vechiul Testament sub diferite forme:
-Sarpele care va face perechea primordiala-Adam si Eva- sa muste din fructul arborelui interzis pacatul lor fiind rasplatit cu moartea si izgonirea din Rai.
-Mai apare Sarpele de arama din pustie, care ii va vindeca pe copiii lui Israel muscati de reptilele veninoase aflate in numar extrem de mare in Valea Serpilor.
-Una din ramurile popoarelor Asiei Mici purta numele de Leviti, avand in aceasta denumire prezenta si notiunea de sarpe.
-Iconografia greaca vorbind despre o categorie de hominizi razvratiti impotriva lui Zeus, ii arata in iconografia lor pe jumatate oameni, pe jumatate serpi.
-O imagine singulara independenta sau sub influenta mitologiei grecesti prezinta unul dintre eroii nostri, pe jumatate inghitit de sarpe.
-Denumirea unor divinitati Feniciene, se refera la Dumnezeu Sarpele.
-Dincolo de natura chtonica a sarpelui, acesta mai poate fi vazut ca fiind si de natura solara, din moment ce multi stalpi funerari sunt prezentati cu niste simboluri serpentiforme ascendente care se indreapta catre discul solar.
Sigur ca despre acest sarpe solar cat si de celelalte reprezentari simbolice ale sarpelui se poate vorbi foarte mult.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Mai 2012, 05:54:32
In cadrul basmului romanesc aparut in culegerea de basme a lui Ionel Oprisan, apar la un moment dat niste sfinte / zeitati care sunt numite duopa zilele saptamanii: Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica.Dam aici un citat din text care aminteste de prima intalnire a fetei cu sfanta:
“Si-a ajuns intr-o padure.Si mergand prin padurea aceea, a vazut o casuta mica de tot.( ?! )Si s-a dus la casuta aceea. S-a dus si a batut in poarta.Era sfanta Miercuri acolo.Bate in poarta si spune Sfanta Miercuri:
-Cine este acolo?
-Eu.
-Daca esti om bun intra.Daca esti om rau, dispari de la casuta mea fiindca am o catelusa cu dintii de fier si maselele de otel.Daca-i dau drumul, te face pulbere si praf. – incheiat citatul.
Istoria se repeta si in cazul intalnirii fetei cu celelalte Sfinte.Legat de acest motiv folcloric, imi pun mai multe intrebari:
-De ce casuta Sfintei Miercuri este asa de mica?
-De ce aceste trei Sfinte au toate cate un catel de paza la casele lor?
Interpretarile pot si aici sa varieze foarte mult, pornind de la adevarul continut insasi in text. Casa se putea sa fie foarte mica, un fel de chilie-sacra-redusa la nevoile unei singure persoane.Fiind vorba de o sfanta, chilia poate sa fie substituita de imaginar printr-o bisericuta mai mica in raport de altel;e cunoscute ale caror dimensiuni erau probabil cu mult mai mari si mai frumoase, adevarate temple. Nu ne contrazicem, deoarece nu stim in ce epoca a fost proiectat imaginarul povestitoarei: cea antecrestina, ceea ce presupune o perioada dinainte de Cristos sau dupa.Aceasta deoarece povestitoarea vorbeste despre Sfanta pe care de altfel o si numeste, dar subdimensioneaza casele acesteia impingand-o astfel temporal intr-o perioada cu mult anterioara.In afara de casa mica, mai exista o locatie in care poate trai-intre ghilimele- o persoana. Este vorba despre un mormant, sau o urna.Sicriul este o casa. Mormantul este o casa. Urna celui mort este si ea tot o casa, in care sta defunctul.
Sa ne amintim ca vina fetei este ca tinand o lumanare ( simbolul rugului funerar) a ars pielea cu ceara, sotul s-a sculat si a plecat si sotia a trebuit sa il urmeze.In “Povestea porcului” cat si in alte basme si povesti, pielea sotului este aruncata de asemenea in foc. Basmul nostru aminteste de un rug funerar, prin arderea celui defunct, de ingroparea acestuia intr-o casa mica – urna funerara.Referirile culturale, corespund descoperirilor arheologice de teren, in ce priveste obiceiurile geto-dacilor.Sfanta Miercuri, in alte basme romanesti sfanta este Luni ( Luna ) cat si celelalte reprezentante ale sacrului alcatuiesc impreuna o triada. Este vorba de o zeita care este reprezentata prin trei forme corporale diferite.Aceasta zeita este insotita de Kerberos, cainele infernului. Zeita care este insotita de cainii ei funerari este Hekate, sau Persefona ( Proserpina).
Ce fac aceste zeite? Ii daruiesc fetei niste obiecte de aur.Ea le va darui in trei nopti consecutiv, tigancii-dar tiganca este pe de-o parte imaginea intunecata a mortii, a intunericului, respectiv a Persefonei / Zeitei , stapana lumii infernale. In acelasi timp, tiganca este imaginea sclavilor care vor ingropa un tezaur regal, dupa care vor fi omorati asa cum se intampla si cu femeia legata de acest aspect funerar- ca sa doarma alaturi de sotul ei.Ori a dormi alaturi de sotul defunct presupune un singur lucru pe care cititorul deja la intuit.
Interpretarea in aceasta perspectiva a basmului-face posibila mutarea lui din aria culturala greaca a razboaielor medice, in spatiul romanesc de cultura, ca o creatie propie. El ne vorbeste despre Sarpele lui Iorgovan, de Iason si Medeea, Orfeu si Euridice si face o aluzie subtila la un mormant-se pare ca dublu, dar si la un tezaur alcatuit din obiecte de aur ingropat alaturi de persoanele regale ingropate in aceasta zona.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Mai 2012, 06:16:43
Faptul ca basmul este de factura simbolica, este explicat se prezenta unor elemente care capata un caracter fantastic, evadand din logica noastra omeneasca si apropiindu-se oprin actiunile lor de miracol. Acelasi motiv aparut intr-un basm, are o semnificatie, dar fixat in cadrul altuia isi poate schimba caracterul simbolic, devenind altceva. Interpretarea motivului simbolic, poate varia la un moment dat atat in cadrul basmului dar si in basmele in care apare in cadrul altor contexte literare. Unul dintre simbolurile care apare aici, este “musca.” Dfanta Duminica, ii daruieste fetei rapite de Soare, o closca cu puii de aur.Si odata cu aceasta o musca:
“Era o padure deasa de nu puteai sa treci ( prin ea ). Sfanta Duminica i-a legat ochii (?!), i-a legat o musca acolo la ochi si i-a spus:
-Ai sa intri si ai sa mergi. Cat o bazai musca tu sa mergi.Cand musca nu o sa mai bazaie, atunci sa te dezlegi la ochi.”
Avem aici fie doua elemente deosebite-legatul fetei la ochi si existenta sau aparitia mustei. Ele pot fi interpretate separat sau numai impreuna.Separat, musca poate reprezenta prezenta unui factor agasant care o chinuie pe fata cu bazaitul ei.Aceeasi musca poate fi in acelasi timp sufletul desprins de trup care se indreapta spre lumea infernala. Greuceanu ca sa intre in casa zmeoaicelor se da peste cap si se transforma intr-o musca. Dar musca poate sa se refere sii la aspectul insignifiant al fiintei omenesti in raport de universul in care traieste.Fata legata la ochi, este un simbol al celui care a murit. Ea nu mai vede lumina soarelui. Tenebrele lumii infernale sunt reprezentate aici de existenta unei paduri. Este locul care seamana cu haosul, in care nu te poti orienta. Din aceasta perspectiva a orientarii, musca pare sa devina unul dintre animalele funerare care il insoteste si calauzeste pe defunct catre lumea infernala prin labirintul universului.Dincolo de aceasta intrebare, mi-am pus o intrebare. Daca basmul are in sine influente grecesti-dar aceasta raportare poate fi discutabila, cum o sa vedem mai departe, sa vedem daca aceasta musca, apare in mitologia Greaca si ce face ea acolo. Astfel, citim despre Io:
O preoteasa din templul Herei, din vestita cetate Argos, este pe cale de a fi sedusa de Zeus.Ea fuge, si ca sa o rataceasca si sa nu ajunga sub protectia tatalui sau,-fluviul zeu Inahos,-divinul “si-a incruntat privirea si peste fluviu s-a lasat un nor mai negru decat noaptea.Io s-a ratacit in bezna.” (pg.101,Alexandru Mitru, Legendele Olimpului,Chisinau, Hyperion 1990)
Aceasta explica de ce sfanta Duminica a legat-o in basmul nostru pe fata la ochi.In wikipedia, intalnim despre Io, rezumata urmatoarea poveste mitologica despre Io:
“In mitologia greacă, Io era o tânără din cetatea Argos, preoteasă în templul zeiței Hera. Tatăl ei era un zeu al râului, Inachus, descendent al lui Oceanus. Se spune că Zeus a rămas impresionat de frumusețea acestei fete și s-a îndrăgostit de ea. Conform unei legende iubirea zeului pentru Io a fost cauzată de farmecele făcute de Iynx, fiica nimfei Echo. Tânăra fată a avut într-o noapte un vis, în care i se poruncea să meargă pe malul lacului din Lerna și să i se dăruiască lui Zeus. Io încearcă să refuze o uniune cu zeul, însă tatăl ei, sfătuit de oracolele din oracolul din Delfi și din Dodone, hotărăște să nu stârnească mânia divină și să se supună. Io a mers un câmp, iar Zeus a acoperit-o cu o perdea de nori pentru ca soția lui, Hera, să nu vadă adulterul comis. Hera bănuiește însă aventura, iar Zeus pentru a-și proteja iubita, o transformă într-o frumoasă junincă albă. Zeița însă nu se lasă păcălită și cere drept cadou juninca, apoi o încredințează în paza lui Argus, un monstru cu o sută de ochi și o rudă a tinerei Io.
Făcându-i-se milă de iubita sa, Zeus îi poruncește lui Hermes să îl ucidă pe Argus și să o elibereze pe Io. Folosindu-și bagheta magică, acesta reușește să adoarmă toți cei o sută de ochi ai lui Argus și îl omoară cu o bâtă. Între timp însă, Hera trimite un tăun care să o chinuie pe Io, făcând-o să străbată de furie ținuturile Greciei. Ea străbate țărmurile mării care îi va lua mai târziu numele, Marea Ionică, iar apoi străbate strâmtoarea Bosfor (numele acestei strâmtori înseamnă “vadul vacii”, amintinde de mitul lui Io). Întâlnindu-l pe Prometeu în timp ce acesta era înlănțuit în Munții Caucaz, lui Io îi este prezis că își va recăpăta curând forma umană și că va fi strămoașa celui mai mare erou, Heracle. Io își continuă drumul și ajunge în Egipt unde, în cele din urmă, Zeus o preschimbă în om și unde aduce pe lume un copil conceput cu acest zeu, Epafos. Io se căsătorește mai târziu cu regele egiptean Osiris si devine regina Isis.”
In legenda greaca, musca este de fapt un taun. Dar musca isi mai face inca odata aparitia in Balada lui Iovan Iorgovan, cand pe cale de a fi omorat, uriasul sarpe al Cernei, ameninta ca din capul sau se va naste musca columbaca, care va face foarte mult rau oamenilor.
Scena legarii la ochi din basm, mai apare si in legenda lui Io, intr-o alta constructie mitica:(pg.105):
“Asta si urmareste Hermes.S-adoarma monstrul ce ce pazeste pe fiica fluviului Inahos, si sa-l ucida.(…)Monstrului i se inchid ochii sub cantecul duios din nai.(…) Hermes isi duce caduceul peste tot trupul monstrului.Iar caduceul mangaie ochii lui Argus ca sa adoarma tot mai adanc ca-ntr-un mormant.(…) De sub vesmantul de pastor, ( Hermes) isi scoate arma ascutita si loveste grumazul gros al monstrului.Capul s-a despartit de trunchi rostogolindu-se pe vai.(…) Capul si trunchiul se zdrobesc.Muntele s-a inrosit de sangeOchii lui Argus s-au desprins si de pe cap si de pe trunchi si-s risipiti mai peste tot.”Muntele inrosit de sangele monstrului,apare pe camasa soarelui sub forma unor stropi de sange. Primul nume care imi vine in minte gandindu-ma la Muntele inrosit de sange, este Rosia Montana.Poate sa fie un accident, o intamplare, dar imi amintesc ca Medeea il va ajuta pe Iason sa capete lana de aur si ca ea il va adormi pe sarpele balaur care o pazeste, cu farmecele ei.Ochii risipiti pretutindeni sunt stelele dar si oamenii care au murit-de aceia ochii sunt risipiti peste tot.Vazand lucrurikle astfel, simtim undeva in imediata apropiere, muntele sacru al mortii, Kogaionon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Mai 2012, 09:53:12
As vrea sa vorbim putin de simbolismul obiectelor primite de fata de la sfinte. Aceste obiecte sunt: Doua mere de aur, o vartelnita de aur si  o closca cu puii de aur. Aceste simboluri pot fi simboluri cosmice, denumirile populare ale unor constelatii ceresti. Ele pot fi si obiecte materiale de natura terestre, asa cum sustine si povestitoarea:
"-Si alea, merele, vartelnita, la ce foloseau?
-Erau lucruri de aur acelea."
In afara de asta, ar mai putea exista si alte explicatii de natura simbolica.
Toate acestea sunt discutabile la randul lor. Rezonand putin si cu alte materiale legate de mitologia noastra populara, hai sa vedem care este povestea pe care o spun eu legata de aceste intamplari:
Fata dispune de niste obiecte sacre din aur. Sacralitatea obiectelor poate veni din faptul ca ele sunt de aur si acesta este un simbol al zeilor cat si al regilor si imparatilor pe pamant. Ea are aceste obiecte materiale sacre, ope care le daruieste altcuiva, si anume tigancii. Dar tigasnca, este o femeie cu pielea inchisa la culoare, neagra.Tiganca poate fi reprezentarea simbolica a mortii-la fel ca si Negru voda din balada care inseamna printre altele si: Neagra , iar alaturat, voda sau Vada+apa, deci=Apa neagra. Aceasta ar insemna de fapt ca fata a daruit  unei ape negre, infernale, -Cerna avand aceeasi semnificatie,- niste obiecte de aur de natura strict materiala. Aluzia este mai directa atunci cand citim balada lui Iovan Iorgovan:
Inceata Cerno inceata
Apa mea laudata,
Ca ti-oi da...
Si aici, eroul enunta obiectele pe care le ofera Cernei.
Aceasta este insa una dintre explicatiile probabile.
Explicatiile nu au valoarea absoluta a adevarului. Sugestiile pe care le desprindem de aici, au o valoare relativa, sugerand niste lucruri aproximative, cu caracter general. Atata timp cat ele nu sunt sprijinite de catre o cercetare arheologica, tot ce spunem aici se apropie mai degraba de lumea virtuala a basmului decat de realitatea in care ne miscam.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Mai 2012, 15:58:54
Sa spunem  cateva cuvinte si despre moartea tigancii.
Atunci soarele a  dat ordin sa se scoata calul care nu a vazut 12 ani soarele.L-au scos din grajd si si au legat tiganca de coada calului.Pe cal au pus un sac cu nuci si- i-au dat drumul.Si cand i-au dat drumul la cal acesta a inceput sa fuga.
Si unde pica mani
Se faceau fantani
Unde pica picior
Se facea izvor.
Unde pica cap
Se facea bulhac.
Ceea ce mi se pare interesant aici este aceasta transformare a unor parti ale corpului omenesc prin moarte, in cu totul alte lucruri care devin  bunuri apartinand naturii.
Imi amintesc ca un oarecare om de stiinta, spunea la un moment dat:
"In natura, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Tiganca este o forma de existenta. Noi suntem o forma de existenta. Dealurile, muntii, vaile, raurile, cerul s.a.m.d. sunt forme de existenta. Deoarece toate aceste forme se transforme, mi se pare evident ca o femeie sau un om, ca si orice alta forma ale acestei lumi sa se transforme in altceva.In felul acesta, prin transformari succesive, nu facem decat sa devenim  in mod continu  altceva si sa ramanem vesnici. Dar acest domeniu apartine filozofilor. Aceeasi idee a transformismului apare si in Legenda Manastirii Curtea de Arges, sau Legenda Mesterului Manole in momentul cand Negru Voda ( regele infernului-Hades- sau Apa Neagra), le ia schelele si il lasa pe mesterul Manole si pe oamenii sai, sus pe acoperis. Acestia pentru a se salva de la moarte, isi fac aripi din sindrili usoare si se arunca spre pamant. Ori acolo unde cad trupurile lor, fie ca se vor sfasia in pari de vie, fie ca se vor face bolovani, sau vor deveni izvoare si fantani. Desigur acelasi lait motiv poate fi intamplator, desi personal cred ca istoria literaturii romane, folclorul nostru opereaza  in mod constient cu elementele care le are la indemana , fenomen care nu este deloc intamplator. In afara de aceasta moarte a constructorilor, asa cum am aratat si mai inainte, dupa ce a  reusit sa ascunda tezaurul regal, Decebal a ordonat ca sclavii care au construit ascunzatoarea sa fie omorati.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Mai 2012, 16:36:12
Al doilea basm este o varianta, avand un continut similar. Este motivul pentru care  vom trece la al treilea basm, care neintamplator, se numeste "ARGES".
Inainte de a intra sa explicam continutul basmului,as vrea sa precizez urmatorul lucru. O carte poate fi scrisa pentru diferite categorii de cititori. Aceste categorii pot fi legate de varsta-si am aici in minte cititori de varste diferite incepand de la varste fragede, de sase-sapte anisori, pana la adulti si chiar la cei batrani.In momentul cand o astfel de carte se adreseaza ca tinta publicului larg, potrivit parerii mele, ea trebuie scrisa intr-un limbaj literar care sa poata  fi inteles de catre toata lumea. Cand aceeasi carte este scrisa intr-un limbaj regional, semnificatia cuvintelor se pierde, devenind numai un bun al localnicilor, si respectiv al specialistilor. Ea poate trece testul marelui public, cu conditia ca acele cuvinte oparticulare al caror inteles l-am pierdut, ramanand un bun local, sa fie explicate in josul paginii. In afara de acest lucru, exista un defect de vorbire popular, care face ca textele inregistrate si transmise sa nu fie corect intelese de catre cititor. Toate acestea ma determina la un moment dat sa intervin pe text si sa incerc sa  il redau in cadrul citatelor, intr-o forma mai apropiata de limba literara. Reprosul pe care il fac autorului- din perspectiva mea de cititor, se justifica si prin aceea ca autorul, in afara de discutiile cu povestitorul popular, nu vine sa imi explice pe intelesul meu, ceea ce se intampla de fapt in cazul basmelor povestite. Pot trage de aici concluzia gresita ca el, nu cunoaste ceea ce se intampla in interiorul basmelor, dincolo de privirile indiscrete ale multimii. Este o parere strict personala, subiectiva si nedreapta intr-un fel. Desigur, poate ca autorul nu si-a propus un studiu de profunzime al basmelor prezentate, acest lucru revenind exegezei. Cred ca fiecare dintre noi-cei care citim astfel de productii populare-suntem interesati de cunoastere, iar o analiza de texte, menita sa intelegem mai bine continutul simbolic, secret al basmelor, nu ar fi decat un act benefic.
Basmul "Arges" este "Povestea porcului" a lui Ion Creanga. Este episodul "Circe" a lui Homer. Un batran care nu avea copii se duce pe un drum oarecare si gaseste un purcelus. Odiseea lui Homer este povestea  greaca a acestui purcelus care la greci se numeste Odiseu sau Ulise. Rezumand povestea lui Homer si facand-o sa se miste numai intre Circe si Itaca, vom avea un numar destul de limitat de intamplari care se inscriu in realitatea istorica a locurilor. Ulise din Odiseea, este un erou taran, imbogatit de pe urma porcilor. Prietenii lui sunt porcii. Ei sunt aceia care l-au facut bogat si in masura sa se intoarca in Itaca si sa ii ceara mana printesei Penelopa.Intre Circe si casa lui, exista regele feacilor Alcinou, de la care Ulise, ca si Fata rapita de Soare( de la sfintele Luni/Miercuri, Vineri si Dumineca,) obtine daruri de aur. Fata daruieste obiectele de aur unei ape, cata vreme Ulise ajutat de Atena-zeita intelepciunii si in acelasi timp o zeita lunara, le ascunde intr-o pestera.
Numele basmului, Arges, vine din doua directii de origine greaca. De la numele corabiei lui Iason si de la numele pazitorului lui Io.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Mai 2012, 19:01:33
Mai exista ceva interesant in cadrul basmului "Arges" din colectia de basme a lui Ionel Oprisan. Pe Arges va fi construita o manastire.Dar fondul traditional al legendei, este cu mult anterior construirii acesteia, desi din carti vom invata ca  balada ca proiectie legendara a realitatii, va apare dupa ridicarea manastirii de la Curtea de Arges. Eu cred ca acel fond mitologic se leaga de conflictul dintre Daci si Romani, daca nu cumva realitatea este chiar anterioara acestui conflict. Fiind vorba despre o  constructie, iar constructia osciland intre un monument funerar si o manastire sau biserica,de multe ori semnificatiile se suprapun si trebuiesc subantelese una dintr-alta. Istoria povestita de Dion Cassius este simpla, chiar daca discutabila, datorita existentei unei surse istorice anterioare plasate in antica Macedonia. Vazand ca este pe cale sa fie infrant, Decebal hotaraste sa isi ascunda tezaurul. In acest scop el pune niste sclavi sa abata apele raului Sargetia, sa sape o groapa destul de incapatoare, pune in aceasta groapa bunurile materiale din metale pretioase-aur si argint- acopera groapa, lasa apele sa se reintoarca pe aceeasi albie iar sclavii sunt omorati.Alte parti ale tezaurului vor fi ascunse in diferite alte locatii-de regula pesteri- unde sclavii care fac aceasta treaba au parte de acelasi tratament.Structura acestor intamplari o vom regasi  in balada Legenda mesterului Manole sau Balada Manastirii Curtea de Arges.Motivele care frapeaza in cadrul acestei legende, sunt:
-Moartea pe final a zidarilor, dupa ce au ridicat constructia. Acelasi lucru il va face si Decebal cu sclavii care au construit ascunzatoarea pentru regele dac.
-Dubla moarte a lui Manole si a sotiei sale, chiar daca aceste doua morti sunt descrise  inversat.
Ceea ce vreau sa spun ca in basmul: Fata rapita de Soare, ca si in balada lui Iovan Iorgovan si  balada mesterului Manole, se vorbeste in mod diferit despre o locatie necunoscuta in care se gaseste ingropata o regina, un rege si un tezaur regal. Povestea lui Heracles si a Echidnei, a lui Orfeu si Euridicei, a Medeei si a lui Iason, toate izvorasc sau au aceeasi locatie  care a generat legende diferite. Pot adauga aici si basmul maghiar Auras Pacuras care repovesteste legenda lui Iason putin mai diferit. Dar este vorba de acelasi lucru.
Basmul este alcatuit dintr-o serie de motive/episoade populare. Uneori aceste motive la care face  apel autorul, sunt disparate, apartinand altor realitati istorice. Deoarece povestitorul incearca sa foloseasca realitatea discontinua  intr-un univers virtual continuu, cititorul sau exegeza, incearca sa vada basmul ca fiind un tot unitar. Acest defect de reprezentare, face la un moment dat imposibila interpretarea corecta a basmelor analizate.
Introducerea porcului in basm, pleaca de la modelul Circe. In basmul romanesc, locul porcului este luat de sarpele chtonic. Totusi, modelul serpentiform este mai vechi decat acela al  porculuilui, dintr-un motiv foarte simplu. Spre deosebire de porc, care nu isi poate lepada nici noaptea nici ziua pielea de porc, sarpele poate face acest lucru.Deci nu sarpele inlocuieste motivul porcului ci porcul il substituie pe acela al sarpelui, purtandu-se asemenea unui sarpe in momentul cand isi leapada pielea. Mai atrag atentia ca o femeie care este insotita de un sarpe, trebuie sa fie o mare preoteasa. Ea a trait impreuna cu sarpele si a vazut nu odata cum sarpele si-a lepadat pielea. Arderea pielii acestuia, se leaga totusi de o interdictie sacra, din moment ce fata isi va pierde prerogativele de preoteasa a sarpelui. Aceasta relatie femeie-sarpe, care va da nastere imaginii Echidnei, se pare ca are o istorie foarte veche din moment ce apare amintita in cartile sapientiale ale Vechiului Testament.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Mai 2012, 06:21:23
Lucrul acesta, ma determina sa ma gandesc la doua lucruri:
-La acea transformare a formelor, pe care materialismul de astazi il accepta sub denumirea de evolutionism. Basmul, ca o modalitate de transmitere a unor informatii filozofice primitive, vine si spune ca omul este rezultatul unei transformari din animal: sarpe sau porc, dar exista in folclorul romanesc si alte animale care fac acelasi lucru dar nu sunt numite, spre exemplu unele sfinte- ca Sfanta Maria,-cer sa nu fie impuscate de vanator, deoarece ele sunt fiinte omenesti, chiar daca aspectul lor este salbatic, apropiindu-le prin infatisare de animalele salbatice ale padurilor.
Aruncand pielea sotului in foc, sau furand hainele zanelor ( desi aici in mod curent prin furtul hainelor, avem in vedere Exodul),partenerul divin, semidivin sau chiar profan, creaza o stare de interdictie. Fiinta cealalta, nu se mai poate intoarce la starea sa initiala, si este determinata de forta imprejurarilor sa ramana  etern sub forma noua pe care si-a ales-o.
-A doua idee, se refera strict la Vechiul Testament.Este la fel de posibil, ca episodul acesta sa fie de fapt un apocrif biblic al nasterii fiintei umane, din ceva care semana cu un sarpe. Acesasta forma era divina, sau se imbraca intr-un vesmant care era considerat ca apartinea divinitatii.In prima situatie. Divinitatea isi leapada natura sa divina, reprezentata de pielea care ii schimba infatisarea pentru a se cupla cu fiintele omenesti sau a deveni ea insasi o fiinta umana. De aici va deriva un alt inteles al legaturii dintre om si divinitate, faptul ca omul este de fapt copilul lui Dumnezeu, tot un rod al Creatiei, dar intr-un mod mai accesibil intelegerii omenesti. Fara nici-o malitiozitate, elementul mitologic legat de relatia  porc-barbat pornind de la gestul lui Circe, va patrunde atat de adanc in subconstientul firii umane, incat in foarte multe cazuri vom intalni expresia aproape consacrata de femei, ca barbatii sunt niste porci. Desi expresia suna peiorativ, in varianta originala,  semnificatia era cu totul alta, referindu-se asa cum am mentionat la transformismul pe care il sufera viata imbracand diferite forme  care se modifica de la una la alta, in functie de anumite modificari subtile sau bruste ale conditiilor de mediu.
In basmul Arges, fiul porc al mosului si al babei ( care poate fi vazut si ca o imagine umila a acestuia), vrea sa se insoare cu fata imparatului. Gestul preia modelul ingerilor lui Semiaza sau a ingerilor damnati care au vazut ca fetele oamenilor sunt bune ( in sensul de frumoase, dar si compatibile sexual, temenul de "buna," aplicat de un barbat unei femei pastrandu-si si la ora actuala intelesul,) desi directia din care este facut este inversat. Rezistenta pe care o intampina fiul-porc, se rezuma la construirea a ceva imposibil in conditiile normale sau, in conditiile traite experimental de imparat si de locuitorii acelor locuri.Ce spune imparatuL?
" Io-te mai ce-a spus.O spus ca da fata dupa tine dar dealul acela care se vede, sa fie semanat cu grau. Grau si secara, sa faci paini, ca sa ma duc cu paine la imparatul".
A doua oara este vorba de un ses, care trebuie plantat cu vie iar a doua zi tatal baiatului sa mearga cu vin si sa il duca imparatului.
A treia incercare, este ca baiatul "sa faca o shusha  (?!) de aur de o parte si de alta, si sa cante fel si fel de pasarele. Si bordeiul dumneata sa fie schimbat  in palat"..-incheiat citatul.
La Creanga, cererea imparatului suna in felul urmator:
"...oricine s-ar afla, sa-i faca  de la casa aceluia  si pana la curtile imparatesti  un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci sa cante tot felul de pasari care nu se mai afla pe lumea asta."
Porcul mosului, reuseste sa faca cele cerute de imparatul, ba mai mult. Mosul si baba se trezesc in loc de coliba intr-un palat, invesmantati la randul lor in haine scumpe.
Ceea ce este descris aici in cadrul celor doua basme si care putem sa le numim "motivul constructiei", reprezinta o fictiune sau o realitate istorica? Raspunsul este: O realitate istorica. Lasand fantezia naratorilor de-o parte, amintim cititorului ca scena se gaseste in Vechiul Testament si se refera la una dintre realizarile regelui Solomon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Mai 2012, 20:24:49
Acest episod ar trebui sa situeze basmul intr-un ciclu Solomonian care nu se regaseste din nefericire in clasificarea facuta de Lazar Saineanu. Pentru a intelege mai bine de ce facem aceasta afirmatie, ar trebui citita balada lui Amzulescu : Broasca Roasca sau  deschis Vechiul Testament la  capitolul  "Cartea intaia a regilor.
Citim in Vechiul Testament:
"Dupa aceasta, a trimis cuvant Solomon catre Hiram:
(...) Iata ca mi-am pus in gand sa zidesc templu  Domnului Dumnezeului meu.(...) Porunceste deci ca sa mi se taie cedri din Liban."
A doua lucrare importanta este construirea palatului lui Solomon. Este casa care apare in basm ca fiind a batranilor lui Solomon. Pomii care trebuia ca fiul mosului sa-i faca de-o parte si de alta a  podului din aur plini cu pasari necunoscute se refera la cei doi stalpi de arama Iachin si Boaz.
In Vechiul Testament exista descrierea acestor coloane, asa ca nu mai insiostam asupra lor. Exista posibilitatea ca vartelnita, merele si closca cu puii de aur, sa reprezinte in imaginarul povestitorului, tocmai imaginea celor doi stalpi de arama construiti in fata palatului regelui Solomon.

Sfantu Soare

Basmul acesta, este ceva mai confuz. Motivele sunt destul de amestecate, iar limbajul folosit este popular si uneori foloseste o serie de expresii  de-a dreptul grosolane, le-as numi subculturale. La inceputul basmului apare motivul sarpelui, scos din foc. Acelasi motiv este de natura Biblica si se refera in Vechiul Testament la Dumnezeu aflat in mijlocul unui rug de flacari care nu se mistuia si ii vorbea din mijlocul lor lui Moise.
" Plecand  baiatul cu oile pe un izlas mare, acolo era un stejar caruia i-au dat foc niste baieti la stejarul acela.(...) Ajunsese focul pe la jumatatea fagului(?!) a stejarului mare  si aude o data:
-Mai Ionica, mai Ionica.
-Da.
-Mai taie un lemn si reazama-l pe fagul asta  sa ma dau si eu jos pe el ca mult bine ti-oi face si eu in viata."
Datorita acestui motiv folcloric, basmul devine un apocrif Vetero-Testamentar.
"Si vazand Domnul ca el a pornit intr-acolo sa se uite, a strigat Dumnezeu din mijlocul desisului si i-a zis:
-Moise, Moise.
Iar el a raspuns:
-Iata-ma."
Muntele pe care urcase Moise era Muntele lui Dumnezeu- Horeb- iar Dumnezeu statea intr-un rug cuprins de flacari care nu se mistuia.
"Ca mult bine ti-oi face eu in viata."-ii spune sarpele lui Ionica.
Iar Dumnezeu, ii spune lui Moise in ce va consta acest bine pe care il va face:
"Drept aceea am hotarat  sa va scot pe voi din jalea  Egiptului si sa va duc in Tara Canaanitilor, a Hetitilor, a Amoritilor, a  Perezitilor , a Hevitilor si a Iebusitilor, intr-o tara  unde curge lapte si miere."
Nu voi intra in amanuntele basmului, cat voi aminti urmatorul dialog dintre Soare si Ionica ( Niculaie, ca un derivat de la Nica.):
-Bravo Niculaie. Dar cu razele mele ce ai avut de le-ai dat la maxim( Asta aminteste de mitul lui Faeton).?-zice.
-Pai Dv. mi-ati luat femeia.
-Pai e-a dumitale mai Nicolaie?
-Da.
-Ei , ia-ti-o si pleaca de la mine."
Acest motiv a lui Avram, Avraam sau Abraham, este narat in Facerea de doua ori. Odata cand Avraam pleaca cu sotia sa  Sarai in Egipt si femeia este rapita si dusa in haremul Faraonului. A doua oara, povestea il are ca protagonist in locul Faraonului pe Abimelec.
Citez din primul motiv Vetero-Testamentar:
"Atunci a chemat Faraon pe Avram si i-a zis:
-Ce este aceasta ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca ea este femeia ta? De ce ai  rostit: "Este sora mea?
Si eu era s-o iau de sotie. Si acum iata-ti femeia.Ia-o si du-te!"


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 22 Mai 2012, 22:02:29
M-a amuzat discutia  la basmul Sfantu Soare dintre  povestitor si culegator.
"- Fata ce cauta la Sfantul Soare acolo? De ce se ducea?
-L-a prins de gagic. De unde-a devenit treaba,  acesta este un basm, cam un fel de minciuna. Este un basm.
-E o minciuna?
-Este o minciuna."
Amuzamentul meu  in calitate de cititor mai avizat, este ca  basmul acesta nu a fost o minciuna, din moment ce repovesteste o serie de evenimente considerate pe jumatate istorice, deci, adevarate. Daca basmul informatorului ar fi fost o minciuna, atunci nu am fi putut sa ne raportam la scrierile vechi sapientiale ale Vechiului  Testament.
Eroarea in care persista povestitorul continua atunci  cand incearca sa faca o localizare autohtona:
"- Si unde este tara aceasta a Soarelui?
-A noastra este.Na! Nu-i asta  tara noastra? Asta este."
Sigur ca o astfel de localizare nationala, ne-ar face placere. Dar aceasta nu ar explica de ce intamplarea este localizata in spatii total straine de locatiile noastre autohtone, undeva pe unde domnea regele Abimelec sau Faraon.

Levizoara si Mugurel.

Levizoara  il pierde pe fratele ei Mugurel care este furat de zana  Soarelui ( Soarele fiind Faraon dupa parerea mea ) Daca este sa stabilim oerfect locul unde se intampla acest lucru este tot Egiptul antic, cand Moise a fost luat de langa sora sa si crescut de catre fata lui Faraon, Batia. Rapirea fratelui coincide cu acest episod descris in Vechiul Testament. Aceasta ma face sa afirm ca basmul cules de Ionel  Oprisan este un apocrif biblic.
Tot Levizoara va prelua intalnirea lui Moise cu Dumnezeu pe muntele Horeb, despre care am amintit in comentariul anterior. Iata cum este descrisa scena respectiva:
"Mergand asa inainte, dadu de un om care tipa. Omul acela sedea pe noua stanci de piatra. El zicea:
-Cine  se va gasi sa-mi scoata teapa din ochi, am sa-i fac mult bine.
Fata s-a suit binisor pe stancile acelea  pana la el si  i-a scos teapa din ochi."
Motivul seamana cu motivul "Polifem". Dar intrarea tepei in ochi, se refera de fapt la o perioada  cand soarele miscandu-se pe ecliptica nu mai are puterea sa incalzeasca cu puterea razelor sale Pamantul. In acelasi timp, basmul popular tradeaza identitatea omului aflat undeva pe stancarii ( Dumnezeu stand pe muntele sacru  Horeb ), atunci cand ii spune:
"-Levizoara ce bine sa iti fac eu pentru binele pe care mi l-ai facut? Caci eu sunt Omul Pamantului."
De fapt denumirea acestuia era aceea de : "Omul care a facut Pamantul",  sau Dumnezeu.
Levizoara il gaseste pe Mugurel si fuge cu el. Aceasta fuga reface la nivelul  basmului Exodul Biblic. Unul dintre popasuri se reopeta deoarece amandoi ajung la muntele Secetei, care este de fapt tot muntele  lui Dumnezeu Horeb. Folosind nuielusa de alun, fata face sa rasara pomi si ierburi astfel ca amandoi reusesc sa  coboare la vele. In Vechiul Testament, Moise va lovi cu toiagul stanca si din ea va tasni apa pentru cei insetati care il insotesc. Dar cea mai interesanta imagine este trecerea opeste Marea Rosie, care este confundata aici cu Marea Neagra:
"Si-a luat nuielusa si a rupt-o in doua. A rupt-o marunt si a aruncat-o in garla.S-a facut un pod, de treceau tancuri pe el.Fata l-a luat pe Mugurel de mana si a trecut cu el dincolo".Daca semnificatia numelui fetei imi scapa, acela a lui Mugurel, ( ce este mugurele decat copilul unei plante care se va transforma la un moment dat in frunza sau floare?) este o forma subconstienta pentru Moise, insemnand "Nou nascut", "fiul "sau "copilul".


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Mai 2012, 06:06:23
Pe finalul basmului Levizoara si Mugurel, in afara textului, intalnim acelasi dialog antrenant in care culegatiorul intreaba si povestitorul, mare specialist in mitologie comparata si hermeneutica a miturilor raspunde. Povestitorul nu este in masura sa ofere raspunsuri corecte. Unul dintre motive, este faptul ca basmul este  un mesaj memorial, care trebuie transmis unui public tinta avand un caracter foarte complex. Printre toate aceste usite ce se pot deschide, este transmiterea memoriala a unei intamplari. Din moment ce motivele folclorice sunt transmise sub forma simbolica, exista o dificultate a interpretarii simbolice, intampinata chiar de exegeza. Pentru ca basmul, desi este in esenta foarte simplu si pare creeat de catre omul simplu ( anulandu-se caracterul de caraus al povestitorului), depaseste conditia umana al creatorului dar si al purtatorului sau.
"-Ziceati ca a fost furat intr-o gradina. Unde este gradina aia?
Povestitorul repeta intrebarea ca un fel de confirmare, desi la o intrebare anterioara cu privire la locul unde l-a dus Zana Soarelui, raspunsul este foarte corect:
"-Nu stiu."
Va asigur ca raspunsul nu este cunoscut nici de culegatorul de folclor. In aceeasi imposibilitate interpretativa se gaseste si exegeza, care arunca vina pe slaba reprezentare a informatiei care are dupa ea un caracter prea vag sau prea general. Exista insa posibilitatea de a da raspunsuri. Pentru aceasta basmul trebuie adus la realitatea care l-a produs. De la aceasta realitate, putem apela deja la o serie de factori istorici care sa ne apropie de cronologia cand s-au petrecut cele povestite, locatia unde s-a  intamplat  evenimentul sau evenimentele si corespondentul istoric al personajelor aflate in mijlocul acestor evenimente. Am aratat ca Zana  il rapeste pe Mugurel si am dedus de aici ca  este vorba despre episodul sau motivul nasterii lui Moise. El a fost luat si crescut de "Fata lui Faraon". Scena intervine in momentul in care unul dintre faraonii egiptului, incerca sa mentina Egiptul antic  in niste limite demografice acceptabile, pentru a scoate tara de sub spectrul foametei. O seceta destul de mare bantuie partea de rasarit a bazinului Mediteranei, ceea ce determina ca o serie de popoare sa se miste si sa invadeze Egiptul. Acest lucru corespunde celei de-a doua perioade intermediare sau interimare, cand triburi de popoare amestecate patrund in Egipt fara sa intampine o mare rezistenta. Aceste triburi  erau cunoscute sub numele de Hicsosi, sau  Hixosi. Probabil ca denumirea lor populara era aceea de "Printii Pastori". Nu este exclus ca ei sa fi fost cunoscuti si sub alte denumiri locale.Aceasta este o realitate istorica. Reversul acestei miscari migrationiste va capata numele de Exodul  si va fi rezultatul gonirii acestor triburi de catre Ahmosis I in afara granitelor Egiptului si hartuirea  si distrugerea lor in asediul de la Sharuhen. In aceasta perioada, a existat un faraon care a incercat sa se opuna  cresterii mare a copiilor lui Israel,  ordonand  moaselor sa omoare toti copiii de sex masculin si sa lase in viata doar fetele. Deoarece  ideea faraonului nu a dat roadele cuvenuite, faraon a dat o lege si mai drastica, ca baietii sa fie aruncati in fluviul Nil si lasati sa se inece. Interesant este ca  in Ramayana, faraonul acesta care daduse ordinul  de a fi inecati copiii de origine barbateasca, se numeste Asamanjas. Acest nume este varianta indiana a numelui egiptean pe care nu-l cunoastem. Mama lui se numea  Kesini. Fata lui se numea Batia. Din cauza secetei care bantuia lumea cunoscuta evitand pentru o vreme Egiptul, acesta a continuat  datorita Nilului sa se mentina verde si frumos ca o gradina.Mama lui Mugurel si a sorei sale, era Gaia. Dar pentru a intelege acest lucru va trebui sa ne intoarcem la legendele lui Solomon si la cartea Sabinei Ispas. Acolo se poate observa lesne ca  Solomon, datorita  firii sale, a fost blestemat de catre mama sa  Zeita Pamant sa isi paraseasca tara si sa ajunga in Egipt, desi motivele aflate in spatele realitatii istorice sunt cu totul altele


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Mai 2012, 09:42:34
Cu Galben bou.

La inceput basmul acesta ma zapacise, din cauza ca motivele folclorice veneau din directii istorice destul de diferite . Apoi au fost asamblate memorial laolalta dand nastere basmului al carui titlu a fost enuntat mai sus. Unele motive sunt prezentate  sub o forma degradata, ceea ce ingreueaza intelesul si ma face sa am o retinere in ce priveste aprecierea lor. Flacaul care isi paraseste parintii sa isi faca o stare, poate sa fie povestea lui Iosif plecat spre Egipt, in imprejurari destul de dramatice. Preotul la care se angajeaza ca sluga pentru o perioada de timp, poate fi  atat Faraon, dar si  preotul Madianului. Cand flacaul ajunge si urca pe o magura, putem vorbi despre Moise urcandu-se pe muntele lui Dumnezeu Horeb. Textul se prezinta insa intr-o forma destul de discutabila, deoarece din cadrul lui lipsesc foarte multe elemente definitorii. Este ca si cum povestitorul incearca sa treaca foarte repede, pacalind in felul acesta ascultatorul cu rezumatul unui basm, ca sa isi fixeze atentia pe niste motive folclorice mai puternic reliefate. Aparitia in acest spatiu a vapoarelor, unui port, are darul sa deruteze si sa ne duca cu gandul prin comisionul cerut, la basmele tip: Cenusareasa.
Totusi, prezenta vapoarelor poate fi legata de motivul Solomonian pe care il prezentam mai jos:
Motivul Solomonian:
"Mosul ( Cel vechi de zile )
-Bine ma...Dar nu vrei sa fiu eu tatal tau?-Zice Mosul/Dumnezeu.
-Ba da, ca tot n-am eu tata , n-am mama,  sunt sarman pe Lumea asta.Trebuie sa am si eu un tata ( a se citi" un Dumnezeu")
-Bine tata, Petrica. Uite ce zic eu: Ia vaporasul, da fuga colo in padure  sa facem aicea pe schela asta  o coverga ( acoperis, casa? ), sa nu ne bata vantul, sa nu ne bata ploile  in fine, sa stam si noi la  o azavad.(?!) (Adapost?)
Propunerea construirii templului o face Dumnezeu lui David tatal lui Solomon. Din cauza razboaielor, David nu a reusit sa se tina de aceasta fagaduiala facuta Domnului. Abia spre sfarsitul vietii lui David si dupa moartea acestuia, Solomon va construi un adapost / Templu lui Dumnezeu si o casa pentru nevoile sale personale. Vapoarele si padurea sunt o aluzie la modalitatea in care Hiram i-a trimis cedri din padurile Libanului pentru realizarea celor doua constructii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Mai 2012, 19:56:44
Urmatorul motiv care ne atrage atentia este "motivul Iason".
" Ce zice  mosu dimineata:
-Tata, Petrica, ia du-te-zice si pune boii la plug.(...) Du-te la imparatul  ca are o ghicitoare: "Cine-i ara pogonul  de alama, si maine dimineata ii duce paine calda,ii da fata dupa el"
Problema taierii unei paduri si replantarea dealului cu grau, este una dintre acele sarcini de pierzanie la care este supus eroul basmului. Sub aceasta  formna, ave de-a face cu regele Solomon.  Totusi, fie din cauza degradarii informale a mesajului initial, fie pentru ca povestitorul s-a conectat la o informatie locala legata de prezenta boilor si de arat, ritualul se leaga  potrivit parerii mele de una dintre incercaruile de pierzanie la care este supus Iason. Citez din cartea lui Tim Severin, expeditia Iason: (pg. 287):
"(Iason) trebuia sa puna  in jug doi tauri  care scoteau flacari pe nari ce pasteau pe campia sacra a lui Ares, pe celalalt mal al raului unde se afla stejarul sfant  de care era agatata lana de aur. Dupa ce Iason ar fi reusit sa injuge cei doi tauri,  trebuia sa are cu ei patru  acri de pamant intr-o singura zi. Apoi urma sa infiga in brazde dintii unui sarpe imens.Din acesti dinti, ar fi iesit niste barbati inarmati  iar Iason  trebuia sa ii ucida pe toti pana la caderea  noptii."
Ceea ce insa iarasi rupe ritmul basmului, intorcandu-l la o semnificatie Vetero-Testamentara, este motivul Iezechia care apare ca episod urmator. In basm motivul Iezechia este povestit in felul urmator:
"Bai fratele meu, ce putere ai?
-Galben de bou  ii zice:
-Eu iau soarele de la apus si il dau la rasarit.
-Mai fratele meu, sa nu dai soarele la rasarit ca ne blesteama lumea.Mai bine sa il dai asa  cat ne-am face noi treaba."
Iata cum este povestit acest motiv in  "Cartea a doua a regilor":
"Atunci Iezechia a intrebat pe Isaia:
-Care este semnul dupa care voi sti  ca Domnul ma va tamadui si ca poimaine ma voi sui in templul Domnului?
Si Isaia i-a raspuns:
- Iata semnul dupa care vei sti (...). Si l-a intrebat:
_Sa se mute umbra ( soarelui) cu zece linii mai inainte sau  sa se dea mai inapoi?
Atunci a zis Iezechia:
-Este usor lucru ca umbra sa o ia inainte cu  zece linii.Nu. Ci sa se dea inapoi cu zece linii.
Atunci a strigat profetul Isaia catre Domnul si Domnul a dat inapoi  cu zece linii umbra  care se pogorase  pe ceasornicul lui Ahaz."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2012, 07:09:05
Unele basme sunt mai incifrate decat altele, sau poate mai degraba degradate, distruse.Problema se leaga in mare masura de memorie si de nivelul cultural al povestitorului. Atunci cand acesta intervine pe text sau doar il reda, poate sa o faca execrabil, sau la un nivel cultural acceptabil incat sa fie inteles corespunzator de catre cei din jur.Aceasta criza a comunicarii se resimte pe parcursul unor basme, facand  destul de dificila interpretarea lor.Si deoarece povestitorul  simte nevoia sa adauge si de la el cate ceva, aceste adausuri se dovedesc in foarte multe cazuri total neinspirate, facand interpretarea sa bata pasii pe loc. In "Arghir Craisor cel mai pedepsit cu dor", un imparat aduna toate fetele din tara alegandu-si sotie. Imparateasa va da nastere unui numar de trei baieti. Numarul de trei baieti vine si sugereaza  simbolic mai multe lucruri:
-Trinitatea. Exprimarea lui Dumnezeu  sub forma a trei forme coexistente  simultan: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amintesc ca si zeita Hekate avea trei reprezentari reunite sau disparate, care implicau lumea cereasca, cea terestra si cea subterana sau infernala.In Miorita, de pe muntele Horeb-Muntele lui Dumnezeu descris astfel:
"Pe-un picior de plai
Pe-o gura de Rai",
Divinitatea coboara pe pamant in ajutorul copiilor sai  sub forma a trei ciobanei fiecare cu oile lui. Spuneam la vremea respectiva ca "oile" nu sunt animale strict pastoresti, simbolul sugerand sub aceasta infatisare inedita, prezenta credinciosilor. Ulterior, atentia se va concentra asupra celui strainel care are "oi mai multe, mandre si cornute."
Acelasi numar de trei de baieti, se refera si la modul de transmitere a drepturilor care se facea parental de la tata la fiu. Dar sublinierea acestui fapt  sugereaza si numarul mare de copii de acest sex care se naste in cadrul unei familii, La polul opus si de loc intamplator, este vorba despre familia cu multe fete, ca in cazul Faraonului Biblic.
Ca sa intelegem basmul, va spun cum incepe Vechiul Testament.
Dumnezeu face lumea, stelele, pamantul, apele, barbatul si femeia, asezandu-i in Rai, un loc unde acestia din urma au conditii excelente de viata. In Rai exista doi arbori sacri si Dumnezeu porunceste perechii divine sa nu rupa fructe din acesti doi arbori sacri. Interdictia este calcata de catre Sarpe care o ispiteste mai intai pe Eva iar aceasta pe Adam. Descoperita incalcarea acestei interdictii, cei vinovati sunt  pedepsiti si izgoniti din Rai. Urmeaza cateva evenimente cat si o lista de descendenti, dupa care incepe sa se coaguleze  povestea lui Iosif, un tanar pastor, care este vandut ca sclav in Tara Egiptului. Mai tarziu se va naste Moise  care va fi salvat de furia legilor lui Faraon  chiar de fiica acestuia. Peste timp Moise va deveni liderr de grup si va organiza  Exodul, acesta urmand cai intortocheate, dar oprindu-se la un moment dat la muntele lui Dumnezeu Horeb de unde  Moise va cobora catre poporul sau cu Tablele Legii.
In "Arghir Craisor..." citim:
"Dar cand al treilea baiat s-a nascut, a rasarit un pom in gradina si-o muzica-n perete.(...) Acesta, pomul, marul asta care erain fiecare seara inflorea  se cocea-dar dimineata nu mai era nici un mar. Imparatul era cuprins de mirare. " Ce inseamna asta, domnule?A inceput sa aduca paznici, (...) cei mai viteji.Nu s-a putut prinde nici un hot.
"-Cine fura merele?"


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2012, 16:41:34
Ce se uintampla cu fratele mai mare si mijlociu atunci cand pazesc Marul care facea marul de aur?
" Dupa aia il lua somnul  si se trezeste dimineata cu merele toate culese. A ramas rusinat."
Fratii cei mari au adormit dintr-un motiv extrem de simplu, care nu are nimic de-a face cu capacitatea lor de paza.
"Atunci Domnul Dumnezeu  a adus un somn greu peste Adam si el a adormit, iar Domnul a luat una din coastele lui si a strans carnea la loc. Si a facut Domnul Dumnezeu  coasta pe care a luat-o din Adam femeie si a dus-o catre Adam."
Deoarece povestitorul vrea sa spuna acelasi lucru dar a uitat cum se prezinta treburile in Vechiul Testament, a venit cu propriile interventii peste informatia primordiala, colaborant cu autorii biblici. Incepe sa infloreasca marul, sa lege si sa faca fructe si o lumina  a inceput sa se risipeasca in casa.In acest  decor luminos isi face aparitia si Eva, cea facuta din coasta lui Adam:
"Atunci  pentru ca Elena (Eva ) venea cu patruzecisi patru de  de roabe transformate in pasari  si manca toate merele."
Ideea nu este terminata, nasterea Evei fiind plasata un pic aiurea. Acesta este momentul in care femeia este adusa la Adam / fiul cel mic al lui Dumnezeu imparatul si ii este data de sotie. Furtul merelor este deja consemnat asa ca pacatul primordial deja exista. Ceea ce incurca la un moment dat exegeza in explicatie, este aparitia fetei insotita de patruzeci si patru de roabe. Prezenta lor nu mai apartine Facerii Biblice si Exodului, legandu-se de coborarea fetei lui Faraon ( sau a Faraoancei?! ) pe malurile Nilului. Episodul este descris in Iesirea sau Exodul si este continut in urmatoarele cuvinte:
"Atunci fiica lui Faraon s-a pogorat sa se scalde  in fluviu (Nil ) si fetele care o insoteau mergeau  de-a lungul Nilului."
Ceea ce incercam sa facem este sa patrundem in mintea autorului si sa intelegem ce l-a determinat pe acesta sa ne ofere o anumiita imagine.
Dar Elena pleaca bine mersi si il lasa pe craisor sa o caute in Neagra Cetate. Harap Alb va face acelasi lucru. Va pleca de la casa cu baieti multi a tatalui sau, pentru a merge in Egipt sa isi implineasca soarta, cautand sa se insoare cu una dintre multele fete ale unchiului sau Faraonul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2012, 17:48:08
Fiul de crai,-ma refer la Arghir Craisorul-porneste dupa frumoasa sa Elena. In alte basme, cei trei frati pornesc impreuna pe urmele furilor sau a furului,de fapt perechea primordiala izgonita din Rai si ajung la o fantana, groapa, o prapastie, unde urma de sange lasata  se opreste aici.Motivul acesta se numeste motivul lui Iosif, deoarece se refera la prinderea lui Iosif de catre fratii sai si azvarlirea lui intr-o fantana goala, fara apa. Trecerea unei caravane de ismaeliti catre Egipt, ii face pe fratii lui Iosif sa il scoata din fantana si sa il vanda ca sclav. Basmul acesta, dezvolta sub o alta forma, - populara,- motivul  muntelui lui Dumnezeu Horeb:
"Ajunge departe langa un munte, la o poarta, la o casa, la un castel foarte mare. Acolo bate-n poarta."
 Atuncea, (iese ) un om atat de inalt ( una dintre denumirile lui Dumnezeu era si aceea  de "Cel prea inalt"),cat un munte si cu un ochisor  in frunte ( ochiul acela era cercul cu un punct, hieroglifa soarelui in egipteana, Ra sau Re.) deschide poarta si il vede. Un om strain.:"
Locul la care ajunsese Arghir, era "Locul cu animale", acolo unde Dumnezeu facuse toate animalele pamantului si Adam le daduse nume. Ceea ce este interesant, ca in multe basme, locul acesta cu animale, este stapanit de  trei femei ca in cazul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", sau de Circe, asa cum apare descris in Odiseea lui Homer. Dar cuvantul "vrajitoare" este un substitut" pentru "divinitate". In spatiul nostru cultural ca de altfel si la greci, divinul, este inlocuit prin  termenul de "vrajitoare" avand acelasi inteles.
"Neagra cetate", la care face mereu referire Arghir, se refera la cetatea de scaun a lui Faraon, si este o aluzie la culoarea pielii locuitorilor Egiptului, tot asa cum si Regina din Saba, aceea luata de sotie de regele Solomon,  va spune in Cantarea Cantarilor:
"Sunt neagra dar frumoasa"...Femeia cat si barbatul cu fata neagra, sau arsa, isi gasesc corespondentul in termenul  local "Etiopi" avand aceasta semnificatie: "Fete arse". Nu este de mirare ca  eroul  numeste cetatea de destinatie, "Cetatea neagra", sau "Cetatea arsa", pentru a marca in felul acesta ca aceasta cetate este locuita de catre  oameni cu "fetele arse", adica de negri. Este exact opusul lui Harap-Alb, care inseamna  "Sluga Alba" desi Harap se leaga mai mult in interpretarea romaneasca de cuvantul "negru" si mai putin de celalalt cuvant, "Arab".
Obiectele pe care le primeste Arghir Craisoru, papucul, potcapul  sunt discutabile, mai putin ciomagul care il insoteste si pe Moise in peregrinarile sale. Finalul seamana cu acela legat de intoarcerea lui Ulise acasa. Asta daca nu cumva  povestitorul a pastrat motivul nasterii si vietii duse de catre copilul Moise la casele lui Faraon, alaturi de fata acestuia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Mai 2012, 06:11:03
Cu Ileana Cosanzeana

In foarte multe cazuri, basmele isi schimba  numele dar continutul ramane aproape neschimbat. Primul motiv care apare este acela al imparatului cu trei baieti. Al doilea este acela al marului Edenic. Faptul ca basmele sunt apocrife vetero-testamentare ar trebui sa ne indrume pe noi cat si pe altii la  o noua clasificare a basmelor care sa tina cont si de directia aceasta. Este o absurditate sa avem o clasificare potrivit mitologiei grecesti, cata vreme in cadrul basmelor apar o serie de motive autohtone- preluate de altii in mitologia lor, dar si o serie destul de vasta de basme ale caror motive transforma basmele in cauza in apocrife biblice. Urmatorul motiv, este acela al lui Dumnezeu pe muntele  Horeb.Daca in unele basme, elementul acela al rugului care arde in flacari nu apare, in altele el este la locul lui:
"Intr-o seara a vazut un foc mare. Zice:
-Haidem la focul acela ca acolo locuieste cineva.
Cand se duc, dau de un om mare si voinic.Avea numai un ochi la ceafa.Facuse un foc mare si cocea douasprezece vaci( numarul lunilor anului sau al constelatiilor zodiacale.)
Intrebat de locul unde se afla Ileana Cosanzeana, Dumnezeu nu le poate spune, dar ii trimite la fratele sau, care era stapanul fiarelor inclusiv al pasarilor. O pasare schioapa stie unde se gaseste palatul  Ilenei si ii indruma. Aici baiatul, -Arghiri-adoarme,  ( se repeta scena Facerii femeii din Adam cel adormit) apoi Ileana suparata ca Arghir nu isi revine, pleaca. Slugile martore sunt omorate, Arghiri ajunge pana la urma la zana si este vazut de catre copilul lor apoi cei doi se impaca si traiesc impreuna in fericire.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Mai 2012, 06:56:43
Cu Murgoci si Cerban

Un baiat sarac intalneste o vaca batrana care tragea sa moara. Vaca ii spune sa  o taie si sa ii iqa pielea. Sa-si faca trei tarcuri si sa  tarasca pielea aceea prin tarcurile respective. Baiatul face intocmai si tarcurile se umplu cu vite. Un bou dintr-o cireada aflata intr-unul din tarcuri care se numea Murgoci, vazandu-l pe baiat mereu trist il sfatuieste sa mearga impreuna la imparatul si sa ii are campul de arama. Pentru asta are nevoie si de prezenta fratelui sau  Cerban aflat pe Valea Plangerii. ( Cerna ? ) Urmeaza  motivul Iezechia despre care am amintit ceva mai inainte in care umbra Soarelui  este data  inapoi cateva linii.
Sa incercam sa vedem ce inseamna simbolic a ara campul de arama. Pentru ca am amintit despre  Iezechia, sa vadem daca este vreo intamplare demna de mentionat in legatura cu acest rege. Cuvantul "arama" se leaga foarte mult de minereul cu acelasi nume scos din maruntaiele pamantului.Mai mult decat atat, el se transmite tuturor obiectelor manufacturiere facute din acest material, obiecte de uz casnic, dar si obiecte de razboi:
armuri, sulite, sabii, scuturi.
In felul acesta , un camp de arama este o metafora a unui camp pe care se poate da o batalie intre doua armii pregatite sa se infrunte una cu cealalta.Un plugar, va vedea aceasta confruntare din perspectiva sa  de lucrator a campului. El va trebui sa are acest camp de arama, ceea ce va face ca ziua in care el va infaptui acest lucru sa fie foarte lunga si obositoare. Din cauza cuvintelor: Valea Plangerii, asocierii lui Iason cu plugarul care trebuie sa are campul de arama, asociem ca lupta dintre Iason si  regele local Eete s-a dat pe malul stang al Cernei in preajma unei stanci.
Din perspectiva biblica, se intampla un lucru surprinzator ope care il mentionam in randurile urmatoare:
"...chiar in noaptea aceea,  ingerul Domnului a iesit si a lovit in tabara Asirienilor o suta ooptzeci si cinci de mii de insi , iar cand s-au sculat dimineata, toti erau lesuri fara viata. Atunci Sanherib, imparatul Asiriei a pornit si s-a intors in Ninive." ( Cartea a doua a regilor.)
Imparatul din basm, daca a vazut ca Ion s-a de4scurcat asa de bine cu aratul ce ii spune baiatului:
"-Ioane, atuncea  ti-oi da pe fiica mea de sotie si jumatate de-mparatie, cand mi-oi lua toata averea care se gaseste in palatul meu, intr-o caruta."
Ion nu a asteptat sa i se spuna de doua ori. S-a dus la fierarie si a cerut sa i se faca o caruta de fier la care si-a injugat cei doi boi ai sai si dupa ce a incarcat toate bogatiile din palat, a plecat.
Exemplul acesta este valabil si deci aplicabil pentru toate cetatile cucerite. Dar, iata ce se intampla in capitolul Iesirea sau Exodul din Vechiul Testament:
"...fiii lui Israel facura dupa cuvantul lui Moise. Cerura cu imprumul (?! ) de la Egipteni , vase de argint, de aur si vesminte. Iar Domnul a dat  poporului har  in ochii Egiptenilor  ca sa le dea ce au cerut.Si astfel, au jefuit pe Egipteni."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Mai 2012, 21:33:53
Cei trei imparati

Exista un motiv foarte interesant care merita sa fie scos in evidenta prin mitologia comparata.
Niste fete vorbeau intre ele si spuneau la un moment dat ce ar face ele daca fiul imparatului le-ar lua de nevasta. Cea mai mica, ce zice:
"Pe mine daca m-ar lua feciorul de imparat,  i-as face trei Feti Logofeti. Doi baieti cu condeiele la ureche  cand ar da cu condeiul, ar lovi cate-un colt de tara  si o fata cu parul de aur :
Cu luna in piept,
Soarele in spate,
Doi luceferei
Pe cei umerei
Buzele de frunza verde
Si nasul de ceara."
In realitate, fata vroia sa  ii faca imparatului doar doi copii, un baiat si o fata. Imparateasa care era zeita Hera, nu ii convine si aranjeaza ca Leto( fata aceea ) sa fie surghiunita de maica-sa Gaia si doar  insula Alba sau Delos, ori insula de piatra-cum se mai numea, ii ofera gazduire pentru a putea naste. Motivul acesta il vom regasi si intr-o serie de colinde care o au drept maicuta nascatoare pe Fecioara Maria. Numai ca  rautatea este pusa in spatele lui Craciun. Taierea mainilor Craciunesei, va porni de la un motiv istoric mentionat de Herodot si care s-a petrecut in Egiptul antic, fiind legat de  un Faraon  Egiptean. Copiii pe care ii naste fata aceea fiului de imparat sunt inlocuiti  cu niste pui de caine. Se pare ca in antichitatea Greaca unde a aparut aceasta legenda, Soarele-Apollo si  zeita Artemis ca si mama lor Leto, erau considerati lupi, daca Apollo era numit dupa stiinta  mitica Apollo Lykios sau Apolo Lupul. Mitologiile nordice, care au pierdut semnificatia numelor, au considerat ca Soarele si Luna atunci cand se intampla eclipsele de soare si de luna, sunt mancati de niste varcolaci, a caror infatisare era aceea de lupi.
In cadrul  basmului mai apare un lucru care nu este explorat indeajuns de exegeza : Mama copiilor, pentru ca a nascut trei catei a fost agatata intr-o piele de bivol la poarta palatului unde a stat noua ani de zile. Referitor la acest aspect, cand Iason  ajunge in Colchida, vede in padurea sacra trupurile colchidienilor atarnate in piei de bivol in copaci. Obiceiul este mentionat si de Herodot cand povesteste de moartea fiicei Faraonului Mykerinos, care a fost ingropata intr-o vaca de lemn reprezentand-o pe zeita Cerului Hathor cea care arata ca o vaca. Pe aceasta vaca de lemn existau pictate stelele , luna si soarele, aceasta fiind explicatia discursului in versuri pe care l-am amintit. In acelasi timp desi explicatiile mitologice vor fi cu totul altele, trebuie citit si mitul  lui Pasifae  si al taurului divin trimis de Poseidon, cu care femeia avea sa-l conceapa pe fiul ei, Minotauruul din insula Creta. Pentru a putea face acest lucru, Dedal ii va construi reginei o vaca de lemn. Grecii nu au facut decat sa imprumute mitul lui Mykerinos  in insula Creta, transformand istoria  intr-un mit local. Ca sa ne dam seama de acest lucru este suficient sa stergem o parte din numele lui Mykerinos,  gruparea fonetica "keri" si sa vedem ce ramane.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Mai 2012, 19:13:36
Cu Ionel alungat de-acasa. ( Varianta )

Basmul acesta este interesant prin modul in care a fost preluat un ansamblu de motive vetero-testamentare si restituit simbolic cititorilor sai, prin filiera  povestilor populari. Inainte de a ne adanci in labirintul mitologiei  comparate si a hermeneuticii miturilor, reafirm ca basmul este rezultatul colaborarii dintre eveniment care se produce independent de noi-formularea este totusi oarecum falsa din moment ce implica universul uman in totalitate- si povestitori care o transforma in bunuri virtuale. Exista aici o influenta directa, dar si o influenta de tip second hand.Acest second-hand produce confuzie in interpretarea basmelor si iata de ce:
-Este pusa la intrebare sursa primordiala, istorica si linia prima de povestitori care a avut acces la producerea intamplarii.
Din aceasta cauza vor aparea doua sau mai multe linii de transfer a informatiei -sub forma de basm ( si aici putem vorbi despre variantele basmului , acesta / basmul , fiind legat de legile transmiterii populare a informatiei ) cat si de fixarea basmului in scris de o societate mai evoluata istoric, devenind un bun sacru, de natura istorica.
S-o mai spun inca o data. Vechiul  Testament fixeaza in scris unele evenimente petrecute cu mult inainte in timp si sub o forma istorico-legendara, informatia face o calatorie din trecutul indepartat in prezentul nostru.
Pastrandu-si oralitatea, basmul poate transmite acelasi tip de informatie dar modificat datorita unor lacune memoriale dar si unor adaosuri care reprezinta  contributia personala a povestitorilor. Linia de start este insa aceeasi. Pe parcurs, este posibil ca pornind de la mesajul cunoscut in scris, povestitorii sa reconstituie povestea si sa o transmita mai departe, sub o forma schimbata. Aceasta categorie de basme, reprezinta ceea ce eu as numi basmele de tip second hand. Pe masura indepartarii  in timp de intamplarea traita, basmele vor suferi mutatii si mai mari, limbajul hermetic-limbajul simbolurilor folosite fiind mai puternic conturat ancorand basmele intr-un univers virtual, alcatuit din simboluri de cele mai multe ori indescifrabil. Sa incercam sa explicam basmul, al carui titlu l-am pus in deschiderea acestui material.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Mai 2012, 19:32:19
Basmul povesteste despre un om tare sarac care nu avea ce manca. Era atat de sarac incat aduna balega de pe camp  folosind-o  pe baza de aliment dupa ce o baga in cuptor. Eu personal  cred ca din dorinta de a marca saracia omului s-a recurs la o astfel de imagine.
In anumite locatii unde lipseau sursele de incalzire se folosea si se mai foloseste "Tizicul". Acesta este un amestec de paie si balegar de vite, facut sub forme patrate sau dreptunghice, uscat si folosit iarna pentru incalzirea colibelor.
La aceasta familie saraca, vine Dumnezeu si Sfantul Petre, sa ceara adapost. Povestea o vom gasi in Mitologia Greaca, unde Dumnezeu este inlocuit de catre Zeus si sfantul Petre de catre  unul dintre ceilalti frati sau copii ai sai.
Numai ca acolo, Dumnezeu se misca in universul oamenilor sub forma de om sarman. Nu este bagat in seama si este alungat de catre toti bogatasii la usile la care a batut. Singurul loc unde este primit, este acela repre3zentat de o familie saraca,-Filemon si Baucis.
Aceeasi poveste isi are origini vetero-testamentare, din moment ce o intalnim sub forma dezastrului de la Sodoma si Gomora. Dar daca in basmul nostru motivatia saraciei nu apare, iar in varianta greaca se leaga de lacomia locuitorilor ei, in povestea biblica motivul este natura orientarilor sexuale ale populatiei celor doua orase, sau orasului care se afla in acea campie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Mai 2012, 06:06:37
Dupa plecarea vizitatorilor divini,este randul copilului celor sarmani sa plece. Si acesta ajunge la un imparat care ii da sa manance si are grija de el. Plecand la o vanatoare, aude intr-o padure pe cineva strigand ajutor. Se duce acolo, salveaza persoana respectiva care era o pajura. Drept multumire, pajura ii da de sotie pe fata sa etiopianca, pe care eu o numesc: Regina din Saaba.Prima data cand baiatul intalneste pajura inconjurata de flacari, m-am gandit ca este muntele Horeb de unde Dumnezeu ii vorbeste lui Moise din rugii aceia in flacari care ardeau si nu se consumau.Pe urma mi-am zis asa. Aici este vorba despre un print care coboara pana in Egipt si ia de sotie o fecioara egipteanca sau etiopianca.Singurul loc unde se intampla acest lucru  este consemnat in istoriile legate de regele Solomon. Aceasta inseamna ca regele Solomon, potrivit basmului,  a ajutat un Faraon egiptean sa repurteze o victorie intr-o lupta si drept multumire, cei doi au incheiat un opact de neagresiune, consfintindu-l prin casatoria fetei Faraonului cu regele Solomon.Dupa care Solomon incepe sa construiasca templul lui Dumnezeu si casa sa. Daca spun adevarul, inseamna ca in basm  fiul saracului, va fi supus la aceasrta incercare a constructiilor, sau sa faca ceva, cu mult peste eforturile normale ale oamenilor. Si iata ce citim in basm:
"Uite m-am insurat si eu, unde sa imi fac casa?
Imparatul ii raspunse:
-Afara din curte.
Baiatul a iesit afara. Fata a facut palatul si traira impreuna acolo."
Intalnim deci doua motive vetero-testamentare mentionate  prin doua episoade istorico-legendare, dar situate oarecum diferit pe scara cronologica. Ele au continuitate directa doar datorita povestitorului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Iunie 2012, 21:11:50
DOBRITA

Basmul nu poate fi inteles fara cunoasterea motivelor  folclorice continute si a semnificatiilor simbolurilor existente in el. Chiar si eu ma lovesc de dificultatea intelegerii corecte a basmului, ramanand anumite portiuni din el  asa cum pe unele harti din evul mediu existau pete albe. Nu suntem  suficient de pregatiti sa intelegem toate semnificatiile basmului. Intalnirea  lui Ionel cu sarpele care il duce acasa si il vara intr-o pivnita, seamana cu o scena funerara. Exista mai multe semnificatii ale sarpelui, de la sarpele solar, reprezentandu-l pe Faraon,  la sarpele Dumnezeu stand pe tronul sau de piatra  de pe Muntele Horeb si pana la sarpele chtonic care sugereaza moartea,  dintr-o data sunt trei aspecte, care vor da nastere prin asocierea lor la interpretari diferite.Dificultatea este ca modelele vechi sau motivele folclorice pe care le intalnim, sufera mutatii din partea autorului care povesteste complicand in acest fel intelegerea narativa. Prima idee se leaga de blestemul mamei in balada "Sarpele" sau Mistricean", unde ca urmare a unui blestem de mama-Vezi legendele Solomoniene  ale Sabinei Ispas,- eroul este condamnat la moarte, prin daruirea acestuia sarpelui. Din aceasta clipa depinde de noi cum interpretam. Este vorba daca posedam informatie primara suficienta care sa ne permita sa intelegem jocul simbolurilor, pentru a desparti fondul autohton al miturilor de cel universal.Sa ma explic.
-Flacaul blestemat-
-Ca urmare a blestemului de mama, flacaul este nevoit sa isi urmeze soarta si  ajunge pe taramul mortii unde sarpele este imparat.
Taramul acesta se numneste Egiptul, cata vreme sarpele capata identitatea faraonului egiptean. In cadrul mitologiei ebraice, fixate legendar in scrierile sapientiale vetero-testamentare, mai multe personaje importante reusesc sa  ajunga in Egipt din Canaan:
Avram, caruia ii este furata sotia si data lui Faraon ca tiitoare si pe care acesta reuseste sa o recupereze.
-Iosif, care este vandut de catre fratii sai in Egipt.
-Solomon, care se insoara cu fata lui Faraon, ceea ce va da nastere povestii sarpelui cu ladita ascunsa dupa usa in care era fata acestuia prefacuta intr-o serpoaica. Legendele pe care le gasim la Sabina Ispas, vorbesc de un blestem de mama care il determina pe Preaminte Solomon sa plece de acasa. Dar mama lui Solomon, este Gaia, Pamantul. Varianta legendara nu se suprapune  pe varianta istorica. Deoarece prima nu face decat sa povesteasca sub forma  simbolica aventurile lui Iosif, vandut egiptenilor, cat si Exodul. Aceste aventuri, au fost monopolizate de figura cea mai remarcabila a regelui Solomon.
Varianta istorica se refera la casatoria regelui Solomon cu regina din Sabaa sau cu o printesa egipteana.
In afara de aceste interpretari care vor dezvolta basme de sine statatoare, sau motive folclorice pe care le vom gasi risipite aiurea dupa dorintele povestitorilor, mai exista un sarpe balaur in legendele noastre si cantecele batranesti despre Iovan Iorgovan. Cand citim un basm, suntem derutati  deoarece incercam sa legam motivul folcloric al sarpelui de una din aceste interpretari pe care le-am mentionat.
Inceputul basmului este probabil conceput de autor, dupa niste variante  a fratilor Grimm.
Baiatul da drumul sarpelui si acesta il obliga sa il incalece si il duce peste mari si tari la niste raspantii. Abandonat, baiatul ajunge la o casa in care locuiau  un lup, un urs si o vulpe. Problema este urmatoarea: Ulise va ajunge si el in tara  vrajitoarei Circe, unde inainte de a fi preschimbati in porci, fratii lui intalnesc animalele salbatice care ocrotesc casa zeitei: Lei si lupi. Intr-un material pe care l-am scris mai demult aratam ca zeita Circe era una si aceeasi cu zeita mortii, Persefona. Acelasi loc cu animale intalneste si fiul de imparat care cauta: "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte." Acolo el intalneste trei divinitati feminine, pe care le asimilez zeitei Hekate, cea cu trei trupuri sau reprezentari: cosmice, terestre si subterane.
Vulpea devine in cadrul basmului animalul calauzitor catre infern, fiind prin latratul ei asemenea cainelui. Dar aici se mai intampla ceva:
"Si ( baiatul ) a luat calul si a plecat cu el. Vulpea dupa ei.Cand sa treaca o garla, vulpea ii spune lui Ionel:
-Baga de seama Ionele ca eu stau pe marginea garlei, si tu treci garla, si este aici o catelusa cu maselele de otel  si cu dintii de fier care nu sade din latrat  nici ziua nici noaptea.Cand ai sa auzi ca nu mai latra, ea se culca. Si vezi ca este o gaurice mica in pamant  tu sa intri pe gaura aceea cu cal cu tot. Si ai sa gasesti o casa cum este asta. Acolo sta zana Soarelui."
Basmul devine brusc cunoscut si ma face sa ma gandesc la Iason si misterul lanei de aur. Ori eu plasez acest loc sacru pe Valea Cernei. Apa Cernei este aceea care face zgomot, sugerand latratul.
"Cand ai sa auzi ca ea nu mai latra inseamna ca s-a culcat."-spune basmul. Fantastic sau nu, exista un loc pe lungul raului Cerna  unde apa nu mai scoate zgomotul acela, de parca s-a culcat. Flacaul  trebuie sa treaca apa in aceasta portiune linistita, este exact locul unde Iovan Iorgovan cere Cernei sa-si inceteze urletul promitandu-i ca-i da niste obiecte de aur ( peste de aur). "Si vezi ca este o gaurica mica in pamant"-spune vulpea lui Ionel. "Coboara cu cal cu tot si ai sa dai de sora soarelui."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 03 Iunie 2012, 06:13:46
Nu spun o noutate ca acel caine care latra, este Kerberos. Interesant este faptul ca el capata  in cadrul acestui basm,  aspectul de apa. Si iata-l pe Iason fata in fata cu Medeea:
"Si s-a facut o casa cum este asta. Acolo, zana Soarelui.
-Ce e cu tine Ionele?
-Pai,-zice- am venit sa te fur."
Urmeaza apoi, scena mortii lui Euridice. Ionel devine in cadrul aceluiasi basm din Iason, Orfeu.Iata ce se intampla:
"Cand s-a dus, a ajuns la niste raspantii unde l-a lasat sarpele. I-a iesit sarpele inainte:
-Ce-i cu tine Ionele?
-Pai ce sa fie mai sarpe. M-am insurat. Uite, astia sunt cumnatii si cumnata mea si astalalta este nevasta mea.
-Nu e Ionele nevasta ta.
-Cum mai sarpe sa nu fie nevasta mea , cand am luat-o.
-Nu e Ionele.
Si l-a luat in dinti, si l-a azvarlit in nouri verzi,  si cand a picat in jos, s-a dus in fundul oamantului pe taramul celalalt."
Ironie a sortii, cel care moare, este Ionel. Urmeaza o descriere a  lumii infernale, care este identica cu imparatia  lui Helle din Mitologia Germana:
"Cand a picat pe taramul celalalt sarpele a si pierit. Acolo, da de-o casa. Cand intra in casa aia acolo, era plina numai de serpi si de serpoaice."
Baiatul este pus sa-si aleaga u femeie  din neamul serpilor. Dintr-o data cadrul basmului s-a schimbat si il avem alaturi pe regele Solomon care se casatoreste cu fiica lui Faraon.
Ma gasesc in fata unui basm Solomonian.Dupa casatoria  cu regina din Saaba sau cu  fata etiopianca a lui Faraon, Ionel se intoarce,- nu se specifica unde- si isi construieste  un bordei. Cand Ionel  pleca la vanatoare, serpoaica se prefacea in fata si facea curatenie prin casa, dupa care se ascundea sub vechea infatisare serpentiforma.Ionel  pandeste sa vada despre ce este vorba si descopera siretlicul. Ii cere fetei sa nu se mai prefaca in sarpe. Fata sufla si apare din senin un palat de aur. De fapt apar doua palate. Unul era Casa Domnului sau Templul lui Solomon, celalalt era casa construita vreme de 13 ani pentru el si regina egipteanca. Calatoria lui Ionel sa aduca  bastonul lui Aaron, si celelalte intamplari, amintesc fractionat de Exodul sau Iesirea .Pebtru ca bastonul lui Aaron este carja fermecata a lui Moise care ii fusese data lui Moise de catre Dumnezeu, pe muntele Horeb.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Iunie 2012, 19:21:18
Frumoasa lumii

Frumoasa lumii, face parte din vol.2  "Basme Fantastice Romanesti" a colectiei lui Ionel Oprisan. Un baiat care se facuse de insurat si isi cauta de lucru pe la diverse intreprinderi ( tendinta de a introduce basmul in universul nostru contemporan , sau invers, aceasta este portita de trecere de la universul contemporan, datorita unei motivatii,  la miraculos)intalneste mereu in calea sa un oarecare . Persoana aceea tinea o lada in spinare pe care dorea sa o vanda. Baiatul o cumpara si pana sa ajunga acasa  o desface de curiozitate. Inauntru gaseste un sarpe. Incercand sa il taie, sarpele se transforma intr-o fata foarte frumoasa, care ii raspunde la cererea lui de casatorie ca este fata lui Scaraotzchi si ca-i va produce necazuri.Singura solutie este ca baiatul sa mearga  la tatal fetei si sa ii ceara ca recompensa pentru fata, o cutie de tabac, cutitul pe care il tine la brau si margelele.
Am spus si inainte ca aparitia sarpelui - fata intr-o cutie si prezenta unui flacau prin preajma sugereaza cateva directii de cercetare.Datorita aluziei la "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" care apare in text, vom aborda basmul din perspectiva noastra nationala.Aici lucrurile sunt foarte simple. Scaraotchi este Negru voda, sub cele doua reprezentari ale sale: de apa a mortii dar si de zeu chtonic, respectiv Hades. Flacaul este Iason, Orfeu, Iovan Iorgovan,  Hercule, mesterul Manole. Chiar daca numele se schimba, locatia ramane aceeasi. Cutia in care se afla fata este de fapt mormantul ei.Fata spune la un moment dat:
"-Eu-zice-sunt cu lada asta de cinci mii de ani, vrajita de o vrajitoare si singura conditie  ca sa scap era  sa cumpere cineva lada si sa aiba numai o suta de grosi in buzunar, cat cere ala si fara sa se tocmeasca."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Iunie 2012, 08:10:14
Sa repetam. In "Frumoasa lumii," un baiat  ca sa isi implineasca la urma urmei destinul, va cumpara de la un necunoscut o lada. In lada aceea este un sarpe care  se transforma in femeie. Sa insiram vizual ce ne spune basmul: lada, sarpe, femeie.
Este posibil sa nu stim sau sa putem  sa intelegem mesajul criptic al acestei succesiuni de imagini. Aceasta incapacitate se adanceste si mai tare din cauza ca noi luam spre analiza basmul in mod punctual. Metoda de lucru este corecta, dar exista si posibilitatea ca sa intelegem mesajul basmului, studiind mai multe basme simultan. Ma refer la acele basme care sunt asemanatoare. Asemanarea nu este o consecinta stricta a  existentei variantelor, desi acest aspect nu poate fi neglijat.Sunt basme care au un continut cu totul strain fata de acela care este supus analizei. In ciuda acestei diferente de structurare se intampla ca unele dintre ele sa povesteasca cu totul altfel acelasi lucru.Pe urma nu trebuie neglijat studiul unei arii folclorice mai largi si am aici in vedere extinderea mesajului in diferite productii culturale: Basm, legenda, balada, cantec, etc.In  cartea lui Creanga, in basmul: " Fata babei si fata mosneagului ", fata cea harnica ( mai tarziu si cea lenesa) ajunge la sfanta Duminica. Sfanta ii cere sa aiba grija de copiii ei.
"Si cand se uita fata ce sa vada?Ograda se umpluse si  padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot felul de jivine mici si mari."
Acest motiv l-am numit"motivul Circe" sau"al locului cu animale".El apare povestit in Odiseea in  episodul "Circe" unde sotii lui Ulise cand ajung la casele zeitei dau acolo de animale salbatice: lei si lupi . Acelasi motiv al lui Circe se regaseste in basmul lui Ispirescu; "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte." Inainte de a ajunge la destinatie, calul ii spune ca vor trebui sa zboare pe deasupra padurii, deoarece locul este impanzit de tot felul de animale salbatice si foarte periculoase. Daca la Creanga, fata se va sui in pod sa isi aleaga o lada, alte basme spun ca sfanta se culca si o atentioneaza pe fata ca va trece prin fata casei o apa cu tot felul de lazi. Ea sa-si aleaga una pe care o doreste ca simbrie fiindca a avut grija de copiii sfintei.
O explicatie interesanta o vom gasi legata de tezaurul principelui Serbiei- Milos Obrenovici.Dincolo de mentionarea faptului ca acesta a ingropat un tezaur pe Valea Cernei la Cerna Varf,-reactualizand povestea lui Decebal cu ascunderea tezaurului regal si omorarea acelora care l-au ajutat sa  indeplineasca acest lucru,- mai exista o mentiune extrem de incitanta:
"...Singura sursa de identificare ar fi o piatra patrata ( cutia din basmul nostru )incrustata cu un snop de grau si un sarpe."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Iunie 2012, 09:49:05
Comentariile dintre povestitor si autorul culegerii de folclor, devine la un moment dat straniu, ca sa nu folosesc alte cuvinte. Diferenta  culturala se simte, chiar daca amandoua persoanele navigheaza in acelasi spatiu cultural.
" Ati spus la un moment dat ca fata aceea a lui Scaraotchi era inchisa de cinci mii de ani acolo  si cand a iesit si i-a pus cutitul sarpelui in gura, s-a facut din nou frumoasa si tanara.Cum va inchipuiti ca a stat 5000 de ani fara sa imbatraneasca?Cum era posibil?
-Pai, mai tata, nu prea inteleg de ce imi puneti asa intrebari  pentru ca e poveste.
-Si ce, daca-i poveste trebuie sa fie minciuna?
-A,povestile aproape 80-90 % sunt minciuni."
Asa se inrtampla cand  dialogul se poarta intre doua personalitati ale basmului romanesc.Realitatea tragica este ca povestitorul transmite un mesaj fara sa isi dea seama de realitatea adevarului care il transmite. Basmul povestit este un basm de transmisie informala, ai acest lucru reiese chiar din dialogul purtat la inceput:
"-Dar cine v-a povestit-o? De unde o stiti Dv.?
-Tot de la bunicul.
-Si bunicul de unde o fi stiut-o?
-Nu stiu."
Raspunsurile se gasesc la indemana cercetarii cu conditia sa intelegem semnificatiile simbolice ale cuvintelor.Daca fata reprezinta o divinitate, este posibil ca traditia prezentei ei sa se fi pastrat nealterata in timp. Daca aceasta prezenta este materiala, ea poate fi explicata prin existenta unei reprezentari materiale a divinitatii in cauza, o sculptura sau o bucata de stanca cu un aspect apropiat antropomorfic. Daca este vorba despre un loc unde a fost ingropata o femeie tanara si frumoasa, imaginea acesteia se poate transmite memorial prin legendele tesute in jurul ei.In cazul in care locatia este insa de natura orientala, este posibil ca aluzia sa fie legata de o piramida, si de un sarcofag. Stiind ca cei care isi dormeau somnul de veci in astfel de locuri erau imbalsamati, trupurile  acestora isi pastrau aspectul in ciuda timpului care trecea peste toate lucrurile.Ceea ce facem aici este sa oferim un evantai de posibilitati. Ele raman desigur de domeniul hazardului atata vreme cat nu sunt confirmate de cercetarea arheologica la fata locului.
Spre deosebire de opinia stupefianta a povestitorului care se gaseste in afara intelegerii actului sau de transmitere a basmului, ceea ce lui i se pare adevarat, anume ca fiind poveste, continutul acesteia este o minciuna in proportie de 80-90 %, lucrurile stau cu totul invers.Basmul reflecta intotdeauna o realitate transmisa ascultatorilor, simbolic. Din cauza acestui simbolism, care arunca basmul intr-o aura de neverosimil, foarte multi exegeti cat si povestitori au senzatia ca basmul este o minciuna. Afirmatia este gratuita si lipsita de argumente.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Iunie 2012, 11:05:55
Am sa incerc o scurta creionare a unei mitologii comparative.Este ceva foarte sumar si se refera la aparitia in mitologie a unor motive care se regasesc la un moment dat in folclorul romanesc.
Motivul Atalanta.
Atalanta era sotia  regelui Acast. Ea l-a denuntat pe Peleu  sotului sau, folosindu-se de un neadevar  ca acesta ar fi incercat o  purtare necuviincioasa fata de ea.Acast desi era prieten cu  Peleu, l-a dus  pe acesta la o vanatoare pe muntele Pelios  si l-a lasat acolo prada  animalelor salbatice si centaurilor.
Motivul  se repeta si in cazul Anteei.Anteea l-a denuntat pe  Bellerofon  sotului ei  Procul, de fapte necugetate fata de ea. dupa care si-a pus capat zilelor.
Fedra-fiica lui Minos si a  reginei Pasifae,  il denunta pe Hippolit  lui  Teseu ( dar Teseu inseamna: Te deos sau Te theos, adica, zeul Te sau Ti ) ca nu ar fi fost cuviincios fata de ea.Ucis de Teseu, Fedra si-a luat zilele.
Mitologia ebraica, in Vechiul Testament povesteste o  intamplare asemanatoare, sotia faraonului sau al unuia dintre slujitorii de rang inalt, il acuza pe Iosif de purtare necuviincioasa fata de ea. Din aceasta cauza, Iosif va fi condamnat pentru o perioada de timp.
Acest tip de motiv apare si intr-un basm romanesc, cand  Fat-Frumos o duce pe Ileana Cosanzeana sa fie de nevasta unei monstruozitati pe jumatate om calare de regula pe un iepure schiop. Intr-unul dintre popasurile facute, flacaul adormind, fata  profita si il saruta, ceea ce face ca la trezirea eroului acesta sa ii traga o palma sa auda chiar si cainii din Giurgiu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Iunie 2012, 14:35:05
Absirt
Este fiiul lui Eete ( rege al Colchidei, din partile Georgiei de astazi) si fratele mai mic al Medeei.Aceasta, dupa ce a pus mana pe lana de aur  si a fugit cu Iason si-a taiat in bucati  fratele si l-a aruncat in urma ei  pentru a-l impiedica pe batranul rege Eete, tatal ei  sa o mai urmareasca. El  s-a oprit intr-adevar  sa adune resturile propriului sau copil si le-a ingropat  potrivit legendei  la Tomis ( Constanta de astazi.)
Absirt  in sine, pare sa nu fi generat basme, totusi acest lucru ar trebui sa fie regandit cu o mai mare atentie. In mitul lui Isis si Osiris, apar doua divinitati din care una este facuta bucatele iar cealata se straduieste sa le adune si sa le ingroape intr-un templu din  insula egipteana Abatos.
In basmele noastre romanesti, uneori eroul este facut bucatele de catre zmeu, fara ca explicatia sa se indrepte  comparativ catre mitul grec. O situatie paradoxala care va face sa schimbe toate datele problemei se refera la sacrificiile umane voluntare sau intamplatoare in timpul ridicarii unui oras.Legat de Tomis, amintim ca numele inseamna in definitiv " a taia", verb care il vom intalni mai tarziu si sub forma cuvantului anatomie. Legarea numelui lui Absirt de Tomis, da nastere unui paradox straniu. Daca expeditia Iason se indrepta paralel cu coasta de sud a Marii Negre spre Georgia, unde se considera ca a existat Colchida, moartea lui Absirt pe coasta  vestica a Marii Negre, chiar din punct de vedere legendar, nu se prea explica.
Teoretic ar fi trebuit ca Absirt sa fie omorat in apropiere de Colchida ceea ce nu se intampla, decat daca vom considera ca acest tinut se gaseste in Romania.Atunci  mitul  Argonautilor ar trebui sa se regaseasca in spatiul nostru cultural si sub forme locale, in prezentari  criptice inca nedescifrate suficient. Mentionam ca unul dintre raurile noastre pastreaza  denumirea  de Argos  a corabiei lui Iason sub o forma usor deformata-Arges.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Iunie 2012, 14:58:43
Acale

A fost nepotul lui Dedal.A inventat compasul si ferastraul.Invidios, Dedal l-a aruncat  din varful unui turn.Pallas Atena, protectoare a artelor, l-a preschimbat  in timpul caderii intr-o potarniche. Aceasta este deosebirea dintre intamplarea mitologica greaca si basmele noastre romanesti, desi exista si la noi legende in care personaje umane sunt transformate in pasari suflet, ceea ce reprezinta o forma  de inger intermediara  pentru suflet inainte de a ajunge in rai. La noi cea mai cunoscuta intamplare  a prabusirii  unor oameni de pe o constructie se leaga de  cunoscuta balada  a Mesterului Manole sau balada Manastirii Curtea de Arges, cat si a altora cu un continut similar. Spre exemplu, Soarele si luna, cand pentru a scapa de incest, Ileana Cosanzeana se arunca de pe podul cosmic in apele involburate aflate dedesubt fiind transformata intr-o mreana, culeasa de un sfant sau de catre Dumnezeu insusi si aruncata pe cer unde a luat infatisarea atat de cunoscuta a lunii.Dar simbolica acestei intamplari, vorbeste despre cele trei infatisari ale Hekatei : Cea umana, subterana si cosmica.In toate trei isi pastreaza virginitatea, fiind de fapt o zeita Fecioara. Mitul grec va mai dezvolta o forma asemanatoare ceva mai complexa, acel mit al lui Dedal si Icar, in care Icar va cadea in valurile marii pentru ca a cutezat sa se apropie prea mult de soare.In afara de asta mai gasim un mit, al fiului solar care preluand prerogativele cosmice ale tatalui sau, a reusit sa lungeasca ziua , sa parjoleasca totul  pentru ca in cele din urma sa fie lovit de Zeus cu un trasnet, entru a scapa astfel universul de Apocalipsa ce incepuse sa se contureze. Este posibil ca aceasta sa fie imaginea  cometei Haley, ori ale altei comete apocaliptice care ar fi putut provoca sfarsitul lumii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Iunie 2012, 07:22:11
Adevarurile dezvaluite  de basme si  legende, sunt pulverizate in masa miturilor nationale, si pentru ca tot am vorbit pe undeva despre tezaurul descoperit de Pavel Varga, uneori el tasneste  sau intregeste imaginea din directii la care nu te astepti. Amintesc in cateva randuri despre ce este vorba.Pavel Varga a descoperit intrarea intr-o hruba, sau pestera, ori un spatiu realizat si amenajat in mod special de catre oameni. Acest spatiu, era strajuit de catre doi caini de argint, doi lei de aur, iar inauntru in fata unui rege stand pe tron se aflau doisprezece regi cu coroanele pe cap si avand sceptrele domnesti in maini.Acestia erau toti din aur si batuti cu pietre scumpe. In afara de asta, pivnita care urma era plina cu bogatii de nepretuit.
Intrebarea pusa se lega de scopul construirii acestui locas, care putea fi un fel de banca secreta a antichitatii, sau o necropola regala.Urmatoarea intrebare, a fost, cui apartinea aceasta necropola. Aceasta in ciuda faptului ca unii comentatori sau chiar martorii insisi au afirmat ca locasul in cauza era necropola regala a lui Decebal statuile de aur reprezentandu-l pe rege cat si o parte din familia sa regala.
Referitor la acest aspect, exista o contradictie intre acea acumulare de aur transformata in obiecte de cult sau de alta natura, si austeritatea regelui Decebal si in general a dacilor condusi de catre acesta, care se ocupau mai degraba cu arta razboiului decat cu acumularea de tezaure.Citind in cartea doamnei Maria Ionita-Cartea Valvelor, am gasit la un moment dat o legenda centrata tot pe Chicera comorii din preajma orasului Cluj in care informatorul povesteste legat de tezaurul ascuns in mod real sau ipotetic in aceasta zona geografica:
In "Imparatia lui Dar(ie sau Darius) imparat " cel care  ingroapa sau ascunde  bunurile materiale  dobandite este Dar (ius) de teama lui Alexandru ( Macedon).Locul unde  au fost facute pivnitele se leaga de un loc cu numele de Tiganeasa:
"S-o fost in Tiganeasa  tigani multi.Si pe tigani i-o bagat sa sape pentru bani.S-au facut pivnitele, le-au ziduit cu bolti.Si o bagat vin si bani sa nu vina razboiul  sa puna mana pe ele.Si apoi s-a gandit Darie imparat  ce-are sa fie atunci cand tiganii  atunci cand va veni Alexandru imparat  si vor destainui locul de taina. Atunci i-a trecut prin minte sa ii prapadeasca. Tiganii au simtit  si au fugit din Tiganeasa pe la Casoaie in sus. Acolo inca ii zice tiganeasa.Acolo i-a ajuns si i-a omorat  ca sa nu se stie."
Ceea ce urmeaza devine la fel de interesant:
"Un batran s-a bagat acolo sa ia galbeni.
"Si o zis ca prima data s-a temut sa se bage acolo, ca pe masa a fost un capau( copoi, caine ) cu gura cascata si patru mere de aur.Si masa a fost de aur.Si roata prin pivnita  au fost doua randuri de buti.(...) Se zicer ca  atunci cand rasare soarele  da oblu in locul acela, unde-i  usa pivnitei.(...) Si-o umplut batranul o pereche de desagi  cu bani de aur  si a mers catre casa.Pe drum s-a intalnit cu un om:
-Dar ce ai in desagi?
-Bani de aur.
-Da-mi si mie ca vad ca ai destui.
Abia-i ducea calul.Batranul l-o dus sa-i arate de unde sa-si ieie dar nu a mai aflat nimic."
Textul acesta mi-a sugerat urmatoarele idei:
-Aceasta legenda ca si cea scrisa in testamentul lui Pavel Varga se petrece in zona muntilor Apuseni.
-Daca povestea din testament reprezinta prima parte-aceea a descoperirii intamplatoare a tezaurului,- dupa plecarea celor trei tovarasi in directii diferite, nu mai stim  nimic ce s-a intamplat cu dansii. Ori la un moment dat intalnim un om calare cu desagii plini cu aur si care spune celui dintai drumet pe care il intalneste, ca acolo, in desagii aceia  are bani de aur. Nu este cumva aceasta o continuare a povestii lui Pavel Varga?
Ori aceasta ar insemna ca Pavel Varga, nu locuia  cel putin la inceput la Cluj, ci intr-unul din satele  dimprejurul acestui oras, care poate fi chiar identic cu satul povestitorului legendei respective-poate chiar unul dintre descendentii lui Pavel Varga.
-Ni se spune ca in pivnite erau butoaie cu vin.
Una dintre intrebarile pe care ni le punem, este cand in istoria geto-dacilor se vorbeste despre consumul de vinuri.
-O alta intrebare este legata de o nedumerire care trebuie eliminata din mintea cercetatorului. Daca tezaurul este a lui Decebal, ce cauta in aceasta legenda prezenta regelui Darius, al persilor? A existat in istoria noastra sau a acestor locuri un moment cand regele persilor a intrat in contact cu aceste locuri si cu ce popoare anume?
-" Inauntru  daduram de un om,-povesteste Pavel Varga- care statea pe un scaun de aur si tinea in mana un baston de aur."
Toate aceste elemente - butoaiele cu vin, regele din aur cu un baston de aur in mana, prezenta in legenda a regelui persilor Darius fiul lui Hystaspes, -creeaza impreuna o ghicitoare orfica care daca este ghicita, denumeste poporul  a carei necropola regala a fost descoperita de Pavel Varga.

"


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Iunie 2012, 13:44:46
Intr-un articol care se numeste: "Povestea aurului romanesc" avandu-l ca autor pe  Nicu Parlog putem citi:
"Pe lista invadatorilor ahtiati  dupa aurul din Apuseni, au urmat la rand ( dupa greci ) stravechii persi. Herodot, -parintele istoriei-relata in scrierile sale  ca imparatul Darius  fiul lui Hystaspes , stapanitor al tuturor persilor, a pornit razboi impotriva triburilor dacice ale AGATARSILOR care locuiau in muntii Apuseni, indeosebi pe malurile Muresului ( raul Maris ) pentru ca  aceasta ramura  a daco-getilor  se desfata in podoabe de aur."
Arheologic au fost descoperite unele morminte  de tipul Ciumbrud  pe Muresul superior  datate din perioada  550-450 i.H.
Stim ca Agatarsii s-au stabilit pe vaile Muresului Superior si al Tarnavelor  prin sec. al VI i.H. ocupandu-se de cresterea viilor, plugarit si oierit. Desi autorii nu o spun, faptul ca le placeau podoabele de aur, insemna ca una dintre meseriile practicate era si  exploatarea aurului aluvionar si prelucrarea lui in podoabe. Conform  lui Pliniu cel Batran, Agatarsilor le placeau podoabele de aur.Pe langa tatuajul practicat si vopsirea parului sau a corpului cu albastru, ei purtau aur si diamante.
Mai am de adaugat un amanunt:
Denumirea de Agatarsi in limba greaca: Agathirsoi, vine din doua cuvinte grecesti:"Aga=Conducatori sau conducator, cu sau purtatori de Thirsus=toiag.
Este exact ceea ce a vazut Pavel Varga in necropola regala.
Mai mentionez faptul ca  Darius cel Mare, (522-486 i.H) a pornit o expeditie de pedepsire a scitilor in  perioada 514-512 i.H. ca el a intrat in contact cu getii de la nord de Dunare si afland ca trebuia sa dea lupte in defileurile muntoase cu Agatarsii, a ezitat si s-a retras.
In concluzie,  Pavel Varga a facut din intamplare una dintre cele mai mari descoperiri: O necropola a unei uniuni de triburi Agatarse situata in aria raului Mures catre munte. Norocul sau intamplarea   a dus la pradarea unei necropole de o importanta deosebita pentru istoria patriei noastre.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Iulie 2012, 18:03:26
Levizoara şi Mugurel

Basmul face parte din "Basmele Fantastice Româneşti" vol.1 : "Fata Răpită de Soare." (pg.46)
Basmul este de ţinută Vetero-Testamentară, deoarece aşa cum am mai spus, o serie de motive populare  care apar în discursul narativ al povestitorului-în cazul nostru, povestitoarea-se regăsesc în Vechiul Testament. Voi merge pe interpretările făcute, fără a intra prea mult în detalii.
-Zâna Soarelui care îl fură pe Mugurel, este imaginea feminină a lui Faraon . Făcând o astfel de afirmaţie Mugurel devine Iosif. Sora lui Mugurel -sunt de fapt fraţii lui Iosif care pun la cale mârşăvia vânzării fratelui mai mic acelei caravane  de ismaeliţi care se îndreaptă spre Egipt.Motivul se mai regăseşte şi în balada Mioriţa mai puţin conturat şi în Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creangă, la fântâna unde destinele dintre Harap-Alb şi Spân se schimbă.
-Motivul tufanului.
A fost un motiv care m-a făcut să oscilez mult.Iată conţinutul său primar care se regăseşte în  epopeile lui Homer.
"Mergând prin pădure întâlneşte un tufan mare.Tufanul acela mare ce făcea? Era un  şarpe mare pe el şi trei puişori erau acolo.Pe fiecare an şarpele mânca puişorii".
În Iliada, proorocul Calha, interpreta numărul puişorilor ca fiind  corespunzător anilor până când  aheii vor cuceri cetatea Troia. Numărul puilor era de nouă, iar la sfârşit şarpele o va înghiţi şi pe mama lor. Fiind vorba de o pasăre, ca un simbol al divinităţii şi mai ales a unei mame,mama celor nouă puişori deşi ar trebui să fie Hera şi o cetate închinată acestei zeiţe, în realitate, este vorba de zeiţă fecioară şi respectiv cetatea Atena, aflată în conflictul cu şarpele-simbolul persan a lui Darius şi respectiv a lui Xerxes I. Puişorii zeiţei Atena sunt de fapt celelalte cetăţi greceşti.Această este explicaţia legată de cetatea Troia din Iliada lui Homer. Dacă mutăm scena în Egiptul antic, tufanul acela ar reprezenta Egiptul. Şarpele care vrea să mănânce puişorii şi chiar o face pentru o vreme, este însuşi Faraon. Deşi aici, explicaţia nu este dată de Războaiele Medice ( Persano-Greceşti ) ci de înmulţirea excesivă a populaţiei Egiptului prin apariţia Prinţilor Păstori sau a Hixoşilor, în cea de-a doua perioadă interimară.Din perspectivă Biblică, Faraon cere moaşelor  egiptene să omoare toţi copiii de sex bărbătesc ai lui Israel şi să lase în viaţă numai fetele. Putem adăuga aici şi întâmplarea lui Avraam şi a soţiei sale Sarai pe vremea când amândoi călătoreau spre Egipt. De teamă să nu fie omorât, Avraam, îi cere lui Sarai să nu spună că el este soţul,  ci fratele ei. Conflictul nu se desfăşoară aşa cum suntem tentaţi să credem între Faraon şi nişte copii nevinovaţi din moment ce Israeliţii din Egipt purtau cu toţii numele de "Copiii lui Israel", chiar atunci când aceste persoane erau adulte.
-Motivul lui Dumnezeu
"Mergând aşa înainte, dă de-un om.Şi-atâta ţipa şi-atâta zbiera. Şedea  pe nouă stânci de piatră.-Cine se va găsi să-mi scoată-zicea,-ţeapa din ochi, i-oi face mult bine.
Fata s-a suit binişor pe stăncile acelea  până la el şi i-a scos ţeapa din ochi.
'Ce:
-Levizoara ce bine  să-ţi fac eu ţie  după binele pe care mi l-ai făcut? Căci eu sunt Omu Pământului.( de fapt el este Omul care a făcut Pământul, Dumnezeu.)
Scena orbirii apare şi în episodul Polyfem din Odiseea lui Homer şi la Moara Dracilor în "Isprăvile lui Păcală" a lui Petre Dulfu.( Este mare păcat că acest mare apocrif Biblic nu este reeditat, făcând parte din patrimoniul nostru popular cultural.) Scena este identică cu mâncarea Scufiţei Roşii de către Lup şi  cu imaginea  iconică a lui Dumnezeu văzut pe Muntele Horeb în mijlocul unor mărăcini care ard şi nu se mistuie.Sunt convins că unii cititori sunt mai reţinuţi în ce priveşte interpretările mentionte de mine. Vă amintiţi episodul Biblic când copiii lui Israel au ajuns la apele Amare şi se plângeau de sete lui Moise. Acesta sfătuit de Dumnezeu, loveşte cu toiagul stânca Horebului şi de acolo ţâşneşte apa care domoleşte setea oamenilor şi a dobitoacelor. În basm, scena este descrisă astfel:
"Când s-a dus vântul şi s-a umflat în ei, i-a suit pe Muntele Secetei.Când i-a suit pe Muntele Secetei, Levizoara  a-nceput să plângă:
-Mugurel, noi aicea murim şi de foame şi de sete."
Motivul este însă fragmentat din moment ce vom citi puţin mai departe:
"Omul Pământului ( Dumnezeu) i-a dat un baston în mână.Când dădea cu bastonul, se deschidea câte-o uşă.Când a trecut tunelul acela-nainte,iacătă şi zâna şi  cu mă-sa. Şi când  a dat un ţipăt,  de-abia ţinea Omul Pământului  Pământul în mâini  şi-n picioare să nu se scufunde şi  să moară Levizoara şi cu Mugurel.'
Bastonul ţinut de fată, a funcţionat asemenea unei săbii care a retezat-o pe Zână Soarelui şi pe Mama acesteia. Ori în clipa când le-a fost tăiate gâturile din ele a început să ţâşnească sângele. Dacă sângele este similar apei, aceasta presupunând că femeile erau de fapt reprezentări ale  zeiţei Pământ sau ale Nilului, atunci vom înţelege explicaţia gestului  făcut de Levizoara.
Anterior acestui motiv, mai există unul care merită toată atenţia.
"Şi-a luat nuieluşa  şi a rupt-o-n două, a rupt-o mărunt şi-a aruncat-o în gârlă, de s-a făcut  un pod de treceau  tancurile pe el.Şi l-a luat pe Mugurel şi a trecut dincolo."
Este acelaşi pod peste care treceau furnicile din Povestea lui Harap Alb. Este podul peste care au trecut copiii lui Israel peste Marea Roşie


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Iulie 2012, 18:21:54
Cu Galben bou

Un basm destul de încâlcit la început, care abia către jumătatea lui capătă un pic de înţeles. Motivul ghicitorii împăratului duce la explicaţia basmului:
"-Da măi baiatule, cum ai auzit-o aşa este.Am un pogon de alamă. Cine-l ară şi îl seamănă până deseară,  şi mâine dimineaţă  să-mi aducă pâine caldă, îi dau fata după el."
La un moment dat, am oscilat între  istoria lui Solomon, şi Expediţia lui Iason în Colchida. Am optat pentru cea de-a doua posibilitate, deoarece  pentru a intra în posesia lânei de aur, Iason "trebuia să pună în jug  doi tauri care scoteau flacări pe nări ce păşteau pe câmpia sacră a lui Ares, pe celălalt mal al râului unde se afla stejarul sfânt de care  era  agăţată lâna de aur. După ce Iason ar fi reuşit să-i  înjuge pe cei doi tauri  trebuia să are cu ei  4 acri de pământ  într-o singură zi. Apoi urma să înfigă în brazde dinţii unui şarpe imens. Din aceşti dinţi,  ar fi ieşit nişte bărbaţi înarmaţi  iar Iason  trebuia să-i ucidă pe toţi până la  lăsarea nopţii."
"Cu Murgoci şi Cerban", ne găsim din nou în faţa unui basm care are ca subiect "Expediţia lui Iason în Colchida." Aici împăratul are  o  gradină de aramă-"Câmpul lui Ares"( Câmpul sau grădina este de aramă din cauza luptătorilor îmbrăcaţi în armuri de aramă cu care băiatul trebuia să se lupte.
În acest basm se dă un amănunt care scapă oarecum din celălalt basm. Iason moare. Reînviat de boi, el reuşeşte până la urmă să "are" câmpul şi să plece cu fata împăratului ( Medeea ) şi o parte din avuţiile palatului.
O a doua explicaţie se leagă de cei doi tauri care pot fi de fapt doi munţi de aramă sau nu. Spun asta gandindu-mă la semnificaţia care o capătă arama sau alama în text.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Iulie 2012, 20:19:59
Este foarte cunoscut episodul Biblic al Facerii, cand dupa ce a facut universul, si in cadrul acestuia  lumea noastra pamanteasca cu toate lucrurile frumoase si urate, Dumnezeu l-a facut pe barbat si pe femeie si i-a pus sa stea in mijlocul Gradinii Edenului, sa aiba grija de ea.Din cauza ignorantei celor care citesc Biblia, a faptului ca evenimentele care sunt descrise acolo sunt redate intr-un registru simbolic ceea ce ii face pe unii dintre cititori sa rada cu gura pana la urechi, in vreme ce o alta categorie, desi bine intentionata nu pricepe prea mare lucru, Biblia isi pastreaza inca misterele, cunoasterea acestora apartinand unei categorii limitate de intelepti.
Perechea primordiala, s-a numit asa cum stim: Adam ( Tarana) si Ewa ( Cea care da viata ). Citirea textului Biblic numai din aceasta perspectiva, are dezavantajul de a nu ne oferi detalii prea multe si cititorul in toate situatiile ramane blocat in labirintul mitologiei, incapabil sa se miste, sa o ia intr-o directie oarecare.De fapt numele perechii  primordiale ar trebui sa fie citit laolalta, numele adevarat fiind dupa opinia mea: "Tarana ( dar taranei i se mai spune si pamantul )care da viata." Chiar daca aceasta exprimare nu este intotdeauna folosita cum am sugerat, cei batrani aveau obiceiul ca intalnindu-se unii cu altii sa se intrebe: De unde esti tu de pamant? Ceea ce mai tarziu s-a transformat in: De unde esti tu de loc. Tot legat de acest aspect primordial, impartirea intre oameni s-a facut dupa pamanturile care le locuiau acestia.Denumirea latina care a fost folosita in aceasta directie, a fost: "Terra" care s-a transformat in "Tara". Derivat din acest cuvant: "Tara", cuvantul "Taran" vine si atesta legatura dintre cel mai vechi locuitor al pamantului care s-a ocupat cu prelucrarea Pamantului. Pentru cei vechi Pamantul era Mama careia cei vechi ii spuneau Gaia sau Geia. Numele il regasim si in denumirea  poporului nostru Dacii si respectiv Getii.Atrag atentia cititorului ca Dacii este o forma alterata  al numelui: Da-Gaia sau Da-Gheia care se considerau copiii Gheei, sau a zeitei Pamant pe care grecii o numeau Gaia si copii lui Israel  Ewa ( Cea care da viata ).Denumirea de Geti, este o forma la fel, usor denaturata a cuvantului Gaeti care isi are obarsie tot in Gaia, zeita Pamant. Baba Dochia, este denumirea populara a zeitei Pamant( Baba fiind egala ca semnificatie cu Mama, iar "Chia" fiind pronuntia alterata, populara a numelui Gaia. ), existand in diferite locuri din tara noastra, reprezentari in piatra ale acesteia.Cand cei vechi blestemau pe cineva cu moartea, ei spuneau: "Luate-ar Gaia". Din contra, salutul acelorasi locuitori ai antichitatii, era: "Sa ai viata"- cu referire directa la Gaia, zeita mama care ne-a dat viata. Chiar muntele Kogaionon, aminteste de  Gaia prin pronuntia aceasta prelungita: Gaionon sau Gaianon. Gheonoaia care apare in "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" din colectia de basme a lui Petre Ispirescu, doncolo de explicatiile fanteziste pe care le-am citit se refera fie la zeita Gaia fie la muntele  sacru inchinat acesteia si care se numea asa cum am mai spus: Kogaionon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Iulie 2012, 06:17:28
Dar nu aceste  exercitii de interpretare lingvistica sunt obiectul acestei cercetari. Este vorba de o incercare de cronologizare a imposibilului, acest eveniment petrecandu-se nu cum spunea un exeget ( Mircea Eliade ) " in illo tempore:"( in acele vremuri) situate insa in afara istoriei omenesti.
Voi repeta  episodul conform Bibliei:
"Sarpele era mai siret decat  toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii:
-Oare a zis Dumnezeu cu adevarat " Sa nu mancati din pomii din gradina?
Femeia  a raspuns sarpelui:
-Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina .Dar din rodul pomului din  mijlocul gradinii Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.
Atunci sarpele a zis femeii:
-Hotarat ca nu veti muri. Dar Dumnezeu stie ca  in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu cunoscand  binele si raul."
Dupa acest motiv al convertirii la pacat,este descrisa incalcarea interdictiei data de catre Dumnezeu:
"Femeia a vazut ca pomul este bun la mancat si placut de privit  si ca pomul era de dorit  ca sa deschida mintea cuiva.A luat din rodul lui si a mancat.Si a dat  si barbatului ei care era langa ea  si barbatul a mancat si el."
Al treilea motiv este acela al izgonirii perechii primordiale din Rai.
" Astfel a izgonit El pe Adam.Si la rasaritul  gradinii Edenului a pus  niste heruvimi care sa invarteasca o sabie invapaiata  ca sa pazeasca drumul care duce la  Pomul Vietii."-incheiat citatul.
Ne gasim in fata unui fragment de mitologie care este scris intr-un limbaj criptic, simbolizat, elementele care apar in cadrul motivului, trebuind sa aiba un corespondent arhetipal. Fiind vorba de  faptele omenesti, incepem sa vorbim despre o istorie care apartine nu atat lui Dumnezeu cat oamenilor. Daca episodul este absurd si pare destul de copilaresc, confirm. Asa este. Este la fel de absurd ca si basmele noastre nationale dar si ca basmele din afara spatiului nostru cultural. Absurditatea lui nu porneste de la naivitatea conceptiilor despre lume si viata a celor antici sau ca rod al fanteziei creatoare a autorilor Biblici. Absurdul nu este rezultatul  prelungirii fanteziei autorilor, asa cum cred unele persoane, ci pentru ca limbajul folosit este cel al simbolurilor. Sigur ca  initial au existat cei care stiau despre ce este vorba. Mai tarziu insa, realitatea istorica de la care s-a plecat a fost pur si simplu uitata si nu a ramas decat povestea fara nici-o explicatie. In incercarea de a da o explicatie logica, exegetii acelor vremuri cat si cei de mai tarziu s-au incurcat in propriile vorbe, oferind interpretari la fel de aberante ca si episodul pe care il luau in discutie. Din acest motiv, nu s-a ajuns la niciun  rezultat. Acesta este unul dintre aspecte. Un alt aspect este faptul ca cercetarea se rezuma strict la spatiul cultural al motivului Biblic luat in discutie. Este un fenomen similar cu cel care se intampla in folclor. Se apuca cineva sa faca analiza folclorica a unui text, si pentru ca o personalitate culturala si-a lasat amprenta pe textul respectiv, textul acela este cel mai bine realizat, este varianta cea mai importanta dintre toate, s.a.m.d., celelalte variante fiind marginalizate si  minimalizate, desi vorbesc despre acelasi tip de evenimente. Nu neg nici-o clipa importanta unui studiu facut asupra unui text folcloric.Dar textul este o particica a intregului, la intreg participand si celelalte variante. Mai mult decat atat. Textul in sine se prelungeste cultural si in alte productii culturale, care vorbesc si ele despre acelasi lucru . Partea simpatica este ca noi nu stim acest lucru. Din acest motiv continuam cu o rabdare de Sisif sa ridicam interminabil bolovanul pe varful dealului fara sa reusim niciodata. Si asta pentru ca acceptam un sistem de lucru inoperant. Pentru ca ne este frica sa nu vina cineva si sa spuna ca modul nostru de a lucra este gresit.Desi fiecare om este prizonierul propriei sale experiente si poate ca trebuie sa experimentam altceva pentru ca sa ne continuam drumul. Aceasta inseamna ca trebuie sa avem mintea deschisa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Iulie 2012, 06:52:29
Povestile mitico-fantastice  ale lui  Lazar Saineanu, incep cu Ciclul parasirilor om-animal. Acest ciclu la randul sau este impartit in trei tipuri:
-Tipul  barbatul-animal sau Amor si Psyche:
Femeia greseste si  barbatul (sub un invelis animal ) o paraseste.
Ea rataceste un timp pentru a-l cauta si  regasindu-l, se impaca.
-Tipul femeie zana ( animal ) sau Melusina.
Tipul femeie-lebada sau Neraida.
Sa vorbim cateva cuvinte despre primul tip, "Amior si Psyche."
" Niste oamenui batrani neavand copii, se hotarasc a lua  de suflet ce ar gasi in cale.Mosul gaseste obisnuit un sarpe ( sau balaur ) care peste catva timop crescand il trimite pe  mos sa o peteasca pe fata imparatului."( pg.165)
Interesant este faptul ca "dupa cununie, sarpele isi leapada noaptea pielea si se face un flacau frumos."
Suntem in fata unui joc de puzzle. Avem o figurina cu sarpele  care o face pe Ewa sa incalce interdictia divina, dar nu cunoastem motivatia pentru care sarpele se foloseste de astfel de tertipuri, iar pe de alta parte  un sarpe care are capacitatea de a se transforma noaptea intr-un flacau frumos. Intrebarea pe care ne-o punem este daca serpii din aceste episoade sunt unul si acelasi sau vorbim despre  lucruri deosebite.Eu cred ca este vorba despre acelasi sarpe, sau entitate, care putea fi reprezentata sub doua infatisari: aceea de reptila si cealalta de om. Afirmatia mea se bazeaza pe motivul "furtului merelor din gradina." Desi acest motiv apare in  alte basme incadrate intr-o alta tipologie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Iulie 2012, 07:40:37
Imprumuturile mitologice sunt  o metoda destul de des folosita la scara istoriei culturale, reprezentand de fapt contactul cultural care s-a stabilit intre diferite popoare pe diferite cai, in diferite momente ale istoriei omenesti. In mitologia ebraica, intalnim acest episod al sarpelui,  Evei si Adam disputandu-si nemurirea in jurul unui mar. Incalcarea  interdictiei date de catre divinitate va duce la izgonirea cuiva.In Biblie cel care va fi izgonit sau sacrificat, este Iosif. Acesta va fi vandut egiptenilor ca sclav de catre proprii sai frati.Intrebarile pe care mi le pun sunt urmatoarele:
Exista vreun episod in mitologia greaca in care sa apara sarpele, Ewa si Adam in prezenta unui mar? Ce infatisare va avea episodul Biblic in versiunea mitologica greaca?Hai sa vedem:
" La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiti toti  zeii Olympului  cu exceptia unei singure zeite, Eris-zeita vrajbei.Ca sa se razbune, cand petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care statea scris:
"Celei mai frumoase."
Aceste cuvinte aveau sa constituie un motiv de vrajba intre zeitele Pallas Athena, Hera si Aphrodite. Cel sortit sa le faca dreptate este Paris.El este muritorul ales de zei sa hotarasca. Fiecare zeita  ii fagaduieste un dar iar balanta alegerii  lui Paris se inclina catre  zeita Afrodita, care i-a fagaduit  ca ii da cea mai frumoasa femeie din lume: Elena.
Realizarea acestei promisiuni va duce asa cum stim cu totii la cel dintai razboi din lume, razboiul Troian. Desi o sa para paradoxal, despre razboiul troian nu vorbeste numai Iliada lui Homer ci si cele doua dialoguri ale lui Platon si un numar destul de mare  de basme si povesti populare. Un mit se dezvolta avand la baza evenimente istorice mai vechi sau mai noi.Personal cred ca mitul Biblic al Facerii  s-a nascut in jurul anilor 500 i.d.H. ca urmare a celor doua razboaie medice. ( Razboaiele dintre Persi / Mezi si Greci .) Cu toate acestea mai exista in cadrul legendei Facerii ceva care starneste semne de intrebare. Despre acest aspect  comentat in felul lui de catre Diodor din Sicilia in "Biblioteca istorica", vom vorbi in cele ce urmeaza.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Iulie 2012, 10:20:46
Cea de-a unsprezecea sau chiar ultima munca a lui Herackles a fost sa aduca merele de aur din gradina Hesperidelor, aflate sub paza lui Atlas. Primul care a intrat in conflict cu Atlas a fost Perseu. Acesta nu a vrut sa fure merele dar fiind jignit de catre Atlas, a scos capul Meduzei si l-a transformat pe Atlas intr-un munte. Al doilea care vine sa ia merele de aur este Heracles. Ori Diodor din Sicilia vine la un moment dat si comenteaza o alta legenda, care apropie povestirea de tinuturile noastre arhaice.Iata cum suna legenda: ( pg. 282 ):
"Cea din urma munca a lui Herakles, a fost aducerea merelor de aur  ale Hesperidelor.(...) Unii sustin ca existau in cateva  gradini ale Hesperidelor  in Libia ( astfel de mere de aur ) pazite cu strasnicie de  de un balaur inspaimantator pe cata vreme altii socotesc ca Hesperidele aveau  turme de oi atat de frumoase , incat printr-o metafora poetica s-a pretins ca erau mere "de aur" tot asa cum Adrodita a fost numita pentru frumusetea ei, "Afrodita de aur."Iar prin balaur, trebuie sa intelegem "pazitorul turmelor."
Putin mai departe, Diodor din Sicilia scrie:
"In tara numita Hesperitis  traiau doi frati foarte vestiti: Hesperos si Atlas.Ei aveau turme de oi de o rara frumusete.Iar culoarea oilor era  galbena precum  aurul.Si cum poetii le spun oilor "mela", turmele au primit  numele de "mela de aur."
Daca povestea, in intentia autorilor antici se refera la zeitatile si orasele stapanite de Hera Afrodita si de Atena, Atlantidele sau Hesperidele pe care Busiris faraonul Egiptului vrea sa le fure,  se refera la razboaiele medice, deci la conflictul dintre persi si  greci, in momentul cand Egiptul fusese cucerit deja de  persi.Dar in clipa cand merele se transforma in oi cu lana de aur, trebuie sa ne apucam sa citim mitul lui Iason si expeditia pe care el a facut-o  in Colchida, tara fabuloasa situata in Georgia pe malul de rasarit a Marii Negre, desi sunt nenumarate indicii care vorbesc despre altceva.
Se intampla ca in cazul Pavel Varga. Descoperim teoretic, fara o localizare precisa  ca  Pavel Varga a descoperit  o necropola extraordinara , regala, apartinand  Agatarsilor, dar ne scapa sau omitem sa spunem ca  acest mormant este de fapt: Mormantul lui Dyonisos.
Interpretarile facute de exegezele antice ne plimba aiurea, cand chiar legendele de origine greceasca o spun destul de clar:
"Heracles ajunge in impadurita  Hylaia  viitorul tinut scythic  unde iernand intr-o pestera cu Echidna,-  care ii furase herghelia de iepe, -face cu aceasta faptura trei copii  care devin stramosii Scitilor, Agatarsilor, si tracilor."
Faptul ca Agatarsii se nasc din Echidna cea de pe raul Cerna ( Orfeu va fi omorat de bacantele  sau menadele lui Dionisos) avandu-l ca tata pe Heracles, reprezinta in fapt actul de nastere al unuia dintre cei trei Dionisos. Eu cred ca numele lui Dionisos este pronuntat alterat  numele spunand cu totul altceva: Dion sau Dios= Zeul si Isos, de fapt Istros=Dunarea. Mai exista posibilitatea ca numele sa fie tot o forma alterata  a Zeului purtator de Tyrsos, adica a sceptrului.Este varianta greaca a numelui local: Agatarsi, adica Cei care conduc cu sceptrul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Iulie 2012, 12:32:04
Cartea Valvelor

Maria Ionita a scris o carte excelenta care s-a numit "Cartea Valvelor." Intre capitolele acestei carti, exista si acesta in care accentul cade foarte mult pe comori. Acest capitol special, III, chiar face referire la acest aspect: "Despre comori."Sigur, cele scrise acolo, pot fi citite in directia  pe care o sugereaza povestitorii. Le acceptam sau nu le acceptam, iar in caz de negare, ne intrebam despre ce anume este vorba si cautam raspunsurile nu neaparat acelea care sunt date in carte, ci pe acelea care le presupunem noi ca fiind mai apropiate de adevarul  istoric si respectiv legendar. Motivul tezaurului ingropat de  Decebal este desigur foarte interesat dar am vazut la vremea respectiva ca este contrazis de faptul ca  a fost confiscat de Eudeleon cu cateva sute de ani mai devreme. Citind despre moartea regelui Attila al Hunilor si despre moartea lui Genghis Han, vedem ca exista doua lucruri asemanatoare dar care au la un moment dat ceva care le separa. Modelele  Decebal si Eudeleon, vorbesc de ingroparea unui tezaur, adica a unor obiecte materiale facute din aur si din argint in albia unor rauri, si apoi despre sacrificarea constructorilor, pentru ca acestia sa nu divulge locul unde s-a intamplat acest lucru.In ce ii priveste pe ceilalti doi mentionati mai inainte, sacrificiul este de cu totul alta natura. El se savarseste in mod voluntar, urmarind sa asigure asistenta regilor dupa moarte de catre persoanele cele mai fidele de care conducatorii respectivi erau inconjurati in viata. Chiar daca cele doua situatii par sa se suprapuna, aparitia "sacrificiului" in Cartea Valvelor", desi pus pe seama pastrarii secretului care trebuie pazit ( dar ca o ironie memoriala este transmis peste timp cu o serie de amanunte interesante) cred ca se refera la acel cortegiu de nobili si persoane de casa care au facut acest gest pentru a fi alaturi de regele lor, pentru a-l insoti pe lumea cealalta. Vreau sa spun ca  mentionarea acestui "sacrificiu" mentionat intr-o anumita imprejurare, poate fi dovada existentei unei necropole deosebite, in care au fost inhumate personalitati ale lumii antice. Este ceea ce am numit ca fiind o necropola regala iar in cazul acestor legende legate de Muntii Apuseni, ca fiind necropola zeului  Dyonisos. Reamintesc aici una dintre legende:
Comora (pg.122 )
O fost un boier si-o avut bani. Si argint si aur  si i-o dus la Comora.O manat niste Tigani si i-o dus acolo sa ingroape banii sa nu-i mai capete nime.( Aceasta insemna ca boierul nu vroia sa ii mai dezgroape, de unde si ideea de necropola ).Si le-o spus sa nu  spuie la nime."
De aici interpretarea povestitorului difera de a mea:
"El, ca sa fie bizuit ca  n-or spune tiganii,  o manat niste armata  ca sa tie calea si sa -i omoare pe tigani.Ca o stiut ca asa nu vor mai spune nimanui. Si i-a prins acolea pe drumul acela din sus de casoaie si i-o omorat.Si de atunci asa ii zice la drumul acela : Tiganeasa."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Iulie 2012, 09:05:15
Ahile

Despre grecul Ahile stim cateva lucruri interesante dar intr-o perspectiva profana:
Era considerat semizeu in mitologia greaca. A participat la razboiul troian, conducand furnicile in lupta. Formularea cu furnicile nu este de loc rezultatul imaginatiei mele din moment ce mitologia il considera stapan peste mirmidoni,  cuvantul provenind din "myrmex" care inseamna "furnica".
Reamintesc aici ca in "Povestea lui Harap Alb", eroul lui Ion Creanga intalneste niste "furnici" care treceau pe un pod peste o apa. ( scena care se regaseste doar in Exod.) Ori "furnicile" pe care le intalneste Harap Alb, sunt ale lui Ahile. Ele intr-adevar traverseaza Marea Rosie, din mai multe motive, care tin de mitologia comparata, ca si eroul despre care vorbim. In copilaria lui Ahile se intampla doua lucruri extrem de ciudate, peste care exegeza trece cu o mare usurinta. Nu este neaparat o acuza, cat faptul ca nimeni nu a reusit sa faca o comparatie intre miturile grecesti si cele ebraice, desi intre ele este o legatura extraordinara.Ahile a fost fiul zeitei Thetis si a lui Peleus. Nascandu-l, zeita l-a scufundat in Styx ca sa il faca invulnerabil, dar un calcai a ramas neudat, -calcaiul lui Ahile- care a ramas vulnerabil. Scalda lui Ahile apare in doua locatii diferite.Prima dintre ele se gaseste in Exodul si  se refera la nasterea lui Moise. Povestea cu fiul nascut de o  oarecare in casa lui Levi este cunoscuta. Pe vremea aceea Faraon daduse ordin ca toti copiii de sex masculin sa fie omorati si numai fetele sa fie lasate in pace, sa traiasca. Mama evreica, va ascunde un timp copilul dar fiindu-i frica, a facut un sicrias de papura  invelit cu un strat de smoala, a pus copilul in el si a ascuns sicriasul in niste trestii. Fata lui Faraon care trecea cu slujitoarele ei pe acolo, a auzit plansul copilului , a pus pe cineva sa vada despre ce este vorba si emotionata a  cerut sa fie luat si crescut la casa ei.Ceea ce am scris aici legat de Fata  lui Faraon si copil, este exact scena care apare in mitologia greaca cu privire la Ahile si scaldarea copilului in apele Styxului ( care nu era altul decat Nilul). Cealalta scena care apare -de factura mai nordica - se refera la scalda lui Sigurd in sangele balaurului Fafnir. Si putem aminti  pe undeva periferic, ca Iason va fi pus de catre frumoasa Medeea sa se scalde noaptea in apele raului Fasis inainte de a-i aduce jertfe zeitei Hekate.
Ca Moise creste printre fetele de la palatul lui Faraon nu este nici o indoiala.Dar iata ce face zeita Thetis  cu fiul sau Ahile ca sa scape de prezicerea oracolului ca daca va participa la razboiul troian va muri:
"Thetys l-a tinut ascuns pe Ahile la curtea regelui Lycomedes, printre fetele acestuia."
In Povestea lui Harap Alb, fiul de crai pleaca la unchiul sau care avea numai fete.
De ce avea numai fete? Pentru ca Faraon vrand sa mentina echilibrul demografic, daduse ordin ca baietii nascuti  de catre  poporul copiilor lui Israel sa fie omorati, masura extrema fiind aceea a inecarii acestora in apele Nilului.
Iar ultimul argument, este intoarcerea pe dos a numelui lui Ahile. Daca savarsim acest lucru, vom obtine: Eliha. Curios sau nu, dar Elohim, reprezinta pluralul numelui lui Dumnezeu al copiilor lui Israel, al acelor "furnici" despre care am vorbit la inceput.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Iulie 2012, 20:16:35
Cu Bogdan.

In cartea de basme a lui Ionel Oprisan, ( vol.1) exista un basm  care se numeste: "Cu Bogdan." Citit din perspectiva exegetului, basmul suna destul de incalcit, nu exista niciun fir calauzitor care sa permita interpretarea lui. Aceasta deoarece motivele din basm nu pot fi recunoscute la o prima citire profana sau simbolica. As putea spune ca informatorul Nicolaie Burtila de la care a cules Ionel Oprisan basmul a stiut sa il repovesteasca intr-un registru simbolic de-a dreptul excelent.
Rezumastul basmului este urmatorul:
Un imparat avea noua copii, opt baieti si o fata. Tragnd sa moara,  le cere copiilor sa tina focul aprins noua  nopti la rand fara sa se stinga.Noaptea cand era fata de serviciuy ( de paza) vine un porc mistret sa o manance dar ea curajoasa il taie cu sabia. Sangele insa s-a scurs peste foc si l-a stins. Din aceasta cauza, se uita pe unde se vede lumina si pleaca in directia respectiva de unde cauta sa faca rost de foc.Ajunge la o zmeoaica si aceasta ii da niste cenusa  si niste taciuni.Pe urma de cenusa ramasa vin copiii zmeoaicei , o prind si abuzeaza de ea.Pana la urma ajunge acasa si face focul acela la mormant. Ii povesteste fratelui  cel mic lui Bogdan ce i s-a intamplat , isi schimba vesmintele intre ei si fratele cel mic ramane acasa imbracat in straie femeiesti dandu-se drept sora lui. Revin fiii zmeoaicei, flacaul ii omoara pe rand dar scapa doar unul singur care se intoarce la maica-sa. Zmeoaica vine la fata si ii da un pieptene , sa-si pieptene si sa isi primeneasca fratii. Cand fata da cu pieptenul prin parul lor, toti fratii se preschimba in cai. Toti caii erau muti numai Bogdan avea gura si putea sa vorbeasca.Ca sa scape de zmeoaica, fata si cu fratii ei pleaca in lume. Ajung la o fantana. Fata era imbracata barbateste. Vine un fiu de imparat la fantana aceea si o invita pe fata la palatul lui unde are de toate. Fata se duce.Imparatul ii spune ca baiatul acela este de fapt fata si ii sugereaza sa ii  descopere viclenia. Flacaul reuseste si o ia de sotie.Fiul zmeoaicei care a scapat o descopera la un moment dat pe un camp si o leaga de un tufan. Trece un mocan care o dezleaga si o duce la palat. Apare si fiul zmeoaicei, dar este pacalit de fata si omorat. Vine zmeoaica si se baga femeie de serviciu la palat transformand-o pe fata intr-o pasare si luandu-i infatisarea. Zmeoaica ii cere sotului ei, fiul de imparat sa taie pe Bogdan dar pasarea  nu-l lasa, Scapa de vraja, baba se preface in sarpe cu mai multe capete si apoi din nou in baba si este omorata.Fata folosind pieptenele ii transforma pe fratii sai inapoi in oameni. Sfarsitul povestii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Iulie 2012, 20:55:25
Senzatia  pe care am avut-o la prima citire a basmului a fost aceea de incalceala. Cand basmele sunt creatii proprii, intotdeauna sunt incalcite, semanand in definitiv cu modul nostru saltaret de gandire. Acelasi lucru se intampla si cand basmul este repovestirea unor lucruri care s-au petrecut in negura timpului si povestitorul nu face altceva decat sa il retransmita memorial.Prioma precizare pe care doresc sa o fac aici este ca acest basm nu este totusi inventat de catre cel care il povesteste, acesta nefacand decat sa transmita cu limbajul sau propriu o istorie care de fapt s-a intamplat si a mai fost transmisa. Pentru a intelege  misterul de care sunt inconjurate vorbele mele, voi apela la motivul identificarii fetei.Iata scena asa cum apare ea descrisa in basm:( pg. 342) :
"-Ma, eu cunosc ca e fata, ma.
-Nu se da  mai tata, nu se da. ( cu sensul: Nu se demasca, nu se da de gol. )
-Ia uite ce faci.Ia du-te cu ea pe la balci.Du-te la balci si vezi la ce trage ea.La margele, la cercei?Daca trage la margele, la cercei, e fata.Daca trage la buzdugane la sabii, e baiat."
Se duc ei la balci, iar satana de fiu de imparat pe unde il mana necuratul? Pe la  fuse, la cercei, la margele, de toate felurile si de toate culorile. Ori fata, ce credeti ca ii spune flacaului?
"-Bai vere, parc-ai fi o fata din alea de tragi la cercei.(...) Hai sa ne luam cate un buzdugan  o sabie, un levorvel ca de-asta ne-o lua capul, nu margelele si cerceii..."
Explicatia o gasim la Alexandru Mitru, care in Legendele Olimpului, Eroii, povesteste:
"Ulise s-a  schimbat la haine,facandu-se negustor.S-a dus apoi catre palatul acelui rege  Licomede purtand cu el salbe de aur bratari, cercei, valuri alese.Insa intre acestea toate, varase  si un coif,  un scut si o sulita  stralucitoare.
Fetele regelui s-au strans  numaidecat sa vada marfa si intre ele se grabise si flacaul zeitei Thetis.Ulise cerceta cu ochii sa vada  unde e baiatul insa nu deslusea deloc.Atunci le tot intindea marfa  si le-mbia s-aleaga  salbe, bratari sau valuri  dupa plac.(...) Si tot atunci  insotitorii lui Ulise care ramasesera  la porti  au inceput sa sune tare din trambite  si din chimvale.Fetele au fugit speriate crezand ca incepe vreun razboi.Insa Ahile a luat  o lance si s-a repezit spre porti gata sa apere palatul."
Descoperirea acestui motiv in cadrul basmului, transforma basmul intr-un apocrif al Iliadei lui Homer. Din clipa aceasta, putem sa dezlegam cu mai multa usurinta simbolurile din basm. Cei noua copii sunt cei noua ani cat va dura razboiul Troian.Fratii transformati in cai,  sunt  tovarasii lui Ulise care au fost ascunsi in calul Troian.Singurul din cal care avea voie sa vorbeasca era doar Ulise/Bogdan. Cand Elena a inceput sa ii strige pe eroii greci ascunsi in cal unul dintre ei a fost cat pe-aci sa se dea de gol. Noroc ca interventia rapida a lui Ulise care i-a astupat iute gura l-a facut sa amuteasca.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Iulie 2012, 05:48:55
Povestitorul poseda  la un moment dat memorial cateva elemente  sau jaloane ale basmului . Restul s-a pierdut asa cum este si firesc, prin uitare. In aceste conditii, el este obligat, prin forta lucrurilor, sa recurga la propria sa fantezie pentru a umple spatiile  acelea care au ramas goale. Si o face cu prisosinta. Amestecul acesta fictional dintre lucrurile cunoscute si improvizate, face sa se piarda in timp, personalitatea celor dintai. Transformate in simboluri, imaginile se mistuie treptat in colbul vremii intr-un univers care devine necunoscut si ostil.
Mistretul din cauza caruia se stinge focul are o semnificatie destul de larga, incepand cu moartea lui Adonis, omorat de catre un mistret, la semnul lasat din tinerete de un mistret pe piciorul lui Ulise, pana la semnificatia conflictuala a razboiului.Razboiul da ca un mistret prin gradinile oamenilor si le ravaseste viata.Dar zeul razboiului este Ares. Si nu de putine ori Ares al grecilor sau acel Ares Oriental al Asiei Mici va fi prezentat in iconografia pagana sub forma unui porc mistret.Prin urmare, sangele scurs din mistret stinge focul pe care il pazea fata langa mormantul tatalui ei, un simbol complex al  mortii( prin tata) si al vietii ( prin focul ramas viu),ca si cum am spune ca in ciuda acelora din jurul nostru care mor, viata merge mai departe. Dar focul mai are aici o semnificatie care scapa.
"Ce sa faca ea? Ca nu mai avea foc.Se stinsese de nu mai ramasese nici o licura ( scanteie) de foc. Se suie fata pe casa si si se uita in departare.Vede o luminita de foc, departe, departe.
-Acolo ma duc. ( zice ea. Si se duse.).
Ne aflam aici intr-un gol nepovestit al basmului, in care povestitorul incearca sa o apropie pe sora lui Bogdan de acea flacara despre care nu stim nimic, pentru ca textul este reconstruit altfel. Citim in cartea lui Alexandru Mitru:
"Atata doara  ca atunci cand trebuia sa vada lumea unii dintre feciorii sai Hecuba (regina cetatii Troia sau Ilionului ),a avut un vis.Si se facea ca  ar fi nascut nu un copil ci o torta aprinsa. Flacara tortei se intindea  pana ce cuprindea  orasul si il mistuia in intregime."
Torta aceea se numea Paris si era unul dintre fiii regelui Priam si al Hecubei. Datorita acestuia grecii vor porni impotriva cetatii Troia, o vor cuceri si ii vor da foc. Catre acest foc- care in definitiv era soarta ei- se va indrepta fata-ca urmare a promisiunii facute de zeita Afrodita lui Paris in schimbul marului de aur.Pentru ca fata fusese daruita focului tot asa cum cetatea se va intalni mai tarziu cu flacarile sale.Ori fata si cetatea poarta acelasi nume: Atena. Este singurul loc in istorie unde destinul celor doua se suprapune.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Iulie 2012, 06:34:04
Sa comentam urmatorul motiv:
"I-a dat o oala mare plina cu cenusa si i-a bagat trei-patru carbuni in cenusa acolo, sa nu se stinga.Oala a fost sparta-n fund.Pe unde mergea fata, facea dara de cenusa noaptea."
Povestitorul da dovada de un umor spontan de-a dreptul incredibil  in ceea ce priveste opiniile lui despre femei.Pentru ca aici avem numai simboluri erotice.Inca dinainte de a primi aceste daruri de la femeia aceea batrana, povestitorul spune:
" Fata frumoasa de pica."
Intr-un dictionar de mitologie greaca, primul lucru pe care il aflam despre Helena sau Helene, este urmatorul:
"Cea mai frumoasa dintre muritoare". Cred ca  aceasta descriere, corespunde cu caracterizarea facuta de povestitor: "Era frumoasa de pica."
Se pare ca fiica  lui Zeus si a Ledei, trebuie sa fi fost intr-adevar de o frumusete deosebita sau rara, din moment ce aflam ca " inca copila fiind,ea a fost rapita de catre Theseus , ajutat de prietenul sau Pirithous si dusa in Attica.Eroul a lasat-o in paza mamei sale Aethra  si a plecat in Infern pe urmele Persephonei. In lipsa lui, Helena este gasita de catre  fratii ei, Castor si Pollux care pornisera sa o caute. Dandu-si seama ca fata reprezinta pentru el un veritabil butoi cu pulbere gata sa faca explozie cand nu te astepti, tatal ei pamantesc, Tyndareus o marita cu Menelaus. Dar casnicia are nabadaile ei. Helena fuge cu Paris, generand in felul acesta razboiul Troian. Dupa moartea lui Paris, se recasatoreste cu unul dintre fratii acestuia, Deiphobus, ca pana la urma sa auzim ca a ajuns sotia lui Ahile traind cu acesta pe o insula Alba, departe de patimile lumii dezlantuite.
In felul acesta , din cauza oalei sparte in fund, fata din basm a reusit sa lase (mai ales noaptea)o dara de cenusa prin toate locurile prin care a trecut. Intotdeauna trebuie sa platim vama dorintelor noastre, iar daca dorim cu adevarat sa avem o viata cu un curs linistit, trebuie sa fim foarte atenti ce ne alegem.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Iulie 2012, 12:04:18
Ceea ce este derutant in cadrul basmului se leaga de persoana careia i-a venit prima data ideea Calului Troian. In basm  zmeoaica ( dar zmeoaica, la nivelul basmului defineste  sau substituie zeita , fara ca aceasta sa fie insa numita ) vine la fata si  ii da un pieptene vrajit pe care folosindu-l asupra fratilor sai, fata ii transforma in cai. Dictionarul de mitologie greaca, spune clar ca ideea i-a apartinut lui Ulise sau lui Odyseu, numele grec al eroului popular. In cadrul basmului, femeia batrana si rea, care apare si in Alba ca zapada si cei sapte pitici, este zeita vrajbei, Erys.Dar este ea chiar Eris? Cea care il sfatuieste pe Ulise in diferite imprejurari este zeita intelepciunii Atena. Ca divinitate putea sa ia diferite infatisari, una dintre acestea fiind aceea de pasare: bufnita. Aceasta deoarece intelepciunea este intotdeauna treaza, iar ochii intelepciunii pot vedea si intelege toate lucrurile si tot ce se intampla in adancimile noptii. Aceasta fiind legat de personajul care este implicat in sfat. Vom simplifica problema si vom merge pe explicartia universala ca Ulise este cel caruia i-a venit ideea Calului Troian, desi Calul Troian este o explicatie dintre mai multe explicatii pe care le-a oferit in decursul timpului Exegeza:
-Calul troian era un  facut de ahei pentru a o imblanzi pe zeita Atena a carei statuie, Paladion, a fost furata de catre Ulise si Diomede. Dar de ce neaparat cal si nu o bufnita uriasa, sau un numar de vite care puteau fi sacrificate si oferite ca ofranda zeilor olimpieni, sau orice altceva?
-Pentru ca fiind gol inauntru, calul ascundea o parte din eroii greci. Introducand Calul Troian in cetate, troienii nu faceau decat sa isi sape mormantul cu propriile lor maini. In afara de asta, calul fiind foarte mare, ii determina pe troieni sa sparga poarta si zidurile ca sa mute calul in cetate. Iata ce spune Alexandru Mitru:(pg.511) :
"Insa troienii au  luat moartea sarmanului Laocoon drept semn ca zeii  porunceau sa  vare calul in oras.Si bucurosi, cu galagie, au inceput sa-si sparga zidul ( cetatii) .Si-au spart ei zidul ca nebunii.Zidul acela intarit , cladit de catre cei doi zei olimpieni ( Apollo si Poseidon) care le aparau orasul de aheii cei razbunatori. Caci astfel calul nu avea loc  pe porti  sa intre in cetate."
Faptul ca acest cal va fi dus pe Acropole, semnifica insa cu totul altceva.
Zidul cetatii fusese ridicat potrivit traditiei ateniene de catre cei doi zei: Apollo ( Soarele ) si Poseydon Hypios ( sau Poseidon Calul). Deoarece orasul Troia fusese construit potrivit marturiilor mai mult de catre Poseidon, era si normal ca numele  zeului sa sfinteasca orasul. Astfel orasul a capatat numele de "orasul  lui Poseidon", Platon povestind de acest oras in cele doua dialoguri ale sale despre Atlantida si numindu-l Poseidonia.
Constructiile orasului fiind de lemn si de piatra  si reprezentand orasul calului, aheii au reusit sa intre in oras adica sa intre in Calul de lemn, sugerat ca stratagema de Ulise.Sa ne amintim ca una dintre muncile lui Heracles a fost aceea de a lua braul reginei amazoanelor, Hypolita. Adevarul istoric sta in citirea numelui reginei, si iata de ce:
Hypolyta, este un nume compus alcatuit din doua cuvinte separate: Hypos care inseamna Cal si Lytos care semnifica piatra. Deci numele Hypolita inseamna, "Calul de piatra".  Hercule, a fost trimis sa ia braul Hypolitei, adica, braul de piatra al calului. Dar braul de piatra era zidul protector al cetatii, construit de zeii Apollo si Poseydon despre care am vorbit mai inainte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Iulie 2012, 09:24:18
Fata Nevazuta, Neauzita, din cer cazuta

Fiind criptice, de cele  mai  multe ori basmele raman la stadiul de citire profana, fara a avea un inteles. Sa luam spre exemplu titlul acestui basm:
"Fata Nevazuta, Neauzita, din cer cazuta." Este promisiunea facuta intr-o doara de catre imparat fiului sau, pentru ca acesta sa se nasca. Aceasta cu conditia calitatii oraculare a imparatului, care substituia astfel ursitoarele. Dar cine este in definitiv aceasta fata despre care insasi basmul nu explica  prea mare lucru? In mitologia greaca, legat de razboiul troian exista o poveste legata de Troia:
"...locul unde se ridica  orasul (Troia) , se zice ca s-ar fi chemat inainte "Dealul greselilor" deoarece  intr-o buna zi  Zeus  s-a maniat  pe Ata sau Ate, zeita a greselilor si a azvarlit-o  din Olimp."
Dar istoria se repeta din moment ce  unul dintre fiii lui Tros,-Ilos, vrand sa aiba incuviintarea cerului pentru construirea orasului Troia sau Ilion, se va ruga de zei si semnul primit a fost o statueta misterioasa care o infatisa pe zeita Pallas Atena. Aceasta statuie era de lemn ( ceea ce este o minciuna, deoarece din cer nu cad obiecte de lemn ci numai pietre-respectiv meteoriti), si tinea in mana dreapta o lance iar in mana cealalta un caer cu lana si un fus, reprezentand cele doua aspecte ale zeitei: de razboinica si de initiatoare a treburilor casnice.Dupa Mitru, zeita era inalta de 1,50 m. Numele statuii, era acela de Palladion, insemnand="zeita Atena."Ulise si cu Diomede au furat statuia intr-o noapte din cetate si in acest fel, Troia a devenit vulnerabila si a putut fi invinsa.Dar legat de Palladion, exista doua versiuni legendare. Cea greaca, care vorbeste de statuia de lemn a zeitei Atena si cea romana care sustine ca cei doi eroi greci au furat un fals Palladion, din moment  ce statuia autentica a fost adusa de catre Eneas la Roma dupa arderea cetatii Troia. Dar singura statuie care va fi adusa in secolul al III-lea i.e.n. la Roma nu este Palladionul , ci statuia zeitei  Kybele din Pessinunt, care era  o piatra de origine meteoritica. Ea a fost depusa in templul zeitei Victoria  din Roma.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Iulie 2012, 14:20:07
Fata din icoana

Volumul V al Basmelor fantastice romanesti este numit dupa al doilea  basm postat la inceputul cartii si care se numeste: "Fata din icoana". Pe undeva am mai scris despre acest tip de basm, reprezentat in acest volum prin basmele: "Fata din icoana", "Lemnisoara", "Lemnisoara"(reinregistrare), "Cojocel de lemn", "Cu Buflita".
Basmele respective au ca tema incestul  (efectuat sau nu) in care moartea mamei, dertmina sotul vaduv sa o ia de sotie pe fiica sa. Aceasta fuge,  ascunzandu-se intr-o icoana, fie intr-un vesmant de lemn sau de alta natura. In cadrul primului basm, iata ce o sfatuieste pe fata o batrana:
"Te duci si ii spui sa iti cumpere o icoana mare  cat usa asta. s-o aiba in casa  ca sa va rugati la ea cand o sa va luati amandoi."
Cand icoana a fost adusa in casa, fata sfatuita tot de baba, s-a rugat lui Dumnezeu sa se deschida icoana si icoana deschizandu-se, a inghitit fata.Tatal ei, vaduvul, a vrut sa  distruga icoana dar in cele din urma a vandut-o unui imparat vecin. Surpriza imparatului a fost mare in momentul cand venea acasa sa manance, gasea masa goala, mancarea fiind mancata de o fiinta nevazuta. Abia cand slugile se apuca sa pazeasca locul, vad ca  icoana se deschide si dinauntru iese o fata foarte frumoasa care ii mananca mancarea imparatului lasandu-l flamand.
Interesul meu catre acest tip de basm a sporit in momentul cand, cautand pe google, am gasit un articol foarte interesant,  al carui nume este: "Tablourile blestemate".Iata o intamplare scrisa in articol si pe care o redam in materialul de fata:
"Portretul frumoasei printese  rusoaice Maria Lopuhina, realizat de pictorul Vladimir Borovikovski, a starnit  in Moscova veacului  al XVIII-lea o adevarata groaza in  randul tinerelor femei. La scurt timp dupa ce i-a pozat artistului tanara printesa s-a imbolnavit si a murit fulgerator. Despre tatal ei Ivan Tolstoi,  se soptea in taina  demult prin saloanele  luxoase in care  se intalnea nobilimea  rusa , ca era pasionat de  fenomenul paranormal, un adept al misticismului si  totodata  membru important al unei loji francmasonice. De altfel dupa moartea unicei fiice  prin intermediul unor forte oculte  ar fi reusit sa  transfere spiritul Mariei  in portretul  pictat de Borovikovski de unde  din dorinta de razbunare sufletul nelinisrtit al printesei ar fi "furat" vietile mai multor fete de varsta maritisului. Peste zece fete ar fi murit subit dupa ce privisera imaginea.Lantul nenorocirilor s-a sfarsit  cand colectionarul  de arta, Pavel Mihailovici  Tretiakov a cumparat portretul  si l-a expus  in celebra sa galerie din Moscova."
Mecanismul mintii omenesti este foarte ciudat, sau functioneaza dupa o serie de legi inca necunoscute. Intrebarile pe care mi le pun si la care doresc sa gasesc raspuns sunt desigur mai multe, dar in acest moment pornesc de la doua:
-Care este arhetipul de la care a pornit basmul tip : Fata din icoana".
-Care este misterul care inconjoara tabloul  Mariei  Lopuhina si in ce masura  aceasta enigma poate fi dezlegata.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Iulie 2012, 19:21:23

Fata din icoana ( urmare )

23/07/2012 de vanghelis008 | Editare

Fata din icoana face parte – potrivit clasificarii lui Lazar Saineanu- din ciclul incestului, tipul Peau-D’Ane. Acest tip cuprinde urmatoarele peripetii:
-O femeie sfatuieste la moarte pe barbatul ei s nu ia alta sotie decat pe una care sa-i semene.
-Parintele se hotaraste de a se casatori cu propria sa fiica.
-Copila fuge cu trei randuri de haine intr-alta tara unde se marita cu un fiu de imparat.
In afara de basmele mentionate la inceput din colectia lui Ionel Oprisan, mai mentionam urmatoarele basme:
“Gainareasa”,”Departe, departe”, “Fata de imparat cu stea in frunte”,”Lisandra”, “Fata imparatului in coteneata”, “Fata imparatului gascareasa.”
O forma mai indepartata a tipului, din care a disparut motivul casatoriei cu propriul ei tata este basmul “Cenusareasa”,desi la inceputul cercetarii hermeneutice i-am acordat acestui basm o cu totul alta explicatie.
Al doilea tip este acela al “Fetei cu mainile taiate.”
Dincolo de traversire, apare motivul mutilarii fetei si pe acela al omorarii copiilor ei de catre parintele firesc ca semn de razbunare. Basmele care fac parte din acest tip sunt:
“Imparatul cel fara de lege”, “Fata popii a cu stem”, “Fata din sfesnic”, “Gainarita”, “Frumoasa”, “Fata din buturuga”, “Pajura”, “Feciorul de imparat si fata pajurei”,” Nora cea rea”.
Este interesant de subliniat faptul ca acest tip a fost adaugat mitologiei crestine in miturile populare despre Craciun si Craciunita.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Iulie 2012, 09:19:09
Ca sa reluam un discurs  narativ anterior, -cele doua motive-"al vesmintelor" si cel "al mainilor taiate", desi in cadrul basmelor s-au dezvoltat la un moment dat separat, amandoua se regasesc  in legenda istorica  povestita de Herodot despre faraonul Mykerinos.De altfel, aceasta istorie ( cu valoare de arhetip ) sta la baza basmelor populare pe care le gasim clasificate de Lazar Saineanu  in "ciclul  incestului".
Rezumata intamplarea povestita de Herodot suna astfel:
Fata faraonului Mykerynos moare si faraonul vrea sa o inmormanteze cu fala. In acest scop el porunceste mesterilor sa construiasca o junca din lemn scobit , care dupa ce fu aurit, servi ca sarcofag sau mormant pentru fiica sa. Herodot povesteste ca aceasta junca putea fi vazuta  in palatul imparatesc din Sais, chiar in vremea sa, fiind asezata intr-o camera  bogat impodobita unde ardeau  miresme de tot soiul iar toata noaptea  sta acolo aprinsa o lampa.
In basmele care au un astfel de continut, fata cere tatalui ei trei randuri de vesminte -de culoarea cerului, lunii si soarelui , iar in afara de acestea, o lada, o cutie de lemn, o icoana, o imbracaminte de lemn, un taur de aur, doua sfesnice mari s.a.m.d.
Mykerinos mai era cunoscut sub numele de: Menkaure (citit, de asemenea, ca Menkaura)  şi Menkheres .Potrivit Manetho, el a fost succesorul la scaunul de domnie al regelui Bikheris, dar în funcţie de dovezile arheologice  mai degrabă a fost succesorul regelui Khafre. Menkaure a devenit faimos pentru mormântul lui,piramida de la Giza, şi datorita acelor grupuri de statui cunoscute sub numele de triade reprezentandu-l  pe faraon , împreună cu o zeita (  fiica sa ?) şi soţia sa, Khamerernebty. Dar pentru ca Herodot povesteste ca Mykerinos a luat-o de sotie pe propria sa fiica, s-ar putea ca Khamerernebty, sa fi fost chiar fiica faraonului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Iulie 2012, 14:53:09
Una dintre intrebarile la care trebuie sa raspundem, este:
-De ce a ales la un moment dat faraon sa ii construiasca  fiicei sale un sicriu asa de original, reprezentat dintr-o vaca de lemn.
Vaca sau junica de lemn este reprezentarea iconica, simbolica a unei zeite ceresti, altfel nu ar apare pe ea insemnele cosmice. Vom vedea la un moment dat ca si in alte basme, printesa, fata imparatului,Ileana Cosanzeana  sau chiar Fat-Frumos vor purta in vesmintele lor  sau pe trup semnele cosmice. Fiind distantate de basmele care fac parte din ciclul incestului, aparitia acestor semne miraculoase sunt surprinzatoare si de cele mai multe ori greu de explicat de catre exegeza.In Egiptul antic, exista doua zeitati care reprezinta cerul:
-Neith-cea cu care se va insura Iosif-numele acesteia fiind in legenda  Biblica:  Asineta, Asineith, Aseneth, Asnath, Asiatha. Potrivit textelor, ea era  zeita cereasca, in vreme ce sotia lui Iosif era cunoscuta ca preoteasa a zeitei Neith. In calitate de slujitoare a zeitei, mi se pare normal ca locul zeitei sa fie uzurpat in mod pasnic de catre slujitoarea ei care ii pastra cultul. Singurul neajuns este ca zeita nu apare cu trup  sau cap de vaca. Ori lucrul acesta il infaptuieste cealalta zeita cereasca, Hathor. Dictionarul de mitologie generala scrie despre Hathor:
-"Hathor, -zeita a cerului, in mitologia greaca, adorata in tot Egiptul, de obicei in ipostaza de vaca. Socotita mama zeului solar Horus si maica universala. Era sugera  sufletul viu al arborilor( sicomorului), intruchiparea vie a aurului, ocrotitoarea femeilor insarcinate si patroana artei mositului.
La Teba era protectoarea mortilor. Era cunoscuta sub numele de "cele sapte Hathor," imagine iconica sub care erau cunoscute zanele ursitoare. ( Din cauza ca zeita era  ocrotitoarea femeilor insarcinate ).
Era fie o femeie frumoasa, fie o femeie cu cap de vaca.O ipostaza cosmica ii confereau  stelele presarate pe tot trupul de vaca.
Din perspectiva simbolica a  lui Faraon, murind, fata acestuia a devenit zeita Hathor. Faptul ca s-a intruchipat in zeita cereasca statea marturie vaca de lemn, cat si stelele pictate pe corpul acestei vaci.Ciclul incestului,  sau ca sa ne exprimam mai apropiat de adevarul mitologic, istoria lui Mykerinos, cu gradul ei de imoralitate acceptata sau respinsa va fi imprumutat de mitologia greaca , in povestea  regelui mitic al insulei Creta. Hai sa o spunem mai simplu. Cretanii imprumuta misteriile zeitei Hathor, sau insasi povestea faraonului Mykerinos si o planteaza in  insula lor. Este vorba de dragostea stranie a lui Pasiphae sotia regala a lui Minos legat de taurul trimis de Poseidon sa pustiasca insula Creta, dupa incalcarea promisiunii facute de Minos de a-l sacrifica.Dedal sau un alt mester, va construi pentru regina o vaca de lemn si aceasta impreunandu-se cu taurul lui Poseidon va da nastere unei monstruozitati in spiritul zeilor egipteni: o fiinta  cu trup de om si cu capul de taur, pe care o cunoastem sub numele de Minotaur. ( Cu toate ca numele inseamna cu totul altceva: Minos Taurul,- sugerand mai degraba puterea monarhului decat relatia nefireasca la care s-a dedat sotia sa.) Este posibil ca acea vaca de lemn sa reprezinte vaca cereasca Hathor, care va juca la fel ca si pentru fata lui faraon rolul de mormant ceresc.Asa cum am mai spus-o si in alta parte, daca scoatem din  numele faraonului o anumita grupare fonetica, obtinem numele de Mynos. Eu cred ca acest lucru nu este deloc intamplator.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Iulie 2012, 15:06:15
As putea spune ca basmele din acest ciclu se rotesc in mod constant in jurul celor doua motive: a vesmintelor si  respectiv a mainilor taiate. Explicatia pe care o dam este ca aceste motive isi au obarsia in istoria lui Mykerinos. Dar basmele mai contin o serie de motive de natura vetero-testamentara, ceea ce ne face sa punem la indoiala  situarea acestora in ciclul incestului. Apar in cadrul basmelor inca doua motive:
-Acela al omorarii copiilor.
-Gasirea unor obiecte de argint si de aur in buzunarele sotului pe care acesta nu le furase.
Omorarea copiilor de catre parintele fetei sau de popa-ca referire la faptul ca Faraon era o fiinta sacra si mare preot, apare si in Biblie  in capitolul Exodul sau Iesirea. Aici Faraon da ordin  moaselor egiptene sa omoare toti copiii de sex barbatesc  care se vor naste, lasand sa traiasca numai fetele.
Legat de gasirea obiectelor furate sa amintim ca fratii lui Iosif au venit in Egipt sa cumpere grau. Ei au platit cu aur si argint. Totusi, nu mica le-a fost surpriza si spaima cand  intorcandu-se acasa, au descoperit aurul si argintul in sacii lor. Mai exista o scena a invierii copiilor. Mergand cu caruta, rotile acesteia a omorat puii de sarpe rataciti pe drum. Serpoaica mama, a gasit insa iarba care putea sa reinvie puii morti si folosindu-se de aceasta, a reusit sa-i readuca la viata.In istoriile vetero-testamentare, copiii lui Israel sunt nevoiti sa treaca printr-o vale a mortii, multi dintre participantii la Exod fiind muscati de reptile si osanditi in felul acesta la moarte. Dar Moise, la sfatul lui Dumnezeu, pune sa se faca un sarpe de arama si cei care privesc catre acesta scapa cu viata.
Sa spunem   cateva cuvinte despre tablourile blestemate. Cel care a scris articolul, se referea  la faptul ca o pictura, la fel ca limbajul folosit de oameni, poate induce o stare de bine sau de disconfort, acesta din urma prin forta sa sugestiva, putand produce moartea acelor persoane sensibile si sugestionabile care il privesc. Intrebarea care ne-o punem este daca autorul articolului sau cei care scriu astfel de articole spun adevarul sau fabuleaza. In sprijinul lor, autorii aduc si alte exemple de picturi celebre care au produs o serie de decese inexplicabile. Daca totusi lucrurile se intampla, atunci ce explicatie ar exista in masura sa demoleze mitul? Sau poate ca o astfel de explicatie nu exista si va trebui sa luam drept adevarate explicatiile acelea indoielnice, legate de paranormal?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Iulie 2012, 15:55:15
Citesc dintr-o carte a lui Paul Stefanescu legat de Hipnoza:
"Religia, cu ceremonialul ei si perceptele pe care le propaga , nu este altceva decat sugestie. Propaganda si reclama , arta vanzarii, a marketingului fac apel la sugestie. Haina militara, - fie a politiei sau a armatei, nu face altceva decat sa impresioneze , sa sugestioneze cu alte cuvinte. Medicina se bazeaza intr-o mare masura pe autosugestie. Justitia si regimul scolar cu disciplina lui  sunt sugestie..."
In momentul cand ne gasim in fata unui tablou, acesta reuseste in functie de arta de care da dovada artistul pentru a prezenta realitatea, sa ne impresioneze puternic. Sa adaugam la un moment dat faptul ca tabloul acela reprezentand o persoana din casa in care se gaseste, dupa un timp scurt, acea persoana a murit si familia a trait drama acestei pierderi inestimabile. Eu cred ca atat tabloul cat si imprejurarile legate de tablou, sporesc sensibilitatea privitorului, impingand-o undeva catre extreme.In mod cu totul inconstient, tabloul ne transmite modelul dramei traite de familia respectiva. Ori spiritul nostru este astfel plamadit incat foarte multe persoane sunt tentate sa se substituie persoanei din tablou si sa retraiasca acelasi tip de drama, ceea ce chiar se intampla. Nu vreau decat sa reamintesc de cazul acelei persoane care vazand filmul Batman, s-a substituit unuia dintre personajele negative din film si a inceput sa traga cu arma intr-o sala de cinematograf. Vreau sa amintesc ca in anumite spitale de specialitate sunt inchise persoane care se identifica cu o serie de personalitati istorice din trecut. Aflate sub tratament si intr-un spatiu inchis, acestea nu pot face rau nimanui, spre deosebire de faptul ca se gasesc in libertate. Si in cazul unei anumite categorii, modelul mortii sau cel suicidar este folosit in propriul lor beneficiu.
Vorbind despre Mesmer,  Paul Stefanescu, deapana urmatoarea intamplare:
"Mesmer a alunecat spre variante naive.Si-a varat degetele intr-un vas plin cu apa, spre a-i conferi magnetism  si privea satisfacut cum dupa o baie, multi bolnavi plecau  vindecati.Dar unii aveau frica de apa sau, daca vremea era nefavorabila, se putea apela la "copacii magnetizati" de Mesmer, a caror simpla atingere aducea nenumarate vindecari.(...) Precursorul psihoterapiei, utilizase fara sa stie hipnotismul, exploata fara sa constientizeze, sugestibilitatea bolnavilor."
O persoana puternica, cu puteri hipnotice ar fi putut stimula sugestionabilitatea privitorilor, povestind despre moartea copilei lui in timp ce tinerele fete priveau tabloul blestemat al Mariei. Aceasta este o a doua  propunere de a explica situatia. Este foarte usor sa aplici mecanismul de magnetizare a lui Mesmer nu asupra apei sau copacilor cat asupra unui tablou sugerand insa aspectele negative.
Inainte de a incheia acest material, vreau sa reamintesc o intamplare din domeniul paranormalului, lasand  finalul desdchis:
"In 1913, moare o batrana  dintr-un sat  din cantonul Putzig ( Prusia).Sapte decese unul dupa altul, rapesc membri din familia ei si oamenii sunt incredintati  ca defuncta nu si-a gasit linistea si  ca isi trage dupa ea rudele. Simtind ca i-a venit  vremea, unul dintre feciorii batranei  cere sfatul satenilor. I se spune sa deshumeze cadavrul  sa-l decapiteze si sa puna capul intre picioare, ceea ce si face , iar la putin timp dupa aceasta declara ca se simte mult mai bine."
(pg.39, Strigoii)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 Octombrie 2012, 15:53:10
"Blair wich project"(-dupa filmul cu acelasi nume.)
In  cartea lui Gh.F.Ciausanu, -"Superstitiile poporului roman". la pagina 136 a cartii am gasit ceva care m-a pus pe ganduri. Textul respectiv suna asa si va rog sa il cititi cu atentie:
"Unora le este urat sa treaca prin paduri noaptea: namile ca Muma Padurii, Soimanele ( Ielele, Dansele ), Zmeii pot sa iasa in cale si sa casuneze din senin pe tine, pocindu-te.Adesea, auzim cum povestesc batranii cu rostul lor cuminte  si asezat, cum cutare a trecut  in cutare noapte  prin padure cu carul inainte de cantatul cocosilor si cum Muma Padurii ca o "plasta" (claie) i s-a suit tam nisam  in car.Vedea bietul roman  ca i se opintesc boulenii la carul gol , sa le sara ochii nu alta si nu intelegea de ce. "Cand isi arunca ochii la "susletele" din urma, ce-i vazura ochii? Muma padurii i se asezase in car.Se cauta de topor dar de unde putu sa faca ceva cu el? ii  inghetasera, inlemnisera  si maini  si tot. Un cucurigu!-indepartat   victorios sfasie linistea apasatoare a noptii . Muma Padurii , mormai printre dintii inclestati si slomni  cuvintele: "Avusesi  parte baiete"...si  negura chipului ei  matahalos se topi in intunericul nesfarsit si  hain al noptii. Boii rasuflara adanc  si carul merse apoi  ca "sucala".Asa spun batranii despre Muma Padurii."
Povestea aceasta ar ramane o poveste izvorata din superstitiile  poporului roman, daca nu am regasi-o sub o forma moderna, repovestita si la alte popoare, martorii sustinand ca cele ce li s-a intamplat a fost foarte real.Astfel citim in cartea lui J.Allen Hynek, "Experienta O.Z.N."
(pg.134):
"Un remarcabil efect fizic raportat ( de catre martori la intalnirea cu O.Z.N.-urile) consta cu interferenta cu circuitele electrice, facand ca motoarele automobilelor sa-si intrerupa  temporar functionarea aparatele de radio sa amuteasca  sau sa prezinte perturbatii  datorita electricitatii statice,  lumina farurilor"... farurile mele  isi micsorasera  si ele bataia dar nici nu m-am gandit la asta, pana cand motorul  luminile si radioul meu au incetat  sa functioneze. Acest lucru mi s-a intamplat  cand el (O.Z.N.ul )  a parasit masina aceea si a venit pe  sosea...si-a ajuns deasuopra noastra.(...) M-am uitat in sus, si el era deasupra noastra-iar masina era scoasa din  functiune.
Sau un alt raport O.Z.N.: (pg.143 ):
"Janice  a observat obiectul  si Kim a oprit.Ele voiau sa coboare din masina, dar eu nu. Brusc, motorul s-a blocat iar radioul si farurile s-au stins."
Sirul exemplelor ar putea continua. Aparitia obiecrtului zburator luminos de forma unei farfurii  sau de claie intunecoasa, a dus la oprirea boilor si paralizarea taranului in car si respectiv la blocarea masinilor care se aflau in trafic. Intrebarea care mi-o pun, este daca aceste o.z.n.-uri sunt vehicule extraterestre sau reprezinta o altfel de forma de viata care traieste in acelasi univers  cu noi, si despre care se vorbeste foarte mult in basme.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Noiembrie 2012, 09:46:32
Exista posibilitatea ca mitul Zburatorului sa  se nasca in zona rurala tot ca urmare a unor observatii inedite pe care noi le numim astazi, observatii o.z.n. Intr-o carte a lui Calin N. Turcu gasim povestita urmatoarea intamplare:(Calin N.Turcu, O.Z.N. 1517-1994):
"Se afla impreuna  cu familia sa  la masa in gradina, cand atentia le-a fost atrasa de  un obiect rosiatic care a aparut la caderea noptii.Avea marimea aparenta a  unei mingi de fotbal  sau a unui cap de om, si prezenta un fel de opretuberanta ce amintea de un tub de esapament. Se deplasa spre est cam la  20-25 m deasupra solului oproducand  un puternic curent  de aer  care rasucea  varfurile salcamilor si stejarilor si lasand in urma o jerba de scantei  stralucitoare lunga de 8-10m.Acest obiect zburator a aparut timp de  cinci sau sase zile.Intr-o zi paru"sa iasa din albasrtul cerului deasupra unei case  situata la 800m de cea a martorilor si disparu  tot atat de brusc  deasupra unei alte locuinte. Alta data  a ramas imobil  deasupra unei alte locuinte in interiorul careia s-s descoperit mai tarziu  corpul acoperit cu arsuri  al unei femei."
Arsurile mentionate, in cadrul intalnirilor de acest gen, pot merge la un moment dat pana la ceea ce exegeza cunoaste sub denumirea de :Combustie spontana.
Acest fenomen se manifesta prin incendierea unei fiinte umane, cauza fiind in general considerata ca fiind de origine interioara sau endogena.Totusi literatura de specialitate sau paranormalas, face de multe ori referiri la intalnirile oamenilor cu entitati fizice care produc astfel de situatii dezastruase soldate cu mutilari sau moartea prin incendierea partiala sau totala a corpului uman. De altfel intalnirea la nivelul folclorului cu astfel de entitati-ca Ielele sau Dansele care danseaza in cerc in vazduh sau pe pamant-unde lasa niste cercuri specifice in care nu mai creste iarba,-poate duce in repetate randuri la pocirea martorilor intamplatori.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Noiembrie 2012, 14:11:58
Stau si imi pun urmatoarea intrebare: Renato Zamfir isi cladeste teoria sa paleoastronautica, in felul urmator:
"In urma cu 30-35.000 de ani, reprezentanti superevoluati  ai acewste mari familii inteligente, veniti probabil dintr-o zona apropiata a galaxiei noastre,  au aterizat pe Terra  si au modelat nu numai cu profesionalism  si perspicacitate, dar mai ales cu dragoste (?!) si intelegere materialul  humanoid  aflat aici.In urma operatiilor biotehnologice efectuate de acestia,  turmele de neandertalieni au fost transformate in  cateva generatii, in oameni."
Nu imi propun sa contrazic autorul.Imi amintesc doua episoade care se repeta in mod constant in fenomenologia O.Z.N. Fie ca este vorba despre barbati sau despre femei aceste persoane sunt rapite fara voia lor si in mod curios sunt determinate intr-un fel oarecare sa faca sex cu entitatile demonice sau de factura extraterestra. Asupra acestui aspect, nu poate nimeni sa ne contrazica, deoarece literatura de specialitate, vine cu argumente solide in aceasta directie.Avem deci doua aspecte: Rapirea si sexul.
Ori citind mitologia Greaca ramanem surprinsi atunci cand descoperim ca zeii Greciei Antice, se dedau in mod uzual la astfel de practici, rapirea persoanelor barbatesti si femeiesti de pe pamant cu scopul de a intretine relatii sexuale cu acestea este un obicei foarte frecvent pentru epoca respactiva. Diferenta este doar aceea data de numele date personajelor care se gasesc prinse in intamplare.Curiozitatea ma face sa ma intreb daca nu cumva acest gen de relatii nu reprezinta  un obicei repetabil secvential, care se reia in timp si in spatiu capatand alte forme si explicatii.
Un alt exemplu care imi trece in clipa aceasta prin minte, este Diavolul din New Jersey sau din Leed. Un animal monstruos cu aripi, face victime indeosebi in tinutul Jersey in lumea animalelor de aici. Asta imi aminteste de mutilarea vacilor fermierilor americani din vremea noastra, aceasta mutilare fiind pusa pe seama unei fiare neobisnuite numite de localnici Ciupacabras, dar si pe seama existentei activitatii farfuriilor zburatoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Februarie 2013, 14:38:15
Mesterul Manole

Am in fata o carte  a lui Mircea Eliade, - "Mesterul Manole" ( Studii de etnologie  si mitologie-Antologie, ) Editura Eikon, Cluj-Napoca. Mircea Eliade incearca sa ne ofere o explicatie legata de intelegerea  mai limpede a  functiei arhetipale apartinand  creatiei folclorice. (pg.149) Deoarece  vreau ca pornind de la Mesterul Manole al lui Ion Talos si de la Mesterul Manole a lui Eliade , adaugand informatiile pe care le posed, sa rescriu acest capitol, m-am lovit de cuvintele  lui Mircea Eliade care spune:
"Un exemplu ne va ajuta sa intelegem mai bine functia  arhetipala a creatiei folcloristice. Se stie bunaoara ca amintirea unui eveniment istoric  sau a unei figuri autentice,  nu este pastrata de memoria populara  mai mult de 2-300 de ani.De ce? Pentru ca memoria populara retine anevoie  faptele individuale  si figurile autentice. Ea functioneaza cu alte structuri. In loc de evenimente,- categorii,- in loc de personaje istorice,- arhetipuri." In randurile urmatoare, autorul dezvolta ceea ce spune aici.
Imi pare extrem de rau, dar nu sunt de acord cu ce spune Mircea Eliade. Haideti sa intelegem impreuna ceea ce  se intampla in ceea ce consideram ca reprezinta realitatea populara. Intr-un anumit spatiu cultural, se produce un eveniment istoric local  in care sunt implicate si personalitatile istorice respective. Mircea Eliade, numeste asta, "amintirea unui eveniment istoric, sau a unei figuri autentice."
In primul rand, toate personajele sau figurile sunt autentice.
In al doilea rand, evenimentul istoric, nu poate fi separat de personajele care sunt implicate in el, decat daca evenimentul este de o cu totul alta natura.Ori si atunci, cand vorbim despre el, factorul om este implicat mai mult sau mai putin, ca participant in cadrul desfasurarii acestuia. (Chiar daca participarea se refera doar la observarea fenomenului.) Considerand ca personajele istorice se suprapun peste evenimentul istoric, impartirea lor in "categorii" si respectiv in "arhetipuri" este falsa. Aceasta impartire  nu corespunde adevarului si dintr-un alt motiv.Eu consider ca "arhetipul" este de fapt chiar evenimentul istoric care s-a produs si la care participa niste personaje istorice reale.Memoria colectiva nu presupune ceea ce se pastreaza in memoria individuala timp de doua sau trei sute de ani, dupa care se pierde.Creatorul de folclor, transmite informatiile legate de eveniment, imediat ce are aceasta posibilitate. El creaza ceea ce noi numim "motivul popular", care nu este altceva decat transmiterea prin simboluri, codificata sau alterata, a arhetipului. Personajele devin fictionale, dar ele sunt motive populare ale unor personaje istorice. Evenimentele istorice se transforma si ele din arhetip, dintr-o realitate istorica, in evenimente virtuale, sau motive populare. Memoria colectiva, este de fapt ceea ce reda creatorul de folclor din punct de vedere informal sub forma de povestire, mai apropiat sau mai indepartat de realitatea evenimentelor pe care le-a trait sau le-a cunoscut prin alte imprejurari. Aceasta imi aminteste de dialogul interesant purtat de Ulise la craiul Alcinou cu cantaretul Demodoc.Deci creatorul nu construieste arhetipuri, ci povesteste inflorind, arhetipurile pe care deja le cunoaste. In Vechiul Testament, exista doua momente diferite care vorbesc de fapt despre acelasi lucru. Este vorba de Exodul, unde Moise impreuna cu copiii lui Israel iese din Egipt si ajunge la Muntele lui Dumnezeu, Horeb. Daca vom considera aceasta intamplare ca fiind istorica( desi aceasta istoricitate este discutabila), atunci ea are valoare de arhetip. Anterior acestui eveniment, se povesteste ca Moise cu oile sale, ajunge la acelasi munte Horeb si il vede acolo pe Dumnezeu intr-un rug arzand fara sa fie mistuit. Aici avem de-a face cu un motiv popular, care descrie de fapt  in mod simbolic  Exodul, despre care am vorbit mai inainte. Ca personaj istoric, Ulise din Odiseea si Iliada, nu este un personaj istoric, dar pleaca de la un personaj istoric. Agamemnon, Menelaos,  Clitemnestra , Hypolita, nu sunt personaje istorice, ci mitologice, fictionale, dar avand ca punct de plecare o anumita realitate istorica, anumite personaje istorice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Februarie 2013, 20:05:41
Mircea Eliade,  deschide  capitolul 4 al  materialului sau despre Mesterul Manole, spunand:
"(pg.159):
"Elementele fundamentale ale baladei Mesterului Manole, se regasesc si in alte arii folclorice."
Dupa aceea autorul aminteste de o legenda  estoniana, de una ucraineana, alta scotiana, s.a.m.d.Interesant este ca titlul studiului domniei sale, este legat de balada "Mesterului Manole". In mod normal, m-as fi asteptat ca toate materialele documentare informale sa se fi concentrat pe aceasta balada, pe variantele baladesti romanesti ale "Mesterului Manole", pe obiceiurile de constructie legate de traditia romaneasca in domeniu. Rasfoind in paralel cartea d-nei Diana Cristev "Idei si rituri funerare in lumea greco-romana" Ed.Jurnalul literar, 2002, am observat o curiozitate: Exista mai multe modalitati de inhumare arhaice, mormintele celor defuncti ocupand locuri privilegiate in cadrul casei sau in afara acesteia, inauntrul dar mai ales in afara cetatii ori in zidurile de protectie ale acesteia, motivul imolarii fiind legat mai repede de ritualul de inmormantare, decat de acela de zidire. Redescoperirea acestor morminte in diferite locatii construite de mana omeneasca va duce insa la ideea ca defunctul si constructia sunt legate intre ele prin acelasi destin, cel care a murit, -si care acum traieste  in lumea cealalta o viata vesnica,-transfera aceasta vesnicie zidurilor cladirii in care se afla.Zamolxis spunea ca oamenii  practic nu mor, ci numai se muta intr-un alt loc, unde au parte de de toate beneficiile.De aici s-a nascut si ideea ca aceia care au fost ingropati intr-un edificiu, nu erau morti ci oameni vii.Aceasta desigur nu exclude si asemenea practici pagane. Construirea Manastirii Curtea de Arges de care se leaga ideea imolarii unei femei, este mult prea tarzie, daca tinem cont de anii cand s-a inceput si terminat constructia, ceea ce in mod logic, ar  anula motivul respectiv ca practica dupa adoptarea religiei crestine.O alta idee care s-ar desprinde de aici, este ca creatorul baladei a folosit in cadrul acesteia motive arhaice, cu mult anterioare constructiei manastirii, dar care au fost la un moment dat realitati sau arhetipuri, tot in acest spatiu cultural romanesc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Februarie 2013, 09:55:23
In capitolul urmator, (5), Mircea Eliade se refera la" moartea celui dintai."Titlul in sine, devine o ciudatenie, din moment ce balada romaneasca vorbeste de imolarea femeii pentru ca zidurile manastirii sa nu se mai surpe. Forma masculina a titlului sugereaza ca defunctul este de parte barbateasca, ceea ce rastoarna la un moment dat toata interpretarea mitului. Ori Mircea Eliade, continua sa dea exemple din cultura universala, acestea nefiind edificatoare pentru intelegerea baladei propriu zise.Hai sa facem o scurta trecere in revista:
-Primul exemplu la Mircea Eliade, se refera la Mesterul Manole si la zidirea propriei sotii
-Al doilea exemplu, Mesterul din Winneburg isi cladeste propria fiica
-Urmatorul exemplu se refera in mod curios tot la o legenda straina care vorbeste de pedepsirea mesterului. ( legenda cavalerului Uchtenhagen) (?)
-O legenda din Madrid ( ? ) are ca motiv iarasi pedepsirea mesterului constructor ( desi aici cred ca este vorba de un material mult mai vechi care povesteste de robia babiloniana  si de pedepsirea regelui din Ierusalim.)
Cu tot respectul pentru autor, cred ca este vorba de o confuzie, pornind de la similiritatea zidirii femeii ( care reprezinta totusi un motiv ) si pedepsirea mesterului ( care este cu totul altceva.)
Mai exista totusi varianta posibila, ca fara sa vrea Mircea Eliade, -chiar daca nu ofera in mod convingator aceasta ipoteza, - sa fi descoperit faptul ca moartea Mesterului si a sotiei lui sa fie legate intre ele.
Iarasi, in capitolul 6, "Cel dintai pe care il aduce soarta trebuie sa moara" Mirceas Eliade, impinge jertfa zidirii catre o generalitate: (pg. 164 )" Caci in cazul Mesterului Manole, sotia nu este osandita sa fie jertfita. Oricine s-ar fi apropiat in acea dimineata de zidarie, trebuia sa fie sacrificat."
Afirmatia argumentata tot pe  exemplele straine  in care fiecare spatiu cultural oriental si occidental, povesteste despre sacrificiul unei persoane, aceasta variind ca sex, varsta, credinta, etc, este gresita. Mircea Eliade, demonstreaza eruditia sa, vastele informatii pe care le poseda, incearca sa explice printr-o  metoda de mitologie comparata situatia baladei noastre, calcand cu seninatate in capcana propriei sale eruditii, asa cum vom explica mai departe.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Februarie 2013, 10:24:14
Ca sa interpretezi  o balada, -fara a nega unele influente vecine- eu cred ca totusi trebuie sa te referi la materialul autohton. Daca nu stapanesti bine acest material, daca nu explici convingator toate nuantele care se desprind din informatia folclorica locala, folosirea surselor straine, reprezinta un risc, deoarece ele trebuiesc puse in relatie cu specificul national al fiecarei productii. Daca nu respectam acest lucru, ajungem sa emitem judecati gresite, indreptand interpretarea folclorica catre directii aiurea.Exista in variantele locale ale Mesterului Manole,"motivul rasului". Se intampla in felul urmator: Vine femeia la zidire si mesterii se bucura. Bucuria se manifesta  la un moment dat prin ras. In situatia cand asociem zidirea de vie a femeii cu rasul calfelor si zidarilor, putem spune ca macar unii dintre ei  sunt intr-o ureche.Ne gasim in fata unei situatii anormale, daca nu cumva, exista o motivatie mult mai profunda, care depaseste intelegerea noastra.Iata cum apare aceasta secventa ( motiv ) in cartea d-lui Ion Talos: (pg.236 ) :
"in altele  ei se comporta ca si cum le-ar fi reusit un complot:(Totala gresita interpretarea ):
"Mesterii zambesc,
In soapta vorbesc"
sau:
"Caplea cand sosea.
Zidari de-o vedea
Sa raza-ncepea
Bine le parea"
Ori:
"Mesterii radeau
Si cu ea glumeau"
Si:
"Mesterii cei mari
Calfe si zidari
Mult inveselea
Daca o videa"
La aceasta veselie generala, stranie la un moment dat participa chiar si cea care va fi imolata fara ca sa isi dea seama de tragedia care este pe cale sa se infaptuiasca: (pg238):
"Da ea, vai de ea,
Nici ca mi-si stia
Ca moartea-o pandea
Ci se veselea
Si mereu vorbea
..........................
Ei ca mi-si zidea
Da,Caplea radea
Gluma ca-i parea'.
Este interesant ca la un moment dat, victima realizeaza partial tragedia la care va participa, reprosand cu dulceata zidarilor:
" De va e de gluma,
Gluma nu e buna..."
Iar in alte cazuri, reprosurile se indreapta catre sotul ei, Mesterul Manole:
"Manole, Manole
Dragul meu Manole
Inceteaz-o data
Prea e gluma proasta..."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Februarie 2013, 10:56:01
Raspunsul la acest "motiv al rasului" il gasim in "Mitologia Romana" la Romulus Vulcanescu"(ed.Academiei R.S.R. 1987), pg. 178:
"In legatura cu nasterea si moartea, Herodot mentioneaza: " La "trausi"  gasim aceleasi datini ca si la restul tracilor in afara celor legate de nastere si moarte. Rudele stau in jurul noului nascut si plang nenorocirile pe care trebuie sa le indure acesta  o data ce a venit pe lume.Sunt pomenite atunci toate suferintele omenesti. Cand moare cineva, "trausii" il ingroapa glumind si bucurandu-se.Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapa omul  si arata cat este de fericit in toate privintele."
A doua explicatie, o gasim in" Paradoxograful  lui Rohde"care relateaza acelasi obicei la "Crobizi", un trib tracic poligam din tinuturile muntoase  dintre raurile Axios  si Strymon:
"Cand unul dintre membrii tribului murea, se isca intre femeile mortului mari neintelegeri  iar prietenii isi dadeau toata osteneala  si aratau o nespusa ravna  sa afle pe care dintre neveste defunctul a iubit-o mai mult .Femeia socotita vrednica sa primeasca cinstirea, era laudata de barbati si de femei, apoi era injunghiata de ruda ei cea mai apropiata.Dupa aceea trupul ei era inmormantat impreuna cu cel al barbatului ei."
Pomponius Mela, spune acelasi lucru:
"femeile (...) doresc din cale afara sa fie omorate deasupra cadavrelor barbatilor morti  si sa fie ingroparte impreuna.Deoarece un barbat avea mai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dadeau o mare lupta in fata acelor care trebuiau sa hotarasca aceasta.Se acorda aceleia care avea moravurikle si conduita cea mai buna, iar cea care invingea in aceasta intrecere era in culmea bucuriei. Celelalte jeleau cu glas tare si isi aratau deznadejdea."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Februarie 2013, 11:07:07
Urmatoarele informatii le-am luat de pe wikipedia, de aceea vor apare fragmentat:
Despre Trausi:
"Traușii erau un trib tracic care locuia în zona Munților Rodopi. Primul care i-a menționat a fost Herodot. Se crede că ei au coborât din Munții Carpați și că se înrudeau cu agatârșii."
Atentionez cititorul asupra unui lucru care ma surprinde si pe mine. Despre agatarsi si tezaurul descoperit de Pavel Varga , am vorbit in niste articole anterioare. S-ar putea ca informatiile sa ne duca catre construirea acelui mormant regal despre care am vorbit mai inainte si care apartinea unui rege local, cu mult anterior regelui Decebal.
Ceea ce vroiam sa fac acum a fost sa stabilesc perioada cand au trait crobizii si trausii, pornind fie de la datarile stabilite de istorici, fie de la timpul in care au trait cei care au vorbit despre aceste triburi trace.
In ce priveste Crobizii iata ce aflam:
"Crobizii sunt un trib dacic sau getic, de neam tracic, care locuia fie la sud de Dunăre (conform lui Hecateu), fie în Dobrogea (Sciția Minor) între Tomis și Callatis (conform lui Strabon) fie lângă Dionysopolis (conform lui Pseudo-Scymnus). Această localizarea îi face pe învățații moderni să-i considere geți, locuitorii principali ai ținutului dintre munții Carpați și Haemus. V. Besevliev, renumit lingvist bulgar, considera că toponimele terminate în dina (Adina, Amlaidina - astăzi probabil localitatea 23 August din Constanța și Mangalia - și Asbolodina - menționată în teritoriul callatian) pot fi atribuite crobizilor, ceea ce, după cum se vede, ar coincide cu localizarea acestora de către Strabon.
Despre istoria acestora nu știm decât că au avut un conducător, Isanthes renumit pentru frumusețea, puterea și bogăția lui (mărturia se găsește la istoricul Phylarchos și la Athenalos). Lexicograful bizantin Suidas le atribuia credința în nemurirea sufletului, larg răspândita la neamurile getice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Februarie 2013, 21:41:03
Infernul, Lumea infernala, creaturi infernale.

Observ un fenomen foarte interesant. Desi exegeza dispune de un material foarte vast in diferite domenii ale folclorului, dar si in domeniul istoriei teoretice, multe intamplari reale sau arhetipale povestite sunt interpretate cu totul straniu, oferind cele mai neasteptate si neverosimile solutii. Situatia aceasta derutanta la un moment dat, se intampla din cauza furtului de mitologie in care folclorul nostru este victima. Acest adevar, este stiut de la  Densusianu, dar el trebuie reactualizat  la fiecare generatie, pentru  ca mitologia , folclorul nostru sa nu se piarda in lungul timpului in uitare. Asa cum ii spunea preotul Sonkis lui Solon, "Voi grecii sunteti niste copii", asa ar trebui sa vina un invatat catre noi si sa ne spuna: "Voi romanilor, sunteti niste copii,. Nu numai ca nu va cunoasteti mitologia, dar i-ati lasat cu generozitate pe altii sa se infrupte din ea".
Incepusem sa caut niste materiale pentru a schita acest capitol pe care l-am enuntat mai sus, iar intamplarea (valabila poate pentru ceilalti dar totusi neintamplatoare pentru mine,) m-a dus catre raurile infernale. Cautam amanunte despre Piriflegeton-ul antic, si am gasit pe pagina deschisa de Google, un articol interesant, scris de doamna Stefania Voicu,  referitor la "Drumul lui Odiseu intre realitate si fictiune."
Stim cu totii ca in  Odiseea, unde se povesteste intoarcerea acasa a lui Ulise, la un moment dat acesta ajunge  in insula Aia, unde "sedea frumoasa Circe, o zeita / Si-amarnica o sora / De-un sange cu salbaticul Aietes./
Cei mai multi cercetatori, au considerat ca  in Monte Circeo,  s-ar fi aflat antica resedinta a Circei. Etimologia a servit drept argument pentru adeptii acestei ipoteze,  dar si faptul ca este o locatie intalnita si in legenda Argonautilor identificata de asemenea  la Monte Circeo, intre Roma si Napoli."
Ceea ce m-a amuzat-fara vreo rautate-a fost insa afirmatia imediat urmatoare  a autoarei care demonstreaza cat de superficiala poate fi exegeza in clipa in care emite ipoteze hazardate, chiar daca pentru a-si sustine fanteziile, cei care fac afirmatii se aduna in grupuri mai mari. (Cu acest prilej, pot sa spun ca nu  numarul mare este acela care hotaraste adevarul unei ipoteze. Ipoteza este important sa coincida cu adevarul nu cu fantezia autorilor ei. ) Si iata ce spune doamna Stefania Voicu:
"Insa Homer vorbeste despre  "un ostrov" incins de o mare nemarginita, iar Monte Circeo,  NU INDEPLINESTE ACEASTA CONDITIE."
Sa va dau al doilea exemplu: Tim Severin, a refacut expeditia Iason, mergand pe malul sudic al Marii Negre, catre Georgia. Si asta pentru ca el a considerat ca aici se afla tara lui Aiete si a zeitei Circe.
Densusianu, despre care am amintit mai inainte, argumenta ca tara lui Aiete, Aia se gaseste la intorsura Buzaului, suprapunandu-se pe localitatea actuala Colti. Colchida ar insemna potrivit opiniei sale, "Tinutul Coltilor"
Ne gasim in fata unor intrebari si interpretari diferite. Unde se gaseste totusi adevarul? Haideti sa il descoperim impreuna.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2013, 13:31:37
Faptul ca la Homer intalnim termenul  ostrov, sinonim cu insula,  va determina unii cercetatori sa  sugereze existenta insulei zeitei Circe, undeva , in insula Ustica, la nord de Sicilia. Nu este de mirare ca pornind de la modul de interpretare a informatiei mitologice, insula lui Circe sa ajunga in Suedia, si de aici dincolo de Atlantic, undeva prin  America de Nord sau de Sud, cum s-a intamplat si in ce priveste localizarea absurda a Atlantidei si civilizatiei Atlante.
Evriloh si ceilalti 22 de insi care l-au urmat pe acesta, au gasit pe o vale din padure, palatul Circei.Iata cum suna versurile din Odiseea: (pg.238):
"Gasira  intr-o vale din padure
Palatul Circei ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o-naltime-a vaii
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici
Dar imblanziti de farmecele zanei."
In "Tinerete si fara batranete si viata fara de moarte" a lui Petre Ispirescu, pentru a ajunge la destinatie, eroul si calul sau trebuie sa strabata un spatiu in care se gaseste o lume infernala alcatuita din tot felul de lighioane salbatice. Similitudinea imaginii din Odiseea si cea din "Tinerete fara batranete..." m-au determinat sa consider ca basmul romanesc este un apocrif al Odiseei lui Homer. Aceasta ar fi presupus ca basmul este o creatie realizata sub influenta culturala greaca, daca nu cumva, si grecii cat si noi romanii, vorbim despre acelasi lucru. Faptul ca la nastere, pruncul plange in pantecul mamei sale si refuza sa se nasca, ma duce cu gandul la triburile de Trausi si Cobrizi si obiceiurile lor legate de nastere si de moarte. Copilul, ( de fapt membrii tribului, barbati si femei sunt cei care plang la nastere gandindu-se la greutatile si umilintele pe care acest copil trebuie sa le intampine in viata ) a preluat gesturile celui din jurul sau, plansul, devenind la un moment dat o forma de santaj emotional, prin care acesta solicita celor din jur, conditii mai bune de trai. Existenta acestui  plans, ofera un grad mai mare de autenticitate nationala  basmului care devine in felul acesta romanesc. Desigur, pot exista adevaruri diferite in spatii culturale diferite. Noi sa ne fi dezvoltat un basm pe coordonatele noastre locale, iar grecii sa fi facut acelasi lucru dezvoltand motivul popular al zeitei Circe in spatiul lor cultural. Totusi in Odiseea lui Homer se intampla ceva incredibil. Ulise este acela care paraseste un anumit spatiu cultural care ii apartine si se misca in mai multe directii: Spre Troia unde participa la razboiul impotriva Troienilor, iar apoi in drumul spre casa, el intra in contact cu alte civilizatii. Daca luam in consideratie, numai dezvoltarea calatoriilor spre vest prin Marea Mediterana, acest lucru poate justifica la un moment dat existenta tarii lui Aiete in Italia. Dar cercetarea ar trebui sa explice si de ce Grecii au deschis colonii pe malul de Vest al Marii Negre,- la Istria, Tomis si Calatis. Exegeza ar trebui sa explice din ce cauza s-au gasit urme specifice la exploatarea miniera din  Rosia Montana si probabil  ca astfel de urme se mai gasesc la Baia de Arama, la Muntele Gaina si in alte parti.
O alta idee care imi trece prin minte, este legata de o intrebare: Cine este zeita care stapaneste animalele? Exista doua categorii de zeite, care fac acest lucru. Zeita Aphrodita si Persephona. Prima, este zeita dragostei si a impulsului sexual care se extinde si asupra lumii animale, cea de-a doua este zeita mortii, sotia lui Hades,inconjurata de sufletele mortilor care iau infatisari animaliere, daca nu cumva aceste animale sunt forme prelucrate-lei de piatra, sau de metale pretioase, lupi de piatra sau altceva, etc.In felul acesta zeita Circe, devine la un moment dat sinonima cu Persefona. Odiseea nu face decat sa o numeasca altfel, desi se vorbeste de acelasi lucru. Daca este sa limitam si mai mult observatiile si interpretarile noastre, mai exista o zeita frigiana cu leul - Cybele , care in baladele noastre locale, se transforma in barbat, capatand numele de Iovan Iorgovan, iar la greci numele lui va deveni Heracles.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2013, 14:07:30
Unul dintre fluviile infernale, se numeste "Acheron". In ce priveste localizarea raului, aceasta se face asa cum suntem obisnuiti, potrivit fanteziei autorilor care l-au descris, sau ii interpreteaza datele. Dezavantajul dictionarelor pe care le consultam, este ca ele nu fac decat sa repete ceea ce se spune si in alte dictionare mai rau sau mai bine incropite. Sunt anumite detalii care par nesemnificative, dar care pot oferi la un moment dat niste explicatii uluitoare. Acheron, a avut un fiu Ascalaphos,  cu nimfa Orphne sau Gorgyra  al caror nume inseamna "intuneric." Nimfa, inseamna zeita, femeie si reprezinta denumirea unuei ape, a unui rau. Dar aceasta grupare Orph...mi se pare extraordinar de cunoscuta si ma duce cu gandul la Orfeu (Orpheus ) Dictionarul spune ca era fiul unui rege trac-Oiagrus si  al muzei Calliope.Exegeza,  deriva numele lui Orfeu de la radacina Orph, care inseamna "bezna", considerand ca Orfeu a fost  la origine o zeitate a intunericului, a beznei. Fie bezna primordiala din care au aparut toate lucrurile si fiintele, fie bezna noptii, fie bezna lumii infernale, respectiv a mortii. Numele de Negru, bezna, intuneric, doliu, cernit, apare legat de legenda Mesterului Manole, in care avem de-a face cu un Negru Voda, cu semnificatiile de "Domnul, cel Negru", "Voevodul cel Negru" ca o forma de inlocuire al numelui lui Hades si respectiv al lui Orfeu, fie este vorba despre o "apa neagra", ca in Cerna=Neagra Voda sau vada=Apa ( Cerna voda) sau  o varianta simpla, Cerna. Mai gasim si numele de Crisul Negru, cat si Marea Neagra.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2013, 18:19:48
Am spus ca una dintre zeitele mentionate cea care este pazita de lei este Cybele. Iata ce ne ofera wikipedia desopre aceasta zeita:
"Cybele (în greacă Κυβέλη - Kybele, în latină Cibelis, iar în română Cibela sau Cibele), era o zeitate de origine frigiană[1], considerată drept Magna Mater ("Marea Mamă a Zeilor"), zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor.
A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, Cybele era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți coribanți, care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis.
Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman.
Era adesea confundată cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus, din mitologia greacă."
In limba locuitorilor aflati la nord de Dunare, numele zeitei se pronunta Gebeleizis.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2013, 20:29:11
Era o zeita de origine frigiana. Era divinizata in spatiile montane, ca zeita a naturii, si protectoare a animalelor. Purta pe cap o coroana care semana cu zidurile unei cetati si era insotita de unul sau doi lei.Daca numele de Cybele nu ne spune prea mult, ea era cunoscuta in spatiile nord Dunarene sub denumirea de Gybeleizis, fiind de fapt vorba despre aceeasi divinitate.Zeita cu leul, a capatat un statut masculin transformandu-se mai tarziu in zeul Heracles, cel care in peregrinarile sale va purta de data aceasta blana de leu pe trup.Nu intamplator el  va trai cu Echidna dand nastere celor trei neamuri importante care vor imparti frateste acelasi spatiu cultural sau spatii culturale invecinate. La fel ca si Orfeu, ca Dyonisos agatarsul, Heracles, va fi imprumutat de catre Greci si folosit sa le rezolve diferitele lor munci mitologice. In afara de zeita Cybele sau Gebeleizis cea cu leul, mai exista si zeita infernului, Persefona. Deoarece infernul era reprezentat mitologic ca un loc stapanit de serpi, uneori Persefona este muscata de un sarpe, sau este reprezentata printr-o persoana feminina cu trupul de sarpe ( imagine a apei sau raului ), ori avand serpi impletiti in suvitele de par sau inlocuind pur si simplu podoaba capilara. Echidna, cred ca este imaginea autohtona, grecizata a zeitei mortii. Dar tot aici, vom descoperi mai tarziu un strat foarte interesant, reprezentat de catre o zeita tot infernala,-Hekate - insotita de un caine infernal -Cerber sau kerberos.In foarte multe povesti, cand Fat-Frumos ajunge la o sfanta, aceasta il opreste spunand ca este pazita de un caine cu dintii de otel. Si aici vorbim despre zeita Hekate.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Februarie 2013, 18:03:15
Orfeu, acest  cantaret care are lagatura cu intunericul si cu moartea, din moment ce poseda puterea de a cobora in imperiul subteran al lui Hades, pentru a duce sau pentru a salva ( sau macar pentru a incerca acest lucru) sufletul Euridicei, este un personaj foarte interesant. Pana si mitologia greaca recunoaste obarsia traca a acestuia: "Poet hieratic  prehomeric  din mitologia greaca, fiul muzei Calliope si al regelui trac Oiagros.(...) Izbutea sa miste pietrele  si sa imblanzeasca fiarele ( nu cumva legat de fiarele imblanzite, el se identifica cu zeita Circe, sau cu Cybele, careia locuitorii nord Dunareni ii ziceau Gebeleizis?Ori numele rostit pe plaiurile geto-dacice, prin pronuntia sa mai guturala, mai aspra, sugereaza la un moment dat aspectul masculin al zeitei, fara ca acest lucru sa fie neaparat adevarat? Pentru ca de fiecare data cand auzim Gebeleizis, nu ne gandim la o zeita ci la un zeu, fara ca sursele informale mitologice sa faca deosebirea in mod cert. Dincolo de pietre si fiare, Orfeu, participa la expeditia lui Iason, salvand nava Argo si echipajul de la inec, imblanzind cu cantecul sau valurile. Intrebarea care iarasi imi vine in minte, este: Cu cantecul, sau cu rugaciunile sale? Fiindca Biblia spre exemplu este o carte alcatuita numai din cantari. Daca este vorba de rugaciuni cantate, Orfeu se dovedeste a fi un mare preot. Dar ce ape reuseste sa domoleasca Orfeu cu rugaciunile sale? In balada lui Iovan Iorgovan, eroul acestei balade, se adreseaza apelor Cernei, cerandu-i sa-si inceteze urletul, pentru ca ii va plati vama un fus de argint si apoi o stiuca cu solzii de aur, apropiindu-ne prin rugaciunea sa de Orfeu, pe care Iorgovan il substituie, dar si Charon, cel care primeste bani sa treaca sufletele mortilor in partea cealalta a raului Cerna.Ori diferite surse, vin si confirma faptul ca intr-un anumit loc, Cerna isi domoleste din anumite pricini cursul si nu mai scoate acel zgomot vijelios de dinainte.Daca prin aceste ape domoale ale Cernei, Charon  va trece pe malul celalalt sufletele defunctilor, putem vorbi de cel putin doua consecinte, desigur discutabile, pana in momentul confirmarii lor arheologice:
-Pe malul stang al Cernei, corespunzator apelor linistite, trebuie sa se gaseasca Hadesul., adica o necropola in care cei din vechime isi ingropau defunctii.
-In apele linistite ale Cernei, trebuie sa se gaseasca banii lui Charon.
Undeva mai sus, trebuie sa fie acea stanca care desface apele Styxului in doua. Ori legenda spune ca Iorgovan, blestemat de sora sa, s-a prefacut in stanca la mijlocul apei.Ori stanca aceea care este imaginea mitica a lui Iorgova, poate sa fie in acelasi timp si imaginea mitica a lui Charon care a incremenit in mijlocul apei, pe cand trecea sufletele mortilor in partea cealalta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Februarie 2013, 20:51:05
In prefata la cartea lui Apollonios din Rhodos - "Argonauticele:", pg.8 citim:
" Acelasi istoric ( Herodot ) deriva  numele Mezilor de la Medos, fiul lui Iason si al Medeii."
Intr-adevar, marele rege al regilor, Darius isi va indrepta armatele catre tinuturile scitilor nord Dunareni si pus sa se bata cu Agatarsii, sovaie, cunoscandu-le curajul, dar necunoscand locurile. In acelasi timp, in tara noastra exista o localitate care se numeste Mehadia, care aminteste prin fonetismul  ei de numele Medeea. Aceasta miscare a lui Darius se produce in jurul anilor 500 i.H. Ea nu este intamplatoare, tinand seama de aurul care incepuse sa se scoata din pamant de la Muntele Rosu ( sau Rosia Montana ) si de minele de fier aflate in zonele de Apus ale  tinuturilor  nord Danubiene. Voi vorbi mai departe de tinutul Aia si intamplarile prin care va trece Iason si tovarasii sai.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Martie 2013, 09:28:34
Denumirea spatiilor care au starnit interesul strainilor  s-a facut in functie de diversele interese prezentate de catre acestea. Legat de Muncile lui Heracles, acesta ajunsese in indepartata Hylaia, sau Impadurita. Si la ora actuala exista denumirea Transilvania care inseamna "Dincolo de padure" Densusianu, deriva etimologic numele de Colchida de la romanescul "Colti"-forma populara de a vorbi despre o zona montana. Desigur, "coltii" reprezentau la un moment dat fie dintii incovoiati de sarpe a unei fiinte mitologice teriomorfe, atat de uriase incat urmele acesteia se puteau vedea cu ochiul liber in delungul unor munti, sau vai, si cu care s-a batut un erou mitologic, cine altul decat Heracles-asa cum l-au numit grecii pe limba lor, sau Iovan Iorgovan, cum l-au numit geto-dacii si triburile invecinate care au venit in contact cu cultura noastra folclorica. Cu toate ca sunt adeptul lui Densusianu si respect foarte mult interpretarile sugerate de catre acesta, personalitatea lui nu este un obstacol.Acest aspect trebuie sa fie valabil pentru fiecare dintre noi. Personalitatea acelor exegeti pe care deseori ii citam cu dragoste si respect,  nu trebuie sa devina un capat de drum al cercetarii noastre. Intotdeauna exista posibilitatea sa descoperim noi drumuri, noi poteci, care duc catre solutii neasteptate. Respectandu-i pe cei dinaintea noastra, nu trebuie sa ne indoim de propria noastra inteligenta si sa cautam noi posibilitati de explorare culturala, cu riscul de a gresi sau de a descoperi cate-o fundatura.Confruntarea cu necunoscutul este sa ai curajul de a merge mai departe, chiar si atunci cand altii zambesc pe sub mustati si iti proclama caderea. Deci, Densusianu, pornind de la interpretarea numelui Colchida sau Colhida, o asociaza etimologic  romanescului Colti, ca o preluare fonetica din romaneste in limba greaca. In felul acesta, prin fonetism ajungem la o localizare geografica, undeva la curbura Muntilor Carpati, sau Intorsura Buzaului. Imi pun insa intrebarea daca nu cumva noi interpretam  gresit etimologic numele de Colchida. Si asta din doua motive.Unul care apare in Atlantida lui Platon, altul care apare in  "Argonauticele" lui Apollonios di Rhodos.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Martie 2013, 10:05:18
In "Atlantida " lui Platon, intalnim cuvantul "Oricalc" sau "Orhicalc". Definitia dupa Dictionar este usor nesigura si sugereaza un aliaj al cuprului cu zincul, asemanator alamei, uneori avand  si proprietati misterioase.Etimologic, cuvantul oricalc este alcatuit din doi termeni - oros=munte si chalkos=cupru, arama sau bronz insemnand "cupru de munte" sau "metal de munte". Romanii, au transliterat "orichalcum",ceea ce inseamna literal "Cupru de aur".
O alta definitie, vine si afirma ca acest oricalc este un metal  pretios, sau aliaj de cupru si zinc ori cupru si staniu,  intrebuintat de greci si romani la confectionarea  de bijuterii si statui.
Eu cred ca acelasi cuvant chalc sau calc se regaseste atat in Atlantida lui Platon ( asa cum de altfel am aratat) dar si in cuvantul "Colchida",singura diferenta intre ele fiind doar locul unde este asezat: la sfarsitul sau la inceputul cuvantului.Pentru identificarea tarii Colchidienilor, sta la indemana propunerea pe care regele Colchidienilor ( Cei care locuiesc unde este arama ) o face lui Iason:
"Trimit pe pajistea lui Ares  la pasunat doi tauri mari
Ce au picioare de arama si varsa  foc pe guri cand sufla."
Cei doi tauri mari, sunt de fapt doi munti "ce au picioare de arama"-care sunt de arama. Ca sa ajungi  sa exploatezi minele de arama, va trebui sa te bati pe campul lui Ares (sa te razboiesti) cu tribul sarpelui, cei care au ca totem balaurul, cei care s-au nascut din coltii lui napraznici.
Daca este sa respectam cele scrise de noi insine, nu ar fi de mirare ca insusi Vlad Dracul, sa fie scoborator prin vreme din stirpea Medeei si a regelui colchidian, Aietes.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Martie 2013, 17:02:25
Am sentimentul ca fiecare legenda, basm , balada, transmite incifrat anumite mesaje pe care le asimilam la modul profan, fara sa ne dam seama totusi despre ce anume este vorba. Intr-o legenda a Muntelui Valcan, am intalnit ceva curios, legenda neavand finalitate la o simpla citire profana.
Un oarecare Valcan, numit si Bala, Balaia, Baleia (existand si o apa cu un nume similar: Baleia), a vrut sa ii ciopleasca Valvei Muntilor, ( dar de ce trebuia sa ii ciopleasca,  si cine era Valva Muntilor?!) un trup din piatra, apoi din argint si in cele din urma de aur.Ce ii cere zana mesterului?
" Dupa ce face trupul acela ( de aur ) sa vina la o stana veche si parasita, numita Zanoaga. Cauta in preajma ei si vei gasi un corn urias pastrat acolo din cine stie ce vremuri, sufla din corn de trei ori, la primele raze de soare si asteapta caci voi veni. Locului in care a ramas acest corn, oamenii au inceput sa ii spuna: "Cornul Zanoagei".
Repet, este o legenda fara finalitate, deoarece nu ni se mai spune ce s-a intamplat mai departe. Totusi, din simpla citire descoperim  ca acest "corn al Zanoagei" are o anumita semnificatie din moment ce reprezinta un loc de intalnire,( pentru cine? si pentru ce?).Parerea mea ca nespecialist, este ca insasi "coltul Zanoagei " o reprezinta pe zeita muntilor, pe care o identific cu Cybele / Gebeleizis. Dimineata, stanca iluminata de soare, pare facuta din aur. Aceasta ar fi prima explicatie plauzibila, rationala, in spiritul vechilor greci. Am putea adauga aici o a doua ipoteza ( fantezista de lucru ). Mesterul trebuie sa mearga cu statuia pretioasa de metal, sa o duca la "Coltul Zanoagei". Aceasta ar presupune ca stanca este un loc natural de cult, existand o ascunzatoare sau templu, unde se gaseste o statuie de aur reprezentand-o pe zeita. Locul unde se afla acest artefact se leaga de  "cornul Zanoagei" sau de umbra aruncata de acest corn in lumina dintai a zorilor, umbra care indica asemenea unui deget ascunzatoarea. Care este adevarul? Nu putem decat presupune, iar lucrul acesta ne arunca in labirintul fanteziei in care adevarurile stau foarte bine pazite de imaginarul omenesc.
Am gasit ceva mai tarziu o insemnare legata  de comorile din  Napoli care s-ar putea aplica si aici:
"In vechile legende ale orasului Napoli,  se spune ca sub domnia  lui Robert Giscard s-a gasit o statuie care avea  capul aurit si pe care scria:
"La calendele din mai, la rasaritul soarelui,  capul meu va fi in intregime aurit.Un sarazin i-a sugerat regelui, in schimbul eliberarii sale, sa observe in primele zile din luna mai  la rasaritul soarelui umbra capului statuiei si sa puna  sa fie sapat locul unde va cadea umbra."La asta ma gandeam cand vorbeam de cornul Zanoagei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Martie 2013, 17:34:16
Exista o legenda, care dateaza potrivit specialistilor  din sec.XIV produsa de invaziile turcesti  in Tara Romaneasca.
Batranii comunei doljene Terpezi ( sau Terpezita?!)  sunt convinsi  ca undeva in apropierea satului lor, la marginea  unei padurici, este ingropata o comoara blestemata.
" Atunci cand au navalit turcii in satul nostru, era intr-o duminica si toti tinerii, baieti si fete erau la hora intr-o poienita din apropierea padurii.Turcii i-au omorat pe toti. De teama sa nu fie siluite, unele fete au apucat sa se arunce intr-o fantana. (...) Turcii aveau  cu ei  cufere pline cu monezi de aur. Ca sa nu le mai care  dupa ei in timpul invaziei, catre nord, le-au ingropat  cu oamenii omorati intr-o groapa comuna. Au stabilit sa dezgroape  aurul la intoarcerea  in Turcia.Numai ca au murit in timpul bataliilor  in Tara Romaneasca astfel ca aurul a ramas  acolo. Numai ca nimeni nu stie unde este ingropat. Odata pe ani, in noaptea dupa savarsirea macelului, banii joaca.Adica joaca in hora, se aud lautari, chiote, se vede lumina mare."
Exista  in legenda lucruri logice si evident, altele absurde. De regula, exegeza trece cu o mare usurinta peste intamplarea povestita, nereusind ca pornind de la memoria intamplarilor sa restabileasca adevarul istoric. Raspunzand la cateva intrebari ridicate de text, este posibil sa aflam cateva raspunsuri interesante. Primul lucru ar trebui sa se faca o comparatie intre obiceiurile de nunta din zona Doljului, sau de sarbatoare in general, in relatie cu informatiile furnizate de legenda. Ma refer la faptul ca "tinerii erau la hora intr-o poienita (?!) in apropierea unei paduri" Pe urma daca toti oamenii au fost omorati, cum s-a aflat de aceasta intamplare? Unde este fantana in care s-au aruncat fetele? In sat, ori in apropierea poienii sau a paduricii. Atrag atentia cititorilor ca prezenta dansatorilor, a cantecelor care ii insotea, reprezinta  la fel ca in balada lui Toma Alimos , imagini din interiorul unei necropole arhaice.
Absurdul care se naste, este acela al ingroparii unui tezaur legat de moarte, care sugereaza, ingroparea unei personalitati importante, si nu explicatia puerila ca turcii nu mai puteau cara aurul dupa ei dupa ce o facusera pana in acel sat. Deci trebuie cautat cu totul altceva.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Aprilie 2013, 16:42:33
Craiul Mintea
Basmul acesta l-am gasit in vol.II al cartii  de basme-"Basme populare romanesti" a lui Simion Florea Marian.Cartea a aparut in anul 2004 la editura: "Grai si suflet-Cultura Nationala" Bucuresti 2004.
Basmul poate fi citit hermetic, din doua directii:
-Al Vechiului Testament, deoarece este un basm vetero-testamentar.
-Cu ajutorul cartii doamnei Sabina Ispas din colectia Mythos, "Preaminte Solomon / Legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif.Editura Saeculum I.O. Bucuresti 2006.
Fara a intra in detaliile cartii d-nei Sabina Ispas, observam  un fapt interesant: Basmul  lui S.Fl.Marian se numeste "Craiul Mintea" iar cartea  scrisa de d-na Sabina Ispas, se refera la "Preaminte Solomon" despre care putem citi: (pg.1010):
"Ciclurile pot fi tematice, motivice, sau de alt fel.Cel la care ne referim  se prezinta  ca un conglomerat de tipuri si motive  narative foarte diverse  al carui ax central este personalitatea regelui Solomon si care se concentreaza  in jurul unei caracteristici  dominante  care ii determina actiunile si ii justifica in fapt existenta ca erou narativ: intelepciunea neobisnuita."
Fara a nega existenta unor personaje populare intelepte in folclorul nostru, ca spre exemplu Pacala- personaj care se descurca in general in absolut toate situatiile potrivnice, sau a femeii intelepte, arhetipurile existente de la care se porneste- istoria copiilor lui Israel cu accentul pe robia egipteana, si respectiv Regina din Saaba, nu este exclus ca regele Solomon sa fi devenit la un moment dat un model pentru dezvoltarea intr-o anumita directie a  modelului de intelepciune populara, asa cum il vom gasi zugravit si la noi. Sigur ca o astfel de presupunere este discutabila si ea trebui sa fie sprijinita cu argumente.
Basmul lui Marian, debuteaza in felul urmator:
"Era odata un om carele avea douazeci de feciori.Dupa ce au crescut ei mari, a inceput tatal lor a manca cate unul din ei, si a mancat dintransii pana ce au ramas numai doi."
Vom insera acuma un motiv popular care explica "mintea dobandita de fratele care va supravietui mortii celorlalti frati:
"Cel ce a ramas, si-a luat catrafusele si a fugit.Mergand el asadar  prin tara, s-a intalnit cu Isus Hristos ( Dumnezeu). Intalnindu-se cu  El, l-a intrebat Isus cine este si unde merge. El a raspuns:
-Iata ca noi am fost la tata douazeci de frati si tata pe toti ceilalti i-a mancat ( omorat ) si ramanand numai eu,  m-am temut ca sa nu ma manance si pe mine si am fugit  de acasa ca sa ma hranesc singur prin lume cu mintea mea.
Isus a raspuns:
-Apoi daca este asa, Minte sa ramai."
Darul primit de Solomon
„Cartea întâi a împăraților” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea împărați și judeca acest popor numeros(poporul evreu), deosebind binele de rău.[2]. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, așa cum ar fi făcut-o alții, nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, și îi dă „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el. [34]
Cărțile istorice ale Vechiului Testament arată că Dumnezeu a dat lui Solomon și foarte mare pricepere și cunoștințe multe ca nisipul mării. Înțelepciunea sa întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. El era mai înțelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol[35]
„Cartea întâi a împăraților” arată că Solomon a rostit trei mii de pilde și a alcătuit o mie cinci cântări,[2] a vorbit despre copaci, de la cedrul de Liban până la isopul ce crește pe zid, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești[36][2] Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc că faima înțelepciunii sale devenise așa de mare încât veneau oameni din toate colțurile lumii, inclusiv cei trimiși de împărații pământului ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Regina din Saba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, așa încât împărăteasa exclamă că „nici pe jumătate nu i s-a spus” și că are mai multă înțelepciune și propășire decât i se răspândise faima. [37][2]
Acei doi, ramanand ( numai ei) intr-una din zile acasa, se convorbira intre sine ( ei )  in urmatorul chip:
-Frate, zise unul, iata ca am ramas  numai  noi amandoi acuma, insa, daca ma va manca pe mine tata, tu sa fugi si sa te hranesti, iara daca te va manca pe tine, am sa fug eu."
Acest motiv, povestit strict la nivelul basmului, nu ofera o explicatie pe intelesul lucrurilor care sunt prezentate narativ.Explicatia se gaseste citind Vechiul Testament. Noi vom folosi ca sursa de informatie, Wikipedia.Discutia dintre cei doi frati in basm, isi gaseste explicatia daca citim in Vechiul Testament urmatoarele:
"Uzurpatorul Adonia recidivează și este pedepsit cu moartea
Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc cum fiul lui David pe care acesta „nu-l mustrase niciodată”, Adonia, fiul Haghitei, „frumos la chip”, s-a semețit și s-a răzvrătit , împreună cu Ioab și cu preotul Abiatar, împotriva propriului tată, făcându-se pe sine împărat. La sugestia proorocului Natan, Batșeba îi amintește foarte bătrânului David că i-a jurat că Solomon va sta pe scaunul de domnie, îi spune că Adonia s-a proclamat împărat și îi spune că după moartea sa ea și Solomon vor fi priviți ca vinovați. Bătrânul David ordonă ca Solomon să fie uns împărat de preotul Țadoc și proorocul Natan la Ghihon.
Auzind de înscăunarea lui Solomon- continuă „Cartea întâi a împăraților”- toți cei poftiți la ospățul de cinstire a „împăratului Adonia”, s-au umplut de spaimă, s-au sculat și au plecat care încotro. Adonia însuși, temându-se de Solomon, fuge și se apucă de coarnele altarului, implorând ca împăratul să-i jure că îi va cruța viața. Solomon îi mai dă o șansă (legea îi dădea dreptul să-l pedepsească cu moartea pentru uzurparea tronului) și îi promite că, dacă va fi cinstit, „un fir de păr nu-i va cădea, dar dacă se va găsi răutate în el, va muri”. Adonia se închina noului împărat și Solomon îi spune să meargă acasă. Totuși, Adonia o roagă pe Batșeba, să ceară de la Solomon pe Abișag-Sunamita, fecioară tânără și frumoasă pusă să slujească și să-i încălzească patul lui David, care nu se împreunase cu împăratul. Întrucât gestul era un prim pas spre o nouă revendicare a tronului, o nouă tentativă de uzurpare a tronului, Solomon ordonă uciderea lui Adonia, după promisiunea făcută. [2]
Abiatar este scos din slujbă și trimis la moșiile lui din Anatot și înlocuit cu preotul Țadoc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Aprilie 2013, 13:18:01

Hermeneutica Miturilor – “Craiul Mintea”- Simion Florea Marian / urmare



In afara de Isus Hristos, eroul ( Solomon ) se mai intalneste cu Sfantul Petru care auzindu-l, ii face aceeasi urare:
“-Minte ai fost, minte sa ramai.”
In afara personajelor divine, mai apare si un imparat care ii face aceeasi urare.
Urmeaza acum un motiv putin cam straniu, pe care il putem numi motivul “Balaurului care inghite o caprioara”.Iata cum povesteste textul narativ intamplarea:
“Mergand ei amandoi o bucata buna de drum, au auzit deodata intr-o parte de padure, un racnet fioros, incat s-au speriat foarte. Auzind ei aceasta, a zis Mintea catre celalalt:
-Hai frate sa mergem sa vedem ce este.
(…)
Ajungand el acolo, a vazut cu spaima mare, cum un balaur a inghitit un cerb si balaurul l-a inghitit pana la coarne, dar fiind coarnele prea mari, acestea nu intrau pe gura balaurului si asa nu putea nici cerbul sa iasa din gura balaurului nici balaurul nu putea sa-l inghita. Vazandu-l ei pe Mintea venind, a zis balaurul:
-Voinice ia taie capul cerbului ca de bun folos iti voi fi.
Cerbul insa a zis:
-Voinice, ia despica balaurul ca sa pot iesi ca de bun folos ti-oi fi, te-oi pune candva pe spinare si oi fugi.
Balaurul insa ii zice:
-Auzi-l numai ce zice, ca fuge.Mai bine taie-i capul lui si ma scapa pe mine.
Mintea nu statu mult pe ganduri si taie capul Cerbului.Dupa ce-l inghiti balaurul pe cerb,ii zise balaurul:”
In balada populara romaneasca, apare o scena similara, in care balaurul inghite insa pe jumatate un voinic:
“Coada colac o facea,
Pe Negru-l impiedica
In margini de drum ca-l trantea
Pe Mistricean imbuca
De la talpi ca mi-l lua
Il imbuca jumatate
Jumatate nu mai poate,
De curele-ncrucisate
De pistoale ferecate…”
Intrebarea care mi-o pun este daca nu cumva scena la care participa Solomon / Mintea, nu este de fapt un conflict prezentat simbolic, in care reprezentantii aflati in razboi sunt inlocuiti prin Sarpe si respectiv imaginea iconica a Cerbului. Mintea incheie o alianta cu Sarpele, taind capul Cerbului si drept recunostinta, Balaurul il duce pe aliatul sau intr-o vale mare si adanca ( Valea Nilului ) Ajungand ei acolo s-a bagat balaurul intr-o borta si a scos trei fete carele erau invaluite in niste piei incat nu stiai ce sunt. Aducandu-le Balaurul ( Faraon ) a zis catre Mintea / Solomon:
-Voinice, iata, am trei fete.Din aceste fete alege-ti una.”
Istoria spune ca Solomon dispunea de 14oo de care, 12.000 de calareti,40.000 de iesle (?!). Caii si carele erau aduse din Egipt pentru imparatii Hititilor si pentru imparatii Siriei.
Imi imaginez scena urmatoare: Egiptul furniza “arme” la momentul acela istoric pentru diferiti beligeranti. Cel care media vanzarea armelor( a cailor si atelajelor de razboi) era Solomon.Posedand aceasta afacere, regatul lui Solomon era oarecum la adapost, deoarece toate tarile invecinate cautau sa faca rost de cai si atelaje acestea creind un echilibru intre ele. Este posibil ca la un moment dat Heteii sa fi intrat in conflict cu Egiptul, iar Solomon a mediat pacea dintre cele doua popoare, ori a sprijinit Egiptul. Cred ca in urma acestui fapt, Egiptul i-a oferit aceasta afacere cu caii si atelajele, si pentru ca si unii si altii sa fie siguri ca nu se va intampla ca una dintre parti sa tradeze,Solomon a primit-o de sotie pe fiica lui Faraon aceea care apare in Cantarea Cantarilor. Aluziile care apar in basm referitor la pielea deosebita pe care o avea fata lui Faraon sunt explicata chiar de ea in Cantarea Cantarilor, atribuita in totalitate lui Solomon:
“Sunt neagra, dar sunt frumoasa,
Fiice ale Ierusalimului
Cum sunt corturile Chedarului
Si cum sunt covoarele lui Solomon.”
In versurile urmatoare sotia egipteanca a lui Solomon ofera si o explicatie:
“Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa,
Caci m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au maniat pe mine
Si m-au pus pazitoare la vii.
Dar via frumusetii mele nu am pazit-o.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Aprilie 2013, 15:13:05

Hermeneutica Miturilor – “Craiul Mintea” – Simion Florea Marian / urmare 1

Povestitorul subliniaza si el frumusetea sotiei lui Solomon / Mintea:
“Stand o bucata ( de timp ) dupa usa, cautand prin crapatura acesteia, iata vede ca Mumuiatza arunca pielea cu care era invelita pe jos si se apuca de maturat casa si era atat de frumoasa incat Mintea nu s-a putut abtine.”
Ne folosim de detalii in directia fantastica a basmului si in directia izvoarelor Biblice sau atestarilor istorice, pentru a demonstra ca basmul nu este altceva decat un apocrif Vetero-Testamentar. Golurile care apar narativ intr-un loc sunt acoperite de raspunsurile gasite intr-altul.In clipa aceasta ma bantuie o idee. Mai tarziu i s-a reprosat lui Solomon ca insuratoarea sa cu femei diverse, l-au determinat sa se abata de la credinta sa in Dumnezeu, consecintele-uneori cu un caracter religios-reflectandu-se in pedepsele suferite de urmasii sai. Personal cred ca aceste casatorii cu caracter multinational, au permis incheierea de aliante cu diferite popoare invecinate. Solomon devenea in felul acesta ruda cu diferiti regi sau imparati din vecinatate, prin casatoriile acceptate cu fetele fetzelor incoronate.Desigur ca aceste casatorii nu creau beneficii numai regelui Solomon. Prin intermediul sotiilor lui Solomon, regii in cauza cautau sa influenteze mai mult sau mai putin politica regelui, cerand diferite facilitati, dintre care cele de toleranta religioasa nu lipseau.
Ce face Craiul Mintea? Intra in casa, arunca pielea nevestei sale in foc,cu sensul ca nu i-a pasat de culoarea pielii ei si ii construieste o casa:
“Insa cand a aruncat Mintea pielea pe foc,s-a facut deodata o curte asa de frumoasa si asa de frumos era in launtru, incat nici la imparatul insusi nu era asa de frumos.”
In 1Imparati ( 1 regi), citim:
“Casa lui de locuit a fost zidita in acelasi fel intr-o alta curte, in dosul pridvorului Si a facut o casa la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon pe care o luase de nevasta.”
In basm, lucrarile facute de catre Solomon, apar proiectate pe conflictul imaginar dintre Solomon si tatal sau David.Strangerea apelor, taierea padurilor,aducerea inelului cu care a fost ingropat tatal lui David, se regasesc in Biblie, in functie de imaginarul povestitorului. Basmul se adauga legendelor Solomoniene de care a povestit pe larg doamna Sabina Ispas, dar si in balade ca “Broasca Roasca” cat si in alte basme populare romanesti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Aprilie 2013, 08:02:32
Suparat de frumusetea casei pe care regele Solomon a ridicat-o pentru frumoasa sa sotie africana, imparatul, tatal lui Mintea in basm, cauta tot felul de motive sa il omoare. Motivele servesc insa de minune povestitorului pentru a scoate in evidenta capacitatea de a construi a lui Solomon. Astfel prima incercare, este ca Solomon sa adune toate izvoarele si sa le aduca sub geamul palatului imparatului,ca acesta cand se va scula, sa poata doar intinde mana sa se spele. Desi usor fantezista aceasta incercare, nu este exclus ca realitatea sa fi stat la baza motivului popular povestit in basmul lui Marian. Povestea sa se axeze pe o serie de lucrari hidrotehnice prin care s-a urmarit aducerea unui izvor in Ierusalim, sau in preajma templului sau caselor regale.Daca cei care vor participa la constructie in balada “Broasca Roasca” sunt zmei si alte creaturi infernale, in cadrul basmului, acesti constructori sunt oameni.Dar aici deosebim:
-Gestul pe care il face fata lui Faraon pentru a chema lucratorii la treaba gest care in balada este preluat de catre mama fetei
“Adormind Mintea, a iesit muierea afara dupa ce a inoptat, si suierand odata din degete s-au strans atatia oameni incat multi nu aveau ce sa lucreze.Acelor oameni a poruncit ea sa se stranga toate apele langa curtea imparateasca.Si cum a poruncit asa a si fost cu toate fura langa curte stranse.”
A doua incercare este la fel de grea si urmareste pierderea sau omorarea eroului:
“Daca nu mi-i taia pana maine toti copacii de pe munti si daca nu vei semana grau ca maine sa mananc paine calda apoi tu sa mori”.Iata ce porunca da Solomon regelui Hiram al Tirului:
“Porunceste acum sa se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tai si-ti voi plati simbria slujitorilor tai asa cum o vei hotara tu;caci stii ca dintre noi, nimeni nu se pricepe sa taie lemne ( mai bine decat ) sidonienii.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Aprilie 2013, 08:46:04


A treia poveste – a lui Simion Florea Marian



Istetimea copilului in basme, nu trebuie sa porneasca de la arhetipul Solomon, chiar daca se va ajunge la un moment dat si la aceasta. Un arhetip poate sa porneasca de la orice alt arhetip. In ” A treia poveste” a lui Marian, se pare totusi ca arhetipul este mult mai vechi decat cel legat de numele lui Solomon, reamintindu-ne de robia egipteana porin care au trecut copiii lui Israel.Debutul narativ a povestii ne spune ca doi oameni aveau un copil.Iar intr-o zi un sturz s-a asezat pe o fereastra si a inceput sa cante.Copilul isi da seama ca prezenta sturzului este un semn de natura divina si ca acel cantec, nu face decat sa transmita in graiul pasaresc, un limbaj criptic, pe care copilul, fiind o fiinta inocenta l-a inteles de la un capat la celalalt.
” Baiatul sau ii zise:
-Tata, acesta este un semn cum ca a cantat sturzul pe fereastra noastra.( Sa nu uitam ca pasarile sunt daca nu zeii insisi, cel putin mesagerii acestora.Din aceasta cauza, primii sunt reprezentati cu aripi la picioare, la cap, sau cu aripi pe spate.Ingerii din iconografia crestina nu sunt altceva decat imaginile vechilor zei retusate. De asemeni la ce am adaugat la natura lor, putem pune si reprezentarea lor iconografica sub forma de pasari. Sopre exemplu Atena era reprezentata sub o forma de bufnita.) Eu ti l-as spune, dar ma tem foarte ca daca ti-oi spune ce inseamna cantecul sturzului, dumneata ma vei omora sau Dumnezeu stie ce vei mai face cu mine.
-Ba nu, fiul meu, eu nu ti-oi face nemica, spune numai daca stii.
Si asa giuruindu-se omul ca nu-i va face nemica, baiatul sau a inceput a dezlega cantecul sturzului, zicand:
-Asta tata inseamna atata,ca eu odata voi fi imparat si dumneata imi vei tine apa (ligheanul cu apa sau ulciorul in care se gaseste apa) sa ma spal,si maica-mea imi va tine tindeiul ( probabil prosopul) sa ma sterg.”
Povestitorul a fost un tip foarte smecher. El a schimbat fondul narativ, dar a pastrat mesajul intact, din moment ce noi il gasim in Vechiul Testament intr-unul dintre visele lui Iosif:
“Iosif a mai visat un alt vis si l-a istorisit fratilor sai.El a zis:
-Am mai visat un vis:
Soarele, luna si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamant inaintea mea.
L-a istorisit tatalui sau si fratilor sai.Tatal sau l-a mustrat si i-a zis:
-Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta si fratii tai sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta?”
Interesant este ca soarele si luna, apar si pe finalul baladei Miorita, tinandu-i “cununa” sau coroana regala ciobanasului, suficient ca aceasta balada pe baza acestui motiv folcloric sa devina un apocrif vetero-testamentar.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Aprilie 2013, 11:44:36

A treia poveste – a lui Simion Florea Marian / urmare

07/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Povestea se complica un pic din cauza povestitorului care, cunoscand sursele biblice, le modifica in interesele lui, entru a le oferi o nuanta mai puternica de originalitate. Este exact capcana in care cade exegeza, considerand basmele ca fiind creatii ale autorilor populari, si nu transmiterea sub forma unui cod a unor informatii mai vechi. Fenomenul in sine, asigura in felul acesta trecerea sau transformarea unui basm local intr-unul universal.Haideti sa vedem ce se intampla mai departe:
” Auzind aceasta, omul s-a infuriat foarte tare asupra fiului sau incat l-a luat si l-a aruncat intr-o apa mare ca sa se inece.”
Ceea ce este scris aici, reprezinta un motiv popular.Acestuia ii corespunde asa cum am mai spus, un episod real, istoric sau mitologic.Din cauza ca acest motiv este contractat, redus cantitativ la o serie limitata de informatii:” Auzind aceasta (luand cunostinta de informatia legata de cantecul sturzului si interpretarea acesteia de catre copil / Iosif,) omul s-a infuriat foarte tare ( povestitorul transfera furia fratilor pe seama tatalui lui Iosif) incat l-a luat si l-a aruncat intr-o apa mare ca sa se inece.( Aici povestitorul mai face o modificare de text.Motivul inecarii pruncilor apare legat de episodul nasterii lui Moise, cand Faraon a ordonat moaselor sa inece toti copiii de sex masculin in apele Nilului./ Numele de “Apa Mare” este specific fluviilor si se refera si la Nil, daca nu cumva povestitorul se gandea la Exodul si la trecerea copiilor lui Israel peste Marea Rosie.) Povestitorul cunoaste Vechiul Testament, dar in capul sau exista o oarecare dezordine, provocata de uitare. Repovestind intamplarile cunoscute, autorul se abate de la modelul initial,dezvoltand in conditiile criptarii si fanteziei sale creatoare, noi episoade din cele vechi, pastrand totusi cate-un fragment din modelul pe care il copiaza, sau care ii serveste in actul creativ.
Foarte interesant este motivul corbilor care il insotesc pe imparat in activitatile sale:
“Dupa imparatul acela,de mergea la vanatoare, de ramanea acasa, tot una-i, zburau trei corbi pe deasupra capului si tot croncaneau.”
Interpretarea intamplarii este multipla. Ea poate porni de la un fond istoric local sau un fond arhetipal vetero-testamentar. Este la fel de posibil sa avem de-a face cu un hibrid intre istoria locala si cea vetero-testamentara.Si iata de ce. Din punct de vedere logic nimeni nu poate sustine ca un numar de trei corbi zboara deasupra capului sau, sau a altei persoane, in mod repetat sau constant.Dar din perspectiva heraldicii intalnim nume care includ prezenta corbului. Spre exemplu, Matei Corvin. Aceasta inseamna ca pe steagurile regale, existau trei corbi desenati, pictati sau cusuti, care aratau o descendenta dintr-o legiune romana prezentata la randul ei cu un corb avand un inel in cioc. In acelasi timp, corbii de pe steaguri, il insoteau pe imparat peste tot si fluturau permanent deasupra capului sau.
In alta ordine de idei, motivul corbilor apare in “visul pitarului”, povestite de catre acesta lui Iosif cand se afla in inchisoarea lui Faraon:
“Iata si in visul meu, se facea ca port trei cosuri cu paine alba pe capul meu.In cosul de deasupra de tot erau erau tot felul de bucate pentru Faraon: prajiyturi coapte in cuptor, Si pasarile mancau din cosul care era deasupra de tot pe capul meu.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2013, 10:33:22

“A treia poveste”-a lui Simion Florea Marian / urmare 1

08/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Surprinzator este faptul ca eroul povestii, -care este pana in aceasta clipa biblicul Iosif,- ofera o interpretare a intamplarii cu corbii care face parte din legendele tesute in jurul lui Solomon. Iata dezlegarea baiatului:
“In anii trecuti, a fost o foamete foarte mare, de tot mare.( Sugerarea acestui motiv al foametei,este o realitate a acelor timpuri si ea este pomenita in Vechiul Testament referitor la viata lui Iosif.O serie de legende grecesti, ebraice, si ale neamurilor invecinate fac aluzii la seceta respectiva. Aparitia in “Povestea lui Harap Alb” a lui Ion Creanga a personajelor Setila si Flamanzila reprezinta de fapt simbolurile acestei secete grozave despre care povesteste in Povestea sa, autorul popular.)Doi corbi s-au ouat. Corbul, dupa ce s-a ouat corboaica , a parasit-o si s-a dus ca sa isi afle de mancare.Corboaica a clocit si a scos pe acesti trei corbi. Iaca, fiind foametea foate mare, corboaica nu avea cu ce sa-i hraneasca caci nici ea singura nu avea ce sa manance si parasindu-i s-a dus in treaba-si.Corbul a venit dupa aceea si a aflat numai pe pui singuri zbierand de foame.S-a dat apoi si de unde a putut, a adunat cate ceva si i-a crescut mari.Iaca, cand erau puii mari, a venit si corboaica si au inceput a se sfadi cu corbul.Corboaica zicea ca puii sunt ai ei pentru ca ea i-a clocit si i-a scos, corbul zicea ba, ca sunt ai sai, pentru ca i-a crescut mari ca de altminterea ar fi pierit de foame.Si asa s-au certat ei multa vreme. Vazand puii ca parintii lor se sfadesc, au venit la Maria Voastra si tot una ciripesc ca sa le faceti legea: a cui sa fie?A corboaicei, pentru ca i-a scos ( din oua ) ori a corbului pentru ca i-a hranit si nu i-a lasat sa moara de foame?”
Aceeasi poveste spusa altfel, o gasim si in legendele tesute in jurul regelui Solomon. Numai ca locul corbilor este luat de doua femei dintre care una are un copil. Profitand de o imprejurare favorabila, o alta femeie il fura si sustine ca acest copil este al ei.Solomon hotaraste sa imparta copilul in doua si astfel cele doua femei sa fie impacate.Mama vitrega este de acord, insa cea fireasca renunta la dreptul ei pentru ca acest copil nascut de ea totusi sa traiasca.
Ceea ce am repovestit mai sus citand respactiv rezumand intamplarea,sper ca v-a convins, numai si pentru ca una din intamplari se gaseste in Vechiul Testament.Intamplarea este insa o parabola. Sub forma unei povestiri cu personaje simbolice si intr-un caz si in celalalt, ni se transmite un mesaj foarte interesant peste intelesul caruia cu totii trecem cu o foarte mare usurinta.Fara a avea harul divin pe care l-a avut Iosif pentru a descoperi intelesurile din intamplarile profetice pe care le-a trait oniric, am sa incerc sa va explic asa cum ma duce mintea, despre ce este vorba.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2013, 18:35:54
“A treia poveste”-a lui Simion Florea Marian / urmare 2

08/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Al treilea motiv asemanator celor doua, dar scris altfel, il vom regasi in cartea Sabinei Ispas “Preaminte Solomon." Sunt acele legende in care Solomon se indoieste de capacitatea mintii femeii si desigur de mintea mamei sale, pe care o surprinde la un moment dat intr-o ipostaza de-a dreptul incomoda.Acuzele aduse de catre Solomon mamei sale, nu sunt in totalitate adevarate, existand si alte acuze mai subtile care se adreseaza celeilalte mame, pe umerii careia Solomon arunca la un moment dat toata vina. Pentru ca exista o cealalta mama, mu mama organica, femeia care da nastere unor copii de sexe diferite. Exista cealalta mama care ne hraneste si are grija de noi si dupa cea dintai mama imbatraneste si moare.Spunandu-va lucrurile acestea probabil ca devin oarecum confuz. Cert este ca demonstratia legendara a lui Solomon, facand ca episodul sa alunece spre un incest nesavarsit totusi, sa o infurie pe mama si sa il blesteme pe Solomon astfel:
“Solomon, sa se duca sa umble in inaltul cerului si fundul pamantului, si din surcele sa scoata glas de fata mare.”
Solomon va face lucrurile intocmai in cele din urma. Numai ca blestemul nu se refera la Solomon ca individ istoric, ci la copiii lui Israel care vor suferi aceasta pedeapsa si blestem inca de la prima pagina a Vechiului Testament, de la acel capitol numit Facerea.Este important sa va spun acum ca mama cealalta se face pana la urma vinovata de toate.Dar cine este aceasta “maicuta batrana cu braul de lana” pe care o gasim si in balada Miorita? Este zeita Pamant careia grecii ii spuneau Gaia.Ca o paranteza, sub forma de Gaeti sau Geti, numele zeitei este preluat de poporul care locuia in vremurile antice pe teritoriul patriei noastre Dacia sau Da-Gaia.In parabola sau motivul corbilor (pasari calatoare de colo, colo)corboaica ce i-a nascut din oua pe pui, este Gaia, zeita pamant, Kanaanul.Tatal corb este Faraon, care i-a crescut pe copiii lui Israel.Faraonul i-a hranit pe copiii lui Israel in Egipt si de aceea Faraon ii revendica pe acesti pui ca fiind copiii sai. Cu toate ca se sugereaza originea egipteana a Exodului, eu cred ca istoria se refera la cea de-a doua perioada interimara din Egipt, cand in Egipt au patruns triburile regilor pastori, cunoscute sub numele de Hicsosi.Alungarea acestor regi pastori se va face de catre faraonul Ahmosis I ( Moise?!) eveniment care va genera legenda Exodului Biblic. Ceea ce scriu aici reprezinta opinia mea personala, cu fanteziile si greselile mele de interpretare.Potrivit parerii mele, Exodul nu are nicio legatura cu Ramses cel Mare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Aprilie 2013, 14:56:17

Tezaurul lui Milos Obrenovici

10/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Am adunat impreuna mai multe legende despre printul sarb Milos Obrenovici, deoarece fiecare dintre ele, in ciuda unor receptari eronate a mitului, contine cate un detaliu legendar suplimentar interesant. In prima faza vom incerca sa punem laolalta aceste surse informale si abia dupa aceea sa incercam in masura posibilului sa vedem daca cele adunate corespund unei realitati sau apartin imaginarului colectiv.
Prima varianta legendara(Articolul: “Tezaurul dacic, comori nedescoperite”.)
“O serie de legende locale vorbesc de un mare tezaur ingropat de cei 300 de oameni ai celui care a fost de doua ori principe al Serbiei ( 1815-1839) ( 1858-1860) intr-o pestera de pe Valea Cernei.Deoarece toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost ingropati la intrarea din pestera fiind in prealabil otraviti, singura sursa de identificare fiind o piatra patrata incrustata cu un snop de grau si un sarpe.”
A doua varianta legendara
Pe urmele tezaurului Serbiei
In vremea lui Cuza, Milan Obrenovici print al Serbiei( Dupa alte surse Milos Obrenovici?!)s-a certat pentru putere cu fratele sau Mihai. A trecut Dunarea cu 8o de cai cu poveri.Acesta era tezaurul Serbiei alcatuit din: bijuterii, diamante, perle.Nu se stie de ce a hotarat sa aduca comoara aici in muntii nostri.Se spune ca a ingropat-o undeva in Valea Perilor-Cerna Varf.
Timp de trei ani au lucrat niste zidari ajutati de zidari sa pregateasca culcusul tezaurului.La gura, pestera era larga de putea sa intre in ea un car cu fan.La usa ei, era o piatra mare care semana cu un strajer. Galeriile au fost zidite in forma de camera la amandoua capetele si aici s-a ingropat cea mai mare cantitate de aur.Pestera a fost zidita cu un zid gros de 2 metri in galeria principala iar acesta a obturat izvorul si acolo s-a format un lac.
In baza descrierii de mai sus, autorul articolului trage niste concluzii nu stiu in ce masura, pripite:
Poate(?!) este pestera Izverna caci aici este lac, nu?Cine poate sti?
Articolul continua astfel:
“Dupa ce au pus la loc tezaurul, au fost ucisi toti martorii, 300 de soldati si zidari. A scapat doar un paznic si de la el se stie de comoara.
A treia varianta
“Trei sute de oameni ai principelui sarb Milos Obrenovici ( 1815-1839)(1858-1860) au ingropat un tezaur in Valea Cernei intr-o pestera.Toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost la randul lor ingropati la intrarea in pestera fiind in prealabil otraviti.Singura sursa de identificare ar fi o piatra patrata incrustata cu un snop de grau si un sarpe.
Milos Obrenovici a avut o serie de domenii in Oltenia fiind in bune relatii cu Domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica.La Cerna Varf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. ( localitatea Izverna.)
In ciclul legendelor populare cu haiduci apoare o legenda interesanta despre “Comoara sarbului Milan (Haiducul) Iata continutul ei
“A ramas cel putin o comoara nedescoperita in aceeasi zona: banii lui Milan Sarbul, haiducul de la “Fereastra.” Sarbul era mare viteaz si bun manuitor de arme.Se spune ca se folosea de ambele maini intr-o lupta, in fiecare mana avand cate o arma.Refugiul bandei lui Milan era la “Fereastra”-un punct de observatie existent si astazi la care se ajunge foarte greu.Aici se strangeau haiducii cu capetenia lor si imparteau prada.Avea bani multi Milan dar “erau” castigati dintr-un omor.Bani blestemati.I-a ingropat si el tot cu blestem cu multe semne,-biserici, o broasca si alte semne ca sa nu piarda locul comorii.Banii blestemati nu se puteau dezgropa decat cu acordul lui. Numai ca Milan a fost tradat de un tovaras de-al lui si intr-o zi potera l-a ucis.( Andra Dumitrescu-Locuri misterioase si comori ascunse in Gorj.)
Varianta numarul patru
“Galeriile au fost inzidite la amandoua capetele si aici a fost ascunsa cea mai mare parte din cantitatea de aur si bijuterii. Intrarea in constructie a fost blocata cu un zid gros de doi metri(?!) care formand in acest fel un baraj in calea unui izvor a generat un lac.Lacul exista, siluetele(?!) constructiei exista ( poate ca aici autorul a vrut sa spuna altceva sau a gresit exprimarea ) aceste amanunte tind sa confirme autenticitatea legendei ( nu neaparat).Pe de alta parte, accesul la zidarie prin lacul format ar presupune o lucrare inginereasca nu numai complexa dar si costisitoare.
Dupa cum se stie, printul Obrenovici a fost gasit inecat in lac ( alta varianta spune ca a vrut sa se intoarca in Serbia, a fost prins de turci si decapitat) Conditiile sunt destul de confuze,iar asupra lui, au fost gasite planuri prea degradate ca sa poata duce la comoara.
Se vorbeste despre o singura harta in buna stare gasita de preotul Popescu din Zegujani care a investigat zona in mod sistematic in timpul celui de-al doilea razboi mondial a facut sapaturi si a plecat intr-o directie necunoscuta cu un car tras cu boi. Nu l-a mai vazut nimeni iar localnicii presupun ca a reusit sa incarce o parte din comoara.”
Urmatoarea informatie se pare ca este anterioara evenimentelor legate de descoperirea presupusa a tezaurului:
“Un singur paznic a scapat macelului dar acesta ingrozit de soarta celorlaltis-a abtinut de la orice marturisire.”
varianta a cincea
Potrivit altor surse legendare aflam legat de tezaur:
“Erau acolo coroane de aur masiv bijuterii de regine pietre pretioase care iti luau ochii si multi bani de aur dositi in sipete de lemn scump legate in fiare de otel.Sabia regilor Serbiei, diamante si perle, vase de aur din alte timpuri. Obrenovici avea cu el doi zidari italieni ( sau mai multi?) Trei ani au lucrat zidarii impreuna cu armata lui si au pregatit pestera.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Aprilie 2013, 16:35:58

Tezaurul lui Milos Obrenovici- urmare

10/04/2013 de vanghelis008 | Editare

In timpul acesta, Milos Obrenovici intrase in prietenie cu vistiernicul baniei de la Craiova , unul, Boboiceanu care avea conac la Zegujani si mosie si ( printul ) s-a indragostit de fata acestuia Maria , pe care a luat-o de nevasta.Aceasta i-a adus zestre mosiile de la Barca si de la Balotesti.(…) Boboiceanu, vazand ca pestera este bine aleasa, a hotarat si el sa ascunda o parte din vistieria baniei. (?!) La gura, pestera era larga de putea intra acolo un car cu fan. La usa ei era o piatra mare care inchipuia un strajer si prin galeria principala curgea un izvor bogat. Acolo era o piatra mare in forma de cizma, si de acolo porneau in stanga si in dreapta doua galerii.Galeriile au fost zidite in forma de camera si acolo s-a ingropat cea mai mare parte din aur.Pe urma in camera trei, a fost pusa coroana, sabia,costumul de voevod , perlele si diamanteleiar in camera patru a pus armele si ceva aur.In camera a pus aurul din vistieria baniei Craiovei si pe urma s-a facut un zid de trei tavi de pusca in grosime in galeria principala unde iesea izvorul ca sa se adune apa si sa se faca un lac peste comoara.Eu am vazut planuri (?!) si ca sa gasesti comoara trebuie sa gasesti mai intai o piatra patrata snopul de grau daltuit si un sarpe.Astea au fost pe galeria mare numai ca pe langa ea mai ramasese o galerie mica ce ducea la camera din pod.Adica de deasupra. Toate galeriile au fost umplute de pamant de cei 300 de militari si cu stanca, pana s-au scurs 3 ani.Pe urma dupa ce s-a terminat, Obrenovici i-a scos afara in locul numit “Pe cuptioare” si acolo le-a dat sa bea si i-a otravit.Toti au murit, numai unul care era de poaza la pestera a scapat cu viata si a fugit.Cand Obrenovici a vrut sa treaca in Serbia, turcii l-au prins si i-au taiat capul. Obrenovici avea cu el unele planuri ale comorii si nu se stie cum au ajuns la bulgari.Alte randuri de planuri au fost bagate intr-o firida din sala conacului lui Boboiceanu si firida aceea a fost zidita.Din trei randuri de schite, doua erau inselatoare numai una era buna.Mai tarziu, unul Popescu Ion din Zegujani cumpara la Lupoaia casa preotului din Zegujani si cand a vroit sa o sparga sa faca una noua, a gasit in camin o cutiuta de argint cu o foaie pe care scria unde sunt zidite planurile comorii la conacul lui Boboiceanu. Popescu a spart firida, a gasit planurile si o caldarusa cu aur din aceea cu care merge popa cu botezul. Pe urma l-a cautat pe Ion Negru care era vanator de comori si a mers cu el la Valea Perilor.Asa au gasit toate semnele care erau pe planul cu comori.Au gasit si “momeala”, “comoara mica” ce se punea pentru cautatori.Popescu a adus 30 de oameni de la Runcusor si au sapat sa desfunde galeriile astupate de soldatii lui Obrenovici. Pe urma activitatea de sapare s-a intrerupt pentru ca oamenii au plecat pe front la razboi. Popescu a plecat din Cerna Varf cand a inceput razboiul cu doua care pline cu feriga (?!).Lumea vorbeste ca in carele cu feriga a fost aurul de la “momeli”
Referitor la moartea celor care l-au ajutat poe Milan Obrenovici, mai citim:
“La finalizarea lucrarilor, printul Milan Obrenovici i-a invitat pe toti cei trei sute de militari si civili pe un teren din apropierea pesterii unde le-a oferit mancare si bautura.Cu acest prilej, pentru a pastra doar el secretul ascunzatorii, a strecurat in butoaiele cu bautura o otrava lichidand astfel lucratorii.Cadavrele au fost ingropate tot acolo pe un teren caruia localnicii ii zic astazi, “La morminti”.
Ar fi scapat totusi un paznic si de la el s-pa aflat ulterior de comoara.
Alte surse afirma ca cei 3oo de oameni au fost ingropati in prima camera la intrarea in pestera.
Legat de misterioasele ferigi cu care Popescu isi umpluse sau acoperise carele, mai gasim:
” In Poiana cu feriga”, de pe langa pestera “Ogasul Parului”, au venit odata trei banateni si au dezgropat o caldarusa cu aur.Au avut se pare ca bun si nu din acelea false cu care se umpluse la un moment dat tot tinutul.” (Andra Dumitrescu, “Locuri misterioase si comori ascunse”.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 10 Aprilie 2013, 21:13:11
Parerea mea este ca accentul cautarilor-daca acestea s-ar face - ar trebui pus pe "Poiana cu feriga", deoarece Popescu si-a incarcat sau acoperit carele cu feriga, ori ca sa faca acest lucru el a trecut prin Poiana despre care am amintit.Poate ca popasul mai indelungat a fost aici, dar ceva ma indeamna sa cred ca locul unde a mers prima data  cautatorul  de comori a fost "Ogasul  Parului "sau " Ogasul Pesterii" aflat in apropiere.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Aprilie 2013, 22:51:26
Intr-o carte  a lui Vuk Stefanovici Karagici, intitulata: "Cantece populare sarbesti," (ed.Minerva), pg.179, exista un cantec inchinat beiului Milan.Cantecul se numeste: "Beiul Milan si beiul Dragutin."Poezia apare in 1880 in Timpul nr.76 din 3 Aprilie, dupa 20 de ani.Strofa la care ma refer confirma plecarea printului din Serbia intr-o directie necunoscuta insotit de o parte din averile sale:
"El isi umple desagi cu galbeni
Incaleca pe calul cel mare
Isi parasi curte si avere
Si se duse prin cea lume alba."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Aprilie 2013, 18:35:19
Povestea I- Piperiu
Este o poveste vetero-testamentara din cartea: "Basme populare romanesti " a lui Simion Florea Marian . Ne putem da seama despre acest lucru, observand motivele folclorice care exista in cadrul basmului si corespondentul lor in Vechiul Testament.Primul motiv este al fetelor rapite. Un imparat are trei feciori si trei fete. Deoarece fetele "s-au prapadit" ( au fost rapite) cel mai mare dintre feciori se duce sa le caute dar este omorat de cumnatul sau zmeul.Istoria se repeta pana mor si ceilalti feciori. In Povestea lui Harap Alb, se intampla acelasi lucru. Harap Alb este trimis la verisoarele sale care se gasesc undeva la capatul lumii. Trebuie sa exista o astfel de distantare intre lumea noastra si lumea cealalta, in care deosebirea se pare ca este de natura mai mult cromatica. Orice povestitor are obiceiul de a repovesti de fapt si transmite memorial cele intamplate de demult. El are la indemana Biblia, sau niste izvoare mai vechi decat Biblia, din care se vor trage mai tarziu, paralel, atat basmele cat intamplarile legendare ale Vechiului Testament.In procesul creativ, povestitorul nu mai respecta  intamplarile asa cum apar ele descrise in Vechiul Testament. Povestitorul nu face decat sa fure o idee de ici de colo. Vorbind despre locul cu fete, noi stim deja ca este vorba de curtile lui Faraon, unde acesta daduse drept de viata numai fetelor. In schimb toti copiii de sex barbatesc erau omorati. Deoarece acest lucru se intampla in Biblie din ordinul lui Faraon, oricine vine sa salveze fetele este omorat de catre Faraon.Aceasta este ceea ce se intampla in prima parte a povestii lui Marian. Apare acum scena cu piperul gonind pe jos si imparateasa care il inghite. Piperul este un condiment oriental, folosit pentru imbunatatirea mancarii. El era folosit in antichitate si ca un ajutor farmaceutic. Dar in cadrul basmului, este vorba acum de mai multe lucruri:
-De micimea bobului de piper, de tineretea acestuia, de marea lui putere de a se rostogoli in toate partile lumii, de faptul ca nu mai trebuia sa fie blestemat de mama lui Solomon, ca anumite lucruri sa se intample conform cartii sacre a Destinului. Bobul de piper ii reprezinta pe copiii lui Izrael, pe care Faraon nu a mai putut sa ii ucida.Urmeaza apoi episodul: "Inima putreda", in care este descrisa calatoria lui Moise la Muntele lui Dumnezeu Horeb:Este ceea ce i se intampla lui "Vera-vajului":
" Nu departe de aici este o rapa si pe malul rapii sunt doi pomi ( sugestia lui Dumnezeu este facuta prin imaginea rapei=munte si cei doi pomi=pomii raiului) si vine  in toata noaptea stachia acolo."
Dar prin "stachie", stafie, spirit. duh se intelege una din formele in care exista Dumnezeu=forma de sfantul Duh.Si s-a intamplat  odata ca a venit el acolo  sa ramana  peste noapte si sa friga o  ialovita.Sosind o pasare care  necurmat striga:
-Pier de frig...eu am zis sa coboare jos . Si coborandu-se mi-a dat  trei perisori ca sa pun pe cainii mei..." s.a.m.d.
Motivul aminteste de intunericul de trei zile prin noaptea care se lasase. Focul, la care  Vera-vajului isi prajea ialovita era rugul care se ardea fara sa se consume.
Urmeaza iarasi un motiv acela al "Salbaticului si Marioarei", legat de loicul unde isi ascunde salbaticul puterea si acesta ii sugereaza Marioarei diferite locatii. Pana la urma, accepta sa ii spuna adevarul: Puterile ii erau ascunse intr-un tap, in care se afla o prepelita  si in prepelita se gasesc doi hulubi.
In episodul vetero-testamentar puterea se gaseste in parul salbaticului. Banuiesc ca varianta biblica este foarte cunoscute asa ca nu mai insistam asupra continutului ei.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Aprilie 2013, 20:13:27
Ciclul lui Pacala
Este foarte interesant sub urmatorul aspect. Mintile inguste n-au sa isi dea niciodata seama de valoarea de semnificatie a basmelor.Daca acest lucru se intampla in cadrul basmelor, cu atat mai usor cercetarea va esua in preajma acestor episoade simpatice si pline de umor din cadrul acestui ciclu, in care sunt scrise memorial sub o forma populara, evenimentele din Vechiul Testament. Le vom regasi de-a dreptul Homeric povestite de Petre Dulfu in "Ispravile lui Pacala" ca si in cartea de Basme a lui Simion Florea Marian ori la alti culegatori de folclor.
In "Pacala si fratii sai,"( la Marian)  impartirea vitelor  dupa proba ocoalelor are  un anumit secret. In timp ce fratii mai mici isi construiesc ocoalele din razlogi, Pacala aduna tot felul de ramuri verzi si ierburi si isi incropi in felul acesta un ocol mai mititel.   In ocolul acestuia intrara toate vitele lasandu-i pe frati cu buza uscata. Totusi, trezindu-se fratii devreme, muta vitele in ocoalele lor si ii lasa lui Pacala numai buhaiul.
De ce Harap Alb in Povestea lui Creanga se duce la imparatul Verde, la fetele acestuia?  De ce ii ramane lui Pacala Buhaiul?
Din cauza secetei, din cauza ca Pacala se va duce ca si Iosif in Egipt, iar cand va ajunge mana dreapta a Faraonului, ii va chema si pe fratii sai cu vitele lor in tinutul Gosen sa se salveze de seceta care bantuia lumea. Al doilea episod  se numeste: "Pacala vinde buhaiul unui pom"
Si aici se intampla cateva lucruri interesante .
Pacala vinde  buhaiul unui pom.
  Nu luati niciodata cuvintele cu semnificatia lor actuala.
" Sculandu-se mai dupa aceea Pacala si vazand  ca numai un buhai se afla in ocolul sau, se manie si luandu-l porni cu dansul la targ sa il vandapentru ca atunci era zi de targ."
In Vechiul Testament, exista scena in care Iosif este scos din groapa in care a fost aruncat de fratii sai si  vandut unei caravane, ca sclav,caravana care se indrepta spre Egipt. Targul trebuie vazut ca un targ al acelor vremuri antice, in care vanzarile se faceau cu oameni.Pe drum, Pacala intalneste succesiv trei oameni care ii spun ca targul merge foarte bine, dar vanzarea vitelor trebuie sa tina cont de urmatoarele criterii:
-Cele ce nu au coada se vand foarte bine.
-Se vand cel mai bine cele care nu au coada  si au doar doua picioare.
-Se vand cel mai bine, cele care nu au coada, picioare si urechi
Din pacate, ultimul adaos va indeparta povestea de semnificatia care este transmisa, deoarece, mesajul transmis de cei din jur are urmatoarele semnificatii:
-Este rautacios.
-Piata sau targul spre care se indreapta Pacala nu este unul obisnuit, ci unul de sclavi.
-Cumparatorii au un resentiment fata de vitele pastorilor.
Si ca o curiozitate finala, cei care istoriceste s-au indreptat spre Egipt in cea de-a doua perioada interimara erau hicsosii, triburi amestecate, cunoscute si sub numele de "Printii pastori".
Urmeaza apoi motivul cu vinderea buhaiului unui copac, de unde si sugestia ca Egiptul era foarte bogat la acea vreme.Dar cum copacul( Egiptul) nu vroia sa plateasca  buhaiul, Pacala a trebuit sa il dea jos cu toporul, dupa care afland si fratii sai au venit si au luat ce au mai gasit sub copac, la radacinile acestuia. Secventa o regasim  in Exodul.
           


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Aprilie 2013, 14:46:41

Hermeneutica miturilor – Pacala si Dumnezeu

19/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Episodul este foarte interesant, deoarece vorbeste despre muntele lui Dumnezeu Horeb si despre steaua calauzitoare, cele doua episoade regasindu-se si in Vechiul Testament in capitolul Exodul. Iata insa cum sunt povestite lucrurile in snoava aceasta cu Pacala:
“Pacala, dupa ce a luat sacul cu tamaie si taciunel, se duse tot intr-un suflet pana ce ajunse in varful unui delut.Acolo se puse jos, si sacul langa dansul. Sezand el vreme lunga langa sac, ii veni ideea sa arda tamaia din el si apoi sa se duca mai departe.Cum i-a venit gandul acesta, numai ce se apuca sa adune vreascuri din toate partile, le puse peste olalta, si puind sacul cu tamaie peste dansele, dadu fos vreascurilor ca sa arda. Arzand toata tamaia, tot fumul s-a suit pana la Dumnezeu.Si placandu-i lui Dumnezeu jertfa lui Pacala, a trimis un inger sa-l intrebe ce doreste el pentru jertfa cea placuta care i-a facut-o. Sosind ingerul la el si intrebandu-l ce doreste, Pacala i-a raspuns:
-Nimic altceva nu voiesc, decat numai un fluieras, dupa carele cand voi canta cu dansul, sa joace fiintele de pe pamantul acesta.
Ingerul intorcandu-se, ii spuse lui Dumnezeu ceea ce voieste Pacala.
Dumnezeu i-a implinit dorinta. I-a dat un fluieras dupa placul sau.”
Interesant este ca scena apare si in legendele despre Solomon a Sabinei Ispas ( Solomon jucand rolul lui Moise ) dar si in Vechiul Testament asa cum am afirmat si mai inainte.
Astfel in unele legende din cartea Sabinei Ispas: “Preaminte Solomon”, -in legenda “Cat cantareste mintea femeii. Solomon si plugul de aur”, pg.193 putem citi in legatura cu fluierul dat de Dumnezeu lui Solomon:
“Dupa aceasta, mama sa ( Gaia )l-a blestemat in modul urmator: ” Sa te duci, sa umbli in inaltul cerului, si fundul pamantului, si din surcele sa scoti glas de fata mare.”
Desigur ca numarul de exemple poate spori in functie de numarul de legende pe care le putem cita drept exemple.Totusi, deoarece mesajele si in snoavele lui Marian fiind codificate si in legendele Sabinei Ispas de asemeni, singurul loc unde poate fi inteles misterul se regaseste in Vechiul Testament, acolo unde citim:
“Exodul / Domnul mergea inaintea lor ziua intr-un stalp de nor ca sa-i calauzeasca pe drum iar noaptea intr-un stalp de foc, ( fluier ) ca sa mearga si ziua si moartea. Stalpul de nor nu se indeparta dinaintea poporului in timpul zilei nici stalpul de foc in timpul noptii”-incheiat citatul.
Iata si scena arderii tamaiei pe Muntele lui Dumnezeu, Horeb:
“Moise pastea turma socrului sau Ietro preotul Madianului.Odata a manat turma pana dincolo de pustie, si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Ingerul Domnului i s-a aratat intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat.Si iata ca rugul era tot un foc si rugul nu se mistuia deloc.”
Atrag atentia cititorului ca aceasta secventa se va intalni descrisa mai pe larg in Vechiul Testament,cand in timpul Exodului, copiii lui Israel vor ajunge cu Moise la acelasi munte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Aprilie 2013, 21:13:09


De multe ori o balada , sau alt produs folcloric, datorita fixarii in cadrul acestuia a unor anumite motive folclorice -  izvorate desigur  din traditia populara,- fac balada sa devina atipica si sa vorbeasca de lucruri la care nu ne-am fi gandit niciodata. Prin extensie acest lucru devine valabil  asa cum am mentionat si in ce priveste si alte produse folclorice. Am in fata mea  o carte, - "Colinde din Transilvania" vol.IV, , Barda, editura: Cuget Romanesc, 2011. In aceasta carte se gasesc 19 variante ale baladei Miorita. Acestea sunt mai scurte decat varianta lui Alecsandri.Iar unele dintre ele capata un fel de aura de mister, deoarece moartea ciobanasului este zugravita cu totul altfel, apropiind motivul de cel al mortii mesterilor din balada Mesterului Manole dar si de rastignirea lui Hristos mai ales acolo unde centurionul il inteapa cu varful lancii pe rastignit facand sa tasneasca din rana, apa si sange.Mai trebuie sa spunem ca aluzie vadita se leaga de existenta unei necropole care se gaseste undeva sub apa, ca in foarte multe din legendele despre morminte si comori  ale populatiei noastre autohtone.Astfel la pg. 181 putem citi:

"Ca i-au pus gand rau:

S-or face bolovanii sa-l ingroape

Si sa-l inece cele ape."

Sau intr-o alta varianta putem sa citim:

"Sa mi-l duca prin paduri

Sa mi-l taie din securi

Sa mi-l arunce pe ape

Bolovanii sa-l ingroape"

Localitatile de unde sunt culese aceste motive cu baladele lor, sunt:

Sanpetru-Almasului jud Salaj, localitatea Caprioara / Cluj-Napoca  si localitatea Stupini.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 21 Aprilie 2013, 12:58:17
Ciclul Pepelea


Ciclul lui  Simion Florea Marian, din volumul II de "Basme  populare romanesti," debuteaza cu urmatoarea snoava din Bucovina: "Povesti despre Pepelea" pg.367:

"Iara  preotul ca sa se  manuiasca  de afurisitul de serb, l-a trimis la Moara Dracilor, sperand ca il vor pierde dracii. Iara + dracii il primira cu  mare onoare  si fiindca macinau altii a trebuit sa astepte  pana peste noapte.Sezand Pepelea pe langa foc,  a scos o bucata de slanina  care o baga pe o tigla  si tiind-o deasupra focului, curgea untura din ea.

Insa vazand aceasta  un drac a prins o broasca, si bagand-o si el pe tigla , o tinea deasupra focului  insa vazand ca nu cura  dintr-a lui  untura,  o alatura  de a lui Papelea  ca sa i se unga  si a lui iar in decursul frigerii  lor il intreba  dracul  cum se cheama. Pepelea  insa, socotind  ca-l intreaba cu cine e la moara  i-a raspuns ca-i singur.

Atunci i s-a infierbantat slanina foarte  si  fiindca  i-a  spurcat-o  dracul cu broasca i-a oparit una  peste ochi, incat acesta  incepu a racni si venind si celalti draci, l-a intrebat ce a patit.

-Ochii, ochii.-racneste dracul.

-Cine te-a fript?-il intrebara dracii.

-Singur!-racneste parlitul."

Sigur ca drumul de la realitatea unui text vetero-testamentar la un apocrif  ca "Povesti despre Pepelea", este destul de intortocheat si plin de surprize.

Primul lucru pe care  l-am observat prima data, a fost ca scena este asemanatoare cu  cea petrecuta intre regele Itakai, Ulise si Polyfem. Si in episodul din Odiseea, regasim scena in care Ulise si tovarasii sai il orbesc pe Polyfem cu un par inrosit, iar la strigatele de durere a lui Polyfem, intrebat de ceilalti cyclopi cine este vinovat de cele intamplate  spune ca el singur este vinovat de cele intamplate.

Concluzia la care am ajuns a fost ca Episodul era foarte cunoscut in antichitate, dar el era de fapt un imprumut  din mitologia ebraica, transpus in mitologia elena,sau in Odiseea lui Homer. Locatia unde se intamplase evenimentul, era  insa Egiptul, .deoarece Moara Dracilor in credintele noastre populare , era Egiptul, dupa cum va voi explica mai departe.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Aprilie 2013, 13:03:48
“A doua zi cand vru sa macine, ( Pepelea ) afla cenusa in saci in loc de grau.”
Este un lucru firesc, din moment ce toate tarile din zona de Est a Marii Mediterane treceau printr-o seceta cumplita. Cerealele care le consumau aceste tari se facusera scrum. De aceea si plecasera fiii lui Iacov catre Egipt sa nu moara de foame si sa cumpere grane de la egipteni. Dar schimbarea presupusului grau din saci, mai are o explicatie. Pentru a-i invinovati pe fratii sai de furt, Iosif pune slugile sale credincioase sa le umble acestora la saci, sa le pouna argintul la loc si fratelui celui mai mic ii pune un pocal pretios din care bea insusi Iosif vinul la mese.
Plecand spre casa popii, boii lui Pepelea sunt mancati de catre niste ursi, si, “mergand el mai departe, ii iese de sub un pod un drac carele zice:
-Mai Pepele, eu iti rup osia.”
Daca aparitia ursilor, nu isi gaseste explicatia in cadrul snoavei, aparitia dracului, devine interesanta desi intr-un fel derutanta, deoarece exista o oarecare confuzie a povestitorului in prelucrarea informatiilor vetero-testamentare. Iata cum s-au intamplat lucrurile potrivit Vechiului Testament.Copiii lui Israel parasesc Egiptul, dupa ce in prealabil indemnati de liderul lor spiritual si respectiv de Dumnezeu, ii jefuiesc pe egipteni.Desigur ca Faraon nu poate accepta acest lucru si hotaraste sa ii pedepseasca pe acestia. In fruntea unei armate alcatuite din pedestrasi si o elita de care de lupta, porneste pe urmele celor ce au fugit, insusindu-si si o parte din averile egiptenilor.La un moment dat, atat unii cat si altii ajung la Marea Rosie.( Personal, am presupus ca este vorba de fapt de unul dintre bratele Nilului care se varsa in Marea Mediterana.) Ori se intampla ceva interesant
Cu ajutorul ciomagului sau bastonului inzestrat cu forte divine, Moise reuseste sa deschida un culoar de trecere prin Marea Rosie. Prin acest culoar, copiii lui Israel reusesc sa treaca pe fundul marii ca pe uscat in partea cealalta.Aceasta trecere seamana cu un pod care pare ca s-a deschis intre ape. Sigur ca Faraon da ordin ca fugarii sa fie prinsi de catre detasamentul sau de elita alcatuit din care de lupta.In clipa aceea carele sunt avariate de fundul marii si odata cu acest lucru, apele incep sa revina pe firul lor obisnuit, inecandu-i pe conducatorii carelor, pe luptatori, si scufundand carele in fundul marii.Povestitorul biblic, nu face decat sa concentreze intreaga povestire intr-un interval de timp extrem de scurt cand in realitate, lucrurile s-au depanat intr-un interval destul de mare. Din moment ce la un moment dat se spune ca seceta bantuia de sapte ani de ziile, este posibil ca nivelul Marii Rosii sa fi secat puternic, astfel ca retragerea ei sa fi lasat o portiune din fundul marii vizibil.Ori acest fenomen s-a produs intr-un interval de timp mai indelungat.Fundul dezgolit al Marii Rosii trebuia ca exista poate chiar mai inainte ca fiii lui Israel sa fi plecat din Egipt.Stiind ca daca se indreapta direct spre Marea Mediterana, acolo fugarii se vor izbi de fortele egiptene, copiii lui Israel, informati de catre iscoadele lor sau pastori izolati, cunoscatori ai locurilor, au aflat de aceasta trecere insolita existenta in Marea Rosie, si s-au grabit sa o foloseasca pentru salvare.Partea de miracol, se leaga de faptul ca perioada de seceta incetase si apele incepeau sa revina pe vechiul fagas.In felul acesta, copiii lui Israel reusesc sa treaca in partea cealalta in vreme ce Faraon rateaza la mustata aceasta sansa.Motivul descris in snoava cu Pepelea si dracul care ii strica osia, se refera la stricarea carelor de lupta de catre Dumnezeu, lui Faraon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Aprilie 2013, 08:37:45
Iata una dintre nazdravaniile sinistre savarsite de catre Pepelea. O astfel de intamplare, probabil ca il va face pe Darnton, ca si pe alti exegeti sa ajunga la concluzia ca in vremurile din trecut basmele aveau o vadita desfasurare narativa de tip Horor. Fara a nega in totalitate acest aspect, mentionam faptul ca intamplarile povestite sunt de fapt repovestiri ale unor intamplari mult mai vechi, care au partea lor de cruzime. Iata insa episodul despre care vorbim:
“Pepelea se apuca si prinse un cocos si in loc sa il deie copilului sa il cinatuiasca, se apuca si omora pe copil si-l cinatui, iara pe cocos il puse cu pene cu tot la foc.Dupa aceea se duse si prinse catelul care se chema Marari si pe celalalt ce se chema Cimbru si-i puse pe amandoi in supa.”Aceasta era pregatirea pentru praznic asa cum ii poruncise popa lui Pepelea sa faca si cum intelesese el de facuse. Ori la sfarsit, Pepelea este trimis sa adune oamenii la praznic, moment in care se intampla cateva lucruri ciudate:
“Pepelea fu ascultator, el porni indata a chema oamenii din tot satul, strigand ca la oale:
-Haideti, haideti,la praznic la popa! Tot felul de bucate, cu Marar si Cimbru.
Dupa ce sosi el acasa, ii zise preotul:
-Da muierile si copiii unde sunt?
-Eu am strigat pe toti insa daca nu s-au priceput, ce sa le fac?
Mergand el a doua oara , striga:
-Veniti toate muierile iar pe copii ii lasati acasa ca nu mi-a spus preotul nimica de ei.
-Unde-s copiii?
-Numai pe noi ne-a chemat Pepelea insa pe copii nu.”
In sfarsit Pepelea este trimis inca odata sa aduca si copiii, el ii aduna in car cu o furca de fier si ii arunca in car, apoi ajungand la popa acasa, i-a pus pe toti langa perete si le puse la fiecare cate-o galusca in gura si cate o bucata de paine de grau in mana strigand:
-Parinte, parinte, vino ca s-au inecat toti copiii mancand galuste.”
Ma gasesc acum in fata Dvs. la fel ca Iosif in fata lui Faraon, chemat de catre acesta sa ii dezlege visele.De aceea si raspunsul meu va fi succint si am sa va daruiesc intelesul criptic al intamplarilor descrise si vom vedea care este de fapt mesajul criptic transmis de povestitor.
Intamplarile se gasesc in Vechiul Testament.
Marar si Cimbru sunt de fapt cele doua moase de la curtea lui Faraon, care se numeau Pua si Sifra.Ele primisera urmatorul ordin de la Faraon:
“Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile Evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa-l omorati.Iar daca este fata sa o lasati sa traiasca.”
Aluzia la omorarea copiilor de sex barbatesc apare de doua ori. Odata cu omorarea baiatului popii si a doua oara cu aducerea copiilor morti la casa popei, cand Pepelea spune:
“-Parinte, parinte, vino ca s-au inecat toti copiii”
Problema “inecului”, apare cateva randuri mai jos in Vechiul Testament:
“Atunci Faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul lui:
Sa aruncati in rau (numele Nilului ) pe orice baiat care se va naste si sa lasati pe toate fetele sa traiasca.”
Din aceasta cauza, Marar si Cimbru, au fost aruncati ( ca pedeapsa) in zupa ( rau sau Nil,) pentru neexecutarea ordinului lui Faraon si alaturi de ele ( Sifra si Pua) vor fi aruncati si ceilalti copii de sex barbatesc.
Dvs. priviti aceste lucruri, le cititi, dar nu le intelegeti semnificatia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Aprilie 2013, 09:21:45

Hermeneutica Miturilor – Trecerea Marii Rosii

29/04/2013 de vanghelis008 | Editare

Trecerea peste Marea Rosie, este un episod din Exodul, povestit la randul sau in Vechiul Testament. Urmariti indeaproape de Faraon, copiii lui Israel ajung pe malul Marii Rosii. Singura salvare este ca acestia sa treaca pe malul celalalt si sa puna drept obstacol marea intre trupele egiptene si ei. Miracolul este savarsit de catre Moise cu ajutorul unui artefact ( baston, ciomag , carja )divin. El reuseste sa opreasca marea, sa o despice in doua,ramanand la mijloc o portiune de uscat asemenea unui pod sau unei punti. Pe aceasta portiune ingusta de piatra, nisip si namol, copiii lui Israel reusesc sa ajunga cu bine pe malul celalalt.In clipa cand egiptenii incearca sa refaca experienta israelitilor, marea revine in vechiul ei locas si detasamentul de care a lui Faraon este luat de valuri si aruncat in adancuri.Textul din Biblie povesteste succint:
“Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit care a suflat cu putere toata noaptea.El a uscat marea si apele s-au despartit in doua. Dopiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor”
Intrebarea care mi-o pun este in ce masura modelul biblic este impartasit de povestitorul popular in creatiile sale. Inainte de a cauta exemplele corespunzatoare, vreau sa spun un lucru. Exegeza este in general axata pe folcloristica nationala, ceea ce cu siguranta este o activitate corecta si serioasa. Totusi, faptul ca Biblia a depasit granitele propriei sale natiuni devenind universala, ma gandesc ca povestea trecerii peste Marea Rosie, va apare atat in spatiile in care s-a extins Biblia, dar si in acele spatii culturale in care chiar daca Biblia nu a ajuns sau nu este acceptata,au ajuns o serie de basme in care vechile intamplari au fost conservate sub forma de simboluri.Dar in spiritul exegezei noastre, sa aratam cum a fost fixata trecerea Marii Rosii in basmele noatre populare. In ciclul lui Pepelea, sau cel al lui Pacala si am aici in minte mai ales cartea lui Petre Dulfu – “Ispravile lui Pacala”-trecerea peste mare este zugravita in doua moduri:
1)-”Ajungand ei, a doua zi , la o apa mare ( denumirea de “apa mare” se refera nu numai la “mari” in general, al caror inteles deriva din singularul numelui, “mare”-adica “o apa care este mare) fura siliti a trece de cea(lalta) parte pentru ca de asta parte era foarte periculos locul ( Din cauza lui Faraon si a armatei sale care ii urmarea pe copiii lui Israel).Cand treceau ei prin apa, atinse fundul sacului de apa si se uda, insa Pepela din sac striga:
-Sus parinte ca se uda cartile ( Evanghelia).”
Parintele, este Dumnezeu, respectiv Moise.Cu toate ca in Biblie si in basme, personajele sunt descrise separat, ele reprezinta ca in treime, aceeasi imagine a lui Dumnezeu. Sacul, in care sunt cartile sfinte cate au ramas inclusiv Pepelea, reprezinta copiii lui Israel. Sublinierea facuta de Pepelea:
-”Sus parinte ca se uda cartile!-nu se refera la efortul de a ridica poporul lui Israel in spinarea lui Dumnezeu. Ci la secarea Marii Rosii ca acest popor sa treaca cu bine in cealalta parte.
2)-Scena inecarii lui Pepelea
Pacala si Pepelea sunt prinsi de catre sateni care vor sa ii inece pentru pacalelile lor.Ca sa nu complicam lucrurile, am sa citez intamplarea cu Pepelea:
“Nu mult dupa ce s-au dus ei iata ca veni un cioban cu oile pe acolo si-l gasi ( pe Pepelea ) in sac.Ciobanu-l intreba:
-Ce faci tu aici in sac?
-Eu, raspunse Pepelea,pe mine au sa ma bage oamenii aceia in apa,ca am sa scot niste galbeni.Ciobanul il ruga ca ii va da orice, daca il va lasa sa intre el in locul lui Pepelea in apa.( urmeaza cateva randuri in care descrierea este confuza incat nu mai stii cine ce este si ce se intampla. Cert este ca Ciobanul il inlocuieste pe Pepelea in sac, boierul, primarul, popa sau alt personaj al obstei satesti gaseste apa adanca):
-Aicea-i apa mai mare!
Atunci alergara oamenii la sacul unde era ciobanul si-l luara si azvarlira in apa, nebagand de seama cine este in sac.
Intorcandu-se oamenii inapoi, il vazura pe Pepelea cu turma ciobanului.Ei il intrebara:
-De unde aduci tu aceste oi?
-Din apa.-raspunse el.
Atuncea apucara cu totii la fuga si se aruncara cu totii in apa ca sa gaseasca si ei oi, precum si Pepelea a gasit si s-au inecat cu totii.”
Referitor la scena inecarii lui Pepelea, totul depinde de cat de mult povestitorul popular a respectat modelul vetero-testamentar al Exodului si nu l-a contamonat cu modelele noastre nationale. Pentru ca in spatiul nostru cultural exista o poveste adevarata despre ingroparea unui rege si a tezaurului sau sub apele unui rau, in albia acestuia.Asa ca interpretarea va trebui sa tina seama si de acest aspect.
Omul varat in sac, reprezinta imaginea unui defunct.Obiceiul de a infasura defunctul intr-un giulgiu este foarte vechi, intr-un moment cand sicriele erau apanajul oamenilor bogati si apartineau unei culturi mai apropiate de evul mediu si respectiv de societatea noastra contemporana. Este posibil ca Pepelea, sa-i fi “spus” adevarul ciobanului, iar acest adevar sa se refere la ascunderea necropolei unui rege si a aurului acestuia in albia unui rau adanc. Nici varianta trecerii prin Marea Rosie nu poate fi exclusa, din cauza turmei de oi a ciobanului, a lui Pepelea, dar si a lui Moise.Oile, fiind copii lui Israel si Dumnezeu, Moise, Pastorul ei. Luati in consideratie amandoua semnificatiile legate de cuvantul Pastor, dupa cum este scrisa litera “a”.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Aprilie 2013, 13:01:21
Prin urmare, iata-l pe Pepelea, stand intr-un sac, oamenii locului cautand un loc unde apa raului este cea mai adanca iar ciobanasul primeste raspunsul ca Pepelea de aia este aruncat in apa ca in locul acela se gasesc multi galbeni.In amintirile lui Ion Creanga gasim o referire la scena descrisa in ciclul Pepelea:
"...apoi in picioare, tiind  la urechi  cate-o lespegioara  fierbinte de la soare  cu argint printr-insele, si aci saream intr-un picior aci in celalalt aci plecam capul in dreapta  si la stanga, spuind cuvintele:
Auras pacuras,
Scoate apa din urechi
Ca ti-oi da parale vechi"
Interesant este faptul ca in folcloristica basmelor povestite de Ion Creanga, sau "popa smantana"-cum il alintau unii prieteni,-apare si nu o data, imaginea Exodului cu trecerea peste Marea Rosie.Iata cum apare acest episod zugravit in "Povestea lui Harap Alb."
" Si cand sa treaca un pod peste o apa mare iata o nunta de furnici tocmai atunci trecea si ea podul"...
"Apa mare" este Marea Rosie. Furnicile, reprezinta acel popor care apare in razboiul troian cu denumrea greaca: Myrmidoni, de la "Myrmex", insemnand "Furnica".Neamul acesta de razboinici ahei era condus de Achile sau Ahile, eroul grec mentionat in Iliada si Odiseea.Dar daca luam numele lui Ahile si il cititi de la dreapta la stanga, obtinem: Eliha, respectiv Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu, insemnand"Cei Puternici"
Povestea lui Harap Alb sau "povestea slugii albe"- in contrast cu egiptenii care aveau pielea mai inchisa la culoare- este in definitiv Povestea vetero-testamentara a lui Iosif, acolo aparand si alte motive avand corespondenta  in Biblie. Dar surprinzator, sau poate ca nu este cazul sa ne miram atata, Ion Creanga, chiar daca a fost considerat la un moment dat raspopit, prin atitudinile sale inclinand mai repede catre profan decat religios,a mai facut aluzie in basmele sale la Exodul, respectiv la trecerea peste Marea Rosie. Iarta cum apare scena in "Danila Prepeleac":
"Atunci dracul se craceste c-un picior la asfintit si cu unul la rasarit.Se-apuca zdravan cu mainile de tortile cerului  casca o gura cat o sura si cand chiuie odata, se cutremura pamantul, vaile rasuna, marile clocotesc si pestii din ele se sparie.Dracii ies afara din iaz, cata frunza si iarba."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Mai 2013, 10:24:14
Calimendru / O legenda a aurului transformata in basm?

07/05/2013 de vanghelis008 | Editare

Exista un mare grad de dificultate in a interpreta un basm, deoarece, este extrem de dificil de a patrunde in memoria povestitorului si a descoperi acolo, realitatea istorica, cu valoare arhetipala, de la care a pornit acesta in realizarea produsului sau folcloric. De foarte multe ori devenim tributari a unor mecanisme inertiale. Astfel, daca luam ca adevarat un anumit arhetip – spre exemplu cel Vetero-Testamentar, – suntem tentati sa generalizam. Din cauza rezultatelor obtinute,vom considera ca toate basmele pornesc de la acelasi arhetip, ceea ce nu este adevarat, existand o serie de modele de la care povestitorul popular se inspira.Dificultatea este cu atat mai mare cu cat motivele populare pot sa ne indrume catre doua ( sau mai multe arhetipuri diferite).In cartea lui Simion Florea Marian, -”Basme populare romanesti, vol.II” am gasit o poveste, intitulata simplu, “Calimendru”.
Vom incerca sa interpretam povestea lui Marian din doua directii, lasand cititorul sa aleaga modelul arhetipal care este cel mai convingator:
-1) Modelul Vetero-Testamentar
In Biblie s-a vorbit de seceta si de faptul ca Iacov isi va trimite copiii sa aduca grau din Egipt.In basm la moartea tatalui, copiii primesc drept mostenire un fier de plug care este transformat in seceri.Sa ne amintim despre visele lui Iosif in care snopii fratilor se inchinau snopului care il reprezenta pe acesta.In Biblie se vorbeste despre incercarea de omorare a copiilor lui Israel. Acelasi lucru se intampla si in basm. Numai ca fratilor li se ofera bucate otravite. Exodul este subliniat de furtul sabiei zmeului care statea agatata pe un perete. Aceasta sabie nazdravana, cantatoare, este steaua calauzitoare.
-2) Este posibil, asa cum am sugerat si mai inainte, ca o serie de intamplari cu caracter istoric ( sau legendar ) local, sa fi fost prelucrate de povestitorul popular si sa fi fost transformate in basm. (Atrag atetia asupra caracterului speculativ al acestei interpretari). In basme si legende, apare o situatie inedita, in care, dupa ingroparea unui defunct sau a tezaurului acestuia, constructorii care au ridicat mormantul sau au sapat ascunzatoarea pentru aur sunt omorati prin otravirea bucatelor. Este valabil in ce priveste tezaurul regal al lui Decebal. Este valabil in ce priveste moartea si ingroparea unor regi cu tezaurele lor dobandite in timpul vietii, printre acestea incadrandu-se tezaurul descoperit intamplator de Pavel Varga legat de necropola lui Dyonisos, de tezaurul ingropat pe varful Cernei de printul sarb Obrenovici.Sigur, ca toate aceste afirmatii trebuiesc argumentate, lipsa argumentelor fiind la un moment dat punctul slab al cercetarii.Spun acest lucru, deoarece exista o mare dificultate in a interpreta simbolurile care transforma realitatea in imaginarul poetic. Curiozitatea este ca in basmul Calimendru, stapanul locului,vrea sa ii omare pe cei sapte frati care s-au apucat sa ii secere graul, oferindu-le mancare otravita.
Ori in basm se face la un moment dat o afirmatie interesanta:
“Ajungand ei la curtile zmeului, acesta indata ii duse intr-o casa deosebita, frumoasa si impodobita cu fel de fel de odoare scumpe: cu aurarii, cu argintarii, diamanturi si alte pietre nestemate, cu covoare de matasa pe podele si pe pareti cu niste oglinzi ca acelea de te vedeai intransele din cap pana in picioare.(…) Acolo, in casa aceea (…) i-a poftit zmeul sa sada pana ce va fi gata cina.”
Intrerbarea care mi-o pun, este daca acest basm are cumva legatura cu tezaurul printului sarb, sau s-a tesut in jurul unei alte taine, in cadrul careia constructorii au fost la sfarsit exterminati.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Mai 2013, 11:11:26

Calimendru / urmare

08/05/2013 de vanghelis008 | Editare

In materialul anterior dedicat aceluiasi subiect,am vorbit un pic la general. Afirmatiilor facute acolo, si care puteau fi argumentate doar printr-un mic studiu de mitologie comparata,le lipsea acest capitol din urma pe care il punem in evidenta aici. Din (nou atrag atentia cititorului asupra caracterului speculativ al teoriei, punerea in practica a teoriilor mele putand fi sortite esecului ele apartinand mai degraba imaginarului decat unei realitati obiective ).Am afirmat la un moment dat ca povestea lui S.F. Marian- “Calimendru”-poate fi legata de legenda printului sarb Obrenovici, in urma unui proces complex de “basmificare”. Am aratat in acelasi timp ca basmul se incadreaza conform parerilor mele vetero-testamentare, dezvoltarii narative a motivului Iosif si fratilor sai. Fuga lui Calimendru si a fratilor, corespunzand potrivit opiniilor mele Exodului Biblic. Elementele de referinta,( punctele comune,) dintre basm si Vechiul Testament fiind legate de: coborarea in Egipt a fratilor pentru a cumpara grane din cauza foamei care se raspandise in toata partea de rasarit a bazinului Marii Mediterane. Incercarea de omorare a copiilor lui Israel ca urmare a inmultirii lor demografice ceea ce punea in pericol economia Egiptului. Pe fundalul unei epidemii care a lovit mai mult casele lui faraon, copiii lui israel fug din Egipt. Peaceste linii narative ale Vechiului Testament se incadreaza basmul “Calimendru” a lui Marian.
Anumite particularitati ale basmului, ma determina sa explorez basmul lui Marian si ca o paralela a acestuia la legenda istorica a printului sarb Obrenovici.Pentru a reaminti cititorului despre ce este vorba, redau mai jos un articol luat de pe Google, intitulat: “Tezaurul dacic, comori nedescoperite”:
“O serrie de legende locale vorbesc de un mare tezaur ingropat de cei 300 de oameni ai celui care a fost de doua ori principe al Serbiei Milos Obrenovici ( 1815-1839)9 1858-1860) intr-o pestera de pe Valea Cernei.
Deoarece toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost ingropati la intrarea din pestera, fiind in prealabil otraviti, singura sursa de identificare ar fi o piatra patrata incastrata cu un snop de grau si un sarpe.”
In Calimendru, cei sapte frati trec printr-o padure si ajung la un moment dat intr-o poiana, unde se afla o holda mare pe care se apuca sa o secere. ( semnul de recunoastere este “o piatra mare cu un snop de grau”)
“Zmeul-spune basmul-stand langa curtile sale intr-un foisor din varful unui copac vedea peste toata poiana” ( in legenda, “piatra cea mare”)
Ce face Obrenovici dupa ce sunt terminate lucrarile? Una dintre legende spune: “Pe urma, dupa ce s-a terminat, Obrenovici i-a scos afara in locul numit “pe cuptioare” si acolo le-a dat sa bea si i-a otravit.”
Ce face zmeul in basm? Vrea sa ii otraveasca pe frati.
“Zmeul cum ajunge acasa striga pe zmeoaica, nevasta-sa si-i zise:
-Fa feciorilor celora ce-mi secera holda degraba pane calda si zama de mancat, painea sa fie mandra, alba si curata cum e de la Dumnezeu lasata, zama insa sa fie cu venin, catrana amestecata.”


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Iulie 2013, 07:32:11
Cred ca a venit timpul sa  ne aruncam privirile catre lumea personajelor fantastice din basm, catre zeitele si zeii care umplu mitologia greaca  dar si mitologiile altor popoare ale antichitatii.Ramane o tentatie motivul sacrificiului careia exegeza i-a atribuit diferite interpretari interesante, pornind de la sacrificiul persoanelor profane si religioase , pana la moartea eroilor si chiar a divinitatii, moarte sacrificiala sau accidentala, dar supusa semnelor unor zeitati definite temporal ( apartinand timpului,)- si purtand numele de destin.Personal cred ca  exista doua lumi paralele, una reala, profana si alta virtuala, a imaginarului omenesc, un univers primordial in care exista entitati  fie cu puteri deosebite, fie acest univers despre care vorbim, se misca , evolueaza dupa anumite legi specifice, diferite de ale noastre, care contravin legilor cunoscute de noi. Desi materialismul sustine ca divinitatea este produsul mintii omenesti, "realitatea" religioasa, sustine ca lucrurile au inceput altfel, avand ca semn mai intai divinul. Acesta fie ca a aparut de la bun inceput, fie ca este rezultatul unui proces indelungat in urma caruia si-au facut simtita prezenta.Materialismul si religia, se misca de la bun inceput pe doua directii diametral opuse.Primul pune la baza vectorului sau profanul si divinitatea la varful sagetii, cata vreme cel de-al doilea caz aseaza divinul la baza si profanul la celalalt capat. In vreme ce unul dintre drumuri merge de la stanga la dreapta, celalalt face acelasi lucru dar de la dreapta la stanga. Existenta divinului,  implica capacitatea acestuia de a genera viata -universul- sub aspectele sale cosmice si terestre, mergand pana la uman. Acest lucru se intampla  printr-un efort divin de creatie, dar cu diferite nuante. Divinitatea ramane factor dominant si traieste in paralel cu lumea reala pe care a creat-o, ( de unde si relatia de dependenta a umanitatii fata de divinitate, manifestata prin  adoratie, rugaciune, de fapt stabilirea unui protocol complex prin care omenirea isi manifesta recunostinta fata de Zeul care a creat-o.Uneori Creatia, Facerea sau Geneza nu este strict vointa divinitatii, actul fiind rezultatul unui sacrificiu, insusi divinul prin sacrificiu se transforma in profan, dar prin acest profan intelegem tot universul real pe care il traim. Alteori, creatia profana a lumii este rezultatul unui experiment in care divinul se amesteca cu profanul. Legat de acest aspect sau nu, experienta crearii lumii este un eveniment compromis si se cauta diferite metode de a anula actul creativ primordial si inlocuirea lui cu un altul mult mai eficient. Totusi, relatia dintre divinitatea creatoare si umanitate, este destul de dificila, lipsita de armonie, fiind generatoare de mari probleme. Una din solutii este aceea a distrugerii ( sau autodistrugerii) lumii. Cea de-a doua este sacrificiul  zeului intr-o forma violenta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 August 2013, 22:17:43
Voinicul cel fara de tata ( Basmele Romanilor, X , o colectie nemuritoare. )
Se intampla aici urmatorul lucru: Ori povestitorul cunoaste mitologia greaca si in inceputul  basmului sau  nareaza o intamplare imortalizata in respectiva mitologie, ceea ce ar permite ca episoadele nasterii si aventurile ulterioare sa se respecte intr-un fel cronologic ori sa reactualizeze memorial, legendele Solomoniene in prolog si sa continue vetero-testamentar cu Moise si Exodul. O ultima varianta, se leaga de evocarea episodului nasterii lui Iisus in Noul Testament si  dupa aceea, pentru ca Vechiul Testament este mai bogat in aventuri si respectiv miscare, sa ni se povesteasca in mod criptic o serie de episoade biblice care sunt la obarsie, vetero-testamentare.
Continutul basmului este foarte concentrat totusi. O fata de imparat ramane grea  doar pentru ca s-a uitat pe fereastra si va fi izgonita de catre tatal ei, fiind pusa intr-o corabioara pe apa.
Acest episod primar poate fi interpretat in cele trei chipuri amintite mai inainte:
-ca o prelucrare a unui episod mitologic in care fecioara inchisa intr-un turn este abuzata de Zeus care ajunge la ea sub forma unei ploi divine
-Fata este de fapt mama lui Solomon care in basm este alungata impreuna cu copilul ei. Ori noi cunoastem simbolismul Mamei, care nu este altcineva decat aceea careia Grecii ii spuneau Gaia.Aratam  la un moment dat ca numele de Geti, sau Gaeti, vine tot de la Gaia, tot asa cum numele de Baba ( sau Mama) Dochia cat si acela de Dacia, sunt nume care au aceiasi origine: Do+Chia provenind dintr-o forma primordiala Do+Gaia sau Da+Cia din Da+Gaia.
Tanara mama a lui Solomon este nevoita sa  il nasca pe Solomon undeva.In interpretarea episodului biblic, Solomon este schimbat insa cu Moise care asa cum stim la nastere a fost pus intr-o barcuta (corabioara) Interesant este ca in biblie apar doua maicute una  mai batrana si alta mai tanara, care probabil reprezinta Pamantul dar si pe fiica lui Faraon, fara ca numele ei sa fie cu atentie pomenit. Curios sau nu, dar aceeasi mama dubla apare si in legatura cu nasterea lui Iisus, unde intalnim doua Marii ( Mama Fecioara dar si tanara fecioara care este Maria Magdalena.)
-Prin introducerea fetei care naste, povestitorul se apropie de mesajul celor patru Evanghelii amintind de nasterea lui Iisus.
Dupa acest episod, incepe aventura vetero-testamentara. Copilul este pus intr-o corabioara, impreuna cu maica-sa.Denaturarea fondului legendar este facuta de povestitor.
"Porunci de facu o corabioara, puse pe fata intr-insa si langa ea cinci paini  si un urcioras cu apa si ii dete drumul pe garla  spre a se duce unde  unde mila Domnului o va scoate."-incheiat citatul.
Corabia ajunge dupa un timp  langa un tarm unde se gasea o padure. Padurea este un simbol al Paradisului terestru, dar in acelasi timp este un substitul al stufului care crestea din abundenta in Delta Nilului. Aici femeia va trai multa vreme in salbaticie crescandu-si copilul si invatandu-l sa vaneze. Cand acesta a ajuns mare, ratacind prin padure a ajuns la un castel stapanit de trei zmei. Castelul era de fapt palatul lui Faraon. Sa nu uitam ca fata lui Faraon il va adopta pe copilul gasit in sicriasul de papura acesta crescand ca fiu al acesteia la palatul Faraonului. Baiatul omoara doi dintre zmei si se instaleaza in palatul Faraonului impreuna cu mama sa. Cel de-al treilea ia o infatisare umila si se da pe langa maica-sa, nascocind o serie de intrigi ca sa-l omoare pe flacau.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 August 2013, 08:22:58
Mama  se imbolnaveste sau prezinta o oarecare indispozitie exploatata cu o oarecare  inteligenta de catre zmeul intrigant. Pentru insanatosire este necesar ca Fat-Frumos, Voinicul fara de tata, sa se miste si sa aduca din locuri primejdioase, anumite leacuri. Apa vie si apa moarta, mere dintr-un spatiu sacru , si altele.Nu exista o precizare prea clara unde se afla locul unde se afla apa vie si apa moarta, dar si la ora actuala, exista o mare al carei nume este acela de Marea Moarta. Nu exista iarasi o precizare unde se gaseste  marul cu merele acelea vrajite, dar aici, fara sa vrea, din cauza detaliului, povestitorul isi desconspira fara sa vrea sursa originara.
"ajunse la o gradina ocolita numai de trandafiri. Intra inauntru si dete peste  marul rosu care era sadit in mijlocul gradinii."
Dar in Biblie la capitolul  Geneza sau Facerea scrie clar ca in mijlocul gradinii ( Edenului) se aflau doi pomi.Iar ceva mai tarziu, Eva va primi de la sarpe, un fruct / mar pe care il va da si lui Adam sa il muste, gestul transformandu-se in pacat si in acelasi timp intr-un pretext ca cei doi sa fie alungati din rai.Dar marul, are o reactie interesanta:
" El (Voinicul fara de tata ) cerca a se alatura de pom dar pomul ii zise:
-Nu te apropia de mine voinice ca iti vei pierde viata si e pacat de dansa."
Ori cu mult anterior basmului, Moise se va urca pe muntele lui Dumnezeu Horeb  si va vedea un rug arzand fara sa se mistuie.
"Moise a zis:
-Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul.
Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada.Si Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului  si a zis:
-Moise! Moise!
El a raspuns:
-Iata-ma!
Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta scoate-ti incaltamintea din picioarecaci locul pe care calci este un loc sfant!"
Despre faptul ca cele doua intamplari sunt identice, nu mai incape nici o indoiala.Problema este ca Dvs. in calitate de cititori sa alegeti care dintre cele doua evenimente reprezinta modelul arhetipal si care este motivul creat pe baza acestui model mitologic.
( Vreau sa deschid o paranteza legata de una dintre reprezentarile sau mai bine zis de consecintele provocate de existenta sacrului.Moise nu poate calca pe pamantul sacru al lui Dumnezeu, decat scotandu-si incaltarile din picioare. La intrarea in bisericile orientale, credinciosii fac acelasi lucru.Interesant este ca aceasta motivatie sacra sta la baza unor evenimente care au devenit laice. In unele vizite la muzee, vizitatorul este nevoit sa isi puna niste papuci in picioare. Chiar vizitarea unor rude sau persoane straine, este legata de aceasta interdictie de a intra incaltat in casa respectiva, chiar daca explicatiile s-au concentrat asupra unor probleme de curatenie si pastrarea acesteia. Un alt aspect este acela al spalarii rituale a picioarelor persoanelor care vin de la drum.Episodul il vom gasi in Noul Testament cand Iisus va spala picioarele apostolilor sai,( ori Dumnezeu era sacru si apropierea de El se facea in conditiile cerute pe Muntele Horeb.O intamplare similara o vom gasi anterior acestei proceduri, cand Ulise va fi recunoscut de catre dadaca lui, prin descoperirea cicatricii provocata de un porc mistret, in timpul spalarii picioarelor regelui Itakai.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 August 2013, 11:07:10
Motivul mortii eroului.
La un moment dat, zmeul  profita de faptul ca "voinicul se intorsese de la vanat si era ostenit fara masura" fapt pentru care  se culcase in gradina sub o bolta de trandafiri ca sa il omoare."Zmeul dete  peste dansul si-l facu bucati, bucati  cu palosul pe care il purta totdeauna ascuns la dansul. Si ca sa nu  bage de seama ma-sa, puse toate bucatile  in desagi le aseza pe cal si dand bice calului il dete pe poarta afara."
Am mai intalnit o scena asemanatoare intr-un basm din America latina, dar acolo cea taiata bucatele era o femeie si locul unde se intampla evenimentul tragic se gasea in mijlocul marii.
In aceasta carte de Hermeneutica a miturilor, am aratat ca basmele populare romanesti si universale in ciuda aspectului lor laic de necontestat sunt de fapt apocrife ale unor  intamplari foarte vechi, care au generat cartile Bibliei. S-ar putea ca unii cititori sa nu fie de acord cu aceasta concluzie, din varii motive pe care nu ne propunem sa le luam in discutie aici.Intrebarea care mi-o pun in clipa aceasta, este , unde gasesc  modelul arhetipal.Eu spun ca acesta se regaseste in capitolul al doilea din Biblie, Exodul sau Iesirea. Taierea in bucati a Voinicului fara de tata, se refera de fapt la inmultirea "primejdioasa" a copiilor lui Israel:
""Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi."
Si putin mai jos:
"Dar cu cat il asupreau mai mult cu atat  se inmultea si crestea."
Ideea  inmultirii legata de moarte violenta, apare imediat in motivul Biblic urmator:
"Cand veti implini  slujba de moase  pe langa femeile  Evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa-l omorati; iar daca este fata sa o lasati sa traiasca."
Reinvierea eroului se va face de catre o zana, care este un substitut feminin a lui Dumnezeu, care aduna toate bucatelele celui defunct la un loc( de fapt tot neamul imprastiat al copiilor lui Israel, ) turnand apa moarta( aici este vorba de o localizare asa cum am mai spus - Marea Moarta), apoi, "il stropi cu  apa vie si se insufleti."
Motivul mortii si reinvierii mai apare in mitologie referindu-se la acelasi lucru, in legatura cu pasarea fenix. Este exact aceeasi pasare care isi poarta tatal defunct intr-un ou, cu referire la Ieirea, cand copiii lui Israel, iau cu ei si osemintele lui Iosif.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Septembrie 2013, 15:49:12
Punguta cu doi bani a domnului Ion Creanga.

Fara a intra in detaliile povestii domnului Creanga, asta fiindca nici nu gasesc pe moment cartea acestuia in biblioteca si nu pot veni cu argumente, povestea este vetero-testamentara. Unul dintre argumente se refera la specializarea autorului in  cunoasterea Vechiului si Noului Testament. O astfel de cunoastere, il determina pe creator, sa caute in modelele care s-au intiparit in subconstientul acestuia. In felul acesta, povestea are ca model de pornire Vechiul Testament. Cocosul "batut"de mosneag este Iosif. Deoarece mama lui Iosif a murit la nasterea acestuia, cel care il goneste pe cocos de acasa, este chiar tatal sau. Femeia care stapaneste gaina, este de fapt -Mama Pamant / Gaia-, de unde si  jocul acesta de cuvinte destul de straniu de altfel intre Gaina si Gaia sau Gheia: Mama Gaina, sau Mama Gaia.Pamantul acesta, Gaia/Gaina, nu poate satura foamea mosului cu produsele sale.Situatia este descrisa in Vechiul Testament cu privire la seceta care bantuia Canaanul in acele vremuri, determinandu-l pe Iacov sa isi trimita copiii in Egipt pentru a procura bucate. Unul din visele lui Iosif va face referire la acest aspect, inainte ca Iosif sa  explice, visele avute chiar de Faraon. Este vorba despre snopii de grau ai fratilor si parintilor sai care se inchinau snopului lui Iosif. Tot ca o asociere cu gaina, o reprezinta si ceea ce continea snopul: boabele de grau, care puteau sa hraneasca si pasarile dar si oamenii, sub forma de faina, respectiv de turte. Nu intamplator boierul ( Faraonul ) ii va lua cei doi banuti, determinandu-l pe cocos ( Iosif) sa se ia dupa acesta pana in taramul mortilor, cum era considerat in acele timpuri Egiptul. Apa inghitita in fantana-unde cocosul este aruncat, cuptorul, aruncarea acestuia in ocolul cu vite si apoi in haznaua cu bani, nu mi se par deloc evenimente intamplatoare, datorate mai degraba hazardului decat realitatii. Exodul este si el foarte interesant conturat, cand cocosul pleaca insotit de toate pasarile  catre casa mosului. Intr-una din papirusurile care se refera la invazia hicsosilor, acestia sunt zugraviti ca o pasare care a venit in Egipt si si-a facut cuibul alaturi de oameni, producandu-le neajunsuri. Aceasta imagine o gasim si intr-unul dintre basmele lui Ispirescu,( dar si in altele ) cu privire la aducerea unei pasari pentru ca manastirea construita sa nu se mai darame.Imaginea uriasa a cocosului, se refera la muntele lui Dumnezeu Horeb.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Noiembrie 2013, 07:45:46
Spargapithes

18/11/2013 de vanghelis008 | Editare

În mitologia greacă se povesteşte că Hercule ajunge în împădurita Hylaia, viitorul ţinut scitic, unde iernând într-o peşteră cu Echidna, ( care îi furase herghelia de iepe ) face cu această făptură trei copii care devin strămoşii scytilor,, agatârşilor şi tracilor. ( însă numai scytii coborâtori din primul fiu Skytes,) ajung neîntrecuţi arcaşi ca străbunicul lor.
Diodor din Sicilia, în Biblioteca istorică,( pg. 169 ) spune aceeaşi poveste din perspectiva scytilor:
“Mai târziu,-povestesc Scytii,- s-ar fi născut din pământ o fecioară al cărei trup în partea de sus reprezenta o femeie iar în cea de jos, trupul unui şarpe. Aceasta ajungând iubita lui Zeus, născu un fiu pe nume Scythes. El a fost mai vestit decât înaintaşii săi şi dădu neamului numele de Scyti.Dintre urmaşii regelui, s-au deosebit prin destoinicia lor doi fraţi care se numeau Paloş şi Napes (Naparis?!)
În Povestea lui Harap Alb, apare un episod în care spânul îl trimite pe Harap Alb să aducă pielea şi capul cerbului din “Pădurea Cerbului.”Cu ajutorul sfintei Duminici, Harap Alb reuşeşte să taie capul cerbului, ieşind învingător din această înfruntare.
Referitor la Scyti, există însă o menţiune interesantă:
“În realitate, el ( numele de scyt,) pare să derive de la rădăcina cuvântului “cerb” animalul acesta reprezentând un străvechi totem tribal.
Tot la Herodot, mai găsim un episod care ar putea face lumina în ce priveşte motivul cerbului din Povestea lui Harap Alb:
” Luptându-se de asemenea cu sciţii, agatârşii îi biruiesc şi reuşesc chiar să îl ucidă pe regele lor Spargapithes( Marele Cerb?)”
Este posibil că întâmplarea să fi fost preluată de mitologia greacă şi fixată în mitul lui Heracles şi căprioară de aur a lui Artemis. Variantele eroice ale întâmplării istorice, vor fi conservate sub formă Poveştii lui Harap Alb ( Ne referim numai la motivul Cerbului ) şi în Balada lui Iovan Iorgovan.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 03 Decembrie 2013, 22:45:12
Craiul Mintea ( Simion Florea Marian-Basme populare romanesti )
Basmul face parte din ciclul Solomonian, alaturi de legendele studiate de Sabina Ispas,  de Broasca testoasa cea fermecata a lui Petre Ispirescu , de balada Broasca Roasca, care a pierdut identitatea autorului care a transmis-o in versuri si altele.
Chiar denumirea basmului, - "Craiul Mintea"- face aluzie la intelepciunea recunoscuta a regelui Solomon. Basmul incepe  prin zugravirea luptei pentru putere.
"Era odata un om ( este vorba de regele David ) carele avea  douazeci de feciori"
Otice afirmatie din basm, trebuie sa aiba corespondentul intr-o realitate istorica sau arhetip.Deoarece sursa de informatie aflata la indemana este Biblia, vom cauta acolo unde se vorbeste despre regele David, sa vedem daca acest numar este confirmat sau macar daca realitatea se apropie de supradimensiunea cifrei din basm.In Vechiul Testament, ( 2 Samuel 2,3, )aflam ca lui David i s-au nascut la Hebron un numar de sase copii:
Amnon, Chileab,  Absalom, Adonia, Shefatia, Itream.
Mai tarziu, sunt amintiti urmatorii, facuti cu alte femei, diverse tiitoare  si neveste  la Ierusalim:
Shamua, Shobab,  Natan,  Solomon,  Ibhar, Elishua,  Nefeg, Iafia, Elishama,  Eliada,  si Elifelet.
Numarul total al copiilor lui David mentionat aici este de 17, apropiindu-se de numarul copiilor omului din poveste.
Intalnirea lui Solomon cu Isus Hristos si sfantul Petru, este o afirmatie pe muche de cutit, din cauza prapastiei temporale dintre  perioada de domnie a regelui Solomon si aparitia crestinismului, care a fost povestita in cele patru evanghelii adunate sub numele de Noul Testament.Ceea ce trebuie sa retinem, este nu cine a spus basmul la un moment dat facand substituirea care o gasim in basm si care poate sa fie totusi de o data mult mai recenta, cat implicarea lui Dumnezeu in relatia divinitate si regele Solomon.
Urmeaza apoi un motiv foarte interesant, acela al conflictului dintre "cerb" si "sarpe" ( imaginea lui Faraon.} Deoarece Solomon se implica in acest conflict si-l ajuta pe Faraon sa izbandeasca, el va obtine din partea acestuia, mana uneia dintre fiicele sale.Ori despre ea, basmul spune ceva cu totul aparte, care cu siguranta a scapat  ca semnificatie, exegezei:
""...si a scos trei fete care erau invelite  in niste piei ca nu stiai ce sunt."Ispirescu,  ca si in balada, apare aceeasi mentiune spusa insa altfel Fetele aveau alta infatisare din cauza pieilor pe care le purtau si nu puteau fi astfel recunoscute. Enigma este rezolvata de "Cantarea cantarilor", unde iubita lui Solomon spune:
"Sunt "NEAGRA" dar sunt frumoasa  fiice ale Ierusalimului."
Ca putin mai departe sa reia acelasi lucru:
"Nu va uitati ca sunt asa de "NEGRICIOASA" caci m-a ars soarele..."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Decembrie 2013, 08:37:10
Frumusetea  printesei egiptene a lui Solomon, este scoasa in evidenta si de martorii intamplatori din basm: o sluga, un ministru, unul dintre fiii lui David ba chiar si David, reactiile mergand de la o simpla constatare:
"-Luminate imparate,(...) am vazut (...) o femeie ( povestitorul foloseste aici termenul de dama, cu semnificatia probabila de doamna, altminteri termenul seamana cu acela atribuit unor femei usoare-dame de consum) atat de frumoasa  ca nici imparateasa ( ultima sotie a lui David) nu este asa de frumoasa.", pana la o reactie mult mai profunda si nimicitoare:
"Ajungand el (David) la usa  si uitandu-se inauntru, deodata l-a patruns frumusetea doamnei pana la inima si lesinand a picat jos mort."
Consecintele se vor a fi la fel de devastatoare. David, vede in Solomon un rival, desi o astfel de afirmatie pare destul de confuza, si doreste in fel si chip sa il piarda, pentru a-si insusi probabil averea lui Solomon dar in acelasi timp si printesa egipteana pe care o doreste in patul sau.Pornind de la aceste motive imaginare, David il supune pe Solomon unor incercari de pierzanie.Realizarea acestora,- ele fiind considerate imposibile la scara umana,- vine si scoate in evidenta calitatile deosebite ale regelui Solomon. Aceste incercari sunt:
-Aducerea apelor raurilor in cetatea Ierusalim, respectiv palatul regal
-Taierea copacilor de pe munti si plantarea in locul lor de grau din painea obtinuta David sa guste a doua zi dimineata.(Ori incercarea apare mentionata in Cronici, cu referire la domnia lui Solomon. In aceasta lucrare, este antrenat Hiram din Tir. Taierea copacilor avea drept scop ridicarea a doua obiective arhitecturale importante pentru consolidarea puterii regelui:
-Construirea Templului
-Construirea caselor ( sau palatului ) lui Solomon.
-Ultima incercare, se refera la aducerea unui insemn regal-inel -in cazul acesta, de la tatal lui David, ingropat chiar de David cu inel cu tot.In alte variante ale basmelor solomoniene, locul inelului este luat de coroana regala.
Episodul care a generat acest motiv insolit se regaseste in a doua carte a lui Samuel unde ni se povesteste moartea lui Saul:
"M-am apropiat de el,-povesteste amalecitul-si l-am omorat ( pe regele Saul) stiind bine ca  n-avea  sa mai ramana  in viata  in urma infrangerii.Am luat "CUNUNA IMPARATEASCA" de pe capul lui ( coroana) si "BRATARA" pe care o  avea la brat si le-am adus aici domnului meu."
Consecinta acestei marturisiri, a fost uciderea solului care a adus o astfel de solie.
Dupa aceasta incercare, in basm totul se termina cu bine, David epuizand incercarile de pierzanie, in vreme ce Solomon iese invingator cu ajutorul sotiei sale egiptene.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Decembrie 2013, 16:54:13
Povestea prima
"Povestea prima" a lui Marian, culeasa de la un "studinte" Ioan Ungurean in mai 1871, a avut darul sa ne bage in ceata si sa ne provoace  durere de cap, pentru ca la prima citire, pare cu totul atipica. Un tanar fecior, vede prima oara zapada si vrea sa se insoare cu o fata care sa aiba pielea la fel de alba si stralucitoare.  un pustnic ( calugar ) care il va insoti in pelegrinarile sale. Calugarul il pune sa fure un clop, o bunda , ba il ajuta sa infrunte pe frumoasa fata a unei smeoaice, cu care pana la urma se insoara. Calugarul o taie pe fata si scoate toti diavolii si serpii din inima ei, dupa care il lasa sa se intoarca acasa. Aici tatal sau vrea sa il otraveasca si in acest scop ii daruieste o camasa, un cal  si un potir cu venin. O sluga care era cu el si a auzit ce se va intampla de la trei sturzi, reuseste sa dejoace cele trei comploturi si tanarul fiu de rege scapa cu viata. In schimb, sluga se preface in piatra. Ca sa invie sluga, fiul de imparat trebuie sa isi arda propriul copil in foc si apoi sa unga cu  cenusa copilului piatra care astfel revine la viata. Dupa care basmul se termina, spre bucuria celui care citeste si durerea de cap al celui care incearca sa ii gaseasca intelesurile ascunse.Basmul este bine povestit si misterele lui ar ramane nedezlegate in veci, daca nu ar fi existat un motiv care a produs o ruptura in masa unica a basmului facandu-ne sa il reevaluam si sa il consideram ca fiind un basm mitologic. Pentru a intelege acest lucru ne-a ajutat camasa otravita, despre care iata ce povesteste primul dintre cei trei sturzi:
"...Tatal sau  de cand s-a dus de acasa totuna i-a inveninat  o camesa, si aceea  curand are sa-i iasa inainte si cum a imbraca-o,deauna are sa se invenineze, si are sa moara.Cine a auzi si i-a spune sa se prefaca in stana de piatra pana la genunchi!"
Modul nostru de gandire a fost urmatorul:
Ce sursa informala istorica, testamentara , mitologica, vorbeste despre o camasa otravita care poate sa omoare un erou? Si raspunsul a tasnit ca lumina unui bec: Hercule!!
In mitologia generala a lui Kernbach, citim:
"Ultima aventura ii va aduce pedeapsa exilului.In drum, centaurul Nessos vrea sa o violeze pe Deianeira,Herkule il ucide, iar Nessos murind ii daruieste cu viclenie femeii un filtru magic  cu care ea  si-ar putea aduce  inapoi sotul ori de cate ori  i-ar fi infidel.Folosit, ( imbiband  tunica sacrificiala a eroului ) filtrul se aprinde eroul incearca sa isi smulga de pe trup vesmantul ( comparat in basm cu o camasa ) arzand care e insa lipit si nu poate fi smuls decat odata cu pielea.Oracolul Delfic,  ii recomanda spre a scapa de chinuri sa se arunce pe rug de viu si sa arda"-incheiat citatul.
Aceasta camasa este cararea care ne permite sa urcam spre intelesul mitologic al basmului mitologic.Ceea ce ne intereseaza, este daca si celelalte motive se aliniaza la simbolismul unui basm cu caracter mitologic. Ori al doilea element ( motiv folcloric ) il constituie femeia. Pentru ca diavolii si serpii din ea, contureaza chipul Echidnei cu care Herkule se va casatori si va face intr-o pestera din indepartatul tinut tracic Hylaya (Impadurita) trei copii care vor sta la obarsia: Scitilor, Tracilor si Agatarsilor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Decembrie 2013, 09:12:22
"Povestea a doua"
"Povestea a doua" a lui Marian, este si mai misterioasa si de neinteles decat cea dinainte. Un om care are trei fete, pleaca la targ sa cumpere cate ceva si fata cea mica isi blestema parintii, fiindca acestia nu vor sa ii cumpere nimic. Parintii  nimeresc intr-un glod din care nu pot iesi decat cu ajutorul unui hot, care le cere in schimb pe fata cea mare de sotie. Dupa ce ii scoate din necaz, hotul o ia pe fata cea mare de nevasta si pleaca cu ea acasa la el. Ajung la o fantana si fata vrea sa bea apa, dar e sfatuita de catre hot sa nu dea apa celor doi porumbei care se perpeleau si ei de sete. Acasa, hotul ii da fetei sa gateasca un cap de om si ea trebuie sa manance de asemenea din aceste ramasite omenesti pe care le leapada in soba. Descoperita fapta, fata este ucisa. Celei mijlocii i se intampla acelasi lucru, si doar a treia scapa cu viata, deoarece da porumbeilor apa sa bea. Acestia o invata sa dea alele resturi omenesti unui motan pe care il avea hotul astfel ca la intrebarea unde se gasesc, ele vor raspunde ca in maruntaie  calde.Fata fuge cu porumbeii  niste maestrii, sau mesteri facand opentru ea o colivie?! ce este lansata pe apa.Dupa un timp colivia este trasa la mal de catre un  imparat neinsurat. Fata insa il roaga sa o lase sa isi rezolve problemele si imparatul o lasa in pace. Apare hotul care o ameninta pe fata ca daca nu il urmeaza o taie bucatele, fata accepta si la trecerea unui podet misca o scandura si hotul cade in apa si se ineaca.
Basmul este atipic si ma intreb in ce ciclu l-ar fi situat Lazar Saineanu. Motivele nu se incadreaza celor cu care ne-am obisnuit. In felul acesta, basmul ar trebui sa apartina zonei fantastice, unui ciclu de basme atipice, -si cred ca un astfel de tip de basme atipice ar corespunde la modul ideal  creatiilor de autor. Si totusi imi pun intrebarea daca autorul- sau mai repede spus povestitorul,- nu a modificat motivele clasice cunoscute la nivelul basmelor in general, pana cand acestea au capatat o oarecare independenta narativa fata de celelalte care erau consacrate.Acord o atentie mai mare coliviei si podetului, care se regasesc in Vechiul Testament dar descrise altfel. Astfel, la nasterea lui Moise, pentru a-l salva de la moarte, mama lui ii va face un sicriu de papura lipit cu lut pe care il ascunde in papuris langa malul Nilului. Fata lui Faraon il aude si da ordin unei slujnice sa il scoata din apa, gest corespunzand imparatului neinsurat. Fata lui Faraon, fiind nemaritata-fecioara. Legat de podet, imi amintesc de trecerea Marii Rosii ( sau a altei ape mari si rosii, care putea fi chiar Nilul datorita stufului care crestea aici, si din cauza caruia  eu consider ca vechea denumire ebraica era Yam stuf sau Marea Trestiilor.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Decembrie 2013, 16:03:43
A treia poveste- a lui Marian
"Zice ca  era un om  si c-o nevasta  si avea un  copil foarte istet."
Inceputul acestui basm ne arunca deja cu gandul la Craiul Mintea. Intrebarea este: Avem de a face cu un astfel de basm? Haideti sa vedem. Un sturz vine la fereastra si incepe sa cante minunat si frumos, cum spune povestitorul.Deoarece parintii nu intelegeau limbajul pasarii, copilul este gata sa le povesteasca mesajul transmis de pasare, dar are o retinere.Iata ce spune el:
"-Tata, acesta ( cantecul ) este un semn, cum a cantat sturzul pe fereastra noastra.Eu ti l-as spune, dar ma tem foarte,ca daca ti-oi spune ce insemneaza cantecul sturzului, dumneata ma vei omora, sau Dumnezeu stie ce vei mai face cu mine.
Sigur ca dupa acest discurs, urmeaza minciunile conventionale din partea tatalui:
-Ba nu, fiul meu, eu nu ti-oi face nimica, spune numai daca vei sti.
Acum bazandu-se pe cuvantul parintelui sau, baiatul n-are de lucru si ii zice:
_Asta tata inseamna, ca eu odata voi fi imparat si dumneata-mi vei tine apa sa ma spal si maica-mea  mi-a tinea tindeiul ( prosopul ) sa ma sterg.
Auzind aceasta omul s-a infuriat foarte tare, asupra fiului sau  incat l-a luat si l-a aruncat intr-o apa mare, ca sa se inece."
Modul in care este spusa povestea este derutant deoarece, povestitorul, leaga aici doua motive folclorice diferite intre ele, care corespund unor episoade istorice apropiate dar de asemeni, diferite intre ele. Primul moitiv se refera la Iosif, iar al doilea se refera la Moise si la aruncarea copiilor de parte barbateasca din ordinul lui Faraon in apele Nilului. ( numit in vorbirea curenta,Rau, sau apa mare ).
Sa lamurim putin cantecul sturzului din basm:
"Iosif a avut un vis si l-a istorisit fratilor sai care l-au urat si mai mult. El le-a zis:
"Ia ascultati ce vis am visat.Noi eram la legatul snopilor  in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat  si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat si s-au aruncat cu fata la pamant  inaintea lui."
Fratii lui i-au zis:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi."
Urmeaza un al doilea vis, acela in care Iosif viseaza ca Soarele , luna si unsprezece stele  se aruncau cu fata la pamant in fata lui Iosif. La acest vis tatal lui Iosif ii va reprosa:
-Nu cumva ( speri) ca vom veni noi, eu, mama ta si fratii tai sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta?
Referitor la acest motiv al soarelui si al lunii, el se va regasi in balada Miorita , acolo unde poetul popular a spus:
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Decembrie 2013, 17:55:00
Aruncarea in apa a baiatului, impinge episodul in epoca lui Moise si a Exodului, cand copiii lui Israel au fost osanditi la moarte prin inec inca de la nastere.Acelasi episod apare nu numai in Vechiul Testament dar si in Ramaiana lui Valmiki. In clipa cand baiatul scapa, ajungand la Faraon, se intampla un fenomen curios.Treo corbi il urmareau pretutindeni pe Faraon, fie ca statea acasa , fie ca mergea la vanatoare. Faraon cheama pe cei mai vestiti intelepti sa dezlege misterul si singurul care il poate explica este baiatul nostru.Dar in aceasta clipa se intampla ceva foarte interesant. Povestitorul suprapune doua motive, unul peste celalalt. Visul pitarului si al paharnicului in  temnita. Intr-unul apareau trei vitze, in celalalt trei cosuri. Acestia  sunt de fapt cei trei corbi, care in credintele vechi erau vestitorii lui Dumnezeu.Dar corbii nu erau pasari propriu zise, ci trei zile sau trei nopti, daca culoarea lor era alba sau neagra. Dupa trei zile sau trei nopti, urma sa se intample un anumit lucru. Acesta este de fapt prima parte a mesajului si se leaga mai repede de temnita in care erau inchisi cei doi slujitori ai lui Faraon despre care am vorbit.Ori in realitatea basmului, povestitorul ne spune o poveste care a fost solutionata nu de catre Iosif, cat de regele Solomon.Este povestea celor doua mame care isi revendica copilul.In felul acesta, simbolismul sufera o schimbare si devine prin corbi, insasi mamele  copiilor facuti de catre una dintre ele. Deci avem la inceput un basm care incepe prin a vorbi despre Iosif, ca apoi locatia basmului sa ajunga in Egipt si apoi sa se intoarca in Asia Mica la Ierusalim, pe vremea domniei regelui Solomon. Dupa acest inceput promitator, basmul o ia, -o spun cu toate scuzele pentru cititor, razna.Finalul basmului se intoarce la Iosif, cu singura deosebire ca nu Iosif se intoarce la tatal sau, ci tatal sau va veni la Iosif.In felul acesta proorocia facuta de baiat se implineste.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Decembrie 2013, 19:52:16
Poveste / Calimendru.

Acest basm mi se pare interesant deoarece are legatura-cum am mai spus pe undeva-cu legendele despre comori din Muntii Apuseni si cele despre printul sarb Obrenovici. Nu este exclus ca acest basm, sa se refere la o necropola mult mai veche chiar decat asa numita comoara a lui Decebal, referindu-se la o necropola regala in care au fost inhumati regi agatarsi impreuna cu familiile lor. In felul acesta necropola este una regala  care poate fi interpretata ca fiind una colectiva sau singulara, daca este vorba de unul dintre regii agatarsi si de o parte din curtea regala care il insoteste dupa vechile obiceiuri asiatice in lumea cealalta. Inainte de a intra in detaliile problemei, vreau sa va spun ca ma framanta o intrebare: Ce reprezinta pomenile actuale?Explicatiile sunt multe dar cred ca nici una nu corespunde adevarului. Se spune ca pomana mortului cu fastul mesei funerare, ar reprezenta un fel de masa de adio, prin care, cei vii il cinstesc pe defunct, luandu-si in felul acesta ramas bun de la el. Altii spun ca era o forma de antropofagie, intr-un moment in care oamenii nu isi puteau procura prin mijloace proprii, hrana suficienta. Masa funerara, este o imitatie a realitatii, pictata pe zidurile interioare ale necropolei  prin care se incerca sa se arate   ca defunctul se bucura aici in mormant de toate binefacerile vietii.Dar daca acest pranz funerar  nu reprezinta decat dorinta celor ramasi in viata, de a-l urma pe defunct in groapa? Ori acest ultim pranz, spre deosebire de toate celelalte, avea ceva caracteristic: Era otravit.Participand la masa funerara, comesenii mureau si erau ingropati in antecamera necropolei sa-i tina companie in neagra vesnicie, ilustrului lor conducator sau cap de familie.Cu timpul, acest obicei s-a indulcit, ramanand numai pranzul, fara potiunea de otrava.Muscatul din lemnul sicriului, nu ar dovedi caracterul antropofag al ritualului initial, cat dorinta celui care o face de a impartasi aceeasi soarta cu defunctul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Decembrie 2013, 09:46:16
Sa reamintim in cateva cuvinte legenda principelui Serbiei Milos Obrenovici.Legendele locale din nordul Cernei, -Cerna varf, Izverna, povestesc de ingroparea unui tezaur insemnat in pestera Izverna. Cei 300 sde oameni care l-au insotit pe principe si au facut lucrarile de amenajare, pentru a nu se cunoaste cu exactitate locul unde se gaseste tezaurul, au fost omorati la sfarsitul lucrarilor, printr-o masa  la care bucatele au fost otravite. Exact despre acest lucru se povesteste in Calimendru. Niste frati ajung la un boier,  si se apuca sa ii secera graul. Ca recompensa, boierul incearca de doua ori sa ii otraveasca dandu-le mancaruri care au fost otravite. Singurul care dejoaca faptele boierului este eroul basmului, Calimendru. El descopera complotul si reuseste sa scape cu viata impreuna cu fratii sai pe care ii avertizeaza.Este posibil ca basmul sa  fie contaminat cu legenda si respectiv balada Echidnei, moartea fetelor prin substituire, fiind o referire la acest lucru. Asta daca nu cumva, povestitoirul vorbind despre o locatie. El ne arata astfel, locul unde sunt ingropate fetele misterioase ale lui Obrenovici. Daca basmul este un receptor a unor traditii mai vechi, atunci avem de-a face cu o necropla regala, apartinand unui rege local din familia Agatarsilor. Tot in zona Cernei, exista o legenda despre fata salbatica, ingropata undeva sub niste lespezi de piatra, in partea stanga a raului.Fiti atenti la urmatoarele indicii:
Cerna ii spuse sa mearga pe rau in sus, pana se va osteni, pana la trei paltinei, la dealul rotat, la malul sapat,acolo trecand pe celalalt tarm ( de fapt termenul ar trebui sa fie acela de "mal", tarmul fiind tot un mal, dar fiind legat de prezenta marii) dansul va nimeri la o stana de piatra  cu muschiul de-o schioapa, unde este dusa ( ar trebui sa se citeasca: unde a fost dusa...si unde e ascunsa, fata salbatica, mandra si voinica...
Aici exista mai multe posibilitati de interpretare:
-Este vorba de fata lui Decebal.
-Este vorba despre Deianira pe cale de a fi siluita de Nessus.
-Este regina scitilor,.
-Este Echidna,  jumatate femeie jumatate sarpe( adica era din partea locului. ( Grecii ar fi denumit-o autoihtona, ceea ce ar fi sugerat acelasi lucru.)
Dar sa ne intoarcem la Obrenovici si la basmul Calimendru...


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 17 Decembrie 2013, 15:13:56
Intr-un  colind, pe care il numesc dupa primul vers: "Sus la munte, ninge, ploua", cules in Vrancea  de C. Brailoiu, ( "Sub aripa Cerului "-Sabina Ispas, Editura enciclopedica Bucuresti, 1998) este reluat vechiul mit al Cerbului ( scitic), sau a caprioarei zeitei Artemis, gonite de catre Herakles. Sceneria este simpla: O turma de ciute care paste, este pazita de o ciuta mai batrana care asemenea Mioritei din balada cu acelasi nume, nu mai bea si nu mai mananca de trei nopti. Intrigate de aceasta situatie, ele se aduna si o intreaba ce se intampla. Aceasta le ofera predictia oraculara ca vor fi vanate, singura care va scapa fiind ea insasi,
"Sub stanca de piatra
Ca o blestemata
De cal bun calcata
De biciur piscata."
In felul acesta, colindul se incadreaza baladei lui Iovan Iorgovan care vorbeste de fata salbatica, dar in acelasi timp si epopeii lui Orfeu si Euridike, care si ea, in variantele in proza a lui Tony Brill, se gaseste ingropata sub stanci undeva pe malul stang al Cernei.`
" Cerna  ii spuse ( lui Iorgovan sau lui Herkule? ) sa mearga  pe rau in sus, pana se va osteni, pana la trei paltinei, la dealul rotat, la malul sapat, acolo trecand pe celalalt tarmure, dansul va sa nimereasca  la o stana de piatra , cu muschiul de-o schioapa, unde este ascunsa, fata salbatica."
Aceste repere se mai leaga de cateva detalii interesante:
"Interesant este  ca Cerna  care este destul de zgomotoasa, aici la poalele Iorgovanului pare ca s-ar speria si i-ar fi frica de colosul  ce-i sta in cale, caci curge foarte linistit ca si cand n-ar voi sa tulbure somnul sau linistea cuiva."
Observati ca legat de Cerna, pentru cursul mai putin zgomotos aici sunt date doua explicatii: Frica de muntele Iorgovan, dar si respectul apei pentru existenta unui mormant cu caracter divin. De altfel si in balada versificata, Iorgovan - Herkule cere raului Cernei  sa-si incete mersul si zgomotul oferind pentru aceasta niste daruri-furca si pestele,- numai a doua ofranda fiind acceptata si Cerna isi micsoreaza cursul si zgomotul.Lucrul acesta nu este de loc intamplator, contribuind la regasirea sau descoperirtea unui loc important pentru antichitatea si mitologia acestor locuri: Un mormant , un templu, o pestera cea din urma avand o anumita semnificatie legata de sacralitate, putand fi identica cu cea de a doua.
Si acum apare urmatorul reper interesant:
"Iorgovan, auzi acuma bine ca tipatul venea de la stanca de la poalele muntelui."
Exista aici o oarecare confuzie. Fata tipa, sau tipase de spaima balaurului care o incolacise, sau tipa si se vaita pentru ca Iorgovan, o ingropase aici sub stanca de la poalele muntelui care ii va purta mai tarziu numele. Se intampla insa ceva curios. Din cauza durerii sufletesti pentru pierderea sorei sale (?!) "intr-o dimineata  Iorgovan a fost descoperit mort zacand pe mormantul surorii sale, iar muntele a ramas de atunci cu numele de "Muntele lui Iorgovan".
Adevarul, dincolo de speculatiile pe care le putem face, sta in ceea ce poate spune despre acest lucru cercetarea arheologica. Fara sprijinul acestei cercetari stiintifice, tot ceea ce spunem, nu reprezinta altceva decat fantezia noastra, universul imaginar in care Dvs. cititorii va rataciti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Decembrie 2013, 10:50:41
Taierea motului la copii

Obiceiul acesta are mai mult o explicatie laica , fiind un substitut al ursitoarelor. Cu acest prilej, nasii care joaca acest rol profan al Ursitoarelor, vin cu daruri pentru copil, dar acestea au un caracter simbolic si sunt puse pe o masuta pentru a fi alese.Teoria este simpla: Omul  sau puiul de om, este deja o personalitate genetica unica, si alegerile in viata, ca si acum la nastere sau dupa, nu sunt intamplatoare ci specifice personalitatii noastre. Astfel un copil care are afinitati cu vinul, va alege un paharel cu bautura, un viitor sofer o masinuta, un iubitor de Dumnezeu, va alege obiecte cu un pronuntat continut religios. Nu este  un act predictiv precis, de foarte multe ori alegerile sunt intamplatoare si tin cont de cu totul alte criterii, decat de cele cu care le investim noi. Biserica  nu a gasit o corespondenta intre acest obicei laic si religia pe care o promoveaza, cu toate ca, o serie de gesturi si obiceiuri, reprezinta forma laica a unor obiceiuri crestine. De fapt putem spune ca aceste obiceiuri traditionale sunt mult mai vechi, si au servit ca sursa de reprezentare atat laice cat si religioase, capatand in felul acesta o dimensiune sacra.Obiceiul taierii motului la copii, exista mentionat in religia crestina, dar sub o alta forma. El apare ca un motiv, sub numele celor trei magi de la rasarit.Dar trebuie sa fim atenti ca la el se mai adauga si alte motive, cum ar fi legea Nazireatului, incalcarea acesteia oferind dimensiunea profana a noului nascut.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Ianuarie 2014, 11:17:20
Referitor la cartea lui Tim Severin- Expeditia Iason- in care tinutul Colchidei sau tara regelui Aeetes este situata in rasaritul Marii Negre,am mai multe obiectiuni de ridicat. Cele mai interesante obiectiuni  se leaga  fie existenta unor raspunsuri evazive,sau de lipsa totala a acestora.( A raspunsurilor ) Pentru autorul cartii, ar fi trebuit ca fiecare negatie sa constituie un semnal de alarma.Dar eu personal cred ca accentul din carte a cazut mai repede pe constructia navei Argo si pe drumul facut pe mare, decat pentru descoperirea sau redescoperirea tinutului antic.Iata ce citim la pg. 270:
"Una din primele intrebari pe care le-am pus profesorului Otar Lordkipanidze a fost daca exista vreo marturie arheologica ce ar atesta ca un personaj ca regele Aeetes ar fi existat in Gruzia la sfarsitul epocii de bronz si daca  arheologii ar fi identificat capitala acestuia cunoscuta de greci sub numele de Aeae."
Iata raspunsul  primit de la arheolog:
"Otar a  raspuns ca misteriosul oras Aeae,  a fost cautat de mult timp de catre arheologii si istoricii gruzini FARA VREUN REZULTAT CLAR. El intentiona  ca in urmatoarele zile sa ma duca sa vizitez MAI MULTE LOCURI  unde ar fi putut exista orasul respectiv, desi unii oameni de stiinta  erau de parere ca Aeae nu era numele real al unui anumit loc, ci un nume care se apleca intregului regat condus de regele Aeetes al carui titlu insemna " Conducator al tinutului Aeae"
Modul cum Tim Severin aplica arheologia in acest caz este de-a dreptul surprinzator si in acelasi timp, de-a dreptul catastrofal:
"Dar in ceea ce ma priveste, EU AVEAM NEVOIE DE UN PUNCT PRECIS de pe malurile raului Rion, care sa reprezinte SFARSITUL PROPRIEI NOASTRE CALATORII pe urmele argonautilor."
Cu tot respectul pentru cititor, nevoile personale, punctele precise, sfarsitul unei calatorii indiferent cat de proprie este aceasta calatorie, nu reprezinta  o restituire reala a calatoriei antice, ci mai degraba realizarea intentiilor stiintifico-fantastice ale autorului englez.In definitiv si-a facut si omul o placere si nu trebuie sa il condamnam pentru acest lucru.Eu cred ca Tim Severin a gresit foarte mult in stabilirea in spatiu a  locatiei respective, deoarece el nu a raspuns la adele intrebari care incep cu "de ce"...
Fiindca, daca citim cu atentie "Expeditia Iason" a lui Tim Severin dar si "Argonauticele" lui Apollonios din Rodos,la care putem sa-l adaugam si pe Densusianu si alte surse informale de mitologie greaca si invecinate, vom observa ca raspunsurile la intrebarile care incep cu "de ce"...nu s-au dat in totalitate.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Ianuarie 2014, 12:00:41
Pentru intoarcerea argonautilor in tara lor, existau  mai multe versiuni. Faptul acesta, il va determina pe Tim Severin in Epilogul cartii sale sa spuna:
" Desigur, toate aceste rute erau de domeniul imaginatiei" ( pg.303 )
Ce sa intelegem de aici? Ca rutele de intoarcere erau rodul imaginatiei, in timp ce rutele de ducere erau strict reale? Haideti sa fim seriosi. Ceea ce devine insa  incitant este ca una dintre aceste rute, presupune intrarea  argonautilor din Marea Neagra pe Dunare. Sentimentul pe  care il am este ca lucrul acesta nu are un caracter intamplator.Exista posibilitatea ca  aceasta varianta a calatoriei lui Iason sa fi fost acoperita in curgerea vremii de alte variante aparute ulterior. In felul acesta istoria adevarata, a fost substituita de variantele mai noi, cea originala fiind ingropata in malul istoriei universale. Rxista o mare curiozitate, pe care Tim Severin nu miargonautii se opresc in delta  raului, expeditia lui Iason condusa de Tim Severin, continua calatoria pe acest rau. Ceea ce este imposibil pentru prima expeditiei, pentru cea de a doua devine  dintr-o data posibil. De ce oare? Eu cred ca prima varianta este cea valabila, faptul ca vechii argonauti nu au putut urca pe rau in sus, era ca acesta nu era navigabil.Dupa aceasta explicatie, vin celelalte, mai mult sau mai putin logice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Ianuarie 2014, 13:15:08
Trebuie sa spun un lucru care scapa  de regula cercetarii, sau nu se acorda prea mare atentie acestui aspect. Am avut de nenumarate ori prilejul sa ascult povestile unor oameni, ( povestile nefiind in acest caz decat transmiterea unor experiente sau evenimente petrecute in viata personala a unor colegi interactiunea lor obiectiva sau subiectiva cu acei factori care au provocat intamplarea.Transpunerea intamplarii intr-o forma verbala, va deveni cu timpul ceea ce noi numim astazi ziaristica , iar in vremurile de demult, prin prelucrare artistica si simbolizare a capatat numele de folclor.Evenimentele despre care vorbeam se transmiteau de fiecare data la fel, exista o constanta a intamplarii diferenta aparand la nivelul in care informatia era transmisa sau retransmisa memorial prin cuvintele autorului. Ceea ce incerc sa spun cu voce tare, este faptul ca  istoria se repeta, dupa modelul sau arhaic. Tim Severin transmite un alt gen de informatie, iar Apollonios din Rodos, transmite  o alta.Pentru a afla adevarul, sau a descopoeri varianta reala a mitului,Tim Severin intreaba arheologia si descoperirile facute de aceasta intr-un anumit spatiu cultural. Sentimentul pe care il am este ca Tim Severin a facut o greseala destul de mare si destul de grava, deoarece  a urmarit  nu atat realitatea evenimentului intr-un anumit spatiu cultural, cat ceea ce s-a vorbit despre eveniment  sub forma prelucrarilor artistice, sub forma de folclor. Heinrick Shliemman, a incercat sa faca prima interpretare de restituire a unor evenimente istorice, pornind de la informatia culturala- respectiv sa fixeze razboiul Troian in spatiul de rasarit al Marii Mediterane, pornind de la Iliada lui Homer si ajungand potrivit interpretarilor sale la dealul Hisarlak.Imi manifest rezerve asupra acestei interpretari, deoarece propria mea interpretare ale acelorasi surse, ma duce spre razboaiele medice, si imi spune ca Atlantida si Troia sunt una si aceeasi, ca ele se refera la cetatea greaca Atena. Tim Severin, nu ne arata  care sunt miturile ce s-au tesut in acest spatiu antic , si nu observa ca o serie de mituri de la noi,refac mitul argonautilor intr-o forma ceva mai moderna.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Ianuarie 2014, 19:38:57
Sa urmarim un pic descrierea Colchidei:
" Multumita priceperii lui Argos,  ei sosira noaptea la Fasis  cel cu  albia lata si  la capatul Pontului.(...) lopatara apoi repede  si indreptara corabia spre intinsa  albie a fluviului  care li se supuse bolborosind  pretutindeni.Aveau in stanga lor  inaltimile Caucazului  si Cytaiana cetate Aea,  iar la dreapta  campia lui Ares  si sacrul crang al zeului unde balaurul  statea de paza langa lana de aur."
Iata versurile urmatoare:
"Peste stuf si apa  i-a dus corabia degraba
Si pe pamant au pus piciorul pe o mpvila din campia
Supranumita Circaiana. Cresteau acolo in siraguri
Multi pomi cu mladioase ramuri si deopotriva salcii mari
In care atarnau toti mortii legati de crengile din varf
Cu funii. Si azi in Colchida e-o nelegiuire mare
Sa arzi pe ruguri raposatii. Nici in pamant nu se cuvine
Sa-ngropi barbatii si deasupra sa-nalti o piatra funerara
In schimb, in crude piei de taur sunt lesurile-nfasurate,
Departe de oras legate apoi de pomi.Nu doar vazduhul
Ci si pamantul are parte de aceeasi cinste caci in glie
Femeile isi au mormantul. Asa e datina pe-acolo."
Referitor la o astfel de necropola in aer liber, gasim urmatoarea nota:
"Acest obicei al "inmormantarii in copaci" des intalnit la triburile australiene, apare si in America,   bazandu-se pe credinta ca  sufletele mortilor raman acolo  spre a reinvia."
Referitor la nasterea lui Zalmoxis, aflam ca el a fost invelit intr-o piele de urs. De asemeni, Mihai Eminescu, face o referire la Colchida in momentul in care in unele dintre poeziile sale cere ca la moartea sa sa i se impleteasca un pat din tinere ramuri. Surprinzator este de asemena faptul ca ciobanul mioritei din balada cu acest nume ( Miorita) cere un alt tip de inmormantare, refuzand sa se puna pe el pamant, ceea ce il va determina pe Ion Talos sa ajunga la o concluzie cu totul neasteptata.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Ianuarie 2014, 14:23:25
Desi la ora actuala nu se mai vorbeste nimic despre " inhumarea in copac"- termenul nefiind prea bine ales pentru a sugera ideea,- o serie de relicte, vin si amintesc intr-o alta combinatie despre acest  tip de "ingropare", potrivit legilor funerare ale colchidienilor. Astfel, putem citi in Mitologia Romana a lui Romulus Vulcanescu despre brad:
( pg. 185 ) "In Bucovina,  pana la inceputul secolului al XX-leapentru moartea survenita  in asa zise "locuri neumblate" cand dupa  indelungi cautari ramasitele celui considerat mort nu au putut fi gasite si recuperate,  i se facea un cenotaf  in care se ingropa  dupa toate regulile un trunchi de brad.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Ianuarie 2014, 12:04:44
Lucrurile nu se opresc insa aici. Daca o remarca are de regula un rol intamplator, s-ar putea ca in spatele ei sa se contureze o imagine destul de consistenta care in decursul timpului s-a estompat sau s-a pierdut aproape cu totul.Arheologia recunoaste la modul grosier cateva modalitati de "inhumare" :
-Parasirea defunctului si a locului unde acesta  se gaseste, ascunderea cadavrului in afara comunitatii in locuri ferite de animale  si caile uzuale de circulatie, ingroparea  in caverne ( pesteri ),  sub dolmene,  in ciste de piatra,  in tumuli, etc.Mai adaugam aici incinerarea cadavrelor, cu spulberarea cenusii in vant, peste un teritoriu sau o apa, sau ingroparea urnelor in care era pusa cenusa celui incinerat alaturi de ceasca si strachina daca. Despre asa zisa "inhumare" sau ridicarea cadavrelor in copaci, conform tipicului colchidian al ingroparii, nu se pomeneste absolut nimic, de parca aceasta pagina de istorie funerara a fost stearsa in totalitate din istoria universala.Dar in mod cu totul intamplator ( sau nu ), in cultura noastra populara apar o serie de elemente indirecte sau prezentate altfel decat legenda initiala, in care sub forma de aluzii se vorbeste despre ingroparea defunctului in copac. Una deintre aluzii o reprezinta includerea bradului in  ritualul de inmormantare, despre care am amintit putin mai inainte. In com.Hangu, Valea Bistritei Moldovenesti ( pg.193 Romulus Vulcanescu, - Mitologia Romana ),este ilustrat pomul  de pomana, in care ofrandele aduse celui defunct sunt agatate intr-un pom, asemenea  inmormantarii defunctilor in copaci, cu singura deoasebire ca aici avem de-a face cu inlocuirea celor morti cu substitutul acestora, pomana mortului.
Exista o serie de incantatii bocet, in care asocierea dintre om si pom este evidenta:
"Omule-pomule, nu te milui, nu te jelui...etc. Aparitia stalpilor funerari la capul defunctului ingropat sau a unui copac la capatai reprezinta de asemeni o serie de aluzii sau simboluri -forme criptice - care amintesc de copacul funerar in care defunctul colchidian era ridicat in ramurile arborelui funerar.
Ca o substituire a defunctului, este si  pasarea sufletului care apare  ce se punea pe  stalpii ce marcau cenotafurile sau mormintele goale.
Pasarea sufletului- de coca ( aluat ) asezat in pomul mortului- Valea Bistritei Moldovenesti reprezinta tot un substitut al ingroparii defunctului din Colchida in arborele funerar despre care am vorbit legat de textul lui Apollonius din Rhodos.
Tim Severin, se indreapta catre Georgia, spre estul Marii Negre, dar el nu aduce nici un argument de ordin folcloric ca tara Colchidei se gaseste acolo. In schimb, cu totul paradoxal, sau aiurea daca vreti, folclorul din tara noastra cuprinde aluzii despre tara colchidienilor mai multe decat oriunde. In " Sub aripa cerului"- antologie de Sabina Ispas, apare o colinda, unde pe final, se spun urmatoarele:
"Jos in poarta Raiului,
Sad pomisori atarnati
De pruncii cei botezati"
( colind de Sf. Vasile )
Sunt convins ca daca am face sapaturi culturale in acest amplu motiv funerar colchidian, am descoperi  si  alte lucruri interesante


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Ianuarie 2014, 17:49:45
In "Argonauticele " sale, Apollonius din Rhodos, aminteste la un moment dat de conflictul care exista intre regele Aietes si un popor- aflat probabil in plina miscare migrationista- numit: "Sauromatii". Astfel citim ce spune Argos regelui:
"... chiar de la mine afland ca duci cu sauromatii
O lupta grea , vrea sa-i sileasca sub sceptrul tau  sa-ngenuncheze."
Si putin mai departe:
"...Cu totii, iata, suntem gata
Sa-ti poti indeplini dorinta ungenunchind sub sceptrul tau
De-ar fi cumva Sauromatii sau orisicare alt popor."
Din notele de la sfarsitul cartii, aflam ca "Sauromatii, sau Sarmatii locuiau intre Don si Volga  la sud de Scitia, langa Marea de Azov. Potrivit unei legende, Circe  fusese casatorita cu regele lor pe care il otravise pentru a domni singura."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Ianuarie 2014, 17:54:41
Citim din wikipedia despre Sarmati:
"Sarmații (lat. Sarmatae) erau un amestec de popoare scitice (iraniene), care își trage denumirea de la expresia grecească "Σαυρομάτιοι" : Sauromatioi, adică "ochi de șopârlă". Sarmații au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Ch. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași.

Sarmații s-au împărțit în trei ramuri : iazigii, alanii și roxolanii. În secolul XIV, Alanii la rândul lor s-au împărțit în mai multe ramuri printre care Iașii, stabiliți în zona Moldovei unde au lăsat numele lor orașului Iași.

Cronicarii bizantini au dat denumirea de "Sarmați" și altor popoare care au locuit ulterior la nord de Marea Neagră : popoare asiatice (mongolice) sau slave, din care coboară o parte dintre ruși și ruteni.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Ianuarie 2014, 11:29:40
Tot referitor la ingroparea in copaci a Colchidienilor, gasim la Nicolae Branda urmatorul comentariu pe marginea  afirmatiilor lui Ion Talos  legat de balada Miorita.
"Folcloristul ( Ion Talos )  se bazeaza pe  variantele colind  ce contin  in testamentul funerar unele indicatii ale pastorului referitoare la inhumare:
"Pe mine pamant nu puneti,
Numai dalba gluga mea
Pe mine nu puneti lut
Nice lut, nice pamant,
Numa draga gluga mea
Si ma-nvaluiti cu ea."
Prin refuzul astuparii cu pamant, prin solicitarea invelirii in gluga  sau prin alte prevederi testamentare, precum refuzul ingroparii in cimitirul satului, in favoarea inhumarii la stana, solicitarea  asezarii fluierului  in bataia vantului,  exegetul ajunge la o concluzie  nefireasca (?!),anume ca pastorul cere sa fie ingropat  in aer.Dandu-si probabil seama de enormitatea afirmatiei si de minima ei sansa de acreditare  ne indica in mod treptat  spatiul cadru al inhumarii la inceput la"suprafata ",apoi in "aer" si in final "in copac."
Dar acest tip de inhumare este specific obiceiului funerar al locuitorilor din Colchida.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Ianuarie 2014, 18:23:14
In Odiseea lui Homer se povesteste ca dupa ce a scapat de tara lestrigonilor, corabia lui Ulise  ajunge in ostrovul Aia unde sedea frumoasa Circe, sora de sange cu salbaticul Aietes. Trebuie sa stiti insa, ca insula Aia a zeitei Circe sau Kirke, este una si aceeasi cu tara Colchidei in care domnea tracul Aietes. Sa ne reamintim ca Iason ( in Odiseea lui Homer, Iason apare sub numele de Ulise ),va pune impreuna cu tovarasii sai, prima oara piciorul, pe o movila din campia supranumita Circaiana. ( Dupa cum observati, numele Circaiana, are legatura cu Circe, daca nu cumva se refera la aspectul ciorcular al campiei)La subsolul paginii din Odiseea, aflam ca numele Aia, scris si Aiaie,  este derivat  in spiritul jocurilor de cuvinte,  din interjectia "aiai" avand semnificatia durerii-"vai, aoleu". Insula ar fi in felul acesta  un fel de "tara a vaetelor".Aceasta tara a vaetelor, apare in folclorul nostru in doua locatii diferite. ( Probabil ca ele sunt mai multe, dar deocamdata pana acum, doar acestea doua le-am putut observa si analiza cu o mai mare atentie:
-In Balada lui Iovan Iorgovan, unde o fata tipa si se vaita, speriata de moarte de sarpele care a incolacit-o. Motivatiile pot fi variate, importanta este reactia fetei, faptul ca ea se vaita cu lacrimile in ochi, de frica mortii.In realitate, bocetele fetei apartin unui spatiu peste care troneaza Moartea ( ea va aparea ca o tripla zeita,- a lunii, a pamantului si a universului subteran, in aceasta situatie din urma, numele ei va fi Hekate.)
Deci ne aflam intr-o tara, Aia, care este o Tara a mortii, lacrimilor, a plangerii.Din acest motiv, Iovan Iorgovan, va apare in mitologia Greaca ca numele raului- Even ( Iovan,)iar mai tarziu, prin redenumiri succesive, raul va capata numele de Cerna, fara a-si pierde semnificatia, de negru, de moarte, de doliu.
-A doua locatie, care se apropie de  continutul sau varianta homerica ( episodul Circei ) o vom regasi in basmul lui Ispirescu, "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte".Amintiti-va ca stapanele locului, care erau trei ( ca si in balada lui Iovan Iorgovan ) ii arata o vale, in care tanarul fiu de imparat nu are voie sa intre sau sa o treaca, vale care se numeste, asa cum stim cu totii - Valea Plangerii.
Ceea ce m-a amuzat putin, este o alta adnotare facuta pe marginea textului homeric:
"In general, acest Aietes este considerat a fi aceeasi persoana cu tatal Medeei."
Nu stim cine a considerat asta si de ce a considerat, dar aceste cuvinte constituie o cheie, pe care daca stim sa o folosim ajungem la niste rezultate uimitoare.
Tara lui Aietes, sau a Circei ( alt nume al Medeei ) este redusa uneori la o casa: A tineretii fara batranete, sau  a unui palat:
"Gasiram  intr-o vale din padure
Palatul Circei ridicat dein piatra
Frumos cioplita pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei sau lupi salbatici
Dar imblanziti de farmecele zanei..."( pg.238, Odiseea lui Homer.)
Scena aceasta, apare si in basm, dar acolo, animalele nu sunt definite, ele apartinand unui loc  sau unui motiv care l-am numit "locul cu animale". Acest loc cu animale, apare in mod constant si tulburator, in multe dintre basmele noastre populare romanesti. Si deloc intamplator. Deoarece acolo pe Cerna, este scrisa o pagina de istorie a poporului nostru.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Ianuarie 2014, 00:07:56
O intrebare care mi-am pus-o de mii de ori, dar nu am fost pregatit sa raspund la ea, a fost: De ce striga fata din balada lui Iorgovan? Raspunsurile date se invarteau in jurul vitejiei lui Iorgovan: Sa vina Iorgovan sa o salveze. Striga de frica, etc...Dar daca strigatele fetei sunt anterioare descoperirii ei de catre viteazul cavaler? Haideti sa punem intrebarea initiala, altfel, desi poate ca o sa sune bizar si raspunsul nu va apare in bibliografia mitului: Ce striga de fapt fata? Eu cred ca striga: Vai si Aoleu, adica ceea ce in limba greaca este Aiaie. Ori daca ea striga in felul acesta, ea pronunta numele cetatii care de fapt o reprezinta. Balada lui Iovan Iorgovan, nu este o balada care are ca arhetip razboaiele dintre Decebal si Traian, asa cum am inclinat sa cred la un moment dat. Este vorba de un  razboi anterior acestei perioade, un conflict armat intre Sarpele mitic, reprezentat aici de Sauromati / Sarmati si regele Aietes al cetatii Aia. In Mitul romanesc al lui Orfeu si Euridice, Euridice, a fost muscata de picior de un sarpe ( sarpele Sarmatic ) si ajunge in infern.Orfeu coboara in Infern sa o readuca la viata. Dar el este supus unei incercari grele la care exegeza, cu tot respectul meu pentru ea, nu a gasit un raspuns multumitor: Orfeu nu trebuie sa se uite inapoi. De fapt Hades, sau oracolul, i-a spus altceva: "Nu mai poti reinvia o cetate distrusa. Nu mai privi inapoi. Aceasta cetate apartine deja trecutului. Legile naturale te obliga sa privesti numai inainte catre viitor.Construieste deci alta cetate si las-o pe aceasta in lumea in care a intrat pentru vesnicie."
Unele legende din folclorul nostru, vorbesc despre aceste aspecte, dar capacitatea noastra spirituala nu este pregatita sa le inteleaga. Am sa scriu aici una din aceste legende, care are darul de a ne indica si unde este localizata -in plan real, geografic si istoric,-cetatea Aiae:
"Cerna ii spune sa mearga pe rau in sus, pana se va osteni, pana la trei paltinei,  pe dealul rotat, pe malul sapat, acolo, trecand pe celalalt mal, dansul va nimeri la o stana de piatra  cu muschiul de-o schioapa, unde este dusa si unde e ascunsa, fata salbatica, mandra si voinica. (...) Aici sub aceasta stanca, la umbra adanca,plangea ascunsa  frumoasa fecioara...(...) Ea aici a venit, sub lespezi de piatra de vant nebatuta,  de nimeni vazuta si unde s-a salbaticit. Si fiindca tanara fecioara  nu vroia sa iasa la lumina ( in mitul lui Orfeu, acest lucru este spus altfel: Orfeu nu trebuie sa intoarca capul si sa se uite dupa Euridice ), Iorgovan pierzandu-si mintile, asmuti asupra acestei nefericite ( cetati ) pietre, Soimii, ogarii,  si indemna pe Vija sa sape sub piatra  ca sa o scoata ( pe cetate ) la lumina zilei."
O alta legenda ne ofera si ea niste repere mai clare pentru indicarea locului:
De-odata, Iovan Iorgovan aude prin codru un vaet de femeie, care tipa dupa ajutor.Nu putea deslusi bine din care parte  venea strigatul caci Cerna facea un zgomot asurzitor.Fagadui deci Cernei  un peste mare cu solzi de aur,  daca apa va tacea.Cerna ademenita de fagadasul  lui Iovan Iorgovan, tacu ca muta.Iorgovan auzi acum bine  ca tipatul venea  DE LA STANCA  DE LA POALELE MUNTELUI."
In legenda apare o alta motivatie a tipetelor fetei, care de asta data este ingropata de vie ceea ce face ca:
"Cerna ingrozita de o astfel de nelegiuire, A AMUTIT ascultand  vaetele sfasietoare ale fetei care veneau de sub pamant. SI DE ATUNCI PANA ASTAZI,ISI OPORESTE ZGOMOTUL PANA CE TRECE DE LOCUL ACESTA."
Din cauza durerii, Iorgovan  a cazut mort pe  mormantul surorii sale  iar muntele  a ramas de atunci,  "Muntele lui Iorgovan"( Tony Brill, "Legende populare romanesti," editura Minerva.)
Urmeaza o informare interesanta, de natura geografica:
" Intre Mehadia si Orsova,  trenul alearga prin valea Cernei  care aproape de satul Toplet  e atat de ingusta  incat formeaza un defileu.De catre apus, Muntele Iorgovan pare ca ar voi sa inchida valea Cernei.Interesant e ca Cerna, care de altfel este destul dee zgomotoasa , aici la poalele Iorgovanului, pare ca s-ar speria  si i-ar fi frica de colosul  ce-i sta in cale, CACI CURGE FOARTE LINISTIT, ca si cand n-ar dori SA TULBURE SOMNUL SAU LINISTEA CUIVA."
Este vorba de vechea cetate Aiaie, care se gaseste in vecinatatea stancii de la poalele muntelui Iorgovan, ingropata in pamant.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Ianuarie 2014, 11:14:13
Pana la urma, care era scopul venirii argonautilor in Colchida? Sa ia lana de aur. Iar lana de aur a stat la baza unor interepretari  -sa zicem- fara capat, - care nu au dus la vreun rezultat concludent. Imi aduc aminte ca inainte de a muri, Iosif a cerut apropiatilor sai sa ii ia osemintele din Egipt si sa i le repatrieze.Iata ce le spune Aiete argonautilor:
"Ah, cum nu pieriti  degraba miseilor din ochii mei!
Plecati de pe pamantul acesta voi urzitori de siretlicuri,
Cat inca n-ati vazut niciunul funesta blana a lui Frixos!
Hellada iute-ati parasit-o nu pentru lana cea de aur
Ci ati venit  aici sa-mi smulgeti si sceptrul si regescul rang."
Ar trebui cineva sa explice ce a vrut sa zica regele folosind termenii " funesta blana". In al doilea rand din spusele regelui, acesta nu acorda aceeasi valoare blanii de aur, cat regatului sau si rangului pe care il avea el in calitate de rege al regatului. Pentru Eete, blana lui Frixos, era o valoare egala cu zero. De aici si intrebarea care ne staruie in minte, si anume, ce era de fapt aceasta blana misterioasa pe care grecii impreuna cu Iason o revendicau de la regele Colchidei.
Ne amintim ca mortii de sex masculin din Colchida, erau infasurati intr-o piele si dupa aceea erau atarnati de crengile unui arbore din cimitirul sacru. Bun. Dupa ce au trecut prin " Culcusul berbecesc" ( nume care seamana cu " stana de oi" ),
" Vitejii ascultand de Argos,    (...) au pornit poe-o cararuie si au sosit in codrul sfant,
Sprea cauta stejarul falnic , in care lana cea de aur,
Intinsa stand, parea asemenea cu norul ce se rumeneste
Scaldat de-nvapaiate raze cand soarele rasare-n zori."
Sentimentul pe care-l am, este ca raspunsul pe care ne pregatim sa il dam, seamana cu raspunsul anticipat de Ion Talos, vorbind de ciobanul din balada "Miorita".
Colchidienii aveau obiceiul sa isi ingroape defunctii in copaci. Lana de aur pusa intr-un stejar, indica in fapt pielea in care a fost infasurat Frixos dupa moarte. Stejarul este pomul lui Zeus. Ingroparea lui Frixos indica doua aspecte: Ca Frixos, sau cel " ingropat" acolo este un slujitor al lui Zeus, si a fost astfel pus sub oblanduirea acestuia. De aici si a doua consecinta, si anume ca Frixos era grec. Si o alta interpretare a semnelor ne duce cu gandul ca acelasi Frixos, era pastor, el era Stapanul despre care vorbeste Brenda de atatea ori in studiul sau despre Miorita, in vreme ce noi, in Miorita, desigur, in anumite variante, avem de-a face cu balada Miorita si personajele care ne sunt atat de familiare: Ciobanul cel mititel,  mioara nazdravana,  rugamintea ciobanasului de a nu se pune pamant pe el ci sa fie ingropat in copac dupa obiceiurile din Colchida.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Februarie 2014, 12:37:16
Urmeaza un pasaj in care lucrurile sunt spuse altfel decat ar fi normal. Este vorba despre razboiul cu sarmatii. Iata ce spune batranul rege Aietes:
"Trimit  in pajistea lui Ares la pasunat doi tauri mari
Ce  au picioare de arama si varsa  foc pe guri cand saufla
Ii pun la jug  si-i man din urma spre aspra telin-a lui Ares
De patru iugare si-ndata ce plugul a arat-o toata
Eu nu sadesc defel  in brazda  nici o samanta de-a Demetrei
Ci dintii unui had balaur  ii seman ca din ei sa creasca
Osti de voinici cu arma-n mana. Impresurat de pretutindeni
Cu sulita-i strapung ii sfartec culcandu-i chiar acolo-n brazda.
Injug juncanii dimineata  si catre ceasul inserarii
Am terminat si secerisul..."
Aici vorbeste direct de conflictul dintre regele Aietes si Sarmati. Interesant este insa ca regele accepta Ca Iason sa-i fie aliat si sa se lupte la randul sau cu sarmatii in aceleasi conditii. Piatra pe care insa Iason o va arunca in mijlocul sarmatilor, pentru care acestia incep sa se bata este cetataea  Aia. Exact aceeasi cetate pentru care folclorul va da nastere altor balade eroice. In aceeasi grupa de legende de factura mitologica este si mitul lui Io. Dar eu vreau sa spun altceva.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Februarie 2014, 19:29:24
Ceea ce va face regele Aietes cu sarmatii,  ii va cere si lui Iason sa realizeze, fie ca o incercare a fortei, fie ca o alianta impotriva unui dusman insistent. Iason insa va fi ajutat de Medeea-ramane totusi un mister cine sunt cei doi tauri care trebuiesc pusi la jug,-desi mitologia aminteste de Io,- care este o varianta Greaca, la fel ca si mitul lui Iason, la fel ca si povestile mitologice ale eroismului lui Hercule / Heracles, la fel ca balada lui Iovan Iorgovan sau cele ale insuratorii lui Gruia cu Fata salbatica. Interesant este ca in balada, fata sta pe o piatra si vine sarpele sarmat si o incolaceste. In mitul lui Iason, eroul arunca o piatra in mijlocul luptatorilor si acestia se bat intre ei- probabil pentru cucerirea cetatii Aiae.Modul cum apar ostenii pe campul lui Ares, prin insamantarea coltilor unui balaur, -redat aici de doua ori- mai apare de alte doua ori in mitologie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Martie 2014, 09:51:36
Gratie amabilitatii unei colege si fondatoare a site-ului de literatura Negru pe Alb, doamna Elena,  am avut privilegiul sa primesc o carte de basme scrisa ( culeasa) de scriitorul englez Andrew Lang "Comoara fermecata cu povesti" / o colectie de basme clasice. Traducere din limba engleza de Toma Ritner, editura Corint Junior, Bucuresti, 2013.Primul basm cu care incepe aceasta carte, se numeste "Inelul de arama."
Basmul mi s-a parut extrem de interesant deoarece el are legatura cu expeditia lui Iason facuta in Colchida, cu scopul cautarii si gasirii lanei de aur.
Vreau sa va spun ca exista un Dumnezeu al cartilor care de multe ori face miracole. Miracolul in acest caz este ca am primit aceasta carte de basme si ca in mod paradoxal, primul basm cu care incepe cartea este tocmai acesta care vorbeste despre calatoria in Colchida, subiect care ne intereseaza in momentul de fata. Vin si speculez un pic ideea, basmul este la un moment dat un apocrif( o varianta populara) a Argonauticelor lui Apollonios din Rhodos.In clipa de fata, - conform obiceiului, analiza textului o fac aici, in direct, de unde si o serie de neajunsuri, fiindca nu reusesc pentru moment sa imi dau seama de semnificatiile simbolurilor, aceasta revelatie urmand sa apara dupa citirea repetata a textului apocrif-exista un motiv care iese cel mai mult in evidenta. Sa-l numim in mod provizoriu, Motivul Intineririi. Iata continutul lui:( pg.12 ):
"Acolo vei cere sa iti aduca atatea lemne cat poate sa care trei asini si un cazan mare  dupa care te vei inchide intr-o incapere cu sultanul. Cand cazanul va incepe sa fiarba,il vei arunca pe sultan inauntru si-l vei lasa acolo pana cand carnea i se va desprinde cu totul de pe oase.Vei scoate dupa aceea oasele, le vei orandui la locul potrivit din trup, si vei arunca peste ele cenusa din cele trei traiste.Sultanul va invia si va fi iarasi  ca la douazeci de ani."
Cea care il invata pe tanar ce sa faca, este o cersetoare, care ascunde sub zdrentele ei, o vrajitoare cumplita, Medeia, din Colchida.Ne dam seama de acest lucru daca deschidem Dictionarul de Mitologie Generala a d-lui Kernback unde se vorbeste de Medeia:
"Medeia, le invata pe fiicele lui Pelias  sa-si taie tatal si sa-i fiarba intr-un cazan bucatile trupului amestecate cu buruieni, sub pretextul intineririi..."
Existenta aceluiasi motiv, in basm si in mitologia greaca, m-a determinat sa fac afirmatia de mai inainte, ca basmul este un apocrif care surprinde  unul sau mai multe episoade din aventurile lui Iason in timpul cautarii lanei de aur in Colchida.Mai exista un aspect care trebuie luat in discutie, deoarece el apare sub alte forme, intr-o serie de basme populare romanesti si universale.Este vorba de acest proces insolit de intinerire a unei persoane bolnave sau defuncte. Indraznesc sa spun ca acelasi tip de procedeu, dar sub alte forme simbolice se regaseste si in religia crestina, sugerand arhaicitatea ritualului.Procedeul, va da nastere la o serie de intrebari interesante:
-Avem in fata noastra un ritual de antropofagie,  sau menit sa substituie carnea defunctului cu cenusa, ( tarana) care se presara dupa scoaterea oaselor, si reconstruirea scheletului initial?
-Este vorba de un act de magie, in care corpul se fierbe cu buruieni, buruienile transferand vitalitatea lor trupului care trebuie sa renasca la randul sau verde, adica tanar?
Cred ca adunarea unui material folcloric in aceasta directie, legat de cultul mortilor, ar duce la unele descoperiri interesante.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Mai 2014, 09:00:13
Revenim un pic asupra evenimentelor mitologice. Iason era fiul regelui Aison din Iolkos.Iason a fost trimis in copilarie de tatal sau pe m\untele Pelion unde a fost crescut si instruit de centaurul Hiron.Intre timp, tronul patern este uzurpat de fratele lui Aison-Pelias. Ajuns la maturitate, Iason incaltat cu o singura sanda (?!) vine la Pelias si ii cere tronul.Pelias ii promite restituirea tronului, cu o conditie: Iason sa aduca din Colchida, lana de aur. Ceea ce ne socheaza, chiar la nivel de mitologie, sunt trei elemente care suna destul de straniu in contextul naratiunii mitologice. 1) Trimiterea lui Iason  in copilarie, pe muntele Pelion pentru a fi educat de catre Hiron. 2) Sosirea lui Iason la uzurpator, incaltat cu o singura sanda. 3) Cererea tronului lui Pelias, cerere conditionata de aducerea lanei de aur, scopul real al acestei aduceri, fiind de a scapa de Iason, intr-un mod prin care sa nu fie acuzat de crima asupra propriului sau nepot. Se intampla ca povestitorii mitului, ne servesc o anumita varianta mitologica, pe care noi o acceptam in totalitate, fara a avea dubii asupra ei. Pornind de la o anumita realitate, pe care noi nu o cunoastem, cel care scrie mitul, va modifica insa continutul realitatii istorice potrivit intereselor sale, sau potrivit gustului publicului care asculta mitul sau il citeste. Spun acest lucru, deoarece la Andrew Lang ( Comoara  fermecata cu povesti /O colectie de basme clasice - Selectie si adaptare de Andrew Lang ) in povestea "Inelul de arama, lucrurile se petrec putin altfel. Varianta lansata de poveste se refera la aducerea de catre un rege, la palat, a unui slujitor care se pricepoe la gradinarie. Scopul regelui era ca acest gradinar sa ii inconjoare palatul si sa-i umple curtile, cu tot felul de plante, flori si arbori, placuti la vedere si care sa raspandeasca in jurul lor, umbra si un parfum placut mirositor.Acest gradinar care este descoperit in cele din urma, este adus impreuna cu familia sa la palat. Gradinarul avea un baiat si regele avea o fata sau mai multe. Fata se indragosteste de baiatul gradinarului, in ciuda intentiilor regelui de a o marita cu fiul marelui sfatnic.Incurcat de aceasta situatie, regele este sfatuit sa ii trimita pe cei doi pretendenti la mana fiicei lui in tari straine, iar cel care se va intoarce primul din aceasta calatorie, va primi mana printesei. Ma intorc la a doua intrebare care mi-am pus-o la inceputul acestui comentariu: De ce Iason era incaltat numai cu o sanda? Sa fie acest semn o aluzie la statutul sau social, si anume ca nu era de obarsie nobiliara pura?( sa nu uitam ca nu purta decat o singura sanda in picior, spre deosebire de tarani, care probabil ca umblau in acele vremuri in picioarele goale. Sau, mitologia aminteste de existenta unor urme de picioare mari, conservate in anumite locuri pe pamant, urme care au devenit emblema eroi;lor fictionali de mai tarziu?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Mai 2014, 09:04:34
Adaug acest articol pe care l-am gasit intamplator pe Google:
Am găsit pe YouTube două videoclipuri interesante, pe care le puteţi vedea la finalul articolului. În esenţă, este vorba de “urma de picior a lui Dumnezeu”, localizată în Africa de Sud, în estul regiunii Transvaal. Doi cercetători şi exploratori de artefacte, Michael Tellinger şi Klaus Dona, au vizitat acel loc şi au ajuns la concluzia că acesta ar putea fi un pas de gigant. Urma are o lungime de 1,2 metri, ceea ce înseamnă că persoana care ar fi făcut-o avea între 7 şi 7,5 metri înălţime. Această înălţime ar fi comparabilă cu oasele gigante care au fost descoperite în anul 1964 într-o vale din sudul Ecuadorului.

Tellinger crede că posibilitatea ca această piatră să fie erodată în mod natural este extrem de improbabilă şi, pentru aceasta, îl citează pe matematicianul Pieter Wagener de la Universitatea din Port Elisabeth care spune că “Există o mai mare posibilitate ca această formă să fi fost creată de către omuleţii verzi veniţi din spaţiul cosmic, cu ajutorul limbilor lor, decât ca ea să se fi format prin eroziune naturală.”

Cercetătorii cred că piatra a ajuns în poziţie verticală, datorită tectonicii platoului care a împins-o în sus. O asemenea piatră se crede că se formează atunci când magma răceşte crusta Pământului; forma pietrei, în jurul căreia par a fi urme de degete, sugerează faptul că un picior de gigant ar fi putut tras materialul asemenea unui noroi moale.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Mai 2014, 16:52:43
Cred-exprim o opinie personala- ca modul cum sunt abordate urmele arheologice, este un pic gresit. Este posibil ca aceste urme sa fi fost lasate chgiar de la inceput pe un teren moale, iar ele sau ea, -in cazul acelei talpi gigantice,- sa se fi pietrificat cu timpul, asemenea resturilor organice  lasate de catre dinozauri sau alte animale preistorice.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 23 Mai 2014, 19:38:11
Intr-o carte care se numeste "Sus la masa Raiului", o culegere  de colinde din fonoteca de aur," publicata de editura Casa Radio, pe la 2006, am gasit doua tipuri de colinde foarte interesante, am gasit sub forma aceasta de colinda, doua legende. Una face parte din  ciclul Solomonian, iar cealalta din ciclul lui Hercule. Din primul tip, ( cel Solomonian) sunt colindele:
"Cest tanar voinicu, junel" si  "Cest tanar voinicu", cateva pagini mai departe.
In aceste colinde, se vorbeste de un tanar care isi construieste niste case frumoase si luminoase. In mod straniu, in curtea tanarului creste trestie, care va fi pascuta intr-una din variante de un cerb. Pentru a intelege mai in detaliu despre ce este vorba, trebuie citita  balada "Broasca roasca"Citind colinda sau ascultand-o, ea si-a pierdut foarte mult din detaliile care au aparut in balada sau din sursa informala a Vechiului Testament. Stranietatea trestiei despre care  se vorbeste aici, cred ca se refera la  faptul ca Junele ( de fapt Solomon) si-a luat de sotie o fiica a lui Faraon in tara careia, papura si stuful sunt elemente definitorii.
Legendele din ciclul lui Hercule, sunt in carte tot in  numar de doua.Una din legende ( colinda) poarta numele de "Colinda vanatorului, avand ca subtitlu, "Pleaca june-ntru vanatu." A doua varianta, este putin mai ampla si poseda un nume asemanator:
"Pleaca june-ntr-on vanatu"
Toate colindele sunt culese din zona Hunedoarei.Mesajul criptic pe care cele doua tipuri de legende colind le transmit, se refera la construirea caselor si a templului de catre Solomon, iar in a doua situatie, este vorba de legenda mitologica confiscata de greci si adoptata in mitologia lor, a uneia dintre muncile lui Hercule, in care acesta se lupota cu leul si il invinge.Este posibil ca aceasta legenda-colind sa fie extrem de veche si sa aiba un corespondent in evenimentele istorice petrecute pe plaiurile romanesti, unde se consemneaza tot la nivel legendar, conflictul dintre Marele Darius, Regele Regilor ( asemanat cu leul, deoarece in acel spatiu al Persiei, istoria consemna prezenta acestor animale ) si agatarsi.Ceea ce am scris aici, reprezinta o propunere de interpretare. Interesant este faptul ca spatiul unde se duce batalia cu Leul este cel al raului Cerna.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Mai 2014, 08:47:22
Problema interpretarii unui produs folcloric, indiferent sub forma care se prezinta, este foarte dificila si naste in permanenta suspiciuni. Fiecare exeget, abordand dintr-o anumita directie mitul, va ajunge la un rezultat pe care il va decreta ca fiind absolut.S-ar putea ca unele rezultate sa fie cu adevarat reale, dar interpretarea ar trebui sa tina cont si de unele particularitati ale textului.Partea rea a analizei este ca nu noi stabilim realitatea si limitele ei, aceasta realitate existand deja, scopul cercetarii fiind acela de a o descoperi. Problema se complica atunci cand vorbim despre interpretarea unui text folcloric, netinand cont de variantele care exista. Produsul este insa unul viu, din moment ce fiecare creator, plecand de la un model arhetipal, de factura istorica sau pseudoistorica, ori de la un model  sau motiv mai vechi, isi va lasa amprenta asupra lui in timpul reelaborarii. Sunt peste o mie de variante ale baladei Miorita, spre exemplu. La acestea se adauga si variantele de colind si alte forme sub care vom regasi motivul acestui tip de produs pastoresc.Fiecare balada sau colind, are particularitatile sale. Nu putem sa dam o interpretare dupoa un singur produs si apoi sa generalizam interpretarea noastra, aplicand-o tuturor celorlalte peste o mie de variante, sau colindelor cunoscute. Aplicand acelasi model interpretativ, nu vom putea raspunde acelor particularitati textuale, care devin la un moment dat fara sens, care ies din tiparul interpretarii noastre generalizate.In afara de acest aspect, se intampla ca pentru acelasi motiv folcloric sa existe mai multe interpretari.Citim in colindul: " Pe muntii cei mari":
"Pe muntii cei mari,
Sunt trei pacurari"
Prima interpretare si cea mai simpla este aceea ca avem de-a face cu trei ciobani care pastoresc oile in munti.A doua interpretare, ar fi sa neglijam termenul general de "muntii cei mari"si sa ii reducem la trei, adica la numarul de ciobani existenti.Ar fi existat astfel in vechime trei munti  unde s-au constituit trei nuclee pastorale.
Problema nu este chiar asa simplista cum pare, deoarece numarul trei, este sacru si ne duce cu gandul la Sfanta Treime, reprezentandu-l in fapt sub forma de simbol, pe Dumnezeu.Ceea ce aici suna destul de obscur, in variantele baladesti citim:
"Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai
Iata vin in cale
Se cobor la vale
Trei turme de oi
Cu trei ciobanei."
"Piciorul de plai" este metafora sub care se ascunde imaginea unui munte. "Pe-o gura de rai"-dintr-o data, ni se spune ca este vorba de Rai. Ori Raiul este asociat acelui spatiu idilic in care traieste Dumnezeu.Potrivit parerii mele, apropierea dintre Muntele Raiului si Dumnezeu, nu este intamplatoare, de aici derivand si imaginea ascunsa a lui Dumnezeu sub forma sfintei Treimi ( Cei trei ciobanei ) care coboara Muntele lui Dumnezeu, fie Horeb, fie muntele Ghetsimani.Poate ca unii dintre Dvs. nu agreati aceasta idee. Sa ne amintim ca exista un joc de cuvinte destul de vechi intre Pastor-conducatorul spiritual al unei comunitati religioase, si Pastor( cu caciulita corespunzatoare pe "a" ) conducatorul unei turme. Identitatea dintre cei doi termeni este atat de mare, incat insusi Iisus ( Dar si Dumnezeul Vechiului Testament) sunt vazuti in dubla ipostaza de conducatori spirituali dar si de conducatori de turma.Chiar povestea magilor, care au citit in stele, face referire la acest lucru.Unele colinde vorbesc chiar de Dumnezeu considerat pastor de oi. In mod sigur in afara de interpretarile profane si cea sacra, mai exista si alte interpretari care apartin exegezei.Fiecare cercetator incearca prin ipotezele sau teoriile sale de lucru sa impuna ca real un anumit motiv, considerandu-le pe celelalte ca fiind inconsistente. ( aducand argumentele lor personale in acest sens, desfiintand orice altceva care contravine flagrant conceptiilor, filozofiei lor.)


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Mai 2014, 17:33:35
De ce coboara cei trei ciobanasi cu oile la vale? Cel mai simpatic raspuns se leaga de apropierea iernii, lucru perfect adevarat, daca vom intelege colindul si balada la modul profan, din perspectiva pastoreasca. Asa este. Dar in cartile de colinde, exista motivul coborarii lui Dumnezeu din cer sau de pe muntele lui Dumnezeu Horeb, de doua ori, sau in doua imprejurari diferite.  Astfel in "Colinde din Transilvania", vol.IV. , Barda, Editura Cuget Romanesc 2011, putem citi ( pg.86) :
"Mare neaoa o picat
Domnului si-a nost Domn
Pa aiesta darab de sat
Toate oile-o zbierat
Dumnezeu le-a auzit
Jos la ele  o coborat
( Se cobor la vale
Trei turme de oi
Cu trei ciobanei, -citat din memorie )
Pe o scara tot de ceara
Sa culeaga flori de vara
Din strutul coconilor
Basaiocul mosilor
Minta creata a babelor"
( informator: Finta Flore 53 de ani, localitatea culegerii: Cluj Napoca, data culegerii, 2. XI. 2006)
Scara de ceara este Muntele Horeb.Daca prima imagine care apare in varianta clasica a lui Alecsandri Muntele Raiului, sau Muntele lui Dumnezeu, - Horeb este vazut ca " Un picior de plai", in aceasta colinda ca si in altele, pierzandu-se pe undeva simbolismul pastoral, locul muntelui sfant este luat de scara de ceara, pe care Dumnezeu coboara pe Pamant si urca in ceruri. In acest colind care-l are ca figura centrala pe Dumnezeul Vechiului Testament,se face referire la "mosi", cand se aminteste de " busuiocul mosilor". Stiti de ce se aminteste de acest lucru? In primul rand "Busuiocul" este o planta a norocului dar si a dragostei. In felul care este scris cuvantul urmator, "mosi" suntem tentati sa vedem niste oameni batrani., niste intelepti, niste patriarhi. Dar vazut ca o radacina, cuvantul mos, da nastere cuvantului "moasa", echivalentul femeii care vegheaza la nastere. Si tot aceeasi radacina, da nastere si termenului de " Moshe", insemnand "Fiul" sau "nascutul", "copilul."In Egiptul Antic, au existat o serie de faraoni care erau fii cuiva la un moment dat: Moses, Ahmosis, Tutmes sau Tutmozis, s.a.m.d. In religia ebraica, liderul copiilor lui Israel se numea Moise. Dar cu toate ca Moise este prezentat ca o persoana fizica, Moise se duce pe Muntele lui Dumnezeu Horeb, sta de vorba cu Dumnezeu, si coboara de pe Munte, devenind la un moment dat, o entitate care reprezinta el insusi Divinul. Unul dintre motivele care ne face sa afirmam acest lucru, este faptul ca fata lui Moise iradia lumina, ceea ce il determina sa isi acopere fata. Despre aceasta schimbare la fata, vom citi in Evanghelii, legat de  Iisus, cand acesta urca pe Muntele Ghetsimani. Chiar daca unii dintre Dvs. nu vor fi de acord, sa ne amintim ca fenomenul a fost vazut si de Moise cand a fost atras de  acel maracine care ardea si totusi flacarile nu il mistuiau.Mai mult decat atat, acest tip de iradiere, a fost observat de nenumarate ori in universul nostru profan, atunci cand s-a vorbit de flacarile care joaca pe comori.
Spuneam ca a doua coborare este legata de muntele Ghetsimani si de coborarea lui Iisus, pentru a fi prins de catre jidovi si condamnat:
"Coborat-o, coboratu
Flori dalbe de mar
Si Iisus pe-acest pamantu
P-o scara dalba de ceara
Jos la pamant s-aplecara
Jidovii de El o dat
Si L-o dus la Tiligrad"
incheiat citatul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 24 Mai 2014, 18:10:52
Intr-un colind, " Colo-n jos, Doamne mai jos",il intalnim si pe Dumnezeu, ca pastor peste oile sale:
"Colo-n jos, Doamne mai jos
Colo-n ratu cel frumos
Ieste-o masa de matasa
Da la masa cine sede?
Sede singur Dumnezeu
Cu-n fluieras inferecat
Si cum din fluieras zace
Uaile i se intorce
Sa-ntorceau pa razorele
Ca sa pasca viorele."
Alte colinde, vorbesc si ele de Muntele Raiului:
"( Din Raiul cel luminos)":
"Din Raiul cel luminos
A venit astazi Hristos
Inconjurat de ingerasi
Ca sa-si caute salas"
Sau:
La poarta Raiului,
Linu-i lin si iara-i lin
Paste turma tatalui"...
Ca pe urma, locul  Raiului sau "Gurii de Rai" sa fie luat de "Plaiul Muntelui":
(Miorita /varianta):
"Sus in plaiul muntelui"
sau:
"Trei pacurarei pe munte"-Aici este vorba de un singur munte, si de trei pacurari ( sfanta Treime cu care Dumnezeu cel vechi este substituit). Si iarasi:
"S-aude, s-aude,
Intr-un varf de munte"
Alteori, muntele se transforma intr-un deal:
"Sus in varful dealului
Santu-si trei pacurarei"
Suntem obisnuiti sa vedem in cuvantul "sant" o forma a verbului "a fi", ceea ce nu prea este adevarat. Pentru ca "sant" este o forma populara a cuvantului "sfant" Iar pentru verbul "a fi" se foloseste forma de "sunt". Nu zicem "sunta Maria", dar folosim termenul de " Santa Maria". Nu zicem "Sfantu sau Suntu Petru", dar folosim pentru asta forma: "Santu Petru".
Si iarasi, intr-o varianta intalnim:
"P-on picior de munte"...
In unele colinde, oile sunt vazute culcate " Colo sus pe langa luna", metafora inlocuind iarasi muntele cu apropierea oilor de astrul noptii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2014, 08:10:25
Asa cum noaptea, somnul omului este strabatut de nenumarate vise, in balada Miorita, sunt tesute o suma intreaga de motive, acestea neavand o insiruire liniara.Este de parca creatorul de folclor stia ceva initial, dar in momentul expunerii, nu creioneaza tot ce stie, luand de ici de colo, ceea ce lui i s-a parut mai esential, sau ceea ce si-a adus aminte memorial.Din aceasta cauza, chiar daca in cadrul baladei intalnim motivele imbinate intr-un tot unitar perfect, acestea nu mai respecta modelul arhetipal in mod riguros.Din aceasta cauza, interpretarea pe care o dam este suspectata ca nu corespunde, dand nastere altor semne de intrebare. Continutul baladei este extrem de cunoscut. Trei ciobanasi coboara de pe un munte la vale, doi dintre ei hotarasc sa-l omoare pe cel de-al treilea din diferite motive, intentia lor este transmisa de mioara fidela celui de-al treilea ciobanas si acesta roaga mioara sa transmita ucigasilor sai potentiali, dorintele sale testamentare.Exista aceasta interpretare a realismului vietii pastorale, in care tot ce este scris ar trebui vazut ca atare. Aceasta va determina o comentatoare sa emita urmatoarea judecata: "Intrucat rapsodul popular  afirma ca cei trei ciobani coborau la vale, putem deduce ca decorul era autumnal. Oierii isi duc , toamna tarziu turmele in vai, pregatindu-le pentru iernat." Contra acestui argument, sunt mai multe obiectii: In timpul elaborarii unui produs, realitatea este transfigurata si transformata in simboluri. Din acest moitiv, produsul realizat ( motivul) nu mai corespunde cu arhetipul ( modelul istoric ) de la care s-a pornit.Al doilea argument este ca ciobanii puteau sa coboare muntele si din alte motive decat acela legat strict de toamna. Spun asta, deoarece in literatura populara, apar astfel de situatii care nu respecta  logica comentatoarei de mai inainte. In Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii spune lui Moise pe Muntele Horeb, urmatoarele:
"Domnul a zis:
Am vazut asuprirea poporului Meu care este in Egipt si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. M-am pogorat ca sa-l izbavesc  din mana Egiptenilor si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa  intr-o tara unde curge lapte si miere..." Eu va spun ca acesta scena se gaseste in balada sub urmatoarea forma:
"Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace
Iarba nu-i mai place
-Miorita lae
Lae, bucalae,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace
Ori iarba nu-ti place
Ori esti bolnavioara
Draguta Mioara?"
Comentatoarea spunea ca ciobanasii au coborat de pe munte din cauza  ca era toamna tarzie, asa ca le aduceau spre sat pregatindu-le de iernat. Dar iata ce zice Mioara nazdravana:
"Dragutule bace
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi..."
In aceasta situatie, intre coborarea oilor de pe munte si sfatul Mioarei nazdravane, se ascunde o greseala,care apartine ori interpretei, ori oitei, asta in cazul cand de fapt atat coborarea cat si acest popas in negru zavoi nu se refera la cu totul altceva.Si acum vin si intreb altceva:Coborau cei trei ciobanasi cu oile de pe munte, sau coborau la oi, care se gaseau de fapt in alta parte?Exodul si cuvintele lui Dumnezeu, sustin ca legitima aceasta intrebare pe care o pun.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2014, 10:40:13
Exista o oarecare ambiguitate chiar si in arhetipul original. Ma refer la modelul biblic care la randul sau incearca sa restituiue arhetipul, -fiind cel mai vechi, - dar nu o face intotdeauna pana la identificare. Se intampla in felul urmator: Cineva a smuls o mana de foi care cuprinde o perioada destul de vasta de timp, dar repovestind istoria, sau pseudoistoria initiala, sare de ici si colo si impreuna sau creaza un produs logic, cu o serie de intamplari  despartite intre ele de granite de timp si de locatii.Unde anume, ii spune oita barsana ciobanasului sa vina cu oile?
"La negru zavoi. / Ca-i iarba de noi /"
Iata ce spune Iosif, fratilor sai:
"Iata sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara.(Tara se refera de fapt la lumea inconjuratoare, seceta bantuind imprejurul Egiptului, acesta fiind ferit datorita asezarii sale si a apelor fertile ale Nilului.)Si inca cinci ani nu va fi nici aratura, nici seceris."- Aceasta este motivatia uneia dintre "morti": foametea care era la acea data in partea de rasarit a Mediteranei. Cu ce propunere vine Iosif in aceste conditii ca sa-i salveze pe tatal sau si neamurile sale de la moarte? " Cerand sa i se vorbeasca tatalui sau, ii transmite: " Vei locui in tinutul Gosen si vei fi langa mine , tu, fiii tai, fiii fiilor tai, oile tale si boii tai si tot ce este al tau.Acolo te voi hrani,caci vor mai fi inca cinci ani  de foamete.Si astfel nu vei pieri , tu, casa ta,si tot ce este al tau." Aceeasi idee va fi repetata de catre  Faraon lui Iosif. Ce ii mai spune Miorita ciobanasului?
" Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean."
Daca prima data ideea mortii apare sugerata in Vechiul Testament  in legatura cu seceta, ulterior ea devine o forma de amenintare violenta la adresa propriei persoane. Dar spre deosebire de Vechiul Testament, in balada, lucrurile sunt inversate. Motivatia mortii este si ea diferita si apartine fiecarui creator in parte. In unele colinde ea lipseste cu desavarsire:
"Fratii se voirbeau
Pe strin sa-l omoare."
( Pe muntii cei mari)
Sau:
"Cei mai marisorii
Ei se vorovira
Pe cel mai micutu
Ei sa mi-l omoare".
(Miorita, varianta.)
In alte variante , accentul discutiilor cade pe felul in care sa fie omorat cel mic, iarasi lipsind motivatia:
"Pe cel negru strainelu
Mana turma s-o abata
Pana turma abate
Amandoi se sfatuie:
"Ori sa-l taie,
Ori sa-l puste
Ori in sabie sa-l arunce?"
In Vechiul Testament, lucrurile se intampla la fel:
"Ei,(fratii lui Iosif) l-au zarit de departe si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare.
Ei au zis unul catre altul:
- Iata ca vine fauritorul de visuri. Veniti acum sa-l omoram si sa-l aruncam intr'una dintre aceste gropi. Vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege din visurile lui."
Ceea ce mi se pare interesant este ca intentia de a-l omora pe Iosif nu se finalizeaza. Acelasi lucru se intampla si in varianta lui Alecsandri. Auzind de intentia fratilor sai de a-l ucide, ciobanasul isi roaga Mioara sa-i transmita dorintele testamentare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Mai 2014, 14:48:12
Exista  insa un Dumnezeu care va fi omorat, crucificat pe cruce. Ma intreb in ce masura, creatorul popular, recurgand la traditie sau imaginarul spiritual, va face trecerea de la interpretarea nostra Vetero-Testamentara,la cea Nou-Testamentara in felul acesta, rapsodul introducand motive noi fata de varianta lui Alecsandri, care isi au obarsia in Evangheliile Noului Testament. Sigur ca o poarte din cititori vor protesta citind aceasta idee probabil cum au facut si atunci cand am vorbit de valoarea  Vetero-Testamentara a Mioritei. Dar iata de fac o astfel de afirmatie care in ochii unora va parea riscanta:
Chiar la Vasile Alecsandri, in balada Miorita lasa sa se citeasca versul:
"Preoti, muntii mari".
Notiunea de preot se leaga de religia crestina,aceasta insemnand ca evenimentele descrise in balada sunt valabile incepand de la anul "0"  spre noi.In acelasi timp, asociind cei doi termeni, preoti si munti, rapsodul vorbeste de sacralitatea muntilor o multiplicare imagistica a muntelui lui Dumnezeu, Horeb.
Intre obiectele de cult, sau pastorale, care ciobanasul le doreste alaturi de sine in mormant, se numara:
"Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag
Mult zice cu drag
Fluieras de os
Mult zice duios
Fluieras de soc
Mult zice cu foc"
Ceea ce m-a intrigat a fost mai intai "fluierasul de os", care putea fi facut dintr-un os de animal, dar care putea sa fie la fel de bine, o aluzie la adresa unei fiinte omenesti.Deci cineva, putea canta dupa disparitia lui Dumnezeu, sau a ciobanasului, pomenind in cantecul sau despre viata acestuia.Ori Noul Testament se bazeaza pe patru "Fluiere deosebite", care sunt cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. Noi citim Noul Testament ca pe o proza, desi el este scris sub forma de cantare, la fel ca si Vechiul Testament si cam tot ce este scris in Biblie.Cantecele despre Dumnezeu / Pastorul, sunt cele patru Evanghelii, cantate de catre cei patru Evanghelisti. Acesti patru Evanghelisti sunt de fapt fluierele care canta la capul celui ingropat.
Daca sugestia aceasta pare exagerata, In Miorita, Balade pastoresti, Ed. Minerva, 1974, am avut surpriza sa citesc despre prezentaglugutei, care capata la un moment dat un rol deosebit, intalnit doar in relatie cu un singur personaj, de doua ori:
(Cantecul Mioarei):
Iar tu din Gluguta,
Sa-mi faci iconita...."
Este vorba de acea icoana a lui Hristos, care apare pe Giulgiul din Torino.
Inainte de a aparea aceasta stranie remarca, amintesc imaginea cosmica multiplicata  a Constelatiei Berbecul:
Cantecul Mioarei:
"Trei carduri de oi,
De oi bucalai
La lana tigai
La coada parnai
Cu coarnele ciute
Cu steluta-n frunte."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2014, 09:05:37
Frumoasa din padurea adormita / basm de Jacob  si Wilhelm  Grimm

Basmul este foarte cunoscut. Rezumatul  se refera la un imparat si o imparateasa care fac o fetita. Dand o masa imbelsugata la care sunt invitate si ursitoarele, una singura este omisa. Aceasta vine totusi la palat si urseste micii printese  ca la varsta de 15 ani sa se intepe intr-un fus si sa moara.Celelalte ursitoare transforma insa moartea intr-un semn de o suta de ani. Lucrurile se intampla intocmai si peste palatul acoperit de maracini sau de o padure de nestrabatut se intinde vreme de o suta de ani uitarea. Un print reuseste sa gaseasca palatul, intra inauntru o gaseste pe printesa si sarutand-o, face astfel ca intreg palatul si tinutul inconjurator sa revina la viata.Nasmul fratilor Grimm, poate fi analizat din doua directii:
-Din perspectiva mitologiei comparate
-Din punct de vedere Hermeneutic.
Noi consideram ca in prima varianta, basmul  fratilor Grimm este de origine Greaca, avandu-si radacinile in Mitologia Greciei antice ( vezi nunta lui Peleu , motiv care apare si la fratii Grimm)
Daca interpretam basmul din punct de vedere al Hermeneuticii miturilor, descoperim ca basmul este de fapt o povestire populara atlanta, deoarece aici se vorbeste despre  Atlantida care apare si in celebrele dialoguri ale lui Platon Timaios si Kritias. In postarea urmatoare va voi arata cum trebuie citit si inteles basmul pentru a ajunge la adevaratul sau inteles sau mesaj.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2014, 09:56:41
Despre nunta lui Peleu putem gasi amanunte in orice dictionar de mitologie, dar ma gandesc mai mult la Mitologia Generala a lui Victor Kernbach, cat si in cartile de mitologie ale Greciei antice. O varianta romantioasa a cestei nunti o putem citi la Alexandru Mitru in Legendele Olimpului. Rezumand acea nunta, amintim ca zeita Discordiei, -Eris-, nefiind invitata la nunta lui Peleu cu zeita marii Thetis, culege din Gradina Hesperidelor un mar de aur, pe care scrie "Celei mai frumoase" si il arunca intre cele trei zeite olimpiene care participau la nunta: Hera, Afrodita si Atena. Paris ofera mai tarziu marul Afroditei, care il mituieste apoi, oferindu-i-o pe frumoasa Helena de la Troia drept concubina.( Am folosit termenul de concubina, deoarece Helena era maritata cu Menelaos, fara sa se fi despartit de acesta.) In urma acestui aranjament care provoaca un adevarat scandal mediatic, izbucneste primul razboi din lume, cunoscut sub numele de razboiul troian. Acest razboi va face obiectul cartii lui Homer, Iliada. Vor exista aici doua imagini care se suprapun una peste alta, ceea ce va crea o confuzie din care nici cititorul, nici exegeza nu au putut sa iasa. Una dintre imagini se refera la concursul mitologic dintre zeul Marii, Poseidon, cu zeita Atena, pentru custodia cetatii care la inceput se numea: "Cetatea zeului"- de unde va deriva primul nume care apare in mitologie: Ilion, cat si cealalta varianta: Poseidonia. Dar acest nume: "Cetatea Zeului", poate fi premergator si numelui Atena, cand vechea denumire Poseidonia va fi inlocuita cu cel al zeitei tutelare. Concursul dintre zeita Atena si zeul Poseidon, se termina in favoarea Atenei, ceea ce il va infuria pe zeu care va scoate marea din matca ei, inundand tarmurile Aticei, care pentru o perioada destul de indelunga vor fi acoperite de ape.Acesta este momentul cand mitul Atlantidei incepe sa se zamisleasca. Dar cu timpul, apele marii se retrag ceea ce face posibila reconstructia vechii cetati si repopularea tinutului care a apartinut marii. In felul acesta, un zeu acvatic, va fi inlocuit cu unul terestru- caruia ii erau caracteristice o serie de activitati de natura domestica: torsul lanei de catre femeile ateniene si altele, cat si activitati de exploatare si prelucrare a unor minerale, amintind de basmul: Alba ca Zapada si cei sapte pitici ( basm ce reprezinta tot o varianta a mitologiei atlante.) Desigur ca in spatele acestor interpretari a unor mitologii de factura virtuala, stau anumite realitati. Astfel, este posibil ca zeita Eris ( ma refer strict la numele de Eris) sa fie de fapt numele vulcanului care isi face simtita prezenta la sfarsitul Iliadei, asa cum va voi arata mai departe.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2014, 10:18:59
A doua imagine, este de facura istorica, tot cu trimiteri in virtual. Este vorba despre cea mai mare infruntare dintre Greci si Persi, in ceea ce istoria cunoaste sub numele de Cele doua Razboaie Medice. In acest rozboi de lunga durata, care dureaza cat si cel descris in Iliada, in cel din urma persii sunt invinsi si alungati din tara. Scena este foarte frumos descrisa in Odiseea  cand cei care ravneau la mana Penelopei, sunt omorati de Ulise. In Iliada, as putea spune ca naratiunea se misca intrucatva spre sine. Paris ( Persii) nu o rapeste pe Helena( Heleni=Greci) cat mai degraba este "cucerita" cu forta. Sa nu uitam ca cetatea Atena este luata in stapanire de persi dar acestia nu se bucura pentru multa vreme de victoria adusa de calul troian ( numele tradatorului grec care are legatura sau semnificatie legata de acest animal )Se poate scrie o adevarata carte despre acest basm si cele inchinate Troiei sau Atlantidei ( in ambele situatii vorbim de fapt despre acelasi lucru).


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 01 Octombrie 2014, 13:31:12
Motivele populare
In cele ce urmeaza, vom discuta despre motivele populare. La nivel arhetipal, aceste motive reprezinta anumite evenimente istorice irepetabile, dar care sunt povestite in mod diferit  de creatorii populari. Din aceasta cauza, acelasi motiv, poate fi prezentat sub diferite forme cititorului, ceea ce poate crea la un moment dat un disconfort interpretativ, motivul putand fi interpretat diferit fata de altul, care zugraveste  in fapt acelasi eveniment arhetipal.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2014, 08:18:01
Intalnirea cu Dumnezeu.

Denumirea motivului pare un pic fantastica, deoarece in foarte multe basme cu un continut profan, vom intalni aceasta idee generoasa, a intalnirii creatiei cu creatorul sau. Tema, luata ca subiect separat este foarte vasta, depasind cu mult paginile Vetero-Testamentare si Nou Testamentare unde se vorbeste de acest lucru. Pe noi ne intereseaza sa descoperim in cadrul basmelor si povestilor populare acel episod distinct, incifrat sau nu, in care omul,fie sub chipul lui Moise, sau  al altor personaje fantastice, merge si se intalneste cu Dumnezeu. Vom incerca sa va aratam cum se prezinta aceste intalniri, avand la inceputuri un singur arhetip, chipurile sub care apar acest gen de intalniri in mintea si sufletul povestitorilor populari.
In basmul lui Ion Pop Reteganul,- Trifon Habaucul, citim:
"... si se duce pana ce da  intr-o poiana. Acolo era o capita cu fan.El aprinse fanul. In fan erau o multime de serpi care se adapostisera pentru iarna si cand simtira fumul si fierbinteala, incepura a iesi unul cate unul din foc. Dar care cum iesea, il lovea narodul cu securea  si-l omora.Mai in urma isi scoase capul din fum un sarpe  mai mare, urias  si i se ruga narodului:
-Frate cruta-mi viata, si ma lasa slobod ca-ti dau avere cat ai putea duce.Iti dau turme de oi ciurde de boi si bani cat ii putea duce in spate.
Si narodul il ajuta pe sarpe sa iasa din foc si se lua dupa el haidi, hai, prin cranguri si prin desisuri pana ce-l pierdu din vedere"


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2014, 09:41:58
Acelasi motiv, dar sub o alta forma, il vom gasi in basmul Greuceanu a lui Petre Ispirescu:
"Greuceanu ( Moise ) lua si pe fratele sau  si merse , merse, merse cale lunga, departata, pana ce ajunse la  Faurul Pamantului, cu care era frate de cruce.Acest faur ( Dumnezeu), fiind cel mai mester de pe pamant, era si nazdravan ( a se citi "divin".) Aici se oprira si poposira. Trei zile si trei nopti  au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-Pamantului ( Dumnezeu) si se sfatuira. Si dupa ce se odihnira cateva zile, si mai planuira  ceea ce era de facut, Greuceanu si fratele sau  o luara la drum. Indata dupa plecarea Greuceanului, Faurul Pamantului ( Dumnezeu) se apuca si facu  chipul lui Greuceanu numai si numai din fier   apoi porunci sa arda cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc."
Atat acest motiv cat si cel anterior se regasesc in Vechiul Testament si poe langa intalnirea cu Dumnezeu, mai intalnim cateva lucruri neasteptate, despre care vom vorbi ceva mai tarziu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Octombrie 2014, 10:31:31
O alta intalnire cu Dumnezeu, o vom gasi in Iliada, pg.411, cand zeita Thetis merge la Hefaistos rugandu-l pe zeul faurar sa faca niste arme pentru fiul ei Achile. Iar zeul Hefaistos se apuca de mesterit, ca in Geneza sau Facerea:
"La inceput faureste pamantul si cerul si marea
Soarele-n veci calator si luna rotata si plina
Stelele toate, ale cerului zodii si mandra-i cununa
Closca cu puii, pe urma Hiadele si Orionul..."
Am sa dau cateva repere asupra carora va trebui sa reflectati:
Hefaistos era la greci, mesterul sau Zeul Faurar. Acelasi titlu de Faurul, sau Fauritorul Pamantului apare si in basmul Greuceanu. Interesant ca acest faurar este inconjurat in toate momentele descrise separat, inconjurat de flacari. Dar aceste flacari nu sunt numai ale creatiei, ci si ale razboiului. Concluzia la care ajungem la un moment dat, fara sa fortam nota interpretarii este ca aici langa Muntele Sacru al lui Dumnezeu, a fost la un moment dat un razboi.Imaginea razboiului este estompata in Biblie si din acest motiv, conflictul apare redat doar de ceea ce ii spune Dumnezeu lui Moise: "Am auzit sau vazut suferintele copiilor mei..."iar in celalalt episod grecesc din Iliada, Dumnezeu, ( Hefaistos, sau chiar Achile) se inarmeaza pentru a putea face fata conflictului. Nu intamplator, Trifon Habaucul da foc Muntelui sacru, vazut de povestitorul popular ca un stog de fan, din care tasnesc divinitatile marunte, -serpii, preotii, care sunt omorati de Trifon si oamenii sai. Singurul care scapa, constrans sa daruiasca ceva in schimbul vietii respectiv a supravietuirii sale, este insusi Dumnezeu.In Biblie, apare si sarpele de arama, care este imaginea sacra a lui Dumnezeu si care ii scapa pe cei muscati de serpii marunti si profani ai liderilor  care locuiau in zonele invecinate ale divinitatii absolute.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2014, 15:10:39
Am invatat ca atunci cand citim ceva, ceea ce citim sa fie concentrat in paginile aceleiasi carti sau capitol, fara reveniri ulterioare si fara adausuri menite sa ne surprinda.In Biblie,  motivele care le-am citit in  basme diferite le vom regasi aparent in Exodul ( Iesirea) sub numele de "Rugul aprins".
"Moise pastea  turma socrului sau Ietro preotul Madianului. Odata, a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Ingerul Domnului i s-a aratat  intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat.Si iata ca rugul era tot un foc si rugul nu se mistuia de loc. Moise a zis: "Am  sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul. (...) Dumnezeu a zis:
"Nu te apropia de locul acesta.Scoate-ti incaltamintea din picioarecaci locul pe care calci este un pamant sfant."
Totul pare sa fie banal, pasnic, ca o intalnire dintre doi oameni oarecare. Pentru rugul aprins s-au dat explicatii variate. Exegeza a pus prezenta rugului pe seama unor plante aromate, care din cauza caldurii transpirau si uleiurile volatile scapate in aer se aprindeau in juul acestora, invaluindu-le in flacari, fara ca plantele sa fie arse.Ne putem aminti de cazul Walton, cand acesta a vazut intr-o padure o intensa lumina rosie, care l-a facut sa creada ca vede un inceput de incendiu. Cand a intrat in padure a avut surpriza sa vada un ozn, sau ceva care dadea impresia unui foc, fara insa sa arda vegetatia respectiva. Alti exegeti vor pune incendiul pe seama unui vulcanism local. Chiar daca descrierea de aici nu pare sa sugereze acest lucru, celalalt episod biblic in care se vorbeste mai detaliat de aceasta intamplare, sugereaza cele doua raspunsuri: Ori este vorba despre prabusirea unui meteorit pe muntele Horeb, ori insusi Muntele Horeb era un vulcan, care prin activitatea sa, parea ca este o fiinta vie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Octombrie 2014, 15:30:27
Al doilea episod legarea de urcarea pe munte il gasim putin mai departe tot in capitolul "Exodul". Dar acum aici apar niste lucruri stranii. "turma" pastorita de Moise se dovedeste a fi alcatuita din oameni, nu din dobitoace.
"In luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns in ziua aceea in pustia Sinai.(...) Israel a tabarat acolo in fata muntelui. Moise s-a suit la Dumnezeu."
Iata descrierea focului asa cum apare in acest episod:
"A treia zi dimineata au fost tunete, fulgere si un nor gros pe  munte. Trambita rasuna cu putere si tot poporul din tabara a fost apucat de teama. Moise a scos poporul din tabara  spre intampinarea lui Dumnezeu  si s-au asezat la poalele muntelui."
In basmul Greuceanu, Faurul Pamantului va plamadi din fier chipul lui Greuceanu pe care il va tine in foc. Scena va apare in Biblie de doua ori. O data in vechiul testament legat de schimbarea la fata a lui Moise si a doua oara in Noul Testament cand Lui Dumnezeu i se va intampla acelasi lucru pe muntele Ghetsimani. Iata insa prima scena:
"Slava lui Moise
Cand se pogora de pe munte ( Moise) nu stia ca pielea fetei lui stralucea pentru ca vorbise cu Domnul..."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Octombrie 2014, 13:18:32
Imi trece prin minte un gand nastrusnic. Rog cititorul sa nu il ia in seama. Daca interpretam metafora focului, nu ca un incendiu care se consuma prin sine, cat ca rezultatul unui conflict armat, atunci s-ar putea sa vorbim de existenta in pustie, respectiv langa un mnte, dar nu in mod neaparat, de existenta unei cetati antice, care se numea" Muntele lui Dumnezeu", dar si "Horeb". Este posibil, ceea ce spun este doar o speculatie, ca cele doua nume, sa fi creat impresia falsa ca numele Muntelui lui Dumnezeu era Horeb,desi s-ar putea la fel de bine ca aceste doua nume sa apartina unei vechi cetati antice asa cum am  sugerat. Aceasta cetate trebuie sa se gaseasca in pustiul Sinai sau la marginile acestui pustiu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2014, 15:26:20


"Pe urmele legendelor din munţii Aninei
Autor: Ionel Grama

Pe urmele legendelor din munţii Aninei

Domnul Tudor Petru trăiește în localitatea Anina, județul Caraș-Severin, un colț de lume mirific, situat în inima munților Aninei.
Destul de tânără, Anina a fost declarată oraș în anul 1952, locul are însă în urma sa o istorie impunătoare. Nu departe de oraș se află Peștera cu Oase, un păienjeniș de tuneluri în care, în anul 2001, au fost descoperite fosilele a trei schelete umane a căror vârstă a fost stabilită de specialiști la 35.000- 40.500 de ani, fiind socotite cele mai vechi din Europa. „Ion de la Anina”, așa cum a fost botezat unul dintre cei trei necunoscuți care își dorm acolo somnul de zeci de milenii, este o dovadă că legendele despre care domnul Tudor Petru a scris în cărțile sale au în ele un sâmbure de adevăr și că poveștile sale nu sunt ficțiune.
Iată ce spune domnia sa într-una din scrisorile trimise domnului Constantin Gherghina, pe 2 iunie 2014: „Folclorul românesc este atât de fascinant și plin de întâmplări reale, cu informații venite de la acei eroi civilizatori, de pe alte tărâmuri vecine cu noi și numite planeta Marte, Venus, Nibiru sau Nuat, cum o numeau sumerienii și egiptenii. Știu atât de multe taine încât pot să vă confirm următoarele: la avenul din Dealul Maidanului și la Fântâna Băniei, legendele culese și publicate pomenesc de reptilieni - Femeia Șarpe - și mormântul ei. Acolo își au sălașul un duh sub formă de ceață și un corb alb. În Poiana Despotului, Cantonul Beu și Cheile Miniș trăiesc niște pitici. La mormântul din Vârful Brăcia, înalt de 1044 de metri, la confluența Sfârdinului de pe Tâlva Înaltă a Prigorului, la Mănăstirea Călugăra, sunt făpturi om-scorpion (păianjen). Culegând legenda publicată în «Legendele Almăjului», pe 9 august 2010 am fost contactat de un general a cărui carte de o mie de pagini o păstrez cu dedicație. Pe lespedea uriașă, unde se unesc două ogașe formând Ogașul Sfinceaua (Sfârdin), sunt făcute cu «laser», pe roca vulcanică, cifrele 1 și 2. Cu 10 ani în urmă citind cartea aceea și știind că acolo este o cupă de aur (Grall?) și o căldare cu aur, nașul unui prieten de-al meu s-a strecurat pe furiș sub piatră. A fost «molfăit» de un păianjen uriaș. Tras din gura acestuia, bătrânul, care era un om «mare», a fost dus în curte la Prigor. Atunci s-a petrecut un fapt straniu. Duhul, de care am pomenit mai înainte, a intrat în porcii din curte. Aceștia au spart poarta și l-au mâncat pe cel ce încercase să găsească comoara. Cunosc mai multe locuri din județ bântuite de oameni-scorpioni, de pitici și de balauri și știu legendele lor, care sunt reale. Există un șarpe uriaș de ceară, acoperit cu monede și foițe de aur și cu mecanisme metalice. Acesta are o căpățână de om în gură și poate înfricoșa pe oricine ar îndrăzni să caute tainele anticelor mine de aur, plutoniu sau uraniu, unde aceste făpturi, coborâte cu cosmonavele lor, vin și azi să-și alimenteze aparatele de zbor pentru drumurile lor interplanetare”.
Cu o îndemânare aparte, domnul Tudor Petru descrie și alte întâmplări, dezvăluindu-ne nume de locuri și oameni din vremuri demult apuse, taine care continuă să își aștepte și azi dezlegarea. Însă lucrurile nu se dovedesc deloc ușoare. Venite de nu se știe unde și rămase acolo din timpuri imemoriale, forțe nepământene păzesc cu strășnicie atât locurile cât și comorile ascunse în ele. Curând, o expediție a revistei noastre va porni spre acele meleaguri descrise de prietenul nostru, locuri unde, conform spuselor sale, și azi călători din alte lumi vin să-și alimenteze navele cu care străbat apoi drumurile cosmosului."

Lasand de-o parte fantezia povestitorilor si modul de interpretare  extraterestra, mi se pare interesant ca sunt mentionate aici cateva creionari de legende, plasate in cu totul alte locuri decat cele  care ar fi normale. Astfel, mormantul Echidnei, femeia sarpe, este plasat 'la avenul din Dealul Maidanului și la Fântâna Băniei, legendele culese și publicate pomenesc de reptilieni - Femeia Șarpe - și mormântul ei, " desi noi plasam acest mormant ( de fapt oras antic) pe malul stang al raului Cerna, acolo unde apele Cernei se domolesc, la poalele muntelui Iorgovanul. Din pacate, nu posed legendele mentionate fugitiv asa ca nu pot sa interpretez datele respective si sa ajung la realitatea care a dat nastere legendelor si respectiv miturilor respective.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Octombrie 2014, 21:05:42
Basme armenesti / Marul nemuritor

Din momentul in care citim titlul, ne dam seama ca basmul este vetero-testamentar, el aparand in variante si la Petre Ispirescu.Este basmul clasic care are ca punct de plecare Facerea sau Geneza.Nu se refera la Facerea propriu zisa, cat la acel episod caruia noi ii spunem: Izgonirea din Rai.Un imparat care are trei copii-baieti, poseda o Gradina ( Gradina Raiului, deci imparatul este insusi Dumnezeu). La un moment dat din gradina sunt furate niste mere, copiii imparatului stau de paza si abia cel mic, vede ca apare un sarpe balaur, este de fapt sarpele biblic ale carui atribute sunt simplificate la maxim in Vechiul Testament. In unele basme, locul sarpelui este luat de o zana, o femeie, reprezentata de fapt de catre Eva.Baiatul cel mic al imparatului trage cu arcul, raneste sarpele, acesta fuge si se ascunde intr-o groapa.Din acest moment, basmul povesteste viata lui Iosif. Vreau sa reamintesc insa altceva. Basmul cu marul nemuritor, se regaseste in Biblie aceasta servind informal povestitorul care il introduce in folclor.Exista in mitologia Greaca si pseudoistorica a Greciei antice, trei variante ale variantei Biblice.Doua se refera la obtinerea merelor din Gradina Hesperidelor de catre doi eroi greci-unul dintre ei chiar substituindu-l pentru o perioada scurta pe Atlas, este vorba de Hercule...Iar varianta pseudoistorica se refera la cauzele care au dus la Razboiul Troian.Este povestea mitologica cu Peleu si nunta lui, unde zeita Discordiei, Eris ( sarpele Biblic,) va arunca un mar de aur in mijlocul celor trei zeite pe mar fiind scris asa cum se stie, -"Calei mai frumoase." Paris o fura pe Elena si fuge cu ea, potrivit modelului Adam si Eva. Conflictul aici este  razboiul Troian. In vechiul Testament, calatoria  sau fuga se face odata cu aruncarea lui Iosif in fantana parasita si vanzarea lui mai tarziu unei caravane care se deplasa catre Egipt. Aceste variante nationalizate la un moment dat, creaza un anumit grad de confuzie. Sigur ca un astfel de basm ar merita o atentie mult mai deosebita din partea folcloristicii , dar probabil ca aceasta se va intampla cand va fi neaparat cazul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 02 Noiembrie 2014, 22:16:45
" Vezi caii acestia trei?-il intreba ea. Unul e negru,  altul alb, al treilea roscat.Ia cate un fir de par  de la fiecare si tine-l la tine.Cand dai foc la unul, iti vine-n fata  calul cu pricina  cu saua si hamul pe el.Iar de ii dai drumul, vine inapoi aici"
Acest motiv apare in basmul armenesc mentionat de noi putin mai inainte. Intrebarea care mi-o pun si vi-o pun si Dvs. este de ce trebuie ca eroul sa ofere calului o tipsie cu carbuni pentru a-i manca si a deveni astfel nazdravan si de ce eroul trebuie sa ii arda niste fire de par ca acest cal de zmeu sa vina in fata lui.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 03 Noiembrie 2014, 00:06:39
Cu toate ca motivul a devenit fara inteles, el apare in Istoriile lui Herodot si in Iliada lui Homer.Va trebui sa explic ceva.Grecii numeau corabiile, caii marilor. Sa nu uitam ca Poseidon, zeul Marilor, in concursul cu Atena, va da nastere unui cal- sau mai bine zis Cailor marii care sunt de fapt corabiile.In Razboaiele medice povestite de Herodot, exista o scena in care Grecii se apropie de corabiile persane si incep sa le dea foc. In Iliada, scena este inversata, troienii fiind aceia care vor incerca sa dea foc cailor marii. In cadrul basmelor, Fat-Frumos, care ii substituiepe troieni sau pe grecii atenieni ( Atena fiind fata / zeita care il invata ce sa faca Fat-Frumos pentru a-si subordona caii zmeilor ( corabiile persane ), ca sa-i stapaneasca pe cai trebuie sa dea foc unor fire de par din coama sau din cozile lor. Cu cat basmele s-au diversificat, locul cailor a fost luat de albine sau de alte animalute zburatoare, substitute ale cailor -corabiilor persane cu care persii si-au adus armatele la Marathon.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Noiembrie 2014, 21:39:38
Secretul unui basm, consta in detaliile pe care le contine.Sau hai sa spunem altfel: Prin motivul specific care se abate la un moment dat de la normalul situatiei. Fratii cei maristransera avutul, le luara pe fetele scoase din lumea cealalta si se dusera la tatal lor imparatul.
-"Mai baieti, unde estre mezinul vostru?-intreba regele
-Pai sa vezi tata draga, l-au mancat zmeii."
Dar aceeasi scena apare si in Biblie, cand fratii lui Iosif se intorc la tatal lor
'Atunci au luat tunica lui Iosif  si au injunghiat un ied si au tavalit tunica in sange. Aceasta tunica a fost trimisa tatalui lor care a recunoscut tunica lui Iosif. Si Iacob s-a uitat si a spus:
"E tunica fiului meu.O fiara salbatica l-a mancat.Iosif a fost sfasiat."
Va las pe Dvs. sa trageti concluziile care se cuvin.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Noiembrie 2014, 11:30:15
Tabachera de aur

Basmul se gaseste in cartea : Basme populare engleze, editura Junimea. El face parte din ciclul Solomonian, motivele gasindu-se in Vechiul Testament dar si in legendele comentate de doamna Sabina Iapas. Amintesc aici despre motivul blestemul mamei pe care il gasim  cu diferite explicatii cauzale in Legendele Solomoniene comentate  - repetam- cu mult profesionalism de doamna Sabina Ispas.
Motivul:
Ce ti-ar place mai mult, o turta mica si binecuvantarea mea sau una mai mare insotita de blestemul meu.
Reamintesc urmatorul detaliu. Mama lui Solomon, este de fapt Pamantul, deci Solomon este insotit de blestemul pamantului, reamintind la un moment dat de istoria lui Iosif. Dupa care basmul vorbeste de intalnirea  dintre Moise si Sefora. Trecerea peste Marea Rosie este sugerata de omuletul rosu care face un lac si o corabie de razboi in mijlocul lacului,  dupa care urmeaza construirea unui castel prin curatarea unui teren de copaci.Celelalte motive sunt ceva mai obscure,doar regele Broastelor amintind despre   relatia lui Solomon cu Faraon si casatoria lui cu fiica regelui -faraonului etiopian. Regele Pasarilor aminteste de prezenta deltei Nilului.Singurul obiect care leaga de la inceput la altul basmul este tabachera de aur. Eu cred ca aceasta tabachera este Chivotul  legii. Interesant este ca tabachera / chivotul s-a pierdut  la un moment dat cazand in fundul Marii celei Mari mume pe care il poarta de regula fluviile ( ar fi deci vorba de fluviul Nil ) sau de Marea Rosie. Eu optez pentru prima varinta.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Noiembrie 2014, 17:49:33
Cele doua printese

Basmul se gaseste in Basmele populare engleze. In cadrul acestui basm  o vrajitoare va face ca in locul capului unei printese sa apara capul  unei oi.In Vechiul Testament sub numele de Miel se subantelegea Mantuitorul.Fiind vorba despre o femeie, o asociem numelui de Rahela, sotia lui Iosif. Numele  este echivalent cu romanescul Mioara, sau Oita. Interesant este ca in cadrul basmului se face referirea la un mormant. O astfel de mentionare a unui mormant nu este unic. El se regaseste ( Nu trebuie inteles ca este vorba de acelasi mormant) si in baladele si basmele populare romanesti: Toma Alimos, Tinerete fara batranete, Necropola pusa pe seama lui Decebal, sau a printului sarb Obrenovici. Iata mptivul:
Nu dupa mult timp au iesit din padure  si s-au apropiat de poalele unui deal verde si abrupt. Acolo ogarul s-a oprit  a adulmecat pamantul  si printul si-a strunit calul.
-Deschjde-te, deschide-te dealule verde - a strigat el,- si lasa-l imauntru  pe print,cu calul si  cainele lui.
In coasta dealului s-a deschis o poarta  si printul a intrat calare.Se auzea muzica si  zgomotul vesel al unei petreceri...
De aici incolo cititorului i se ofera o enigma istorica, pe care daca este capabil. poate sa o dezlege.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Ianuarie 2015, 06:01:39
Mitologicul Charon.

Comentariu pe Cronopedia

Variantele grecesti sunt mai vechi si se apropie in acest sens de arhetip.Este posibil ca modelul arhaic sa il prezinte pe batranul Charon folosind  o singura vasla.Ori in aceasta situatie,vasla nu este folosita de catre barcagiu pentru a vasli asa cum se face astazi, ci doar pentru a impinge barca intr-o anumita directie prin apele raului infernal.
Directiile de investigatie insa sunt multiple.Raul infernal nu este neaparat cel numit de greci si mentionat geografic pe teritoriul lor.O serie de surse apocrife il amintesc pe Charon sub alte nume in basme si povesti, mai ales in cele Vetero-Testamentare, unde se mentioneaza trecerea peste Marea Rosie.Conform traditiilor ebraice, ar trebui sa amintesc de faptul ca Moise ii va ajuta pe copiii lui Israel, ( sufletele) sa treaca peste Marea Rosie, folosind o vasla ca si Charon, vasla reprezentata de bastonul sacru care il folosise pentru a-i trece prin apele marii ca pe uscat pe malul celalalt al marii, in fuga lor din Egipt.Egiptul era considerat in vechime o lume infernala, deoarece egiptenii cultivau credinta in zeul mortii mai mult decat in viata. Ortul acela al popii apare ceva mai inainte, cand fratii lui Iosif l-au vandut pe acesta unei caravane de ismaeliti care mergea in Egipt.Prin procesiunea actuala, legata de moarte, noi refacem aceasta calatorie simbolica catre pamantul fagaduintei a lui Iosif spre Egipt,catre locul acela cu verdeata cum canta popa.Mormantul este simbolul Egiptului, de unde cei intrati acolo nu se mai intorceau.


Titlul: Basmul Spaima zmeilor
Scris de: vanghelis007 din 24 Ianuarie 2015, 17:03:55
Basmul care l-am citit in colectia de  Povesti nemuritoare, poate fi interpretat ca basmul  Greuceanu, pe care il gasim la Ispirescu. Basmul se misca pe motivele vetero-testamentare, fiind o istorie incriptata a lui Iosif.Singura problema este ca motivele folclorice sunt risipite un pic haotic in raport cu povestea originala si de aici incapacitatea celui care interpreteaza simbolurile sa le reaseze inapoi in intreg. Nu exclud si prezenta unor elemente care apartin autorului insusi sau unor adaosuri din alte surse .La fel ca si in Povestea lui Harap Alb unde Craiul avea numai baieti si fratele sau egiptean numai fete, fetele imparatului din -Spaima zmeilor,- sunt furate  si duse pe lumea cealalta, intr-o zi furtunoasa. Tatal moare de suparare iar imparateasa facand curatenie prin casa, inghite in cele din urma un bob de piper. Dar imparateasa nu este oi simpla femeie.Ea este  zeita Pamant. De aceea ea este atat de mare fata de copilul ei. De aceea copilul creste in tr-un an cat altii in trei sau patru ani, daca nu si mi repede.Pentru mama Pamant care este vesnica, copiii ei cresc intotdeauna foarte repede. Noua ni se pare lucrul acesta absurd, deoarece folosim propriile noastre repere lumesti de masurare a timpului. Nu ne comparam decat cu noi insine. Nu ne comparam cu lucrurile care au ca echivalent pentru masurare insasi vesnicia. Dar fetele , ca descendente feminine din zeita mama, pot capata unele semnificatii care in clipa de fata ne scapa. Ele pot fi altceva. Va trebui  sa reflectam la un moment dat la acest aspect, sa ne intrebam cine sunt aceste surori cu adevarat, descendente ale zeitei mama.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Ianuarie 2015, 10:51:53
Se pare ca sanul dat pe sub talpa casei, saugereaza natura mamei care este zeita pamant. Motivul imi aminteste de  una dintre variantele legendei Mesterului Manole, unde mama copilului se adreseaza exasperata acestuia:
Suge maic-odata
ca sunt stean ( stana) de piatra
Sau
Tata mea din stanga
S-a facut ca stanca
Tata mea din dreapta
S-a facut ca piatra
Zugravind in felul acesta natura neumana a femeii.
Cred ca nu ar fi lipsit de importanta un studiu de specialitate in ce priveste relatia dintre mama- zeita mama Pamant- si fiul ei de origine ceva mai umila, care totusi oprin calitatile sale neobisnuite si mobilitatea sa extraordinara se implica a crea niste aventuri cu totul stranii, atingand marginile miraculosului.
Urmeaza  episodul/motiv al alegerii calului, pe care l-am identificat intr-o scena mitologica-Iliada-dar si intr-una istorica, legata de razboaiele medice de care a vorbvit Herodot. Este vorba de apropierea de corabiile dusmanilor si incercarea de a le da foc. Identitatea cu calul  care mananca o tipsie cu jar se leaga de doua credinte stravechi-Zeul Poseidon era cel care a dat nastere Calului, iar cei din vechime considerau corabiile ca fiind caii marilor, cu aripi de in, ceea ce le permitea acestora sa zboare sau sa strabata marile in cautarea unor insule, sau a altor tarmuri indepartate.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Ianuarie 2015, 11:26:01
Basmul este alcatuit din  diferite episoade care au la origine arhetipuri total diferite intre ele, dar aceste episoade/motive in spatiul narativ al basmului, isi pierd  mesajul initial, bine definit, devenind in basm niste episoade fara insemnatate, puse doar sa dea nastere unor intamplari variate menite sa capteze atentia ascultatorului cat si a cititorului. In basm urmeaza motivul locului cu animale pe care il intalnim spre exemplu in basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte la Ispirescu, dar si in Odiseea lui Homer.
Realitatea este ca acest loc cu animale apare cu localizari diferite in basme dar si in screierile sapientiale ale Vechiului Testament.
-Primul loc se leaga de prezenta Raiului, unde in acelasi spatiu, Dumnezeu a facut oamenii si animalele impreuna si apoi i-a pus pe Adam si Eva sa ii numeasca.
-Al doilea loc cu animale il gasim in Biblie legat de Noe si de potop, poate ca extensie a genezei, legat de data aceasta de salvare.
-Un alt loc este Egiptul, unde animalele vazute ca zeitati, au imprumutat caracteristici antropomorfe. Astfel de reprezentari mixte a dat nastere probabil mai tarziu, acelui mit al metempsihozei. Aceasta insemna ca dupoa moarte, omul se intruchipeaza in diferite animale. Cred ca mitul totemului, are o obarsie asemanatoare. Oamenii se trag din animale si aceste animale reprezinta stramosii anumitor ramuri evolutive preistorice: Ursul, leopardul, leul, lupul, s.a.m.d.
-Un alt loc este cel de pe valea Cernei,  motivul respectiv fiind imprumutat de catre greci in episodul Circe. Pentru a intelege si mai bine, in ambele motive, sunt , exista, vrajitoare. Dar vrajitoare, inseamna ca femeile respective erau zeite si aveau abilitati deosebite, legate de viata si de moarte fie in calitate de zeitati
 locale, fie ca preotese ale zeitei Hecate posesoare ale celor trei  reprezentari.
-Urmatorul este cel al zeitei Circe care apare in Odiseea lui Homer.
/Atunci el se uita cunsecade  si vazu o multime de serpi cu capetele ridicate pana la cer si varsand flacari de foc  din gura.
-Stapane noi trebuie satrecem prin mijlocul acelor balauri.Baga dar mana in urechea mea cea dreapta  si scoate un arc cu sageti.Cand vom fi aproape de dansii, sa slobozi o sageata  si ei ne vor face loc sa trecem./


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Ianuarie 2015, 11:50:04
Avand la indemana acest discurs interesant, sa ne amintim de existenta istorica a sauromantilor sau sarmantilor/Sarmatii/, mentionati  si in expeditia argonautilor.Dupa cate ne amintim numele lor provine de la Sauro care inseamna Sarpe.Hercule se va casartori cu Echidna sauromanta- cea din neamul serpilor si va da nastere a trei ramuri noi independente dinastic, despre care am mai vorbit. Ne amintim de moartea Euridikai, de Orfeu...Sa ne amintim de strigatul fetei incolacite de sarpe din balada lui Iovan Iorgovan.Acumularea datelor legendare, ne permite sa  consideram ca trecerea pe valea Cernei era foarte riscanta din cauza tribului sau triburilor de sauromanti care stapaneau candva prin aceste locuri.Mai mult decat atat se pare ca pe malul stang al Cernei se gasesc si astazi zidurile unei cetati sau unei fortificatii sauromante, ori cucerite de acestia.Este posibil ca numele de Euridike, scris intr-un anume fel sa fie chiar numele cetatii aflate pe malul stang al Cernei, la poalele muntelui Iorgovanul.
Chiar daca pare greu, de verificat sau de crezut, personal cred ca este posibil sa ajungem la descoperirea unor locatii arheologice importante, pornind de la stralucirea variabila si nauca a miturilor.Nu neg riscurile care apar in aceste situatii, dar rezultatele sunt pe masura activitatii cercetatorului.
Urmeaza de trei ori episodul trecerii Marii Rosii. Faptul ca  Zmeul-sau zmeii- trece pe pod si Fat-Frumos iese de sub pod, inverseaza putrin sceneria cunoscuta a Trecerii prin Marea Rosie din Exodul. Dar episodul este unul si acelasi si se termina cu moartea lui Faraon, chiar daca apa este redusa la un rudiment: Corbul pleca si intorcandu-se peste putin, uda pe Fat-Frumos cu seu si pe Zmeu cu apa.
Carele lui Faraon au intrat in apa iar valurile care au revenit deasupra locului a distrus armata regelui egiptean.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Februarie 2015, 13:46:28
Spiridusii

Definitia din wikipedia, nu cuprinde toate aspectele despre spiridusi, ramanand o serie de aspecte neelucidate, pe care le regasim in cadrul basmelor si povestilor. In Catalogul fiintelor fantastice primul lucru pe care il aflam despre spiridusi este ca sunt niste fiinte razbunatoare si nesuferite.Dupa care autorul ne spune  povestea domnului Thompson in varsta de 52 de ani. Toata viata acest om simpatic a trebuit sa suporte nazdravaniile unui spiridus care in fiercare zi, de dimineata  pana seara
ii placea la nebunie sa danseze , sa cante, sa mute mobilele de colo-colo, si sa tarasca lanturi prin toata casa.Acestea erau numai o parte din glumele sale. Ajuns la exasperare, d-l Thompson a cautat prin toate mijloacele sa scape de spiridus fara sa reuseasca. A apelat chiar la un exorcist, dar pe spiridus l-a durut exact in fes asa ca si-a vazut mai departe de nebuniile sale fara sa-i pese ca in felul acesta il supara pe vecinul sau cel batran.Pana la urma, D-l Thompson a facut apel la un vrajitor care cunostea toate fiintele fantastice si nazdravane din lume. Vrajitorul a venit  si vreme de trei saptamani a cautat prin toata casa. Intr-un tarziu, cand pe d-l Thompson l-a cuprins aproape lehamitea, vrajitorul a gasit o caseta veche pe care a luat-o.
-Dar ce faci cu caseta aceea veche pe care ai gasit-o intr-un coltisor uitat de lume.
-Cum nu stii...S-a mirat vrajitorul si a ridicat un deget ascutit in sus. Spiridusii se ataseaza de un obiect din casa fara de care nu ar putea trai.Daca iei obiectul acela si-l duci in alta parte, iei si spiridusul cu tine si il duci in acelasi loc.
-Si tu vrajitorule, ce vei face cu caseta.-a intrebat curios d-l Thompson.
-Am sa o duc in padure si am sa o pitesc intr-o scorbura de copac, sa nu o mai gaseasca nimeni.
Si vrajitorul care era batran, asa facu. Cu caseta aceea veche si prafuita se duse in padure si merse si merse pana cand gasi un copac scorburos, unde arunca nu numai caseta ci si spiridusul ce se atasase de ea.
Dupa cateva zile, d-l Thompson ii dadu telefon vrajitorului.
-Alo, buna ziua. Sunt d-l Thompson si vreau sa vorbesc cu Vrajitorul.
-Da-raspunse vrajitorul politicos. Aici este vrajitorul. Cu ce vrei sa te mai ajut.
-Te rog sa imi faci un bine. As vrea sa te rog  sa aduci caseta si spiridusul inapoi.
-De ce-intreba vrajitorul zvarlind ciucurele de la fesul lui intr-o parte.
-Am stat cu spiridusul atatia ani impreuna si acum cand  nu mai este, ma simt tare rau singur.
Aceasta este povestea.Dincolo de fantezia autorului si amestecului meu modest in poveste, povestea ascunde un mare adevar pe care va las pe Dvs. sa il gasiti si sa il intelegeti.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: tova din 04 Martie 2015, 09:36:50
buna ziua   sunt studenta la 2 titlu .fac o lucrare de folklor romanesc - controlez daca   basme din romania corespunde cu functille lui propp. nu am gasit nimic despre subiectu asta. in basme sunt cuvinte care nu le gasesc in dictionar - exemplu- stravi. cum putet sa ma ajutatii? o zie buna


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Martie 2015, 08:11:06
Zona de suprapunere a basmului cu realitatea

Alegerea locurilor pentru constructie.

Nimeni dintre noi nu ar alege sa isi construiasca o casa intr-o rapa sau in mijlocul raului.Lucrurile sunt atat de evidente incat mentionarea lor devine absurda, iar cel care vrea sa o faca este considerat sarit de pe fix.Este mtivul pentru care, inca din vechime, constructorii se foloseau de diferite ritualuri magice sau observatii, pentru a cauta acele locuri bune sau curate care puteau permite ridicarea unei constructii fara probleme pentru mai tarziu. Ion Talos, in Mesterul Manole, identifica la general astfel de locuri nefaste si bune din care enumeram:
Cele stapanite de duhuri sau entitati malefice rele si razbunatoare, care stapanesc anumite locuri si nu doresc sa le imparta cu persoane din universul nostru uman.
Locul trebuie sa fie sfintit de un preot, pentru a se asigura ca raul este in felul acesta indepartat.( Este o transmutare a sacrului din zona rea catre un sacru benefic.)
Trebuiesc evitate hotarele vechi, gropile ( care de regula fac legatura dintre lumea de la suprafata cu lumea subterana, apartinand lui Hades, sau unui alt univers paralel) ogoarele, mlastinile( in epopeile vechi acestea erau bantuite de catre entitati periculoase, hidoase, cu care cavalerii trebuiau sa se lupte si sa le invinga.Este posibil ca in vechime, aceste locuri destul de dubioase sa fi fost locuite de ramasitele unor populatii stravechi, salbatice, cu care contactul se manifesta in mod foarte agresiv.)terenurile cultivate cu canepa(Daca ne amintim de functia de drog a acestei plante care putea da nastere la viziuni ciudate ) si pe cele care contin radacini de copaci( Radacinile facilitau legatura dintre lumea de sus si cea de jos, plus de asta, radacinile apartineau unei plante aproape distruse care isi vaita cu resturile supravietuitoare suferinta.) mai ales de soc.Sunt evitate drumurile, ca purtatoare de tot felul de lucruri, substante malefice, motiv pentru care la sfarsitul unei calatorii chiar si in cazul caselor ferite de rau, se impunea o higiena mitica de curatare:In casa se intra descult, ca si in biserica, aceasta fiindca pe langa impiedicarea raului sa patrunda in casa, trebuie sa tinem cont de caracterul sacru al casei ca si a bisericii.In acelasi timp, persoana venita de la drum era spalata pe picioare, iar cand conditiile au permis-o s-a trecut la o baie generala.
Erau evitate cimitirele, ca si locurile unde au fost ingropati copii mici nebotezati. Aceasta deoarece era posibil ca noaptea cei morti sa intre in casa si sa tulbure somnul celor care dormeau aici. Oricat ar fi de curios, am amintit ca omul actioneaza ca un mecanism predictiv, fara sa poata sa explice cum se intampla acest lucru.In mod inconstient sau la un anumit nivel, mintea omeneasca simte sau scaneaza mediul in care traieste, actioneaza asemenea unui detector si scoate in evidenta in subconstient prezentele care nu ar trebui sa existe aici.In clipa cand clinic nu putem sa vorbim despre o boala la persoanele respective, ceea ce iese in evidenta este tocmai aceasta capacitate predictiva a omului despre care vom vorbi mai tarziu.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Martie 2015, 08:24:24
buna ziua   sunt studenta la 2 titlu .fac o lucrare de folklor romanesc - controlez daca   basme din romania corespund cu functille lui propp. nu am gasit nimic despre subiectu asta. in basme sunt cuvinte care nu le gasesc in dictionar - exemplu- stravi. cum puteti sa ma ajutatii? o zi buna


Acum am citit ce ati scris Dvs.Important ar fi sa imi explicati  care sunt functiile basmului propuse de Propp si sa vedem in ce masura aceste functii sugerate corespund realitatii. Orice lege -daca este data corect, - ar trebui sa fie universal valabila. Aceasta inseamna ca ea se mentine constant si in basmele romanesti cat si in cele straine.Afirmatia mea devine insa relativa,in functie de abilitatea lui Propp de a intelege continutul basmelor. Marturisesc ca nici eu nu stiu ce inseamna -stravi- dar daca mi-ati spune in ce basm ati citit poate ca vom gasi solutia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Martie 2015, 00:01:31
Functiile basmului dupa Vladimir Propp

In Morfologia Basmului, V.I.Propp pune insistent in lumina stereotipia basmului rusesc in special si  a celui universal in general.Actiunile personajelor sunt aproximativ aceleasi si derulate in aceeasi ordine. Actiunile poarta denumirea de functii. Actiunile sau functiile personajelor constituie  elementele fixe , stabile ale basmului independent de cine si in ce mod le indeplineste, Ele sunt partile componente, fundamentale ale basmului.
Atrag atentia asupra termenului -aproximativ,-care  sugereaza ceva relativ,subliniaza o anumita nesiguranta, faptul ca afirmatia legata de actiuni sau functii nu se respecta in mod constant in toate situatiile din basm.Aceasta reprezinta o bresa in cadrul basmului, sau ca sa fim mai exacti in cadrul basmelor.O serie din aceste actiuni propuse de Propp pot sa lipseasca in momentul interpretarii. Fara a  avea intentia de a aduce critici lui Propp, din perspectiva noastra, autorul  nu a rezolvat  in mod corect problemele basmului.Ceea ce Propp numeste actiuni sau functii, noi numim motive folclorice.Un basm este alcatuit dintr-o succesiune de motive folclorice, ca margelele insirate pe ata.Locul margelelor pe ata basmului poate sa varieze, schimband structura basmului. Propp nu tine cont de faptul ca in timp si in variantele produsului folcloric, motivele folclorice pot suferi modificari, asa ca aceste motive folclorice  ce se modifica in functie de povestitori, isi pierd fixitatea si devin  intr-un fel, mobile.Teoretic, dupa Propp, ar trebui sa avem un singur basm, care are personajele usor modificate, iar motivele folclorice se repera la fel, la nesfarsit. Ori acest lucru nu este adevarat.Dovada in acest sens este faptul ca Lazar Saineanu a facut o impartirte a basmelor dupa alte criterii, apropiindu-se de adevarurile lui, dar abatandu-se de la interpretarea hermeneutica a basmelor, ceea ce a constituit punctul lui slab.Propp nu stia la vremea respectiva despre interpretarea hermeneutica a basmelor.Ori conform teoriei hermeneutice, povestitorul porneste intotdeauna de la o realitate cu valoare arhetipala.In timpul procesului de elaborare a basmului, realitatea arhertipala sufera modificari, capatand un statut aparte.Basmul reflecta in mod denaturat  prin motivele sale, arhetipul de la care a pornit povestitorul.Basmele difera in felul acesta in functie de arhetipurile realitatii de la care s-a pornit.Vom avea atatea basme cate arhetipuri sunt. Propp vorbind de - Prejudiciere - spre exemplu, prezinta in cadrul intrigii cum defineste prejudiciul, un numar destul de mare si divers de actiuni. Normal ar fi ca un singur basm sa contina  toate aceste actiuni, ori in realitate, basmul cuprinde doar unul dintre aceste momente sugerate de autor, sau doar cateva dintre ele, nu toate elementele mentionate , in cadrul aceluiasi basm.Ori basmele, ca si variantele unui basm sunt diferite, fiind cladite din motive diferite.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Martie 2015, 11:47:29
Cheliuta si mama cea vitrega.

Basmul se gaseste in cartea - Cele mai frumoase basme arabe - la oagina 67. Este o varianta vetero-testamentara  din perspectiva culturii arabe, asupra vietii unor personaje semilegendare despre care se povesteste si in Vechiul Testament.Personajele sunt: Solomon, Josif si respectiv Moise. Afirmatiile nu sunt prea grozave.Interesant pentru lector este sa citeasca si sa gaseasca acele conexiuni subtile care fac deliciul cercetarii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Martie 2015, 15:58:51
Personajul princpal din basm, se numeste - Cheliuta. Oricat ar parea de curios, acest personaj virtual, trebuie sa aiba corespondent cu un personaj istoric care nu poseda par pe cap, fie vremelnic, fie ca un statut social. Basmul afirma ca acest personaj a fost nascut cu acest defect. In basmele populare romanesti, chelia pare sa fi aparut la un moment dat, parul eroului fiind acoperit cu o basica de porc.Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai putin picante, amintesc faptul ca existenta unui cap ras era o conditie sociala legata de preotii din Egipt, si respectiv de Faraon.Aceasta inseamna ca acest Cheliuta, in peregrinatrile sale, a ajuns si in tara Egiptului. In Vechiul Testament exista trei persoane care fac acest lucru: Solomon, Iosif si Moise( apelativ care se aplica si faraonilor care se numeau-Mozes sau Mozis, ca: Ahmozes, sau Ahmozis, Tutmozis sau Tutmozes, etc. Interesant este ca fiecare din personajele mentionate de noi, au avut legatura cu Egiptul. Exista posibilitatea ca acest lucru sa fi generat trei povesti in care povestea ramane fixa, diferenta aparand la personajele implicate in actiune.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Martie 2015, 19:51:26
Am avut privilegiul si bucuria de a citi un material inedit de interpretare a unui bocet. Autoarea este doamna profesor Mariana Minca iar poezia-Bocet- apartine unei autoare, ceea ce transforma bocetul intr-o poezie culta. Chiar daca intre mine si doamna profesor exista unele mici divergente, doresc sa supun acest material foarte interesant atentiei Dvs.:

DUNIA PALANGEANU-BOCET
(cantec si descantec)
MOTTO
"ca la nunta mea
a cazut o stea"
Un poet adevarat simte, traieste traditia si si-o asuma ca pe un destin. Unul din miturile fundamentale ale poporuui roman ilustrat
de balada populara "Miorita" aminteste o credinta ancestrala legata de soarta, de steaua care rasare odata cu nasterea unei fiinte umane
si dispare de pe cer, "cade" cand fiinta aceea trece in lumea umbrelor.
In poezia "BOCeT" doamna Dunia pare sa fi gandit, printr-o metafora superba ("si s-a inecat o stea") un final, o trecere in cealalta
dimensiune, in care patrunde luminatade un "bob de roua":
"Bob de roua, bob de vara
ciutura e astazi goala
s-au scurs zilele din ea
si s-a inecat o stea"
Zilele sunt ca niste picaturi de apa, apa e roua, apa e conform mitologiei elementul primordial din care a aparut viata. Dar,
"s-au scurs zilele", viata s-a strecurat, a picurat in boabe stralucind de roua. Expresivitatea poetica, ideea de stea, de lumina aminteste
de Lucian Blaga in "Vara de noembrie": "muta-mi cu mana ta in suflet lacul". Lacul e oglinda, steaua e lumina, in oglinda lacului straluceste
ca o stea chipul drag, la poeta Dunia Palangeanu steaua e destin, mit si legenda.
"Ciutura" e un alt fel de vas ritual continutul fiind viata doar ca de data aceasta un gol sfasietor a luat locul cupei candva pline.
Intre Lucian Blaga si ciobanasul din Miorita doamna Dunia reinvie un mit, retraieste metaforic o legenda. Zilele care s-au scurs,
steaua care se ineaca napadesc seninatatea sufletului umpland-o de un dor acut, dorul de viata. Versurile sugereaza leganarea, calmul,
acceptarea unei stari de fapt pe care poeta o traieste cu o superioara detasare, fara teama, doar cu o oarecare umbra de regret:
"de prea mult tarziu si dor
poate maine o sa mor
si-or sa creasca peste mine
tufe albastre de sulfine".
Ritmul trohaic, rima imperecheata trimit, evident, cu gandul la un bocet popular, ca si formele regional-populare de viitor "o sa mor",
"or sa creasca", "o sa simt". E cantec si descantec pentru viata de aici si pentru cea de dincolo, e "marea trecere".
Nimic elaborat cu superioritatea intelectualului care se vrea diferit de omul simplu ci, dimpotriva, o gingasa piosenie fata de cei multi,
cei uitati cei fara de nume.
Intoarsa din nou in trecut, in "pasii de fata" care a fost candva poeta pare ca isi revede intreaga viata intr-o singura secunda:
"o sa simt pasii de fata
peste pieptul meu cum salta".
Dar noaptea e aproape, noaptea ca simbol al trecerii dincolo, luna plange cu sclipiri de raze, viorile risipesc pe strune sunete s lacrimi:
"noaptea ma va plange luna
si viorile cu struna
greierii cu a lor lumina
o sa-mi pasca din inima
si-o sa-mi fie foarte frig
si n-o sa mai pot sa strig
zarzarii o sa ma ninga
in amurg setea sa-mi stinga".
A simti cum cresc deasupra ta florile pamantului inseamna a sti sa suporti contopirea cu moartea si sa treci dincolo de ea lasandu-ti afara
in viata de sus spiritul, emanatia superioara a talentului care transforma prin vers moartea in viata, disparitia fizica in eternitate.
Dinclo de viata de acum vor continua sa creasca florile, vor inflori alb zarzarii, luna va rasari in fiecare seara iar jos, pe pamant greierii
isi vor ascunde cantecul printre firele de iarba:
"stelele vor scapara
invinse de umbra ta
si de glasul tau duios
bob de roua tamaios".
Amurgul, setea, stelele sau umbra sunt obsesii, posibile obstacole dar si depasirea lor prin puterea spiritului, a talentului. Glasul,
duiosia bobului de roua "tamaios" par sa fie secvente care tot revin atentionand sensibilitatea superioara a poetei ca tot ce se naste din lumina
nu poate sfarsi ca o apocalipsa.
Spunea Lucian Blaga :
In intunericul meu locuiesti
de atunci ca o stea in fantana
cand nicaieri nu mai esti
esti in mine. Esti, iata, aducere-aminte
singur triumf al vietii
asupra mortii si cetii".
Orice creator de arta se apleaca asupra misterelor fundamentale ale lumii: viata si moartea. Extragand din filonul de aur al folclorului romanesc
scanteia, dumnezeiasca lumina care alunga intunericul cei doi poeti Lucian Blaga si Dunia Palangeanu par sa exprime in versurile lor un uimitor
sentiment de "triumf al vietii asupra mortii".
E cantec si descantec in aceste versuri, canteul e viata, e iubirea, descantecul e intoarcerea la origini in haosul de dinaintea aparitiei vietii
pe pamant. Creatorii de arta traiesc intre ele, intre cantec si descantec ca o raza care pe masura ce lumineaza isi consuma substanta divina pana ce
se stinge de frig:
"si o sa-mi fie foarte frig
si n-o sa mai pot sa strig".
Mariana Minca


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Martie 2015, 11:50:24
Marilena Perijoc
ELIBERARE ŞI OFRANDĂ

Versurile Marilenei Perijoc sunt eliberare şi ofrandă.
Treptele eliberării sunt dureroase.
Ofranda e inevitabilă.
Pe scara pe care urcă privirea şi gândurile ei se suspendă între pământ şi cer, pământul e plin de viaţă, cerul risipeşte lumină divină.
Universul ei e întreg dar viaţa trăită pe jumătate, strangulată de vise spulberate îi dau senzaţia că acolo, sus, cineva are încă ochii vii, că aşteaptă semne, că “ceasul spart” se va auzi din nou, deşi”ceasul rău” a fost atunci, “în clipa de venin”, inevitabil.
E întuneric, podul plin cu amintiri e tot acolo, sus, poeta urcă din când în când pentru a revedea” castelul” acela al fericirii care s-a risipit ca un fum.
Între lumină şi ceaţă, pâclă, pământ şi zâmbetul de pe buze -mască a vieţii ce merge înainte-Dumnezeu e rugăciune şi speranţă, e suflet răscolit dar eliberat prin vers, prin curajul de a spune că şi dincolo de viaţă ceva ca o lucire dă sens trăirii.
Şi trăirea e ofrandă.
A rămâne ca un vis care în trecut a fost real iar acum e “ticsit de amintiri”, căutând ”uşa”, pragul dintre viaţă şi moarte (căci acesta e simbolul) înseamnă a te retrage în suflet şi în credinţă pentru a găsi putere.Puterea de a merge mai departe cu un zâmbet fals pe buze, gândind la podul de sus, podul cel plin de lăzi prăfuite închizând în ele o VIAŢĂ…

“Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă
Să mă trezesc în ticăitul său
Să pot ieşi din astă neagră ceaţă
Să păcălesc cumva destinul rău”

Dorinţa ”Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă”, de a reface ticăitul ceasului spart nu e decât o iluzie învăluită în ceaţă …poeta se afla între vis şi realitate, parcă nerealizând că acest “destin rău” a lăsat-o să-şi continue viaţa păşind cu grijă printre “piese-ntinse-acum pe caldarâm”
Şi ea continuă viaţa cu demnitate, cu realismul de a accepta, cu voinţă şi credinţă curată în forţa Divinităţii care-i sprijină paşii oriunde ar purta-o aceştia.
A scăpa din mână şi a sparge în cioburi ceva de mare preţ înseamnă a risipi în fragmente care nu se vor mai reface niciodată o parte din timpul tău: o parte pe care n-ai ajuns să o preţuieşti îndeajuns pentru că “un minut aducător de rele” a pulverizat timpul într-o secundă ”plină de venin”. Şi “veninul” e sinonim cu durerea, cu moartea…
“Ceasul spart” , la poeta Marilena Perijoc e, defapt, o viaţă spartă în mii de bucăţi, “piesele” pe care se chinuie să le adune în tăcerea gândurilor şi a sufletului care par a se fi oprit în loc, sunt anii aceia ai fericirii şi ai împlinirii ce nu se vor mai întoarce niciodată.
Aplecată până la pământ asupra acestor ”piese” de “ceas spart” ea pare a îngenunchea în faţa unui destin nedrept care i-a dus pe alt tărâm toate visele, toate speranţele, viaţa însăşi.
Cele două poezii “Ceasul spart” şi “Castelul sufletului meu” sunt legate prin două simboluri cu semnificaţii profunde: “ceasul” şi “castelul”
Primul e de provenienţă arhaică, popular şi tradiţional amintind de credinţa străveche, de mitul “ceasului rău” care înseamnă că ceva ireparabil se produce când apare, în timp neprevăzut, un deznodământ aproape mereu tragic.
“Ceasul” poate semnifica în acelaşi timp viaţa, perioada scursă, conform menirii, dintre naşterea şi dispariţia unei fiinţe umane.Aici însă e vorba de un ceas “spart” , ceea ce duce cu gândul la o dispariţie înainte de vreme care lasă descumpănit sufletul omenesc incapabil să înţeleaga întâmplarea din “ceasul rău”.
Al doilea simbol e acela al “castelului” de natură să amintească de basmele cu prinţi şi prinţese locuind în palate şi castele într-o viaţă de poveste.În poezia Marilenei Perijoc “castelul” e undeva sus, într-un pod al fericirii, un castel închis, încuiat, adăpostind doar “lăzi” cu amintiri prăfuite.

“În podul cel ticsit cu amintiri
Lăzi prăfuite-nchid sufletul meu….”

Un castel îndepărtat în care pare a mai licări o lumină, un castel care a pierdut visul de fericire al prinţesei căci “de prin cotloanele” lui vin “lumini difuze”
E prea sus pentru a mai ajunge la el, e ca şi pierdut în lumea de dincolo, lumea aceea a fericirii depline unde toate sufletele îşi găsesc împlinirea şi perechea.
Despre himerele acestea bântuind sufletele rămase fără pereche Constanţa Buzea spunea aşa:
“Ele se-agită, fără să fie,
Ca într-un cleşte.
Milă plătită cu poezie
Şi deznădejde.
Nu pot pricepe cine le cheamă,
Şi pentru cine.
Sterpe coline, ură şi teamă,
Chin şi ruşine.
Dar fac vîrtejul recunoştinţei
Către vreo stea.
Taina – prilejul sterpei seminţe
De-a se-ngropa.”

MARIANA MINCĂ


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 31 Martie 2015, 18:00:40
Sa ne intoarcem la personajul nostru Cheliuta si la relatiile sale de rudenie, mai ales in ce o priveste pe mama lui vitrega.Aceasta  dandu-si seama ca fiul ei vitreg este mai istet si mai descurcaret decat ceilalti si stiind ca este trimis de tatal sau sa rezolve diferite porobleme, hotaraste sa il otraveasca.Avem o gama intreaga de optiuni.Autorul incearca sa argumenteze , sa sublinieze faptul; ca mama este vitrega si de aceea ii face viata grea lui Cheliuta. Vrea sa il omoare, ca sa scape de el.Dintr-o data ne amintim de mama lui Solomon din legendele solomoniene din cartea comentata, Preaminte Solomon. Si aceea vrea sa scape de Solomon si il blesteama.Dar faptul ca fiul este trimis cu treburi de tatal sau sa le rezolve, apare si in viata lui Iosif. Dintr-o astfel de calatorie, Iosif este aruncat intr-o fantana, vandut unor negutatori care se indreptau spre Egipt si in urma plecarii lui i se insceneaza moartea.Este al doilea motiv care apare in basmul cu Cheliuta si mama lui vitrega.Vreau sa mai amintesc inca un lucru.In primul motiv, bucateler sunt otravite de mama lui, in sensul ca pamantujl nu putea sa mai ofere  copiilor eio, oamenii, hrana necesara ca sa supravietuiasca.Motivul este repetat. Tatal lui Iosif ii trimite pe copiii sai sa mearga in Egip[t ca sa cumpere grane din cauza secetei care bantuia in acele vremuri Kanaanul.In basme,eroul cere mamei sale sa ii faca turte de cenusa. In ispravile lui Pacala a lui Petre Dulfu,Pacala se duce la moara dracilor (Egipt ), cu sacii umpluti de cenusa.Motivul apare si in Vechiul Testament cand Iosif, (Faraonul) umbla la sacii fratilor sai si pune o serie de obiecte de valoare, restituindu-le de fapt plata pentru granele cumparate.S-ar putea ca aceasta scena sa se repete si in alte feluri la nivelul basmelor.Repetitia unui motiv  nu subliniaza doar existenta unor variante pornind de la unj anumit fond fantastic.Ci faptul ca povestitorul incearca sa transmita un adevar.Un eveniment atat demare si de intens ca a amprentat prin tragedia lui memoria colectiva.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2015, 18:43:41
Mosneagul

Fara a fi malitios, am zambit citind comentariul facut de Gheorghe Vrabie in cartea  Balada populara romana, baladei-Mosneagul. Singurul adevar existent in analiza baladei este spus la inceputul    descrierii narative:
"Eroul apare in postura unui Ulisse modern."
Ceea ce urmeaza dupa aceasta afirmatie, nu face decat sa incurce cititorul si sa il puna pe directii gresite. Nu este vorba despre un adevar care trebuie sa imi apartina mie, care am dat Hermeneuticii miturilor o anumita orientare.Un studiu riguros de mitologie comparata, duce catre acelasi rezultat ca si cel de Hermeneutica despre care am amintit. O serie de cantece populare, mai mult sau mai putin eroice au dat nastere unor motive populare care s-au regasit dupa aceea in epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea. Aceste cantece au continuat sa existe, sa supravietuiasca timpului, adaptandu-se acelui prezent in continua miscare.Oscilatiile de datare,se nasc din cauza acestui prezent mereu variabil, continutul baladei fiind in permanenta reactualizat in functie de acest factor. Din acest motiv, aprecierile momentului cand a aparut balada variaza in functie de tara, de autor, de momentul istoric care a fost considerat ca fiind arhetipul de la care a pornit autorul.Aceasta va duce la ideea cu totul falsa ca balada a fost creata intr-un anumit moment aducandu-se argumente istoricitatea arhetipului, desi acestea sunt mai apropiate de timpurile noastre decat in realitate.Din aceasta cauza, este luat in discutie Tarigradul , dar si Mohringer, Bamberg, s.a.m.d.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Aprilie 2015, 19:10:57
O incercare de  istoricizare gresita a motivului popular va duce la discreditarea acestei metode de lucru. Este normal din moment ce numarul de ani cat eroul va face armata va duce la legarea baladei de sec.XV si de serviciu militar otoman, desi in cazul participarii la conflicte, s-au inregistrat si in vechime perioade destul de lungi, separand combatantii de familiile lor. Este sugerat si sec.XII, in functie de creatorii sau pur si simplu de cei care au transmis aceasta balada memoriala si al caror nume a putut fi cunoscut din punct de vedere istoric.Desigur, o astfel de metoda legata de datare, poate fi valabila doar intr-un sens ceva mai restrans, care insa nu are legatura cu adevaratul moment istoric cand s-au derulat evenimentele arhetipale, avand povestea lor istorica reala. Diferenta dintre aceste metode practicate si hermeneutica miturilor sau chiar cu mitologia comparata, sta in detaliile continute de textul narativ, in acele scapari de care insusi"creatorul" nu este intotdeauna constient.Aceste detalii care sunt justificate sau nu, care pot fi explicate oricum altfel, devin numitor comun atunci cand ele se regasesc in mod straniu in textul initial din care au migrat.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Aprilie 2015, 20:16:15
Variantele intalnite,-spune Gheorghe Vrabie- dezvolta aceleasi episoade (motive populare ) -in balada Mosneagul:
-Plecarea in militarie, in cruciada, sau pe mare a eroului.
Cu tot respectul, acelasi lucru se regaseste in epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea, cat si in acele intamplari apocrife care nu au  patruns in poemele principale. Ulise va fi obligat sa plece la razboi, desi nu a agreat acest lucru, lasand in urma o sotie tanara care ii facuse un copil.Termenul de "militarie" este unul modern care poate influenta gandurile noastre cu privire la datarea evenimentului la care participa eroul. Numele de "cruciada", pate da in acelasi fel nastere la confuzii.Calatoria pe mare,pare ca se leaga mai mult de explorarea stiintifica a spatiilor geografice, de negot, dar in mod cert ea se regaseste cu prisosinta mai mult in Odiseea decat in Iliada, unde  se potrivesc mai bine termenele de militarie si cruciada.Nu putem trage din aceste elemente destul de vagi o concluzie certa.
Tanarul era abia casatorit sau logodit. Am spus ca acest aspect apare si in mitologia lui Ulise. Sa ne amintim de Ulise care semana sare si Palamede ca sa il dea in vileag l-a pus pe pruncul sau, Telemac in fata plugului.Gestul acesta avea sa il coste pe acest Palamede, mai tarziu, viata.
-Juramantul facut de femeia sa de a-l astepta noua ani, se regaseste si in Odiseea.
-Sfarsitul cantecului este pozitiv. Asa se intampla si in Odiseea.
-Exista variante ale cantecului acesta care se termina in mod negativ. Unele apocrife ale cantecelor legate de Ulise arata intoarcerea eroului la una dintre cele trei zeite care l-au vrajit in calatoriile sale pe mare. Este la fel de posibil ca varianta negativa sa se fi nascut din tragicul final al lui Agamemnon ucis de femeia sa Clytemnestra
-Travestiul despre care aminteste Gheorghe Vrabie,se regaseste in transformarea lui Ulise de catre zeita Atena intr-un cersetor.
Ceea ce spun aici, nu trebuie in mod neaparat vazut ca fiind batut in cuie. Ceea ce spun este o propunere.
Imposibilitatea de a vedea corect lucrurile este rezultatul  deficitului nostru cultural, incapacitatea noastra de a asimila cat mai multa informatie culturala de natura folclorica si chiar culta.Pentru ca fiecare dintre noi se raporteaza la volumul de informatie pe care l-a asimilat in timp, acesta lasandu-si amprenta fasta sau nefasta pe lucrarile  concepute.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Aprilie 2015, 20:45:52
Am gasit intr-o carte, -Sus la masa Raiului- doua colinde care se numesc fiecare in parte, -Colinda vanatorului. -Colindele sunt interesante nu pentru ca ele sunt destinate a fi cantate vanatorilor la sarbatorile de iarna. Este vorba despre vanatul care este urmarit de vanatori si acesta nu este altul decat un leu. Imi amintesc ca acest leu apare si intr-o balada legata de Iovan Iorgovan.Acest motiv al leuluiu, se va regasi si in mitologia greaca  printre cele 12 munci ale lui Heracles. Intrebarea care ramane deschisa este -printre multe altele- cine a imporumutat motivul leului.Noi romanii l-am preluat de la greci sau tinand cont de interesele acestora, motivul a fost preluat de catre acestia din spatiul nostru cultural


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Mai 2015, 10:24:31
Interesanta este si sugestia Zeitei Cybele care este substituita de imaginea solara sau chiar funerara a leului, animalul care apare la carul zeitei. Totusi vanatorul urcand muntele sau padurea da de leul adormit in ipostaza mai degraba funerara. Acest leu ma duce cu gandul la o necropola funerara, ca in civilizatia etrusca, unde leii strajuiau necropolele.Este posibil ca acest leu vanat de vanator, dupa Greci de insusi marele vanator Heracles, sa fie martorul sau sugestia unei necropole pe teritoriul vechii Dacii destul de cunoscute in antichitate, care apare in tinutul pseudogrecesc al zeitei Circe sau Kirke, sau acolo unde se termina calatoria fiului de imparat care cauta Tinerete  fara batranete si viata fara de moarte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Mai 2015, 10:38:51
Vreau sa spun cateva cuvinte despre nasterea zeditei Atena. Dupa Dictionarul de Mitologie Generala. Zeus lasand-o insarcinata pe Metis, o inghite , apoi dupa o cumplita durere de cap cere sa i se despice capul de catre mesterul Hefaistos. Aceasta operatie neobisnuita va duce la nasterea neasteptata a zeitei Atena inarmata pana in dinti, racnind razboinic si zguduind cu vocea ei extrem de penetranta atat pamantul cat si cerul. O situatie similara se va intampla in unele dintre variantele legendelor populare despre nasterea lui Iisus Hristos, la casele lui Craciun si a Craciunesei.Din cauza ca aceasta Craciuneasa o va asista pe Maria la nastere, care insa fiind fecioara va naste in mod  miraculos prin crestetul capului, Craciun ii va taia mainile, istorie ce o vom gasi la Herodot si la slujitoarele unui faraon egiptean. Am afirmat la vremea respectiva ca nasterea miraculoasa, are ca arhetip nasterea zeitei Grecilor, zeita Atena. Totusi am fost surprins citind la Traian Tandin, in cartea "Paranormalul in criminalistica" vol. I despre  o situatie neobisnuita. Capitolul are ca titlu: "Un fetus, frate geaman in cap" (pg.313):


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 Mai 2015, 13:05:32
In anul 1981  Kick Hill, ( apare si o a doua varianta a numelui, Nick)  in varsta de 25 de ani, care lucra la o benzinarie  de langa New York a inceput sa-l doara capul. In urma investigatiilor facute, medicii au descoperit o tumora in cap si au hotarat sa il opereze pe  Nick. Dupa operatie s-a constatat ca tumora extirpata  era de fapt fratele geaman a lui Nick care s-a dezvoltat timp de 25 de ani in capul lui Nick. sub meninge.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Iulie 2015, 15:24:53
Sa vorbim despre "Basmele Valahe" ale fratilor Schott: Arthur si  Albert, (ed.Polirom, 2003) cu o prefata excelenta facuta de doamna  Viorica Niscov. Nu intentionez sa aduc critici nici uneia dintre parti,. Adevarul  se gaseste la  Albert Shott- dar teoria sa mitologica poseda uneori niste minusuri care il pun-pe acest adevar- sub semnul intrebarii. Doamna  Viorica Niscov face urmatoarea  afirmatie interesanta ( pag.15) : "Ideia  fundamentala, cumva platonicizanta, (...) este ipoteza  de fapt indemonstrabila (serios?) dar asumata de el axiomatic, dupa care ar exista dupa fiecare basm-inteles ca tip pur-o versiune arhetipala. "  Afirmatia facuta de Albert este perfect valabila si intreaga carte a Hermeneuticii miturilor porneste de la aceasta lege fundamentala. Albert  comite insa mai multe greseli. Una dintre ele este localizarea arhetipului intr-un spatiu impropriu, cosmic, care poate fi acceptat ca o varianta de arhetip limitata, cu conditia ca exegeza sa poata stabili  sau argumenta o serie de elemente cosmice care au stat la baza basmului in cauza, ca o realitate istorica. Deoarece arhetipurile sunt de natura istorica, reprezentand situatii reale, evenimente traite in mod real si repovestite de acele comunitati culturale in functie de impactul suferit de ele, intr-un limbaj simbolic distantat din aceasta cauza de realitatea primara, desi basmele par a avea un limbaj comun, diferentierea intre ele ar trebui sa se faca in functie de arhetipul istoric initial. Incercarea de a ghici arhetipul, poate sa se transforme intr-un dezastru stiintific. De asemeni, acelasi arhetip, poate  capata ca   motiv folcloric diferite forme, ce se  pot recunoaste la modul comparativ. Este greseala unui studiu de mitologie comparata, deoarece un basm se raporteaza la altul in functie de asemanarile si diferentele elementelor in functie de motivele folclorice si formele lor primare sau evoluate, si nu in functie de arhetipul care le-a generat.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Iulie 2015, 16:00:00
Citesc la subsolul paginii(15):
"Schott crede ca toate naratiunile au la baza o unica schema  simbolica." Dintr-o data aici este vorba de cu totul altceva. Potrivit parerii mele, basmul porneste de la  un arhetip ( sau eveniment istoric) si acesta este transformat simbolic in motiv folcloric fundamental ( basmul ) ceea ce reprezinta copia denaturata a acelui arhetip initial despre care am amintit. Aparent se poate vorbi despre un anumit discurs sau schema simbolica,dar motivemele sau evenimentele care alcatuiesc basmul pot diferi de la un basm la altul oferindu-i o anumita particularitate, aceste motiveme putand sa ne ajute la descoperirea  arhetipului istoric.
Despre Propp se spune ca face alta afirmatie:
"...intregul fond de basme  nu este decat un lant infinit de variante."  Afirmatia ne vara in ceata. Variantele care apar pot fi legate de aceeasi productie folclorica, in functie de povestitorii care incearca sa recreeze arhetipul.Acesti povestitori se gasesc in cadrul aceleasi comunitati culturale dar se pot regasi si  in comunitati invecinate. In functie de relationarea culturala dintre diferite comunicati, produsul este de transport memorial, sau de conservare memoriala.sigur ca acel numar de variante initiale dincolo de distribuire, este reactualizat si transmis de generatiile urmatoare. Acesta constituind un al doilea proces de variant-izare  a informatiei in itiale.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Iulie 2015, 09:05:40
Feciorul nazdravan al imparatesei

Basmul debuteaza cu imaginea unui imparat si a unei imparatese care aveau o imparatie foarte mare si frumoasa. Pe langa imparatie mai aveau si trei fete  nemaipomenit de frumoase. Intotdeauna cand exista fete, exista si probleme. Astfel, in timp ce fetele se plimbau linistite," veni un balaur de negura"si o rapi pe cea mai mare - dintre fete- din mijlocul lor. Dupa un timp oarecare, istoria se repeta in aceleasi conditii, celelalte  surori disparand la randul lor, furate de cate un balaur de negura, de fiecare data urmatorul fiind mai mare decat celalalt. Atentia mea se focalizeaza pe imaginile celor treivarianta grecizata a mitului fete si a balaurilor de negura. Mai tarziu aceeasi atentie se va fixa pe alte motivene pe care le voi lua in discutie. Intrebarea care mi-o pun in primul moment, este, unde anume la nivel de istorie sau pseudo istorie ni se vorbeste de un imparat si o imparateasa  care au drept copii, mai multe fete. Exista un raspuns la aceasta intrebare, deoarece insusi Achile, eroul grec, ca sa scape de razboiul Troian, va fi trimis de mama sa Tetis la regele Lycomede, care in mod straniu avea si el fete. Aceasta ar fi dupa parerea mea varianta greaca a unui mit la fel de vechi care il vom regasi si in alte variante ale basmului, ca in cunoscuta "poveste a lui Harap Alb"-basm tot romanesc. Dar putem mentiona si viata lui Moise din scrierile Vechiului Testament unde referirile la "fetele" lui faraon abunda. Sa ne amintim de legile date de faraon legate de uciderea pruncilor de parte barbateasca de catre moase si pastrarea pruncilor de sex feminin. Sa ne amintim ca Batia sau Batea, fata lui faraon il va salva pe copilul Moise de la moarte ascunzandu-l si crescandu-l in camerele sale. Daca am sapa in continuare, am gasi si alte basme care vor face referire la "fete", indiferent de comunitatea culturala care va spune povestea. Concluzia la care ajung, sprijinindu-ma pe sursa de informare biblica, este ca intamplarile care au loc povestea noastra se petrec in Egipt.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Iulie 2015, 09:26:49
Sa vorbim despre "balaurul de negura"-aparitie care in basm este de trei ori. Intre plagile Egiptului, gasim urmatorul episod:
"21 Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana".
22 Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului,
23 De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor.
Eu cred ca cele trei fete ale lui faraon, corespund cu cei trei balauri de negura" si iarasi corespund si unii si altii cu numarul de zile cat a durat aceasta plaga asupra Egiptului. Putem gandi astfel: Negura aceea a rapit cele trei fete ale lui faraon. Dar putem sa vorbim despre acest lucru si altfel: Negura aceea a durat trei zile. Dar cine sunt fetele lui faraon? Sunt zilele. Negura  a furat fetele lui faraon, adica a furat trei zile care s-au prefacut in intuneric. Acesta ar trebui sa fie intelesul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 August 2015, 18:55:01
Sa ne reamintim ca  stiind ce soarta va avea Achile daca va participa la razboiul troian mama lui l-a trimis sa creasca la un rege vecin care avea mai multe fete. In felul acesta eroul avea sa isi piarda urma  si va scapa cu viata. Lucrurile nu sunt totusi chiar asa de simple. Greselile pe care le comitem atunci cand  interpretam  informatiile, pornesc intotdeauna de la noi pentru ca nu dispunem la momentul sustinerii ipotezelor noastre de toate elementele informale. Se intampla ca uneori sa cochetam mai mult cu o ipoteza de lucru lasand celelalte variante de izbeliste.Problema este ca trebuie sa pastram echidistanta intre informatii si interpretarile noastre, ele sa fie puse la indemana cititorului sau a oamenilor de specialitate care pot observa din afara mult mai usor greselile pe care le putem comite involuntar.In cazul basmelor avand ca motiv rapirea fetelor, informatiile se grupeaza in jurul a doua nuclee. Unul dintre ele se refera asa cum am afirmat la Egipt, daca pornim de la intunericul de trei zile, de la faptul ca Achile sau Ahile, are o istorie asemanatoare in ce priveste nasterea cu a lui Moise, de  la descrierea pe care Ion Creanga o face trecerii peste Marea Rosie in Povestea lui Harap Alb atunci cand eroul intalneste o nunta de furnici care trecea pe un pod peste o apa.Ori mitologia clasica arata ca Achile era regele myrmidonilor, adica a furnicilor din moment ce myrmex inseamna acest lucru. Aratam candva ca citirea numelui lui Ahile de la dreapta la stanga inseamna Eliha de fapt Elohim, numele lui Dumnezeu care in limba ebraica insemna "Cei puternici".Repet, aceasta este o varianta interpretativa a basmului, care ne ofera o anumita interpretare istorica ce poate fi asezata intre intrarea hicsosilor in Egipt si anul cand faraonul Ahmosis ii izgoneste din Egipt. Sa stiti ca nu intamplator acest faraon apare in legenda biblica sub numele de Moise sau Mozes, Mozis. Numele Ah-Mosis, se citeste si Ah-Mozez sau Ah-Mozis.Ori acest Ahmosis, are la inceput acea silaba sau ce va fi fiind pe care o gasim si la numele eroului grec Ahile :Ah. Pentru ca Ahile inseamna zeul Ah,potrivit lui: Ah+Ilos sau Ile=zeu. Ori am aratat ca citirea ebraica a numelui inseamna Cei puternici si denumeste intr-o forma exprimata la plural unul dintre numele lui Dumnezeu, Elohim. Interesant este ca in povestea noastra imparateasa mama, dupa pierderea fetelor, are un moment de teama,-aceeasi teama pe care o gasim la zeita Tetis,-pe care povestitorul o exprima astfel:
" Cu toate ca imparateasa se intrista foarte, temandu-se ca nu cumva sa isi piarda si ultimul sau copil,..."etc. Ati vazut-o pe zeita Tethis dar nu ati recunoscut-o. Aceasta este prima interpretare si se pare ca este cea mai veche. A doua interpretare se leaga de Grecia antica si de razboaile medice. Cele trei fete fiind cele trei zeite grecesti cunoscute: Hera, Afrodita, Atena. Copilul, este de fapt copilul Greciei, serpii balauri se refera la persi-motivul preluat si in alte povestiri mitologice, despre care am mai vorbit. Perioada istorica in acest caz se misca in jurul anilor 500, cand o eruptie vulcanica va duce la scufundarea temporara a coastelor Aticii si la aparitia intunericului,mentionat insa ca o eclipsa la momentul intoarcerii lui Ulise la casele lui din Itaka.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 12 August 2015, 19:43:13
Interpretarea unui basm este rezultatul interpretarii detaliilor lui. Nici o persoana, cat ar fi eab de inteligenta nu este capabila sa  interpreteze un basm, pornind de la rezumatul lui. Nici un exeget nu este in stare-sau nu are acele abilitati care sa ii permita interpretarea unui produs folcloric, pornind de la una din variantele lui. Miorita poate fi interpretata in mii de feluri, in functie de cultura exegetului si de varianta care este luata in discutie. Interpretarea oficiala nu spune nimic si se pierde in banalitati. Am avut prilejul sa gasesc la o varianta a baladei o referire foarte interesanta in cadrul dispozitiilor testamentare ( ori cele mai cunoscute si universale testamente  pana in prezent sunt doar doua: Vechiul Testament si Noul Testament.) in care ciobanasul nu vroia sa se puna pamant peste el, in schimb sa fie acoperit cu gluguta lui, sau din aceasta gluguta sa i se faca o iconita. M-am intrebat cat de greu trebuie sa fie celor care analizeaza materialul folcloric sa inteleaga aici ca este vorba de giulgiul din Torino. Ori cuvantul acela "iconita" prin semnificatiile profunde pe care le are,face ca acea balada sa devina Nou Testamentara iar eroul  sa se identifice cu Iisus din Noul Testament. Mai exista aici ceva care permite acest lucru. Cuvantul "cioban" care se identifica cu un alt cuvant, "pastor"-cel care conduce, pazeste are grija de oi. Problema este ca acelasi cuvant "pastor" are si o anumita semnificatie religioasa, sugerand conducatorul religios al unei comunitati crestine.Termenul este mai mult folosit la acele comunitati religioase desprinse de crestinism, cum sunt adventistii spre exemplu. Pastorul cu accent pe primul a,este conducatorul religios al turmei sale de credinciosi.Aluzia la Dumnezeu in dubla ipostaza de pastor si la oile sale, apare frecvent in vechiul si noul testament. Dupa omorarea balaurilor- dar scena poate fi valabila nu numai legata de Egipt ci si Ezechia si de Israel, dar si de cele doua razboaie greco-persane despre care am amintit, eroul si sora/ surorile  lui fac un lucru interesant:
"Acum fratii se bucurara tare de moartea balaurului adunara lucrurile scumpe, pe care le putura gasi in graba ( dar de ce in graba, daca balaurul era deja mort?) si parasira palatul balaurului..." Chestia cu graba apare in Exodul, unde copiii lui Israel inainte de a parasi Egiptul, se apucara sa  ii jefuiasca pe egipteni furandu-le hainele si obiectele de valoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 August 2015, 10:56:44
Motivul cu varul caruia zanele i-au luat puterea este ceva mai obscur datorita simbolurilor. Zanele care i-au furat varului puterile, locuiau in apropierea unui lac, cujnoscut sub numele de "Lacul Negru." deoarece caut reopere corespondente in Vechiul Testament ma intreb daca  nu cumva aici este vorba de Marea Moarta. Plec de la ideea ca "negru" este o culoare asociata noptii ( mai mult celei eterne) este culoarea combustiei, a arderii, a doliului. cele trei zane, devin astfel un simbol al mortii, asemenea zeitei Hecate. Ea, (zeita)era reprezentata cu trei capete, -unul de om, al doilea de cal, si cel de-al treilea de caine. In alte reprezentari, aparea ca o femeie  cu capul plin de serpi ( vezi Echidna), cu ochii de jaratic. Ii era sacru "cainele" si i se jertfeau miei negri, miere, si chiar oameni. Dar acest caine ca pazitor al mormintelor, apare in spatiul cultural al Egiptului, de unde migreaza de asemeni cultural in spatiile nord si vest europene din mioment ce il reintalnim intr-un basm de Cristian Andersen, pazind comorile din adancuri aflate sub un copac, cu ochii cat farfurioarele. Interesant este ca acelasi sau altul, apare in legendele noastre romanesti povestite de invatatoarea Maria Ionita in cap. "Despre comori" a cartii domniei sale. Ori acolo spuneam la un moment dat ca cel putin una sau cateva legende, fac referire cam pe la anii 500 i.d.H. la un mormant apartinand unui rege Agatars, ope care l-am numit mormantul lui Dionisos.Haideti sa vedem ce face eroul nostru.Se duce catre acest lac negru, face un foc ( asta aminteste de Dumnezeu si de rugul de pe muntele Horeb care ardea si nu se mistuia.Apoi, eroul nostru se ascunse intr-un tufis, cu cainii lui."
Exista in tara noastra un munte care poarta numele acesta de: Muntele Ascuns sau Kogaionon in varianta scurta si profana, kogaion, nume care are conotatii cu Gaia, zeita Pamantului: Ko-Gaia-non. Dar eu vreau sa spun aici altceva. Voinicul ascuns intre tufe avand cainii de o parte si de alta, lipsit de puteri, locul fiind situat langa o apa neagra a mortii avand simbolistica styxului, sugereaza existenta unui spatiu funerar, a unui mormant. Foarte multe povesti se invart in jurul unei necropole. Probabil ca necropola este acel locru sacru, unde emotiikle cedeaza si fac explozie.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 August 2015, 20:44:54
In "Mama zidita de vie" cred ca exista doua basme care se prelungesc unul cu celalalt. Primul motiv este acela al primei fiinte care iese in calea tatalui. Exista o varianta biblica, in care un rege ii promite  lui Dumnezeu un astfel de sacrificiu, in schimbul unei victorii. Anterior, mai exista un motiv acela al suicidului din diferite motive, o intamplare similara fiind Nou Testamentara, sau legata de mitologia Noului Testament. Iuda avand remuscari se sinucide spanzurandu-se de ramurile unui copac care de atunci se va usca si va ramane astfel in vecii vecilor. Al doilea miotiv este acela al fetei care este salvata de Maica Domnului, dusa in Rai, unde ni se transmite diferite variante de timp relativ pentru cel care traieste acolo fata de realitatea de pe pamant. Inliocuirea copiilor de catre Maica Domnului pentru neascultarea fetei,imi aminteste totusi de Latona, mama celor doi copii divini care la nastere, in alte povesti sunt schimbati cu niste caini. Asta apropo de numele lui Apollo, care era suprabnumit si Lykios, adica lupul. Aceasta denumire va  determina aparitia acelei credinte nordice, ca soarele si luna sunt urmariti periodic de catre lupi sau varcolaci fenomen ce explica aparitia eclipselor de luna si de soare.De fapt tot ce  se intampla mamei, Latona, reprezinta supliciile morale sau fizice la care este supusa aceasta divinitate, datorita Herei, prin intermediul zeitei Pamant. Interesanta mi se pare si conexiunea biblica dintre mitul grecesc al Latonei, mama lui Apollo si zeitei Artemis / Diana, care din perspectiva biblica vorbeste de chinurile suferite de Maica Domnului pana la nastere, chinuri care se sfarsesc la casele lui Craciun, desi taierea mainilor craciunesei, inlocuite apoi cu maini de aur, este o povestire mitologica mai veche, legata de o intamplare povestita in Istoriile lui Herodot.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 August 2015, 10:16:52
Fata de imparat pazitoare de gaste

Basmul are o foarte mare putere de seductie, poate datorita si timpului care il acopera cu o aura misterioasa. Cu toate acestea arhetipul cu valoare istorica sta undeva intr-un colt, in umbra si daca privesti cu atentie poti sa il descoperi mai devreme sau mai tarziu. Acest arhetip arhetip il numesc chiar acum, pentru ca el apare in Istoriile lui Herodot. Este vorba despre o poveste incestuasa dintre un faraon si fiica sa. In urma casatoriei dintre acesta si fata, ea ramane gravida si la nastere moare. Va fi pusa intr-un sicriu de lemn care are forma de vaca, aceasta reprezentand simbolic pe zeita cerului Hathor. Drept pedeapsa ca slujitoarele palatului au sprijinit actul incestual al faraonului, acestora li s-au taiat mainile. De fapt slujitoarele erau niste statui de lemn care o insoteau ope printesa in lumea vesnica si cu trecerea timpului bratele acestora s-au deteriorat, au putrezit si s-au rupt.Istioria egipteana v-a ajunge  intr-o insula greceasca unde rege era Minos, iar sotia sa ii va fi infidela culcandu-se cu un taur. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, Dedal sau un alt tamplar al acelor vremi zbuciumate a facut o vacuta de lemn care a opermis in felul acesta acel fel de relatii nefiresti din care s-a nascut Minotaurul.Totusi ascunderea femeii in vaca de lemn, simbolizeaza moartea. Incestul pluteste ca idee in jurul acestei morti dar potrivit lui Herodot intamplarea este anterioara , transformandu-se intr-un lucru monstruos in viziunea moralei grecesti. Umbra acelor intamplari pluteste si in acest basm, dar lucrurile povestite sunt asa de pierdute in simbol incat nimeni nu mai pricepe nici o boaba.Haside sa citim putin din acest basm repovestit de fratii Schott:
"Fata frumoasa a unui imparat se facu mare si mama ei vitrega ii zise atunci imparatului:
-Fata noastra a crescut, s-o maritam."
Ce inseamna asta? Ca fata a ajuns la varsta pubertatii, ca era capabila sa traiasca alaturi de un sot si bine inteles sa faca copii. Din perspectiva mamei vitrege ea putea deveni o amenintare, o rivala,pentru ca pe vremea faraonilor, cunoastem cel putin doi faraoni care au facut un lucru neasteptat.  Au consumat casatoria la nivel de familie desi morala greaca si a altor popoare se opunea acestui lucru. Dau aici doua exemple cunoscute desi numarul ar putea fi mai mare :
 cel din Istoriile lui Herodot si Cleopatra, care s-a casatorit cu fratele ei, ceea ce nu a oprit-o sa aiba amanti justificati de interesele politice din tabara romana.
Citit in continuare textul nu ne spune aproape nimic. Vazut din perspectiva incestului, povestitorul face niste afirmatii surprinzatoare care merita sa staruim asupra lor:
"Imparatul insa care isi iubea mult fata / SI NU SE DESPARTEA BUCUROS DE EA / NU SE INVOI."
Este paradoxal sa te impotrivesti vietii, destinului in general, daca nu cumva exista anumite scopuri pe care nu le stim sau nu le intelegem.
Se pare ca si fata era de acord cu imoparatul:
"cu atat mai mult cu cat nici printesa n-avea chef de asa ceva."
Cand doua lucruri coincid in viata se spune ca este o coincidenta. Dar aceasta coincidenta poate sa fie numita si complicitate


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 August 2015, 13:03:39
Pleaca imparatul la razboi si ramane fata pe mana masterii. Aceasta o inchide, o tine flamanda si dupa aceea ii da apa si paine, dar in ulcior ii pune un sarpe. Infometata si insetata, fata bea cu lacomie apa din ulcior cu sarpe cu tot si mananca opainea. Pe masura ce trece timopul sarpele a inceput sa creasca si ea a inceput sa se ingroase. Haideti sa citim simbolismul. Sarpele are un dublu simbol: Cel al mortii si cel al dragostei. Ultima imagine legata de erotism transforma sarpele in organul sexual barbatesc.Sarpele care creste in burta ei este starea de graviditate care poate fi recunoscuta cu usurinta si de cititorul profan. Vine imparatul de la razboi si mastera arata cu degetul spre fata. Tatal nu o pedepseste in schimb o alunga de acasa si pune sa i se confectioneze un numar de haine, ultima imbracaminte fiind din lemn. Singurul eveniment in care unul dintre cei dragi poate fi alungat din cadrul familiei, este moartea. Sufletul pleaca in calatoria sa catre o lume necunioscuta si trupul face acelasi lucru. Aceasta plecare este pusa pe seama unei suparari ori defunctul este cel care provoaca supararea celor din cadrul familiei. Inainte insa se proceda invers.Defunctul ramanea stapanul casei si cei care paraseau locuinta erau cei in viata, rudele directe, aopropiate sau strainii care vroiau sa locuiasca in casa mortului. Pe acest principiu, se fac filmele legate de paranormal mai ales cele legate de fenomenul poltergeist. Intr-un astfel de film, casa este construita peste un cimitir indian. In alte variante violente, in casa respectiva s-a produs o crima sau un lant de crime cutremuratoare.Indiferent de ce se intampla, casa apartine mortii. In basm se intampla ca fata gonita,sa ajunga la un alt imparat, iar aici este batjocorita de servitori. Tanarul imparat fiindu-i mila de ea o pune opazitoare opeste gaste si ii da O CAMARUTA RETRASA NUMAI PENTRU EA. Nu mai explic. Subliniez numai si adevarul cred ca se gaseste deja in fata cititorului. Din cauza caldurii, intr-o zi fata ajunge la o apa si in vreme ce gastele zburdau prin apa vesele si macaiau de mama focului, fata incepe sa scoata una cate una vesmintele de pe ea si sa se scalde.A fost vazuta de cativa seceratori cum isi scotea cele douasprezece rochii stralucitoare, lucru de care acestia se minunara foarte tare. Problema este alta. De ce printesa a scos de pe ea douasprezece rochii si de acestea erau stralucitoare. Pentru ca rochiile sunt cele douasprezece zodii. Sunt cele douasprezece luni ale anului. Este exact numarul de ucenici ai lui Isus. In ce priveste stralucirea lor aceasta se leaga de cer si de constelatiile cerului.Este locul mirific unde intunericul noptii se imbratiseaza cu lumina stelelor. Aceste afirmatii o situeaza pe printesa noastra printre divinitatile ceresti.La fel ca in casatoria lui Iosif cu printesa Asenet, la fel ca nunta dintre pastorul din Miorita cu mandra mireasa a lumii craiasa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 August 2015, 20:24:22
Legat de zeita Hathor la care am facut aluzie mai inainte, citim urmatoarele:
"Hathor este fiica lui Nut și Ra. De cele mai multe ori, este prezentată și ca soție a lui Ra. În mitologia egipteană, era considerată zeița dragostei, a familiilor și a recoltelor. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeița răzbunării, întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu.
Hator
Uneori, Hathor este identificată cu zeița cerului, a soarelui, a lunii, a fertilității și a agriculturii. Hathor era zeița bucuriei, maternității și iubirii. Era considerată a fi protectoarea femeilor însărcinate. Dar Hathor a fost prin excelență, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca zeiță a fertilității, era asociată și pusă în legătură cu revărsările Nilului. Mai târziu, când cultul osirian a câștigat mai multă popularitate și mai mulți adepți, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor primea decedații în lumea de jos, oferind sufletelor apă și hrană. În perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, așa cum bărbații decedați erau identificați cu Osiris.
Ca mod de reprezentare, la început, Hathor era adorată în forma unei bovine. Mai târziu, este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă și în final cu un cap uman, deși uneori este reprezentată cu urechi și coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 August 2015, 21:11:57
Oglinda fermecata

O poveste foarte interesanta, clasica pana in maduva oaselor, dar neexplicata corespunzator este cea al carei titlu l-am mentionat mai sus. Povestea are un motiv extrem de interesant, acela al  invidiei dintre doua femei. Una in plina maturitate, cealalta la varsta adolescentei. Daca acceptam acest motiv, putem sa  stam linistiti, fiindca majoritatea cititorilor vor inclina in directia asta. Problema este ca o zeita, Eris, fiind suparata ca nu a fost invitata la nunta lui Peleu, arunca un mar de aur intre cele trei zeite cunoscute : Hera, Afrodita si Atena.Pe marul acela scria: Celei mai frumoase. Cum zeii s-au ferit sa participe la acest arbitraj, problema a picat pe umerii lui Paris. Fiecare zeita i-a promis lui Paris cate ceva, dar Afrodita foarte buna cunoscatoare a firii barbatesti, i-a sugerat ca o sa-i daruiasca cea mai frumoasa femeie de pe pamant, pe Elena, sotia lui Menelaos. Paris a desemnat-o pe Afrodita drept castigatoare, barbatul a luat-o pe Elena de la casele ei si a furat si averea lui Menelaos, asa ca fara sa vrea a fost factorul principal in izbucnirea razboiului troian.Mitul acesta grec sta la baza povestii "Oglinda fermecata", cunoscuta de la Fratii Grimm sub numele de "Alba ca zapada si cei sapte pitici." Se pare ca exista si o varianta biblica a mitului grec, undeva in geneza si se refera la caderea in pacat a perechii divine Adam si Eva, unde opersoanele si obiectele capata alte semnificatii.Astfel zeita Eris se transforma in sarpe, si ii da marul Evei. Eva este Elena care este promisa lui Adam. Din acest motiv, marul, ca fruct oprit cu conotatii sexuale este daruit de Eva lui Adam si amandoi sunt izgoniti din rai.Aceasta izgonire este de fapt razboiul troian. Veti crede ca aberez. Cititi atunci in Iliada scena in care zeita Thetys se duce la zeul fauritor sau faurar: Hefaistios / Dumnezeu si ii cere sa-i faca arme fiului ei Ahile.Descrierea armelor lui Ahile corespunde cu capitolul I din Vechiul Testament, Geneza. Lucrurile nu sunt de loc intamplatoare, exista o anumita istorie si noi citim in timp variantele ei fantastice si incercam sa le interpretam, abatandu-ne din necunoastere sau dintr-o cunoastere superficiala de la subiect. Adevarata istorie este legata de cele doua razboaie medice, adica dintre greci si persi.
Este  posibil ca zeita Eris sa fie vechea denumire a cetatii Babilon. In trecutul istoric, Babilonul a fost considerat o cetate desavarsita ca arhitectura si frumusete. In vechime cetatile erau considerate metaforic ca fiind femei. Cetatea Atena era si ea considerata femeie, datorita zeitei de la care si-a luat numele. Este posibil ca aceasta rivalitate dintre doua comunitati diferite sa fi provocat momentul de criza, acesta fiind legat nu numai de frumusetea cetatilor ci si de alte cauze de natura economica. Oglinjoara in care se uita mastera, este oceanul, marea. Frumusetea masterii / a Babilonului se oglindea in apele oceanului.Dar in aceeasi apa se oglindea si chipul cetatii Atena motiv ce a starnit revolta celei dintai. Detaliile pot fi citite in cartile de istorie dar si in acele propozitii spuse parca la intamplare in cadrul povestii. Acestea capata astfel inteles in clipa cand cunoastem cat de cat realitatea de la care s-a pornit.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 August 2015, 08:45:40
In cadrul acestei variante a povestii "Alba ca zapada"apare la un moment dat un episod interesant care il vom regasi si in poezia eminesciana, iar lui Ion Talos ii vor provoca dureri de cap, pentru ca a fost determinat sa-si modifice interpretarea facuta pe um motiv apropiat:
" Dupa ce bocira indelung in opestera lor  trupul frumos fara suflare ii impletira iarasi o nasalie din mladite de brad si saschiu in care amestecara si flori frumoase si asezara moarta deasupra. Dar opentru ca ea arata de parca ar fi dormit nu pousera nasalia intr-o pestera intunecoasa ci o ridicara la inaltime intre doi copaci mari si frumosi unde lasara trupul neinsufletit si nestricat sa se legene in aer liber la umbra frunzisului verde si in cantecul pasarilor padurii."
Explicatia o gasim in josul paginii: "Motivul suspendarii trupului neinsufletit intre cei doi copaci care apare la noi nu numaiin variantele acestui tip de basm,ci si in "Miorita"si in colindul "Toader Diaconul"trimite la inmormantarea suspendata, practicata in vechime pe o arie foarte intinsa."(conform Talos, 2001 pp.77-78)
Sunt de acord daca mi se permite sa spun asta cu ceea ce spune Ion Talos. Legat de acest subiect am amintit despre acest subiect in legenda despre Iason, cand acesta a ajuns in tinutul Colchidei si a patruns cu oamenii sai prin cimitirul colchidienilor unde mortii stateau suspendati in copaci. Scena va fi repetata mai apoi cand Iason insotit de Medeea va fura lana sacra agatata de ramurile unui stejar, sugerand de asemenea un mormant regal, pastrand aceeasi caracteristica de conservare a defunctului. Ne mai amintim ca indienii din America practicau aceeasi metoda . Unele cimitire arhaice, erau sugerate calatorilor intamplatori de catre aparitia de copaci marcati de cranii si oase omenesti. Mai tarziu s-a interpretat acest lucru ca fiind intentia comunitatii de a sublinia vizual sacralitatea locului. si deci interdictia pentru persoanele straine sa patrunda accidental in acest sanctuar al mortii, sacrilegiul fiind pedepsit la randul sau cu moartea. Scena apare si in poezia eminesciana, unde poetul da o anumita dispozitie testamentara sa fie asezat dupa moarte intr-un pat impletit din ramuri.( Mai am un singur dor ) Dar pe mine ma intereseaza altceva. E perfect, se practica ingroparea celui defunct intre ramurile copacilor. Treaba este acceptata de toata lumea si nu ma apuc sa o desfiintez. Vreau sa incerc sa raspund la o alta intrebare pe care acest motiv al inhumarii mi-a provocat-o.Intr-o serie de colinde, am intalnit aceeasi scena a unui bour inotand in apele mari. Bourul acesta avea un leagan de matase in care se afla un ciudat personaj feminin. Din punct de vedere mitologic prima imagine asemanatoare care imi vine in minte, este acela a lui Zeus / Jupiter rapind-o pe Euroopa. Numai ca acolo olimpianul o cara pe spate, nu intre coarnele lui, desi mai tarziu imaginea iconica primordiala s-ar fi putut sa migreze spre aceea a fetei stand intre coarnele zeului, pentru mai multa siguranta, aceasta avand posibilitatea sa se tina strans de coarnele luiVa amintiti ca putin timp mai inainte am vorbit despre zeita cereasca Hathor, reprezentata iconic ca o vaca purtand intre coarnele ei luna. Uneori capul de vaca era inlocuit de catre unul de om, probabil de femeie. Mergand in aceasta directie a simbolului, este la fel de posibil ca intre coarnele zeitei ceresti sa fi aparut imaginea unui oersonaj feminin, ca imagine feminina a lunii dar si a defunctei. Deci cei doi pomi de care agata un leagan in care se clatina o copila, sau o femeie, reprezinta de fapt cele doua coarne ale zeitei vaci, intre care se leagana luna.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 August 2015, 08:51:09
Finalul basmului, cu aparitia lui Eris la curtea imparatului, poate continua povestea in directia fireasca a razboiului troian, imparatul se bate cu mastera, / adica grecii cu persii pe care ii inving pana la urma, ori avem o usoara contaminare cu nasterea Latonei, motiv redus insa din cauza celui dintai care este mai mare si mai puternic.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Septembrie 2015, 20:04:36
Zilele Babei

Basmul cu Baba Dochia este foarte cunoscut . IO baba rea si hapsana o trimite pe nevasta  baiatului ei sa spele la un izvor lana neagra si s-o faca alba. Ceea ce ea reuseste cu ajutorul  lui Hristos si a sfantului Petre. Fata gaseste si niste  flori de primavara pe care si le pune in par. Baba crede ca a sosit primavara si porneste cu fiul ei si cu  oile la munte. Vremea se schimba si baba, baiatujl cu oile ingheata devenind pietre. " Trupurike lor s-au prefacut in stana de piatra , in pozitia oe care o avusesera in viata. Ele pot fi vazute si astazi in Almas  cu turma impietrita in jurul lor. La picioarele Babei curge un izvor iar feciorul mai are  in gura asa zisul fluier."
Am folosit aceasta imagine pentru a vorbi despre "Miorita de piatra", mentionata de altfel si intr-o serie de colinde mai scurte. Interpretarea autorului oscileaza intre un cimitir antic si o incinta sacra de genul stonehenge-ului. Spun acest lucru deoarece Baba inseamna  de fapt "Mama iar Dochia, este echivalent cu "Zeita Pamant" (Do ,deia, dia, inseamna Zeita si chia=Gheia= Gaia insemna Pamant) Este vorba de un templu in aer liber inchinat zeitei mama, Gheia sau Pamant, prezentata uneori in sculptura primitiva ca un trup feminin cu niste sani uriasi si cu solduri copioase.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Septembrie 2015, 23:15:00
Dracul din canea.

va intreb pe dvs., exegeza sau oameni  simpli, profesori, istorici, suflete deschise, in masura sa descifreze si sa inteleaga enigmele, ce basm este acesta, pe care noi il mai cunoastem si sub denumiri ca: "Imparatia pietrificata", "Tanarul care vrea sa invete ce este frica", "Regele barba de sturz","Fata imparatului invinsa la dans si cucerita", etc. Deci basmul povesteste despre o fata de imparat ( pe care eu am sa o numesc zeita) care poseda aceasta calitate neobisnuita sa danseze cu tineri de varsta ei. Ea reusea insa sa danseze atat de bine incat acestia oboseau si fata ramanea intotdeauna victorioasa. Vine la un moment dat un strain care reuseste sa o domine la dans si atunci tot palatul cu dansatorii sai, cu oaspeti, rege, regina si fata regelui se pietrifica pentru o buna perioada de timp. Din aceasta stare neobisnuita,
cel care va reusi sa rupa vraja si sa faca palatul sa redevina la viata, este un tanar. In felul acesta flacaujl reuseste sa scape imparatia de sub vraja dracujlui. Desopre ce ni se povesteste aici? Despre Atlantida. Despre Troia. Despre cetatea greaca Atena. Dansatoarea nu este altcineva decat zeita Atena.Ea danseaza cu oaspetii straini si la un moment dat este invinsa.Tatal ei este Zeus. Ultimul personaj strain care o invinge este Poseidon. De ce Poseidon? Fiindca poarta coarne pe cap ca un demon, si o furca cu trei colti- un trident-
 care ii permite sa controleze furia marii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Septembrie 2015, 06:23:56
copiii de aur.

un oarecare vrea sa se insoare si are deja mireasa pregatita. intamplarea face sa treaca prin fatav casei o fata tanara si frumoasa care rosti cu glas tare:
-Daca ma ia pe mine de sotie, ii fac doi copii cu parul de aur.
Basmul se regaseste si sub numele de "Insira-te margarite", " Cei trei copii de aur" si altele; fiind o poveste mitologica legata de nasterea celor doi frati divini, Apollo si Artemis. Explicatia din final, nu explica de unde a pornit povestea, lasand-o la mana exegezei sa o rezolve.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Septembrie 2015, 06:38:10
"Despre Imparatul Alb si Imparatul Rosu"
Un baiat are un vis, ca va ajunge mai mare decat taica-sau, ca va fi nici mai  mult nici mai putin, imparat. Nu vrea sa-i povesteasca visul parintelui sau si fiind amenintat cu bataia fuge de acasa. Este gasit de un alt imparat plangand si acesta de mila lui ii propune sa vina in imparatia sa, unde il va ajuta sa devina cineva. Episodul se regaseste in Vechiul Testament acolo unde este povestita viata lui Iosif.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2015, 00:16:06
Hermeneutica Miturilor

"Basmele fantastice romanesti" vol.I, "Fata rapita de soare."-culegere de basme de Ionel Oprisan.

Exista intotdeauna riscul ca sa interpretam diferit acelasi mit sau doua mituri apropiate, descoperind arhetipuri diferite, fenomen ce poate fi strict intamplator, sau , vorbim de fapt de acelasi lucru, arhetipul initial fiind fixat intr-un alt spatiu cultural de catre povestitorii sai. Pe aceasta tema se pot face o sumedenie de discutii in care opiniile pot fi desigur impartite.
"Fata rapita de soare", impreuna cu varianta acestuia, deschid volumul I. M-as fi asteptat ca autorul sa fi facut o scurta incursiune in clasificarea lui Lazar Saineanu, pentru a revarsa asupra textelor, opinia unei cercetari avizate, sau independent de aceasta, interpretarile exegezei in ce priveste continutul narativ.Dar nu acesta a fost scopul urmarit de autor. El a incercat doar sa adune impreuna basmele care au supravietuit intr-o anumita perioada culturala, oferindu-le prezentului nostru si respectiv celor din viitor pentru o posibila analiza si  interpretare comparativ mitologica  sau simbolica. Fara a fi malitios si cu tot respectul pentru culegatorul de folclor,  "dialogul post narativ" dintre culegator si povestitorul basmului, nu a generat "raspunsuri fundamentale, pentru intelegerea nu numai a tipului sau motivului respectiv ci chiar a basmului in totalitatea lui."( pg.9 )
Fac aceasta afirmatie gandindu-ma ca povestitorul, indiferent de nivelul cultural pe care il are, nu este constient de valoarea de semnificatie a basmului, a simbolurilor pe care el le transmite narativ, nu are o educatie sau o pregatire de specialitate, tot ceea ce face povestitorul, este de a ne transmite informatia folclorica, "printr-un automatism involuntar", de care acesta nu este constient.As vrea sa fiu bine inteles: Povestitorul nu face decat sa transmita fractionat sau in intregime continutul produsului sau folcloric, fara  a analiza sau a fi constient de ce unele motive au un anumit continut, care vin in contradictie cu logica, punand acest lucru pe seama caracterului fantastic al povestirii, decat pe adevarurile pastrate in sursa de informare primordiala.
Trebuie sa nu uitam nici o clipa ca in cadrul basmului, cuvintele desi au o infatisare profana, ascund alte semnificatii, descoperirea acestora facand obiectul Hermeneuticii miturilor. Deoarece din perspectiva Hermeneuticii, consider ca fiecare text, transmite o serie de mesaje de natura criptica neintelese in mod normal de cititorul obisnuit, aceste mesaje scapand uneori chiar exegezei, care nu este pregatita pentru o astfel de interpretare.
"A fost odata o femeie  care avea o fata tare frumoasa."
Intrebarea care mi-o pun este simpla:
-Cine era femeia care avea o fata frumoasa?
iar a doua intrebare este:
-Cine era fata frumoasa a femeii respective?
Povestitorul nu face nici o referire la cele doua personaje, iar dialogul de dincolo de finalul basmului, nu este nici el relevant.(pg.19):
"-Dar pe fata furata cum o chema? Avea vreun nume?
-Nu stiu dac-avea nume.O fi avut ea nume dar nu stiu cum o chema."
Povestitorul era normal sa nu stie nimic despre eroii basmului sau, pentru ca el nu este interesat decat sa transmita basmul si nu sa faca o interpretare critica a acestuia. Iar despre interpretarea hermetica, la vremea culegerii basmelor nu se stia absolut nimic.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2015, 05:57:37
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare / urmare
"Si tot era in ziua de Pasti cand fetele se dau in leagan - cum era pe la noi, se fac scancioabe -si se dau in scranciob.Si Soarele s-a lasat si-a luat fata.
Femeile-a-nceput sa strige la mama-sa:
-Iaca a luat fata!
Fata plangea. Soarele a luat-o si s-a dus in cer. Si traia bine fata.Avea de toate.
Dar Soarele dimineata se scula si pleca.Seara cand se-ntuneca, venea.Fata nu-l vedea pe Soare deloc la fata..."
Referitor la Paste, am gasit urmatorul material in Wikipedia oe care il anexam:
"Cuvântul Paști provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Termenul ebraic de Paști a trecut prin forma lui aramaică - Paskha פסחא (folosită până azi în ebraică pentru a denumi Paștile creștine) în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creștină, adică patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele evreilor din anul 33. Obiectul sau motivul Paștilor creștine a devenit cu totul altul decât al Paștilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Isus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică.
O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferință (în greacă πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).
Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:
germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural)
engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din engleza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora.
Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci."
Pentru "scranciob" am gasit urmatoarele definitii in Dex:
"SCRÂNCIOB s. dulap, leagăn, (înv. și reg.) scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă. (S-a dat în ~ la moși.)"
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
scrânciob n. Mold. dulap, leagăn învârtitor de Paști: în scrânciobul din culme se dau flăcăi și fete AL. [Cf. pol. SKRÊȚAȚ, a suci, a învârti: scrânciob însemnează lit. vârtej, învârtecuș]. V. scârcium."
Pentru cititorul obisnuit explicatiile legate de Pasti si de Scranciob, culese din diferite surse nu au prea multe semnificatii. Realitatea este insa alta si este pe cat de interesanta pe atat de semnificativa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2015, 06:47:45
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de Soare - urmare 1
Prima imagine care mi-a venit in minte cand am citit ca fata se dadea in leagan,era o fata oarecare, stand intr-un leagan si dandu-se huta, inainte si inapoi, in sus si in jos. Char si in aceasta imagine simpla, miscarea leaganului sugereaza o inaltare de la pamant catre cer, o miscare de desprindere de legile gravitatiei cu care suntem atat de familiarizati.Prin urmare, chiar fara aportul direct al soarelui, fata prin miscarile leaganului parca vine in intampinarea soarelui. Povestitoarea leaga insa aceasta leganare de ceva mai complicat, deoarece intamplarea se produce cu prilejul sarbatorilior de pasti cand oamenii sarbatoresc venirea primaverii. Este acel moment special cand soarele devine mai puternic, mai "luminos" ( puterea soarelui consta tocmai in intensitatea luminii pe care o degaja spre pamant.) Este momentul cand natura vegetala si animala reinviaza, raspunzand chemarii naturale de inmultire. Sugestia este foarte puternic marcata in basm, deoarece insusi soarele coboara pe pamant sa isi caute sotie, in vederea aceluiasi scop.Momentul este marcat de un stravechi si multiplu ritual - pagan si crestin- pastele, la care s-a adaugat si o sarbatoare populara.Totul este legat de soare si de primavara intr-o prima etapa. Pentru a intelege si mai bine ce doresc sa spun,sa ne gandim la miscarea scranciobului in cazul sarbatorilior populare acesta fiind multiplicat de interesele patronilor.Acestui scranciob (sau ansamblu de leagane fixate cu lanturi,) i se imprima o miscare circulara in jurul unui centru, miscarea si centrul simbolizand iconic soarele ca la egipteni, printr-un cerc avand in centru un punct.( A se vedea hieroglifa respectiva a carei semnificatie este soarele, Ra, sau Re.) Acelasi soare este simbolizat de horele populare, hore in cadrul carora, cu prilejul sarbatorilor solare ( Horus-hora= Soare, in limba egipteana cuvantul Horus care la noi a devenit hora, insemnand Soare. ) Legat de crestinism, sa ne amintim de "Cina cea de taina" in care Cristos sau Hristos-dupa alte grafii,- devine Soarele si ofera discipolilor sai in numar de 12 (cate luni are anul ) din puterea sa divina, sub forma painii si vinului. Ori painea si vinul reprezinta un dublu substitut, acela al carnii si sangelui, a puterii solare inglobate in granele coapte din care s-a facut painea si a vinului, rezultat al inmagazinarii fortei solare in struguri.Aceasta reinviere solara, este marcata si de inaltarea la cer a lui Cristos, dupa ce a stat timp de trei "zile" (de fapt trei luni, cat a durat perioada de iarna) inchis in mormant.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2015, 09:39:36
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare - urmare 2
Am observat ca incercand sa explicam o serie de cuvinte-simple la prima vedere,- am obtinut un mesaj de natura hermetica. Ideea care se desprinde ar fi urmatoarea :
Cand un om moare, sufletul sau este rapit de catre soare, se duce in lumina, devenind la randul sau lumina. Einstein a exprimat aceasta lege extrem de simplu:
Energia, este egala cu masa inmultita cu lumina la puterea a doua.
Cu alte cuvinte, masa, corpurile, sunt forme de lumina inghetata. Desi in cazul mortii, se spune ca doar sufletul ajunge in lumina, chiar si masa inghetata care ramane la urma si se desface in particule-reprezintand acea lumina inghetata despre care am vorbit- se va intoarce la forma initiala sau la o alta forma pe care mai tarziu o va lua lumina. Acest mecanism de transformare a formelor materiale, penduland intre lumina si masa nu se sfarseste niciodata, astfel ca putem afirma ca desi o forma se poate modifica in timp sau isi pierde aspectul cu care suntem obisnuiti, in realitate,materia ramane constanta, nu se distruge, ceea ce ne face sa gandim ca suntem vesnici.
Dar sa lasam explicatiile filozofice si sa ne intoarcem la basmul de fata.
Fiindu-i dor de mama sa, fata ii cere soarelui voie sa se intoarca pe pamant sa o vada. Acest lucru este acceptat si fata ajunge acasa. Aici, pentru ca fata afirma ca nu il vede pe sotul ei cum arata la fata, o baba, o invata ce sa faca. Sa ia o oala, niste chibrite si lumanari. Cand soarele ajunge acasa si se culca, sa puna o lumanare in oala sa o aprinda si sa se uite la fata soarelui.
din punct de vedere simbolic, lumanarile pe care le ia fata de pe pamant reprezinta stelele. Deoarece oala era o forma materiala foarte grea, carul solar nu se mai poate ridica in cer iar fata va trebui sa arunce acea oala inapoi pe pamant.Fata ajunge din nou in cer, noaptea aprinde o lumanare si uitandu-se la fata soarelui fara voia ei scapa o picatura de ceara incinsa pe obrazul sotului ei.
Pana aici nimic nou.Problema este insa alta. Acelasi motiv il vom gasi la un autor antic, Apuleius care a trait intre anii 123/125-180 e.n. El va scrie o carte care se va numi "Metamorfozele-Magarul de aur," continand o poveste reala petrecuta cu vreo 600 de ani inaintea sa, pe care a numit-o: "Eros si Psyche".


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 25 Septembrie 2015, 21:57:56
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare - urmare - 3
Cartea lui Apuleius, raspunde la o parte din intrebarile pe care Ionel Oprisan le pune povestitoarei sale. Dar nu la absolut toate. Trebuie insa o deosebita concentrare asupra simbolurilor ca sa deosebim personajele, intamplarile, de realitatea care este redata atat de incifrat.Cele doua femei au un aspect dublu.Nu ma refer la natura umana si la cea divina, cat la cea divina si cea sociala - daca pot folosi un astfel de termen- tinand seama ca al doilea aspect se refera la orasul care poarta numele divinitatii ( zeitei) sale. Exista astfel un oras in Grecia antica, acesta purtand numele zeitei care il patroneaza.Interesant este faptul ca orasul a purtat anterior numele a doi zei care au patronat aceasta metropola inainte de a ajunge sub conducerea unei zeite. Numele orasului potrivit zeilor al caror cult era respectat aici a fost : Poseidonia sau Hypolis, cunoscut si sub denumirea mitica de Hypolyta, apoi Ilion sau Elion si respectiv Atena. In timp ce Poseidonia va intra in mitologia greaca legat de una dintre muncile lui Herakles ...Herakles primise sarcina de a lua centura Hypolitei, dar Hypolita inseamna de fapt: Hypos (calul, nume care este cel purtat de Poseidon zeul marilor) si Lytos, insemnand: piatra. A lua centura Hypolitei,era echivalent cu a lua centura de piatra a calului, adica a cuceri zidurile cetatii lui Poseidon. Denumirea de Ilion inseamna aproximativ "Cetatea zeului" deoarece El sau Il este echivalentul numelui "Zeu". Aceasta denumire sub care va aparea una dintre epopeile lui Homer (Iliada ), putea face referire tot la Poseidon, dar aceasta inseamna ca zeul nu era numit, se indica numai calitatea sa divina. Dar in acelasi timp putea fi numele lui Zeus.
Mai exista o forma feminina a zeului, si anume "zeita", pe care noi o cunoastem sub denumirea de Elena din Troia.Personal cred ca este o alta denumire a zeitei Atena, de la forma aceasta de Elena desprinzandu-se numele locuitorilor cetatii, elenii sau grecii, nume ce se va extinde asupra tinuturilor si populatiei care ocupau acele teritorii.Legat de calul troian, va trebui sa spunem ca nu este o pacaleala strategica trasa de ahei ( respectiv de Ulise) troienilor, ci de insasi denumirea cetatii pe care cei dintai doreau sa o cucereasca. As dori sa ne amintim mitul care a stat la baza razboiului troian cand suparata ca nu a fost invitata la nunta, zeita Eris a aruncat marul de aur intre cele trei zeite Olimpiene: Hera, Afrodita si Atena. Desi mitologia clasica sustine ca zeita castigatoare a fost Afrodita care i-a fagaduit-o pe Elena lui Paris, varianta legendara mai tarzie din povestea lui Apuleius spune cu totul altceva.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Septembrie 2015, 06:25:46
Hermeneutica Miturilor

Fata rapita de soare - urmare-4

Pentru a lamuri definitiv lucrurile este suficient sa  lecturam un pic cartea lui Apuleius. Iata ce scrie acolo:
"A fost odata intr-o tara, un rege si o regina care aveau trei fete ,tustrele de o rara frumusete. Dar oricat de incantatoare erau cele doua mai mari (...) frumusetea celei mai mici era atat de neobisnuita,atat de minunata, incat nu putea fi exprimata si nici chiar indestul de laudata din cauza saraciei  de cuvinte a graiului omenesc.Locuitorii tarii, strainii (...) alergau cu gramada ,dornici sa vada aceasta rara minune de care nu te puteai apropia."
Pentru a nu lasa in urma simbolurile, aratam ca tara se numea Grecia, ca regele era Zeus, ca regina trebuia sa fie Hera, daca nu cumva o alta zeita arhaica, anterioara, care a fost la un moment dat perechea zeului.Afirmatia are desigur temeiul ei din moment ce vom reintalni in cele trei fiice pe zeitele: Hera, Afrodita si Atena, intre care zeita  discordiei Eris va arunca marul de aur al discordiei, pe marul acela de aur, scriind: "Celei mai frumoase". Apuleius cu intentie sau fara, face insa aluzie la natura neobisnuita a fetei, lasand sa se subanteleaga ca de fapt ea, reprezinta cu totul altceva:
"Soseau din toate partile multi curiosi care facusera lungi drumuri  si strabatusera vaste  intinderi de mari,ca sa admire aceasta  glorioasa minune a veacului. "(?!) 
Interesant este ca polisul grec va capta atat de puternic atentia publica facand sa apara acel moment de criza, care intotdeauna declanseaza un conflict. Marul lui Eris incepea sa actiioneze, iar cuvantul "frumusete", avea sa se manifedste si sa oprovioace o serie de consecinte la care nici nu ne-am gandit:
"(Oamenii)...o venerau cu un respect religios ca pe insasi zeita Venus."
Daca aici apare ideea concurentiala, chiar daca ea se misca in spatiul intim al aceluiasi popor, consecintele vor incepe sa starneasca tensiuni:
"Nimeni nu se mai ducea la Pafos, ninmeni nu se mai ducea la Cnidos, si nimeni nu mai naviga  nici chiar spre Cythera ca sa contemple si sa adore pe zeita Venus." ( Din aceasta renuntare sau ocultare religioasa, se va naste basmul care la Fratii Grimm se va numi "Alba ca zapada si cei sapte pitici" Odata cu aparitia Atenei, insula Cythera va intra in paragina, iar zeita Venus,  sub forma masterei isi va intreba disperata oglinda, cine este mai frumoasa.)
"Sacrificiile ( inchinate zeitei Venus) erau oarasite,templele ei cadeau in ruina,rnele ii erau calcate in picioare, slujbele religioase ii erau lasate in parasire. Statuile ei ramaneau neincununate  si altarele fara ofrande ii erau pangarite de o cenusa rece."
Aceasta in timp ce, pe Atena -zeita dar mai ales cetatea:
" Toata lumea o privea cu admiratie , toata lumea ii aducea laude, dar nimeni, nici rege, nici print, nici macar un om de rand nu venea cu dorinta de a o cere in casatorie.Toti admirau, e adevarat aceasta frumusete divina, dar o admirau, ca pe o statuie maiestrit lucrata."
Comparatia este ciudata, daca nu mi-as aminti ca pe Acropole, exista o statuie a zeitei Atena, in felul acesta afirmatia lui Apuleius nefiind intamplatoare.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Septembrie 2015, 15:07:42
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare - urmare 5
Basmul fiind o repovestire a unor intamplari ( foarte reale ) petrecute in trecutul istoric,pierde o serie de detalii, pe care le vom gasi in opera lui Apuleius. Dar si aici trenbuie sa fim atenti la semnificatia cuvintelor foliosite, pentru a nu fi indusi in erioare. Spre exemplu, in basm, soarele o rapeste pe fata si o duce in cer, intr-un loc care nu este precizat. Este partea de completare a autorului, de participare a autorului la basm, pentru a completa un anumit detaliu care a fost pierdut memorial. In realitate, locul unde este dusa zeita fecioara este cat se poate de terestru.Iata-l cum este mentionat in povestirea lui Apuleius:
"Mandra-ti copila, gatita-n straie de funebra nunta
S-o duci pe-un varf semet de munte, pe o stanca..."
Ideia este reluata de catre zeita insasi cand se adreseaza parintilor sai:
"Duceti-ma deci si asezati-ma deci pe stanca pe care soarta mi-a harazit-o."
Aluzia la stanca mai apare de doua ori:
"Ajungand la stanca destinata, pe varful muntelui greu de urcat..."
si:
"Psyche in acest timp, tremurand de spaima in varful stancii, plange amarnic..."
Realitatea este ca autorul incearca sa ne insele, deoarece in timp ce noi ne creem o imagine dezolanta despre locul unde este dusa zeita fecioara, Apuleius vorbeste aici despre ceea ce anticii cunosteau sub numele de Acropole
"ACRÓPOLĂ s. f. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple. "
Ori pe o astfel de acropola a fost dusa statuia zeitei Atena. care mai tarziu a fost furata de Ulise si de Titid Diomede sub numele de Paladion, sau Paladiu:
Numele vine de la Palas ( Atena) si dion, dia, care inseamna zeita. Pe intelesul nostru inseamna, "Zeita Palas"
Dictionarul de mitologie spune ca este o statuie de lemn a zeitei Atena, identificata uneori cu Ate,care a cazut din cer in timp ce se construia orasul Troia, pe vremea regelui Ilo si s-a asezat singura pe altar.Un oracol le-a prezis troienilor ca atata timp cat statuia va ramane intre zidurile Troiei, vor fi crutati de iorice neniorocire. Ulise si Diomede, afland de acest lucru, au furat statuia si au luat-o cu ei. Fiind lipsita de statuia divinitatii protectoare, cetatea Troia a fost cucerita cu usurinta. Alte versiuni spun ca Diomede ar fi luat-o sau chiar Eneas , care salvandu-se din Troia in flacari a ajuns in Cartagina si apoi la Roma unde statuia a fost data in grija vestalelor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Septembrie 2015, 08:55:05
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare - urmare 6
In sfarsit. primeste fata voie de la Soare sa se intoarca acasa si sa isi vada parintii si vecinii. Discutia aluneca la un moment dat pe probleme un pic mai intime si cei care au reusit sa ajunga mai aproape de fata, o intreaba:
"- Cum traiesti tu cu soarele?"
Intrebarea pare desigur foarte fireasca intr-o discutie normala dusa in lumea oamenilor. Sa nu uitam insa ca fata nu era un personaj banal, oarcecare, ci o zeita. Mai mult decat atat era o zeita a noptii, reprezentand astrul nocturn, luna, desi era reprezentata de o bufnita- o pasare de noapte. Ochii mari, rotunzi si stralucitori simbolizau luna, dar si intelepciunea .
Iar fata le raspunde:
"-Tare bine, am de toate. Dar nu-l vad pe dansul. Noaptea vine, noaptea se duce. Eu la fata nu l-am vazut niciodata."
Mai, si ce-i zice o baba:
"-Stii ce? Ia de-aicea o oala noua, lumanari si chibrite si cand el s-o culca,tu aprinzi lumanarea, o bagi in oala, te uiti la soare si ai sa il vezi."
Baba, care ii da acest sfat fetei, in cartea lui Apuleius este reprezentata de surorile fetei, -in planul real, istoric,-recunoastem pe una dintre ele, cetatea Sparta.
Sa vedem ce sfat primeste Atena de la surorile ei:
"-Ia un hanger foarte ascutit, mai ascute-l inca (...) ascunde-l cu mare grija in patul tau (...) apoi umple o lampa usor de manuit cu destul undelemn ca sa dea o lumina puternica si pune-o intr-o craticioara (oala babei din poveste) pe care sa o acoperi cu un capac."
Dar hangerul inseamna razboi. Flacara lampii inseamna foc.Focul inchis in lampa, inseamna ca orasul va fi lasat prada flacarilor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Septembrie 2015, 14:21:17
Hermeneutica Miturilor
Fata rapita de soare -urmare 7
Fata va face ce ii spune baba ,respectiv surorile ei, dar intotdeauna exista neprevazutul care incurca lucrurile sau le face sa devina mai palpitante. Pe fata soarelui sau a lui Cupidon, desi in realitate personajul principal se numea Xerxe I, cade o picatura de ceara si arsura acesteia il face pe Soare sa o blesteme pe fata:
"...ai sa umbli...Sa-ti faci opinci de fier si sa te-ncalti cu ele, sa-ti faci haine de fier , (sa iti pui in cercuri,,,?!) , sa iti pui pe cap, tot din fier ( o casca de fier care acoperea capul dar si obrajii, lasand loc doar pentru despicatura ochilor ) si cand s-o roade opincile sau carjile, abia atunci ai sa ma gasesti."
Pentru ce -ma intreb,- este nevoie ca fata sa puna pe ea echipamentul de zale a unui razboinic si sa-si caute sau sa isi urmareasca indeaproape "sotul", daca in subconstientul povestitorului nu exista imaginea unui camp de bataie pe suprafata careia cele doua armate urmau sa se confrunte. Ciudatenia este ca femeia era gravida si urma mai devreme sau mai tarziu sa nasca. Scena apare si in Apocalipsa lui Ioan, unde sarpele / balaur sta langa o femeie care este pe cale sa nasca cu intentia de a-i manca pruncul nou nascut. Semnificatia care sub forma asta suna cu totul aiurea, se refera la un lucru extrem de simplu. Realitatea este ca dintre zidurile cetatii se va ridica un voinic, un luptator, care se va infrunta cu balaurul oersan si il va infrange in cele din urma. Despre aceasta victorie frumoasa va vorbi insusi Platon in Dialogurile sale despre Atlantida. Singurul lucru care va apare putin gresit in opera filozofului, va fi datarea. Evenimentele descrise nu se vor intampla acum 10.000 de ani si nici cu o mie de ani mai devreme. Va trebui ca posteritatea sa imparta ultima cifra la doi sa se apropie de adevarul istoric.
In sfarsit. Echipata de razboi, fata porneste la drum in cautarea soarelui. La un moment dat ea ajunge la sfanta Miercuri, care incearca sa o sperie:
" Cine-i acolo? De esti om bun, intra. Dar daca esti om rau, departeaza-te de casuta mea.Ca am o catelusa cu dintii de fier si maselele de otel. Daca ii dau drumul, te face pulbere si praf."
Aceasta zana sau zeita este una negativa, una chiar foarte rea, din moment ce pana in ziua de astazi se spune ca Miercurea are trei (trei este simbolul divinitatii, in religia crestina devenind semnul sfantei treimi. De aceea in balada Miorita, de pe munte coboara trei ciobanei su trei turme de oi, substitut de fapt al numelui lui Dumnezeu) ceasuri rele.Ori cainele este un simbol funerar, aparand la un moment dat in necropole dar si alaturi de acestea , scopul lui fiind acela de paznic al infernului ( Cerber) conducand sufletele mortilor inauntru pazindu-le si impiedicandu-le sa iasa afara. ( A se citi cartea Mariei Ionita-"Cartea Valvelor", capitolul "Despre comori" unde se povesteste despre celebrul mormant a lui Dyonisos.) Ceea ce noi numim in spatiul nostru cultural "sfanta Miercuri" grecii o numeau zeita Discordiei, Eris. Acestei zeite i s-a dedicat ziua de Miercuri, iar incalcarea poruncilor ei, putea duce la o serie de consecinte destul de grave. Fac aceasta afirmatie, deoarece in mod cu totul straniu, caand fata s-a sculat a doua zi si a vrut sa plece, sfanta i-a dat doua mere de aur. Deci ea a dat merele de aur zeitei Atena, fapt observat si de catre un poet grec, probabil atenian,care ii va reprosa in versuri acest lucru.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Septembrie 2015, 22:30:10
Hermeneutica Miturilor

Fata rapita de soare - urmare 8

Daca de la sfanta Miercuri fata primeste doua mere de aur,popasul la sfanta Vineri, ori aceasta vizita se transforma intr-o ironie, deoarece conflictul a fost produs de modul de distribuire a marului zeitatilor feminine grecesti,dar povestitorul are calitatile si defectele lui, fata mai primeste  o vartelnita de aur. De la ultima batranica, sfanta Duminica, fata primeste ultimul cadou, o closca cu puii de aur.Se pare ca in ce priveste obiectele de aur primite,simbolismul lor poate fi inteles daca ne gandim la obiecte de natura stelara. Astfel merele sunt stelele, putem specula o configuratie gemelara alcatuita de doua stele, vartelnita si closca sunt configuratii stelare ce pot fi observate noaptea pe bolta cereasca. Ajunge fata oe malul unei ape, in apropierea casei soarelui si aici era o femeie care spala o camasa(1) de-a soarelui patata de o picatura de sange ce nu se lua. Lacrima aceea de sange era a fetei care primise o palma de la soare fiindca ii oparise obrazul cu stropul acela de ceara.Se ofera fata sa spele camasa soarelui, apoi, incepe sa se joace cu cele doua merisoare de aur. Se duce sluga acasa si povesteste stapanei case-care aici este o tiganca-si-i povesteste. Vine tiganca la rau o vede pe fata cum se joaca si ii cere merele. Ea i le da, in schimb cere tigancii sa ii dea voie sa doarma in camera soarelui o noapte. Tiganca accepta dar pune sub perna soarelui o mana de mort, astfel ca soarele sa nu se  trezeasca. Scena aceasta a femeii sau femeilor care au in mijlocul lor marul de aur, apare in mitologia greaca la "judecata lui Paris."Aici, cele trei zeite, Hera, Afriodita si Atena, stau in fata lui Paris si in timp ce acesta se joaca cu marul de aur, nehotarat cui sa il daruiasca, zeitele incep sa il ispiteasca facandu-i diferite oferte foarte greu de refuzat.Pe malul apei in basm apar tot trei femei avand in mijlocul lor marul. Locul lui Paris este luat de catre Atena, posesoarea acestui mar. La ispitele tigancii, care aici este Afrodita, Atena accepta sa il dea ei. Chiar daca lucrurile sunt descrise altfel, intamplarea mitologica este aceeasi  numai ca este prezentata altfel.In final, dupa ce pierde toate darurile primite de la sfinte, un paznic care era prin preajma, il tranteste pe soare pe jos si acesta desteptandu-se,aude cererea fetei ca soarele sa puna mainile pe mijlocul ei, astfel ca blestemul sa se rupa si fata sa poate sa nasca. Lucru care se intampla.Suparat pe mastera, soarele va scoate din grajd un cal ( este vorba de calul troian), o leaga pe mastera de  coada lui , pune un sac de nuci pe sea ( nucile ii reprezinta pe luptatorii greci ascunsi in interiorul calului) si unde cadea nuca, cadeau si parti din trupul tigancii, Dar acolo unde acestea cadeau se transformau in alte lucruri, asa cum am citit intr-o mitologie si mai veche, sumeriana.In felul acesta, datorita calului Troia a fost cucerita. Sfarsitul povestii noastre.

-----------------
(1) Scena cu spalatul rufelor apare in Odiseea cand Ulise ajunge in tara feacilor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 05 Octombrie 2015, 19:29:48
G.Dem Teodorescu / Basme romane,editura Corint 2007.

Am luat aceasta carte astazi de la  biblioteca si am reusit sa citesc cu interes primul basm, poate si cu interesul datorat numelui care apare aici: "Ion Fat-Frumos". De la bun inceput se povesteste  despre un imparat foarte viteaz a carui faima strabatuse intreaga lume :
"se batuse cu zmeii
se batuse cu leii
se batuse cu paraleii,
ajutat de
trei carlani
nazdravani."
incheiat citatul.
singurul personaj care a reusit sa se bata cu leii se spune ca a apartinut antichitatii grecesti, iar numele lui a fost: Heracles-dupa Greci si Hercules dupa romani. Este prima munca a lui Hercule care a constat prin uciderea prin sugrumare a Leului din Nemeia. Acesta nu putea fi strapuns cu sulita sau sageata, de unde si solutia deosebit de riscanta la care a recurs eroul. Interesant este ca o serie de balade si colinde, mentioneaza prezenta acestui vanator de fiare care se confrunta cu leul adormitu...pe teritoriul tarii noastre,iar furtul iepelor  de catre Echidna, il va lega si mai tare de spatiul nostru Dunarean, explicand ajutorul primit din partea celor trei carlani:
"Hercule ajunge in impadurita Hylaia, viitorul tinut scytic , unde iernand intr-o pestera cu Echidna, ( care repetam) ii furase herghelia de iepe, face cu aceasta faptura trei copii( carlani)  care devin stramosii scitilor, agatarsilor  si tracilor( insa numai scitii coboratori din primul fiu Skythes  ajung neintrecuti arcasi ca strabunicul lor."
De la raposata craiasa, imparatul capata trei fete, ceea ce l-a facut sa se intristeze putin, deoarece tare ar fi dorit sa aiba un fiu care sa-i duca faptele de vitejie mai departe.Din acest motiv un ochi ii ridea pe cata vreme celalalt ii plangea.Imparatul nostru se mai mahnea fiindca primise ordin de la un alt imparat mai mare decat el, se se duca sa-l slujeasca, iar el nu mai putea face acest lucru din cauza batranetii si a lipsei de putere. Atunci fetele lui venira cu propunerea sa incerce sa faca ele acest lucru.Pentru a testa vitejia lor imparatul imbraca succesiv, pentru fiecare fata in parte, o blana de urs, o blana de lup , si o piele de sarpe balaur. Dar pieile acestea pot avea caracter de totem, sau pot reprezenta imaginea dusmanilor inversunati cu care imparatul avusese de luptat la tinerete


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Octombrie 2015, 11:03:27
Ne gasim in preajma unui  motiv folcloric foarte vechi si derutant, care introduce imaginea fetei  sau fecioarei razboinice, in fata careia, lumea se deschide sub forma cea mai bestiala, reprezentata prin animalele totem ale unor grupuri sociale. Avem confreria ursului cu posibila imagine a  conducatorului urs, Zalmoxis sau Zamolxe, pe cea a lupului getodacic, sau  pe cea a sarpelui, in care elementul sauromantic sau sarmatic ( sauro=sarpe, balaur, descoperit pe valea Cernei  ) s-a amesrtecat cu cel al dacilor, dand acea imagine combinata a steagului dac alcatuit din cele doua elemente: al lupului totemic, mai ales al capului sau foarte reprezentativ, continuat cu coada de sarpe a sauromantilor sau a echidnei.In acelasi timp, imaginea initiala, apartinand unei zeitati feminine inca neidentificate precis, ne sugereaza  implicarea femeii in actele razboinice si nu numai, a unei epoci purtand culoarea interesanta a matriarhatului. De altfel, in mai multe basme, intalnim mama care da nastere fiului si acesta pleaca cand devine adult, sa isi incerce norocul prin fapte extraordinare sau fapte de razboi.In mod curios insa, tatal apare estompat sau deloc, toata greutatea mutandu-se pe umerii femeii. Desi in cadrul basmului lui Teodorescu,- tatal, Hercule este cel care se lupta cu leii sau cu leul cel mai reprezentativ, care aduna in el toata forta celorlalte creaturi similare,la nivel de mitologie vom intalni  un personaj interesant, Achile, Ahile sau Ahilleus. Pentru a nu participa la razboiul troian,fiul zeitei Thetis si a lui Pelleus, a fost ascuns de catre mama sa, zeita Thetis, care stia ce proorocise oracolul,  la curtea regelui Lykomedes, printre fetele acestuia.De aici se va naste si imaginea din basm a fetelor imparatuluisi na caracterului razboinic al celei mai mici care prin atitudinea sa, cel putin in aceasta etapa se confunda cu Ahile. O curiozitate este ca Ahile fiind crescut de centaurul Hiron si educat in arta razboiului, a fost hranit cu maduva de leu. O curiozitate ramane modul de a-si alege calul de lupta a lui Ion Fat-Frumos:
El "porunci slujitorilor s-aduca-n grajd o copaie plina cu carbuni aprinsi  si pe fiece cal sa-l treaca pe langa dansii.Asa se si facu. Dar nici unul nu se apropia de jaratic. Sforaia si intorcea capul. Numai martoaga cand ii veni randul, se repezi deodata la copaie si manca toti carbunii."
Textul ramane obscur si o citire profana, cea in care suntem crescuti si educati, nu ne spune absolut nimic.Sa ne amintim totusi de cateva lucruri. Exista tot felul de cai. Zburatori, terestri si caii marilor - caii lui Poseidon care apartin marilor. S-a creat in jurul acestor cai o confuzie care persista si astazi. S-a considerat astfel ca in concursul dintre zeul marilor Poseidon si zeita fecioara Atena, zeul a fost acela care lovind cu tridentul in pamant a facut sa rasara de acolo un cal, dupa alte variante mitologice, un cal. Dazr acest cal, despre care vorbim, poate sa fie expresia simbolica a valurilor, a marii sau a corabiilor care strabat marea. Ori la un moment dat o astfel de corabie este asociata cu focul. Aceasta inseamna ca unei astfel de corabii sau poate chiar mai multor corabii, cineva a venit si i-a dat sau le-a dat foc. In basm se spune  ca le-a dat jar sa manance. Scena, in toata  splendoarea ei  apare la Homer in Iliada, unde troienii se apropie de corabiile aheiene si le dau foc.Stranietatea motivului consta in scoaterea unei imagini din textul original si transpunerea lui intr-un alt decor de natura terestru, facand in felul acesta ca aceste animale sa fie deprinse cu obiceiul de a manca jaratec. Trebuuie sa fim foarte atenti la faptul ca acest gen de imprumuturi produce greseli de interpretare, daca nu se cunoaste originea lor. Ori vazute asa  simplist cum aratam noi, interpretarea pare extrem de dubioasa, il determina pe exeget sa sovaie, saq nu fie convins de realitatea cuvintelor noastre. Continuarea basmului, confirma parerea noastra. Ajunge fata la imparatul la care trebuia sa ajunga, ori la un moment dat a inceput sa se auda  dintr-o padure invecinata " un glas care se vaita ziua si noaptea." Este trimisa fata sa vada despre ce este vorba si sa rezolve problema. Fata merge la fata locului, si vede un leu care inghitise pe jumatate un cerb. La rugamintea leului taie coarnele cerbului si acesta este inghitit. Drept multumire, leul o invita pe fata la casele lui . Acolo, maica-sa il trage intr-un colt pe fiul sau si ii spune:
"-Mie mi se pare ca voinicul acesta , nu e baiat ci fata.
La protestul fiul sau, Leoaica mama, spune:
"-Lasa c-am sa dovedesc eu."
Foarte bine. Mitologia are insa un cuvant greu de spus, deoarece o ia cu mult inainte acestei intamplari povestite de Teodorescu.Ea apare in mitologie atunci cand Ulise este trimis sa il identifice pe Ahile. Ori exista doua modalitati de identificare. Sub aspectul unui negustor oarecare, Ulise aduce spre vanzare, podoabe femeiesti si alaturi o serie de arme pe care doar barbatii le pot aprecia. Pus in fata alegerii, Ahile isi dezvaluie natura sa, chiar daca este imbracat in haine femeiesti.
"-La ce iti ravneste inima, voinice?-il intreaba Leoaica aratandu-i tot felul de obiecte domestice.Dar fata invatata de cal ii raspunde:
-La nimic din atatea nestemate si ma mir cum de m-ati adus numai la lucruri femeiesti. As mai fi-nteles sa vad postavuri, arcuri si sageti de otel palose si sulite taioase , frauri si capestre cu alamuri, platose si buzdugane. De-alde-astea-mi plac mie."
In felul acesta, cedand propriei firi, Ahile este desconspirat.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 06 Octombrie 2015, 11:24:58
Ceea ce am facut pana aici-exceptand primul motiv,- a fost o interpretare de mitologie comparata.. Am aratat care este de fapt izvorul mitologic al basmului nostru, nu adevaratul arhetip care l-a generat. Pentru a infaptui acest lucru, ar trebui sa deschidem Istoriile lui Herodot si sa citim ce se scrie acolo despre razboaiele dintre greci si persi. Este vorba despre acele razboaie cunoscute sub numele de razboaiele medice. Aceste razboaie au dat nastere unor lucrari literare de mare avengura, ca poemele lui Homer : Iliada si Odiseea, au patruns sub o forma fantastica in mitologia greaca, dar si in folclorul nostru. Mentionam  ca unele persoane sau intamplari mitice s-au copt pe teritoriul nostru national si au fost imprumutate de greci care le-au dat o nuanta locala. Atentionez cititorul ca legenda atlanta, a fost generata de catre aceleasi razboaie medice. Informatiile destul de neclare oferite posteritatii a creat o adevarata isterie a cautarii, ceea ce a dus la deplasarea tinutului atlant in zona interioara a Marii Mediterane, in Africa, in oceanul Atlantic, si ulterior dincolo de ocean pe coastele Americii de Nord sau Sud. Astfel de abordari, rodul creatorilor  lor, nu a dus la solutionarea corecta a asa zisei enigme atlante, care pentru ei ca si pentru alti cercetatori, ramane un subiect deschis.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 07 Octombrie 2015, 10:39:16
Nasterea Atenei

Desi am mai vorbit pe undeva despre acest lucru, astazi il vom relua, in speranta ca relatia dintre faptul istoric si cel virtual, imaginativ, de creatie mitologica, va fi mai bine inteles. In general, textele pe care de regula le avem la indemana spun niste lucruri, semnificatia lor fiind data de textul citit. Eu numesc acest lucru o citire profana. Este normal ca unii oameni sa  citeasca textele la modul profan, si sa nege orice inteles ascuns, sau existenta unui mesaj criptic, ori hermetic in textul citit. O astfel de limitare este fireasca, fiindca este posibil ca mesajul ce se gaseste ingropat in textul lecturat, sa ne sperie din varii motive. Pentru a descoperi valoarea de semnificatie a unui text, trebuie sa urmarim mesajul profan pe care acesta il transmite si in acelasi timp sa avem cunostinte foarte vaste in ce priveste cultura universala, si aici ma refer la doua lucruri: istorie si folclor. Puse fata in fata evenimentele dintr-o parte si alta dezvaluie la un moment dat o serie de numitori sau elemente comune, unde istoria se identifica cu produsul folcloric, chiar daca evenimentele descrise in cel din urma, au o oarecare fantezie ce distanteaza sau personajele implicate sunt niste substituiri ale personajelor istorice. In ce priveste textele mitologice,  ele ar trebui sa aiba o anumita constanta, deoarece  adevarul istoric este unic. Realitatea este ca motivul in folclor se distanteaza de arhetipul istoric care l-a creat de aici dificultatea tehnica de a gasi cu usurinta modelul arhetipal ce a stat la baza creatiei.
Ca sa intelegem bine cum au stat lucrurile, vom incepe sa vorbim despre Zeus. (interpretarea mea aici, dar si in cadrul altor mituri sau basme, ori altor produse de natura folclorica, trebuie privita ca o propunere. Fiecare cititor poate sa-si aranjeze daca doreste lucrurile in felul sau si sa ofere variante paralele sau chiar riscante, daca reuseste sa si le argumenteze si sa transforme continutul interpretarii in ceva plauzibil.)
Zeus era cel mai mic dintre copiii lui Cronos si al Rheei. Cronos, pentru a evita lupta concurentiala pentru tron, avea prostul ( sau eficentul ) obicei sa inghita pruncii nascuti de Rheea. Ca sa-l scape pe Zeus de urgia tatalui sau, Rheea l-a ascuns pe Zeus trimitandu-l in insula Creta, unde a fost ingrijit de nimfe.In schimb, i-a dat lui Cronos, o stanca invelita in scutece, care teoretic  il reprezenta pe Zeus. In felul acesta, mitul nasterii lui Zeus se va imparti in doua. Prima varianta va fi cea  cu insula Creta. A doua varianta se va lega de faptul ca stanca din burta lui Cronos neputand fi digerata, a fost azvarlita din gura lui Cronos undeva in Atica, unde pe campia respectiva,  aparea  o inaltime de piatra, ca o stanca, careia locuitorii de atunci ii atribuiau calitatile de Zeu si chiar asa il numeau: Zeul sau El, sau Il, de la care cetatea construita in jurul ei a capatat numele de Ilion. Acest lucru se observa si in Biblie, unde Muntele Horeb este considerat sfant, ca fiind casa lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu  insusi. Se pare insa ca obiceiurile lui Cronos au fost preluate si de Zeus. Deoarece lasandu-si gravida prima sotie, pe Metis, pentru mai multa siguranta, nu mai asteapta ca ea sa nasca si o inghite de vie. Dupa un timp, Zeus se trezeste cu o cumplita durere de cap si pentru a scapa de acest chin  cumplit, cere ajutorul lui Hephaistos sa-i despice capul. Acesta da curs dorintei zeului si din teasta crapata, apare zeita fecioara Atena, in armura si cu armele ce le va purta mereu , racnind razboinic  si zguduind cu vocea ei pamantul si cerul. Acesta este mitul legat de Zeus si de nasterea zeitei fecioare, Atena. Sa nu uitam nici un moment ca Zeus era de fapt o stanca in  jurul careia atenienii isi vor construi celebrul lor oras.
Descriind Atlantida,Platon povestea:
"De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule,era o campie,care dupa datina,fusese fara tagada,cea mai frumoasa dintre toate campiile,si care era mai rodnica decat se poate inchipui.Iar langa aceasta campie,tot la mijlocul insulei,la o departare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare."
Strabon,povestind despre cetatea Atena,va spune la randul sau:
"Orasul Atena,este o stanca asezata pe un ses,si locuita de jur imprejur."
Locuitorii Atenei,buni mestesugari,vor modifica partea de sus a stancii,taind-o si reconstruind-o,ridicand acolo, templul inchinat zeitei fecioare Atena. Sa explicam acum ce inseamna cuvantul Acropole: Aceasta este partea cea mai inalta a unui oras, destinat ca adapost locuitorilor in caz de razboi si sediul  autoritatii supreme. Mai tarziu o astfel de inaltime va fi transformata in centru monumental si spiritual. Cea mai renumita pentru maretia  ei artistica, este Acropola orasului Atena produs al geniului grec prin excelenta. Ce au facut mesterii greci? Au taiat varful stancii si au construit acolo, datorita lui Pisistrate ( 560-527) Partenonul, -templul dedicat zeitei Atena Partenos-inceput in 505 i.e.n.si continuat in timpul lui Miltiade si Temistocle. El a fost complet distrus de catre persi i.e.n. Hephaistos este simbolul mesterilor pietrari care au spart crestetul stancii sau muntelui numit "Zeus" ridicand in varful crestetului acestuia, partenonul si mai ales prima statuie a zeitei fecioare Atena, despre care unele traditii spun ca a cazut din cer, fiind din piatra, sau conform altor traditii, din lemn. Aceasta statuie, varianta de piatra a fost dusa de romani la Roma, in timp ce Titid sau Tideus ( forma arhaica a numelui Teseu) Diomede isi aroga statuia de lemn pe care o va duce in Babilon drept captura. Despre acest moment al cuceririi si respectiv a arderii Troiei vorbesc Iliada si fragmentar Odiseea, dar si celebrele Dialoguri ale lui Platon. Dupa razboaiele medice, constructia a fost refacuta  in timpul lui Pericle sub directa supraveghere a lui Fidias , operatia de reconstructie durand din 447 pana in anul 433i.e.n.



Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Octombrie 2015, 09:37:37
Povestea porcului

Apare printre povestile lui Creanga, dar si in alte basme si povesti de natura folclorica. In definitiv diferenta dintre Creanga si folclor este facuta de modul in care este transmisa povestea ascultatorului, daca acesta este ascultator asa cum am spus, sau cititor. In primul caz oralitatea creaza intr-un fel, un con de umbra in care se ascunde povestitorul, acesta devenind o voce impersonala. In momentul cand suportul povestii este hartia, povestitorul devine vizibil, daca el este implicat direct in cadrul povestii create sau transmise, ori ramane anonim, in ciuda numelui care apare in paginile de carte ale celui care o culege.Pentru ca personalitatea acestuia-in ciuda faptului ca el o spune,- se dilueaza in numarul nedefinit de povestitori anonimi, asa cum ne place noua sa afirmam. As vrea sa mai adaug ceva. Unele episoade sau motive folclorice, sustinute de catre evenimentele arhetipale , avand aceasta caracteristica de fragmentare, se misca de la o poveste la alta, de la un basm la altul, potrivit memoriei sau interesului povestitorului. As putea spune ca arhetipurile au dat nastere unei memorii care cuprinde o cantitate destul de mare de motive folclorice. Povestitorul, desi de cele mai multe ori se joaca cu arhetipul,  se poate intampla ca la un moment dat, in timpul expunerii narative, sa imprumute o serie de motive din memoria colectiva despre care am amintit, aceasta fiindca motivul imprumutat, cu mici modificari, corespunde cel mai bine intereselor povestitorului sau chiar  povestirii in sine. Din aceasta cauza, interpretarea devine cateodata stranie. Daca arhetipul alcatuit din evenimentele sale reale, are o anumita continuitate, construirea edificiului care este basmul sau povestea noastra, presupune folosirea motivelor corespondente in aceeasi ordine, sub o forma amestecata, sau cu imprumuturi din alte surse arhetipale, ingreunand in felul acesta intelegerea textului. Din aceasta cauza, in cadrul unui text, pot aparea motive care din punct de vedere isoric apartin temporal unei anumite epoci, dar in care descoperim cu surprindere insule total straine de continutul general si care apartin altor istorii arhetipale, dar toate aceste adaosuri fiind sudate laolalta de interesul povestitorului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Octombrie 2015, 11:29:31
Citirea unui basm, nu este o treaba chiar atat de usoara. Ca sa intelegi cu adevarat mesajul transmis de povestitor, trebuie sa fii extrem de atent si de abil, pentru ca de multe ori chiar povestitorul uita de unde pleaca, motiv pentru care da intreaga naratiune peste cap. Ca sa pot citi povestea lui Creanga, trebuie sa insir pe masa de lucru, cateva carti:
-Amintirile din copilarie ale lui Creanga, unde se gaseste si "Povestea porcului", cateva carti de mitologie ( dictionare ), Odiseea lui Homer, cartea lui Apuleius, Biblia. Cine nu are rabdare, poate sa foloseasca genul de citire profana, sau simpla, unde lucrurile citite au acelasi inteles pentru toata lumea. Totusi, vreau sa atrag atentia cititorului ca explicatia simplista a intamplarilor din poveste, chiar daca poate satisface cititorul, seamana cu matematica ce se face in scolile primare. Ne vom multumi cu adunari si scaderi, cu impartiri si inmultiri, ramanand prizonieri acestui ciclu de pregatire. Nu realizam ca  exista si procedee  complicate, acele matematici superioare despre care marea majoritate a oamenilor chiar daca au idee, nu o folosesc.
Povestea ne familiarizeaza cu doua personaje aflate la o varsta inaintata care se plangeau ca nu au un copil sa le fie stalp la adanci batranete. Lipsei copilului i se mai adauga saracia lucie, si faptul ca fiind batrani si saraci, nimeni nu le mai deschidea usa. Aceasta descriere pe care o citim, pare atat de reala, incat o acceptam ca atare, fara sa ne intrebam daca legat de aceste personaje longevive nu mai exista si alte intelesuri sau explicatii. Ori notiunea de batrani, ma face sa ma gandesc dintr-o data la cuvantul stramosi, la intelepti dar mai ales la zei. Cel mai mult ma impresioneaza acest ultim cuvant care s-ar putea sa fie una din cheile cu care vom  descuia   cutia misterelor, de fapt basmul nostru. Prin urmare imi pun urmatoarea intrebare: Daca cumva cele doua personaje nu sunt niste personaje amarate, oarecare, ele reprezentand altceva? Adica aici ni se vorbeste despre doi Zei?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Octombrie 2015, 13:09:55
Intrebarea isi are rostul ei. Mosul este trimis sa gaseasca un suflet si sa-l aduca acasa, indiferent de natura lui: ...fie ca este om, sarpe, sau orice alta jivina a fi..." Mosul pleaca si umbland asa de colo - colo, da de o scroafa cu purcei. Scroafa se sperie, o rupe la goana cu purceii dupa ea, iar unul dintre purcei, ceva mai prapadit ajunge in traista mosului care il aduce acasa. Exista tentatia fireasca sa legam starea de sacralitate de purcel, deoarece la un moment dat auzind ca imparatul vrea sa isi marite fata in anumite conditii, purcelul nostru incepe sa vorbeasca. De aici putem trage concluzia ca purcelul este sacru, calitatea de a vorbi fiind in acest caz una dintre conditiile sacralitatii sale. Ea ar deriva in mod logic  de la mama lui, care era divina, asa cum antichitatea mentioneaza o serie de animale posedand acest caracter: capra , vaca, ursul, lebada, furnica, cocosul, crocodilul, cainele, s.a.m.d. Este insa la fel de posibil ca purcelul sa fi capatat acest har divin, prin faptul ca s-a apropiat de parintii sai, -mosul si baba - care erau divini.
Sa staruim putin asupra episodului gasirii purcelului. Mosul, sau altcineva pleaca la drum, si ajunge la un moment dat intr-un loc unde este o scroafa care are  o gramada de purcei. Locul este intr-un fel salbatic, izolat de lume, pentru ca daca s-ar fi gasit spre exemplu la o ferma, ar fi iesit fermierul cu pusca si l-ar fi acuzat pe mos ca ii fura animalele. Fiindca tot vorbim despre porc, sa citim ce spune in alta parte Ion Creanga:
"Purcelul, toata ziua musluia prin casa, dupa obiceiul sau, iar noaptea la culcare, lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumios."
Legat de aceasta transformare a porcului in Fat-Frumos, la sfarsitul povestii, mai gasim ceva interesant, atunci cand harca de baba este pedepsita:
"Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste  care v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui Fat-Frumos. Ea prin dracariile ei prefacuse atunci pe stapanul sau, Fat Frumos, in purcelul cel ogarjit, rapciugos si rapanos..."-incheiat citatul.
Problema este ca aceeasi scena prezentata diferit apare si in Odiseea lui Homer la pg.239, unde zeita Circe sau Kirke ii transforma pe sotii lui Ulise in porci:
"Pe tovarasi
Zeita-i duse-n casa unde-i puse
La rand sa sada-n scaune si jeturi
Si-apoi le pregati o torocala
De branza, de faina si de miere
Cu vin din Pramne si-n mancarea asta
Amesteca si farmece cumplite
Ca ei sa uite tara lor cu totul.
Si dupa ce le-o dete si-o-nghitira
Ea repede-i batu apoi cu varga
Si-i duse si-ntr-o cocina-i inchise
Si porci erau cu fata si cu glasul
Cu parul si cu trupul dar la minte
Erau intregi intocmai ca-nainte."
Cel care a scapat de vrajile Circei a fost regele Itakai, care a respectat sfaturile lui Hermes.Acesta a fost purcelul acela ogarjit, pipernicit, sau cum a mai fost descris de catre Creanga in paginile povestii sale.
Iata prin urmare cititorule, ca citind povestea lui Creanga te-am facut sa simti fiorii unui univers stravechi, care aminteste de Atklantida lui Platon, de razboiul Troiei, de acele razboaie duse de persani impotriva grecilor si din care in cele din urma, grecii au iesit invingatori.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2015, 19:11:10
Cerbuletul

Cerbuletul, -basmul scris de Teodorescu, este unul facil. Un batran la sacaiala babei isi face pierduti copiii in padure iar acestia reusesc sa revina acasa. La a treia incercare a mosului, copiii se pierd si traiesc in padure. Cand intr-o zi fratele fetei bea apa dintr-o urma de cerb, se transforma intr-un cerb.  O slujnica rea o arunca pe fata in apa cu gandul sa o inece si cerbul  o scapa de la inec. Pana la urma, basmul se termina cu bine si toata lumea este fericita.Ceea ce citim in acest basm, este mitul lui Acteon la care autorul initial sau secund, isi aduce bruma sa de contributie indepartandu-se de sursa initiala. Potrivit mitului, stim ca Acteon era vanator si discipol al centaurului Chiron. Intr-o zi a surprins-o pe zeita Artemis sau Diana  scaldandu-se intr-un rau impreuna cu nimfele ei, iar aceasta manioasa l-a schimbat intr-un cerb, fiind devorat de proprii lui caini. In basm exista doua momente care fac referire la intamplarea din mit. Eroul nostru bea APA dintr-o urma de cerb si se transforma in cerb. Artemis-Diana nu este prezenta in peisaj decat atunci cand este salvata de fratele ei vanatorul din apa in care este aruncata. Sfarsitul interpretarii.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 14 Octombrie 2015, 19:35:49
Discutam intr-o zi cu o doamna a carei activitate  in domeniul folcloric este deja de notorietate. Dansa isi exprima indoiala auzindu-ma ca incerc sa explic, sa interpretez folclorul romanesc, dar ca nu ma multumesc doar cu acest aspect, studiile mele extinzandu-se si asupra folclorului popoarelor invecinate sau chiar aflate la celalalt capat al lumii prin migratia motivelor de circulatie europeana, africana sau asiatica. O asemenea abordare devine interesanta pentru cel care studiaza folclorul, nu sub aspectul unei confruntari de orgolii nationaliste, ci pentru simplul fapt ca putem observa cum actioneaza imaginarul asupra unor motive  folclorice pe care le regasim in diverse culturi, uneori construite altfel. Desigur ca in afara de cunoasterea istoriei si o vasta cultura folclorica, universala ( despre care spun totusi cu multa amaraciune ca nu o posed, abordarea mea este de natura autodidacta cu toate lacunele care mi le arunca in fata ) folcloristul mai trebuie sa posede un al saselea simt.
Confruntarea indelungata cu miturile te determina la un moment dat sa intuiesti intr-un episod atipic, natura lui mitologica si sa exploatezi basmul sau povestea din directia pe care o doresti tu, nu din aceea impusa poate de altii. Cunoasterea nu se rezuma la particele. Ea se leaga de absolut tot ce este omenesc Eforturile exegezei tind sa rezolve poate niste aspecte locale,o particica infima dintr-un intreg. Va trece poate mult timp pana cand din punct de vedere cultural vom fi capabili sa construim nu o istorie a religiilor, cu plusurile si minusurile ei, ci o carte de interpretare a tuturor amprentelor folclorice pe care umanitatea le-a lasat in urma ei.Abia in acel moment actul de cunoastere va fi indeplinit si vom realiza ca tot ceea ce stim la ora actuala, reprezinta o cantitate infima, chiar neglijabila.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2015, 04:45:59
Basme Sarbo-Croate  / Editura opentru literatura universala  / Bucuresti 1965

Marul de aur si cele noua paunite

Insusi titlul sugereaza vechea poveste biblica a genezei, cand Adam si Eva, cu sprijinul sarpelui, care in mitologia greaca se transforma in  zeita Discordiei, Eris, ajung sa imparta intre ei un mar.Tot in aceeasi perioada Paris ( sau Perses de la cuvantul Persi sau poate de la Perseu)va cauta sa le impace pe cele trei zeite olimpiene  daruind marul celei mai frumoase. In ciuda a ce se scrie si deci este fixat documentar, marul nu ajunge la Afrodita decat prin faptul ca este asociat frumoasei Helena sau Elena care va fi furata si dusa la Troia, care este de fapt chiar locul ei de obarsie. El poposeste la zeita Atena si reprosul poetic va fi facut totusi de cineva, intrigat de aceasta situatie care cunostea varianta clasica a mitului.Nu mai spun ca aceeasi imagine a furtului merelor-ca o cerere-( sigur, intrebarea este cat de justificata va fi ea,)reapare  intr-unul din miturile legate de Hercule / Herakles, dcar si de Perseu / Perses,  despre care am amintit.In basmul cu paunitele, furtul merelor este o problema ceva mai complexa, deoarece acesta se savarseste de noua paunite dintre care  una se aseaza in patul fiului cel mic al imparatului si dupa ce se dedulcesc impreuna pana la miezul noptii, fata ii multumeste pentru mere si ii lasa si flacaului sa ii duca tatalui sau doua mere.Complexitatea despre care vorbesc se leaga de numarul mare al persoanelor divine sau nu care vor sa fure marul Atenei.Cand furtul este savarsit de catre mai multe persoane, avem de-a face cu un razboi. Asta ne spune basmul iar noi intelegem acest lucru si vi-l spunem ca atare. Pe urma nici furtul nu seamana cu un gest de curtoazie ci cu unul de ostilitate.Daca alaturam aceste doua elemente, atunci obtinem imaginea razboiului.Cei implicati in conflict vor fi isgoniti din Rai, cu o sabie de foc, sau purt si simplu goniti in cele din urma din cetate, pagubasii cautandu-le urma.
Baba care vrea sa afle misterul dintre Fat-Frumos si paunite, este zeita Eris. Ea se ascunde sub patul flacaului asezat sub mar si de acolo reuseste sa iasa si sa ii taie o cosita fetei paunite. Taierea parului  reprezinta un gest de lipsire a puterii persoanei aflate in posesia podoabei respective, pastrarea acestuia fiind un act de credinta al nazireilor. Imi amintesc aici de Samson si de  Iisus, al caror par era lung. Parul se mai taia si in semn de doliu si respect pentru o persoana care a decedat.Exista ceva ambigu la un moment dat, cand intr-un al doilea episod, flacaul o cauta pe fata lui langa un lac si o alta baba, sau reluarea primului episod dintr-o alta directie, va pune sluga lui Fat-Frumos sa-i sufle acestuia cu niste foale mici ( simbol al vantului) dupa ceafa si sa-l adoarma in acest fel. Readuc aminte cititorului ca Odiseea este aventura unui om care doarme mereu in clipele cele mai nepotrivite. Furtul paunitei din al treilea episod, pentru faptul ca Fat-Frumos intra in camera interzisa si ii da zmeului trei cani de apa ca sa bea, seamana cu rapirea Elenei de catre Paris de la casele lui Menelaos. Pentru a putea sa il invinga oe zmeu, flacaul trebuie sa faca rost de un cal mult mai puternic decat al zmeului si slugareste din acest motiv o alta baba/zeita, care este epona, stapana cailor.Este posibil ca acest cal pricajit si ca vai de el care se transforma in mainile eroului intr-un cal victorios  sa reprezinte acea stratagema geniala ( ramane geniala cu toata falsitatea ei) cand Ulise va pune sa se construiasca un cal de lemn, cucerind in felul acesta cetatea Troia. Nu trebuie neaparat sa fiu crezut. Cel care citeste dar mai ales cel care este in masura , fiind pregatit pentru studierea mitologica sau hermetica a basmelor, poate sa aiba opinia lui personala si sa aduca si mai multa lumina in aceasta chestiune. Vorbind de falsitate ma gandeam ca insusi numele cetatii era legata de cal si se numea calul, intrarea eroilor in calul de lemn fiind sinonima chiar cu cucerrirea cetatii de lemn a Troiei, duopa mine, a cetatii Atena.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Octombrie 2015, 17:00:49
Feciorul de imparat si fata lebada.

Un fecior de imparat pleaca la vanatoare, se rataceste prin padure si ajunge intr-o alta imparatie.
Acesta este inceputul acestui basm care imi suna ca un deja vu. Situatii de acest gen sunt la tot pasul. Interesant este ca Moise, crescut la curtea lui Faraon, omoara un egiptean care chinuia un evreu. Faraon a aflat prin slugile sale ce se petrecuse si a cautat sa-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon si a locuit in tara Madian. A sezut langa o fantana...
Feciorul de imparat face acelasi lucru ca Moise, ceea ce ma determina sa consider ca este vorba de acelasi personaj dar si de aceeasi intamplare.Pentru ca in basm apare si fantana:
"In craiia aceasta  vanatorul dadu intr-un codru peste o coliba unde haladuia un batran cu oparul alb lung pana in pamant si cu barba pana la brau.
(...)
-Vrei sa te tocmesti in slujba la mine?-il intreba uncheasul.
-Vreau, raspunse craisorul.
-Ei bine, ii spuse mosneagul ( in care va trebui sa-l recunoasteti pe Ietro, preotul din Madian). Norocul te-a indreptat la mine. Ma vei sluji trei ani si daca in vremea asta ai sa te porti cu credinta, am sa te insor si am sa te fac gospodar."
Iar in Biblie scrie:
"Moise a hotarat sa locuiasca la omul acela care i-a dat de nevasta ope fiica-sa Sefora."
Scena cu lacul din basm, unde vin  lebedele sa se spele lasandu-si hainele de pene deoparte pe mal, apare in copilaria lui Moise:
"Fata lui Faraon sp-a pogorat la Rau ( numele Nilului) sa se scalde.Si fetele care o insoteau, se plimbau pe marginea Raului..."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Octombrie 2015, 02:21:35
Se intampla ceva curios. Mosul ar trebui sa o dea  pe fata sa Sefora de sotie flacaului, deoarece el este Ietro, preotul si regele Madianului,  in acest episod de basm eroul  fiind Moise, dar de fapt i-o da de sotie pe fata lui Faraon. Cand scriu aceste randuri sunt obsedat de o idee. Fetele lebada isi dau jos hainele de pasare si redevin fete. Imi amintesc ca am vazut odata o pictura egipteana reprezentand o zeitate antropomorfa, avand o masca reprezentand un cap de pasare, de uliu.Nu cumva-imi pun intrebarea,- se pastreaza in memoria colectiva imaginea acestor reprezentari care isi schimba  fiinta umana devenind zeite pasari, datorita hainelor si mastilor care le acopera fata? Incerc sa imi  imaginez fata lui faraon imbracata intr-un costum facut din pene cu o masca de pasare acoperindu-i  capul. Insotitoarele vor purta si ele haine similare. Cand ajung in zona unde ele se vor scalda, isi vor lepada vesmintele de pasari pe care le poarta, devenind in singuratatea locului, tinere femei. Consider ca povestitorul nu a povestit o fictiune, nu si-a imaginat cu de la sine putere aceasta scena, ea fiind de fapt reala.
De la Egiptul antic, povestitorul ne duce in Grecia antica si arata motivul care a stat la baza declansarii razboiului troian. Primind hainele inapoi, fata zboara intr-un loc care se numeste "muntele de sticla" Numele acesta se refera de fapt la un munte care pare ca sprijina, sustine cerul. De aici cuvantul sticla, sugerand transparenta cerului. Aceeasi transparenta cereasca va fi sugerata de condurii de sticla ai cenusaresei in unele variante ale basmului de acest tip. In sfarsit, Fat-Frumos  ajunge la o baba ( baba era de fapt zeita Hera ), care ii spune ca are trei sute de fete lebede si il pune sa o aleaga pe aceea care este sotia sa. Daca nu va reusi sa faca acest lucru, craisorul va fi condamnat la moarte. In clipa cand eroul este pus sa aleaga dintre fetele pasari ale babei pe una dintre ele care este sotia sa, el nu mai este Moise cel care se va insura cu fata lui Ietro sau lui faraon , ci devine Paris. Cu acest prilej va spun ca datorita motivelor folclorice care apar in basm,eroul nu isi mai pastreaza aceasi identitate ci devine in permanenta altcineva.Flacaul o recunoaste ca nevasta pe aceea care era cea mai frumoasa. Dar acest lucru il  va face si Paris, oferind marul Afroditei.( ceea ce stiti ca nu este adevarat, practicile de manipulare ale oamenilor functionand din diferite motive la fel de bine si atunci ca si acum.) Muncile la care este supus dupa aceea de baba, amintesc de Solomon si de dorinta sa de a constru templul si o casa pentru sotia sa egipteana. Conflictul din grajd intre vietuitoare oameni si flacau reprezinta intr-o forma foarte succinta descrierea razboiului troian. Aceasta este interpretarea pe care o dau eu acestui basm.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 18 Octombrie 2015, 13:08:43
Exista unele basme sarbo-croate care introduc un motiv folcloric foarte straniu, poate explicat totusi la nivelul exegezei. Acest motiv se regaseste si in basmele noastre romanesti. Este vorba de "mama vaca" care isi ajuta fiul, sau fiica  aflati la anaghie.Mama vaca, ia aceasta infatisare ca urmare a incalcarii unei interdictii.Spre exemplu, intr-un basm, "Cenusareasa" niste fete care pasteau vitele, torceau in jurul unei gropi adanci.La un moment dat de ele se apropie un batran cu barba  alba pana in brau, care le spune:
-Fetelor feriti-va de groapa asta. Caci daca ii scapa vreuneia dintre voi fusul inauntru,maica-sa se va preface numaidecat in vaca.
Sigur ca asemenea vorbe starnesc curiozitatea copilelor si ele se apropie si mai tare de groapa sa priveasca inauntru. Pana cand din intamplare, una dintre ele scapa fusul si in felul acesta desacopera ca maica-sa s-a prefacut in vaca asteptand-o seara in fata portii.
Imi amintesc ca zeita Atena s-a nascut din capul lui Zeus, oamenii cetatii retezand crestetul stancii sau muntelui si ridicand acolo un lacas de cult, in care au pus imaginea sculptata a zeitei. In afara de arme, aceasta insemnand ca zeita era una razboinica ea mai avea in mana si un fus, ceea ce sugera ca era patroana meseriilor ce se practicau in cadrul cetatii.Asa se face ca povestitorul a adus fetele acelea cu vitele lor in preajma unei gropi.Groapa nefiind altceva decat povarnisurile muntelui pe varful careia statea Atena, atunci cand se uita la cetatea situata in jurul muntelui. Daca intelegem acest lucru, intelegem si din ce motiv mama ei era reprezentata in mod simbolic printr-o vaca, imaginea de fapt a cerului pe care Zeus cel de piatra il tinea in bratele sale. Imaginea zeitei vaca, vine din Egipt, unde zeita Hathor avea aceasta infatisare.Pe corpul ei se vedeau stelele si intre coarnele ei se gasea soarele, reprezentat ca un disc solar sau ca un glob.Exista cel putin doua femei care au adorat cerul sub forma asta si au fost ingroopate in pantecul de lemn a vacii Hator, care va deveni in felul acesta un sarcofag de lemn-in cazul fiicei unui Faraon-sau o posibilitate de imperechere cu taurul marii a lui Poseidon, din aceasta relatie nascandu-se minotaurul. Din acest motiv al reprezentarii iconice, Hera ca imagine a cerului va fi reprezentata ca o vaca sau va primi apelativul de : "Cea cu ochi de vaca."Sa nu uitam ca din tatele ei s-a scurs acel lapte care se vede noaptea pe cer si pe care oamenii l-au numit "Calea robilor", "Calea laptelui", sau "Galaxia", avand aceeasi obarsie din lapte.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Octombrie 2015, 19:39:28
Eu va spun niste lucruri pe care nu o sa le gasiti nicaieri. O parte dintre ele sunt cu siguranta rodul imaginarului si speculatiilor mele. O parte sunt totusi reale si ele vor fi reale atata timp cat vor fi acceptate si de Dvs. in calitatea de cititori.
Imi amintesc un motiv care apare in cadrul basmelor. Dupa ce Fat Frumos reuseste sa intre in posesia calului cel mic si rapanos de la zedita Epona prezentata ca o baba urata, rea , plina de toane, el se duce la casa Zmeului care i-a rapit-o pe Ileana Cosanzeana, o pune pe cal si fug amandoi. Zmeul soseste , nu o mai vede pe Ileana si isi intreaba calul daca mai poate sa faca o pauza de masa, inaintea de a porni pe urma fugarilor. Calul ii spune ca nu mai este nici un pic de timp, pentru ca Fat-Frumos calareste pe fratele mai mic al sau ( fratele mai mic al calului zmeului) care are mai multe perechi de aripi si este mai iute. Cand calul zmeului reuseste sa-l ajunga pe mezin din urma, calul lui Fat-Frumos ii sugereaza calului zmeului sa il arunce de pe el si apoi sa i se alature. Ceea ce calul Zmeului chiar si face.
Intrebarea care o pun acum este daca cineva dintre Dvs. poate sa spuna din punct de vedere istoric, unde s-a intamplat aceasta intalnire dintre cei doi cai.  Va trebui sa va explic eu cum sta treaba si Dvs. sa aceptati ceea ce va povestesc, macar la nivel de propunere.
Am spus undeva mai inainte ca exista o mare confuzie intre Poseidon zeul marilor si creatia sa in cadrul concursului dintre el si zeita fecioara Atena. Confuzia, s-a produs in doua planuri. Unul dintre ele este ca in timp ce Atena avea sa dea nastere unui maslin ( din care Ulise avea sa faca temelia casei sale), Poseidon avea sa dea nastere lovind pamantul cu tridengtul, unui izvor ( intr-o varianta mitologica) sau unui cal ( in a doua varianta mitologica) devenind creatorul calului, de unde si numele sau de Poseidon Hipios ( in traducere, "Poseidon calul") Interesant este ca  una dintre reginele  amazoane care erau razboinice dar in acelasi timp si inchinatoare lunii ( Atenei care era prezentata ca o bufnita, pasare a noptii, in definitiv o putem numi  pe Atena " Zeita Bufnita care pluteste noaptea pe cer") purta numele de Hypolita.Una dintre muncile lui Herakles a fost sa ii ia braul acestei zeite amazoane Hipolita. Ori numele acesteia inseamna asa cum am mai spus: Hipos=cal si lita, litos,=piatra. Herakles trebuia deci sa ia de fapt "braul de piatra al Calului" ( sau a lui Poseidon) ceea ce ne duce cu gandul la cucerirea unei cetati, ale zidurilor acestei cetati care protejau orasul din interior si care avea drept zeu un cal ca simbol al lui Poseidon. Folosirea numelui de Poseidon  in cazul cetatii, mai sugereaza ca aceasta cegtate se gaseste pe malul marii sau in apropierea acesteia. Exegeza care incearca sa aduca simbolurile pe intelesul nostru, oscileaza intre  orasul de lemn al lui Poseidon, sau o corabie a lui Poseidon, aceasta din urma fiind cu adevarat calul prin care in mod straniu, Ulised grecul il va construi din lemn determinandu-i pe troieni sa il introduca in cetate. Ori facand acest lucru, Ulise nu este cu adevarat grec, in realitate fiind vorba de un alt personaj.Deci exista o diferenta de interpretare care se bifurca in trei directii distincte:
Orasul poarta numele de calul
corabia sau corabiile cu care au venit aheenii poarta numele de calul
calul de lemn al lui Ulise, face referire la cetate sau la o corabie, acest cal de lemn neexistand in realitate decat ca nume a tradatorilor care au vandut Atena. si al caror nume sugereaza aceasta obarsie nobila. Cand Fat Frumos da calului rupciugos jaratic, scena se  refera la Maragton unde luptatorii greci ajung in apropierea corabiilor persane si le dau foc. Aceeasi scena apare si in Iliada, si poate fi citita de cei care doresc acest lucru.Scena in care calutul  lui Fat-Frumos ii cere calului Zmeului sa-si arunce stapanul in mare se desfasoara din punct de vedere istoric la Salamina.
"Îndreptându-se una spre alta, cele două flote încetează toate manevrele și se angajează într-o încleștare de proporții. Sute de galere se unesc formând o platformă imensă, pe care mii de soldați luptă corp la corp. Pintenii de bronz ai galerelor grecești distrug carenele navelor persane. Temistocle, dând lovitură după lovitură, reușește să creeze o breșă între navele feniciene cu care se confruntă. Aici s-a hotărât soarta bătăliei: hopliții atenieni împotriva marinarilor fenicieni. Departe de țărm, în condițiile existenței de spațiu de manevră, n-ar fi existat nicio îndoială în privința deznodământului. Dar Temistocle i-a silit pe adversari să se îngrămădească, iar infanteria ateniană bine înarmată a făcut restul. Perșii își judecaseră greșit adversarii. Angajându-se în luptă, ei își cedaseră toate avantajele infanteriștilor greci foarte bine instruiți, mult mai buni în lupta corp la corp decât perșii. Doar conaționalii lor din Ionia luptau cu aceeași abilitate, deși, în marea lor majoritate, nu și din toată inima. O excepție notabilă a fost episodul în care o galeră greacă a abordat o navă din Samothrace. Înainte ca aceasta să se scufunde, echipajul a sărit pe nava atacatoare și a ocupat-o prin forță.
Pe măsură ce sorții se înclină în favoarea atenienilor, navele persane din ariergardă încearcă să se retragă, dar sunt lovite în flanc de mica escadră de 30 de galere egeene ascunsă în Golful Ambelaki. Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane îngrămădite. Fără îndurare, grecii aruncă echipajele de perși peste bord și, pentru că puțini știau să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și hopliții lui atenieni, întreaga garnizoană fiind masacrată. Pentru perși, înfrângerea se transformă în dezastru. La Salamina a luptat și Eschil, care a înregistrat și transmis teroarea și triumful acelei zile în tragedia „Perșii”."
Pentru acest citat am folosit ca sursa wikipedia.



 


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 30 Octombrie 2015, 23:07:43
Graal

Graal

Potrivit definitiei din Dictionarul de Mitologie Generala,prin Graal, se intelege vasul sau cupa umpluta cu vin, pe care Mantuitorul a intins-o apostolilor sai sa bea din ea, pentru implinirea legii celei noi.Numele ar proveni astfel da la crater sau cratella, insemnand, vas, cupa.Dupa alte versiuni, cupa Graal, ar fi servit pentru adunarea sangelui care a tasnit din rana facuta de centurionul Longinus, in coastele lui Isus, cu sulita, pentru a verifica daca acesta a murit.
Dar in afara acestor mentiuni legendare,care se leaga de Isus, prin Graal se mai intelege si Smaraldul urias (cioplit sub forma de potir,)cazut de pe fruntea lui Lucifer,cu ocazia prabusirii ingerului rebel.Acest episod apare in scrierile lui Isaia din Biblie,cu referire la caderea cetatii Babilonului si a regelui acestuia, cand Cirus cel mare a cucerit cetatea .De asemeni, in germana veche,exista un termen,-Gr(oss)ahl- care inseamna Marele Templu, cu referire la Templul lui Solomon, dar si la Cavalerii Templieri.Un alt termen, Gohral, este de provenienta iraniana si inseamna: "Piatra sacra", cu referire fie la piatra din Kaaba, fie la zeita Kybele,care se spune ca a cazut din cer, si a fost ulterior dusa la Roma.Piatra meteoritica Kybele,va da nastere legendei celui de-al doilea Palladion, care va fi salvat de Eneas dupa caderea cetatii Troia, fiind luat cu el la Roma.Intamplarea se bazeaza pe un fapt real,care pune fata in fata razboaiele romane, duse impotriva lui Hanibal, Palladionul fiind adus la Roma, in ideea de a asigura sprijinul ei divin romanilor, impotriva punilor.Si in sfarsit, prin Graal, s-a mai inteles Maria Magdalena, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, care reprezenta in plan cosmic, imaginea constelatiei Fecioara, imagine care va aparea in mod straniu in basme si balade, sub forma Scufitei Rosii, dar si in balada lui Iovan Iorgovan,vazuta aici ca o femeie incolacita de un sarpe.Graalul, potrivit anumitor comentatori, ar fi reprezentat aici de simbolul cupei intoarse, care este imaginea sexului femeiesc.Dar daca ea este purtatoarea sangelui regal(sang-royal), inseamna ca ea era casatorita cu Isus, ca era gravida si ca astepta un copil.
Exista insa la un moment dat, o referire la acest sange regal, care nu mai are nimic de-a face cu Isus, referirea fiind legata numai de templul lui Solomon, si de Cavalerii Templieri.Putem face doar presupunerea ca unul din marii maestri ai Templului, s-a considerat purtator de sange regal, ceea ce-l facea un egal periculos pentru Filip cel Frumos, care vedea in Cavalerii Templieri, un pericol, pentru statul sau, cu cat acestia detineau o structura, un conducator, o armata, si bani suficienti pentru a rasturna regalitatea.Din acest motiv, daca Graalul ar trebui cautat spre exemplu in capela Rosslyn,sub forma unui sip care contine sangele Mantuitorului,potrivit opiniilor celorlalti cercetatori, eu cred ca ar fi o greseala.Secretul se afla lin mormantul printului de Orkney, sir WilliamSt.Clair care a fost inhumat in aceasta capela in 1484si a descendentilor sai.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 13 Noiembrie 2015, 20:39:50
Viteazul cu mana de aur, basm din colectia "Basme romane" a lui G.Dem Teodorescu, editura Corint, Bucuresti, 2007.
Basmul este foarte simplu. Un imparat are o fata  si o tine inchisa ca sa nu fie furata de zmeu, deoarece acesta mai incercase de cateva ori si nu reusise. Pana la urma imparatul cedeaza rugamintilor fetei, o lasa sa iasa din casa si zmeul atata asteapta. Da imparatul zvon in tara ca cine ii aduce fata o va capata de sotie si va primi pe langa mana ei si jumatate de imparatie. Un alt imparat are doi baieti si acestia vin la imparatul cu fata sa plece pe urmele acesteia si sa o gaseasca. In calatoria lor fetii de imparat ajung la o vrajitoare si apoi  mai merg o bucata de drum si incremenesc langa o stanca. Imparateasa cu feciorii disparuti se duce la biserica plangandu-si copiii pierduti. Impresionat de cucernicia femeii, preotul ii spune ca va naste un copil nazdravan care va creste intr-o zi cat altii cresc intr-o luna.
Chiar asa se intampla si feciorul nascut ajunge peste noapte mare si pleaca in cautarea fratilor lui, alegandu-si calul dupa metoda cu tipsia plina cu jar pe care grecii au aplicat-o in campia de la Maraton. In clipa in care am vazut cum grecii dau foc corabiilor persane, am inteles cine sunt toate personajele basmului si actiunea la care iau parte. Ma voi raporta nu la realitatea istorica ci la aceea care apare in Iliada lui Homer. Pentru ca in basm avem doua surse de informatii care se suprapun la un moment dat in basmul lui Teodorescu: unul istoric, si celalalt de facura legendara pe care il regasim in Iliada dar si in dictionarele de mitologie antica greaca si basmele brodate pe acest motiv. Imparatul cu fata cea frumoasa, este Zeus. Fata cea frumoasa cu parul de aur, ca o zana, este zeita Atena in dubla sa ipostaza de femeie/statuie a Atenei, si de oras. In cadrul acestui basm, zmeul este Paris. Cei doi frati, fii de imparat sunt Agamemnon si respectiv Menelaos cel care era casatorit cu Elena/Atena. In cadrul basmului se uita ca Atena este o zeita fecioara si povestitorul, fie o marita dupa gustul sau, fie o lasa oe mana zmeului care va trebui sa puna mana pe cercul de metal ce-i inconjura pantecul, ca acesta sa se rupa si sa dea nastere copilului conceput de cei doi. Cercul de metal nu este o centura de castitate, ci reprezinta luptatorii inzauati care apara cetatea, respectiv pe zeita. Vreau sa va spun ca descoperirea semnificatiilor simbolice din cadrul basmului, nu apar asa dintr-o data. De foarte multe ori trecem pe langa ele fara sa ne dam seama. Conexiunile cu materialul istoric si legendar se fac de cele mai multe ori mult mai tarziu. Exista chiar riscul neintentionat sa nu realizam ce citim si sa ne indepartam de realitatea arhetipala, istorica a basmului. Urmeaza nasterea fiului nazdravan, care nu este altcineva decat Achile.Stiti de ce am spus Achile? Pentru ca mamei lui ii era fiica sa nu il piarda. Aceeasi teama o avea si zeita Tetis legat de Achile. In primul rand l-a scaldat in apele Styxului tinandu-l de calcai, apoi l-a ascuns printre fetele lui Lycomede, ca sa-l fereasca de oracolul care spunea ca va muri in razboiul troian. Muma padurii care are doua fete, este zeita Discordiei, Eris. Fetele ei in acest caz sunt zeita Hera si respectiv zeita Afrodita cu orasele si templele care le erau dedicate lor. Siguranta afirmatiilor mele ca este vorba despre razboiul troian intr-o varianta populara se datoreaza celor doua izvoare unul cu apa moarta si altul cu apa vie, care apar langa cetatea Troia, in apropierea acestor izvoare, Achile omorandu-l pe Zmeu, care acum nu mai este Paris  ci Hector.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Noiembrie 2015, 08:23:20
Cele doua izvoare, apar in basm sub forma unei cofe si sticle,cu un continut lichid, avand temperaturi diferite de mediul din afara. Referirea la aceste izvoare apare la Platon cand vorbeste despre Atlantida: In centrul insulei sale, Poseidon a construit o cetate inconjurata de ziduri, a plantat o vasta gradina fertila , facand sa tasneasca la suprafata, doua izvoare cu apa, unul cald, altul rece. A doua mentiune a izvoarelor apare la omer: Amandoi s-au avantat inainte  pe langa turnul de paza
( este vorba aici de descrierea luptei dintre Achile si Hector ) si smochinul miscat de vant mereu de-a lungul zidului pe drumul de care, pana ce au ajuns amandoi la cele doua izvoare  care tasnesc frumos din care purcedeau cele doua izvoare ale Scamandrului, cel bogat in vartejuri. Dintr-unul curge apa calduta, ( termala ) si nori de aburi urca deasupra ca dintr-un foc ce arde. Celalalt curge vara ca grindina sau zapada rece, sau ca apa inghetata."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Noiembrie 2015, 08:40:22
In simbolica basmului, cofita care ii da eroului "nitica incalzeala" este paraul  cu apa calda cata vreme sticla cu apa rece face referire la cel de-al doilea parau prin care tasneste Scamandrul. Amandoua aceste parauri tasnesc in apropierea Troiei. A doua referire la cele doua izvioare autorul o face cand Fat-Frumos cu fata rapita, pleaca din cetate
" Cand se pogorau de pe munte,  fata de imparat ii arata cele doua izvoare din care curgeau apa vie si apa moarta.(Fat-Frumos umplu atuncicofa si sticla care i-au fost date de muma padurii si pornira inainte...'
In finalul basmului concursul acela de tip -"Cine stie castiga" este de o naivitate strigatoare la cer.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Noiembrie 2015, 09:13:58
Tugunea feciorul matusii-a lui Teodorescu

Basmul este mitologic, deoarece la cautarea calului cu luna si cu soarele, participa si Zeus. De fapt aici se intampla doua lucruri interesante. Primul zeu care este olog este Hefaistos. In mitologia greaca el a fost aruncat din Olimp si in urma caderii s-a vatamat foarte tare incat abia a putut sa mai mearga. Hefaistos isi facuse atelierul in interiorul unui vulcan fiind ajutat de catre cyclopi cei care aveau un singur ochi in frunte. Dar cyclopul este de fapt o reprezentare simbolica, mitologica a unui munte vulcanic, ochiul acestuia fiind acel crater circular care se deschide catre interiorul pamantului. Ma gandesc daca nu cumva scena aceea cu orbirea lui Pllyfem de catre Ulise si sotii sai, nu are la origine o eruptie vulcanica, barna infipta in ochiul ciclopului, fiind de fapt acel stalp de fum, de pietre, lava si fulgere care insotesc astfel de manifestari telurice extreme. Al doilea personaj olog se refera la Zeus.
"...si-al mai mic olog, ca avand sa fie nazdravan si mare viteaz din fire- o zmeoaica batrana ii luase vinele picioarelor si-l lasase moale,ca nici nu putea sa umble, necum sa se bata cu cei trei feciori ai ei. De aceea bietului slut (?! ) inca de pe cand ii traia maica-sa, ii ziceau "Tugunea feciorul cel moale al matusii."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 15 Noiembrie 2015, 09:34:18
In conflictul sau cu Tyfon, acesta reuseste vremelnic sa il invinga pe Zeus, taindu-i tendoanele si muschii bratelor si picioarelor, azvarlindu-l dupa aceea pe Olimpian intr-o pestera. Este salvat de Hermes si Zeus se razbuna lovindu-l cu trasnetul si ingropandu-l sub muntele Etna. Daca tinem cont ca numele titanului  inseamna : "a fumega, a orbi pe cineva"vom observa ca acest conflict primordial, se va transforma in scena orbirii lui Polyfem de catre Ulise. Este desigur o propunere de discutie, o abordare care ramane libera pentru exegeza in masura in care este interesata de acest lucru. Sa mai spun ceva. Daca Tyfon este sinonim cu muntele Etna, ( si cu Polyfem) putem stabili ca scena orbirii lui Polyfem s-a produs odata cu eruptia vulcanului Etna, grecii colonizatori fiind martorii oculari legat de acest eveniment grandios si inspaimantator.O a doua idee, este legata de infrangerea temporara a lui Zeus. Acest lucru devine explicabil daca tinem seama de cateva aspecte simbolice. Zeus simbolizeaza cerul. Eruptia vulcanului Etna, nu a facut decat sa umple cerul cu pacla, cu fumul combustiilor telurice, astfel ca oamenii au considerat ca Zeus / Cerul, a fost cucerit de titan. Dupa terminarea acestei activitati extreme vulcanice, cerul a redevenit limpede si atunci s-a considerat ca Zeus a castigat batalia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Noiembrie 2015, 07:51:37
Naramza a frumoasa.( Basmele romane,-G.Dem. Teodorescu.)

Basmul debuteaza cu fata de imoparat cea frumoasa care este pedepsita de catre mama ei vitrega, din cauza motivului rivalitatii  pe care putem sa il numim"Cea mai frumoasa."Motivul il gasim la Fratii Grimm in basmul cu un continut similar: "Alba ca zapada si cei sapte pitici." Fiecare povestitor care a  citit varianta istorica a razboiului troian,  a razboaielor medice povestite de Herodot, ori alte variante potrivit surselor, este impresionat de cate ceva si  asa cum este normal, pune in cadrul basmului amanuntele acelea iesite din comun. Sub simbolismul cuvintelor din basm, istoria revine la forma sa reala.Mastera cea rea vrea s-o omoare pe fata, o da pe mana unui gealat care insa o lasa in voia Domnului si fata rataceste ajungand la casele unor zmei. Se implica in viata lor, zmeii o accepta ca sora si pentru ca este tanara si frumoasa, i-au construit niste case deosebite de a lor: "Si ce facura si dresera,  ca deasupra casei  ridicara trei foisoare de sticla care se-nvarteau dupa soare si-o pusera sa locuiasca acolo, osebit de dansii."
Ceea ce este povestit aici, reprezinta constructiiled care s-au facut pe Acropola Ateniana, dupa care zmeii, piticii sau mesterii cetatii au adus aici, statuia Atenei.Simbolismul marului aruncat de zeita Discordiei, Eris, se transforma in basm intr-o pereche de cercei si ulterior in niste prajituri otravite. M-am intrebat cum este si normal, de ce anume, in loc de mar au aparut in basm cerceii. Foarte simplu. Fructele marului sunt rotunde si stau agatate de ramurile acestuia. Cand eram copil, vecinele mele se jucau cu ciresele agatandu-le cate doua de urechi, transformand aceste fructe in cercei vegetali. Dar marul este prea mare ca sa poata fi folosit ca cercel, asa ca mastera, sub imaginea unei femei batrane si bine intentionate ii daruieste nu un mar  ca in alte basme ci o opereche de cercei otraviti. Mai tarziu, cerceii sunt inlocuiti de catre prajiturile otravite, marul supravietuind prin sugestia de dulce care o risipesc prajiturile respective. Fata moare, zmeii se pregatesc sa o ingroape si atunci apare un tanar fiu de imparat care o revendica asa cum este ea, moarta sau vie.Scena care se desfasoara acum in fata noastra este legata de furtul Palladionului. In timp ce zmeii se bat cu oamenii lui Ulise si ai lui Titid Diomede, acestia fura statuia Atenei si dispar cu ea. Vreau sa atrag atentia, ca basmul povesteste despre moartea masterei care s-a sinucis cu ajutorul unei cutit. Interesantb este ca Agamemnon, fratele lui Menelau va fi omorat in timp ce facea baie de catre sotia sa Clitemnestra,soarta care o va impartasi si Xerxe , fiind omorat din cauza unei "revolutii " de palat.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 26 Noiembrie 2015, 23:30:20
Fat-Frumos si fata  Crivatului - G.Dem Teodorescu, Basme Romane.

Toate cercetarile de investigatie, aceasta arheologie culturala pe care o savarsim aici sub ochii Dvs. se transfiorma la un moment dat pe masa cititorului, in propuneri de a vedea motivele folclorice dintr-o anumita perspectiva. Propunerile nu sunt batute in cuie. Ele nu reprezinta inchiderea cercetarii dupa ce materialul de hermeneutica este parcurs. Cei care se ocupa de cercetare au libertatea de a vedea lucrurile din perspectiva lor, venind cu argumente rezonabile in acest sens. Basmul de mai sus face parte din ciclul Solomonian, despre care am amintit in unele basme si balade din folclorul nostru romanesc si universal. Ele au aparut sub influenta Vechiului Testament, sau independent de acesta, devenind prin prezenta lor simbolica niste  scrieri sacre de natura profana, atata timp cat continutul mesajului transmis nu este cunoscut sau dezvaluit. In urma unei fagaduieli facute, fiul unui imparat este obligat sa mearga la Crivat-imparat si sa il slujeasca. Prima imagine care ne atrage atentia este de natura comparativa:
"Cand intra in curte, toate slugile se-adunara sa priveasca asa mandrete de flacau
inalt ca bradul,
vartos ca stejarul
su rumen ca bujorul,
ca prin partea locului toti erau
sui ca vantul
si galbui ca pamantul."
De la aceasta afirmatie incepem sa ne intrebam mai multe lucruri. In ce masura afirmatia autorului isi pastreaza autenticitatea initiala, daca aceasta descriere este corecta sau nu, in cea de-a doua posibilitate lasand loc jocului interpretarii. Pentru ca potrivit altor surse cu privire la pamant, acestea spun altceva. Pamantul este descris ca avand culoarea rosie, alteori culoarea pamantului fiind cea care este imprumutata de catre locuitorii care vietuiesc in anumite locatii. Astfel vom intalni denumirea de "pieile rosii" ca in cazul indienilor americani, "Marea rosie"-cu referire la unele denumiri geografice specifice unor locuri, "oameni rosii", "oameni negri", "oameni galbeni", "raul galben" s.a.m.d. Nu mai departe decat in "Cantarea cantarilor",  fata lui  Faraon" pe care Solomon o va lua de sotie, va spune:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului. cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon."
Aceasta printesa egipteana sau etiopiana, care  face parte din familia "fetzelor arse" cuvantul etiops insemnand chiar acest lucru subliniaza acest amanunt, aceasta apartenenta in versul imediat urmator:
"Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa , caci m-a ars / privit soarele..."
Sosirea fiului de imparat il va determina pe Faraon  sa il supuna unor munci grele pe care reuseste sa le rezolve cu ajutorul fetei lui Faraon. In realitatea istorica, muncile sunt legate de cladirea templului de catre Solomon si cladirea casei sale pentru  fata lui Faraon


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Noiembrie 2015, 09:21:49
Incercarile la care este supus Fat-Frumos in poveste sunt:
- Sa curete o leasa de maracini si locul acela sa devina o holda de grau din care, flacaul sa ii duca imparatului paine  calda pe tava a doua zi dimineata.
-sa curete un loc de o padure deasa si pline de halaciuga-desisuri-pe care pana a doua zi sa o prefaca intr-o vie frumoasa.Din aceasta vie, Fat-Frumos sa ii aduca imparatului  struguri pe tava.
-Sa construiasca de la casele imparatului-putem folosi  fara sa gresim forma-de la casele imparatesti- pana la palaturile imparatiei vecine un pod de aur, marginit de pomi roditori,prin care sa cante fel de fel de pasari cu glasuri si cantece deosebite.La capatul podului sa se gaseasca o fantana,iar la celalalt pod , o biserica de ceara , cu icoane si strane de ceara, cu popi de ceara.
-Ultima incercare este putin mai morbida si consta in aducerea inelului  mamai moarte a zgriptoroaicei de faraoance, cerceii din urechi  condurii din picioare si basmaua din mana.
Mai adaug ca Smanda, fata vrajitoarei batrane, il cheama pe Fat- Frumos la ospat si duopa ce acesta adoarme de fiecare data  isi cheama prin vraja slugile ei credincioase pe care le are sub stapanire si dupa ce sfarseste incantatia chemarii, le spune ce trebuie sa faca pana a se lumina de ziua. Sa nu uitam ca Solomon era considerat in trecut ca fiind stapan peste duhuri, ca el putea sa le cheme si sa le ordone sa faca orice. Daca lucrurile par poate un pic stranii spuse in felul acesta, vreau sa amintesc ca numele de duh, substituie in multe cazuri pe acela de om, separarea termenilor intre ei provocand confuzii. Mai vreau sa atrag atentia asupra incercarii a doua si respectiv a treia, unde este vorba de taierea unor paduri si respectiv de construirea unui drum marginit la capete de o fantana si de o biserica.
Hai sa vedem ce face regele Solomon ope umerii caruia aruncam povara acestui basm.
( 1 Imparati (1 Regi ) 4,5,6...
"Solomon a trimis vorba lui Hiram:
(...)
Iata am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu(...) Porunceste  acum sa se taie pentru mine cedri din Liban."
La acest lucru se refera si basmul. La construirea bisericii ( de fapt unui templu ) inchinata lui Dumnezeu, constructie pe care datorita vremurilor framantate, regele David nu a putut sa o savarseasca ramanand ca Solomon sa o aduca la bun sfarsit.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 27 Noiembrie 2015, 19:48:53
Dincolo de ce s-a intamplat in cadrul basmului cu corespondentele de natura istorica,-exista in istorie si descrierea fantanii ope care o vom reda intr-o paranteza si descrierea copacilor mai mult cu fructe decat cu pasari, va aparea in cadrul basmului ceva foarte important peste care exegeza s-ar putea sa treaca fara sa acorde o mare atentie momentului. ( In Vechiul Testament, pomii sunt de fapt cei doi stalpi  de arama construiti de mesterul Hiram pentru Solomon  Se poate citi despre ei in
" 1 imparati / 1 regi,-"Cei doi stalpi de arama. Imediat dupa aceasta descriere amanuntita, apare descrierea fantanii: Marea de arama, ligheanele de arama. Capacitatea acestui vas de bronz semanand cu un lighean de bronz  sprijinit oe doisprezece boi, era de  doua mii de vedre.Si iata un amanunt legat de ceea ce spuneam inainte cu privire la printesa egipteanca. Aceasta printesa etiopianca se pare ca a murit -posibil otravita-fiind ingropata in mijlocul unei balti, a unui lac sau unei ape:
"Vazand ca nu poate sorbi atata apa, ca sa prinda rata, incepu s-o blesteme si cu cheile sa faca semne vrajitoresti.
-Sa ramai muica ca o stana de piatra. Trei anisori sa te bata vanturile, ploile  si arsita soarelui."
Ar fi interesant pentru istorie ca acest mormant al printesei egiptene sa fie descoperit, sa stim si noi daca moartea printesei din Saaba si mormantul ei au fost pastrate memorial in acest basm.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 04 Ianuarie 2016, 07:25:25
Sorcova
Am citit un articol interesant legat de "Sorcova" scris de Dan Caragea. Acesta arata faptul ca potrivit unor autori, obiceiul ar veni din Bulgaria. Astfel cuvantul Sorcova ar fi de origine bulgara, din cuvinte ca: survacum sau survaki, insemnand -an nou. Tot in legatura cu Sorcova se mai vorbeste despre survica ( surcov sau surva ), care inseamna "verde". Aceste cuvinte arata catre doua directii oarecum diferite, din moment ce unele arata momentul cand se fo,loseste sorcova iar celelalte vorbesc despre obiectul care serveste la realizarea ritualului pagan. In ce priveste obiectul,el ma face sa ma gandesc la cateva lucruri:
-toiagul sacru al lui Moise cu care acesta a despicat apele marii rosii si a facut sa tasneasca apa din muntele Horeb.
-nuielusa de alun folosita de fantanari (radiestezisti) pentru descoperirea apelor subterane si mineralelor.
-nuielusele fermecate folosite de zane( zeite) dar si de vrajitoare ( tot zeite) cu ajutorul carora acestea puteau sa transmita vrajile asupra unor obiecte sau fiinte vii transformandu-le in altceva.
Aceste lucruri pe care le mentionez aici in fuga,pot deveni un subiect de discutie foarte interesant cand vor fi dezvoltate.
Interesant mi se pare faptul ca autorul articolului nu exploateaza continutul sorcovedi care este doar mentionat:

Sorcova vesela
Peste vara , primavara
Sa traiti, sa infloriti
Sa-mbatraniti,
Sa margariti
Ca un mar,
Ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,
La anul si la multi ani.

Daca in prima parte, exista o analogie intre sorcova si destinatia ei de a transmite puterea ei oamenilor, poate cu referire un pic mai vaga cu privire la constructia sorcovei,cuvintele folosite de catre sorcovar devin interesante prin mesajul care il transmite si care ar suna in felul urmator:

"Daca vreti sa ajungeti la batranete , sa aveti parul alb asa cum pomii infloresc primavara, trebuie sa urcati in munti (piatra-care este mentionata de doua ori, piatra fiind simbolul muntilor ) cat mai repede( iute ca sageata ) sa pregatiti arme de fier sabii de otel)."

Este posibil ca mesajul initial sa fi fost mult mai complex decat acesta si pe masura trecerii timpului, el sa isi fi schimbat continutul adaptat noilor cerinte contemporane.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Ianuarie 2016, 16:51:41
Sfantul Gheorhe omorand balaurul

In cartea domnului Andrei Oisteanu, "Mythos si logos" / studii si eseuri de antropologie  culturala, -editie ilustrata, scoasa de Editura Nemira 1997, primul capitol cu care venim in contact, se numeste: A. Frumoasa si bestia / Relatii magico - erotice. Materialul este structurat pe urmatoarele capitole pe care le enumar mai jos;
1. Fecioara legand fiara.
2. Legarea magico-erotica
3.Tipologia rapunerii monstrului.
4.Patria versus Matria.
5. In loc de paratrasnet.
Autorul  defineste  acest capitol incitant al cartii domniei sale -eseu - subliniind  ca "Este evident faptul ca o problema atat de complexa nu poate fi rezolvata in cateva pagini, orice schematizare,globalizare sau aproximare pot fi fatale opentru autor ( mai ales daca este barbat ) Pentru a nu fi sfasiat de menade, pun sub zodia relativului gandurile de mai sus, ciar daca ele au fost uneori transant formulate." Se pare ca exista in viata fiecaruia dintre noi  un moment cand menadele incep sa bata la usa. Cred ca este momentul sa vedem despre ce este vorba.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 28 Ianuarie 2016, 18:00:33
Trebuie sa marturisesc ca este dificil sa interpretezi  Mythos-ul care sta la baza unei istorii cand autorul face uz de doua arhetipuri diferite pentru a explica aceeasi fabulatie care se misca din antichitatea pagana  pana  in zilele  noastre sub haina crestina a Sfantului Gheorge. Daca  mai adaugam si miturile de intemeiere asa cum sustine autorul, pentru mine cel putin lucrurile se incurca de-a binelea. Am scris si sunt obisnuit cu ideea, ca fiecare legenda, la care se adauga variantele sale, si trebuie sa vedem asta si in cadrul altor produse folclorice apartinand antichitatii, evului mediu sau universului nostru  contemporan, pornesc de fiecare data de la o realitate istorica ( ea poate fi desigur negata de alti comentatori, dar exista ) aceasta realitate fiind specifica fiecarei istorii fantastice povestite de creatorul popular sau de catre acea persoana publica denumita sa faca acest lucru. Intrebarea  care mi-o pun cand citesc ce spune d-l Oisteanu, este:
-Poate dansul sa arate cum ia fiinta  o legenda intr-un loc matriarhal invadat de triburile patriarhale? Sau poate ca uneori ne grabim cu interpretarea si de fapt procesul care se intampla, este mult mai complex iar arhetipul de la care s-a pornit este cu totul altul? Imi pare rau, dar nu pot sa cred ca o generalitate poate da nastere unui motiv folcloric complex care prin particularitatile lui, ma duce in cu totul alta parte. Redau   episodul cu Sfantul Gheorge  :
"...in Palestina langa o cetate, un balaur fioros  isi face lacas intr-un iezer / sau grota , terorizand populatia si  devorand  oamenii si animalele care se apropiau.Pentru a potoli furia distructiva a monstrului , i se ofera periodic  un copil din cetate.Vine  si randul fiicei imparatului care este expusa pe malul unei ape /sau la gura pesterii Cand balaurul este gata s-o inghita , apare sfantul Gheorghe ostas crestin din armata lui Diocletian, care in numele  Tatalui, Fiului si al sfantului Duh s-a repezit cu sulita  si a lovit balaurul cu sulita in gatlej , ranindu-l si doborandu-l la pamant. Iar calul caqlca balaurul cu picioarele. Dupa aceea, Sf. Gheorghe  a poruncit fecioarei  sa lege pe balaur cu braul sau si sa il duca ca pe un caine bland in cetate.Iar poporul vazand pe balaur dus de fecioara in cetate, au inceput a fugi de frica. f. Gheorghe dupa ce ii linisteste oamenii, omoara balaurul, scoate afara trupul lui si ii da foc.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 29 Ianuarie 2016, 00:40:57
Introducerea sfantului Gheorghe ca  ostas crestin  din armata lui Diocletian, este cireasa pentru tort. Aceasta inseamna ca personajele din Iliada  si Odiseea, sunt personaje istorice asa cum afirma candva cineva intr-un numar din Magazinul istoric, in mod indirect, referindu-se la femeia din cauza careia a inceput razboiul troian. Legenda citata de d-l Oisteanu, are radacini istorice, dar introducerea soldatului roman este aceea de a da credibilitate legendei care este mai straveche, intentia autorilor fiind aceea de  a o face credibila. Dar asa cum se intampla mai intotdeauna, continutul legendei, in ciuda personajelor istorice si locatiilor cunoscute este una si adevarul de la care se porneste este cu totul altceva. Trebuie neaparat sa intelegem ca un personaj despre care se vorbeste intr-o opera literara, desi pare real, este de fapt un personaj fictional care nu exista in realitate.Nici unul dintre personajele care continua sa umble prin epopeile lui Homer, nu sunt personaje istorice. Masca lui Agamemnon -asa cum a numit-o Schliemann-nu apartine acestuia, deoarece Agamemnon nu exista ca personaj istoric in realitate. In istorie, el poarta un cu totul alt nume. Dionisos spre exemplu este o fictiune, dar el apartine realitatii culturale si economice a Agatarsilor. Harap Alb, este fictional cata vreme se misca in povestea lui Creanga. Daca tinem seama de numarul de coincidente destul de mare care apare intre povestea lui Harap Alb si vechiul testament,povestea este o reluare a vietii lui Iosif, si a unor episoade -desigur discutabile sub aspectul istoricitatii- din perioada cand hicsosii au invadat Egiptul in a doua perioada intermediara.
Exista foarte multe variante ale povestii cu sfantul Gheorghe si fecioara inlantuita, una dintre ele o putem citi la Apuleius. Interesant este ca aici, fecioara este  lasata sau legata de o stanca. Iar balaurul care vine sa o manance, se transforma noaptea intr-un barbat cu care aceasta va fi obligata intr-un fel se culce. Semnificatiile simbolice spun insa cu totul altceva. Fecioara se opune vehement si intrusul este respins dupa ce dintr-o lumanare cad cateva picaturi de ceara incinse pe pieptul lui. Se pare ca lumanarea l-a ars chiar foarte tare daca el si-a luat picioarele la spinare si s-a oprit tocmai la Babilon.Ecoul acestei "dragoste", a ajuns si in Dialogurile lui Platon, dar si in alte legende-diferite de Amor si Psihe-cum este una dintre Muncile lui Heracles acolo unde eroul grec ( o intelegere gresita a istoriei), a primit sarcina sa ia braul Hipolitei.Spuneam in eseurile anterioare ca numele Hipolitei inseamna de fapt: Hipos=cal si litos+piatra. Haracles era deci obligat ca sa ajunga la Fecioara sa ii ia braul de piatra al Calului, care cal era numele simbolic apartinand zeului Poseidon. Dar exista si fata care era intr-adevar o zeita fecioara. Amor si Psihe spune acelasi lucru. De ce Fata primeste de la  Sfantul Gheorghe sarcina sa lege balaurul cu propriul sau brau? Pentru ca balaurul va fi  purtat ca un caine cuminte in cetate. Stiti cum au numit troienii acest balaur? Calul troian. El va fi tras cu funiile si dus in piata orasului iar in timpul sarbatorilor eroii greci au iesit dinauntru, masacrand populatia si dand foc  cetatii. Ma asteptam  sa gasesc o astfel de explicatie  la  autorul cartii, dar  am gasit doar o trecere in revista si nu o explicatie care sa convinga de realitatea cuvantata.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2016, 18:12:41
Marcel Olinescu, Mitologia Romana.

Cu tot respectul pentru activitatea lui Marcel Olinescu, (vezi Mitologia Romana ) in cadrul cartii acestuia se ascund unele formulari pe care putem sa le numim imprecise.Nu imi propun sa fac o analiza in amanunt al acestei carti ci sa subliniez doar cateva aspecte risipite in cartea acestuia.Vorbind despre Fat-Frumos,personajul orincipal al basmelor romanesti-putem spune chiar a basmelor in general,- autorul spune:
( pg. 340):
"Fat Frumos este personajul din basmele romanesti, care intrupeaza frumusetea trupeasca , frumusetea sufleteasca si vitejia fara seaman.In imaginatia poporului Fat-Frumos are toate calitatile si nici un defect. Nu are puteri supranaturale ci ramane in toate actiunile sale un om,pe care, pentru bunatatea sufletului sau si pentru curatenia intentiilor si faptelor sale il ajuta toate zanele toate babele sfinte toate duhurile bune si insasi Maica Domnului.E vesnic in lupta cu duhurile necurate reprezentate prin zmei , pajure, Muma Padurii si vrajitoare invingandu-le dupa lungi si interesante peripetii."
Pentru o citire simpluta si profana, desigur o astfel de prezentare a lui Fat-Frumos, poate fi interesanta, dar ea nu rezolva toate secretele continute de basm.
Se spune ca eroul nu are puteri supranaturaleci ramane in toate actiunile sale un om.Aceasta afuirmatie este contraziusa chiuar de faptul ca Fat-Frumos este ajutat de catre o serie de fiinte sau entitati neobisnuite care alcatuiesc universul virtual al basmului. Nu-ti poti alege calul nazdravan dandu-i sa manance jaratec, daca tu insuti nu esti o persoana deosebita,capabila sa faci gesturi iesind din sfera omenescului.Calul il indruma pe erou dandu-i o serie de sfaturi.Acelasi cal ii transmite din cunostintele sale stranii si il ajuta pe erou in batalii,sa izbuteasca si sa isi invinga dusmanii.Toate poersonajele acelea fantastice despre care aminteste la un moment dat Marcel Olinescu, sunt de natura fantastica, se gasesc incorporate in universul virtual al basmului, unde se desfasoara actiunea eroului. Aceste aspecte ar fi trebuit sa il faca poe autor sa regandeasca natura eroului sau, mai ales cand intalneste zanele bune, cand intalneste personaje ca Ochila, Flamanzila si Setila, sau chiar sfinti si sfinte, mergand pana la acelea enumnerate de religia crestina, Dumnezeu sau Maica Domnului. Desigur, la vremea respectiva, autorul nu avea habar de Hermeneutica, de arhetipuri si motive populare, de relatia care exista intre arhetip si motive. Imaginatia populara nu inventeaza nasterea ciudata sau absurda a eroului.Sa nu uitam nici-o clipa ca timpul a facut sa se astearna o panza de romantism pe vechea realitate care a devenit in felul acesta fantastica si din acest motiv inexplicabila.Uneori o serie de explicatii care au simplificat interpretarile episoadelor din basm, au facut un oarecare deserviciu cercetarii care si-a limitat in felul acesta cautarile.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2016, 18:14:34



Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca - urmare...

Asa cum Mircea Olinescu il considera pe Fat-Frumos ca fiind un personaj obisnuit, si am putea spune, unic, deoarece Fat-Frumos este acelasi in toate basmele romane, exegeza crea din personajele de basm ale lui Ion Creanga tipul taranului roman, desi in mod straniu, in ciuda taranismului personajelor respective,si acestea se misca si isi traiesc aventurile, diferite de la un basm la altul, intr-o lume stranie, virtuala.Este foarte curios, ca nimeni nu a avut puterea sa afirme ca fiecare basm are o istorie a lui, si cel putin aparent, Fat-Frumosul lui Olinescu se abate de la forma idealizata sub care este orezentat de autor, dandu-si asa cum se spune cu stangul in dreptul.Amintesc aici pe Harap Alb, pe Danila Prepeleac, pe Stan Patitul si altii care apartin nu neaparat basmelor culte.Problema de care s-a lovit autorul, se refera la faptul ca acceptand sa mearga pe un drum, Olinescu nu a observat ca drumurile nu seamana unele cu altele , ca unele sunt de pamant, altele sunt pavate cu bolovani sau asfaltate. Ceea ce vreau sa subliniez aici este ca basmul are niste componente simbolice, o structura cu un anumit inteles, peste care s-a trecut cu o mare usurinta.Olinescu s-a lovit de bolovanii structurii hermeneutice, dar din pacate, nu a reusit sa o observe, sau nu i-a acordat atentia cuvenita.Din acest motiv, afirmatiile facute de autor devin la un moment dat simpatice, dar nu au la baza o motivatie serioasa.Astfel citim in continuare:
"Pentru ca viata ii e o continua lupta, imaginatia poporala ii da si nastere ciudata."
Nu pot concepe o astfel de abordare a problemei, care il impinge pe Fat-Frumos in derizoriu.Cu toate ca eroul este un personaj normal, el are parte de o nastere ciudata ba pe parcursul vietii se bate cu zmeii si cu balaurii ceea ce face ca destinul lui sa capete accente neobisnuite. Si totusi, este un taran oarecare sau un cetatean a unei cetati peste care stapaneste un imparat.Sunt furate stelele , luna si soarele si vine un Greuceanu oarecare si ii spune imparatului ca se duce el sa rezolve problema, de parca furtul astrelor ar fi o bagatela. Si asta tinand seama ca personal cunoastem cateva interpretari pe aceasta tema:
-Este vorba despre interpretarea istorica, de natura eroica
-Este vorba de interpretarea religioasa, in care colindul se regaseste in evenimentele religioase legate de prinderea chinuirea si sacrificarea lui Isus
-Este vorba despre interpretarea Vetero-Testamentara, care a declansat robia babiloniana.
S-ar putea chiar sa mai existe cateva, dar unele cu siguranta sunt apocrife ale interpretarilor sugerate mai inainte.
Sa vedem cum vede Olinescu nasterea lui Fat-Frumos.
"Ori este gasit pe un sicrias pe apa de un pustnic...."
Cititorul sa incerce sa raspunda pentru sine la o singura intrebare: unde in literatura universala de natura sacra sau laica, a gasit aceasta scena a descoperirii unui prunc intr-un sicrias pe papura.Exista cel putin trei locatii diferite:
In Vechiul Testament si se refera la nasterea si supravietuirea lui Moise.Aici trebuie subliniat faptul ca Moise ca prunc ii reprezinta pe copiii lui Israel care s-au nascut si au crescut in Egiptul faraonic. Inmultirea demografica excesiva, depasind posibilitatile de hranire a unei populatii supranumerice, a dus la desprinderea de Egipt a unui numar insemnat de oameni, aceasta desprindere fiind cunoscut in istoria biblica sub numele de Exodul.
Exista un rege destul de insemnat pe care mama lui, care a avut o aventura cu un print strain sau un barbat oarecare, l-a pus intr-o copaita si i-a dat drumul pe rau in jos. Un gradinar a salvat pruncul si acesta a devenit mai tarziu un rege important prin acele locuri.
O a treia locatie se pare ca s-a mutat in Grecia, si se refera la eroul Achile, sau Ahile, fiul lui Peleus si al zeitei Thetis. La nastere, mama lui l-a tinut de calcaie si l-a cufundat in apele Stixului pentru a deveni invulnerabil.Facand aceste gesturi, mitologia Greaca reia mitul lui Moise. Si alte amanunte care nu isi au rostul aici, fac ca nasterea lui Achile sa se identifice cu aceea a lui Moise.
Nasterea din apa nu este epuizata de cele povestite aici.Se pare ca una din divinitatile antice din zona Asiei, s-a nascut sau a iesit din apa ca sa-i invete pe oameni mestesugurile, modul de castigare si preparare a hranei, sa devina in modul acesta mai umani si sa impinga prin acel efort primordial pana in zilele de astazi, cu toate castigurile rele si bune p.e care ni le-a oferit.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2016, 18:15:45
Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca, urmare 1

S-ar putea scrie o carte in legatura cu nasterea eroului sau a eroilor daca vom considera ca sunt mai multi si nu este vorba doar de unul singur.. Intr-un loc, copilul nascut normal, este pus intr-un sicrias de papura, majoritatea basmelor avand un astfel de inceput, sau motiv, avand ca model, pe acela biblic al nasterii lui Moise.In alta parte, copilul se naste la batranetea parintilor sai, ca in episodul Avraam si Sara.Uneori, el este fiul cuiva, -"al iepei" asa cum a observat si Mircea Olinescu.Daca deschid cartea "Basmul cu Soarele si luna", ( editura Minerva , Bucuresti, 1988) voi observa ca denumirea eroilor din basme contine o serie de elemente stranii:
Aripa frumoasa,Cu Petrea Fat-Frumos stebla de busuioc nascut la miezul noptii, Dragan Cenusa,Povestea Lupului nazdravan si a Ilenei Cosanzene, Craivizin fiul vacii, Petrea Piperiul, Voinicul florilor si ciuda lumii, Tei leganat, Voinic verde busuioc, Omul de flori, Basmul cu Creaca finul lui Dumnezeu, Harap Alb, s.a.m.d.Lista cu numele acestor eroi poate continua catre infinit si aceasta legat doar de Fat-Frumos. Dar vom putea observa nasteri miraculoase sau stranii in toate mitologiile cunoscute, unde divinitatile feminine se iau la intrecere cu cele masculine in ce priveste acele mistere ale nasterilor lor.Zamolxis sau Zalmoxis a fost infasurat in piele de urs la nastere, in vreme ce la moartea barbatilor din Colchida, trupurile acestora erau infasurate intr-o piele de bou sau de vaca si atarnate de anumiti arbori cu caracter funerar. Sa ne amintim de Herakles, care omorase leul din Nemeea si de infasurase in pielea lui ca semn al puterii. Zeita Atena se va naste din capul lui Zeus, inarmata si incoifata, acelasi lucru intamplandu-se si in unele variante folclorice romanesti,in care fecioara Maria il va naste pe Isus din capul ei, ingrijita de Craciuneasa. In Istoriile lui Herodot,se povesteste cum fiica unui faraon care a fost sotia si concubina lui, a murit la nastere fiind pusa intr-un sarcofag de lemn semanand cu o vaca, imaginea simbolica a zeitei cerului, Hathor. In alta parte a povestilor, un mos sau o baba dornica de copii gaseste in padure o lighioana, porc, sarpe. pe care il ia acasa si il creste. Sa ne amintim de aventura lui Ulise la vrajitoarea Circe si transformarea eroilor ( sotilor lui Ulise) in porci. Insusi Ulise va fi crescut de mosul lui Creanga sub forma de porc, semnificatia acestei nasteri fiind putin peiorativa,deoarece in unele religii carnea de porc este considerata spurcata.In fapt, povestitorul se straduieste sa sublinieze natura activitatii eroului care se ocupa impreuna cu sotia sa de cresterea acestor animale.In unele basme, nasterea eroului se face din piatra.In realitate copilul s-a nascut la munte sau undeva pe o insula de piatra in largul marii.Fiecare basm are o explicatie pentru eroul ei. Mircea Olinescu trage insa concluzii, pe care eu personal le consider pripite.Pentru ca el merge pe suprafata intamplarilor si nu intra in profunzimea lor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 08 Aprilie 2016, 18:17:07
Mircea Olinescu, Mitologia Romaneasca urmare 2

Vom vorbi in cele ce urmeaza, de nasterea din piatra,- sigur ca aceasta este doar o varianta, deoarece spiritul popular cat si cel religios va da nastere si altor variante, tot atat de interesante dar diferite de ceea ce vom aminti acum - a doi zei.
Stim aproximativ cu totii cum s-a nascut Zeus. Pentru cei care doresc detalii le propun cartea lui Alexandru Mitru si respectiv a lui N.A. Kun. ( in unele grafii Kun apare scris Kuhn.) Despre Zeus, in biografia lui divina, apar trei episoade semnificative. Un episod legat de nasterea sa, pe care-l citam de la Kun:
(pg.1o):
Episodul nr.1.
"( Kronos) se temea de copiii sai.Atunci porunci sotiei sale Rhea, sa-i aduca copiii cand se nasteau si-i inghitea fara mila unul dupa altul.Astfel inghiti cinci dintre ei: Hestia, Demeter, Hera, Hades si Poseidon.Rhea nu vroia sa il piarda si pe ultimul copil. Urmand sfatul parintilor sai, - Uranos si Geea (sau Gaia ) Asa ca se duse pe insula Creta unde il nascu intr-o pestera pe Zeus si in schimb dadu sotului ei,sa inghita in locul pruncului, un bolovan invelit in scutece.
Episodul nr.2
Acest episod desi pare foarte clar este dupa parerea mea obscur, deoarece spune urmatoarele:
"Zeus cel chipes si puternic crescu mare si voinic. El se razvrati impotriva tatalui sau si-l sili sa readuca la lumina pe copiii inghititi.Cronos scoase unul cate unul din pantece pe zeii prunci frumosi si stralucitori.Ei pornira lupta impotriva lui Kronos si a titanilor pentru stapanirea lumii."
Episodul 3
"Inainte de a se fi nascut Athena, Zeus, ca urmare a unor prevestiri nefaste, o inghiti pe zeita Metis. Dupa catva timp, Zeus simti o strasnica durere de cap.Atunci il chema la el pe fiul sau Hefaistos si-i porunci sa ii crape capul ca sa-l scape de dureri.Hefaistos ii despica lui Zeus teasta fara sa-i pricinuiasca acestuia nici un rau, si astfel veni pe lume, iesind din capul stapanului tunetelor falnica razboinica zeita zeita Pallas Athena.Inarmata din crestet pana in talpi purtand un coif stralucitor, lance si scut, ea se ivi printre zeii din Olimp pironiti locului de uimire."
In, sau intre aceste trei episoade exista ceva care nu s-a spus, iar aparitia unui zeu antropomorf cu numele de Zeus, nu va face decat sa incurce lucrurile in ce priveste nasterea zeitei Athena.Sa derulam firul legendei:
Rheea ii da lui Kronos un fiu de piatra, care este infasurat in scutece.Kronos il inghite, dar dupa o vreme, este obligat sa dea copiii inapoi lumii printre care si pruncul de piatra pe care il inghitise ultimul.In felul acesta mitologia Greaca ne pune in fata a doua entitati divine a aceluiasi zeu. Unul avand un aspect antropomorf, sau de om si celalalt avand aspectul unui bolovan sau pietre.
Cand kun spune:
"Zeus cel chipes si puternic, crescu mare si voinic", -intrebarea care mi-o pun este la care din acesti doi zei se refera de fapt exegetul.La Zeus, cel cu infatisare de om, sau la Zeus cel cu infatisare de piatra?
Dupa care mai tarziu, dupa inghitirea lui Metis si a fiicei sale nenascute, pe Zeus il apuca durerile de cap si ii cere lui Hefaistos sa ii crape capul. Dar zeul Hefaistos este un zeu mestesugar, sau fierar care face ceva, care foloseste materia prima care o are la indemana, ca sa mestesugeasca ceva. Orasul Atena, inconjoara un munte care se afla in centrul ei. Pe acest munte, mestesugarii locali s-au apucat sa-l modifice si sa ridice aici o serie de temple inchinate zeilor, inclusiv statuia mareata a zeitei Atena asa cum este reprezentata ea in legenda.Realitatea si legenda se impletesc una cu cealalta. Spun acest lucru deoarece muntele in jurul caruia s-a ridicat cetatea purta numele de Zeul sau Zeus.Pa capul lui de piatra, oamenii au ridicat statuia zeitei, al carei nume s-a extins si asupra orasului.
Sa ne amintim de cartea lui Homer, Odiseea. Acolo la pagina 31, citim:
"Dar pieptul mi se sfasie de jale,
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise, care-acum de multa vreme
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui pe la mijlocul marii
Intr-un ostrov silhui,batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan care cunoaste
Adancurile marilor si singur
Propteste stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant..."
Intelesul cuvintelor este urmatorul:
Zana cea nascuta din Atlas este Atena, chiar daca Homer foloseste numele de Calipso. Ironia sortii este ca Homer sau alt autor necunoscut care rosteste ( sau croieste ) aceste versuri, o pune pe zeita Athena sa povesteasca despre sine insusi, varandu-i pe cititori in ceata.
Atlas este Zeus. El este numit cel "avan" pentru ca a inghitit-o pe Athena impreuna cu mama sa Metis.
El cunoaste adancurile marilor, deoarece tinutul Aticei a fost inundat, informatie pe care o gasim in dialogurile lui Platon despre Atlantida, dar si in concursul dintre zeita Athena si zeul marilor Poseidon.
Ori tot Zeus tine stalpii ce poarta cerul, deoarece este un munte si muntele sugereaza o astfel de idee. De altfel sugestia este completata de casatoria zeului munte cu Hera, zeita cerului.
Ideea de zeu Munte nu este noua. Ea apare si in credinta evreiasca unde in unele pasaje biblice, alaturi de Dumnezeu, apare si numele de "Muntele lui Dumnezeu", - Horeb.
Sunt tentat sa pun o intrebare cititorului. Citind aceste interpretari, a inteles unde se afla Olimpul?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 09 Aprilie 2016, 07:31:29
Hermeneutica

Puii pajurei

In multe basme, vom intalni o scena interesanta. Fat-Frumos sub diferitele sale nume, in incercarea sa de a iesi din lumea subpamanteana in care a ajuns aude la un moment dat dintr-un arbore tipetele scoase de niste pui de pajura aflati intr-un cuib Intreband acele pasarele de ce plang si se vaita cu atata amar, eroul afla ca de fiecare data cand maica-sa ii naste, vine un balaur care se urca la cuib si ii mananca.
Fat -Frumos asteapta balaurul si in unele basme, il roaga sa lase puii in pace si balaurul accepta, sau se lupta cu acesta si il omoara.Deoarece in marea bucurie de a-si descoperi puii vii, pajura ar putea sa ii faca rau lui Fat-Frumos, puisorii il ascund pe erou si cand vine pasarea mama, o trimit in diferite directii unde ea nu faseste pe nimeni. In cele din urma, mama pajura se roaga de pui sa le spuna adevarul si cu promisiunea ca Fat-Frumos nu va pati absolut nimic,puii il arata pe acesta. Pajura de bucurie il inghite si apoi ii da drumul din gusa cu mult mai frumos decat fusese la inceput. Apoi Fat-Frumos se roaga de pajura sa il scoata in lumea cea alba si pajura accepta, cu anumite conditii.
Afirm ca orice motiv folcloric are la baza o realitate istorica bine determinata, care o numim arhetip. Motivul folcloric, sau episodul din basm, isi trage originea de la acest arhetip, care este denaturat prin simbol din cauza elaborarii textului.Un studiu de mitologie comparata, ne arata ca acest episod al puilor de pajura, are un frate sau o sora geamana intr-un alt episod care apare bine fixat in mitologia greaca, cu explicatia respectiva, care vine si destrama misterul intamplarii .
Kun, Legendele si miturile greciei antice, pg.305:
"In vreme ce toti eroii se adunasera in portul Aulida pregatindu-si cele 1186 de corabii spre a pleca spre cetatea Ilion sau Troia,ori inainte de asta se adunasera in jurul altarelor de jertfa, sa aduca jertfa zeilor rugandu-i sa-i ocroteasca pe timpul calatoriei, se intampla un lucru uimitor.
Deodata, de sub unul dintre altare, se ivi un sarpe infricosator si rosu ca sangele.Incolacindu-si trupul urias, sarpele se urca repede aproape pana in varful platanului ( care crestea acolo.)In platan, era un cuib cu opt puisori si mama lor.Sarpele cel rosu,inghiti pasarile si apoi se prefacu in stana de piatra.
Profetul Calha talmaci intelesul acelei intamplari, spunandu-leca aheii aveau sa asedieze Troia timp de noua ani,caci sarpele inghitise noua pasari, si numai in al zecelea an, aveau sa cucereasca cetatea dupa ce vor infrunta numeroase greutati."
Avem doua povesti identice una azvarlita in cadrul fantastic al basmului, cealalta, legata de razboiul troian, care este cel putin in epopeia lui Homer, o povestire cu un caracter legandar, dar de fapt la fel de fantastic ca si cea dintai.Putem trage urmatoarele concluzii:
-cele doua evenimente nu au nimic unul cu celalalt.
-episodul din basm, este mai tarziu redactat decat cel din Iliada ceea ce face posibil ca basmul sa fie un apocrif al Odiseei.
-Exista o informatie mai veche, da care s-a servit atat basmul cat si Homer, potrivit intereselor povestitorilor.
Dintre cele trei puncte, ultimele doua sunt valabile in acelasi timp si iata de ce.Ne amintim panica de care a fost cuprins Cronos gandindu-se ca va fi detronat de catre fiii sai.Consecinta acestei panici il va determina sa isi inghita pruncii adica puisorii. Fat Frumos va fi inghitit de pajura dar va fi regurgitat mai frumos si mai viteaz decat inainte.Aceste doua elemente se vor regasi marcate de catre motivul puisorilor in cadrul basmului dar si in scena mentionata in Iliada.
Explicatia data de catre Calha este relativa, deoarece este privita din perspectiva razboiului troian si al intereselor aheilor.
In planul istoric, este mai probabil ca traducerea simbolurilor sa fie cu totul alta. Sarpele ii reprezinta pe persi ( aceasta inseamna ca datam istoric evenimentele descrise pe la anul 500 i.e.n., legandu-le de razboaiele grecilor cu mezii) Puisorii reprezinta orasele grecesti care au fost inghitite, sau s-au supus invaziei persane.
Las cititorului dreptul sa aleaga din ceea ce am scris ceea ce i se pare mai verosimil.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 21:49:52
Aripa Frumoasa
Basmul apare in colectia lui Reteganul. Ca orice basm, si acesta pune intrebari cercetatorului, punandu-l sa aleaga intre natura autohtona a acestuia, sau daca el a fost scris pe alte meleaguri si a ajuns doar sa fie povestit in spatiul nostru cultural.Sunt cele doua aspecte cu care cocheteaza mintea omeneasca, lasandu-ne noua semnele de intrebare si dubiile cautarii. Indiferent cat de primitiv ar fi un basm, el reuseste sa-si pastreze prospetimea in timp, sa ne ofere o lume plina de intamplari , un univers la fel de veridic, de natura omeneasca pe care contemporaneitatea il accepta , cum este si firesc, ca o prelungire aproape moderna, a istoriei noastre spre trecut. Chiar de la inceput ni se vorbeste despre veridicitatea basmului, de faptul ca el nu este o fictiune, desi unii cercetatori, il numesc fantastic din cauza intamplarilor neobisnuite si a personajelor magice care fac parte din istoria lui.: " A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi fost, nu s-ar povesti".
" A fost odata un imparat care a avut trei fete, dintre care cea mai mica era asa de frumoasa de gandeai ca-i rupta din soare , cu par galben ca aurul."
Am citit nenumarate basme, in care apare un imparat care avea niste fete. In multe dintre aceste basme, una sau chiar toate fetele sunt furate de catre niste zmei, ceea ce face ca basmul sa capete miscare, determinand pe eroii locali sa se implice in cautarea ei sau ale lor, din cauza recompensei promise: O parte din imparatie, fata de sotie, si ca urmare a acestora doua, cel care izbuteste sa o aduca pe fata sau fete, imparatului nostru, devine la randul sau imparat. Dar exista si o a doua varianta a rapirii, in care motivatia sexuala a furtului este inlocuita cu un fenomen mai amplu si de durata, despre care am mai vorbit, si anume, furtul astrelor.
"...in aceasta tara, deodata s-au trezit ca nu mai au nici soare, nici luna, nici stele, nu se stia unde sunt.Au vazut numai ca nu sunt."
In aceasta stare inconfortabila, in care activitatile imparatiei nu se mai puteau desfasura in mod normal, imparatul vine cu urmatoarea poromisiune: " Odata deci imparatul da de stire, ca cine le va aduce, va capata pe una dintre fetele lui si drept zestre, : a treia parte din imparatie."
Consecinta intamplarilor, a fost ca: " Multi au plecat dar nu s*au mai intors."
Orice eveniment starneste pentru explicarea lui o serie de intamplari, in speranta ca cercetatorul va avea abilitatea intelectuala, prin raspunsurile sale, sa se apropie cat mai mult de adevarul fenomenului care s-a produs. Ori experienta spune ca in orice interpretare, oricat de ingenioasa ar fi, sade samburele propriei ei distrugeri.Din acest motiv, cercetarea evolueaza spre o mitologie comparata, sperand ca evenimentul sa se incadreze cuminte in evenimente similare, intamplate in alte parti.Dar acest lucru se intampla sa nu fie intotdeauna adevarat. Cred ca acest gen de comparatie se poate face nu numai legat de confruntarea pasnica a diferitelor mitologii antice, ci si a basmului sau episodului din basm , cu realitatea.Ori lucrul acesta este cu mult mai dificil de realizat, deoarece ne lovim de evolutia evenimentelor naturale, care s-au schimbat in decursul istoriei naturale.
Prima intrebare care ne-o punem,este cine e imparatul si cine sunt fetele lui. Mitologia greaca este mai generoasa in explicatii. Potrivit acesteia, imparatul este Zeus, iar fetele lui sunt de fapt sotia lui ,Hera, si cele doua fete, Afrodita si Atena. Multe basme au marsat pe "casatoria" dintre un print strain si zeita Atena, facand referire in plan simbolic la razboiul troian, din perspectiva fictionala a Iliadei si Odiseei lui Homer si la razboaiele medice, dintre persi si Grecia continentala si insulara, din perspectiva istorica.
A doua intrebare la care vom incerca sa raspundem, este legata de disparitia astrelor,respectiv a soarelui, a lunii si a stelelor. Misterul acestei disparitii se gaseste pe directiile: Grecia-Persia, Israel-Persia, si Egiptul Faraonic, asa cum apare el descris in Exodul biblic.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 21:52:38
Hermeneutica vol.4 , Aripa Frumoasa, urmare...
Tot in aceasta prima perspectiva a razboaielor medice, trebuiesc vazute si povestile mitologice despre "merele de aur", care sunt furate sau cerute de eroi mitici ca Perseu sau Herakles.Simbolismul intamplarilor este evident. Cerul cu astrele pe care il tine Atlas in spate, se refera la grecul Zeus care tine intr-un Olimp prefigurat arhitectural pe Acropola ateniana, acel univers al cerului dar si a zeilor, repartizati pe diferite atributii imaginare si reale. Asa cum am mai spus,eroii Perseus si Herakles, sunt singurii eroi straini care vor cuteza sa patrunda in cetatea ateniana( totusi cititorul trebuie sa vada aici o suprapunere poetica a celor doua poersonaje fantastice care de fapt se refera doar la una singura,Darius dar mai ales Xerxes, vazuti mai degraba din perspectiva poporului care invadeaza Grecia. Aspectul acesta al invaziei, se citeste in discursul mitologic, atunci cand Atlas/ Zeus, se duce sa culeaga merele Hesperidelor si transfera greutatea sferei ceresti pentru cateva momente, pe umerii lui Heracles. Merele despre care se vorbeste aici, se refera strict lka orasele grecesti pe care Herakles persanul incearca -si partial reuseste- sa le culeaga in acceptia realitatii cruda sa le cucereasca datorita disensiunilor trecatoare dintre ele.Realitatea istorica a razboaielor medice, va cunoaste o mediatizare substantiala, prin prezentarea deformat onirica a acestora, intr-un pachet destul de impresionant de creatii folclorice. In Vechiul Testament, furtul marului si muscarea din el calcand interdictia de a comite un astfel de sacrilegiu, dezvoltat in Geneza sau Facerea, se refera la acelasi lucru. Oferirea marului celei mai frumoase, in care este implicat si Paris, face aluzie la acelasi lucru. Interesant este faptul ca acea istorioara avand statutul de realitate si de fictiune in acelasi timp, va fi dezvoltata, dand nastere vastelor poeme antice Iliada si Odiseea, dar si straniilor povesti despre Atlantida la care va face aluzie Platon in celebrele sale "Dialoguri". Mitul in sine, va fi regasit in basmele si povestile romanilor dar si in basmele si povestile altor popoare, mai apropiate sau mai departate de aria conflictuala care s-a creat.
A doua interpretare legata de furtul astrelor, este legata de istoria ebraica si face referire la Ezechia si la captivitatea babiloniana. Una dintre concluziile moralizatoare care se pot trage de aici, este sa nu duci prietenii care te viziteaza in ispita, aratandu-le valorile materiale pe care le-ai adunat in decursul vietii. Pentru ca sinceritatea sau increderea inocenta in "prieteni" in acest gen de situatii poate fi fatala, cu repercursiuni grave, nu asupra unui individ cat si asupra poporului sau. De aici furtul astrelor cu precizarea ca banca ce s-a spart era chiar Raiul Dumnezeului crestin, face aluzie la sustragerea sau distrugerea cu buna stiinta a unor bunuri materiale sau avand un caracter sacru. Babilonul va fi inlocuit cu gradina Ghetsimani, prinderea lui Isus Cristos si condamnarea acestuia la moarte.Istoria culturala, aminteste de furtul statuii de piatra sau de lemn a zeitei Atena de catre Ulise si Diomede. Rapirea lui Isus va face ca Raiul sa se intunece, pentru ca furtul lui Dumnezeu, duce la lipsirea acelui spatiu sacru, de ceea ce dadea stralucire acelei lumi. In Evanghelia dupa Matei, putem citi:
"De la ceasul al saselea, pana la ceasul al noualea, s-a facut intuneric peste toata tara."-incheiat citatul.
Mai exista si o a treia varianta a furtului astrelor, care se va intampla tot in negura vremurilor, intr-o antichitate neprecizata insa, redata de povestile biblice, relatate din spatiul cultural al Egiptului, si care se refera la momentele premergatoare Exodului dar si intamplarile petrecute ulterior.
" Domnul a zis lui Moise: " Intinde mana spre cer si va fi intuneric peste tara Egiptului , asa de intuneric de sa se poata pipai.
Moise si-a intins mana spre cer si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului timp de trei zile."
Si la ora actuala se intampla fenomene asemanatoare, dar create de diferite cauze. Astfel cei care traiesc inca la ora actuala, isi amintesc la un moment dat de o puternica furtuna de nisip care s-a produs pe coasta Africii, in zona Saharei, iar curentii de aer din atmosfera au adus acel nisip sau pulbere pana in tinuturile noastre, intunecand pentru o scurta perioada cerul. O alta intamplare se leaga de eruptia vulcanica, moment in care, in aer, in afara de gazele toxice eliberate in vazduh, tot acolo sunt eliminate si cantitati imense de cenusa vulcanica, ocultand cerul si lumina solara. Aspectul acesta ne aminteste despre un vulcan islandez a carui eruptie a perturbat traficul aerian o anumita perioada de timp, norul de cenusa ajungand la un moment dat in Nord-Vestul Rusiei. Lucrul acesta poate fi confirmat la a doua povestire biblica din Exod, cand copiii lui Israel ajung la Muntele lui Dumnezeu, Horeb.
" Muntele Sinai era tot numai fum pentru ca Domnul Se pogorase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere."
Aratandu-va aceste lucruri, incerc sa spun ca o interpretare dintr-o singura perspectiva, poate deveni destul de nesigura in clipa cand istoria culturala ne ofera cu generozitate, si alte explicatii ineditemai mult sau mai putin legate de subiectul nostru.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 21:54:26
Hermeneutica vol.4 Aripa Frumoasa, urmare 1
Frumusetea oricarui basm consta ca ne transmite o serie de mesaje subliminale, care pentru noi la ora actuala si-au pierdut intelesul. As putea spune fara sa gresesc, ca basmul este o adevarata incursiune in istoria culturala a omenirii. Dar pentru a intelege acest lucru asa cum trebuie, este normal sa cunoastem cum au participat strabunii la construirea acestei istorii, aceasta pentru a nu ne pierde in intelesuri de natura filozofica, acel labirint mitologic in care odata intrati, nu mai avem scapare.
" Era pe vremea aceea o baba batrana ( ador faptul ca culegatorii de folclor, nu incearca sa elimine din procesul de transmitere a basmelor, acele grosismente culturale care nu suna armonic, doar pe motivul ca povestitorii folosesc un limbaj popular.) care a mers la imparatul si a zis:
- Inaltate imparate, eu as avea trei feciori care vor aduce soarele, luna si stelele.
-Bine, zise imparatul, sa vedem."
In unele basme, apar foarte multe situatii de felul acesta. O femeie batrana, va da nastere la copii, depasind in felul acesta granitele biologice normale. In altele, imparatul si imparateasa nu au copii si cauta un vrajitor care sa ii ajute sa faca copii.
Stranietatea femeii batrane care naste, asemenea mitului Fecioarei, fara prezenta directa sau in prezenta unei persoane de alt sex, copii, apare pentru prima data in Vechiul Testament, unde se vorbeste de Sara sotia lui Avraam. Si tot aici mai apare si explicatia, de ce acesti copii din basmul nostru, vor salva din ghearele zmeilor sau a creaturilor malefice nepamantene, soarele, luna si stelele. La un moment dat, Avraam, se trezeste in fata sa cu trei personaje straine, pe care le invita sa se odihneasca si sa serveasca ceva de mancare. Si dupa ce acestea au mancat, una dintre ele il intreaba pe Avraam:
:"- Unde este nevasta ta Sara?
-Uite-o in cort a raspuns el.
-La anul pe vremea aceasta, ma voi intoarce negresit la tine, si iata ca Sara nevasta-ta, va avea un fiu.
(...)
Avram si Sara erau insa batrani , inaintati in varsta, si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor.
Sara a ras in sine , zicand:
"-Acum cand am imbatranit, sa mai am pofte? Domnul meu, barbatul, de asemenea este batran..."
Ori mai inainte de aceasta imprejurare, intr-o intalnire cu Dumnezeu, acesta il scoate afara din cort pa Avraam, si ii spune, referitor la copiii pe care Avraam ii cere lui Dumnezeu:
"-Uita-te pe cer si nuimara stelele, daca poti sa le numeri. Asa va fi samanta ta."
Daca cele scrise in Vechiul Testament pot servi ca argument pentru nasterea copiilor din femeia batrana, basmul introduce intr-o forma criptica, chiar ideea Genezei sau a Facerii, capitolul in care Sarai sau Sara va da nastere semintiei lui Avraam. Numai ca o face intr-un fel specific romanesc:
"...si dupa ce a mers baba acasa, a nascut seara un prunc, si i-a pus numele de Serila. Cum l-a nascut, s-a si dus.
(...)
La miezul noptii a nascut altul, si i-a pus numele de Miezila.Cum l-a nascut s-a dus si acesta.
Dimineata a nascut pe al treilea, si i-a pus numele de Zorila.Cum l-a nascut, s-a dus si el."
Observam ca ne aflam intr-un moment atemporal, in care elementele naturii nu erau configurate sau separate asa cum ar fi trebuit sa fie in mod normal.Nu pot preciza cu siguranta ce zeitate antideluviana reprezenta femeia batrana, care va da nastere a trei copii cu functionalitati atat de diferite, care delimiteaza in felul lor un anumit timp: Serila, Miaza Noapte si Zorila.
Dar Serila si Miaza Noapte au legatura in mod indiscutabil cu stelele si cu luna, cata vreme Zorila, are de a face cu Soarele. Pentru a readuce astrele in zona noastra de confort, trebuie in primul rand ca aceste spatii sa asigure miscarea stelelor a lunii si respectiv a soarelui, intre aceste delimitari. Din acest motiv, fiii babei,sunt aceia care pot configura sau reconfigura arhitectural spatiul cosmic, organizand in felul acesta Haosul.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 21:56:51
Hermeneutica, vol.4 Aripa Frumoasa urmare 2.
Se duc cei trei frati la imparatul si ii spun despre intentiile lor. Acesta este de acord. Atunci flacaii il roaga sa le dea cai pentru lupta si sabii ca in felul acesta sa isi arate destoinicia. Imparatul porunci sa le aduca baietilor trei cai din cei mai frumosi din grajdurile imparatesti. Dar cum se sui Zorila sau Aripa Frumoasa ( cum i-a zis imparatul) pe cal, cum calul cazu cu el. Atunci Fat Frumos, se duse in grajd cu incuviintarea imparatului " si a ales ( de acolo) unul slab de gandeai ca numai oasele sunt de el, dar cand se sui calare, el zise:
-Astfel de cai imi plac mie."
Datorita simbolurilor folosite, basmul lui Reteganu, "Aripa Frumoasa" se transforma la un moment dat intr-o ghicitoare, nu chiar atat de usoara pentru a fi ghicita sau inteleasa de cititori. Vom incerca sa cautam raspunsuri, oferind in acelasi timp o serie de interpretari, multe dintre acestea avand un caracter speculativ, datorita lipsei de suficienta informatie mitologica sau fantastica. Din aceasta cauza, in fata noastra exista imaginea unei gigantice fresce culturale, care fiind napadita de timp, pe suprafata ei au ramas niste spatii albe ce trebuiesc completate de catre imaginarul nostru. Totusi cred ca este corect sa atragem atentia asupra acestui mod de abordare a basmului, deoarece chiar daca golurile de pe fresca vor fi completate, ele vor fi vulnerabile sub ochii cititorilor, care vor avea poate o alta viziune asupra intregului.
Exista probabil o serie de explicatii mai mult sau mai putin reusite pentru a identifica personajele ce participa la "istoria" apocrifa descrisa aici. Am sugerat astfel ca imparatul este de fapt Zeus, datorita fetelor sale, printre care se numara: Hera ( sotia zeului), Afrodita, ( zeita dragostei si a frumusetii) cat si Atena, ( zeita noptii, a intelepciunii si mestesugurilor), zeita fecvioara razboinica, una dintre cele mai temute amazoane, incat si nasterea ei se va petrece sub acest semn. Este necesar sa ne dam seama cine este mama baietilor si chiar acestia, vazuti de catre povestitor ca elemente ale unei impartiri temporale primitive, ce avea sa fie respectata pana in zilele noastre. Cred ca femeia batrana, este de fapt insasi "pamantul" Greciei antice. Este ceea ce grecii numeau Gaia, desi numele il vom gasi apartinand culturii noastre istorice, unde denumirea de "Geti" provine din contractarea unui cuvant mai vechi care defineste pamantul ,Gaia.Probabil ca pe la inceputuri, numele fonetic de "geti" se scria grafic: "Gaieti" sau "Gaia-ti" sugerand natura autohtona a acestui neam care s-a format intr-un anumit spatiu istoric.Daca mama batrana era Gaia, atunci copiii ei nu sunt locuitorii obisnuiti ai Greciei antice, ci cetatile grecesti, dintre care doar trei se vor afirma in mod deosebit in istorie. Dupa parerea mea, aceste cetati sunt: Atena, ( careia ii revine numele din basm: Aripa Frumoasa, ca urmare a prezentarii zeitei sub forma unei pasari de noapte), Sparta si Teba. In mod straniu, aceste cetati s-au gasit in mod permanent in conflict, in special cele doua, Atena si Sparta. Acest lucru este de altfel mentionat si in basmul nostru:
"Cand fu pe la pranzul mare, toti trei se pomenira in aceeasi clipa ( termenul mai corect ar fi fost: " Se trezira" ) si vazandu-se unul pe altul, sarira toti trei din pat si se pusera la bataie."
Ori iata ce le spune Gaia, mama lor:
"-Dragfii mei, nu pentru asta v-am nascut eu pe voi, ca sa va bateti laolalta, ci pentru altceva. Ascultati: Imparatul nostru are trei fete si de veti aduce voi soarele, luna si stelele, o sa le capatati de muieri, ramanand voi imparati dupa moartea lui. De vreti sa incercati, mergeti la imparatul si-i spuneti, dar inca odata va spun, sa va impacati bine, pentru ca cu sfada nu veti merge departe. Vreti?
-Vrem. - raspunsera toti trei.
Daca ajuta cu ceva, pot sa vin in sprijinul acestor argumente de bun simt, care desigur pot fi transferate unui filozof cu renume al antichitatii: " Daca vreti sa castigati razboiul cu persii, nu va irositi fortele batandu-va unii cu altii. Impacati-va, uniti-va toate trei cetatile, puneti alaturea toti razboinicii vostri (sabiile si caii / caii cei slabi fiind o referire la corabiile de lemn ale grecilor , mai mici si mai iuti) ca astfel sa puteti sa repurtati victoria asupra invadatorilor. Doar asa veti putea sa va eliberati pamanturile si cetatile voastre, si sa fiti regi in propria voastra tara."


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 21:59:18
Hermeneutica vol.4 urmare 3

Am vorbit mai inainte de existenta a trei cetati, cu implicatii mai consistente sau mai slabute la razboaiele medice. Aparitia a trei eroi in cadrul basmului, este reflectarea memoriala la nivel de istorie fireasca , a intamplarilor care mai tarziu vor fi transfigurate. O idee care imi trece prin minte, este ca numele purtate de eroi, nu su nt intamplatoare, ele reprezentand nu neaparat o segmentare acceptata a unei felii temporale, ci o localizare spatiala in cadrul unei geografii virtuale, a acestor cetati. Astfel, Serila, sau Decuseara, reprezinta vestul, apusul, unde se afla cetatea astfel numita, Miezila, sau Miezul zilei, ar reprezenta partea de sud a platoului continental. Asta in cazul ca nu este vorba de Miezul noptii, care ar arata partea centrala a continentului, in vreme ce Aripa Frumoasa sau Zorila, ar reprezenta estul sau partea de rasarit a tarii respective.
De multe ori in basme,personajele feminine sau masculine nu reprezinta personaje in sine, implicarea acestora in cadrul istoriei sau a fictiunii folclorice, fiind mult mai ampla, mult mai complexa. Sa ne amintim ca Avraam, a primit de la Dumnezeu promisiunea de a se inmulti asemenea stelelor cerului. Ca sa inteleaga Avraam despre ce este vorba, il scoate afara din cort, si il pune sa numere stelele daca este in stare. Antichitatea va jongla cu aceste metafore a multimii sau semintiei, astfel incat zmeul, va fura stelele de pe cer, transformandu-le in propria sa multime invadatoare. Ori stelele sunt captive la acest zmeu, astfel ca participarea fratilor in acest conflict va duce la fractionarea acestor stele, in sensul de eliberare, de posibilitate ca in functie de anumite particularitati, sa se guverneze singure. O a doua idee, este aceea ca in foarte multe fictiuni romantice de acest gen, persoanele eroice implicate sunt strict cetati. Ele au obligatia sau indatorirea sa faca gesturi eroice actionand asupra altor persoane sau asupra unor orase, metamorfozate in persoane, gest pornind de la unele particularitati ale acestrora, printre care se numara subordonarea divinitatii locale.Hai sa dam cateva nume, asa cum ne trece prin minte: Heracle, primeste sarcina sa aduca centura Hypolitei, regina amazoanelor. Asa cum aratam la vremea respectiva, Hypolita, inseamna in limba romana, Calul de piatra. A lua centura de piatra a calului, inseamna a cuceri zidurile de piatra ale unui oras din antichitate, referirea facandu-se in functie de autori, de fapt la o singura cetate: Troia, -potrivit lui Homer, Atlantida, potrivit lui Platon, cetatea Atena, potrivit parintelui istoriei, Herodot.
Sub numele generic de "amazoane" referirea se face, tot la cetatea Atena, introducand in ecuatie Zeita Atena, si pe toti locuitorii razboinici ai cetatii si ai locurilor vicinale.
Sa nu uitam ca traducerea facuta de exegeza se refera fie la taierea unui san, ca aceste femei sa poata trage cu arcul, ceea ce de fapt este o mutilare inacceptabila, idee vehiculata de o propaganda rautacioasa. In definitiv termenul ar fi fost mai corect tradus, "purtatoare de sani", definind in felul acesta femeia, sau femeia razboinica. In acelasi timp, aceste amazoane se inchinau lunii, apropierea dintre Atena ca zeita a noptii sau zeita lunara, si sitruatia mentionata fiind evidenta.
Ifigenia, poate fi tradusa ca fiind "ifis/Efes" si "genia / genezis" cu semnificatia de geneza, nastere, nascuta. Chiar daca asocierea este corecta, interpretarea numelui poate sa fie diferita. Fie se vorbeste de o persoana care este de obarsie din Efes, care s-a nascut in cetatea Efes, fie referirea se poate face direct la cetatea Efesului, care s-a nascut,a aparut la un moment dat la nivel istoric, printre alte cetati ale antichitatii grecesti.
Atena reprezinta doua aspecte: Zeita dar si cetatea. Interesant este ca numele cetatii a suferit unele modificari in timp. La inceput a fost un oras inchinat marii, lui Poseidon, de unde si denumirea ei de Poseidonia. Varianta acestei denumiri o regasim in Hypolita deoarece numele inseamna "Cetatea calului " sau "Calul de piatra", aluzie la contributia lui Poseidon si a lui Apollon la construirea cetatii, asa cum povestea si Heinrich Schliemann.
O denumire la fel de neobisnuita o va primi si Moise, care la origine inseamna "fiul" sau "nascutul". In cazul Egiptului antic, alaturi la referirea la nastere este indicat si zeul caruia i s-a nascut fiul respectiv. Dar la un moment dat citim ceva extrem de interesant referitor la Moise in Vechbiul Testament, cu privire la a doua semnificatie a numelui Moise. El va fi numit Moise, adica scos din apa.Din punctul meu de vedere, numele in general, este asociat unor faraoni egipteni ca Ramses sau Ramosis cu varianta intarita Ramozis, Ahmes sau Ahmosis ( Ahmozis) si asa mai departe. Dar daca referirea la scoaterea din ape a lui Moise, sau Moses, se refera la cu totul altceva? Daca este vorba de o cetatea antica, care a fost construita pe un loc ce a fost candva acoperit cu ape?


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 22:01:46
Hermeneutica vol.4 urmare 4
Bun. Se inarmeaza cei trei frati cum trebuie, se suie pe caii lor numai piele si os, ( grecii posedau corabii mai mici si mai usor manevrabile decat cele ale mezilor.) si pornesc sa se confrunte cu dusmanii lor , care erau ca stelele din cer sub aspect numeric, si straluceau ca soarele si luna in ambalajele lor de bronz, aur si argint. Iata ce ne povesteste autorul:
"Au mers mult, multa lume imparatie, ca Dumnezeu sa ne tie. Au mers pana au dat de un pod de arama. Acolo au mancat o turta de cenusa, iar dupa ce s-au saturat, Aripa Frumoasa s-a bagat sub pod, iar fratii lui s-au culcat in sant."
Basmul ofera o serie de lucruri care au stranietatea lor neinteleasa. Aceste elermente sunt: "Podul de arama" , "turta de cenusa", "santul" si faptul ca "Aripa Frumoasa s-a ascuns sub pod".
Ceea ce este scris in acest episod atat de simplu si clar in aparenta, nu apartine povestitorului popular cat elementelor simbolice care ascund realitatea istorica si iata de ce:
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, gasim urmatoarea definitie pentru pod:
"POD, poduri, s. n. I. 1. Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial."
Mai exista si alte definitii legate de natura sau functionalitatea podului in general.
Daca analizam profan cele povestite, rezulta ca Aripa Frumoasa a facut una dintre cele mai proaste alegeri din viata sau in calitatea sa de strateg. Cand dusmanul se gaseste undeva deasupra ta, mergand pe un pod, este o tampenie sa te ascunzi sub podul pe care acesta trece.Dar podul este un fel de trecere sau drum care se gaseste peste o apa. In cazul acesta, eroul inseamna ca sta efectiv in apa de sub pod ceea ce este inconfortabil si mai ales lipsit de sens. Dar daca sermnificatia este cu totul alta? Povestitorul spune in limbaj simbolic, ca au existat doua posibilitati de confruntare cu adversarul, respectiv zmeul. Una pe uscat ( podul) si cealalta pe apa ( sub pod).In timp ce dusmanul inainta pe uscat, Aripa Frumoasa alegea batalia navala care era mai avantajoasa pentru erou decat cea pe uscat unde fortele dusmanului ieseau dintr-o incadrare obisnuita, fiind coplesitoare din punct de vedere numeric.
Citez din Wikipedia despre Razboaiele medice:
"După ce regele persan Darius nu reuşeşte să invadeze Grecia în 490 î.Hr., fiul său, Xerxes, se pregăteşte îndelung şi serios pentru a fi sigur că eşecul nu se va repeta. În timp ce Xerxes adună forţe militare terestre şi navale uriaşe, conducătorul atenian Temistocle, anticipând reluarea luptei, îi convinge pe cetăţenii Atenei să-şi întărească flota. Herodot îl descrie pe Temistocle „ca un bărbat care manifestă semnele indubitabile ale geniului, stârnind prin aceasta o admiraţie profundă şi fără egal. Prin capacităţile sale native, neformate şi needucate prin studiu, el a devenit cel mai bun arbitru al acestor crize neaşteptate, care nu lasă timp pentru deliberări şi cel mai bun profet al viitorului, chiar şi al evenimentelor cele mai îndepărtate.”
Cu viziunea sa strategică, Temistocle a înţeles că succesul sau eşecul oricărei invazii persane depinde de capacitatea lui Xerxes de a asigura aprovizionarea armatei sale pe mare. Dacă grecii învingeau flota persană, imensa armată a Asiei devenea vulnerabilă."
Si mai redau un singur citat din Wikipedia:
"Bătălia de la Salamina a fost o luptă navală care s-a dat între o alianţă a unor polisuri (oraşe-state) din Grecia Antică şi Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent şi insula Salamina (greacă: Σαλάμινα), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al celei de-a doua invazii persane a Greciei."
Nu intru in detaliile bataliei de la Salamina, dar voi cita ce se intampla in basm:
"Nu peste mult, vine un zmeu cu cal de arama , frau de arama, si el imbracat tot in arama. Cand ajunge calul pe pod ( de fapt in stramtoarea dintre continent si insula Salamina, ) nu mai vrea sa mearga,ci sforaia si tropaia..."
Sforaitul si tropaitul se refera la batalia in sine, la tipetele persilor si fenicienilor pe care armata lui Temistocle ( Aripa Frumoasa), i-a azvarlit in mare sau si mai direct in ghearele mortii.
Dupa taierea capului zmeului, se mai intampla ceva care se va repeta in Iliada lui Homer :
"Cand s-a facut ziua, Aripa Frumoasa, a luat calul si imbracamintea zmeului pe seama sa."
Sa ne amintim cumplita batalie care s-a dat in jurul cadavrului lui Patroclu, pentru obtinerea intregului echipament de razboi apartinand acestuia.
Deoarece istoria se repeta, lupta fiind multiplicata inca de doua ori, voi aminti cea de a treia intalnire, in care, dovedind forte egale, Zmeul vede niste corbi pe cer zburand si le spune:
"-Corbilor. Veniti si aduceti apa in ciocurile voastre si turnati pe para vanata ca va dau carne dintr-un om . Aripa Frumoasa, adica para (de foc ) vanata, zise:
-Corbil.or, dragilor.Mergeti si ii sculati pe cei doi frati ai mei din sant si spuneti-le sa aduca apa in palariile lor,iar voi aduceti in ciocurile voastre si turnati pe para galbena , ca va dau carnea din trei zmei si din trei cai."
Intotdeauna apropierea de adevarul istoric se face as putea zice, prin eroare. Deoarece de multe ori basmele sunt trunchiate, nu putem sa ne dam seama cui poate apartine un anumit motiv narativ din cadrul basmului. Ori aici se ascund cel putin doua solutii. Apa turnata pe para galbena ( regala, a imparatului Xerxe,) insemna scufundarea fortei armate care navigase spre Grecia.In alta ordine de idei, apa turnata, este o aluzie ironica la cererea simbolica de pamant si de apa facuta de regele Darius cetatilor grecesti ca semn de supunere a grecilor , regatului persan. SApa de la Salamina va racori si stinge pofta invadatorilor de a stapani ceva ce nu li se cuvine.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 16 Noiembrie 2016, 22:03:43
Hermeneutica vol.4 urmare cinci

Hermeneutica, vol.4 alta urmare
Ceea ce facem aici legat de materialul de fata, este sa cautam corespondentele cuvintelor folosite si pe care le vom regasi la un moment dat risipite in alte texte. Am artatat ceva mai sus ca Areipa Zrumoasa si Zmeul vad la un moment dat niste corbi zburand pe sus, carora celor doi le cer ajutorul. As vrea sa remarc un lucru. Cu totul accidental, sau poate nu, un astfel de corb apare in insula Itaka unde locuia eroul Iliadei si Odiseei, Ulise. Iata cum este descris acel episod in care se pomeneste de prezenta corbului asociat legendar cu imaginea unei stanci sau cu faptul ca aici pe stanca aceea, corbii aveau obiceiul sa isi faca salasul:
"Nemeri-l-vei ( pe porcarul Eumeu )
La stanistea de porci , pe langa turma,
La Stana Corbului, pe la fantana
Ce-i zice Aretusa, unde porcii
S-adapa-n apa neagra si cu ghinda
Gustoasa se hranesc si tot se-ngrasa."
incheiat citatul
Este posibil ca povestitorul, sa fi incercat, folosind acelasi limbaj simbolic sa ne spuna prin aluzia la corb, cine era la nivelul basmului, Aripa Frumoasa.
Afirmartia noastra nu este gratuita. Spun aceasta, deoarece in cele ce urmeaza, basmul se continua cu rapirea Elenei care va fi dusa la Troia, de unde si numele ei ulterior cu care va patrunde in istorie: Elena din Troia.
Ori si aici cararile sunt un pic incurcate si nu putem spune ca povestitorul s-a descurcat excelent.
Am vazut acum cateva zile un film, care se numeste "Bibliotecarul" Anumite elemente materiale, il imping pe bibliotecar sa refaca drumul care duce catre regatul reginei din Sheba sau Saba, acolo unde se aflau misterioasele mine de aur ale lui Solomon. Problema este insa alta. Desi filmul povesteste despre minele lui Solomon, in ceea ce se intampla acolo, se vorbeste de fapt de mormantul lui Solomon, mormant care in mod paradoxal nu se gaseste in Africa, ci in Ierusalim, in adancurile subteranelor care se gaseau sub templul ce ii purta numele. Fara voia lor, ademeniti de subiect, producatorii filmului , comiteau in felul acesta o groaznica eroare, pe care o p;utem rezuma in felul acesta: Plecand sa gaseasca minele lui Solomon, bibliotecarul gaseste de fapt necropola in care era ingropat unul dintre cei mai mari regi ai antichitatii. Dar sa ne intoarcem la basmul nostru. Aripa Frumoasa isi construieste o corabie, o incarca cu bunuri comerciale si se duce in tara Ilenei Cosanzene, pe care o ademeneste sa se urce pe corabia sa. Dupa care Aripa Frumoasa da drumul corabiei pe mare, plecand cu Ileana.
Se stie despre Ulise ca era foarte viclean. Ori iata ce ii spune Ileana Cosanzeana lui Aripa Frumoasa:
"-Lasa-ma sa ma arujnc in mare si sa mor, caci stiu ca nu ma duci tie, pentru ca atunci nu as zice nimic, dar tu ma duci la spurcatrul de batran care de mult a voit sa ma prinda, insa numai porin viclesugul taui m-a putut prinde."
Ori furtul Ilenei la nivel legendar se refera la doua momente total diferite:
Conform legendei, cea care este furata nu este sotia cea frumoasa a lui Menelaos, pentru ca oricat ar fi de desavarsita ar fi fost ea ca femeie, nu putea sa capete numele cetatii in care a fost dusa: Elena din Troia. Numele apartine de fapt zeitei Atena ea se gasea la Troia sau in cetatea care avea acelasi nume ca si ea, iar rapirea, se va referi la furarea de catre Ulise si prietenul sau Diomede a Palladionului adica a statuii de lemn a zeitei Pallas ( Atena). Ori si acest lucru devine improbabil, mai ales ca statuia era reprezentarea Zeitei Atena , pe care insasi Ulise o diviniza ca sa ne exprimam astfel.
Acesta este basmul caruia i-am facut o interpretare hermetica pentru Dvs. stimate cititorule.
Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus poveste-asa.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Noiembrie 2016, 11:56:33
Hermernerutica, vol.4 Povesti si legende din America latina, "Calutul cu sapte culori."
Basmul pe care il vom comenta acum, se numeste: ":Calutul cu sapte culori" si teoretic apartine culturii mexicane. In realitate, basmul este unul de origine ebraica, transmis de catre spanioli pe meleagurile Americii, ale acelei Americi care este cunoscuta generic sub numele de America latina. Continutul basmului este simplu, si la fel ca toate basmele si povestile cunoscute, este lipsit de acele repere ale spatiului si timpului, care sa ne poata oferi posibilitatea de a cunoaste valoarea istorica a personajelor implicate in povestire,denumirea imparatiilor in care se deruleaza evenimentele povestite, timpul cand s-au intamplat acele lucruri. Aceste omisiuni literare, aceste lapsusuri, sunt o extindere in definitiv ale carentelor oferite de materialul brut pe care il gasim in Vechiul Testament.
Deoarece este mai greu pentru o persoana neavizata de a distinge intentiile autorului basmului, de a putea alege din cultura noastra universala acele asemanari deloc intamplatoare pana la urma, imi asum raspunderea de ghid. Ori ca sa fac acest lucru, trebuie sa folosesc metoda comparativa a miturilor, ca in felul acesta sa scot in evidenta asemanarile dintre ele aceste asemanari devenind argumentele sustinerii ipotezei mele de lucru.
"Demult, intr-un oras indepartat,traia un imparat care avea nevasta si multi copii. Ultimul nascut pe care li-l dadu Dumnezeu, a venit pe lume orb."
"Un oras indepartat" este o expresie destul de vaga, care nu sugereaza pe de-o parte nimic, iar pe de alta, se poate potrivi tuturor oraselor din lume. Trebuie insa sa fim foarte atenti, ca povestitorul foloseste termenul de "oras", caruia noi ii conferim alte dimensiuni in prezent decat imaginea pe care o pastreaza semnificatia initiala a cuvantului.
"Traia un imparat"-ne gasim in fata aceluiasi tip de exprimare ambigua, din care desprindem un tip general de structura sociala, totusi necreionata pana la capat.Pentru ca termenul poate acoperi sub aceeasi forma de guvernamant o serie de particularitati, ce face diferente destul de mari in ceea ce priveste metodele de a "imparati" sau conduce o tara. Omul avea o nevasta si desigur, avea mai multi copii. Nu intotdeauna imparatul cu multi copii este fericit, deoarece sistemul sau functia tatalui va determina mai tarziu o lupta inversunata pentru putere, aceasta presupunand eliminarea din competitie a celorlalti frati si mentinerea in zona de comanda a fiului cel mai inteligent, dar si mai agresiv. Mentionez faptul, ca din competitie sunt exclusi acei copii care se nasc cu anumite deficiente fizice sau spirituale.
"Ultimul nascut ( al imparatului ) pe care li-l dadu Dumnezeu, a venit pe lume orb."
Teoretic si practic, acest copil s-a nascut condamnat la moarte. Iata reactia tipica a imparatului:
"Tare s-a mai infuriat imparatul fiindca baiatul se nascuse orb.Daca nu l-a omorat (imediat) a fost numai pentru ca nu l-a lasat biata imparateasa.Il botezara si ii pusera numele de Jose.
Imparatul mai avea destui baieti dar in loc sa ii puna la treaba pe cei care aveau vederea buna ii poruncea celui orb sa le faca pe toate.
Intr-o zi, dupa ce Jose implinise sapte ani, imparatul il chema sa i se infatiseze.
-Care iti este voia tatuca?
-Sa-mi aduci ligheanul sa ma spal pe maini.
Baiatul stia rostul tuturor lucrurilor din poalat.Se duse dupa lighean, sa-l aduca imparatului, dar cand se intoarse cu el, izbucni intr-un hohot de ras. Imparatul se intoarse catre el si il intreba:
-De ce razi baiete?
Jose raspunse:
-Am auzit prin aer o voce care spunea ca o sa vina ziua cand o sa-mi aduci tu mie ligheanul sa ma spal pe maini.
Tare se mai manie imparatul cand auzi vorbele baiatului si porunci unuia dintre soldati:
-Sa mergi fara zabava sa duci baiatrul asta sus la munte si acolo sa-l omori."
Pentru a intelege semnificatia acestui basm, sa citim in Vechiul Testament in capitolul Facerea sau Geneza:
"Iosif, a visat un vis si l-a istorisit fratilor sai care l-au urat si mai mult:
El le-a zis:
-Ia ascultati ce vis am visat:
"Noi eram la legatul snopilor in mijlocul campului. Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare. Iar snopii vostri l-au inconjurat si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratrii lui i-au zis:
-Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.? Doar n-ai sa carmuiesti tu peste noi?
Si l-au urat si mai mult din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui.
Iosif a mai visat un alt vis si l-a istorisit fratilor sai El a zis:
-Am mai visat un vis. Soarele, luna si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamant inaintea mea.
L-a istorisit tatalui sau si fratilor sai.Tatal sau l-a mustrat si i-a zis:
-Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta si fratii tai sa ne aruncam la pamant inaintea ta?"


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 19 Noiembrie 2016, 12:45:00
Hermeneutica, vol.4 Calutul cu sapte culori
Observati similitudinile, pornind nu numai de la intamplarile povestite de cele doua texte. Numele baiatului din basmul mexican, este Jose. Numele tanarului din biblie este Iosif sau Josef. Nu este o intamplare.
Actul de aservire din visul lui Jose este similar cu cel din visele lui Iosif, toate acestea presupunand gonirea lui Iosif de acasa si condamnarea lui la moarte. Simetria dintre cele doua basme se pastreaza neschimbata:
"-Sa mergi fara zabava sa duci baiatrul asta sus la munte si acolo sa-l omori."-ii zice imparatul, soldatului.
"Israel i-a zis lui Iosif:
-Fratii tai pasc oile la Sihem.Vino, caci vreau sa te trimit la ei."
Ce se roaga baiatul de soldat cand ajung la munte?
"-Fie-ti mila, ii zise, si lasa-ma aici, sau unde vei socoti ca sunt fiare salbatice sa ma manance sa ma omoare in noaptea asta si sa nu ma chinuiesc mult."
Primul gand care il au fratii lui Iosif , este sa il omoare pe acesta facandu-i legea ca in balada Miorita:
"-Iata vine fauritorul de vise. Veniti acuim sa il omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi.Vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege cu visele lui."
Ca ideia sa capete conturul realitatii, " cand a sosit Iosif la fratii sai, acestia l-au dezbracat de haina lui, haina lui cea pestrita, pe care o avea pe el. L-au luat si l-au aruncat in groapa.Groapa nu avea apa in ea."
Dupa ce l-au vandut pe Iosif caravanei negustorilor Madianiti, care se indreptau spre Egipt, fratii au luat haina lui Iosif, si junghiind un tap, i-au muiat haina in sange.Au trimis tatalui lor haina cea pestrita punand sa-i spuna:
-Iata ce am gasit. Vezi daca este haina fiului tau sau nu.
Iacov a cunoscut-oi si a zis:
-Este haina fiului meu. O fiara salbatica l-a mancat.Da, Iosif a fost facut bucati.
Si si-a rupt hainele, si-a pus un sac poe coapse si a jelit multa vreme pe fiul sau."
Izvorul la care ajunge Jose sa se spele pe ochi si sa isi recapete in felul acesta vederile, este groapa in care l-au aruncat fratii sai.
Dar ce se intampla cat Iosif statea azvarlit in groapa sau fantana aceea fara apoa?
" Apoi au sezut sa manance. Ridicandu-si ochii, au vazut o ceata de ismaeliti ( o caravana ) venind din Galaad . Camilele lor erau incarcate cu tamaie cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt."
Fratii hotarasc sa il vanda pe Iosif ismaelitilor, astfel ca, "la trecerea negustorilor madianiti, l-au tras si l-au scos pe Iosif din groapa si l-au vandut cu douazeci de sicli de argint Ismaelitilor care l-au dus in Egipt."
Cum aopare descrierea caravanei in basmul mexican?
"Jose traia singur cuc, ratacind intruna. Nu se oprea pe nicaieri decat peste noapte, si mergand fara ragaz iesi intr-o buna zi la un drum. Afla ca pe acolo i se aducea zilnic carbune unui urias care isi avea prin apropiere imparatia fermecata. Iesi baiatul in drum si zari un caraus care mana niste magari incarcati cu saci de carbune.Cu troiate ca se sperie fiindca nu stia ce i se poate intampla, nu fugi din calea omului. La randul sau se sperie si carausul cand il vazu, caci el imbatranise tot batand drumul acela si niciodata nu zarise picior de om.Pe acolo nu era decat imparatia uriasului."
Pana la urma, feciorul de imparat accepta sa mearga cu acel negustor de carbune, dandu*-se fiul acestuia.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Noiembrie 2016, 08:39:55
Hermeneutica vol.4 "Calutul cu sapte culori" urmare
Privind cu atentie acest basm mexican, observam diferentele dintre originalul Vetero Testamentar si varianta repovestita. Elementele definitorii care erau mai multe si mai bine marcate in modelul arhaic, plutesc acum ca niste insule de singuratate in masa materialului narativ. Intamplarile petrecute la curtea lui Faraon, aproape ca se pierd in anonimat, in acea atemporalitate, si a spatiului nedefinit a povestii. Apar elemente stranii fabulate de povestitorii anonimi si care indeparteaza basmul de directia lui initiala. Putem doar scoate din anonimat acele creionari fugitive care amintesc destul de vag de vechiul basm testamentar. Uriasul la care ajunge Jose, este Faraon. Acesta il ia pe Jose sub aripa lui ocrotitoare, fara o explicatie anume si ii spune:
"Cetatea asta-i a ta.Tot ce cuprinde intre zidurile astea, iti apartine.Poti sa te bucuri de toate bogatiile pe care le-oi afla, dar sa stii ca pe-aici, nu este suflet de om."
Dupa astfel de declaratii, Faraonul introduce acel ciclu al interzicerii, in care baiatul are libertatea sa vada si sa atinga absolut tot, doar intr-o singura incaperepe care i-o si arata, ii interzice sa intre.
Ori iata ce citim in Vechiul Testament:
" Si Faraon a zis lui Iosif: Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atat de priceput si atat de intelept ca tine.
Te pun mai mare peste casa mea si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine.
Faraon a zis lui Iosif:
"Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului.
Faraon si-a scos inelul din deget si l-a pus in degetul lui Iosif.L-a imbracat in haine de in subtire si i-a pus un lant de aur la gat."
Acest fragment este povestit altfel in varianta mexicana:
"Descuie usa, (la camera interzisa ) si zari intr-un colt o valvataie.Se apropie si intinse mana sa vada daca frige dar flacarile nu-l arsera.Atunci el atinse cu un deget si vazu ca era un izvor din care tasnea aur topit.Pe data degetul se acoperi cu un strat de aur pe care nu-l mai putu indeparta."
Intr-o varianta, Faraon ii pune in deget un inel, in cealalta, Jose, inmoaie degetul intr-un izvor din care curgea aur topit si in felul acesta degetul i se aureste. Dar Iosif primeste un al doilea semn distinctiv al puterii, care era reprezentat de un lant sau colier de aur pe care Faraon il pune la gat.
Descoperind faptul ca Jose a incalcat interdictia de a nu intra in camera oprita, Uriasul, " il ia de picioare si spanzurat asa cu capul in jos, il duse in odaia cu pricina. Jose avea parul lung pana la umeri si Uriasul il vara cu pletele in aur. Apoi ii dadu drumul si nu-i mai facu nici un rau."
Parasirea casei Uriasului cu ajutorul unui cal si urmarirea fugarilor de catre Urias, aminteste de Exodul sau Iesirea, intr-o forma extrem de schematizata.
Jose intra ca gradinar la alt imparat si face pentru fata acelui imparat o gradina de toata frumusetea.Fata se indragosteste de el si il cere de barbat. In urma unor conflicte armate, din care ceilalti gineri si chiar imparatul risca sa piarda imparatia, salvarea vine din partea lui Jose.In finalul basmului el castiga coroana si va fi imparat in locul imparatului. In aceste imprejuirari se da o masa mare la care este invitat si imparatul vecin care era tatal lui Jose. Cand Jose a trebuit sa se spele pe maini, tatal sau ii intinse ligheanul cu apa, implinindu-se in felul acesta profetia.
Urmeaza iarasi o afirmatie, o rugaminte care apare in cele doua basme:
"( Jose ) isi ierta tatal, il lasa liber sa plece, dar inainte, ii zise:
"-Te rog din suflet sa o trimiti pe mama si pe fratii mei sa ii cunosc si eu.
Tatal ii fagadui si isi tinu cuvantul..."
Iosif va cere in Vechiul Testament fratilor sai sa il aduca cu ei pe tatal lor ca sa se vada:
"Istorisiti tatalui meu toata slava pe care eu o am in Egipt si tot ce ati vazut. Si aduceti aici cat mai curand pe tatal meu."
Sfarsitul basmului.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 20 Noiembrie 2016, 10:15:14
Hermeneutica vol.4 " Frumoasa cu parul de aur.:.
Basmul face parte din "Povesti si legende din america latina" apartinand folclorului Chilian.
Exista doua teme majore in literatura universala orala si scrisa. Una care are ca sursa de inspiratie Vechiul Testament si o alta care vorbeste despre Razboiul Troian.Probabil ca numarul temelor este mult mai mare, dar pe acestea doua le identificam de cele mai multe ori.
" O femeie avea trei feciori. Pe cel mare il chema Pedro, pe cel mijlociu Diego, iar pe mezin, Manuelito.
Intr-o buna zi, cei doi frati mai mari, pornira sa cutreiere lumea.Manuelito, isi lua desaga in care maica-sa ii pusese placinte sa aibe pe drum, si pleca sa isi gaseasca fratii.
Merse el ce merse, pana ii iesira in cale, langa un par, trei fete care se cwertau intre ele zicand fiecare ca ea e cea mai frumoasa. Cand il zari pe Manuelito, una dintre fete striga:
-Iata ca vine un flacau. Sa-l chemam sa hotareasca el care dintre noi este cea mai frumoasa."
Motivul celei mai frumoase, se regaseste in antichitatea greaca si se leaga prin consecintele care se vor crea de razboiul troian. Ceea ce povesteste diferit naratorul, este legat de gradina Hesperidelor, in care maslinul grec al lui Ulise, devine bolta cereasca tinuta pe umeri de Atlas sau Zeus.Fetele care cer sa li se recunoasca frumusetea, sunt: Zeita Hera, Afrodita si Atena.
Pentru ca fiecaruia dintre fete, Manuelito le da un raspuns multumitor primeste de la ele, o caciula care te face nevazut, o nuielusa care indeplineste orice dorinta si o pereche de cizme care te ducea intr-o clipa oriunde doreai sa ajungi. Mergand mai departe, Manuelito da de acel loc al animalelor. Acesta poate fi deopotriva asemanator cu cel in care traia Circe, Medeea, cea de pe Valea Cernei, sugerand salbaticia, razboiul, transformarea insotitorilor lui Ulise in porci, etc. Impartind mancare acestor dihanii, primeste de la acestea asigurarea ca va fi ajutat in caz de nevoie.
Urmatorul motiv care are darul sa ne incurce, este ca mergand inainte, Manuelito vazu un foc de vreascuri si o soparla gata-gata sa piara in flacari. Lua atunci un bat si cu grija scoase soparla si o puse intr-un loc ferit. Recunoscatoare, soparla prinse glas si zise:
-Cand o sa tre ameninte o primejdie, sa ma chemi si am sa iti vin intr-ajutor."
Acest al treilea motiv, este foarte interesant, deoarece, lasand de-o parte motivul razboiului troian cu cele trei zeite / cetati grecesti, intram in universul cultural al Vechiului Testament, soparla si focul de vreascuri vorbind de fapt de intalnirea lui Moise pe muntele Horeb cu Dumnezeu care ii vorbea dintr-un rug de flacari, rug care ardea si totusi nu se mistuia. Spre deosebire de Vechiul Testament, unde Dumnezeu apare cu chip de om, dar si cu chip de sarpe -sa ne amintim despre ispitirea Evei de catre sarpele biblic, dar si de sarpele de bronz catre care trebuiau sa priveasca copiii lui israel, pentru a scapa de muscaturile serpilor din pustie, imaginea Sarpelui Dumnezeu, este inlocuita de povestitor cu o soparla. Faptul ca ne aflam in fata muntelui Horeb, reiese din basm putrin mai departe departe cand Manuelito este trimis sa aduca calul cu sapte culori si saua cu clopoteii de aur.
" Manuelito, o porni mai departe si ajunse la malul marii. Scoase nuielusa fermecata , lovi cu ea valurile, si apa se dadu in laturi, facandu-i drum."
Motivul acesta il vom gasi in Vechiul Testament la capitolul Exodul, sau Iesirea, cand Moise va intinde catre mare toiagul sau si marea se va desface in doua, permitand copiilor lui Israel sa treaca prin apele desfacute ale marii ca pe un pod.
Ce se intampla mai departe?
"Nu trecu insa mult si vrajitoarele, ( Faraon si cu armata sa ) prinsera de veste. Pornira pe urmele lui ( ale lui Manujelito care reusise sa fure calul si saua cu clopotei ) dar se poticnira la malul marii , caci flacaul isi croise drum cu nuielusa fermecata si, dupa ce trecu, apele se inchisera la loc.
Incercarile la care este supus Manuelito, pentru a o aduce pe fata cu parul de aur, fac aluzie la razboiul troian si la Elena din Troia.
Pentru a-l condamna la moarte, vrajitoarele, il vor duce pe Manuelito, intr-un hambar plin cu grau si la lumina unui chistoc de lumanare il pun pe acesta sa curete graul pana in zori.
"Deodata, Manuelito, zari o furnica.si isi aminti de darurile animalelor.Le chema pe furnici in ajutor si se ivira puzderie.Prinsera sa curete graul, alegand bob cu bob si pana in zori, lasara graul cules , stralucind ca aurul."
Ne vom intreba ce legatura este intre Manuelito, furnici si graul cules. Ca sa dai ordine cuiva, trebuie sa fii stapan peste acele fiinte. Istoria mitologica consemneaza ca Achile, era regele poporului sau al carui nume era acela de mirmidoni. Ori aici avem doua lucruri interesante. Myrmex, in traducere romaneasca inseamna Frurnica. In acelasi timp daca scriem numele lui Ahile de la dreapta spre stanga, vom obtine numele de Eliha, aceasta forma incompleta, sugerandu-ne pluralul numelui lui Dumnezeu, care este scris: Elohim si poate fi tradus prin formaplurala : Cei puternici.
In mod cu totul straniu, daca citim despre copilaria lui Ahile, vom observa ca se aseamana cu copilaria lui Moise. Este singurul loc in care mitul ebraic al lui Moise se suprapune peste imaginea eroului grec Ahile, Vechiul Testament intalnindu-se aici in mod cu totul neobisnuit cu istoria Grecilor.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Ianuarie 2017, 22:24:37
Hermeneutica ( pentru un ipotetic si improbabil volum cinci. )
Aratam undeva, in volumele anterioare de Hermeneutica ca cercetarea literara intreprinsa de noi, ne impinge catre descoperirea raportarii continutului laic, la unul de natura sacra, transformand profanul in intr-un apocrif interesant de natura Vetero sau Nou Testamentara. In acelasi timp, in spatele acelor tablori grandioase ale istoriei omenesti, sta necropola, fara a se marca in mod direct fenomenul de trecere de la viu, de la natura noastra muritoare, la cea vesnica, fenomen ce ii va determina pe vechii egipteni sa dedice o serie de necropole somptuase acestui cult. Poate ca poare bizar ceea ce sustinem,dar Vechiul Testament vorbeste de necropole, si amintim aici de mormantul unde este ingropat Avram si Sara, de mormantul lui Moise , de osemintele lui Iosif scoase din Egipt odata cu Exodul s. a. m. d.Chiar daca exista amintiri ale oamenilor care au trait in acele vremuri, punctul cel mai incandescent din istoria lor, se concentreaza in jurul necropolei de inhumatie. Acelasi lucru se intampla si cu necropola din Ierusalim, unde a fost ingropat Isus Cristos si a faptului ca mai tarziu, mormantul in cauza a devenit un cenotaf.
Acelasi lucru se intampla si in istoria noastra.Povestile, legendele legate de necropole, se incadreaza in diferite tipuri, in raport de specificul de constructie, daca vorbim de inhumare sau de incinerare, acestea fiind legate la randul lor de tipul de credinta, de numele zeului la care trebuia sa ajunga sufletul defunctului.Un accent aparte, in unele povesti despre necropole, este pus pe bogatiile stranse de cel care a trait si apoi a mutat toate produsele materiale, pentru a-si asigura confortul decent sau fastuos pe lumea cealalta, in functie de rangul social avut in momentul mortii sale si a respectului de care se bucura in comunitate.Fara sa vrem, descoperim ca astfel de necropole se constituie in modele, uneori acestea nefiind complete, o serie de motive ramanand intacte, iar altele pierzandu-se pentru totdeauna. Sigur ca aici se pune problema detaliilor, carora povestitorul le acorda mai multa sau mai putina importanta.
Am gasit pe Google, un articol interesant, dedicat unui tezaur care isi impleteste destinul cu un ipotetic domnitor al Tarii Romanesti. Articolul poarta un nume destul de sinistru: " Legendele masacrului de la Manastirea Iezer. 300 de calugari ucisi la un praznic in numele aurulkui ascuns in zidurile lacasului.
Si articolul continua in felul urmator:
"Crima in numele aurul a fost comisa in urma cu cinci secole, iar locul unde au fost ingropati cei trei sute de calugari este marcat si astazi de trei cruci crestate in stanca pe malul stang al raului al raului Cheia de langa schitul Iezer. Pe marginea istoriei, Manastirii Iezer, asezamant monahal ridicat intre o mie patru sute nouazeci si cinci - o mie cinci sute unu, au aparut doua legende sangeroase , in ambele cazuri, mobilul masacrului este aurul ascuns in zona, de un domnitor al Tarii Romanesti.Una dintre legende a fost consemnata de istoricul si scriitorul Alexandru Odobescu.Dupa vizita la schit din o mie opt sute saizeciacesta relata ca cei 300 de monahi au fost ucisi de paganii care cautau aurul lui Mihai Viteazul. Domnitorul si-ar ascuns vistieria la manastirea Iezer , inainte de a trece cu armata in Transilvania. Dupa decapitarea lui Mihai Viteazul pe campia de la Turda, navalitorii straini au jefuit schitul si le-au taiat capetele celor trei sute de calugari care au aparat tezaurul. Se spune ca acestia au fost ingropati in trei gropi comune, spune profesorul Florin Epure , Directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Valcea.
A doua versiune, despre uciderea celor 300 de calugari a fost istorisita in o mie opt sute sase , de iermonahul Stefan si consemnata ulterior de preotul Marin Pretorian. Monahii au fost ucisi din ordinul ginerelui voievodului Mircea Ciobanu, iar legenda a fost consemnata de Bartolomeu Anania in cartea: "Cerurile Olteniei," in 1990. Mircea Ciobanu a avut doua fete. dar a maritat-o mai intai pe cea mica, ceea ce a atras mania celei mari, care a fugit in Ardeal si s-a casatorit la repezeala cu un nobil ungur. Ea avea cunostinta ca taica-sau zidind schitul Iezer, ingropase in zid un cazan cu galbeni, pentru ca atunci cand biserica va ajunge sa se ruineze, banii sa fie gasiti si intrebuintati pentru refacere. Povestind totul sotului ei, acesta a venit la Iezer
si a taiat capetele tuturor calugarilor apoi a daramat biserica, si dand de comoara a dus-o cu el in Ardeal. Trupurile calugarilor ucisi au fost inmormantate intr-o groapa adanca mai jos de schit pe malul apei ce se cheama " Crucile mosilor", scria Bartolomeu Anania care a fost arhiepiscop (?!) al Vadului, Feleacului si Clujului.
Matusele care s-au retras in spatele sfantului locas, povedstesc ca voievodul a ascuns aurul in o mie cincisute cincizeci, in timpul lucrarilor de reconstructie,( ?!) a asezamantului monahal , iar calugarii aqu fost ucisi cateva decenii mai tarziu.
In locul unde au fost inmormantati calugarii,pe malul raului Cheia, localnicii au cioplit in stanca trei cruci mari.
Mormantul comun, poate fi identificat pe marginea drumului, datorita unei troite construite pe marginea drumului.
Credinciosii care ajung la Manastirea Iezer obisnuiesc si acum sa coboare pe malul apei si sa aprinda lumanari la Crucile Mosilor.
In sfarsit, mai exista o a treia varianta legendara,pusa pe seama voievodului Constantin Brancoveanu. ( o mie sase sute optzeci si opt,- o mie sapte sute paisprezece.) Dupa moartea lui Constantin Brancoveanu, ( o mie sapte sute paisprezece ) manastirea Iezer a foist atacata de turci.Cronicile spun ca atacatorii cautau comoara.Maicile au refuzat sa spuna unde era ascunsa si au fost ucise in spiritrul epocii.
Pana acum s-a citit ceea ce s-a spus despre Manastirea Iezer si despre o comoara mai mult sau mai putin identificata. Adevarurile de aici incolo, isi fac aparitia in functie de intrebarile dar mai ales de raspunsurile pe care le dam.Ca sa va dau un simplu exemplu. In Dictionarul Explicativ, citim ca "Iezer", este un lac cu sau fara fund asezat intre doi versanti muntosi. Ati observat ca acest lac, nu este mentionat nicaieri in cadrul legendelor citite? De ce oare? Ma intreb daca nu cumva adevarul se afla dincolo de noi si la baza lui sta o alta istorie, mai apropiata de realitate.


Titlul: Răspuns: Basme
Scris de: vanghelis007 din 11 Ianuarie 2017, 22:27:01
Hermeneutica : Manastirea Iezer ( urmare )
Mi se pare interesant faptul ca istoria celor 300 de calugari, o gasim repetata in conditii asemanatoare, acolo unde am citit despre tezaurul printului sarb Obrenovici. Anumite locuri specifice, sau intamplari neobisnuite, s-au fixat int-o geografie diversa, locur4ile respective fiibnd uneori foarte detaliat descrise. Cu toate acestea cred ca cu un minim de efort tehnic, se poate face diferenta dintre realitate si fictiune, inlaturand din calea cercetarii teoretice si practice acele elemente fictionale.
In felul acesta campul de cercetare se restrange foarte mult, putand sa ne ofere rezultatele dorite.
Atrag totusi atentia cititorilor, ca noi facem speculatii pe marginea unui material subtire din punct de vedere informal, ca incercam sa umplem niste goluri care pot fi mult mai vechi decat ne sugerteaza sursele legendare.Corectia nu o poate savarsi decat o cercetare de teren, care ne arata clar ce s-a intamplat cu adevarat la fata locului.In legendele manastirii Iezer, se vorbeste de uciderea unui numar de 300 de calugari la un prazanic in numele aurului ascuns in zidurile lacasului.Ori DEX da urmatoarea definitie pentru "Praznic" : " PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. "
Ori in legende3le despre printul sarb se spune acelasi lucru: " I-a invitat pe cei 300 de militari si civili pe un teren in apropierea pesterii unde le-a oferit de mancare si bautura. Cadavrele au fost ingropate tot acolo pe un teren caruia localnicii ii spun: "La morminti."
In cazul calugarilor, trupurile acestora au fost inmormantate intr-o groapa adanca pe malul stang al raului Cheia, mai jos de manastire, loc marcat de trei cruci mari crestate in stanca.Locul poarta numele de "Crucile mosilor."Este interesant ca autorul articolului se contrazice la un moment dat singur:
"Mormantul comun, ( mai devreme se spunea ca este vorba de trei morminte comune ) poate fi identificat usor, datorita unei troite construite pe marginea drumului. Se pare ca cineva nu spune adevarul asa cum trebuie, sau nu cunoaste acest adevar.Inte3resant ar fi daca o persoana abilitata, ar putea face sapaturi la fata locului, pentru a vedea daca mormantul acela colectiv exista cu adevarat si a se stabili daca mortile celor din groapa se datoreaza otravii sau taierii capetelor. Pe urma, hainele purtate de catre monahi pot fi monahale sau laice, si atunci iar ar exista niste raspunsuri care vor face diferenta dintre fictiune si adevar.
In materialul legendar legat de printul sarb se spune ca defunctii au fost otraviti si ingropati la intrarea in pestera, aceasta fiind foarte aproape de locul unde s-a tinut praznicul.Termenul la intrare, presupune doua interpretari: In afara pesterii sau imediat ce intri inauntru.Dar ramane prezenta in minte ideea ca poestera se afla intr-o locatie foarte apropiata locului unde s-a efectruat inhumatia.Teoretic ar trebui ca pestera sa fie foarte aproape de locul inhumarii, si sub nici o forma in cadrul manastirii.Dar acestea sunt simple speculatii si de treburile serioase ar trebui sa se ocupe doar profesionistii.