Forum.Citatepedia.ro

Celebrităţi => Personalităţi => Subiect creat de: Lucian Velea din 14 Septembrie 2008, 16:49:13



Titlul: "Zece pentru România" - sau care ne sunt valorile
Scris de: Lucian Velea din 14 Septembrie 2008, 16:49:13
Am urmărit o emisiune din proiectul "Zece pentru România", în care a apărut şi controversa, pe care o tot întâlnesc în ultima vreme: topul valorilor trebuie realizat pe baza părerilor oamenilor, oricare ar fi ei, sau stabilit de un juriu de specialitate?

Observ că cei care militează pentru juriu sunt în general intelectuali frustraţi de decizia populară. Soluţia alternativă, de a face alegerea un juriu, mi se pare de o mare superficialitate. Este soluţia uşoară şi greşită pentru o problemă grea şi importantă. Un juriu mi se pare justificat pentru un domeniu restrâns, de specialitate, care nu interesează decât un grup de oameni, mai mare sau mai mic, ori unde însemnătatea rezultatului este relativ mică. Dar a stabili un juriu valorile unei naţiuni mi s-ar părea de-a dreptul trist. Ar fi declararea eşecului intelectuaităţii acelei naţiuni, nu a poporului. Pentru că rolul intelectualului nu este doar acela de a crea, ci şi de a propaga valoarea, de a trage în sus societatea. Este un rol de lider pe fâşia sa. Intelectualul trebuie să se implice activ, nu să stea pe margine şi să strâmbe din nas.

A devenit aproape o stereotipie să dai vina pe media. Desigur, mediatizarea are un impact major în stabilirea unui clasament. Nu poţi spune că cineva este printre cei mai buni dintr-o naţiune, dacă de câţiva ani n-ai auzit nimic relevant despre el? Este foarte greu să te bazezi doar pe propriile aminitiri.

Dar oare de ce nu sunt mediatizaţi mulţi dintre oamenii de valoare? Să aibă presa scrisă, televiziunile, radiourile, internetul ceva cu aceştia? Din contra! Numai că nu prea poţi spune ceva despre cineva din senin. Îţi trebuie motive, iar aici intervine adevărata problemă: PR-ul cultural în România este jalnic, cel puţin în partea finanţată de stat. Este mai uşor să afli o informaţie de la serviciile secrete decât de la unele teatre. Exagerez, desigur, dar aţi prins ideea. Instituţiile de cultură trebuie să înţeleagă că nu este suficient să facă strict ce sunt menite să facă, ci au datoria, în aceeaşi măsură, să promoveze ceea ce fac. Trebuie să fie de-a dreptul darnice din acest punct de vedere, pentru că nu au decât de câştigat.