23 Octombrie 2017, 20:52:30 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
  Pagina principală Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
  Afişează mesaje
Pagini: [1] 2 3 ... 63
1  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 11 Ianuarie 2017, 22:27:01
Hermeneutica : Manastirea Iezer ( urmare )
Mi se pare interesant faptul ca istoria celor 300 de calugari, o gasim repetata in conditii asemanatoare, acolo unde am citit despre tezaurul printului sarb Obrenovici. Anumite locuri specifice, sau intamplari neobisnuite, s-au fixat int-o geografie diversa, locur4ile respective fiibnd uneori foarte detaliat descrise. Cu toate acestea cred ca cu un minim de efort tehnic, se poate face diferenta dintre realitate si fictiune, inlaturand din calea cercetarii teoretice si practice acele elemente fictionale.
In felul acesta campul de cercetare se restrange foarte mult, putand sa ne ofere rezultatele dorite.
Atrag totusi atentia cititorilor, ca noi facem speculatii pe marginea unui material subtire din punct de vedere informal, ca incercam sa umplem niste goluri care pot fi mult mai vechi decat ne sugerteaza sursele legendare.Corectia nu o poate savarsi decat o cercetare de teren, care ne arata clar ce s-a intamplat cu adevarat la fata locului.In legendele manastirii Iezer, se vorbeste de uciderea unui numar de 300 de calugari la un prazanic in numele aurului ascuns in zidurile lacasului.Ori DEX da urmatoarea definitie pentru "Praznic" : " PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. "
Ori in legende3le despre printul sarb se spune acelasi lucru: " I-a invitat pe cei 300 de militari si civili pe un teren in apropierea pesterii unde le-a oferit de mancare si bautura. Cadavrele au fost ingropate tot acolo pe un teren caruia localnicii ii spun: "La morminti."
In cazul calugarilor, trupurile acestora au fost inmormantate intr-o groapa adanca pe malul stang al raului Cheia, mai jos de manastire, loc marcat de trei cruci mari crestate in stanca.Locul poarta numele de "Crucile mosilor."Este interesant ca autorul articolului se contrazice la un moment dat singur:
"Mormantul comun, ( mai devreme se spunea ca este vorba de trei morminte comune ) poate fi identificat usor, datorita unei troite construite pe marginea drumului. Se pare ca cineva nu spune adevarul asa cum trebuie, sau nu cunoaste acest adevar.Inte3resant ar fi daca o persoana abilitata, ar putea face sapaturi la fata locului, pentru a vedea daca mormantul acela colectiv exista cu adevarat si a se stabili daca mortile celor din groapa se datoreaza otravii sau taierii capetelor. Pe urma, hainele purtate de catre monahi pot fi monahale sau laice, si atunci iar ar exista niste raspunsuri care vor face diferenta dintre fictiune si adevar.
In materialul legendar legat de printul sarb se spune ca defunctii au fost otraviti si ingropati la intrarea in pestera, aceasta fiind foarte aproape de locul unde s-a tinut praznicul.Termenul la intrare, presupune doua interpretari: In afara pesterii sau imediat ce intri inauntru.Dar ramane prezenta in minte ideea ca poestera se afla intr-o locatie foarte apropiata locului unde s-a efectruat inhumatia.Teoretic ar trebui ca pestera sa fie foarte aproape de locul inhumarii, si sub nici o forma in cadrul manastirii.Dar acestea sunt simple speculatii si de treburile serioase ar trebui sa se ocupe doar profesionistii.

RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
2  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 11 Ianuarie 2017, 22:24:37
Hermeneutica ( pentru un ipotetic si improbabil volum cinci. )
Aratam undeva, in volumele anterioare de Hermeneutica ca cercetarea literara intreprinsa de noi, ne impinge catre descoperirea raportarii continutului laic, la unul de natura sacra, transformand profanul in intr-un apocrif interesant de natura Vetero sau Nou Testamentara. In acelasi timp, in spatele acelor tablori grandioase ale istoriei omenesti, sta necropola, fara a se marca in mod direct fenomenul de trecere de la viu, de la natura noastra muritoare, la cea vesnica, fenomen ce ii va determina pe vechii egipteni sa dedice o serie de necropole somptuase acestui cult. Poate ca poare bizar ceea ce sustinem,dar Vechiul Testament vorbeste de necropole, si amintim aici de mormantul unde este ingropat Avram si Sara, de mormantul lui Moise , de osemintele lui Iosif scoase din Egipt odata cu Exodul s. a. m. d.Chiar daca exista amintiri ale oamenilor care au trait in acele vremuri, punctul cel mai incandescent din istoria lor, se concentreaza in jurul necropolei de inhumatie. Acelasi lucru se intampla si cu necropola din Ierusalim, unde a fost ingropat Isus Cristos si a faptului ca mai tarziu, mormantul in cauza a devenit un cenotaf.
Acelasi lucru se intampla si in istoria noastra.Povestile, legendele legate de necropole, se incadreaza in diferite tipuri, in raport de specificul de constructie, daca vorbim de inhumare sau de incinerare, acestea fiind legate la randul lor de tipul de credinta, de numele zeului la care trebuia sa ajunga sufletul defunctului.Un accent aparte, in unele povesti despre necropole, este pus pe bogatiile stranse de cel care a trait si apoi a mutat toate produsele materiale, pentru a-si asigura confortul decent sau fastuos pe lumea cealalta, in functie de rangul social avut in momentul mortii sale si a respectului de care se bucura in comunitate.Fara sa vrem, descoperim ca astfel de necropole se constituie in modele, uneori acestea nefiind complete, o serie de motive ramanand intacte, iar altele pierzandu-se pentru totdeauna. Sigur ca aici se pune problema detaliilor, carora povestitorul le acorda mai multa sau mai putina importanta.
Am gasit pe Google, un articol interesant, dedicat unui tezaur care isi impleteste destinul cu un ipotetic domnitor al Tarii Romanesti. Articolul poarta un nume destul de sinistru: " Legendele masacrului de la Manastirea Iezer. 300 de calugari ucisi la un praznic in numele aurulkui ascuns in zidurile lacasului.
Si articolul continua in felul urmator:
"Crima in numele aurul a fost comisa in urma cu cinci secole, iar locul unde au fost ingropati cei trei sute de calugari este marcat si astazi de trei cruci crestate in stanca pe malul stang al raului al raului Cheia de langa schitul Iezer. Pe marginea istoriei, Manastirii Iezer, asezamant monahal ridicat intre o mie patru sute nouazeci si cinci - o mie cinci sute unu, au aparut doua legende sangeroase , in ambele cazuri, mobilul masacrului este aurul ascuns in zona, de un domnitor al Tarii Romanesti.Una dintre legende a fost consemnata de istoricul si scriitorul Alexandru Odobescu.Dupa vizita la schit din o mie opt sute saizeciacesta relata ca cei 300 de monahi au fost ucisi de paganii care cautau aurul lui Mihai Viteazul. Domnitorul si-ar ascuns vistieria la manastirea Iezer , inainte de a trece cu armata in Transilvania. Dupa decapitarea lui Mihai Viteazul pe campia de la Turda, navalitorii straini au jefuit schitul si le-au taiat capetele celor trei sute de calugari care au aparat tezaurul. Se spune ca acestia au fost ingropati in trei gropi comune, spune profesorul Florin Epure , Directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Valcea.
A doua versiune, despre uciderea celor 300 de calugari a fost istorisita in o mie opt sute sase , de iermonahul Stefan si consemnata ulterior de preotul Marin Pretorian. Monahii au fost ucisi din ordinul ginerelui voievodului Mircea Ciobanu, iar legenda a fost consemnata de Bartolomeu Anania in cartea: "Cerurile Olteniei," in 1990. Mircea Ciobanu a avut doua fete. dar a maritat-o mai intai pe cea mica, ceea ce a atras mania celei mari, care a fugit in Ardeal si s-a casatorit la repezeala cu un nobil ungur. Ea avea cunostinta ca taica-sau zidind schitul Iezer, ingropase in zid un cazan cu galbeni, pentru ca atunci cand biserica va ajunge sa se ruineze, banii sa fie gasiti si intrebuintati pentru refacere. Povestind totul sotului ei, acesta a venit la Iezer
si a taiat capetele tuturor calugarilor apoi a daramat biserica, si dand de comoara a dus-o cu el in Ardeal. Trupurile calugarilor ucisi au fost inmormantate intr-o groapa adanca mai jos de schit pe malul apei ce se cheama " Crucile mosilor", scria Bartolomeu Anania care a fost arhiepiscop (?!) al Vadului, Feleacului si Clujului.
Matusele care s-au retras in spatele sfantului locas, povedstesc ca voievodul a ascuns aurul in o mie cincisute cincizeci, in timpul lucrarilor de reconstructie,( ?!) a asezamantului monahal , iar calugarii aqu fost ucisi cateva decenii mai tarziu.
In locul unde au fost inmormantati calugarii,pe malul raului Cheia, localnicii au cioplit in stanca trei cruci mari.
Mormantul comun, poate fi identificat pe marginea drumului, datorita unei troite construite pe marginea drumului.
Credinciosii care ajung la Manastirea Iezer obisnuiesc si acum sa coboare pe malul apei si sa aprinda lumanari la Crucile Mosilor.
In sfarsit, mai exista o a treia varianta legendara,pusa pe seama voievodului Constantin Brancoveanu. ( o mie sase sute optzeci si opt,- o mie sapte sute paisprezece.) Dupa moartea lui Constantin Brancoveanu, ( o mie sapte sute paisprezece ) manastirea Iezer a foist atacata de turci.Cronicile spun ca atacatorii cautau comoara.Maicile au refuzat sa spuna unde era ascunsa si au fost ucise in spiritrul epocii.
Pana acum s-a citit ceea ce s-a spus despre Manastirea Iezer si despre o comoara mai mult sau mai putin identificata. Adevarurile de aici incolo, isi fac aparitia in functie de intrebarile dar mai ales de raspunsurile pe care le dam.Ca sa va dau un simplu exemplu. In Dictionarul Explicativ, citim ca "Iezer", este un lac cu sau fara fund asezat intre doi versanti muntosi. Ati observat ca acest lac, nu este mentionat nicaieri in cadrul legendelor citite? De ce oare? Ma intreb daca nu cumva adevarul se afla dincolo de noi si la baza lui sta o alta istorie, mai apropiata de realitate.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
3  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 20 Noiembrie 2016, 10:15:14
Hermeneutica vol.4 " Frumoasa cu parul de aur.:.
Basmul face parte din "Povesti si legende din america latina" apartinand folclorului Chilian.
Exista doua teme majore in literatura universala orala si scrisa. Una care are ca sursa de inspiratie Vechiul Testament si o alta care vorbeste despre Razboiul Troian.Probabil ca numarul temelor este mult mai mare, dar pe acestea doua le identificam de cele mai multe ori.
" O femeie avea trei feciori. Pe cel mare il chema Pedro, pe cel mijlociu Diego, iar pe mezin, Manuelito.
Intr-o buna zi, cei doi frati mai mari, pornira sa cutreiere lumea.Manuelito, isi lua desaga in care maica-sa ii pusese placinte sa aibe pe drum, si pleca sa isi gaseasca fratii.
Merse el ce merse, pana ii iesira in cale, langa un par, trei fete care se cwertau intre ele zicand fiecare ca ea e cea mai frumoasa. Cand il zari pe Manuelito, una dintre fete striga:
-Iata ca vine un flacau. Sa-l chemam sa hotareasca el care dintre noi este cea mai frumoasa."
Motivul celei mai frumoase, se regaseste in antichitatea greaca si se leaga prin consecintele care se vor crea de razboiul troian. Ceea ce povesteste diferit naratorul, este legat de gradina Hesperidelor, in care maslinul grec al lui Ulise, devine bolta cereasca tinuta pe umeri de Atlas sau Zeus.Fetele care cer sa li se recunoasca frumusetea, sunt: Zeita Hera, Afrodita si Atena.
Pentru ca fiecaruia dintre fete, Manuelito le da un raspuns multumitor primeste de la ele, o caciula care te face nevazut, o nuielusa care indeplineste orice dorinta si o pereche de cizme care te ducea intr-o clipa oriunde doreai sa ajungi. Mergand mai departe, Manuelito da de acel loc al animalelor. Acesta poate fi deopotriva asemanator cu cel in care traia Circe, Medeea, cea de pe Valea Cernei, sugerand salbaticia, razboiul, transformarea insotitorilor lui Ulise in porci, etc. Impartind mancare acestor dihanii, primeste de la acestea asigurarea ca va fi ajutat in caz de nevoie.
Urmatorul motiv care are darul sa ne incurce, este ca mergand inainte, Manuelito vazu un foc de vreascuri si o soparla gata-gata sa piara in flacari. Lua atunci un bat si cu grija scoase soparla si o puse intr-un loc ferit. Recunoscatoare, soparla prinse glas si zise:
-Cand o sa tre ameninte o primejdie, sa ma chemi si am sa iti vin intr-ajutor."
Acest al treilea motiv, este foarte interesant, deoarece, lasand de-o parte motivul razboiului troian cu cele trei zeite / cetati grecesti, intram in universul cultural al Vechiului Testament, soparla si focul de vreascuri vorbind de fapt de intalnirea lui Moise pe muntele Horeb cu Dumnezeu care ii vorbea dintr-un rug de flacari, rug care ardea si totusi nu se mistuia. Spre deosebire de Vechiul Testament, unde Dumnezeu apare cu chip de om, dar si cu chip de sarpe -sa ne amintim despre ispitirea Evei de catre sarpele biblic, dar si de sarpele de bronz catre care trebuiau sa priveasca copiii lui israel, pentru a scapa de muscaturile serpilor din pustie, imaginea Sarpelui Dumnezeu, este inlocuita de povestitor cu o soparla. Faptul ca ne aflam in fata muntelui Horeb, reiese din basm putrin mai departe departe cand Manuelito este trimis sa aduca calul cu sapte culori si saua cu clopoteii de aur.
" Manuelito, o porni mai departe si ajunse la malul marii. Scoase nuielusa fermecata , lovi cu ea valurile, si apa se dadu in laturi, facandu-i drum."
Motivul acesta il vom gasi in Vechiul Testament la capitolul Exodul, sau Iesirea, cand Moise va intinde catre mare toiagul sau si marea se va desface in doua, permitand copiilor lui Israel sa treaca prin apele desfacute ale marii ca pe un pod.
Ce se intampla mai departe?
"Nu trecu insa mult si vrajitoarele, ( Faraon si cu armata sa ) prinsera de veste. Pornira pe urmele lui ( ale lui Manujelito care reusise sa fure calul si saua cu clopotei ) dar se poticnira la malul marii , caci flacaul isi croise drum cu nuielusa fermecata si, dupa ce trecu, apele se inchisera la loc.
Incercarile la care este supus Manuelito, pentru a o aduce pe fata cu parul de aur, fac aluzie la razboiul troian si la Elena din Troia.
Pentru a-l condamna la moarte, vrajitoarele, il vor duce pe Manuelito, intr-un hambar plin cu grau si la lumina unui chistoc de lumanare il pun pe acesta sa curete graul pana in zori.
"Deodata, Manuelito, zari o furnica.si isi aminti de darurile animalelor.Le chema pe furnici in ajutor si se ivira puzderie.Prinsera sa curete graul, alegand bob cu bob si pana in zori, lasara graul cules , stralucind ca aurul."
Ne vom intreba ce legatura este intre Manuelito, furnici si graul cules. Ca sa dai ordine cuiva, trebuie sa fii stapan peste acele fiinte. Istoria mitologica consemneaza ca Achile, era regele poporului sau al carui nume era acela de mirmidoni. Ori aici avem doua lucruri interesante. Myrmex, in traducere romaneasca inseamna Frurnica. In acelasi timp daca scriem numele lui Ahile de la dreapta spre stanga, vom obtine numele de Eliha, aceasta forma incompleta, sugerandu-ne pluralul numelui lui Dumnezeu, care este scris: Elohim si poate fi tradus prin formaplurala : Cei puternici.
In mod cu totul straniu, daca citim despre copilaria lui Ahile, vom observa ca se aseamana cu copilaria lui Moise. Este singurul loc in care mitul ebraic al lui Moise se suprapune peste imaginea eroului grec Ahile, Vechiul Testament intalnindu-se aici in mod cu totul neobisnuit cu istoria Grecilor.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
4  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 20 Noiembrie 2016, 08:39:55
Hermeneutica vol.4 "Calutul cu sapte culori" urmare
Privind cu atentie acest basm mexican, observam diferentele dintre originalul Vetero Testamentar si varianta repovestita. Elementele definitorii care erau mai multe si mai bine marcate in modelul arhaic, plutesc acum ca niste insule de singuratate in masa materialului narativ. Intamplarile petrecute la curtea lui Faraon, aproape ca se pierd in anonimat, in acea atemporalitate, si a spatiului nedefinit a povestii. Apar elemente stranii fabulate de povestitorii anonimi si care indeparteaza basmul de directia lui initiala. Putem doar scoate din anonimat acele creionari fugitive care amintesc destul de vag de vechiul basm testamentar. Uriasul la care ajunge Jose, este Faraon. Acesta il ia pe Jose sub aripa lui ocrotitoare, fara o explicatie anume si ii spune:
"Cetatea asta-i a ta.Tot ce cuprinde intre zidurile astea, iti apartine.Poti sa te bucuri de toate bogatiile pe care le-oi afla, dar sa stii ca pe-aici, nu este suflet de om."
Dupa astfel de declaratii, Faraonul introduce acel ciclu al interzicerii, in care baiatul are libertatea sa vada si sa atinga absolut tot, doar intr-o singura incaperepe care i-o si arata, ii interzice sa intre.
Ori iata ce citim in Vechiul Testament:
" Si Faraon a zis lui Iosif: Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atat de priceput si atat de intelept ca tine.
Te pun mai mare peste casa mea si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine.
Faraon a zis lui Iosif:
"Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului.
Faraon si-a scos inelul din deget si l-a pus in degetul lui Iosif.L-a imbracat in haine de in subtire si i-a pus un lant de aur la gat."
Acest fragment este povestit altfel in varianta mexicana:
"Descuie usa, (la camera interzisa ) si zari intr-un colt o valvataie.Se apropie si intinse mana sa vada daca frige dar flacarile nu-l arsera.Atunci el atinse cu un deget si vazu ca era un izvor din care tasnea aur topit.Pe data degetul se acoperi cu un strat de aur pe care nu-l mai putu indeparta."
Intr-o varianta, Faraon ii pune in deget un inel, in cealalta, Jose, inmoaie degetul intr-un izvor din care curgea aur topit si in felul acesta degetul i se aureste. Dar Iosif primeste un al doilea semn distinctiv al puterii, care era reprezentat de un lant sau colier de aur pe care Faraon il pune la gat.
Descoperind faptul ca Jose a incalcat interdictia de a nu intra in camera oprita, Uriasul, " il ia de picioare si spanzurat asa cu capul in jos, il duse in odaia cu pricina. Jose avea parul lung pana la umeri si Uriasul il vara cu pletele in aur. Apoi ii dadu drumul si nu-i mai facu nici un rau."
Parasirea casei Uriasului cu ajutorul unui cal si urmarirea fugarilor de catre Urias, aminteste de Exodul sau Iesirea, intr-o forma extrem de schematizata.
Jose intra ca gradinar la alt imparat si face pentru fata acelui imparat o gradina de toata frumusetea.Fata se indragosteste de el si il cere de barbat. In urma unor conflicte armate, din care ceilalti gineri si chiar imparatul risca sa piarda imparatia, salvarea vine din partea lui Jose.In finalul basmului el castiga coroana si va fi imparat in locul imparatului. In aceste imprejuirari se da o masa mare la care este invitat si imparatul vecin care era tatal lui Jose. Cand Jose a trebuit sa se spele pe maini, tatal sau ii intinse ligheanul cu apa, implinindu-se in felul acesta profetia.
Urmeaza iarasi o afirmatie, o rugaminte care apare in cele doua basme:
"( Jose ) isi ierta tatal, il lasa liber sa plece, dar inainte, ii zise:
"-Te rog din suflet sa o trimiti pe mama si pe fratii mei sa ii cunosc si eu.
Tatal ii fagadui si isi tinu cuvantul..."
Iosif va cere in Vechiul Testament fratilor sai sa il aduca cu ei pe tatal lor ca sa se vada:
"Istorisiti tatalui meu toata slava pe care eu o am in Egipt si tot ce ati vazut. Si aduceti aici cat mai curand pe tatal meu."
Sfarsitul basmului.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
5  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 19 Noiembrie 2016, 12:45:00
Hermeneutica, vol.4 Calutul cu sapte culori
Observati similitudinile, pornind nu numai de la intamplarile povestite de cele doua texte. Numele baiatului din basmul mexican, este Jose. Numele tanarului din biblie este Iosif sau Josef. Nu este o intamplare.
Actul de aservire din visul lui Jose este similar cu cel din visele lui Iosif, toate acestea presupunand gonirea lui Iosif de acasa si condamnarea lui la moarte. Simetria dintre cele doua basme se pastreaza neschimbata:
"-Sa mergi fara zabava sa duci baiatrul asta sus la munte si acolo sa-l omori."-ii zice imparatul, soldatului.
"Israel i-a zis lui Iosif:
-Fratii tai pasc oile la Sihem.Vino, caci vreau sa te trimit la ei."
Ce se roaga baiatul de soldat cand ajung la munte?
"-Fie-ti mila, ii zise, si lasa-ma aici, sau unde vei socoti ca sunt fiare salbatice sa ma manance sa ma omoare in noaptea asta si sa nu ma chinuiesc mult."
Primul gand care il au fratii lui Iosif , este sa il omoare pe acesta facandu-i legea ca in balada Miorita:
"-Iata vine fauritorul de vise. Veniti acuim sa il omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi.Vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege cu visele lui."
Ca ideia sa capete conturul realitatii, " cand a sosit Iosif la fratii sai, acestia l-au dezbracat de haina lui, haina lui cea pestrita, pe care o avea pe el. L-au luat si l-au aruncat in groapa.Groapa nu avea apa in ea."
Dupa ce l-au vandut pe Iosif caravanei negustorilor Madianiti, care se indreptau spre Egipt, fratii au luat haina lui Iosif, si junghiind un tap, i-au muiat haina in sange.Au trimis tatalui lor haina cea pestrita punand sa-i spuna:
-Iata ce am gasit. Vezi daca este haina fiului tau sau nu.
Iacov a cunoscut-oi si a zis:
-Este haina fiului meu. O fiara salbatica l-a mancat.Da, Iosif a fost facut bucati.
Si si-a rupt hainele, si-a pus un sac poe coapse si a jelit multa vreme pe fiul sau."
Izvorul la care ajunge Jose sa se spele pe ochi si sa isi recapete in felul acesta vederile, este groapa in care l-au aruncat fratii sai.
Dar ce se intampla cat Iosif statea azvarlit in groapa sau fantana aceea fara apoa?
" Apoi au sezut sa manance. Ridicandu-si ochii, au vazut o ceata de ismaeliti ( o caravana ) venind din Galaad . Camilele lor erau incarcate cu tamaie cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt."
Fratii hotarasc sa il vanda pe Iosif ismaelitilor, astfel ca, "la trecerea negustorilor madianiti, l-au tras si l-au scos pe Iosif din groapa si l-au vandut cu douazeci de sicli de argint Ismaelitilor care l-au dus in Egipt."
Cum aopare descrierea caravanei in basmul mexican?
"Jose traia singur cuc, ratacind intruna. Nu se oprea pe nicaieri decat peste noapte, si mergand fara ragaz iesi intr-o buna zi la un drum. Afla ca pe acolo i se aducea zilnic carbune unui urias care isi avea prin apropiere imparatia fermecata. Iesi baiatul in drum si zari un caraus care mana niste magari incarcati cu saci de carbune.Cu troiate ca se sperie fiindca nu stia ce i se poate intampla, nu fugi din calea omului. La randul sau se sperie si carausul cand il vazu, caci el imbatranise tot batand drumul acela si niciodata nu zarise picior de om.Pe acolo nu era decat imparatia uriasului."
Pana la urma, feciorul de imparat accepta sa mearga cu acel negustor de carbune, dandu*-se fiul acestuia.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
6  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 19 Noiembrie 2016, 11:56:33
Hermernerutica, vol.4 Povesti si legende din America latina, "Calutul cu sapte culori."
Basmul pe care il vom comenta acum, se numeste: ":Calutul cu sapte culori" si teoretic apartine culturii mexicane. In realitate, basmul este unul de origine ebraica, transmis de catre spanioli pe meleagurile Americii, ale acelei Americi care este cunoscuta generic sub numele de America latina. Continutul basmului este simplu, si la fel ca toate basmele si povestile cunoscute, este lipsit de acele repere ale spatiului si timpului, care sa ne poata oferi posibilitatea de a cunoaste valoarea istorica a personajelor implicate in povestire,denumirea imparatiilor in care se deruleaza evenimentele povestite, timpul cand s-au intamplat acele lucruri. Aceste omisiuni literare, aceste lapsusuri, sunt o extindere in definitiv ale carentelor oferite de materialul brut pe care il gasim in Vechiul Testament.
Deoarece este mai greu pentru o persoana neavizata de a distinge intentiile autorului basmului, de a putea alege din cultura noastra universala acele asemanari deloc intamplatoare pana la urma, imi asum raspunderea de ghid. Ori ca sa fac acest lucru, trebuie sa folosesc metoda comparativa a miturilor, ca in felul acesta sa scot in evidenta asemanarile dintre ele aceste asemanari devenind argumentele sustinerii ipotezei mele de lucru.
"Demult, intr-un oras indepartat,traia un imparat care avea nevasta si multi copii. Ultimul nascut pe care li-l dadu Dumnezeu, a venit pe lume orb."
"Un oras indepartat" este o expresie destul de vaga, care nu sugereaza pe de-o parte nimic, iar pe de alta, se poate potrivi tuturor oraselor din lume. Trebuie insa sa fim foarte atenti, ca povestitorul foloseste termenul de "oras", caruia noi ii conferim alte dimensiuni in prezent decat imaginea pe care o pastreaza semnificatia initiala a cuvantului.
"Traia un imparat"-ne gasim in fata aceluiasi tip de exprimare ambigua, din care desprindem un tip general de structura sociala, totusi necreionata pana la capat.Pentru ca termenul poate acoperi sub aceeasi forma de guvernamant o serie de particularitati, ce face diferente destul de mari in ceea ce priveste metodele de a "imparati" sau conduce o tara. Omul avea o nevasta si desigur, avea mai multi copii. Nu intotdeauna imparatul cu multi copii este fericit, deoarece sistemul sau functia tatalui va determina mai tarziu o lupta inversunata pentru putere, aceasta presupunand eliminarea din competitie a celorlalti frati si mentinerea in zona de comanda a fiului cel mai inteligent, dar si mai agresiv. Mentionez faptul, ca din competitie sunt exclusi acei copii care se nasc cu anumite deficiente fizice sau spirituale.
"Ultimul nascut ( al imparatului ) pe care li-l dadu Dumnezeu, a venit pe lume orb."
Teoretic si practic, acest copil s-a nascut condamnat la moarte. Iata reactia tipica a imparatului:
"Tare s-a mai infuriat imparatul fiindca baiatul se nascuse orb.Daca nu l-a omorat (imediat) a fost numai pentru ca nu l-a lasat biata imparateasa.Il botezara si ii pusera numele de Jose.
Imparatul mai avea destui baieti dar in loc sa ii puna la treaba pe cei care aveau vederea buna ii poruncea celui orb sa le faca pe toate.
Intr-o zi, dupa ce Jose implinise sapte ani, imparatul il chema sa i se infatiseze.
-Care iti este voia tatuca?
-Sa-mi aduci ligheanul sa ma spal pe maini.
Baiatul stia rostul tuturor lucrurilor din poalat.Se duse dupa lighean, sa-l aduca imparatului, dar cand se intoarse cu el, izbucni intr-un hohot de ras. Imparatul se intoarse catre el si il intreba:
-De ce razi baiete?
Jose raspunse:
-Am auzit prin aer o voce care spunea ca o sa vina ziua cand o sa-mi aduci tu mie ligheanul sa ma spal pe maini.
Tare se mai manie imparatul cand auzi vorbele baiatului si porunci unuia dintre soldati:
-Sa mergi fara zabava sa duci baiatrul asta sus la munte si acolo sa-l omori."
Pentru a intelege semnificatia acestui basm, sa citim in Vechiul Testament in capitolul Facerea sau Geneza:
"Iosif, a visat un vis si l-a istorisit fratilor sai care l-au urat si mai mult:
El le-a zis:
-Ia ascultati ce vis am visat:
"Noi eram la legatul snopilor in mijlocul campului. Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare. Iar snopii vostri l-au inconjurat si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratrii lui i-au zis:
-Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.? Doar n-ai sa carmuiesti tu peste noi?
Si l-au urat si mai mult din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui.
Iosif a mai visat un alt vis si l-a istorisit fratilor sai El a zis:
-Am mai visat un vis. Soarele, luna si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamant inaintea mea.
L-a istorisit tatalui sau si fratilor sai.Tatal sau l-a mustrat si i-a zis:
-Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta si fratii tai sa ne aruncam la pamant inaintea ta?"
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
7  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 16 Noiembrie 2016, 22:03:43
Hermeneutica vol.4 urmare cinci

Hermeneutica, vol.4 alta urmare
Ceea ce facem aici legat de materialul de fata, este sa cautam corespondentele cuvintelor folosite si pe care le vom regasi la un moment dat risipite in alte texte. Am artatat ceva mai sus ca Areipa Zrumoasa si Zmeul vad la un moment dat niste corbi zburand pe sus, carora celor doi le cer ajutorul. As vrea sa remarc un lucru. Cu totul accidental, sau poate nu, un astfel de corb apare in insula Itaka unde locuia eroul Iliadei si Odiseei, Ulise. Iata cum este descris acel episod in care se pomeneste de prezenta corbului asociat legendar cu imaginea unei stanci sau cu faptul ca aici pe stanca aceea, corbii aveau obiceiul sa isi faca salasul:
"Nemeri-l-vei ( pe porcarul Eumeu )
La stanistea de porci , pe langa turma,
La Stana Corbului, pe la fantana
Ce-i zice Aretusa, unde porcii
S-adapa-n apa neagra si cu ghinda
Gustoasa se hranesc si tot se-ngrasa."
incheiat citatul
Este posibil ca povestitorul, sa fi incercat, folosind acelasi limbaj simbolic sa ne spuna prin aluzia la corb, cine era la nivelul basmului, Aripa Frumoasa.
Afirmartia noastra nu este gratuita. Spun aceasta, deoarece in cele ce urmeaza, basmul se continua cu rapirea Elenei care va fi dusa la Troia, de unde si numele ei ulterior cu care va patrunde in istorie: Elena din Troia.
Ori si aici cararile sunt un pic incurcate si nu putem spune ca povestitorul s-a descurcat excelent.
Am vazut acum cateva zile un film, care se numeste "Bibliotecarul" Anumite elemente materiale, il imping pe bibliotecar sa refaca drumul care duce catre regatul reginei din Sheba sau Saba, acolo unde se aflau misterioasele mine de aur ale lui Solomon. Problema este insa alta. Desi filmul povesteste despre minele lui Solomon, in ceea ce se intampla acolo, se vorbeste de fapt de mormantul lui Solomon, mormant care in mod paradoxal nu se gaseste in Africa, ci in Ierusalim, in adancurile subteranelor care se gaseau sub templul ce ii purta numele. Fara voia lor, ademeniti de subiect, producatorii filmului , comiteau in felul acesta o groaznica eroare, pe care o p;utem rezuma in felul acesta: Plecand sa gaseasca minele lui Solomon, bibliotecarul gaseste de fapt necropola in care era ingropat unul dintre cei mai mari regi ai antichitatii. Dar sa ne intoarcem la basmul nostru. Aripa Frumoasa isi construieste o corabie, o incarca cu bunuri comerciale si se duce in tara Ilenei Cosanzene, pe care o ademeneste sa se urce pe corabia sa. Dupa care Aripa Frumoasa da drumul corabiei pe mare, plecand cu Ileana.
Se stie despre Ulise ca era foarte viclean. Ori iata ce ii spune Ileana Cosanzeana lui Aripa Frumoasa:
"-Lasa-ma sa ma arujnc in mare si sa mor, caci stiu ca nu ma duci tie, pentru ca atunci nu as zice nimic, dar tu ma duci la spurcatrul de batran care de mult a voit sa ma prinda, insa numai porin viclesugul taui m-a putut prinde."
Ori furtul Ilenei la nivel legendar se refera la doua momente total diferite:
Conform legendei, cea care este furata nu este sotia cea frumoasa a lui Menelaos, pentru ca oricat ar fi de desavarsita ar fi fost ea ca femeie, nu putea sa capete numele cetatii in care a fost dusa: Elena din Troia. Numele apartine de fapt zeitei Atena ea se gasea la Troia sau in cetatea care avea acelasi nume ca si ea, iar rapirea, se va referi la furarea de catre Ulise si prietenul sau Diomede a Palladionului adica a statuii de lemn a zeitei Pallas ( Atena). Ori si acest lucru devine improbabil, mai ales ca statuia era reprezentarea Zeitei Atena , pe care insasi Ulise o diviniza ca sa ne exprimam astfel.
Acesta este basmul caruia i-am facut o interpretare hermetica pentru Dvs. stimate cititorule.
Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus poveste-asa.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
8  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 16 Noiembrie 2016, 22:01:46
Hermeneutica vol.4 urmare 4
Bun. Se inarmeaza cei trei frati cum trebuie, se suie pe caii lor numai piele si os, ( grecii posedau corabii mai mici si mai usor manevrabile decat cele ale mezilor.) si pornesc sa se confrunte cu dusmanii lor , care erau ca stelele din cer sub aspect numeric, si straluceau ca soarele si luna in ambalajele lor de bronz, aur si argint. Iata ce ne povesteste autorul:
"Au mers mult, multa lume imparatie, ca Dumnezeu sa ne tie. Au mers pana au dat de un pod de arama. Acolo au mancat o turta de cenusa, iar dupa ce s-au saturat, Aripa Frumoasa s-a bagat sub pod, iar fratii lui s-au culcat in sant."
Basmul ofera o serie de lucruri care au stranietatea lor neinteleasa. Aceste elermente sunt: "Podul de arama" , "turta de cenusa", "santul" si faptul ca "Aripa Frumoasa s-a ascuns sub pod".
Ceea ce este scris in acest episod atat de simplu si clar in aparenta, nu apartine povestitorului popular cat elementelor simbolice care ascund realitatea istorica si iata de ce:
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, gasim urmatoarea definitie pentru pod:
"POD, poduri, s. n. I. 1. Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial."
Mai exista si alte definitii legate de natura sau functionalitatea podului in general.
Daca analizam profan cele povestite, rezulta ca Aripa Frumoasa a facut una dintre cele mai proaste alegeri din viata sau in calitatea sa de strateg. Cand dusmanul se gaseste undeva deasupra ta, mergand pe un pod, este o tampenie sa te ascunzi sub podul pe care acesta trece.Dar podul este un fel de trecere sau drum care se gaseste peste o apa. In cazul acesta, eroul inseamna ca sta efectiv in apa de sub pod ceea ce este inconfortabil si mai ales lipsit de sens. Dar daca sermnificatia este cu totul alta? Povestitorul spune in limbaj simbolic, ca au existat doua posibilitati de confruntare cu adversarul, respectiv zmeul. Una pe uscat ( podul) si cealalta pe apa ( sub pod).In timp ce dusmanul inainta pe uscat, Aripa Frumoasa alegea batalia navala care era mai avantajoasa pentru erou decat cea pe uscat unde fortele dusmanului ieseau dintr-o incadrare obisnuita, fiind coplesitoare din punct de vedere numeric.
Citez din Wikipedia despre Razboaiele medice:
"După ce regele persan Darius nu reuşeşte să invadeze Grecia în 490 î.Hr., fiul său, Xerxes, se pregăteşte îndelung şi serios pentru a fi sigur că eşecul nu se va repeta. În timp ce Xerxes adună forţe militare terestre şi navale uriaşe, conducătorul atenian Temistocle, anticipând reluarea luptei, îi convinge pe cetăţenii Atenei să-şi întărească flota. Herodot îl descrie pe Temistocle „ca un bărbat care manifestă semnele indubitabile ale geniului, stârnind prin aceasta o admiraţie profundă şi fără egal. Prin capacităţile sale native, neformate şi needucate prin studiu, el a devenit cel mai bun arbitru al acestor crize neaşteptate, care nu lasă timp pentru deliberări şi cel mai bun profet al viitorului, chiar şi al evenimentelor cele mai îndepărtate.”
Cu viziunea sa strategică, Temistocle a înţeles că succesul sau eşecul oricărei invazii persane depinde de capacitatea lui Xerxes de a asigura aprovizionarea armatei sale pe mare. Dacă grecii învingeau flota persană, imensa armată a Asiei devenea vulnerabilă."
Si mai redau un singur citat din Wikipedia:
"Bătălia de la Salamina a fost o luptă navală care s-a dat între o alianţă a unor polisuri (oraşe-state) din Grecia Antică şi Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent şi insula Salamina (greacă: Σαλάμινα), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al celei de-a doua invazii persane a Greciei."
Nu intru in detaliile bataliei de la Salamina, dar voi cita ce se intampla in basm:
"Nu peste mult, vine un zmeu cu cal de arama , frau de arama, si el imbracat tot in arama. Cand ajunge calul pe pod ( de fapt in stramtoarea dintre continent si insula Salamina, ) nu mai vrea sa mearga,ci sforaia si tropaia..."
Sforaitul si tropaitul se refera la batalia in sine, la tipetele persilor si fenicienilor pe care armata lui Temistocle ( Aripa Frumoasa), i-a azvarlit in mare sau si mai direct in ghearele mortii.
Dupa taierea capului zmeului, se mai intampla ceva care se va repeta in Iliada lui Homer :
"Cand s-a facut ziua, Aripa Frumoasa, a luat calul si imbracamintea zmeului pe seama sa."
Sa ne amintim cumplita batalie care s-a dat in jurul cadavrului lui Patroclu, pentru obtinerea intregului echipament de razboi apartinand acestuia.
Deoarece istoria se repeta, lupta fiind multiplicata inca de doua ori, voi aminti cea de a treia intalnire, in care, dovedind forte egale, Zmeul vede niste corbi pe cer zburand si le spune:
"-Corbilor. Veniti si aduceti apa in ciocurile voastre si turnati pe para vanata ca va dau carne dintr-un om . Aripa Frumoasa, adica para (de foc ) vanata, zise:
-Corbil.or, dragilor.Mergeti si ii sculati pe cei doi frati ai mei din sant si spuneti-le sa aduca apa in palariile lor,iar voi aduceti in ciocurile voastre si turnati pe para galbena , ca va dau carnea din trei zmei si din trei cai."
Intotdeauna apropierea de adevarul istoric se face as putea zice, prin eroare. Deoarece de multe ori basmele sunt trunchiate, nu putem sa ne dam seama cui poate apartine un anumit motiv narativ din cadrul basmului. Ori aici se ascund cel putin doua solutii. Apa turnata pe para galbena ( regala, a imparatului Xerxe,) insemna scufundarea fortei armate care navigase spre Grecia.In alta ordine de idei, apa turnata, este o aluzie ironica la cererea simbolica de pamant si de apa facuta de regele Darius cetatilor grecesti ca semn de supunere a grecilor , regatului persan. SApa de la Salamina va racori si stinge pofta invadatorilor de a stapani ceva ce nu li se cuvine.
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
9  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 16 Noiembrie 2016, 21:59:18
Hermeneutica vol.4 urmare 3

Am vorbit mai inainte de existenta a trei cetati, cu implicatii mai consistente sau mai slabute la razboaiele medice. Aparitia a trei eroi in cadrul basmului, este reflectarea memoriala la nivel de istorie fireasca , a intamplarilor care mai tarziu vor fi transfigurate. O idee care imi trece prin minte, este ca numele purtate de eroi, nu su nt intamplatoare, ele reprezentand nu neaparat o segmentare acceptata a unei felii temporale, ci o localizare spatiala in cadrul unei geografii virtuale, a acestor cetati. Astfel, Serila, sau Decuseara, reprezinta vestul, apusul, unde se afla cetatea astfel numita, Miezila, sau Miezul zilei, ar reprezenta partea de sud a platoului continental. Asta in cazul ca nu este vorba de Miezul noptii, care ar arata partea centrala a continentului, in vreme ce Aripa Frumoasa sau Zorila, ar reprezenta estul sau partea de rasarit a tarii respective.
De multe ori in basme,personajele feminine sau masculine nu reprezinta personaje in sine, implicarea acestora in cadrul istoriei sau a fictiunii folclorice, fiind mult mai ampla, mult mai complexa. Sa ne amintim ca Avraam, a primit de la Dumnezeu promisiunea de a se inmulti asemenea stelelor cerului. Ca sa inteleaga Avraam despre ce este vorba, il scoate afara din cort, si il pune sa numere stelele daca este in stare. Antichitatea va jongla cu aceste metafore a multimii sau semintiei, astfel incat zmeul, va fura stelele de pe cer, transformandu-le in propria sa multime invadatoare. Ori stelele sunt captive la acest zmeu, astfel ca participarea fratilor in acest conflict va duce la fractionarea acestor stele, in sensul de eliberare, de posibilitate ca in functie de anumite particularitati, sa se guverneze singure. O a doua idee, este aceea ca in foarte multe fictiuni romantice de acest gen, persoanele eroice implicate sunt strict cetati. Ele au obligatia sau indatorirea sa faca gesturi eroice actionand asupra altor persoane sau asupra unor orase, metamorfozate in persoane, gest pornind de la unele particularitati ale acestrora, printre care se numara subordonarea divinitatii locale.Hai sa dam cateva nume, asa cum ne trece prin minte: Heracle, primeste sarcina sa aduca centura Hypolitei, regina amazoanelor. Asa cum aratam la vremea respectiva, Hypolita, inseamna in limba romana, Calul de piatra. A lua centura de piatra a calului, inseamna a cuceri zidurile de piatra ale unui oras din antichitate, referirea facandu-se in functie de autori, de fapt la o singura cetate: Troia, -potrivit lui Homer, Atlantida, potrivit lui Platon, cetatea Atena, potrivit parintelui istoriei, Herodot.
Sub numele generic de "amazoane" referirea se face, tot la cetatea Atena, introducand in ecuatie Zeita Atena, si pe toti locuitorii razboinici ai cetatii si ai locurilor vicinale.
Sa nu uitam ca traducerea facuta de exegeza se refera fie la taierea unui san, ca aceste femei sa poata trage cu arcul, ceea ce de fapt este o mutilare inacceptabila, idee vehiculata de o propaganda rautacioasa. In definitiv termenul ar fi fost mai corect tradus, "purtatoare de sani", definind in felul acesta femeia, sau femeia razboinica. In acelasi timp, aceste amazoane se inchinau lunii, apropierea dintre Atena ca zeita a noptii sau zeita lunara, si sitruatia mentionata fiind evidenta.
Ifigenia, poate fi tradusa ca fiind "ifis/Efes" si "genia / genezis" cu semnificatia de geneza, nastere, nascuta. Chiar daca asocierea este corecta, interpretarea numelui poate sa fie diferita. Fie se vorbeste de o persoana care este de obarsie din Efes, care s-a nascut in cetatea Efes, fie referirea se poate face direct la cetatea Efesului, care s-a nascut,a aparut la un moment dat la nivel istoric, printre alte cetati ale antichitatii grecesti.
Atena reprezinta doua aspecte: Zeita dar si cetatea. Interesant este ca numele cetatii a suferit unele modificari in timp. La inceput a fost un oras inchinat marii, lui Poseidon, de unde si denumirea ei de Poseidonia. Varianta acestei denumiri o regasim in Hypolita deoarece numele inseamna "Cetatea calului " sau "Calul de piatra", aluzie la contributia lui Poseidon si a lui Apollon la construirea cetatii, asa cum povestea si Heinrich Schliemann.
O denumire la fel de neobisnuita o va primi si Moise, care la origine inseamna "fiul" sau "nascutul". In cazul Egiptului antic, alaturi la referirea la nastere este indicat si zeul caruia i s-a nascut fiul respectiv. Dar la un moment dat citim ceva extrem de interesant referitor la Moise in Vechbiul Testament, cu privire la a doua semnificatie a numelui Moise. El va fi numit Moise, adica scos din apa.Din punctul meu de vedere, numele in general, este asociat unor faraoni egipteni ca Ramses sau Ramosis cu varianta intarita Ramozis, Ahmes sau Ahmosis ( Ahmozis) si asa mai departe. Dar daca referirea la scoaterea din ape a lui Moise, sau Moses, se refera la cu totul altceva? Daca este vorba de o cetatea antica, care a fost construita pe un loc ce a fost candva acoperit cu ape?
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
10  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 16 Noiembrie 2016, 21:56:51
Hermeneutica, vol.4 Aripa Frumoasa urmare 2.
Se duc cei trei frati la imparatul si ii spun despre intentiile lor. Acesta este de acord. Atunci flacaii il roaga sa le dea cai pentru lupta si sabii ca in felul acesta sa isi arate destoinicia. Imparatul porunci sa le aduca baietilor trei cai din cei mai frumosi din grajdurile imparatesti. Dar cum se sui Zorila sau Aripa Frumoasa ( cum i-a zis imparatul) pe cal, cum calul cazu cu el. Atunci Fat Frumos, se duse in grajd cu incuviintarea imparatului " si a ales ( de acolo) unul slab de gandeai ca numai oasele sunt de el, dar cand se sui calare, el zise:
-Astfel de cai imi plac mie."
Datorita simbolurilor folosite, basmul lui Reteganu, "Aripa Frumoasa" se transforma la un moment dat intr-o ghicitoare, nu chiar atat de usoara pentru a fi ghicita sau inteleasa de cititori. Vom incerca sa cautam raspunsuri, oferind in acelasi timp o serie de interpretari, multe dintre acestea avand un caracter speculativ, datorita lipsei de suficienta informatie mitologica sau fantastica. Din aceasta cauza, in fata noastra exista imaginea unei gigantice fresce culturale, care fiind napadita de timp, pe suprafata ei au ramas niste spatii albe ce trebuiesc completate de catre imaginarul nostru. Totusi cred ca este corect sa atragem atentia asupra acestui mod de abordare a basmului, deoarece chiar daca golurile de pe fresca vor fi completate, ele vor fi vulnerabile sub ochii cititorilor, care vor avea poate o alta viziune asupra intregului.
Exista probabil o serie de explicatii mai mult sau mai putin reusite pentru a identifica personajele ce participa la "istoria" apocrifa descrisa aici. Am sugerat astfel ca imparatul este de fapt Zeus, datorita fetelor sale, printre care se numara: Hera ( sotia zeului), Afrodita, ( zeita dragostei si a frumusetii) cat si Atena, ( zeita noptii, a intelepciunii si mestesugurilor), zeita fecvioara razboinica, una dintre cele mai temute amazoane, incat si nasterea ei se va petrece sub acest semn. Este necesar sa ne dam seama cine este mama baietilor si chiar acestia, vazuti de catre povestitor ca elemente ale unei impartiri temporale primitive, ce avea sa fie respectata pana in zilele noastre. Cred ca femeia batrana, este de fapt insasi "pamantul" Greciei antice. Este ceea ce grecii numeau Gaia, desi numele il vom gasi apartinand culturii noastre istorice, unde denumirea de "Geti" provine din contractarea unui cuvant mai vechi care defineste pamantul ,Gaia.Probabil ca pe la inceputuri, numele fonetic de "geti" se scria grafic: "Gaieti" sau "Gaia-ti" sugerand natura autohtona a acestui neam care s-a format intr-un anumit spatiu istoric.Daca mama batrana era Gaia, atunci copiii ei nu sunt locuitorii obisnuiti ai Greciei antice, ci cetatile grecesti, dintre care doar trei se vor afirma in mod deosebit in istorie. Dupa parerea mea, aceste cetati sunt: Atena, ( careia ii revine numele din basm: Aripa Frumoasa, ca urmare a prezentarii zeitei sub forma unei pasari de noapte), Sparta si Teba. In mod straniu, aceste cetati s-au gasit in mod permanent in conflict, in special cele doua, Atena si Sparta. Acest lucru este de altfel mentionat si in basmul nostru:
"Cand fu pe la pranzul mare, toti trei se pomenira in aceeasi clipa ( termenul mai corect ar fi fost: " Se trezira" ) si vazandu-se unul pe altul, sarira toti trei din pat si se pusera la bataie."
Ori iata ce le spune Gaia, mama lor:
"-Dragfii mei, nu pentru asta v-am nascut eu pe voi, ca sa va bateti laolalta, ci pentru altceva. Ascultati: Imparatul nostru are trei fete si de veti aduce voi soarele, luna si stelele, o sa le capatati de muieri, ramanand voi imparati dupa moartea lui. De vreti sa incercati, mergeti la imparatul si-i spuneti, dar inca odata va spun, sa va impacati bine, pentru ca cu sfada nu veti merge departe. Vreti?
-Vrem. - raspunsera toti trei.
Daca ajuta cu ceva, pot sa vin in sprijinul acestor argumente de bun simt, care desigur pot fi transferate unui filozof cu renume al antichitatii: " Daca vreti sa castigati razboiul cu persii, nu va irositi fortele batandu-va unii cu altii. Impacati-va, uniti-va toate trei cetatile, puneti alaturea toti razboinicii vostri (sabiile si caii / caii cei slabi fiind o referire la corabiile de lemn ale grecilor , mai mici si mai iuti) ca astfel sa puteti sa repurtati victoria asupra invadatorilor. Doar asa veti putea sa va eliberati pamanturile si cetatile voastre, si sa fiti regi in propria voastra tara."
RăspundeRăspunde Răspunde folosind un citatCitat
Pagini: [1] 2 3 ... 63