Afişează mesaje
Nu cred în gândirea pozitivă. E doar o etichetă, un analgezic, un "praf de putirinţă". Cred însă în propria forţă de a mă reechilibra de fiecare dată, după o încercare dură, de viaţă pământeană.
Suntem căutători, călători printre gânduri. nimeni nu ajunge la capătul drumului cât sufletul lui e întrupat. Toţi suportăm urmările manifestării dualităţii. Fără ea, pământul ar fi mort. Unicitatea e un termen teoretic, un ideal. Tindem către, dar nu ajungem acolo decât în firavele momente când reuşim să ne "adunăm" în spaţiul în care suntem noi, cei goi, dar atât de curaţi, acolo unde sufletul alege odihna(nu moartea) dintre două praguri. cel al căutărilor continue şi zbor. Eu numesc acel spaţiu aproape raiul sau chiar mai mult decât atât.
