Scufita Rosie
Se numeste Robert Darnton. A fost profesor la Princeton University.Nu stiu daca mai profeseaza sau se ocupa de cresterea pisicilor de casa, locale, siameze sau de alta nationalitate.Dar a scris o carte foarte interesanta, despre Franta secolului al XVIII-lea, care aprofundeaza curente de gandire din aceasta tara in acest secol.Cartea despre care va vorbesc, se numeste "Marele masacru al pisicii/ si alte episoade din istoria culturala a Frantei".In introducere, autorul face o marturisire foarte intreresanta pe care vi-o redam in cele ce urmeaza:(pg.13):
"Daca istoricul ideilor, urmareste filiatia gandirii filozofice, istoricul etnograf strudiaza viziunea individului de rand asupra lumii, incercand sa ii descopere cosmologia, sa reconstituie modul de organizare mentala, si de exprimare a realitatii prin comportament.Departe de a incerca sa transforme omul mediu in filozof, el doreste sa observe cum viata strazii, ii impune individului, crearea unei strategii.Parte integranta a vietii lor, strada ii invata pe oamenii obisnuiti sa fie smecheri, -si ei pot fi, intr-un anumit sens, la fel de inteligenti ca orice filozof.Numai ca in loc sa formuleze propozitii logice, ei gandesc cu ajutorul obiectelor sau cu orice altceva pe care le pune la indemana cultura,cum ar fi povestile sau ritualurile de exemplu."
Desi suna destul de convingator,marturisirea autorului este lovita de nulitate.Mai mult decat atat, aceasta conceptie despre influenta strazii asupra individului,il va determina pe Robert Darnton, sa ajunga la niste concluzii aberante in ceea ce priveste continutul unor basme.Astfel, vorbind despre "Scufita Rosie,"autorul considera ca acest basm, "da dovada de o irationalitate terifianta, care nu isi are locul in Epoca Ratiunii.De fapt,-continua el,-versiunea populara o depaseste pe cea a psihanalistilor (este vorba de psihanaliza acestui basm, facuta de Erich Fromm si Bruno Bettelheim) in violenta si sexualitate."Aceasta afirmatie este facuta nu de un om obisnuit, ci de un profesor universitar, care a tinut cursuri de istorie, la Princeton University.Se intampla aici ca si remarcile inteligente facute asupra personajelor din basmele lui Creanga, cand unii exegeti au sustinut ca aceste personaje sunt tarani din spatiul satului, (ba cineva, a spus chiar ca Harap Alb este tigan), iar cand un elev de liceu a scris sub influenta acestor aberatii culturale, ca Danila Prepeleac a copilarit impreuna cu Creanga,toate aceste mediocritati, s-au topit de ras.Se fac o serie de afirmatii gratuite si paguboase, deoarece nu sunt intelese simbolurile, sau chiar daca se stie ca basmul lucreaza cu simboluri, ele sunt interpretate dupa ureche, aducand un enorm prejudiciu stiintei, care este invocata ca scuza.
Haideti sa vedem care este episodul (motivul folcloric )acela scandalos, care il determina pe Darnton, sa ajunga la niste concluzii atat de pagubitoare la adresa basmului si a taranului francez:
"-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
(...)
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta si ciorapi,-fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data lupul raspundea:
-Pune-le pe foc.N-o sa mai ai nevoie de ele."
Concluzia se subantelege in spiritul atat al psihanalistilor, cat si a lui Darnton:
"In ce le priveste pe fetite,in mod clar: feriti-va de lupi."
From spunea si el acelasi lucru, dar cu alte cuvinte:
"Povestea are ca subiect, confruntarea unei adolescente, cu sexualitatea adulta."
In felul acesta basmul devine o intamplare care are la baza un incest, sau un abuz sexual, in raport de personajele implicate in acest desfrau erotic.
Episodul dezbracarii, il intalnim intr-o epopee sau un cantec vechi, care povesteste despre"Coborarea zeitei Ishtar (Inanna sau Irnini) in infern",-in taramul mortii Kigallu, aflat sub stapanirea suroprii sale Ereshkigal,-in cautarea tanarului pastor, Dumuzi.In momentul cand zeita Ishtar ajunge in fata portilor infernale, portarul infernului o deposedeaza succesiv de podoabe si de vesminte, pentru ca omul s-a nascut gol, si se intoarce in infern asa cum a venit pe lume.Lupul o invita pe pat, pentru ca acel pat nu era cel al desfraului, chiar daca zeita era o divinitate a dragostei si era reprezentata iconografic, in toata splendoarea nuditatii sale divine, ci era un pat funerar, ca acela pe care zacea intins Toma Alimos din balada cu acelasi nume.A bea sangele bunicii, sau a manca din carnea ei, este ca si cum ai spune despre cineva ca a dat ortul popii, ca a murit.Aceasta dincolo de explicatia legata de menstruatie sau de calitatea de fecioara pe care spun psihanalistii ca o are Scufita Rosie.Cararea cu spini pe care o alege Scufita, este tocmai ideea drumului infernal pe care ea il urmeaza, supunandu-se sortii.Aceasta este cea mai veche explicatie pe care noi am gasit-o.A doua explicatie, este de factura cosmica, si sa ne amintim ca Latona nascand perechea gemelara, Artemis si Apollon, acesta din urma, se mai numea si Apollon Lykios, adica Apollon Lupul sau soarele lup.Iar pe bolta cereasca, exista o constelatie descrisa si in Apocalipsa lui Ioan Teologul, care face parte din zodiac, si este cunoscuta sub numele de Fecioara.Intalnirea dintre Fecioara si lup are loc toamna, cand natura,(bunica) moare, respectiv este mancata de lup, care o substituie, imbatraneste si se pregateste si el la randul sau sa moara.
-Vai bunicut-o ce mult par ai.
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
Lupul o mananca pe bunicuta, pentru ca bunica este batrana, si aici trebuie substituita bunicuta cu lupul.
Este un proces de gandire simbolica.Vreau sa spun ca lupul este batran, dar nu o spun asa, ci o fac astfel, incat sa ating doua componente care sunt independente intre ele:batranetea, si ferocitatea fireasca a lupului.Ori cand soarele intra in casa bunicii(casa, este si un termen care se intalneste foarte frecvent in zodiac,) el imbatraneste, si in acelasi timp, casa bunicii este si casa Scufitei Rosii, din moment ce ea vine aici.Si lupul o mananca si pe zeita Fecioara, intra toamna in aceasta constelatie, moment din care se intampla, numai lucruri rele.Toamna incepe sa se sfarseasca si vine iarna, gerul, cand soarele se gaseste pe bolta, arde si totusi moare de frig.De aceea Gerila/Dumnezeu/Soarele, sta langa foc si zbiara ca moare de frig, cu turturii agatati in barba si mustatile pleostite.Va trebui sa vina Vanatorul(Soarele lup sa ajunga in aceasta constelatie, sau constelatia sa ajunga la el)pentru ca soarele sa fie omorat a doua oara, o moarte virtuala desigur, pentru ca Zeita Fecioara sa scape din pantecul lui si natura sa revina la viata.Acelasi lucru se intampla cu lupul, care o data ce este omorat, de fapt revine la tineretea lui anterioara in care instinctele se repeta ciclic.Dar mai exista si o a treia interpretare.
Aceasta interpretare este la origine egipteana.Este povestita de catre Herodot, in Istoriile sale, si pomenita si de catre Lazar Saineanu in basmele sale comentate.Mykerinos, un faraon egiptean, s-a xcasatorit cu propria sa fiica. La nastere fata a murit, motiv pentru care Mykerinos, o va pune intr-o vaca de lemn, (reprezentand vaca cereasca Hathor sau Neith.Aceasta intamplare, la care se va adauga mitul slujitoarelor cu bratele taiate-sculpturile care aveau rolul de a o sluji pe tanara dincolo in lumea mortilor,pierzandu-si in decursul vremurilor bratele, potrivit marturiei lui Herodot,va genera urmatoarele directii de conservare memoriala:
-Mitul grecesc al Minotaurului.Prin reductie, My(keri)nos, devine Minos, in vreme ce sotia sa (de fapt fata lui Faraon) se va impreuna cu un taur dand nastere unui monstru, care se numeste, prin repetitie, Minos Taurul sau Minotaurul.Mi-a venit in clipa aceasta o idee speculativa.Fiti atenti despre ce este vorba.Mykerinos, se casatoreste cu fiica sa, ceea ce ar introduce motivul incestului in basmul Scufita Rosie.In momentul nasterii, fata lui Faraon, moare, dand viata unui copil de sex masculin.Marcat de moartea sotiei/fiicei sale, Mykerinos o va "ingropa " in vaca cereasca Hathor/Neith, ceea ce va da nastere motivului hainelor cu insemne cosmice care apare intr-o serie de colinde, basme, si balade.Din acelasi motiv(desi istoric, cauzele sunt totusi diferite,), el va avea o aversiune pentru nasterea baietilor(pentru ca o astfel de nastere i-a ucis sotia) si de aceea, conform traditiei, se va perpetua legea care va fi pusa in practica de un alt faraon, ca fiecare copil care se naste, daca va fi baiat sa fie omorat, iar daca va fi fata sa traiasca.
-A doua directie de conservare mitologica ar fi aceea al basmelor despre femeia strigoi ingropata intr-o biserica, care invie noaptea si isi masacreaza pazitorii.(vezi povestea lui Gogol, despre care am vorbit mai inainte.)In aceasta directie putem aseza basmele din colectia domnului Ionel Oprisan,"Fata diavolizata, " "Cu strigoaica," " Cu sfantul Niculae," si altele, din colectia de basme :"Basme fantastice romanesti/Basme superstitios-religioase, vol.4.
-Ca o replica autohtona a mitului Minotaurului, dar mai aproape de Istoriile lui Herodot, ar fi basmele tip"Fata din icoana", Lemnisoara", "Lemnisoara(reinregistrare)", Cojocel da lemn",tot din colectia lui Ionel Oprisan, "Basmele populare romanesti/Fata din icoana, vol 5."Aici am putea sa introducem si Scufita Rosie, despre care am vorbit mai devreme.
-Si in sfarsit, am putea introduce si motivul mainilor taiate, care are legatura tot cu Istoriile lui Herodot, si pe care Vasile V.Filip, le leaga in colinde, de forma crestina a episodului istoric povestit de Herodot, si pus pe seama taierii mainilor Craciunesei.

Atlantida/urmare.
Gadeira, Eumelos.Stiti unde se gaseste raspunsul la aceasta intrebare? In Biblie, in Vechiul Testament, la capitolul Numerii.Pentru ca aici, vom intalni un nume care se apropie de fonetismul acelui fenician Gades.Numele este Qades, si inseamna "sfant".Astfel, cei care au plecat in Exod, in frunte cu Moise, -"au pornit ( intre doua locatii)din Etion Gheber,si au tabarat in pustia Tin, adica la Cades."Dar nu la asta se referea filozoful grec in Dialogurile sale.El cunostea existenta unei semintii care traia in Asia Mica si care se numea Gad, deoarece Gad era stramosul gaditilor,numele de "Noroc" sau "Norocosul", fiind al unuia dintre cei doi copii ai Zilpei, roaba Leii.Acesti descendenti ai lui Gad, impreuna cu fiii lui Ruben, aveau o multime de vite, si ei vazand ca tara ca tara lui Iaezer si ntara Galaadului, erau un loc bun pentru pasunat, vin in fata lui Moise si a marilor dregatori, cerand sa li se ofere acest tinut, pentru ei si pentru vitele lor.Este singurul loc din Biblie, in care termenul de Gad se intalneste cu acela de vite multe si minunate, chiar daca atlantologul rus Jirov, nu este de acord cu abordarea biblista a problemei.
Descriind Atlantida,Platon povestea:
"De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule,era o campie,care dupa datina,fusese fara tagada,cea mai frumoasa dintre toate campiile,si care era mai rodnica decat se poate inchipui.Iar langa aceasta campie,tot la mijlocul insulei,la o departare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare."Strabon,povestind despre cetatea Atena,va spune la randul sau:
"Orasul Atena,este o stanca asezata pe un ses,si locuita de jur imprejur.
Locuitorii Atenei,buni mestesugari,vor modifica partea de sus a stancii,taind-o si reconstruind-o,ridicand acolo, templul inchinat zeitei fecioare Atena.
Scriindu-va aceste lucruri, am facut-o ca sa se observe ca de fapt amandoi autorii vorbesc despre acelasi lucru.Numai ca Platon ii ofera cetatii Atena un nume fictional, in vreme ce Strabon, se refera la cetate, in mod real.

Atlantida/urmare.
Iata un fragment foarte interesant care vorbeste despre conflictul dintre greci si atlanti:(Timaios)
"Scrierile spun ca , odinioara, cetatea voastra,(Atena), a infrant o mare putere ce se indrepta cutezator dinspre Marea Atlantica, asupra intregii Europe,si asupra Asiei deopotriva. (...)Statul intreg(atlant), concentrandu-si toate eforturile, si-a pus in gand sa subjuge dintr-o singura lovitura, si tara voastra si pe a noastra(Cel care vorbeste este preotul din Sais-Sonkis, care aici, se refera la Egipt) ,si toata intinderea de pamant de dincoace de gura,Atunci Solon,ostile cetatii voastre, s-au impus tuturor prin eroismul si energia lor. Intrecandu-i pe toti in curaj si in iscusinta procedeelor de lupta, cetatea voastra a luptat cand in fruntea elenilor, cand a tinut piept de una singura, din nevoie, si a infruntat mari primejdii, atunci cand altii dadeau inapoi.Dar in cele din urma, biruindu-i pe dusmanii care atacau, a ridicat un trofeu, impiedicandu-i sa subjuge pe cei care, nu fusesera inca subjugati, si cucerind, fara doar si poate, libertatea pentru noi toti, care traim indeobste dincoace de coloanele lui Hercule.Dupa aceea insa, cand s-au petrecut ingrozitoare cutremure de pamant,si potropuri, intr-o singura zi si o noapte de urgie, intreaga voastra oaste, a fost inghiotita de pamant, si insasi insula Atlantida a diosparut, scufundandu-se in mare."
Textul lui Platon daca este citit cu foarte mare atentie, vorbeste in mod clar despre un conflict armat, dintre greci si atlanti,Atena fiind atacata de catre o mare putere sau coalitie militara din afara.Ori daca acest conflict ar fi fost provocat de catre miscarea migrationista a unei populatii situate in oceanul Atlantic, acest fapt ar fi fost inscris in istoria cetatii Atena, a Egiptului antic si a poporului respectiv agresor.Cercetarile arheologice si istorice, ar fi dus la descoperirea unor morminte sau artefacte straine de cultura greaca, care s-ar fi desacoperit pe teritoriul Greciei, sau a Egiptului antic.Singurul conflict armat de mari proportii care este mentionat in istoria Greciei, corespunzad descrierilor lui Platon, sunt cele doua razboaie medice, in care beligerantii sunt grecii(reprezentati de cetatenii Atenei) si persii.Teoretic, razboiul s-a dus intre atenieni si armatele persane ale lui Darius, si respectiv ale lui Xerxe I.Aceasta ne-ar duce catre o concluzie interesanta, si anume ca Atlantida, se refera la regatul oersan.In realitate aici se intampla altceva.Platon a mistificat datele problemei.In primul rand, el descrie Atlantida Persana, dar in mod paradoxal, descrierea seamana cu aceea a cetatii Atena.Deci el descrie propria sa cetate.In alta ordine de idei, filosoful grec creeaza o intalnire dintre preotul din Sais si Solon, intalnire care in realitate nu a avut loc niciodata.Si asta, pentru ca razboaiele medice au
avut loc in viitorul lui Solon, sau mai exact spus, dupa moartea legislatorului atenian.Dar, in aceeasi masura, razboaiele medice s-au petrecut in trecutul lui Platon, inainte ca filozoful grec sa se fi nascut.El vorbeste despre ele ca despre o amintire.Iliada si Odiseea, s-au tesut in jurul acestui conflict de proportii dintre atenieni si persi, cetatea Atena capatand numele in epopei, de Ilion si respectiv Troia.De aceea eu cred ca daca am transpune peste istoria zbuciumata a cetatii Atena, imaginea troiana a aceleiasi cetati, s-ar ajunge la o serie de descoperiri foarte interesante arheologice, ale caror urme apar in descrierile facute in Iliada.Din nefericire, nu am material documentar in masura sa transpun cele doua harti ale Atenei si imprejurimilor ei, peste Atena istorica, pentru a scoate in evidenta siturile istorice despre care am amintit.
Cred ca lucrul cel mai comod de facut, ar fi scrierea unei istorii atlante, pornind de la interpretarile exegezei.Pentru ca Victor Kernbach, scrie:
"Despre Atlantida, s-au scris mii de carti, fie romanesti, fie oculte, fie de cercetare, sau in buna masura stiintifice."Daca adaugam la cele afirmate de autor,un numar la fel de impresionant de articole, cam toate fiind in afara de subiect in afara de titlu, toata aceasta maculatura, nu a facut decat sa ingroape Atlantida, pentru a douia oara.Facand o astfel de trecere in revista, oricat de interesanta ar fi, datorita teoriilor colaterale, singurul rezultat palpabil, ar consta, nu atat in lamurirea misterului atlant, ci in imbogatirea bibliografica, a mitului lui Platon.Sa facem un mic rezumat al cercetarilor care au avut ca subiect Atlantida lui Platon.Tot materialul existent, se poate grupa in trei directii , sau curente principale:
-Primul curent, situeaza continentul sau insula Atlantida, potrivit descrierilor lui Platon.Dar cei care s-au ocupat de acest lucru, nu au pornit de la analiza mitului creat de catre acesta, ci au identificat cu o mare usurinta elementele cheie ale Dialogurilor, transpunandu-le intr-o geografie contemporana,singurul numitor comun intre cele doua locatii, fiind fonetismul.Daca Platon a folosit ca nume al stramtorii care desparte Atlantida de Grecia,-Coloanele lui Haracles,-toata lumea s-a aruncat cu capul inainte, identificand aceste coloane, cu stramtoarea Gibraltar.Aceeasi interpretare, s-a facut si in ceea ce priveste numele Gad, care a fost gasit in numele unei cetati feniciene situate pe coasta Spaniei, desi mai existau si alte explicatii mai plauzibile.s.a.m.d.
-Al doilea curent a pornit de la ideea ca nu exista o identitate intre cele descrise de Platon si numele unor repere geografice,care exista si in ziua de astazi, purtand inca dsenumiri antice asemanatoare.Dar si aici exista o ambiguitate a interpretarii, ceea ce a facut ca Atlantida, sa fie plimbata de colo-colo, in lungul marii Mediterana.
Si in sfarsit, cel de-al treilea curent de opinie, punand la indoiala toate afirmatiile lui Platon, a renuntat partial sau total la sugestiile acestuia, situand Atlantida, potrivit fanteziei autorilor si bunului plac al acestora.
Datorita celor trei curente, s-a ajuns la situatia cel putin stranie, ca acelasi obiect, sa fie amplasat cultural, in cele mai neobisnuite locatii: In America, Suedia, Nordul Groenlandei, Africa de sud sau de nord, insula Creta, Santorin, insulele Macaroneziei,Marea Sargaselor,Triunghiul Bermudelor, Dacia preistorica, etc.Au ramas numai buzunarele de la piept, cautarea putand duce catre rezultate ceva mai sigure.
" Celui mai in varsta, adica regelui,-scrie Platon,-i-a fost dat un nume intocmai de la care si-au luat numirile, intrega insula, ca si marea asa zis Atlantica(observati ca nu este folosit termenul de ocean, care va incurca atat de tare exegeza,), deoarece Atlas, a fost numele purtat de cel care cel dintai, a domnit atunci ca rege."
Cel care va vorbi despre acest Atlas, nu va fi numai filozoful grec Platon, ci si Homer.Referirea la Atlas, va apare in prima parte a Odiseei, acolo unde zeitra olimpiana Atena, il caineaza pe Ulise:
"Dar pieptul mi se sfasie de jale,
Gandindu-ma la bietul,inteleptul
Ulise, care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Proptester stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant."
Dar Atlas, este pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca pe umerii lui, Perseu il impietreste cu chipul Meduzei, in vreme ce Herecule , vrea sa obtina niste mere din gradina Hesperidelor, si il substituie la un moment dat pe Atlas, tinand el pe umeri, bolta cereasca.Povestea nu are inteles pentru nimeni, pentru ca mitologia nu se citeste in mod obisnuit , ci ea are o cheie.
Dar Atlas cel avan despre care vorbeam inainte, nu poate cunoaste adancurile marilor, decat atunci cand el are si prerogativele lui Poseidon, zeul marilor.In aceste conditii, amintindu-ne si de faptul ca Zeus avea sa o nasca pe zeita Atena din crestetul lui,Atlas devine o entitate cel putin ciudata, in care adevaratul Zeu(care este Zeus), mai adauga la fiinta sa virtuala pe aceea a lui Atlas, care sprijina cu bratele sale(de fapt cu crestetul sau,)cerul(reprezentat de zeita fecioara Atena) si pe Poseidon care cunoaste adancurile marilor.Dar Zeus, este reprezentat in Grecia, si mai precis la Atena, ca o stanca.Este aceeasi stanca pe care mama sa a infasat-o si a dat-o tatalui sau Cronos sa o inghita, dupa care a fost azvarlita,(deoarece stancile sunt greu de mistuit chiar si pentru zei, nu-i asa?)in campia Aticii, unde atenienii si-au construit orasul lor, ridicand pe Acropole, templul zeitei Atena si statuia ei celebra de mai tarziu.Geamanului, care venise pe lume dupa Atlas,i-a cazut la sorti acea parte a insulei dinspre Coloanele lui Heracle(nume pe care l-a purtat la inceputuri cetatea Atena, datorita zeitatilor anterioare pe care zeita le-a substituit,) care se numea in limbajul bastinasilor Gadeira, iar in limbajul grecilor,Eumelos,adica, "cel care are vite minunate."Sigur, ca interpretii Dialogurilor lui Platon, au fost sedusi de acest nume, Gades, Gadeiros, Gadeira, care semana uluitor de bine cu numele antic al unei cetati ridicate de fenicieni si care astazi poarta numele de Cadix,sau Cadiz.Numai ca acest oras colonie feniciana a fost infiintat pe la anul 1100 i.H.,cu mult mai aproape de timpurile noastre, de vreme ce Platon a spus ca Atlantida s-a scufundat in apele oceanului, acum 10.000 sau 12.000 de ani.Aceasta diferenta de timp, face inadmisibila apropierea dintre Atlantida si cetatea feniciana, despre care am amintit mai inainte.
_________________

Atlantida/urmare.
Cine este oare vinovat de incurcatura in care a intrat exegeza? Platon. El a aruncat lumii povestea Atlantidei, si de atunci, aceasta lume o cauta in toate colturile, potrivit mecanismelor ei mentale de judecata,fara sa ajunga nicaieri.Pentru ca pornim de la scrierile filozofului grec, dar foarte repede, le lepadam ca fiind lipsite de importanta si cautam alte criteriui de evaluare, care sa se incadreze cu modelul nostru atlant, indepartandu-ne in felul acesta si mai mult de informatia primordiala.Incercam, prin acumularea de informatii colaterale, din aceeasi perioada cu Solon sau cu Platon,sa creeam o gramada mare, dar sansele de reusita devin cu atat mai scazute cu cat in mod paradoxal, informatia devine mai abundenta.Si nu este asa?Daca noi nu reusim sa intelegem despre ce vorbeste Platon in Dialoguri, vom reusi sa intelegem (si sa dezlegam misterul), atunci cand ne vom trezi in fata unui mal de informatii contradictorii, care trebuiesc intelese nu ca apartinand unui aceluiasi spatiu cultural, ci unor spatii culturale deosebite?Credeti ca lucrurile se vor limpezi atunci cand vom adauga la informatiile adunate si toate erorile exegezei de la Platon, pana in prezent?Dati-mi voie sa ma indoiesc.Ar trebui sa facem ca Herkules, cand s-a apucat sa curete grajdurile.S-a intamplat si se intampla un fapt uluitor si total neprofesionist.Avem pe de-o parte informatiile despre Atlantida, si in loc sa dezlegam taina acestor informatii, noi incepem sa facem cercetari geografice, geologice, culturale, sapand la voia intamplarii, numai pentru ca ni se pare noua ca despre asta a spus Platon(iar in particular Platon zice ca el nu stie sa fi spus asa ceva), aplicand o metoda de cercetare care poate fi numita "a intamplarii", numai stiintifica, nu.Daca cineva aude de existenta unei comori,-spre exemplu,- nu se apuca sa sape la intamplare,pe principiul ca aceasta comoara poate fi in definitiv oriunde.Stiti ce face cercetarea?Presupune.Si transforma aceste presupuneri in certitudini bazate mai mult pe dorinte decat pe ratiune.Ea aduce rodul material al cercetarilor in sfera noastra de interes, pune semnul de egalitate intre ceva palpabil si o informatie pe care nu au putut sa o demonstreze, si ne ofera o solutie care se prabuseste la primele intrebari mai competente.Nu sacul de carti pe care le poseda unul dintre prietenii nostri contine misterul Atlantidei, pentru ca sacul acela este 99% umplut cu maculatura fara valoare.Nu trebuie decat o singura carte.Aceea care vorbeste despre cele doua Dialoguri:Timaios/sau Timeus, si Kritias.Iar autorul trebuie sa fie doar Platon.Aceasta este linia de start de la care trebuie sa plece de fiecare data cercetarea, pentru a da raspunsuri plauzibile.Am sa va mai dau un exemplu.Platon, vorbeste despre tara Atlantida, astfel incat aceasta apare cand ca insulara, cand ca fiind un continent.Nu am gasit nicaieri, modul in care exegeza a rezolvat aceasta dilema, daca ea exista si se poate numi astfel.Dar imi amintesc un lucru sigur, care poate fi confirmat de catre fiecare dintre noi:Grecia, este in aceeasi masura si continentala, si insulara.Ca sa vedeti curiozitate.Nu aveti impresia ca se intampla ceva poate putin mai neclar care ne impinge totusi catre adevar?Nu simtiti cararea?Platon a fost grec, Solon a fost grec.Preotii din Sais si Heliopolis vorbesc nu despre contactul Egiptului antic cu Atlantida, ci de contactul grecilor cu aceasta tara necunoscuta.Grecia este deopotriva, continentala si insulara.Grecia a fost in razboi cu Atlantida.Poseidon, zeul marilor, este si el la un moment dat grec.Ori el construieste cetatea care ii va purta numele.Si despre constructia unei cetati de catre zeii Apollon si Poseidon, scrie in mitologie, iar prietenul nostru H.Schliemann confirma intr-una dintre cele doua carti ale sale.Numai ca el numeste in mod ciudat orasul, nu cu numele de "Orasul lui Poseidon", ci ii zice "Orasul Zeului"In limba literara, s-a consacrat o ampla epopee razboiului Atlant, de catre Greci, care l-au numit ILIADA.Iar numele orasului este Ilion, pe care Dvs. il mai cunoasteti si ca Troia, din mitologie, pseudo-istorie, si filmele de pe ecrane , de pe c.d.-uri sau D.v.d.-uri, care va sunt accesibile.
Revenind la Dictionarul de Mitologie Generala, legat de Atlantida, am scris:
"..."Poseidon, (...) construieste in mijlocul insulei, o cetate cu fortificatii,(...)facand sa tasneasca la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece."In cartea lui Heinrich Scliemann-"Pe urmele lui Homer"la pg.165, citim urmatoarele:
" ...orasul Ilion, era imprejmuit de un zid solid.Zidul fusese construit de Poseidon si Apollo, caci Poseidon,spune:
"Ei vor uita zidul , pe care eu si Foibos Apolo, l-am cladit cu multa osteneala, pentru eroul Laomedon."Dupa alt pasaj insa, zidul fusese construit de Poseidon singur,caci acesta ii spune lui Apolo:
"Nu-ti aduci aminte ocarile pentru Ilion,pe care le-am indurat noi doi din partea tuturor zeilor,cand vreme de un an i-am slujit din porunca lui Zeus, mandrului Laomedon pentru o simbrie fixa, iar el ne spunea ce sa muncim?Eu le-am construit troienilor un zid lat si foarte frumos, de jur imprejurul orasului, pentru ca orasul sa fie inexpugnabil; tu insa Foibos,pazeai vitele cu pas greoi si coarnele incovoiate, pe inaltimile impaduritului munte Ida, cel bogat in prapastii."
Tot in Iliada, gasim si cele doua izvoare despre care vorbeste Platon in Atlantida.Ele apar in descrierea luptei dintre Ahile si Hector: (pg. 467, Iliada ,George Murnu):
"Trec pe la apa cea cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-unul, si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt, e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
incheiat citatul.
Am aratat aceste doua coincidente de loc intamplatoare, a unor amanunte, ce apar in mod surprinzator si in Atlantida descrisa de Platon, dar si in epopeea greaca Iliada.Concluzia la care am ajuns, observand aceste coincidente, este una extrem de simpla:Si Platon si Homer, vorbesc despre aceleasi intamplari, dar folosind nume diferite.Noua nu ne ramane decat sa punem semnul de egalitate intre cetatea atlanta a lui Poseidon, despre care vorbeste Platon, si cetatea Ilion sau Troia, despre care povesteste Homer in epopeea sa Iliada.Sigur, am putea inchide aici acest mic eseu, dar trebuie sa stiti ca nu am facut sa comparam decat doua legende grecesti intre ele.Hermeneutica ne invata ca in spatele unor motive legendare, transformate in traditie folclorica, exista o realitate istorica.Ceea ce mie ca simplu autor mi se pare in clipa aceasta amuzant, este modul cum va comenta iarasi exegeza, sau comentatorii profani mitul atlant si respectiv troian.Se va spune astfel: Schliemann, a descoperit cetatea Troia pe dealul Hisarlik.Daca d-l Vanghele are dreptate si Atlantida este de fapt cetatea Troia sau Ilion, inseamna ca Atlantida se gaseste in Asia Mica, in Turcia, pe dealul Hisarlik, unde arheologul german si colaboratorii sai au descoperit antica cetate Troia.Tocmai lucrul acesta mi se pare amuzant, deoarece Schliemann, a descoperit intr-adevar pe dealul respectiv o cetate, dar aceea nu a facut obiectul cantecelor lui Homer, sau scrierilor filozofului grec, Platon.Schliemann, nu a descop[erit cetatea Troia, aceasta gasindu-se in alta parte
Cea mai mare ironie, am gustat-o , amuzandu-ma, citind ceea ce ii spune zeita Atena lui Zeus (Saturn/Jupiter, ), in prima carte a Odiseei:
"Dar pieptul, mi se safasie de jale,
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un opstrov silhui, batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii-nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa,de tot plange,
Nenorocitu, si-l descanta-ntruna,
Cu vorbe blande, dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca."
Sunt convins ca exegeza si Dvs., stimati cititori, ati inteles despre ce este vorba. Despre fiica lui Atlas, despre Atlas, despre Ulise, despre Minerva/Atena, zeita care il proteja pe Ulise, pentru inteligenta lui atat de vie si practica.Daca stim la nivelul mitului despre cine este vorba , nu mai putem spune acelasi lucru, la nivelul realitatii istorice, unde lucrurile par sa se incurce de-a binelea.Trecerea de la virtual, la realitate, a fost si este piatra de incercare a oricarui cercetator atlantolog, sau, ca o extensie a termenului, a oricarui cercetator de mitologie si folclor.Personajele sunt chiar cele care sunt numite de text, cu oarecare imbunatatiri.Imbunatatirile, le vom face insa pentru Dvs., pentru a intelege mesajul criptic al episodului(motivului folcloric,) descris mai inainte.Zeita care vorbeste, este zeita Atena.Paradoxul, consta in faptul ca ea vorbeste cu tatal ei, despre propriile lor imagini reflectate in oglinda.Vreau sa spun cu asta, ca zana Calipso, fiica lui Atlas, este una si aceeasi cu Atena, iar Atlas, este chiar tatal care i-a dat nastere prin crestetul capului,-adica Zeus.Zeita, vorbeste in felul acesta despre sine,dar rapsodul popular fie ca nu stie acest lucru, fie ca vorbeste despre el cu o usoara ironie, punandu-ne la incercare inteligenta.Sa stiti ca Iliada si Odiseea, tocmai lucrul acesta il fac in permanenta.Ne testeaza spiritul, iar raspunsurile primite pana acum, nu au avut darul sa le dea satisfactie.Tinand cont de personajul Atlas/Zeus, reiese ca Ulise a fost captiv in Atlantida.Pe aceeasi linie de apreciere ale valorilor de semnificatie, Calipso este zeita Atena.Unde este captiv pana la urma Ulise? In cetatea greceasca ATENA. Calipso, este zeita care se ascunde, sau sta ascunsa, pentru ca Atena este o zeita lunara sau a cerului intunecat al noptii.In felul acesta, enigma misterioasei Atlantida despre care vorbeste filozoful grec Platon, este rezolvata, Atlantida fiind cetatea antica Atena, cu care intra in conflict nu atlantii (aceasta ar insemna ca Atena s-a batut cu ea insasi), ci Paris, cel care a dat marul discordiei, zeitei frumusetii, Afrodita, primind-o in schimb ca bonus, pe frumoasa Helena(Atena) de nevasta.Dar Paris, nu este un personaj real, ci unul imaginar.Scris consonantic,-P.R.S.,-numele se poate citi nu numai Paris, ci si Persii.Cucerirea cetatii s-a facut in cadrul acelor razboaie cunoscute in istoria antica sub denumirea de "Razboaiele Medice."Aceasta situeaza evenimentele, in jurul anilor 500 i.d.H. cand mai intai regele Darius, si apoi Xerxe I, vor incerca sa supuna dintr-o singura lovitura, cetatile grecesti din Asia Mica, Egiptul, Grecia Insulara si Grecia Continentala.Atlantida, nu a parasit niciodata spatiul mediteranian, nu a parasit tara sa de origine, si numai imaginatia celor care au citit Dialogurile lui Platon si cele doua Epopei,au creat din ea un tinut misterios, pe care l-au plasat pretutindeni in lume.Exista o situatie fara precedend, care poate fi explorata in mod benefic de catre cercetarea arheologica a Greciei.Aceasta cercetare, putandu-se infaptui in mod stiintific.Daca vom folosi o harta actuala a cetatii Atena si a spatiului ei inconjurator, am putea, citind indicatiile date de Homer in Iliada, legat de cetatea Troia/Ilion,sa stabilim cu o oarecare marja de eroare, o serie de locuri care s-au pierdut prin uitare, scotandu-le la iveala.Si aceasta pentru gloria Greciei, a eroilor sai, si a zeitei Atena, fie ea vesnic nemuritoare.
Citesc un comentariu interesant despre Atlantida,facut de Ivar Lissner, legat de Atlantida.Acesta spune la un moment dat:
"Dupa aparitia a sute de studii despre enigma Atlantidei, merita ca, pornind de la ultimele cuceriri ale stiintei, sa facem inca o data incercarea sa situam geografic si sa descriem pe atlanti si cultura lor.Deoarece nu ne mai putem indoi ca a existat o Atlantida.Si Troia ar fi inca si astazi o "Atlantida", daca nu ar fi fost dezgropata."
Afirmatia lui Lissner este foarte simpatica.Ea spune ca s-au scris sute de studii( eu as spune chiar mii de studii , eseuri si articole), dar nu ne confirma, daca in urma acestora, Atlantida a fost descoperita.Pe urma vorbeste de ultimele cuceriri ale stiintei, fara sa precizeze care sunt acestea si in ce masura, ele pot contribui la cautarea si redescoperirea Atlantidei.Dar merita nu-i asa, inca o data sa incercam sa localizam Atlantida ,sa-i descriem pe atlanti si cultura lor.Cum, cu ce.Se pare ca ultimele cuceriri ale stiintei, sunt aplicate foarte prost, din moment ce din anul 1974 si pana acum, Atlantida nu a fost descoperita.S-ar putea ca stiinta la care se refera exegetul, sa nu fie cheia care descuie seiful atlant.Si pentru a ne impresiona si mau tare, autorul da exemplu, descoperirea cetatii Troia/Ilion, de catre cercetatporul german, Heinrich Schliemann.Ceea ce iarasi devine interesant pentru noi, este faptul ca nimic nu confirma descoperirea cetatii respective, decat Schliemann insusi.Spunem acest lucru, gandindu-ne ca cercetarea sa a pornit de la epopeile homerice, dar nimeni nu poate sa probeze daca Schliemann a reusit sa interpreteze corect miturile lui Homer.Nu negam ingeniozitatea caii de cercetare propuse de el, dar nu suntem de loc convinsi ca simbolurile din Iliada si Odiseea, au fost intelese corect,Insusi in scrierile lui Schliemann, apar o serie de contradictii, care nu mai respecta simbolismul miturilor cu realitatea de pe teren.Lissner face o afirmatie intamplatoare , considerand cetatea Troia sau Ilion, o Atlantida oarecare, care s-ar fi pierdut daca cercetatorul german nu ar fi gasit-o.Lissner nu stie insa un lucru, si anume, ca Atlantida, este intr-adevar cetatea Troia/Ilion.Si nu stie iarasi, ca Heinrich Schliemann a descoperit altceva, dar in nici un caz cetatea lui Poseidon.
De la Horia Matei, Enigmele Terrei, citim urmatorul comentariu a celui mai cunoscut atlantolog, N.F.Jirov:
"Se poate spune ca, astazi, atlantologia trece prin perioada de tranzitie a dezvoltarii sale, caracterizata prin formarea ei ca stiinta, si prin indepartarea de fantastic, si de nascocirile pseudostiintifice."
Cred ca Jirov, face o mare greseala, deoarece, studierea fundului oceanic, cu aparatura stiintifica performanta, este un fapt, dar nu are nimic de a face cu continentul disparut.Nu stiu ce intelege Jirov prin fantastic, dar daca ia in considerare mitul, se pare ca singurele informatii se gasesc in cadrul acestuia.Aceasta inseamna, ca cercetarea trebuie sa porneasca de la analiza mitului atlant, orice incercare de abordare stiintifica a enigmei atlante, nefiind altceva decat o explorare in orb, pe baza unor presupuneri hazardate.Mitul despre Atlantida se gaseste raspandit in Dialogurile lui Platon, in cele doua mari epopei ale grecilor,-Iliada si Odiseea, intr-o infinitate de basme, povesti ,cantece bartranesti si epopei occidentale.Istoria Atlantidei s-a pierdut,dar s-au pastrat miturile despre ea si acesta reprezinta unul dintre tezaurele inestimabile ale umanitatii.Paradoxal, am sa sustin ca stiinta despre care aminteste Jirov, nu face nici doi bani in cautarea Atlantidei, intr-un moment, cand practic, nu se stie unde sa se faca aceasta cautare.Ar trebui, ca o parte din aceasta stiinta, sa se indrepte catre intelegerea mitului atlant, catre cunoasterea informatiilor prelucrate de mental informatii care au fost restituite sub forma simbolurilor.

Atlantida
Cu toate ca am vorbit despre Atlantida in alta parte,pot spune ca interpretarile excesive ale Dialogurilor lui Platon, au avut darul sa oboseaca cititorul, sa-l determine sa arunce zambind cartile atlante la gunoi si sa se apuce de alte lucruri mai practice pentru nevoile lui.Atlantida, seamana cu un pacient intins pe o masa de consultatie, in jurul caruia roiesc douazeci de doctori.Desi pacientul se gaseste acolo, in fata lor, desi simptomele sunt evidente, nici un doctor nu este capabil sa dea un diagnostic potrivit, si in felul acesta, pacientul poate muri foarte linistit de batranete, pe masa pe care a fost intins.Ca o ironie a soartei,toti exegetii, spun exact tot ce nu ar trebui sa spuna, afirmatiile lor nefiind conforme cu adevarul.Va rog respectuos sa nu-i compatimiti, deoarece ei nu merita compatimirea si nici respectul Dvs.Cand cineva te minte in fata, chiar daca nu stie ca face acest lucru, el iti prejudiciaza timpul, se joaca cu nervii tai, pentru ca peste un timp oarecare, o sa vina altcineva care o sa-l desfiinteze pe primul comentator, sa faca loc neroziilor sale, asa zis stiintifice.Si istoria se repeta, iar Dvs., nu veti pricepe nimic, fiindca stiinta s-a desprins de Dvs., oamenii si a inceput sa vorbeasca o pasareasca, pe care nu o mai intelege nimeni.
Exista doua feluri de ignoranta, doamnelor si domnilor.Aceea care izvoraste din necunoastere, si aceea, care izvoraste din cunoastere.Daca prima se poate corecta, cea de-a doua devine primejdioasa, atunci cand ne incredem in autoritatea acelora care ne dezvaluie adevarurile, fara ca fiecare dintre noi sa verificam valabilitatea acestor adevaruri.Nu trebuie sa inghitim otrava, numai pentru ca marele doctor X., sau doamna filozof Y, zice ca este buna.Nu va bazati pe autoritatea acelora care afirma ca ei gandesc pentru Dvs., cand Dvs., aveti nevoie sa ganditi pentru Dvs.Nimeni nu gandeste mai bine decat acela care se gandeste la nevoile lui.Nu acceptati ce va spune altcineva, decat atunci cand ati verificat daca
adevarurile spuse, trec de grila Dvs. de gandire, si au un caracter universal.Am spus asta, gandindu-ma la Atlantida.Si fiti atenti, ce minuni citesc eu intr-un Dictionar de mitologie generala, care are in intentia sa nescrisa, transmiterea unor lucruri cat mai apropiate de adevar.Citez:
Atlantida
Continent( dar exista si referiri la aspectul insular, ceea ce aici nu mai apare),mitic, plasat de obicei(dar daca ar fi in particular, unde ar fi plasat?)in Oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Herakles (aceste coloane, sunt mai multe decat ciupercile care rasar dupa ploaie)si care s-ar fi scufundat in imprejurari catastrofale, acum 12 milenii."(Chestia cu scufundatul, este interesanta, pentru ca Dvs. suferiti de fobia apei, si n-o sa cautati niciodata Atlantida acolo, chiar daca s-ar afla cu adevarat.Ori Atlantida, a fost numai acoperita cu apa o perioada de timp, dupa care apele s-au retras, si spatiul atlant, a fost repopulat).
Mitologia, este singurul loc, unde minciunile spuse sunt adevarate.Dar pana la proba contrarie.Inceputul definitiei din Dictionar, este de-a dreptul catastrofal, deoarece, de la primele randuri, dirijeaza cititorul, intr-o anumita directie, ceea ce nu prea este etic.Este exact cum ai spune, votati-l pe domnul A., pentru ca toti ceilalti sunt niste hoti, uitandu-se ca toti facem parte din aceeasi tagma.
Undeva, mai departe in cadrul acestei definitii stufoase, ni se spune in cateva randuri care aproape se pierd printre celelalte:
"altii au socotit ca mitul platonician nu ar fi decat un simbol politic, nascocit de filozof.(aceasta interpretare-ne spune autorul articolului, impingandu-ne in directia deja stabilita, este bine ca nu ati incasat o palmuta peste fund, pentru ca v-ati abatut de pe carare,-fiind insa naiva si in afara mitologiei comparate.)Nu stiu daca va dati seama, dar aici altcineva a gandit pentru Dvs., si nu va lasa sa intrati pe usa inchisa, pentru ca el a fost atat de destept, incat a vazut ce este acolo, a inchis-o cu cheia si nu ne mai lasa sa intram.Pai daca in camaruta aceea nu este nimic, ce-o sa se intample daca intram?Vom iesi cum am intrat, nu?Dar daca ghidul nostru este orb,si el nu a vazut nimic tocmai din cauza asta?V-ati gandit la aceasta posibilitate?
Am putea reduce ipoteza noastra atlantica, la o egalitate matematica.Ea ar putea fi scrisa astfel:
"ATLANTIDA=TROIA/ILION=ATENA.
Asta este tot.Dar de la acest terminal, incepe demonstratia, care va asigur ca se bazeaza pe argumente corecte.Vreau sa mai spun ceva.Atlantida, nu apare numai in scrierile filozofului grec Platon.Iliada si Odiseea, povestesc despre razboiul troian, sau despre primul conflict din istorie, dintre atlanti si atenieni.Aceste carti mentionate, fac elogiul cetatii Atena in confruntarea cu acesti atlanti, pe care locuitorii cetatii au reusit in cele din urma sa-i infranga in cele doua razboaie cunoscute in istorie sub denumirea de razboaiele medice.Ramayana este epopeea indiana a acelorasi razboaie medice, dar din perspectiva indiana, a Iliadei si Odiseei lui Homer.Alba ca zapada, Ion Smintitu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Frumoasa din padurea adormita, Amor si Psihe, sunt basme Atlante.Ele sunt mai multe decat va puteti imagina Dvs., in clipa de fata.Dar trebuie sa deschideti foarte bine ochii ca sa vedeti, si sa nu patiti asemenea orbului care v-a inchis camaruta aceea cu cheia, motivand ca acolo nu se gaseste nimic.
Am citit nenumarate materiale, inchinate acestui subiect.Din fericire(sau nefericire),exegeza, cu toata bunavointa care a avut-o,nu a reusit decat sa adanceasca misterul, in loc sa-l lamureasca.Din aceasta cauza, m-am simtit ispitit sa-mi incerc si eu modestele mele puteri, incercand sa raspund la aceasta intrebare-pentru ca pentru mine Atlantida este o intrebare- asa cum Edip, a raspuns intrebarilor sfinxului.De fapt, Sfinxul si intrebarile lui, exista in mod permanent, si noi trebuie sa raspundem continu, fie ca o facem prost sau bine.Nu sunt om de stiinta, asa ca abordarea subiectului Atlantida, o voi face mai mult in calitate de cititor, de om simplu, care poseda insa o calitate pe care nu o au ceilalti: Pot sa inteleg miturile, asa cum in povesti, Flamanzila putea sa devoreze o cantitate imensa de hrana, sau Pasarila-Lati-Lungila sa se intinda la infinit.Dedic aceasta lucrare, prietenilor mei din afara,-Paul, Liberto Rocha, Christian, Rodrigo Aspiazu, Emanuel,si tuturor acelora-care sunt preocupati de acest subiect.
Vom porni in cautarea Atlantidei, de la Dictionarul de mitologie generala pe care-l avem la indemana.
Atlantida-c mitic, plasat de obicei in oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Heracle, si care s-a scufundat in conditii catastrofale,acum 12 milenii.Numele si descreierea,ii apartin lui Platon, care a vorbit despre ea in doua dintre dialogurile sale,:Timaios si Kritias.Aici, el relateaza ca un batran preot egiptean, i-a spus lui Solon(dupa Plutarh preotul se numea Sonkis si slujea la templul zeitei Neith din Sais) despre predecesorii antediluvieni ai atenienilor- cu noua mii de ani inainte de Solon,-care au stavilit o uriasa putere invadatoare, ce-"se napustise din temeiurile ei aflate in Marea Atlantica," pe atunci navigabila,adica dintr-o insula din fata stramtorii numite de greci Coloanele lui Heracle,(o insula mai mare decat Libya si Asia la un loc, comunicand cu alte insule si avand acces spre tot continentul aflat fata in fata, si care imprejmuie marea aceasta indepartata.In Atlantida, exista o putere regala, organizatoare a invaziei impotriva teritoriilor egiptene si prehellenice , dupa efectuarea careia, s-au petrecut violente cutremure de pamant si cataclisme, iar intr-o zi si o noapte de groaza, luptatorii din Hellada, s-au scufundat sub pamant si tot astfel, s-a scufundat in mare si a disparut insula Atlantida, ulterior marea, ajungand cu neputinta de strabatut, si de cercetat, incarcata cu vaduri de mil, pe carew le-a lasat insula scufundandu-se, (dupa unele interpretari moderne,zona ar fi identificabila cu Marea Sargaselor).
Platon, completeaza aceste relatari din Timaios,in celalalt dialog, Kritias:
"cand zeii si-au impartit pamantul, dupa zarurile aruncate de Dike, Poseidon dobandind drept parte a sa insula Atlantida, o organizeaza treptat.Pe campia insulara,centrala, locuia unul dintre oamenii care la obarsie se nascusera acolo din pamant, Evenor, insotrit cu femeia Leukippe, parinti ai fetei Kleyto,pe care Poseidon si-o ia tiitoare,ii construieste in mijlocul insulei o cetate, cu fortificatii si ii planteaza o vasta gradina fertila,facand sa tasneasca de sub pamant, la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece; nascandu-i-se 5 perechi de gemeni masculini, Poseidon imparte Atlantida in zece regate.Cel mai important, dominand asupra celorlalte, era al intaiului nascut, Atlas.Insula era bogata in vegetatie, (paduri cu lemn pentru constructii,) in minereuri metalifere si nobile, printre care aur si oricalc, si prin ingeniozitatea artizana a locuitorilor.Mai tarziu, se cladeste in centrul insulei un sanctuar, pentru Kleito si Poseidon, unde populatia aducea ofrande anuale. Raporturile dintre regii insulari erau reglementate prin traditia pastratoare a poruncilor lui Poseidon, si printr-o inie gravata, pe o stela de oricalc, din sanctuar.Dialogul se intrerupe cu relatarea maniei lui Zeus, decis sa pedepseasca trufia ascendenta a atlantilor.
Diodor din Sicilia vorbeste si el despre atlanti si spune:
"Atlantii care locuiesc in regiuni fertile pe tarmurile oceanului, intreceau pe vecinii lor in evlavie si ospitalitate.Ei pretindeau ca leaganul zeilor este tara lor.Atlantii povestesc ca primul lor rege se numea ar fi fost Uranos, si ca acestia i-ar fi strans pe primii oameni care traiau razleti, asezandu-i intr-o cetate inconjurata de ziduri.Tot el i-a dezvatat pe supusii sai sa duca un trai salbatic, fara nici o randuiala.Observand cu atentie astrele, a prevestit multe fapte dintre cele ce aveau sa se petreaca in univers.(Biblioteca istorica III, LVI, 2-4 si urmatoarele. LX: LXI.)
Desi Definitia despre Atlantida, prin ea insasi nu este corecta, celelalte informatii se abat de la subiect, derutand si mai mult cititorul.
Intr-una dintre cartile sale avand acest subiect, Dan Apostol, aminteste de Platon si scufundarea continentului Atlant, dar dupa aceasta, dansul se intreba care a fost soarta locuitorilor Atlantidei si al ipoteticului continent Mu, caruia ii asociaza doua popoare legendare:viracocha si olmecii.Acelasi autor mentioneaza ca despre Atlantida, apar o serie de mentiuni legendare autorul fiind Platon, dar si alte personaje mai mult sau mai putin remarcabile, ca Solon, preotul din Sais-Sonkis,-Critias, Dropites, scribii egipteni din Sais, preotii zeitei Neith.Daca Solon a scris memoriile sale in anul 560 i.d.H.Platon, a adunat toate aceste marturii in celebrele sale Dialoguri, in anul 348 i.d.H.Ceea ce ni se pare interesant, este ca Dan Apostol, introduce in felul acesta povestea Atlantidei in Istorie, o data cu scrierile filozofului grec.Dar, afirmatia ca aceste informatii despre Atlantida sunt culese de la predecesorii lui Platon,chiar daca lucrul acesta este spus chiar de Platon, este discutabila.Pentru ca sursele citate, nu confirma prin scrierile lor lucrul acesta.Asa ca cel putin, provenienta materialelor pe baza carora Platon a scris cele doua Dialoguri, este pusa sub semnul intrebarii.Dan Apostol, mai mentioneaza ca in antichitate, au vorbit despre Atlantida si alti filozofi si scriitori greci, romani, si din alte spatii geografice si culturale, indicandu-ne ca sursa de informare traditia si scrierile aflate in vestita Biblioteca din Alexandria.Acest aspect poate fi oarecum posibil,dar acelasi autor, le pune in legatura cu insulele Atlantice, si cu continentul American, ceea ce mie mi se pare a fi o greseala.Greseala se naste, din faptul ca nu s-a reusit pana in clipa de fata sa se stabileasca reperele geografice asa cum le-a gandit Platon, fata de care este fixata Atlantida sa.Ori a face in aceste conditii afirmatia-chiar subanteleasa,-ca Atlantida se gaseste in America,-de regula in America de Sud,- deja este o exagerare nepermisa, sau afirmatia respectiva,intra in categoria speculatiilor, nefiind fundamentata cu argumente solide, care nu mai pot fi contestate.M-as fi asteptat ca Dan Apostol, ca de altfel si exegeza, sa acorde o mai mare atentie textului platonician, a legendei atlantice create de filozof, a analizarii tuturor surselor informale scrise legate de acest subiect, si dupa aceea sa fie trasa o anumita concluzie.Ori autorul, sare peste aceasta etapa pregatitoare,aceasta nefiind esentiala pentru el, riscand o teorie lipsita de fundament.Mai mult decat atat,nerespectarea acestor etape, va face ca Atlantida lui Dan Apostol, sa rasara din nimic, si sa devina un nou mit ,-mitul d-lui Dan Apostol, despre continentul disparut.
In "Ultimul oras al Atlantidei",Mihai Gheorghe Andries, afirma ca Platon,facea sa se desprinda din Dialogurile sale, patru informatii socante:
-Mentiona existenta unei mari intinderi de uscat, pe care o numea alternativ, cand insula, cand continent,situata dincolo de Coloanele lui Herakles, actuala stramtoare Gibraltar.
-Sugera, ca la apus de acest mare uscat, se afla un alt continent.
-Pe acest spatiu continental, -sau insular,-aflat dincolo de stramtoare,a aparut o civilizatie superioara, alcatuita din constructori iscusiti si temerari corabieri.
-Citandu-i pe preotii S din Sais, si pe Psenofis din Heliopolis,Platon evoca contacte stravechi intre civilizatia atlanta si stramosii atenienilor, cat si infruntari armate sangeroase,soldate cu infrangerea atlantilor de catre greci.
Putem sa acceptam ca reale afirmatiile autorului, si atunci problema este rezolvata.Vom considera ca filozoful grec ne transmite o realitate, dar atentie, realitatea acestuia devine fictionala din momentul in care incepe sa vorbeasca despre Atlantida.Pentru ca oricare dintre noi(inclusiv Platon)vorbind despre continentul disparut, nu se indreapta catre arhetipul istoric care a stat la baza mitului, orientand informatiile ,in mod paradoxal, catre propriul sau mit pe care-l creeaza.Se substituie in acest fel, mitul stravechi al Atlantidei, cu miturile noi, create de cercetatorii care o cauta.Platon,-spre exemplu-nu a spus niciodata ca Atlantida se afla dincolo de Coloanele lui Herakles,actuala stramtoare Gibraltar.El a numit stramtoarea cu numele de Coloanele lui Herakles,iar exegeza a asociat in mod nefericit numele stravechi, cu numele actual, ceea ce nu mai este acelasi lucru.Istoria antica, mentioneaza numeroase locatii care poarta numele de Coloanele lui Herakles, sau numai numele eroului.Astfel, pe coasta septentrionala a insulei Creta, se gaseste un vechi oras care se numeste Iraklion.Unii exegeti, chiar au identificat numele insulei cu coloana.Galanopoulos si Bacon, indica drept loc al coloanelor lui Herakles, doua promontorii stancoase,din sudul Peloponezului,-Tenara si Malea, unde se gaseau doua temple inchinate zeilor Poseidon si Apollon.
Minos,regele Cretei, murind in Sicilia, va fixa si el aici, o Heracleea Minoa.Numele a mai fost dat si gurii principale a Nilului,unde a fost ridicat chiar un oras cu numele de Heracleum.La Portile de Fier, Densusianu, stabilea si el o locatie pentru Coloanele lui Herakles,in imediata vecinatate, ridicandu-se o localitate, care va purta peste timp, numele eroului:Herculane.Nu mai vorbim de legendara Gradina a Hesperidelor, unde Herakles, s-a dus sa ia de la Atlas, merele de aur, tinand chiar pentru o vreme, bolta cerului pe proprii sai umeri.In aceste circumstante,mai putem afirma cu siguranta ca Platon s-a referit numai la stramtoarea care astazi se numeste Gibraltar?Sau putem sa punem altfel problema.In afara stramtorii amintite, geografia mai aminteste de trei stramtori la Marea Mediterana:Stramtoarea Mesina, si stramtorile Bosfor si Dardanele.Tinand seama de faptul ca expeditia lui Iason, avandu-l printre protagonisti si pe Herakles, s-a indreptat dinspre Grecia spre Marea Neagra, ce ne opreste sa credem ca stramtoarea care face legatura si astazi intre Marea Mediterana si Marea Neagra, nu purta candva in trecutul istoric, numele eroului?Si mai avem o mare neclareitate, care se leaga intru-catva de logica lucrurilor.Cum se face ca preotii egipteni cunosteau mai bine istoria grecilor, decat cei care au facut-o?Mai mult decat atat, cum se explica faptul, ca Platon, pe baza informatiilor acelorasi preoti egipteni, reuseste sa descrie aproape in detaliu cetatea atlanta,si organizarea sa politico-administrativa,ceea ce reprezinta un veritabil tur de forta, tinand cont ca Atlantida se afla intr-o locatie necunoscuta, a carei cautare, pana si astazi starneste frisoane cercetarii?Am putea spune, ca se cunoaste mult prea multe, despre un lucru despre care nu se stie nimic.Acesta este motivul pentru care spun ca cineva ne inseala cu buna stiinta.Si singura persoana care putea sa faca acest lucru, este Platon, pentru ca el singur vorbeste asa de bine si de complet despre Atlantida, in vreme ce semenii lui, apartinand aceleiasi epoci, dau numai informatii vagi si contradictorii.

Nasterea din piatra.
Monica Bratulescu, asa numeste acest tip de colinde:"Nasterea din piatra".Vasile V.Filip, le acorda atentia cuvenita, in cartea "Universul colindei romanesti".Haideti sa incepem tot cu colinda lui A.Viciu:
"Piatra, piatra, solovata,
Lerui Doamne,
Sede-o maica-ngenuncheata,
Ca sa nasca fiu din piatra,
Fiu din piatra s-a nascut,
Matura-n mana i-au pus,
Ca sa mature pamantul,
Pamantul cu gozurile,
Si cerul cu negurile."
Sunt tentat sa fac o observatie generala.Observati ce versuri frumoase, si ce mesaj simplu.Ei bine, cei care complica de regula lucrurile, suntem noi cercetatorii care reusim in majoritatea incercarilor noastre de interpretare folclorica,sa transformam textele cele mai simple in ceva atat de misterios si infricosator, incat cel care ne citeste, trebuie de fiecare data sa o ia de la capat, avand doua alternative:Ori sa ne citeze,-si sa dea in felul acesta vina pe noi, pentru toate bazaconiile pe care sunt nevoiti sa le suporte, ori plecand de aici, sa complice si mai tare lucrurile, facandu-le fara inteles.
"Majoritatea comentatorilor motivului, de pana la V.Kernbach, l-au raportat la mithra incepand chiar cu autorul culegerii din care am citat,Alexiu Viciu,-scrie Vasile V.Filip, -primul care a publicat o varianta a acestui tip.Iata mentiunea sa intr-o nota de subsol:
"De fapt este imposibil a nu intrevedea in aceasta colinda, un rest din cultul lui Mithra=Sol invictus, ce se serba dupa datele fenicienilor, la 25 decembrie."Mithras se numeste, -"cel ce s-a nascut din stanca, din pestera adanca."
Ideia transmisa de A.Viciu, nu este de loc rea.Dar cand alaturi de Mithra, se mai mentioneaza faptul ca la fel se nasc si frigianul Agiditis, hititul Ullikummi, eroul osetin Papas, ajungandu-se la Iisus Cristos, care si el se naste intr-o pestera(Betleem), dar si reinvie dintr-un mormant sapat in stanca, lucrurile incep sa scape de sub control.As putea sa spun chiar ca o iau razna de-a binelea, atunci cand se fac observatii similare legate de zeitati locale din Asia Mica, Extremul Orient, India si Polinezia, zeitati care si-au facut un hoby din nasterea din piatra, spre disperarea cercetarii, care nu stie cum sa interpreteze problema.Lucrul acesta l-a facut pe V.Bologa, care are si el o culegere de colinde asemanatoare, sa vorbeasca in mod perfid despre " piatra de nastere "sau de nasteri,inlocuind aceasta piatra cu o caramida(spre disperarea femeilor care se simteau mai bine pe bolovanii aceia decat pe caramida patratoasa, care le umplea spatele de vanatai),idee impartasita si de alti autori si autoare.Pentru ca lipsea cireasa de pe tort, autorul, din a carui carte citam,mai face aluzii la Vechiul Testament,la Occidentul European,se intoarce la mitologia greaca, unde-i citeaza pe Deucalion si Pirra, s.a.m.d.In felul acesta, cititorul are certa impresie ca isi pierde haturile asemenea lui Faeton, iar carul lui, o ia la intamplare pe ogoarele miturilor, aproape fara adresa.
Ce trebuia sa faca Vasile V.Filip? Sa caute calea cea mai simpla a interpretarii textului colindei.Trebuia sa ne spuna clar,fara umbre de ezitare-nu sa ne plimbe, ca sa ne oboseasca-cine este femeia care naste, cine este pruncul pe care il naste,ce reprezinta matura pe care maica-sa sau altcineva, o cumpara pruncului, pentru ca acesta sa mature cerul si pamantul.Raspunsul se poate da in trei randuri:
Femeia care naste, este insula Delos.Mitologia, foloseste imaginea feminina a mamei nascatoare,care este cunoscuta sub numele de zeita:Leto sau Latona.Dar ideea ca mama este de piatra, apare si intr-una dintre variantele baladei Mesterul Manole, unde femeia este "zidita", si ea spune:
"Si tzatza din dreapta
S-a facut ca piatra,
Si tzatza din stanga,
S-a facut ca stanca,"
pentru ca la un moment dat, sa-i spuna frustrata, fiului ei:
"Suge maichii-odata,
Ca sunt stean de piatra".
Fiti foarte atenti, doamnelor si domnilor.Vorbim despre acelasi lucru si in versurile colindei lui Viciu, si in balada.
Cine este copilul nascut? Este Apolon, soarele.In basme, se va naste impreuna cu sora sa, zeita Artemis, iar mastera cea rea,(Hera), ii va schimba pe cei doi copii, cu niste catei, aluzie ca Latona era o zeita lupoaica, iar copiii ei se vor naste cu aceeasi infatisare, fapt pentru care Apolon, va fi cunoscut in antichitatea greaca sub numele de Apolon Lykios(Sau Apolon Lupul).Aceasta aluzie greaca, la natura salbatica a mamei si copiilor ei, o vom regasi intr-o serie de colinde, unde Maica Domnului, sau alti sfinti crestini, vor avea o infatisare salbatica, fiind confundati cu vanatul de catre vanator.Entitatea divina, se confeseaza vanatorului si-i atrage atentia ca nu este ceea ce vede el, ci este Sfanta (sau sfantul )oarecare, trimisa pe pamant, din diferite motive.Exista aici si o arhaica credinta totemica, care vine si subliniaza pe de o parte friica omului primitiv de lumea salbatica inconjuratoare, cerea ce l-a determinat sa se inchine anumitor animale salbatice mai puternice decat el sau de tehnologia sa inventata pentru vanatoare: Piatra, bata, cutitul de obsidian.Dar in acelasi timp, s-ar putea sa fie vorba de amintirea propriului stramos care facea legatura dintre el si lumea salbatica, si care devenise un intermediar intre cele doua lumi:aceea care se mentinea in statutele ei conservatoare si cealalta care fugea din rai, pentru ca intr-un fel sau altul, indraznise sa se asemene lui Dumnezeu.
Ce simbolizeaza matura?La fel ca ariciul, este un simbol al razelor soarelui, care alunga negurile diminetii si matura pamantul(glodurile) cu razele.Daca dupa aceste destainuiri, avem nevoie de argumente, pentru a sustine cele afirmate, lucrul acesta se poate face cu usurinta.
Sa citim cateva cuvinte despre Latona:
"Latona(Leto), este o titanida din mitologia greaca,fiica a cuplului Koios-Foibe.Pentru relatiile ei ilicite cu Zeus, este prigonita din gelozie de zeita Hera,(sotia lui Zeus), care cu ajutorul moasei divine, Eileithyia, ii intarzie nasterea.Aceeasi Hera, o obliga pe Gaia, sa ii refuze orice adapost.Peregrinand prin lume, Leto gaseste refugiu ospitalier abia pe inexistenta pana atunci insula Delos, pe care zeul marilor a scos-o la suprafata prin emergenta, unde zeita Latona, va naste dupa noua zile si noua nopti, doi prunci gemelari, Apolon, si Artemis.Nasterea lui Apolon s-a savarsit pe coasta Aticii, pe acel promontoriu cunoscut sub denumirea de "Zoster"-"Cingatoarea", cand Leto, ca sa nasca fara dificultati, a fost nevoita sa il desfaca de pe mijlocul ei.Motivul acesta va intra in folclor, unde, nu de putine ori, il vom intalni in relatie cu povestea lui Apuleius, "Magarul de aur", dar noi il punem in legatura cu una dintre muncile lui Heracles, si respectiv, cu razboiul troian.Leto, este o zeita arhaica,locala, avand vechi consacrari:
Un oras in insula Creta, un templu in Asia Mica, un crang sacru in insula Rhodos, o padure pe unul dintre bratele de varsare ale Istrului in Pontul Euxin.
Prigonita de Gaia, care nu ii permite sa nasca in zona continentala, zeita s-a dus sa nasca in insula Ortygia, adica, in "insula de piatra",cum o numeau vechii elini.Pentru ca insula aceasta era o insula pustie, pe care nu crestea iarba, poate numai rugii aceia de care se va impiedica mai tarziu sfanta Fecioara Maria.Insula era acoperita de pietroaie albicioase, si maracini, asa cum am spus si mai inainte.Din cauza pietrelor ei albe, s-a mai numit si insula Alba, care in greceste se spune Leuke.
"Insula de piatra", va intra in folclorul romanesc, sub influenta culturii grecesti sub numele de "piatra solovata", iar alteori, va capata numele de "Dealul", amintaind prin fonetismul sau de insula Dilos, sau Delos.
In "Sarbatorile la romani", a lui Tudor Pamfile, citim:
"Ca sub dealul cel mai mare,
Rasare un mandru soare,"
ca mai departe sa gasim acelasi lucru:
"Ici in deal(adica in insula Delos) colea in vale,
Iata soarele rasare,
Sfantul soare-a rasarit,
Si pe noi ne-a-mpodobit.."
etc.
Faptul ca soarele s-a nascut pe" insula de piatra", pe Ortygia(insula Prepelitelor), pe "insula Delos",sau "insula Alba(Leuke)" a facut sa se spuna, ca el este nascut din piatra, adica pe aceasta insula de piatra,si dupa care cum era si normal, soarele s-a urcat la cer, adica a "inviat", ceea ce i-a facut pe comentatori sa traga cele mai nastrusnice concluzii.
Dar soarele, are o calitate neobisnuita.El iradiaza lumina si caldura, facandu-l pe omul simplu sa-l transforme pe soare, in primul maturator al S.S.B.-ului,si probabil singurul care a intrat in legenda.Unele colinde romanesti, cer gazdei sa se pregateasca pentru colindatorii care vin, punand slugile, sa mature curtile.S-a spus ca lucrul acesta este un fel de ritual, menit sa alunge duhurile rele si impure din spatiul gazdei, pentru ca acesti colindatori sa-si tina ritualul intr-un spatiu marcat de sacralitate.Va amintiti de filozoful lui Gogol, care va desena un cerc in jurul lui? Acelasi lucru il fac si slugile gazdei."Ei matura curtile", nu in sensul in care procedam noi la ora actuala, ci" facand lumina."
Sa ne intoarcem la relatia Gheea-Hera-Latona:
"Marea zeita Hera, o obligase pe Gaia,-zeita Pamant,-sa-i promita ca-i va refuza Latonei, orice adapost".
Sa citim acelasi refuz in scrierile lui Alexandru Mitru:
"Gheea, nu i-a dat voie Letei(Latonei), sa nasca in nici un coltisor de pamant.Umbla pe drumuri grele Leto, plangand de jale, in dureri, si nicaieri nu putea naste."
Acum fiti atenti, pentru ca se va intampla ceva neobisnuit.Colindele despre "Nasterea Domnului",vor prelua acest pseudo-arhetip legendar, transformand-o pe Latona, in Maica Domnului:
"Durerea cand s-a-ntetit,
O leroi Doamne,
Maica sfanta s-a pornit,
Cu par galben despletit,
Prin Vitleim(Betleem) a umbla,
Vre-un locas de va afla,
Gazda buna s-o primeasca,
Unde pe Cristos sa-L nasca.
Se plimba in sus si-n jos,
Caci batea vant friguros,
Si-avea vesmant de argint,
Ca nastea pe fiul sfant.."
Daca in acest colind, nu apare totusi clar motivul refuzului nasterii pe pamant,lucrul va apare evident in colinda "Vestirea pastorilor", care suna dupa cum urmeaza:
"Noi, v-aducem veste buna,
Veniti cu noi impreuna,
Ca Fecioarei Maria,
S-a-mplinit acum vremea,
I-a sosit ceasul sa nasca,
SI UMBLA DIN CASA-N CASA
NIME-N LUME NU O LASA
SI NU VREA S-O GAZDUIASCA
Scriptura sa se-mplineasca,
Sa se nasca Domnul sfant,
Intr-o iesle pe pamant."
Mergand pe valorile de semnificatie, ale celor aratate pana acum, ajungem la cateva concluzii extrem de interesante:
Isus Hristos, este unul si acelasi cu Apolon/Soarele.
(Ca o curiozitate, aratam ca numarul de apostoli, este de 12, ceea ce corespunde cu numarul constelatiilor zodiacale.Mai mult decat atat, printre apostoli, se gasesc doua perechi gemelare, corespunzand constelatiilor Gemenii si Pestii.Tot aici vom gasi si un apostol femeie, -Maria Magdalena- corespunzand constelatiei zodiacale Fecioara.)
Fecioara Maria, este una si aceeasi cu Latona (Leto).Dar va trebui sa fiti atenti, deoarece Latona este cand o insula(mama de piatra, care va naste un prunc din piatra,)cand va fi insasi zeita pamantului Gaia, si amintiti-va ce i-a dat aceasta sa inghita sotului ei, pentru a-l scapa pe Zeus de la pieire.De asemeni, mama nascatoare a lui Hristos, va imprumuta in anumite colinde romanesti, o parte din destinul fecioarei,din "Magarul de aur" a lui Apuleius, s.a.m.d.
Insula Delos, s-a preschimbat in religia crestina, in "Ieslea" din Betleemul Iudeii, unde Maria, sotia lui Iosif, il va naste pe pruncul sfant.
Am sa va spun acum doua povesti, care se intalnesc intr-un loc amandoua.Una este mitologica, cealalta este istorica.Prima se numeste "Mitul cosmogonic romanesc", a doua este povestita de Herodot, parintele istoriei. Mitul, il voi reda in versiunea lui Vasile V.Filip, si este corect povestit de autor, care-l preia din Legendele lui Tony Brill, si de la alti autori.(pg.29):
"Dumnezeu si dracul, se intalnesc deasupra noianului de ape, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul sa ia pamant in numele lui, pentru a face lumea peste apa.Dracul ia insa pamant in numele sau, dar apa i-l imprastie.(alteori pamantul il arde, dracul fiind nevoit sa-l arunce, dar devenind prin cumularea efectelor,-negru.)Au loc trei incercari repetate, iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i asculta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit, dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin pamant pe sub unghii, din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea."
Si acum, cea de-a doua poveste:
"Mai inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei, Darius incearca sa intimideze lumea grceasca, printr-o campanie diplomatica.Solii, "Marelui Rege", vizitara pe grecii insulari, apoi pe cei continentali, ca sa le ceara "pamant" si "apa"(in numele sau), ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasos-ul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic, dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, ca sa-si ia pamant si apa de acolo, cat doresc."
Ceea ce vreau sa va spun punand fata in fata aceste doua povestiri, este faptul ca "Facerea " romaneasca, porneste de la aceasta intamplare, povestita in Istoriile lui Herodot.Cunoscand evenimentul istoric de la care s-a pornit, putem sa ne dam seama, cu o oarecare comoditate cine sunt personajele mitului:
Regele persan Darius, se considera a fi Dumnezeu.Nefartatul, in cadrul mitului care se duce pe fundul(sau in strafundul marilor, ceea ce presupune o miscare vectoriala nu in adancime, ci pe orizontala reperelor geografice,)apei, ii reprezinta pe solii regelui persan, in numele caruia acestia cer pamant si apa,ca simbol al recunoasterii regalitatii persane.
Vreau sa mai adaug ca episodul apare si in "scrisoarea a III-a" a lui Mihail Eminescu, si traditia persana exista si la ora actuala.Cand un sef de stat de duce intr-un colt de tara,este primit cu paine si sare,ca semn a recunoasterii regalitatii, chiar daca aceasta regalitate a fost inlocuita cu altceva intre timp.
Din nou despre Latona nascatoarea de zei, si Maica Domnului.
Am aratat ca insula pe care va naste zeita Latona, se numeste Delos, si pentru ca grecii in miscarea lor migrationista catre rasarit , au intrat si in Pontul Euxin, intemeind in vecinatatea Istrului, o serie de colonii/ cetati,ei au adus acest cult al zeitei in acest spatiu geografic, consacrandu-i o padure, care o cunoastem si noi sub numele de Letea,(si nu este exclus ca undeva in aceasta padure-sau crang, a zeitei grecesti, sa se gaseasca ruinele unui templu, sau prezenta unui altar), fapt care va provoca o confuzie interesanta.Prezentra zeitei, va monopoliza si alte lucruri virtuale, ca insasi insula, si respectiv numele purtat de catre aceasta insula.In felul acesta, padurea Letea, va fi considerata insula, sau situata pe o insula, iar numele ei va fi acela de "Insula Alba", sau "Leuke".Facem aceasta afirmatie, deoarece, exista doua reprezentari mentale total diferite intre ele despre insula.In vreme ce unii exegeti ai antichitatii, o numesc "insula stancoasa",(ceea ce ar fi corespuns imaginii arhaice a insulei de obarsie, care trebuia sa fie de piatra,Pausanias, vorbeste despre cu totul altceva:
"Exista la gurile Istrului(dar unde erau aceste guri ale Istrului, pe vremea lui Pausanias?) in Pontul Euxin, o insula inchinata lui Achilleus,(dar insula trebuia sa fie inchinata lui Apolon, din moment ce insula, care era mama lui, avea sa-i dea nastere acestuia), numita Leuke.Ea are o circumferinta de 20 de stadii, ( si atentie)- este plina de paduri stufoase si animate, unele salbatice, altele domestice.In ea se afla un tremplu al lui Achilleus(mai degraba a lui Apollon) si o statuie.(Reprezentandu-l pe zeu, pe Apollon).
Sa ne intoarcem la versiunea originala a nasterii zeului Apollon de catre zeita Latona.Ea este redata de discutia pe care o poarta Ulise cu frumoasa Nausicaa:
Uimit de frumusetea fecioarei feace, Ulise ii spune Nausicai:
"Privindu-te, uimirea ma cuprinde,
In Delos doar vazui asa un lujer,
De finic,care fraged rasarise,
Pe lang-altarul zeului Apollon.(...)
Cum vazut-am
Mladiul copacel,uimit in fata-i,
Am stat eu indelung, ca n-a fost altul,
Mai gingas din pamant crescut ca dansul."
(pg.159/160,Odiseea de Homer, in traducerea lui George Murnu.)
Explicatia data la subsolul paginii 160, este foarte interesanta:
"Ulise o comparase mai sus pe Nausicaa, cu un vlastar.Arborele mentionat este celebrul palmier, de care s-a sprijinit Latona, cand l-a nascut pe Apollon in insula Delos.Langa arbore, i-a fost inchinat zeului, un templu.Palmierul din Delos, era considerat nemuritor, si mai putea fi inca vazut pe vremea lui Cicero."
Intr-o colinda, intitulata: "In drum spre Vitleim(Betleem), (Vezi Colondele Domnului I.E.), citim:
Iara mai plecara,
Si un mar aflara,
Maica se oprea,
De el se ruga:
-Mar primeste-ma,
Mar uimbreste-ma,
Racoreste-ma.
Marul se-nchina,
Crengile-si pleca
Umbra si-o latea,
Soarele pierea,
Sfanta c-atipea."
Umbra protectoare pe care o imprastia marul in jurul Maicii Domnului era chiar umbra zeitei, din moment ce Noaptea este cea care da nastere soarelui.Citind aceasta colinda, si altele similare, in care Maica Domnului se sprijina sau isi gaseste adapost sub un copac, nu este asa ca nu mai stiti ca marul, introdus in colinda de crestinism, era de fapt palmierul de care se sprijinise zeita Latona ca sa-i nasca pe cei doi copii sfinti: Apollon si Artemis? Dvs., veti citi insa in cartile exegetilor, tot felul de lucruri neadevarate si fantastice. Este dreptul Dvs. sa alegeti ce va place, daca argumentele noastre sunt insuficiente.

Nasterea din piatra.
Exista o colinda foarte interesanta, culeasa de N.Densusianu, in 1913 la Rasova, Constanta.Aceasta colinda, suna in felul urmator:
"Sus, la cheia raiului,
Buna ceata mi-e adunata,
Tot de sfinti,
De-aceia sfinti,
Si-mi citeau,
Prooroceau,
Si-mi citeau de Dumnezeu
Si pe Dumnezeu nu-l stiu.
Iar Ion,
Sant Ion,
Din gura asa graia:
"-Voi cititi,
Proorociti,
Si-mi cititi de Dumnezeu,
Si pe Dumnezeu nu-l stiti.
Iar eu viu,
Si bine-l stiu.
Jos la cheia raiului,
In stalp de chiatra mi-e-ncheiat.
D-unde sfintii c-0auzea,
Ei saltara,
Si zburara,
Sus mai sus se reiducara,
Cu norii se-amestecara,
Jos mai jos ca se lasa,
Pe stalp de chiatra cadea,
Cand acolo c-ajungea,
Carti in brate ca-si lua,
Si citea,
Proorocea,
De trei zule si trei nopti,
Stalp de chiatra-n patru crapa,
Iata, Dumnezeu ca scapa."
Referitor la aceasta colinda, exista doua interpretari diferite, una apartinand lui Vasile V. Filip,cealalta, lui D.O Cepraga.Vasile V.Filip, il combate pe Cepraga, afirmand:
"Tinem sa subliniem faptul ca un atare text, nu mai poate fi (..) integrat paradigmei "Invierii Domnului", ca obarsie a acestui motiv, asa cum incearca D.O Cepraga care abordeaza universul colindei la modul fragmentar si din perspectiva unilaterala, a stratului sau crestin.Daca tinem neaparat la paralelismul unei atari imagini, cu cele din mitologia iudeo-crestina, atunci(...) mai degraba ni s-ar impune imaginea vetero-testamentara, a lui Dumnezeu, ca stalp de nor ziua, si de foc noaptea, insotind pe Israel, in Exodul sau prin desert."(Iesirea, XIII,21-22)
Vasile V.Filip, avea aici in vedere, urmatorul comentariu al d-lui Cepraga:
"Imaginea simbolica prin care "Invierea" prinde forma, in colinde, este cea a unui mare bloc de piatra, in interiorul caruia este inchis Iisus, ipostaza a mormantului in care a fost pus corpul Mantuitorului, dupa ce a fost dat jos de pe cruce."
Stiti unde am putea vorbi despre greseala? In momentul in care, Vasile V.Filip, compara stalpul de nor si de foc, cu stalpul de piatra din colinda.Vasile V.Filip, are dreptate, singura lui scapare fiind aceasta comparatie neizbutita.Pentru ca cercetatorul, trebuia sa compare stalpul de piatra in care era inchis Dumnezeu, cu Muntele lui Dumnezeu, Horeb, destinatia pe care o aveau de fapt copiii lui Israel, cand au parasit Egiptul.Va amintiti, cand copiii lui Israel se plangeau de sete, ce ii zice Dumnezeu lui Moise:
"Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului..."
Vasile V.Filip, ar fi trebuit sa explice mai mult decat a facut-o d-l Cepraga.El ar fi trebuit sa spuna cine era sfantul Ion, care-l cunostea pe Dumnezeu, cine erau sfintii , si ce anume carte citeau acestia.In momentul cand combati o ipoteza de lucru, ai obligatia morala, sa inlocuiesti ipoteza daramata, cu propria ta ipoteza, ori lucrul acesta nu se poate infaptui decat in cunostinta de cauza, si venind cu argumente solide, care nu pot fi combatute cu usurinta.Sfantul Ion din colinda, este Moise, si intr-adevar, el a fost singurul care il cunostea pe Dumnezeu.Sfintii cei maruntei, erau copiii lui Israel.Aici la muntele lui Dumnezeu, la Horeb, Dumnezeu este cel care ii va da lui Moise, Tabla cu cele zece porunci, pe care israelitii o vor citi, fara sa-l cunoasca pe Dumnezeu.Moise va mai aparea de doua ori, in cadrul colindelor.El va lua chipul Sfantului Ilie Fantanarul, dar si chipul sfantului Petre in colindele tip: "Dumnezeu la bogat si la sarac".Si de ce vorbim despre acelasi personaj?Pentru ca el va da apa israelitilor din stanca Horebului, si pentru ca Dumnezeu, il va pune in doua randuri pe Moise sa se suie in ultima colinda numita, pe umerii sai, ca sa spuna ce vede.Astfel, cand sfantul Petru, vede casa saracului, in mijlocul raiului, lucrul acesta se va intampla pe muntele Nebo, dupa cum scrie si in vechiul Testament:
" Moise s-a suit din campia Moabului, pe muntele Nebo, pe varful muntelui Pisga, in fata Ierihonului.Si Domnul, i-a aratat toata tara.(...)Domnul i-a zis:
"Aceasta este tara pe care am jurat ca o voi da(...) semintiei tale.Ti-am aratat ca sa o vezi cu ochii tai.Dar tu nu vei intra in ea."
Ori Dumnezeu il pune pe sfantul Petru sa se urce pe umarul sau drept si-l intreaba ce vede.Si sfantul Petru/Moise, ii raspunde lui Dumnezeu:
"Vad casa saracului,
In mijlocul raiului."
Pe urma, "nasterea din piatra", mi se pare foarte interesanta, dar deplang lipsa de intuitie a comentatorului, care nu a inteles in totalitate mesajul si a spus niste lucruri care s-au voit interesante,dar care au lasat mesajul mitic in forma sa nealterata, pentru ca nu s-au inteles prea bine simbolurile textelor.
Sa ne intoarcem la colinda "La casa bogatului si a saracului, (vezi Vasile V. Filip,-"Universul colindei romanesti" unde, autorul va spune urmatoarele lucruri:(pg.168):
"Vom mai mentiona in final,ca tot in contextul "deschiderii cerurilor, " trebuie sa intelegem vizita lui Dumnezeu, cu sotul sau, (de obicei sfantul Petru), mai intai la casa bogatului, ("in mijlocul satului"), unde sunt rau primiti, si apoi la cea a saracului, ("la marginea satului"),unde li se ofera cu drag cina putina ce sporeste insa miraculos. Dumnezeu isi invita apoi insotitorul, "sa urce"(arareori ni se spune pe ce anume,
si aflam ca este vorba (...)de umarul stang si drept al lui Dumnezeu, fie(...)( de doi pomi, un par si un mar), pentru a vedea casa bogatului, in mijlocul iadului, iar pe cea a saracului, in mijlocul raiului.Avem de-a face cu un tip (154, Bogatul si saracul,) extrem de bine reprezentat cu deosebire in Transilvania, nordul Moldovei, si al Crisanei, tocmai datorita caracterului sau moral si mesajului sau adanc uman."
Fiti atenti acum la ceea ce face Vasile V.Filip.Raporteaza aceasta intamplare, la mitul grecesc al lui Filemon si Baucis, care ii ospateaza pe Zeus, si insotitorul sau Hermes.Dar aceasta poveste mitologica greaca, este de fapt povestea ebraica, sau Biblica, a lui Avram si a Sarei.
"Episodul final al "urcusului" lui San-Petru, (pg.169),ar putea parea(observati ca in clipa asta, autorul incepe sa se joace de-a ghicitul), o amintire estompata a urcusului pe munte, al Biblicului Lot(tema mitologica este aceeasi) cel salvat de ingerul Domnului, de la distrugerea prin foc a Sodomei( Facerea 19) daca nu ar capata un inteles dincolo de posibilele influente biblice, cand il punem in relatie cu motivul "coborarii" urmarit in ultimele paragrafe."
Dezacordul meu porneste de la faptul, ca autorul, foloseste sursele de informatie dupa bunul sau plac.Raportarea unor motive folclorice, la alte motive folclorice, nu rezolva problemele, cu atat mai mult cu cat acceptarea unei variante sau alteia se face dupa placerea subiectiva a autorului, care agreeaza sa cocheteze cu o anumita varianta mitologica, in detrimentul alteia, fara sa observe numitorul comun care le leaga,-in cazul cand acest numitor comun exista.Ori primul munte pe care se urca"Sfantul Petru", este Muntele lui Dumnezeu , Horeb, unde el ajunge cu copiii lui Israel, si capata de la Dumnezeu, Tabla Legilor, cu cele zece porunci.Intorcandu-si privirile spre Egipt, Sfantul Petru/care este de fapt Moise, vede bogatul(pe Faraon) si casele sale, in mijlocul Iadului(Egipt, vazut aici ca si in alte locatii ca un tinut al lumii infernale, o lume a mortilor.)Despre Muntele lui Dumnezeu,-Horeb, se vorbeste in colinda lui Densusianu, si apoi in aceasta cplinda a "Bogatului si a saracului, cand Moise(Sf.Petru, se va urca pe umarul stang al Domnului.Ori in clipa cand sf.Petru/Moise, se suie pe umarul drept al lui Dumnezeu, acesta este Muntele Nebo, despre care am amintit, si de unde Moise, va vedea toata tara Canaan, in magnifica ei splendoare.

Viy-N.V.Gogol
N.V.Gogol, prefateaza povestirea sa in felul urmator:"Viy este o creatie uriasa a imaginatiei poporului.Acesta este numele pe care malorosii(ucrainenii,), il dau mai-marelui spiridusilor, ale carui pleoape grele, ii cad pana la pamant.Toata povestirea este o legenda populara.Eu nu am vrut sa schimb nimic din ea.Asa ca o redau aproape in aceeasi forma simpla in care am auzit-o"
Dintr-o data, Gogol, ne-a oferit doua informatii foartre interesante:
Viy este spiridus.
Viy este seful spiridusilor, liderul lor.
Fara sa stie, autorul ne da cheia povestii lui.Pentru ca "spiridusul", este definit in Dictionarul de mitologie generala, ca fiind un spiritus(spirit, duh, suflet omenesc)prezent in miturile si superstitiile mai multor popoare europene, unde va fi cunoscut si sub alte nume:
"elf si kobold, la germani,lutin, la francezi, Browni omuletul, la scotieni,domovoi, la slavi, spiridus, la romani."
Eu am sa spun altceva.Spiridusul, este o fiinta mica.Neghinita, este o fiinta mica.El este un spiridus.Copiii lui Israil, sunt niste fiinte mici.Ei sunt spiridusi.Datorita dimensiunilor folclorice reduse,spiridusii mai sunt cunoscuti si sub numele de pitici.Dar piticii din Alba ca zapada, sunt cetatenii Atenei, cata vreme, restul spiridusilor, sunt copiii lui Israel.Daca veti tine seama de aceasta deosebire, nu veti gresi niciodata.
.Pamfile,defineste spiridusul, ca fiind un dracusor in carne si oase,sau intruchiparea acestuia intr-o vietate vazuta sau nevazuta care, in casa unde sade, aduce toate norocirile de pe lume, atata cat traieste omul."El se naste dintr-un ou parasit care este clocit la subtioara, un timp determinat,(7 ani), si are adesea aspectul unui pui de gaina, uneori de sarpe miniatural.Celelalte crampeie de definitie, sunt rupte de filonul mitologic, fiind creatii mitologice autohtone, sau provenind de aiurea.Daca rationamentul nostru este corect,( si este,), liderul spiridusilor (care nu sunt altii decat copiii lui Israel,), nu este altul decat Moise.Viy, care apare in mitologia lui Gogol, nu este altcineva decat liderul spiritual al evreilor,-Moise.(As opta mai degraba catre Aaron, deoarece prin Moise, fara sa-si dea seama, vechii israeliti, il intelegeau pe faraonul Ahmosis I, care a izgonit hicsosii din Egipt.) Povestea spusa de Gogol, nu este decat un fragment memorial al intamplarilor prin care au trecut copiii lui Israel in robia egipteana.Continutul povestii sau a legendei, nu face decat sa confirme ipoteza noastra.
Din cadrul povestii lui Gogol, se desprind doua drumuri.Unul, care cocheteaza cu fenomenologia paranormala,celalalt care duce catre Egipt.S-ar putea, ca ceea ce noi numim doua drumuri, sa fie de fapt unul singur, si anume drumul care duce spre Egipt, fenomenele paranormale care apar aici,venind sa sublinieze particularitatile acestui drum oriental.Prin cuvantul Faraon si respectiv Faraoanca, se intelege "cel care face farmece",sau "cel care poate face lucruri neobisnuite."Sa ne amintim de intrecerea dimtre Moise si Faraon, cand toiagul celui dintai s-a preschimbat intr-un sarpe(de altfel si imaginea spiridusului va fi mentionata ca este aceea de dracusor sau de sarpe, cele doua imagini reprezentant unul si acelasi lucru, din moment ce cuvantul drac, vine de la dragon, -sarpe, balaur.)Ori sarpele lui Moise, a inghitit ceilalti serpi, proveniti printr-o vraja asemanatoare.Continutul povestii este de natura initiatica, datorita personajului implicat in actiune.Pentru ca eroul nostru se numeste Homa Brut, si este filozof.El reuseste sa omoare o vrajitoare.Aceasta se dovedeste a fi fata prea frumoasa a unui sotnik.Fata murind, lasa pe limba de moarte, ca acest filozof sa o pazeasca in biserica, trei nopti consecutive, rostind rugaciunile de la pomana ei.In biserica, moarta revine la viata, si bine inteles, scena are ceva din filmele horor pe care le vedem pe ecranele televizoarelot noastre sau la cinematograf.
"Fata se ridicase, mergea prin biserica, avand ochii inchisi, cautand tot timpul ceva cu mainile sale, pe care le tinea ridicate in fata, ca si cum ar fi dorit sa prinda cu ele pe cineva.Ea, a venit direct spre el.Filozoful, infricosat, a desenat un cerc in jurul sau.Cu o oarecare sfortare a inceput sa citeasca rugaciuni, si sa spuna descantecele pe care le invatase de la un calugar ce vazuse toata viata sa vrajitoare si duhuri necurate.Ea se oprise langa linia cercului.Se vedea ca nu avea forta sa treaca dincolo de linie, si a devenit vanata la fata, precum cineva mort de trei zile."
Ceea ce este interesant aici, este cercul.El reprezinta in plan simbolic, soarele.Ori vrajitoarele si mortii, nu pot trece in universul solar al cercului desenat de catre Homa, deoarece aceste entitati apartin noptii, intunericului, ai carei copii sunt, sau devin.
Stand in mijlocul cercului, Homa seamana cu un punct.Ori cercul avand un punct la mijloc, repet, este hieroglifa egipteana a soarelui, Re sau Ra.Aceasta imagine solara, este atat de importanta pentru oamenii preistorici, incat va patrunde in iconografia antichitatii si chiar a evului mediu, sub forma soarelui de andezit,sub forma horelor de piatra, sub forma templelor,ca spre exemplu, aliniamentul circular de menhiri, de la Stonehenge, din Anglia.Masa tacerii a lui Brancusi, este o reprezentare moderna a soarelui, scaunele din jurul mesei, nefiind altceva decat simbolul razelor solare.Astfel de ansamble megalitice, s-ar putea sa se gaseasca in Ceahlau, dar el va fi cunoscut sub denumirea de Ciobanul cu oile, si este reprtezentat de un menhir avand imprejurul sau un numar de pietre asezate circular.Menhirul, il reprezinta pe cioban, in vreme ce ceilalti bolovani, sunt oile de piatra ale acestuia.Merita sa mentionam aici, un interesant ansamblu megalitic, probabil asemanator celui de la Stonehenge, care se gaseste in tara noastra in zona Tainita.Numele, apartine unei paduri si a unui munte din preajma muntilor Buzaului, unde se gaseste un loc, numit de localnici, "Stalpii Tainitei",datorita stalpilor colosali de piatra,(menhiri), care alcatuiesc un cerc.Aceasta constructie megalitica, sub forma de cerc, poarta numele de cromleh, si este, repet, o replica autohtona a unui templu solar antic.Putem sa tragem o concluzie interesanta, si anume ca templul solar, in forma de cerc, avea ca scop, impiedicarea invaziei duhurilor necurate, si respectiv a mortii, in lumea luminii.Homa, desenand un cerc imprejurul sau, ridica un templu virtual al luminii in spatiul caruia, duhurile malefice nu puteau sa patrunda.
Simtind ca nu poate sa il prinda pe filozof(atata timp cat stapanesti lumina, intunericul nu are nici o putere asupra ta.Dar ce este aceasta lumina?Cunoasterea , pe care Homa a capatat-o in urma invataturilor?) frumoasa strigoaica, se va intoarce in lumea ei, reprezentata aici de sicriu.
"Deodata sicriul s-a ridicat de pe loc, si cu un fluierat, a inceput sa zboare prin toata biserica,facand un fel de cruci in toate directiile prin aer.Filozoful il vedea aproape deasupra sa, dar a mai observat ca sicriul nu trecea de granitele cercului sau, asa ca sporise cititul descantecelor.La un moment dat, sicriul, s-a prabusit in mijlocul bisericii, si a ramas nemiscat."
In noaptea urmatoare, lucrurile se repeta, si parca au o intensitate si mai teribila.Trupul vrajitoarei se apropie iarasi de semnul lui Ra, si ea, incepe sa rosteasca cuvinte inspaimantatoare, care seamana cu niste vraji cumplite. Homa, aude murmurul glasului ei.De la cuvintele rostite, "in toata biserica a inceput sa sufle vantul: se auzea un zgomot asemanator cu sunetul facut de o multime de aripi. Auzea cum cineva sau ceva, se izbea cu aripile in sticla geamurilor de la biserica si in rame, cum zgaria cu ghearele fierul, cum o forta imensa apasa usa, incercand sa patrunda inauntru. "
Accentul cade in mod deosebit pe activitatea de tip poltergeist care se manifesta cu violenta in locasul de cult.Activitatea de tip poltergeist se continua cu aceeasi intensitate dementa si in noaptea a treia.Vrajile moartei(sau blestemele ei?), nasc un veritabil vartej, iar acesta face sa cada icoanele jos, iar cioburile geamurilor, sa zboare prin biserica.Usa este smulsa, si in interiorul bisericii, patrund tot felul de animale inspaimantatoare.Dandu-si seama ca nu poate izbuti sa-l gaseasca pe filozof numai cu ajutorul fortelor sale, vrajitoarea cere sa fie adus spiridusul Viy.Recunoscut de aceasta entitate macabra, filozoful nu ,mai rezista si moare, in momentul apoteotic al atacului dat de catre fortele intunericului, subliniindu-se astfel, imperfectiunea spiritului omenesc.
Spunandu-va toata aceasta poveste, chiar la modul rezumativ, cititorul este prins atat de puternic in mreaja ei, incat pierde din evidenta, principalul.Fiti atenti.Nu ceea ce se intampla este important ci unde se intampla lucrurile acestea.Dvs., aveti in fata imaginea unei biserici, si a unui sicriu aflat in mijlocul bisericii in care se odihneste o moarta.Dar ceea ce vedeti Dvs., prin ochii povestitorului, este o imagine autohtona, posibila, deoarece, exista obiceiul inca din vechime, ca o persoana defuncta, sa fie inhumata intr-un loc sfant.Dar atentie.Imaginea bisericii, vine si substituie o alta constructie, care in Egiptul antic, nu se numea Biserica, ci Piramida.Prin urmare, povestitorul, nu vorbeste despre o biserica oarecare, ci povesteste despre ce se intampla intr-un mormant Egiptean, respectiv intr-o Piramida, dupa ce un defunct este inchis intre zidurile ei monumentale.Piramida, este singurul loc, care joaca rolul de templu si de mormant.Vrajile pe care le spune vrajitoarea sunt blestemele care vegheaza mormantul Faraonului sau Faraoancei.Aceste blesteme, vin si subliniaza faptul ca acela care are curajul sa patrunda intr-un mormant regal, va muri, datorita blestemelor care il apara pe cel "adormit"de incursiunile profanilor, in spatiul sacru.

Basmele si fenomenul poltergeist (al fantomelor zgomotoase.)
Am aratat ca basmele pornesc de la o serie de realitati istorice.Sigur ca in cadrul acestora, realitatea fundamentala, poate imbraca diferite aspecte, printre acestea numarandu-se si o categorie aparte de fenomene fizice naturale, care alcatuiesc ceea ce literatura de specialitate, numeste fenomenul poltergeist, sau P.K.( Psyho-kinetic)Nu am gasit nicaieri in literatura noastra despre interpretarea basmelor romanesti sau universale, (mai ales in cadrul basmului german), o abordare a basmelor, din directia fenomenologiei paranormale.Ce este acest fenomen poltergeist despre care vorbim, si cum se manifesta el?Cuvantul poltergeist este un cuvant german compus din doi termeni:"poltern"="zgomot" si" geist=gost=fantoma."Fenomenul este cunoscut sub diferite denumiri: "fenomenul fantomelor zgomotoase", "fenomenul spiridusilor"s.a.m.d.Chiar daca ne vom repeta, reamintim ca modul de manifestare al acestor "spirite",porneste de la zgomote, ca:pasi, ciocanituri, zgarieturi, gafaituri care se aud dinspre peretii si tavanul locuintei, pana la miscarea unor obiecte, pana cand acestea ajung sa leviteze, respectiv la aparitia unor focuri spontane care pot merge pana la autocombustia fiintei umane sau ale lucrurilor inconjuratoare.Uneori,fantomele se manifesta prin zgarieturi, ciupituri, lovituri, imbranceli, rupturi de haine,ajungand la mutilarea animalelor si moartea din cauze necunoscute a oamenilor, care vin in contact cu ele.
Astfel de fenomene de tip poltergeist, vor face saubiectul unor povesti populare.In "Casuta din padure", a fratilor Grimm, intalnim un astfel de episod:
"Dormi ea linistita, pana la miezul noptii, cand se isca in casa o asemenea harmalaie, ca fata se trezi deodata din somn.Paraia si scartaia prin toate ungherele.Usa se deschidea cu zgomot si se izbea de perete, grinzile trozneau ca si cand ar fi fost smulse din incheieturi, iar treptele pareau ca sunt gata, gata, sa se prabuseasca.In cele din urma, se auzi o bubuitura asurzitoare, ca si cand s-ar fi naruit intreg acoperisul.Dupa ce zgomotele se potolira, si cum nu i se intamplase nimic, fata continuase sa stea linistita in patul ei si adormi din nou."
O situatie similara,(de tip poltergeist), i se va intampla si eroului lui Ion Creanga, Ivan Turbinca:
"...cum a stins lumanarea, o data se trezeste ca-i smuceste cineva perna de sub cap, si i-o arunca cat colo.Ivan atunci, puind mana pe sabie, se scoala repede, aprinde lumanarea si incepe a cauta prin casa, in toate partile, dar nu gaseste pe nimene.(...)Dar cand sa atipeasca, deodata se aud prin casa o multime de glasuri, care de care mai uricioase: unele miorlaiau ca *cenzurat*, altele covitau ca porcul, unele oracaiau ca broasca, altele mornaiau ca ursul, ma rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu se mai stia ce mama dracului, sa fie acolo.(...)Dar, cand aproape de cantatori, Scaraoschi, capetenia dracilor, vazand ca parte din slugile lui se zabovesc, porneste cu grabire la locul stiut, sa le caute. Si, ajungand intr-o clipa, se vara, el stie cum si pe unde, in odaie la Ivan si-i sterge o palma prin somn, cat se poate.Ivan atunci, sare ars si odata striga:"
In povestea "Plugarul si spiridusul",(povesti nemuritoare, 45, pg.103, citim:
"Intr-o noapte, nu trecusera decat doua ceasuri de cand atipise, il trezi din somn, un zgomot neobisnuit.Parea ca in puterea noptii, cineva sta si ciocane cu o unbealta captusita cu un sul de canepa, sa nu se auda prea departe."O alta intamplare de tip poltergeist, o vom intalni in povestea "Kelogan si Hasan":
"Merse si merse, pana ajunse in dreptul unor ziduri prabusite.Pasamite, acolo fusese candva un hamam(...)Cum era intuneric bezna si se simtea foarte istovit, Kelogan se gandi sa ramana peste noapte acolo.(...) Intr-un tarziu, in noapte, fu trezit de niste zgomote ciudate, care cutremurau pamantul ca niste tunete dezlantuite.Se bateau tobe, se loveau tamburine, surle tipau ascutit.Ecoul lor se lovea de peretii darapanati, ca si cum locul pustiu, avea sa se pravaleasca cu totul dintr-o clipa intr-alta."
Un alt caz de fenomen poltergeist, intalnim in "Povestea unuia care nu stia ce-i aia groaza":
" Isi plimba privirile in juru-i si zari intr-un colt, un pat mare.
-Tii, dar bine s-a mai nimerit.Taman ce cautam.-isi zise el, si se intinse in pat.Dar cand dadu sa inchida ochii, numai ce incepu patul sa se miste, si apoi porni in goana cu el.Si tot gonind trecu din odaie in odaie,pana ce ocoli tot palatul.
-Sa stii ca-mi place plimbarea-zise flacaul, dar n-ai putea mai repede?
Cum zise asta, patul incepu sa alerge nebuneste, de parca ar fi fost tras de sase telegari fara splina.Trecea lunecand poeste praguri si scari, in sus si-n jos, si-l purta lin, fara ca flacaul sa simta vreo hurducatura.Deodata se poticni, si buuf! patul se rasturna cu susu-n jos, si pernele si saltelele se gramadira toate, cat un munte, peste flacau.Dar el zvarli plapuma si pernele cat colo, si smulgandu-se de sub povara lor, zise cu manie:
-De-acu, plimba-se cine o pofti in patul asta desucheat.
Si dupa ce dsrese focul, se lungi langa el, si dormi pana la ziua, somn fara vise."
In "Omul care nu avea ce povesti", fenomenul poltergeist, este alcatuit dintr-o succesiune de episoade inedite:
"Si batranul, intorcandu-se spre o latura a odaii, striga:
-Vreau sa cinam, ati auzit?-si batu din palme de doua ori.
Pe neasteptate, porni o forfota, si o trebaluiala prin incapere, de credeai ca se fac pregatiri pentru o nunta.Un scaun cu spatar odihnitor, se trase singur spre vatra, si Rory se aseza, sa-si usuce bine incaltarile si straiele.Din bufetul inflorat, impodobit cu crestaturi frumoase, un cutit bine ascutit si o furculita lustruita ca oglinda, sarira si se apucara sa taie in bucati subtiri, o halca de carne atarnata de grinda.O oala cu smalt albastru, iesi si ea de sub soba de gatit si ciocani de doua ori in podea.De undeva, o multime de cartofi, mari cat niste soricei cafenii, pornira sa marsaluiasca sarind in interiorul oalei.Vatraiul se ridica singur, intetind focul in vatra, pana ce lumini rosiatice aurii, tesura o plasa jucausa peste podea.Sub ochii tot mai cascati de uimire ai lui Rory, oala se rasturna apoi intr-o galeata cu apa.Cartofii incepura sa joace tontoroiul, parca erau niste catei zburdand cand se scalda."-s.a.m.d.
Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant, a fost insa povestea scriitorului rus N.V.Gogol, "Viy", poveste care are legatura, potrivit parerii noastre personale, cu doua mari tipuri de basme, din colectia domnului Ionel Oprisan, unele cuprinse in basmele de tipul "Fata din icoana",(Basme fantastice romanesti, vol.V.) si celelalte, in vol IV, Basme superstitios religioase,cu basme de tipul:
"Cu frica", "Ionica fara frica", Poveste despre credinta," Fata diavolizata"(varianta)," Cu strigoiaica,""Cu sfantul Nicolaie", s.a.m.d.
__________________________________

Legenda "Soarele si luna".

O gasim atat sub forma de balada cat si legenda.In momentul cand incepem sa facem o analiza, trebuie sa avem grija ce varianta luam in discutie, pentru ca in materialele consultate, putem gasi motive folclorice diferite, ceea ce face ca valoarea de semnificatie a textului, sa difere de la un caz la altul.Este capcana in care cade uneori cercetarea.Aceasta deoarece, facand analiza unui text, cel care vine sa critice, se va folosi de alte materiale avand aceeasi tematica, dar asamblat cu motive straine de ale noastre.In felul acesta,in jocul de puzzle al cercetarii, vor aparea piese straine, a caror asamblare in textul nostru, nu mai poate fi posibila.O astfel de situatie, ni s-a intamplat intr-un colind, legat de "Furtul astrelor"(sau "Raptul cosmogonic",)unde apare motivul folcloric al armelor imprumutate de catre Patroclu de la Ahile, motivul fiind strain de continutul istoric al problemei,care se refera la cucerirea si jefuirea Ierusalimului de catre Nabucodonosor.(Noi am dat o anumita explicatie, dar este posibil ca semnificatia armelor, sa fie cu totul alta decat cea care apare in Iliada(ceea ce ne corupe aici este aspectul de istoricitate a evenimentului descris), si ar trebui sa ne intoarcem la Moartea celor care asediau pe israeliti, in Ierusalim, pe vremea lui Ezechia,episod ce apare si in varianta folclorica a basmului "Ivan Turbinca", asa cum am aratat la vremea respectiva.
In "Legendele populare reomanesti",Legenda se numeste "Nunta Soarelui cu Luna."Pentru a-l abate de la gandul insuratorii cu sora sa, Dumnezeu, il ia pe Soare intr-o calatorie in iad.Dar aici, este deja vorba de cel de-al doile vis al lui Iosif, pe care acesta il povesteste fratilor sai:
"Am mai visat un vis.Soarele, luna si unsprezece stele, se aruncau cu fata la pamant in fata mea."
In balada Miorita, visul lui Iosif, este spus altfel:
"Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa"
In toate aceste texte, explicatia pe care o cautati lipseste, pentru ca ea exista in subconstientul eroului, dar nu este spusa cu glas tare, ea trebuind sa fie subanteleasa.De aici aparenta neconcordanta dintre texte, care par a spune fiecare altceva, desi ele vorbesc despre acelasi lucru.Desi lucrul acesta nu este recunoscut in mod explicit, ba am putea spune ca el este negat la nivelul Bibliei, Iosif, este un inchinator la un Dumnezeu solar.Asineta sau Asnat, fiica lui Potifar, este o zeita lunara, deoarece mama ei este vaca cereasca Hathor, sau Neith.Textul spune ca zeul solar Iosif, vine in Egipt unde se va casatori cu zeita luna, Asnat.In felul acesta, s-ar putea ca aici sa intalnim sub o alta forma, mitul lui Isis si Osiris.Sa nu uitam faptul ca Osiris, va fi ucis, corpul lui facut bucatele si imprastiat in toata lumea Egiptului antic,va fi regasit de Isis, si ingropat cu mare pompa, dupa recompunerea lui, bucata cu bucata.In acelasi timp, daca Iosif este Osiris, dupa moartea lui, osemintele acestuia vor fi scoase de catre copiii lui Israel din Egipt.Nu trebuie sa uitam nici o clipa, ca iadul, sau lumea infernala unde Dumnezeu il duce pe Soare, este de fapt Egiptul, care este vazut ca un mare mormant, sau o lume a mortilor, datorita cultului mortilor care era respectat si celebrat aici cu o mare piosenie.
In momentul cand Dumnezeu, sau Mos Adam, ia de mana soarele si-l duce in iad(motiv pentru care raiul se intuneca si iadul se lumineaza),aceasta miscare corespunde vectorial asa cum am mai spus, coborarii lui iosif si mai tarziu a fratilor lui,(aceste personaje fiind de fapt triburi de populatii amestecate, cunoscute sub numele de hicsosi,) in tara Egiptului .Chinurile la care sunt supuse sufletele in iad, reprezinta de fapt chginurile la care sunt supusi copiii lui Israe;l, aflati in robia egipteana.Ori in cadrul legendei, este descris si intunericul de trei zile, care apare in Vechiul Testament:
"Si purcesera in iad.Cica de la ziua aceea, noaptea a fost lunga de tot.Se zicea ca nu are sa mai fie lumina.Oamenii dormeau ziua, dormeau noaptea, apoi se desteptau, mancau, apoi iar se culcau, dupa care iar se sculau, dar ziua tot nu se mai facea.Chiar si dobitoacele se saturasera de atata somn si odihna."
O sa va arat acum un motiv folcloric, sa vedem daca Dvs., reusiti sa il recunoasteti:
"Si cum drumul incepuse sa fie pietros, si putin ocolit, deodata,(Soarele) vazu la capatul lui, un cuptor mare din care ieseau limbi de foc.Inauntru, se zareau niste trupuri, ce erau aruncate fara mila, cu niste cangi lungi si incarligate, unde era dogoarea mai mare".Scena cuptorului in care sunt gazduiti Harap Alb si tovarasii sai, apare si in Povestea lui Harap Alb.Cuptorul, apare sub forma unei oale mari, in care fierb mai marii "Fratelui celui rufos al lui Scaraoschi."Oalele acelea aveau smoala in ele, si recunoscandu-si sefii care l-au chinuit in viata, eroul amplifica focul sub oalele respective, ca sefii lui sa arda mai bine.
Ne gasim in fata a doua interpretari posibile.Prima, se refera la tara Egiptului (aceasta fiind de fapt cuptorul incins, pe care Gerila o racoreste, pana la limita suportabului, sufland frig.A doua interpretare mi se pare a fi cea mai plauzibila, si se refera la "Rugul in flacari", loc de unde Dumnezeu ii vorbeste lui Moise,rug ce se afla pe Muntele lui Dumnezeu, Horeb.
_________________