28 Martie 2024, 15:08:23 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
  Pagina principală Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
  Afişează mesaje
Pagini: 1 ... 59 60 [61] 62 63
601  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 25 August 2009, 07:16:51
CICLUL SOLOMONIAN
Dupa Gennep, -"legenda are o localizare precisa, personaje determinate, ale caror acte par a avea un fundament istoric, si au calitate eroica."(Sabina Ispas, Preaminte Solomon, -legenda populara romaneasca, intre canonic si apocrif).Nu toate legendele stiu asta, in ciuda faptului ca si alti exegeti ii rezerva legendei, un statut serios, un caracter informal factologic.Am vazut legende, care asemenea altor productii folclorice , in ciuda aspectului lor serios, se jucau cu exegeza, si ii punea cornite.Se distrau de minune si le lasau pe batranele doamne si batranii domni, sa abereze cu tonul cel mai serios cu putinta dand definitii minunate, care aveau foarte multe relatii de rudenie cu fantezia si irealul.Lasand gluma la o parte, mentionam ca problemele localizarii, a personajelor si faptelor lor, legaturile acestora cu anumite evenimente istorice, sunt discutabile.De cele mai multe ori, eroul actioneaza asemanea unui paratrasnet, adunand imprejurul lui o serie de evenimente, care nu apartin neaparat si imediat istoriei sale.Fiecare exeget are dreptate cand discuta legendele din punctul lui de vedere, demonstratia sprijinindu-se pe argumente solide, ceea ce ofera o perspectiva foarte interesanta.In spiritul acestei afirmatii, si eu voi pastra sistemul de cercetare hermeneutic, care presupune nu numai cautarea sacrului in special, ci si identificarea arhetipului corespunzator motivului folcloric pe care acest arhetip l-a generat.
Intr-una dintre legende, numita, -"Cat cantareste mintea femeii. Solomon si plugul de aur" (pg.193 ), demonstrand cat de usoara este mintea femeii, mama lui Solomon il blestema pe acesta:
" Sa te duci sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului, si din surcele sa scoti glas de fata mare."
Ce este in definitiv un blestem? Este un act de predictie, faptul ca cineva care are harul prezicerii este capabil sa-ti spuna ce vei face tu in viitor. Aceasta conexiune mentala se poate intr-adevar realiza, unii oameni posedand calitatea de a prevede viitorul apropiat sau mai indepartat.In cadrul legendei insa, lucrurile sunt putin inversate. Ce face Solomon, dupa ce a fost blestemat?Desigur, se va supune blestemului, adica va porni in lume sa realizeze cele spuse de mama sa.Asa ca Solomon pleca, si pribegind pe malul unei mari, de urat stranse surcele, si-si facu o vioara, din care cantand, isi alina durerile(din surcele glas de fata mare ).Diavolul, placandu-i tare mult cantecele din vioara, iesi din mare si ii ceru lui Solomon, sa i-o dea lui.Solomon ii promise, cu conditia de a-l purta prin inaltul cerului, si a-l cobori in fundul pamantului.Diavolul, luandu-l pe-o aripa, il sui pe Solomon in inaltul cerului, apoi il cobori in fundul marii dupa care il scoase.In modul acesta, Solomon, isi indeplini pedeapsa blestemului, aruncat asupra sa de catre mama sa.Intr-o alta legenda, mai apropiata de adevarul istoric, Solomon, isi va construi in loc de vioara, un fluier.(pg.206).
Intr-o legenda asemanatoare,pe care o gasim la Voronca, blestemul este rostit de mama, dar este sustinut si de Dumnezeu.continutul blestemului este acelasi:
"Sa ajungi in inaltul cerului si fundul marii, si atunci sa fii tu iertat de Dumnezeu si de mine.Sa te duci,sa nu te mai vad."
Calatoria lui Solomon, este foarte interesanta, numai ca acum, spre deosebire de prima legenda citata, apar alte fiinte si obiecte mitologice:
"El s-a dus prin lume.Ajunge pana la mare, se pune pe mal si incepe sa planga.Iese un peste mare:

-De ce plangi Solomoane?

-Ia, imi plang pacatele.Iata cum m-a blestemat mama.

-Suie pe mine, sa nu pici, caci te voi duce...Ia un odgon, si te leaga bine de mine.
Acela era imparatul pestilor.L-a dus in fundul marii, el de acolo a luat margaritare,pietre scumpe si cand aiesit, a mers acasa si -a pandit cand nu era ma-sa, de le-a pus pe masa si-a fugit.Dupa aceasta a cunoscut maica-sa ca a fost in mare.Se duce el, se duce, ajunge langa o stanca, se pune jos si plange.Vine o pajuroaica:
-De ce plangi Solomoane?
El iar ii spune:
-Sa-mi cauti 12 ialovite de mancare si 12 poloboace de apa, sa-mi dai cand imi va fi foame si sete, si eu te voi duce la cer.
El a cautat ce i-a zis.Ajungand la cer, a apucat un fluieras de aur, de pe masa de la Dumnezeu, si-a venit de l-a dus mane-sa, ca semn. Si-atunci a fost iertat."
Avand in fata aceste legende, haideti sa vedem daca definitia lui van Gennep este corecta, adica in ce masura, aceste legende au o localizare precisa, au personaje determinate , un fundament istoric , si au calitate eroica.Pentru aceasta trebuie sa raspundem la cateva intrebari:Cine sunt personajele legendare care fac parte din legenda, si corespondentul lor istoric, locurile unde s-au petrecut cele doua intamplari ( despre ce mare, munte , si fluier este vorba,) s.a.m.d.Am putea intreba pe oricare exeget dorit de Dvs. cele de mai sus, dar imi este teama ca raspunsul se va lasa asteptat, sau nu va veni niciodata.Pentru ca legenda, este un produs folcloric, si chiar daca foloseste pretextul unor personaje si locuri "reale", toate sunt de fapt fantastice, si nu fac parte din realitate, ci din virtual.Si aceasta deoarece, produsul folcloric, este o creatie populara, care se adauga peste o informatie memoriala.Noi stim ceva care straluceste in amintirea noastra, acest ceva fiind nucleul memorial al informatiei, pe care dorim sa o transmitem,dar, fie ca este informatia noastra(bazata pe fapte reale) fie este o informatie pe care am cules-o din alte surse, in momentul cand o elaboram, mentalitatea noastra, o reda prin simboluri care inchid criptic mesajul sub un strat de semne grafice sau orale, pe care nu le mai putem intelege cu usurinta.Ceea ce vreau sa va spun, este ca nu Solomon este eroul legendei, ci Iosif, la care se adauga Moise si Aaron.Dar dincolo de aceste personaje emblematice ale istoriei si mitologiei evreieti, este chiar neamul lui Israel, pe care il vedeti in miscarea sa migrationista, dinspre Canaan catre Egipt, apoi urmand drumul Exodului, intorcandu-se la patria sa muma, sau la pamantul muma.Prin urmare, personajul feminin, nu este numai o femeie, pentru ca aici se vorbeste despre pamantul care a dat viata personajelor respective, de Gaia.Legenda este interesanta, pentru ca vorbeste mai apoi despre Trecerea peste Marea Rosie(desi am dubii serioase cu privire la trecerea peste aceasta apa, eu considerand ca locul Marii Rosii este luat de fluviul Nil, care in antichitate se mai numea Marea, sau Marea de Trestii/Yam stuf.), de ajungerea la Muntele sfant al lui Dumnezeu, Horeb, de Dumnezeu insusi reprezentat cand ca un diavol, un peste, o pajuroaica, sau un stalp de lumina noaptea si unul de ceata ziua, pentru a-i calauzi pe copiii lui Israel prin pustie.Stalpul acela de lumina sau ceata, este fluierul, pe care si-l construieste Solomon din lemn, ca sa-si cante suferinta de a fi fost alungat de acasa dintre ai sai.Pentru ca am vorbit de fluier, va pot spune ca este acelasi fluier, despre care vorbeste Lazar Saineanu in Basmele Romane in ciclul lui Pacala, este rasplata pe care Dumnezeu i-o da lui Pepelea pentru binele pe care i l-a facut(pg.605):
"Ingerul a ascultat porunca si zburand la Pepelea, i-a zis:
-Eu sunt inger trimis de la Dumnezeu, sa te intreb: Ce poftesti tu pentru jertfa aceasta mare ce i-ai adus-o.Cere ce vrei, pentru ca Dumnezeu, este gata sa-ti implineasca toate.
-Eu, raspunse Pepelea, nu voiesc alta nimic, decat numai fluierul acela ce este la Dumnezeu,dupa usa tindei, -caci el(Pepelea) stia ca dupa zicatura acestuia joaca orice fiinta."
Fluierul apare si intr-o varianta neogreaca, in "Ispravile lui Pacala " a lui Petre Dulfu, in legenda menestrelului din Hameln,(dar aici nu mai este fluier, fiind inlocuit cu un cimpoi,)care farmeca intreg neamul soricesc ce nu dadea pace locuitorilor orasului. Fluierul, este si aici tot simbolul cosmic al cometei, care ii va orienta pe copiii lui Israel prin pustie spre tara Fagaduintei.In cadrul basmelor, el poate lua infatisarea unui buzdugan pe care zmeul il arunca spre casa sa, buzduganul lovind in portile casei, lovind masa, si abia dupa aceea asezandu-se singur in cui pe perete.In alte basme, ia aspectul unei lampi care nu se stinge si care lumineaza calea eroului in fuga sa.S.a.m.d.
Ce face exegeza cand vorbeste despre instrumentul vrajit?Acumuleaza laolalta toate intamplarile de acest gen, asa cum a facut-o si Lazar Saineanu, dar acumulandu-le, ea nu incearca sa le explice punctual, dispersandu-ne atentia cu ele, ceea ce ne face sa pierdem esentialul. Fiti atenti:
" Fluierul vrajit, -scrie Saineanu,- e o trasatura eminamente mitica.Zeul Pan facea sa joace satirii si zanele padurii la sunetul syrinxului sau.Zidurile Tebei se ridicau la viersul lautei lui Amphion,(precum zidurile Ierichonului, cazura la sunetul trambitelor preotilor lui Israel) si cand Orfeu facea sa vibreze coardele lirei sale, natura intreaga se punea in miscare apele isi opreau cursul stancile se apropiau sa asculte, fiarele si arborii incepeau sa salte.Cornul minunat al lui Oberon, facea sa joace vrand nevrand pe toti aceia care-l ascultau, si menestrelul din Hameln, fermeca cu cimpoiul sau pe intreg neamul soricesc care nu da pace locuitorilor orasului".
Ce ati inteles aici? Doar aspectul legendar al unor mituri, care nu stim daca sunt variante sau versiuni ale aceluiasi mit, sau au arhetipuri istorice deosebite.Nici un exeget nu vorbeste despre aceste obiecte apartinand sacrului, ori dupa parerea mea, eruditia nu inseamna numai efortul de a aduna si memora sub o forma sau alta o serie de fapte, ci si de a le descoperi intelesul ascuns.Astfel, putem vorbi numai de o jumatate de eruditie.Inventarul faptic, este interesant si chiar important, dar daca ne baga in ceata, pentru ca nu ne ofera nicio explicatie plauzibila, permiteti-mi sa spun, nu ne ajuta cu absolut nimic.Poate doar sa sublinieze harnicia, dar pune sub semnul intrebarii inteligenta noastra si marcheaza ignoranta noastra culturala.Sa mai vorbim putin in cele ce urmeaza, pentru ca tot s-a ivit ocazia, despre aceasta balada a vrajitorului din Hameln, desi nu mai are nici o legatura cu ciclul Solomonian despre care am inceput sa vorbesc mai inainte:
"Au, cine-i in pestrita haina?
Un om marsav la gand si taina,
Viclean cum fluiera mereu,
Nu i-as da-n paza, pruncul meu."
Asa incepe balada vrajitorului din Hameln, si continua:
"Un vrajitor istet la minte,
Sosi-n pestritele-i vesminte,
Guzgani el stranse fluierand,
Si-n Weser i-neca pe rand."
Dar dupa ce scapa orasul de aceasta plaga, sfatul orasului, nu a mai vrut sa-l plateasca pe motiv ca a fost prea usor si ca l-a ajutat in aceasta activitate chiar dracul.Atunci, vrajitorul din Hameln, se razbuna:
"Zburdau copii-n ulicioara,
Cand vrajitorul trecu iara,
Si stranse fluierand la fel,
Copii vre-o suta langa el."
Probabil ca un martor ocular a asistat la scena, deoarece suntem informati:
"Vazu cum inspre rau ii duce,
De-atunci pastorul le-a pus cruce,
Pierdu-ti au fost din tristul ceas,
Parintii-n lacrimi au ramas."
Aceeasi scena a "inecului" o vom regasi si in snoavele lui Pacala.Dus sa fie inecat, Pacala este inlocuit in sac de catre un cioban care s-a invoit sa fie primar in locul lui.Intorcandu-se in sat cu vitele, satenii uimiti, afla de la Pacala, ca pe fundul apei sunt mai multe vite decat a putut el sa adune, si atunci, tot satul, in frunte cu popa, se duce la rau si se ineaca.Cele spuse aici sunt interesante, dar faptul este descris si in Biblie, la capitolul Exodul.
Vrajitorul din Hameln este Moise.Copiii care pleaca cu Moise sunt copiii lui Israel.Fluierul la care canta Moise, este cometa, sau steaua calauzitoare care ii insoteste pe acestia prin pustie, pana la muntele Horeb.Raul peste care trebuie sa treaca, nu este nici Weserul, nici Dunarea sau vreo alta apa, ci Marea Rosie.(Dar in ce priveste ma indoiesc de aceasta ultima afirmatie.)
Sigur ca cercetarea a stabilit niste repere legendare si istorice, care privite comparativ(cele legendare ) sau luate in consideratie celelalte,il vor deruta pe cititor,dar si pe comentator, deoarece legendele puse laolalta, maresc confuzia, in loc de a rezolva, iar adevarul istoric, este discutabil, pentru ca asa cum se intampla de foarte multe ori ,realitatile istorice, se pot substitui unele altora.Astfel, citim la sfarsitul baladei germane, urmatorul comentariu(pg.74):
"Unele cronici din secolul al XVI-lea,relateaza exodul copiilor ca un fapt real petrecut in anul 1284, odata cu banuita emigrare a sasilor in Transilvania."Totodata comentatorul mai adauga:
"Balada are origini pagane."
Si pentru a argumenta cele afirmate,sunt dati drept exemplu Wodan,regele Horant al danezilor,cantaretul suedez Stromkerl si regele vrajitor Halewyn, etc.Descoperim acelasi viciu de cercetare al mitului, deoarece productia folclorica este in primul rand un mit, o creatie populara culturala, inchisa, sau proiectrata in simboluri. Cand un personaj face lucruri neobisnuite, automat, el devine un personaj mitologic.Aceasta inseamna ca lui ii corespunde un model istoric,dar modelul istoric trebuie sa corespunda in mare masura, motivului folcloric pe care l-a creat.Noi raportam mitul vrajitorului din Hameln, la un model mult mai vechi legendaro-istoric, si anume la cel vetero-testamentar, care nu trebuie respins pentru a face loc unei fixari nationale al unui mit universal.Autorul comentariului respectiv se gaseste in situatia lui Petru Caraman, in sensul ca accepta istoricitatea fenomenului folcloric, dar nu il poate sustine cu siguranta.Iar peste mana, ii dau celelalte mituri amintite de autor, al caror arhetip istoric, nu mai este precizat.
Revenind la cursul nostru, reamintim ca ajutorul pe care-l primeste Aleodor de la animalele recunoscatoare, au legatura intr-un fel zis, cu ciclul solomonian.Transformarea succesiva a eroului in corb,in cosacel care inoata pe fundul marii, in ou de taun, reprezinta variante ale mitului principal, legat de Exod, o varianta ca si cea a lui Solomon, care incifreaza putin altfel acelasi Exod Biblic.Forma de ou sau de larva, pe care o ia eroul, se incadreaza motivului piperului sau omului cu copii muilti, si explicatia este data de preotul templului din Sais, cand acesta ii spune lui Solon, ca grecii sunt niste copii fata de egipteni, copilaria fiind legata de aparitia comparativa a grecilor fata de egipteni, pe scara istoriei.Acelasi lucru este valabil si in ceia ce-i priveste pe copiii lui Israel.De asemenea, larva si oul, bobul de piper, inglobeaza mai multe semnificatii simbolice, pe care le gasim in scrierile vetero-testamentare. Ele se refera fara indoiala la micime, dar si la multime, la puterea germinativa a acestei populatii din Vechiul Testamant,care in ciuda tuturor piedicilor dure ale vietii a putut sa renasca din propria cenusa ca pasarea FENIX.
Citiom in cartea d-nei Sabina Ispas:
"Astfel intr-un fragment de cronograf, publicat de M.Gaster, eroul,(Solomon), este un rege captiv, prizonier al imparatului Cirus."(pg.135)
Cercetarea nu trebuie sa lase lucrurile neterminate, lasandu-le la discretia unor zvonuri confuze, cu aparenta istorica.Istoriile lui Herodot, mentioneaza ca persii au cucerit cetatea Sardes si l-au prins pe Cresus de viu.Conform lui Xenofon, caderea Sardesului, s-a intamplat in anul 5467 i.d.H.Herodot, nu pomeneste despre captivitatea vreunui rege iudeu.Mai repede suntem inclinati sa punem fragmentul de cronica, in perioada de domnie a lui Ioiachim,si Nabucodonosor al doilea, cand Ierusalimul a fost cucerit de cel de-al doilea, regele iudeu fiind omorat sau dus in robia babiloniana.O soarta similara va avea si fiul regelui iudeu, Iehonia.Ceea ce observati Dvs., este ca nu numai legenda, ba chiar si evenimentul istoric, poate fi interpretat gresit, unele intamplari si personaje, fiind substituite de alte intamplari si personaje istorice, ceea ce va determina, o interpretare discutabila a adevarurilor legendare si uneori istorice.
Intr-o legenda solomoniana, intitulata "Preaminte Solomon", informatorul Alexa Isar, povesteste:
"Cum s-a nascut, ( mama lui Solomon) a mers de a cautat printre tigani, poate va gasi un copil nou nascut,si l-a schimba cu o tiganca, luand copilul cel tiganesc, in loc, si crescandu-l in palatul imparatesc,iar pe al ei, l-a lasat in bordei in cenusa. (...)Imparatul, pe baiatul tiganului il lua la plimbare.(...)Mai merg, (si) vad o multime de copii adunati in jurul unui copac, iar in copac, aninat de creanga, un copil care tipa.Intreba imparatul ce i s-a intamplat.
-Iata, -zise unul.-baiatul acela a furat un cutitas de la cutare, iar altul a zis ca el e imparat, (si) a spus sa fie spanzurat pentru fapta lui.Noi ne-am suit l-am legat de copac, si acum tipa."
Aceasta legenda, are o varianta arhetipala,pe care o intalnim in Istoriile lui Herodot.
"Cand copilul ( CIRUS ) a implinit zece ani, o intamplare dezvalui cine este.El se juca in satul in care erau si grajdurile.Se juca chiar in drum cu alti copii de varsta lui.Copiii, in joaca l-au ales ca rege chiar pe cel caruia lumea ii zicea, "feciorul vacarului."(...) Unul dintre copiii, care se jucau laolalta, fiul lui Artembares,(...) n-a vrut sa indeplineasca porunca data, de Cirus.Acesta puse atunci pe ceilalti copii, sa-l prinda,si cum copiii ii dadura ascultare, Cyrus il batu pe baiat cu biciul pana la sange."Ce vrem sa spunem cu asta? Ca mecanismul care determina aparitia motivului folcloric,functioneaza intotdeauna la fel, indiferent ca avem in fata noastra, un basm, o legenda, o balada sau o colinda.Exemplul cel mai interesant pe care vi-l pot da este ghicitoarea.Dar daca aici, simbolurile sunt concentrate asupra catorva trasaturi definitorii, care impingamentalul catre o solutie reala,celelalte produse folclorice sunt mult mai vaste, dispun de mai multe detalii, facand mai usoara cautarea valorii de semnificatie a mitului.In acelasi timp, chiar fiind vorba de legenda, nu trebuie sa acordam incredere absoluta acesteia, in sensul ca legenda ne transmite un adevar.Sigur, ea transmite adevaruri, dar problema este, cui apartin aceste adevaruri? Putem sa facem filozofie cata dorim, dar drumul de la motivul folcloric la arhetip, este simplu si direct, fara complicatiile pe care ni le creem noi singuri.In ciuda tuturor opiniilor contradictorii, se pare ca tocmai existenta "teoriilor primejdioase" ne ajuta sa iesim din impas.
In legenda solomoniana, "Tovaras cu Sfarma piatra",Solomon a facut un lantcat toate zilele, de unde a scos stalpul, si a facut juramant cu fratii sai, ca l-or scoate cand o clatina din lant, si si-o dat drumul prin borta in pamant."
Motivul bortei sau fantanii, pe care am particularizat-o, numind-o "motivul fantanii lui Iosif,",Care face legatura cu lumea cealalta(Egiptul), il vom regasi frecvent in basme si legende.El apare in unele variante ale baladei "Miorita", apare iarasi, in "Povestea lui Harap Alb", in "Praslea cel voinic si merele de aur" a lui Ispirescu,s.a.m.d.Motivul,se regaseste in motivul fantanii Biblice, din Vechiul Testament, unde a fost aruncat Iosif de catre fratii sai, pentru a fi vandut apoi, unei caravane de ismaeliti, care se indrepta catre Egipt.Reperul, sau arhetipul istoric, il reprezinta intrarea triburilor de hicsosi in Egipt, in cea de-a doua perioada interimara.
Intr-o alta legenda,( pg. 211, Sabina Ispas,) "Preaminte Solomon", se vorbeste despre Solomon, ca fiind un baietel mic:
"Si-mparateasa aceea, de unde pana unde, avea un baietel mic.El era cat un fir de mazare"Aceasta idee despre care am amintit si mai inainte,are o explicatie mitologica, care merge in mai multe directii.Copilul ( dar trebuie sa fim atenti la insasi notiunea de copil care apare in texte,) se poate naste dintr-un bob de mazare, ( Mazare Imparat,)-asa cum s-a spus,- dintr-un bob de piper,-de unde si numele eroului-Petrea Piperiul, Chiparus Viteazul-sau este la fel de mare ca un firisor de neghina, de la care isi imprumuta numele.Caracteristica plantelor care fac samanta marunta, este multimea acestei seminte.Alteori, un gospodar are o suta de copii(Suta Ion) Tot odata, notiunea de copil, este folosita in sens istoric, pentru a sublinia aparitia unor civilizatii tinere pe parcursulevolutiei fluctuante a istoriei si civilizatiei omenesti.Grecii au fost numiti astfel de catre Sonkis, preotul egiptean din Sais, cand a vorbit cu Solon, si sub acest nume, de "copiii lui Israel," sunt cunoscuti evreii in cartile sfinte ale Vechiului Testament.
"Preaminte Solomon si sarpele,(pg.222 Sabina Ispas,)este o legenda interesanta, deoarece, incepe cu motivul sarpelui, pe care il gasimsi in basmul lui Reteganul, "Trifon Habaucul".Este vorba de un sarpe care stand intr-un copac, ciobanii lasa focul de sub acest copac mocnind in cenusa, focul se reaprinde si copacul ia foc."Numai varful copaciului, inca nu ardea, insa para si caldura focului, ajungea pana acolo(in varf).Aici sta sarpele, pe-o creanga de vasc,care crestea in varful bradului, incolacit si tipand amarnic,caci arsita focului, il frigea de viu, nu altceva."
Intamplarea face sa treaca pe acolo un drumet ratacit, si sarpele tipand, se ruga de drumet ca sa-l scape de moartea focului, jurandu-i ca-i va fi recunoscator.In Trifon Habaucul, eroul este cel care aprinde prosteste un stog de fan, in care se ascunsesera de cu iarna tot felul de serpi, si fiul imparatului serpilor, se roaga de netot sa fie salvat, in scimbul uinei recompense substantiale.Aceeasi secventa o intalnim si in alte basme, care vorbesc despre intamplarile fratilor gemelari "Busuioc si Siminoc." (Basme fantastice romanesti, vol.VI, autor Ionel Oprisan):
"Acolo la vanatoare, era obaba in padurea aia, urata.Cand a ajuns acolo, era o vatra de foc acolo.(...)Si el a facut focul sa-si friga o pasaricape care a vanat-o cu arcusu.Si zice baba aia din copacul acela:
-Ooo! Ce frig imi e!
Da el:
-Da-te jos daca ti-e frig si incalzeste-te."
Acelasi motiv, este cunoscut in alte basme, ca "Povestea lui Harap Alb", atunci cand eroul se intalneste cu Gerila.Acesta este un om batran, care sade incolacit serpentiform, langa un foc de 24 de stanjeni.Imaginea aceasta de sarpe, poate sa lipseasca din unele descrieri ale batranului, care a capatat vadite trasaturi antropomorfe.
In "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", a Fratilor Grimm, eroul este pus sa inteteasca focul sub niste cazane de smoala in care fierb fostii lui sefi din armata.
In "Ispravile lui Pacala",se reia scena din basmele fratilor gemelari, in care nazdravanul Pacala, aflat la moara dracilor, il orbeste pe unul dintre diavoli, lovindu-l peste ochi cu frigarea in care se afla o bucata de slanina incinsa in foc.Reuand datele, chiar secventa orbirii lui Polifem de catre Ulise,cred ca este similar motivelor folclorice, enuntate mai inainte.Toate acestre motive, subliniem, reprezinta episodul biblic al intalnirii dintre Moise cu Dumnezeu, pe muntele Horeb, muntele lui Dumnezeu, unde divinitatea ii vorbea liderului evreu dintr-un rug in flacari, care ardea, dar nu se mistuia.Dar secventa biblica, nu este arhetipul acestor motive folclorice pe care le-am enuntat mai inainte.Deoarece orice motiv folcloric pleaca de la un arhetip, acest arhetip il reprezinta aici, miscarea soarelui pe ecliptica, ajungand in perioada corespunzatoare pentru pamant al anotimpului hibernal.Atunci se intampla un lucru interesant.Desi soarele se gaseste pe cer, el nu mai are puterea de a incalzi lumea asa cum o face primavara si vara.
Intr-o alta legenda,(pg.229, Sabina Ispas,)coborarea lui Solomon in iad, unde acesta vrea sa construiasca o biserica (legenda care aminteste de povestea Danila Prepeleac a lui Ion Creanga,), arhetipul este putin mai greu de precizat, datorita existentei unor perioade istorice similare.Noi am considerat-o o buna perioada de timp, ca fiind, povestea concentrata a Exodului, deoarece Solomon ii cere lui Scaraoschi, sa-i dea toate sufletele mosilor si stramosilor sai,pe care i-a scos din iad, cu ajutorul unei sfori lungi, rasucite din canepa, sfoara reprezentand prin lungimea ei, un simbol al drumului si respectiv al Exodului.Firul Ariadnei dat lui Tezeu, nu reprezinta un ghem oarecare , cu ajutorul caruia eroul a patruns si a iesit din labirint, ci aceeasi imagine simbolica a drumului, pe care trebuia sa-l strabata eroul grec.Preaminte Solomon,a scos sufletele afara din iad, si le-a dat drumul la odihna cea de veci , in sanul lui Dumnezeu.Simbolurile aici sunt totusi discutabile, deoarece daca Solomon vorbind cu Scaraoschi, ca personaje semilegendare istorice,ii reprezinta pe Moise si respectiv pe Faraon, conducatorul Egiptului,daca scoaterea sufletelor la cerere, acceptata cu o oarecare reticenta de catre Faraon, ii reprezinta simbolic pe copiii lui Israel, daca iarasi, franghia cu care sunt trasi de acolo, reprezinta asa cum am mai spus, drumul Exodului, ceea ce ne incurca este construirea bisericii.Exista posibilitatea, nesustinuta din punct de vedere istoric,ca evreii sa fi avut intentia sa isi construiasca o biserica a lor in captivitatea egipteana, ceea ce nu i-a convenit la un moment dat lui Faraon, care a preferat sa le dea drumul, decat aceasta intentie sa se transforme intr-o realitate concurentiala.In acelasi timp, construirea unei biserici, poate fi intr-adevar legata de istoria lui Solomon si la preocuparea acestuia de a ridica un templu de ruigaciune Domnului sau.Ceea ce deruteaza interpretarea mitului, este insasi mentalitatea noastra, care tinde sa lege coerent, intr-un tot unitar, o serie de evenimente disparate.Pentru ca , daca aceasta constructie, este un fapt istoric dovedit, atunci logic ar fi ca intamplarile ulterioare sa se incadreze tot iostoriei neamului lui Israel,de la aceasta constructie incolo, adica mergand catre distrugerea templului de catre Nabucodonosor al doilea, cu luarea in captivitatea Babiloniana a unui insemnat numar de localnici, si ulterior, eliberarea lor de catre regele Cirus cel mare.In felul acesta, ca personaj, Solomon ar apare numai legat de constructia Bisericii,ca ulterior, el sa absoarba personalitatea istorica a regelui Cirus, asa cum s-a mai intamplat.Aceste doua posibilitati de interpretare le punem in discutie, fara a putea afirma cu certitudine care dintre ele este cea mai corecta.Aceasta sovaire, se naste aici din putinatatea datelor informale.Vorbind mai inainte de Teseu, ne punem intrebarea daca nu cumva, o parte a acestui mit,cel al labirintului, si uciderii balaurului, nu reprezinta ecouri ale celor aratate de noi mai inainte, ecouri retinute in mitologia greaca.Deocamdata afirmatia nu este decat o presupunere fara o sustinere argumentata in mod serios.
Ceea ce ati vazut pana acum, in exemplele aratate, este ca legendele -cel putin acestea,-nu respecta cu fidelitate definitia data legendei de van Gennep.Legenda pleaca de la un personaj cunoscut, si toata lumea conteaza pe istoricitatea lui dovedita, dar dezvoltarea legendei,capata in virtual substanta din alte surse informale istorice, ceea ce poate complica la un moment dat interpretarea.Insusi Solomon, in cazurile de fata, devine un simbol, pentru alte personaje, pe care le ascunde cu personalitatea sa.Intr-o legenda intitulata "Ce e mai usure si ce este mai greu,?"relatata la vremea respectiva de catre mos Toma Stancu, zis si Toma Chelu,(legenda pe care o gasim tot in cartea doamnei doctor Sabina Ispas,) intamplarea povestita se refera la pacalirea lui Isaac de catre Iacov, care s-a dat drept celalalt frate al sau, Esau.Singurul lucru comun dintre aceasta legenda Solomoniana este nationalitatea comuna a eroilor implicati, povestea neavand nimic comun altceva, cu regele iudeilor, Solomon.La fel, putem spune despre legenda" Pataniei mandrului Solomon cu ciuma. Cheia legendei, o descoperim din dialogul pe care Solomon, il poarta cu ciuma:
"-Cine esti?-intreaba Ciuma.
-Eu sunt Mandrul Solomon.
-Tu esti Mandru Solomon , pentru a carui fata a stat soarele-n loc trei zile ca s-o priveasca?"
In proorocirile lui Isaia, exista un episod numit " Boala si insanatosirea lui Ezechia."Secventa soarelui, apare si aici:
"Voi intoarce cu zece trepte umbra cu care s-a pogorat soarele pe cadranul lui Ahaz.
Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte, de pe treptele pe care se pogorase."
In Dictionarul lui Horia C. Matei, se povesteste acelasi eveniment al ciumei din punct de vedere istoric:
"(Urmeaza) pustiirea Iudeei de catre (regele asirian) Sennaherib(705-681 i.d.H.)care cucereste 46 de cetati, deporteaza 20.000 de captivi, si incepe in 701 asediul Ierusalimului, intrerupt probabil de in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma,in randurile armatei siriene."
Interesant este ca acest episod istoric, se reflecta si in povestea "Ivan Turbinca ", a lui Ion Creanga.
Printre altele amintim ca poemul Iliada incepe prin a vorbi despre o ciuma pustiitoare care a rarit in mod ingrijorator randurile armatei aheene.
602  Muzică / Muzică folclorică / Balade : 25 August 2009, 07:02:29
Balada Miorita
INTERPRETARI MIORITICE. PRIMUL SEMN: SEMNUL DE PIATRA.
Vorbind despre "Miorita," Adrian Fochi, ajungea la o concluzie surprinzatoare:
"Ceea ce cunoastem ( despre balada Miorita,) e foarte putin si mai ales, putin concludent.Dar mai stim cu precizie ceva, si anume ca nu vom putea sti niciodata o suma de fapte esentiale, legate de viata textului, si de valoarea sa.Cu fiecare zi care trece, ne indepartam tot mai mult de posibilitatea de a intelege textul, pentru ca marim distanta dintre noi si mesajul piesei."
O parere asemanatoare va exprima si Nicolae Boboc, in "Motivul premioritic in lumea colindelor" (pg.9):
Variantele transilvanene, ale colindei, de asta data in numar impresionant, au avut darul sa atraga atentia asupra tainelor mioritice, aici si mai de neinteles decat in balada.Ceea ce aparea acolo cu oarecare claritate, aici devenea izvor de noi intrebari,multe dintre ele atat de enigmatice, incat cu greu li se va putea da vreodata, un raspuns unanim acceptabil."
Nici Mioara Calusita Alecu, nu este straina de astfel de opinii:
"Este probabil-scrie domnia sa,- ca prestigiul si vitalitatea Mioritei, se datoresc unui mesaj mitic, pe care il contine.Despre acesta ca si despre divinitate, se poate spune doar ca exista, fara sa poata fi descifrat."-incheiat citatul.
Ne gasim in fata unei probleme extrem de incitante.Sa fie balada Miorita, si Miorita colind, atat de inabordabile? Pentru a simplifica lucrurile, putem spune ca incercand sa interpretam mitul, am descoperit(sau poate ca aceste desoperiri sunt de fapt expresiile unor noi incercari de mitizare succesiva, corespunzand mai degraba dorintelor noastre decat intentiilor autorilor care au elaborat textul,) mai multe straturi arhaice, acestea ducand de la semnele profane la cele urale, pe care noi le-am numit arhetipuri, in ciuda inconsistentei lor, arhetipurile adevarate, fiind cu totul altceva.In felul acesta, cred ca m-am apropiat de cateva mesaje, pe care cred ca balada le transmite posteritatii.Primul semn al sacrului, pe care l-am identificat in balada, este ceea ce am numit chiar in titlul acestui eseu, semnul de piatra, sau Menhirul. Acest eseu, s-a nascut inainte de a descoperi Hermeneutica Miturilor, dar face totusi parte din teoriile neconventionale care m-au impins catre Hermeneutica, asa cum se va observa mai tarziu.
Teoria primului semn sacru, Menhirul.
In cartea "Legende populare populare geografice",exista o legenda impresionanta, care se numeste "Izvorul din valea Posagii".Continutul acestei legende este simplu.Un cioban iubeste o fata, dar trebuind sa-si faca o situatie,ciobanul isi paraseste iubita si pleaca in lume.La intoarcerea acasa, afla ca frumoasa pastorita murise de dorul lui, si atunci, ciobanul si-a facut un fluier, din care canta mereu la mormantul celei disparute. Lucrurile au continuat astfel, pana cand ciobanul s-a preschimbat intr-un stei de piatra. O intamplare asemanatoare se povesteste si despre Baba Dochia, care s-a preschimbat impreuna cu fiul sau, in stane de piatra.Dar legenda cea mai interesanta este aceea care circula in legatura cu Muntele Ceahlau:
Pe acest munte,(Ceahlau,) exista o grupa de stanci semanand cu o turma de oi si un pastor.Un cioban avea o turma. O oaie s-a imbolnavit, si el a sangerat-o.Un vultur a rapit-o, si ea a cazut intr-o prapastie.Celelalte oi s-au aruncat si ele, in acea prapastie si iar ciobanul dupa ele.Toti s-au prefacut in stancile ce se vad.Un alt exemplu, il gasim la Octavian Buhociu:
"O galeata o umplea,
Stan de piatra se facea,
Oile si mioarele,
Se facura pietricele,
Iara cainii atat au batut,
Pan'bucium s-au facut."
Numele exemplelor de acest fel ar putea tinde la infinit.Desigur, asocierea dintre piatra si om, se poate lega la un moment dat de specificul pastoral, de faptul, ca pastorul,se misca cu oile, intr-un spatiu rustic montan, predominat de piatra.Ne-am intrebat daca totusi, aceasta frecventa, nu se datoreaza altui motiv,si gasind aceste pietrificari, care explica prin particularitatea lor existenta unor denumiri, ce le aduc din salbaticia muntelui in universul nostru cultural, ne-am gandit la existenta unor pietre menhiri, specifice unei civilizatii a paleoliticului, respectiv a neoliticului in patria noastra.Ce este "Menhirul"? Cuvantul este de origine bretone, insemnand: "men=piatra " si "hir =lunga", cu dimensiuni mergand pana la 20 de metri inaltime, avand functia de a pazi mormintele impotriva fiarelor salbatice si hotilor, cat si impotriva mortii totale.La munte, civilizatiile montane, nu puteau sapa gropile de morminte prea adanc in piatra cea dura.Aceasta neputinta, permitea animalelor salbatice sa dezgroape mortul, si sa-i consume resturile organice. Din acest motiv, peste mormant se aseza o lespede grea de piatra, si chiar un menhir. Menhirul mai poseda o calitate.Permitea sufletului celui raposat,sa patrunda in piatra,fapt pentru care piatra se insufletea, devenea in felul acesta vie.Personal, eu cred altceva.Ideea de piatra insufletita s-a nascut din faptul ca mortii erau ingropati in piatra muntelui, in gropi sapate in roca dura, sau in micile deschizaturi , (cavitati ale acestora,) in pesterile deschise in versantii montani astupate apoi cu pietre.In felul acesta trupul defunctului, impreuna cu sufletul lui trecea in trupul muntelui, care se insufletea , prin acceptarea viului in sanul sau.Ulterior, printr-un proces de gandire analoga, dar din care disparea trupul mortului, cel care trecea in menhir sau piatra de mormant, insufletind-o, era chiar spiritul, duhul celui raposat.Din aceasta perspectiva, gasim o explicatie foarte interesanta, in Dictionarul Biblic, cu privire la apostolul Petru :
"Petru, (latineste Petrus, in greceste Petros,), inseamna "Piatra," "Stanca".Termen corespondent in aramaica," Kepha, "iar in franceza, "Pierre".Interpretarea cuvintelor din Biblie, "Tu esti Petru, si pe aceasta piatra,, etc..." este furnizata de apostolul insusi.Nu exista decat o piatra fundamentala : Hristosul.Credinciosii sunt niste "pietre vii",care vin sa se adauge acestui mic fundament, iar Petru, cel dintai confesor al numelui lui Isus, a fost prima dintre aceste pietre individuale."
Ceea ce in Dictionarul Biblic, capata o alta semnificatie interpretativa, noi legam de moarte si de prezenta mormintelor de piatra, apartinand mai intai Mantuitorului, apoi a lui Petru(Grecii facand aici un joc de cuvinte intre numele sfantului si trainicia pietrei, piatra sugerata chiar de numele acestuia,), apoi a celorlalti apostoli si credinciosi care s-au adaugat credintei crestine, pe parcursul vietii lor si si-au pierdut viata in numele noii religii pe care o raspandeau mai departe.Tinand cont de acesti factori, atunci cand intr-un colind citim:
"Colo sus in varf de munte,
Gre(grea ) turma de oi se-nvarte,
Dar la turma cine umbla,
Umbla trei frati, fratiori,
Sau ni se atrage atentia asupra fratelui mai mic,
"Unu-i mai mic,
Si doi mai marisori,"
Ori culmea, acest frate mai mic,
"Este mai strinut,
Si-l cheama Patrut( adica Piatra)",
toate aceste particularizari, ca: "varf de munte",
"turma grea","trei frati", dintre care unul se numeste "Piatra", la ce concluzie putem ajunge?
Ca pe un varf de munte, exista o grupare sau un complex megalitic, alcatuit din trei menhire, reprezentand trei ciobani de piatra, acestia fiind inconjurati de catre oile si cainii lor, care sunt tot din piatra( aici ar fi vorba despre sugestia data de catre turma, care este grea, termen care insa poate sa sugereze si faptul ca oile au miei inca nenascuti).In acelasi timp, unul dintre aceste menhire, este mai deosebit decat celelalte, deoarece, el singur este piatra sacra prin excelenta, si atunci, se identifica cu Dumnezeu.Si in sprijinul acestei idei, citim intr-o colinda:
"Pe cel camp verde-nflorit,
Holerunda, Lerul Doamne,
Paste-mi o trurma de oi,
Dar la oi, cine-mi sedea?
Sedea-mi zeul Dumnezeu."
Este la fel de posibil, ca aceste menhire, sa nu fie grupate numai intr-un singur loc, ci sa fie imprastiate pe versantii a trei munti diferiti:
Unu-i Moldovean,
Altu-i Muntean, s.a.m.d.
Mai avem de spus ceva.In alte parti, ciobanul cu turma sa de oi, apare sub forma unui cerc, de piatra, menhirul aflandu-se in mijlocul cercului respectiv.O astfel de constructie megalitica, reprezinta imaginea soarelui, Ra, sau Re, sau a lui Horus, sau Hor, din care va deriva mai tarziu cuvantul hora, dans.Din acest motiv, ansamblul megalitic va capata si denumirea de" hore de piatra", aceste reprezentari teriomorfe solare, transformandu-se in horele pietrelor vii, alcatuite din barbati si femei, care aduc prin dansul lor ritual, intrat in profan, un omagiu soarelui binefacator.
AL DOILEA SEMN: SIMBOLUL CABIRIC, SACRIFICAREA FRATELUI
Exista o povestire media din Tara Galilor, intitulata Gereint fiul lui Erbin, poveste care ii avertizeaza pe cei indrazneti, sa nu cuteze sa treaca un gard de ceata, dincolo de care,-" se joaca jocuri vrajite." Pentru ca nici unul dintre cei care l-au trecut, nu s-a mai intors."
Aproape de acest gard, se afla curtea contelui Ywein, iar contele nu ingaduie nici unui calator, sa traga la vreo casa din oras,
ci numai la castelul lui. Asa au venit intr-o zi, Gereint si cativa prieteni ai lui, au petrecut cu gazda, si apoi s-au hotarat sa vada jocurile.Au ajuns la gard, care era atat de inalt incat creasta lui se pierdea in cer.Iar pe fiecare stalp, era cate un cap omenesc, numai pe doi stalpi, nu era pus niciun cap."Ca sa vedeti cat de mult ne poate influienta simbolul, o sa va spun ce consider ca vad in aceasta poveste.Gardul, care se inalta pana la cer, reprezinta muntii.Capetele care se vad pe fiecare stalp, reprezinta, populatiile autohtone, care locuiau in acei munti.Numai doua masive muntoase nu aveau capete, deci erau lipsite de locuitori.Motivul capetelor aflate pe stalpii gardului, apare si in basmele si povestile noastre populare si culte.Iata ce citim spre exemplu, ce citim in" Fat Frumos din Lacrima," a lui Mihail Eminescu:
"Cand inspre seara, ajunse la un bordei urat, si acoperit cu gunoi de cal.Imprejur, gard nu era, ci numai niste lungi taruse ascutite, din care sase aveau fiecare in varf cate un cap, iar al saptelea fara, se clatina mereu in varf, si zicea:
"Cap, cap, cap..."
Mai exista o afirmatie pe care o face baba, stapana locului:
"Iepele mele pasc numai noaptea."
In " Bulimandra si Mandra Lumii", culeasa de Simion Florea Marian, descrierea locurilor se repeta, avand aceeasi semnificatie:
" Cum ajunge el aice, i se urca parul in varful capului, de ceea ce i se-nfatiseaza inaintea ochilor: era adica imprejurul casei Babei-babelor, un gard mare, iar in parii gardului se aflau, o multime de capete de om animate. Baba - babelor, era o baba foarte urata, si rea.Ca daca mergea cineva si se apuca argat la dansa, si n-o argatea dupa cum voia ea, indata ii taia capul, si i-l anina, intr-un par.Multi voinici si-au aflat sfarsitul aicea, caci multe capete erau aninate prin pari."
Este interesant de mentionat faptul ca numele Ywein, are corespondent cu numele rusesc Ivan, sau cu cele din spatiul cultural romanesc, Iovan si respectiv Ioan.O legenda irlandeza, a lui Bran cel binecuvantat, povesteste ca acest supererou, cand a simtit ca i se apropie moartea, a cerut oamenilor sai sa-i taie capul si sa duca acest cap in Muntele Alb (Gwynfryn,) locas al druizilor din Londra, unde sa-l ingroape.Capul lui Bran, despartit de trup, putea sa vorbrasca, si chiar sa manance,ceea ce ne determina iarasi sa consideram ca ceea ce noua ni se pare absurd din punct de vedere logic, poate avea o explicatie , daca vom intelege intamplarea din punct de vedere simbolic.Astfel, trupullui Bran, ar trebui sa fie tara din care a plecat,respectiv, "insula celor puternici"-Ynys y Kedirn,capul fiind o parte din populatia acelei insule, care a luat drumul marii si a ajuns in Britania pana la Londra.Vreau sa spun ca fenomenul trebuie sa fi fost la origine real, dar s-a transformaut intr-o alegorie, in cadrul careia, lucrurile reale au fost deformate devenind fantastice. Este posibil, ca trecand in virtual, istoria respectiva sa devena un ritual, ca o modalitate de sustinere a mitului.Si spunem asta amintindu-ne de cultul cabirilor, unde lucrurile se intamplau intr-un mod analog. Iata ce povesteste Romulus Vulcanescu despre cultul cabirilor in Dacia:
"In iconografia referitoare la cultul cabirilor, se mentioneaza grija deosebita a celor doi frati cabiri, pentru capul decapitat al celui de-al treilea frate.Capul acestuia, infasurat intr-un stergar,era transportat la poalele muntelui sacru, si acolo inhumat in secret, cu un ceremonial funerar atribuit semizeilor sau eroilor mitici.O opinie asemanatoare o gasim si la Teohari Antonescu.Din nou simtim nevoia sa precizam, ca lucrurile nu par sa stea asa cum isi imagineaza autorul, si nici alti reprezentanti ai exegezei.Ni se pare o absurditate, sa nu ai grija de om in totalitatea sa atunci cand traieste, din contra, sa-l omori cu buna stiinta in numele unui ritual care nici macar nu stim daca exista ca atare, si apoi, culmea ironiei,sa acorzi o atentie disproportionata capului sau, cu onorurile care se cuvin daca nu celor in viata, atunci macar celor care au murit de moarte naturala.Deci aici avem de-a faca fie cu o interpretare gresita a intregului episod prezentat,fie alunecam din nou in alegorie, unde intamplarile sunt simbolurile unor fapte reale, dar avand alt continut.Au existat voci, care au considerat ca Miorita, ca balada, este un ecou al cultului cabirilor la romani,afirmatii sprijinite de istoriile lui Iuliu Firmicu Maternu , si ale lui Clement din Alexandria.
Balada Miorita, nu este un produs cultural unic,usor diversificat prin variantele sale. Exista unele productii Mioritice care depasesc cu mult cadrul initial al baladei clasice, pe care o cunoastem cel mai bine din varianta domnului Alecsandri.Intre aceste versiuni Mioritice, s-ar putea ca intr-adevar, sa existe unele care sa aminteasca de cultul cabirilor, doar pentru faptul ca apare motivul decapitarii, dar decapitarea nu este vazuta aici ca un ritual:
" Acolo de cioban se-apropia,
Si capu-i lua,(taia?)
(...)
Si-l arunca,
In valea Oituzului,
La dealul Oidumului."
Exista mai multe asemenea versiuni, in care la fel ca si Bran, din mitologia irlandeza, ciobanasul cere el insusi sa i se taie capul.
Ciudatenia consta ca Amzulescu, interpreteaza "luarea" capului ciobanasului, ca o spalare rituala, eveniment care il gasim petrecandu-se in casa lui Simon Leprosul, unde o femeie va turna mirul in capul lui Iisus Hristos, ceea ce va produce nemultumirea apostolilor sai.Si mai exista aici un fapt interesant, anume, ca Golgota, inseamna in limbajul nostru romanesc,-muntele, sau dealul Capatanii, ca loc de pedeapsa al celor vinovati, sau de ingropare al celui dintai om facut de Dumnezeu, Adam.Observati ca cele doua mesaje, au ca punct comun,in mod straniu, intr-o forma sau alta, imaginea lui Dumnezeu, prefigurand in acest fel, interpretarea baladei Miorita dintr-o perspectiva crestina.Dar inainte de asta, va vom vorbi de cel de-al treilea semn, pe care noi ul numim," Miorita vetero-testamentara."
MIORITA VETERO-TESTAMENTARA
Imaginatia omului seamana cu un ocean.Din aceasta cauza, este posibil, ca valurile marilor care au incetat sa existe, sa se asemene cu valurile marilor de astazi.Cu toate acestea,eu cred ca lucrul acesta nu este valabil, in mitologie si folclor, actioneaza alte legi, iar in momentul cand intr-un produs folcloric apare un motiv folcloric care seamana cu un motiv de aceeasi natura dar mult mai vechi, nu avem de a face cu o coincidenta.Ba mai mult, putem spune ca aceasta coincidenta, nu este intamplatoare de loc.Exista unele balade Miorita, in care astfel de coincidente sau scurtcircuitari de imagini, se produc intre balada propriu zisa si alte imagini de natura vetero-testamentara.Astfel, toate baladele, imediat dupa partea de prolog se refera la judecarea ciobanului mititel, de catre fratii sai, episod care apare in doua locatii biblice distincte.Una dintre locatii este vetero-testamentar, in vreme ce cealalta, este nou-testamentara.Introducerea asa numitei judecati se savarseste intotdeauna de catre fratii sai,sau de catre persoane care sunt legate prin rudenie de ciobanas(fiind veri preimari spre exemplu).In Variantele colind ale Mioritei, se mentioneaza izolat, faptul ca ciobanul cel mititel este mai strainel, dar am luat aceasta declaratie, in sensul de "asezat mai deoparte fata de ceilalti",desi departarea de frati, putea la fel de bine sa fie legata de gelozia fratilor sau a verilor, pentru ca ciobanasul nu impartaseste aceeasi stare cu ceilalti, fiind in gratiile altei persoane, cre putea spre exemplu sa fie tatal ciobanilor.Dupa modestele noastre cunostinte, doamna doctor Silvia Chitimia, de la I.E.F. Constantin Brailoiu , a scris un foarte interesant eseu despre "Legea Mioritei- o lege crestina", aducand argumente interesante in aceasta directie.Domnia sa interpreteaza valoarea de semnificatie a cuvantului "Lege" care apare in balada, el avand semnificatii crestine bine determinate, in interpretarea din perspectiva crestina a baladei.Dar semnificatia, care subliniem, este foarte interesanta privita din aceasta directie, se pierde treptat pe masura ce coboram in timp catre alte evenimente care au generat o parte insemnata din baladele actuale, transformandu-le in apocrife vetero-testamentare, asa cum am mai spus si inainte.In cadrul episodic al motivului folcloric respectiv,apare sfatul pe care-l fac fratii cei mai mari, pentru a-l omori pe cel mic.Acest sfat capata in unele variante forma:"ii fac legea."Iata cum apare acest episod in Miorita:
"Stapane, stapane,
Stapanasii tai,
Cu toti s-au vorbit,
La apus de soare,
Ca sa te omoare.."
Sau:
"Ca ai dorojani,
Feciori de mocani,
Sunt trei veri primari,
Si ei mi s-au dus,
S-au dus in ascuns,
De s-au domuit,
Si mi s-au vorbit,
Si mi s-au soptit,
La apus de soare,
Sa mi te omoare."
In alte variante ale Mioritei, cuvantul "lege" legat de omorarea ciobanasului, apare in mod explicit.Ceea ce trebuie sa stabilim acum, se refera la locul unde fratii s-au hotarat sa-i faca "legea".Ori acest loc, se gaseste langa o fantana:
"Ei pe drum mergand,
Ei se voroveau,
Unde-or odihni:
La fantana lina,
C-acolo-i apa buna,
Ca-i apa la oi,
Si umbra la noi."
Sau:
"Pacurarii tin un sfat
Pa cel mic ca l-au manat,
Cu galeata la izvor,
Pana ei or fa sobor,
Cu galeata dupa apa,
Pan-or fa ei judecata."
Intr-o varianta atipica a Mioritei, intitulata "Ciobanul fata si zmeii", protagonista , cand ajunge la o fantana, se arunca in ea:
"Si-au ajuns lang-o fantana,
Ei de mana au lasat,
Ea-n fantana s-aruncat"
s.a.m.d.
Se intampla ceva foarte curios.Dvs., nu aveti cum sa va dati seama de lucrul acesta , acum.Baladele ne restituie o serie de imagini succesive, ale unor frati care stau undeva la umbra si se odihnesc, il trimit pe fratele lor mai mic undeva mai departe cu oile, sa nu asculte ce pun ei la cale, si fratii hotarasc in lipsa acestuia sa-l omoare pe fratiorul lor, din diferite motive.In acest peisaj, apare si o fantana, langa care stau fie fratii, fie langa ea se gaseste fratiorul cel mic.Tinand cont de experienta acumulata in timp, din studiul altor produse culturale,ne-am pus intrebarea, daca nu cumva, Miorita este o balada vetero-testamentara.In aceste conditii, noi trebuie sa gasim o scena asemanatoare, cu niste ciobani care stau la odihna, si pun la cale moartea fratilor sai.Fiti atenti ce citim in Vechiul Testament:
"Israel, l-a trimis pe fiul sau Iosif, la Sihem, ca sa-i aduca vesti despre fratii sai si despre turmele de oi, pe care le pasteau acestia. Pe cand ratacea pe camp la Sihem, l-a intalnit un om .Omul acela l-a intrebat:
"-Ce cauti?"
"-Caut pe fratii mei, -a raspuns Iosif.-Spune-mi te rog, unde pasc ei oile?"
"-Au plecat de aici.Caci i-am auzit spunand:
-"Haidem la Dotan".
Iosif, s-a dus dupa fratii sai si i-a gasit la Dotan.Ei(fratii lui Iosif ), l-au zarit de departe, si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare."
Din acest motiv, ei il vor arunca pe Iosif intr-o fantana sau groapa parasita, ca ulterior sa-l vanda unei caravane de ismaeliti ce se indrepta spre Egipt.Ceea ce este interesant,aceasta secventa a fantanii, pe care noi l-am numit motivul fantanii lui Iosif, se regaseste in Povestea lui Harap Alb, a lui Ion Creanga, ceea ce transforma atat balada cat si povestea, in apocrife vetero-testamentare.Dar aceasta fantana, care apare in amandoua scrierile, ne determina sa consideram ca Povestea lui Harap Alb, este de fapt o balada a Mioritei, scrisa in proza.Sigur, putem sa va explicam de ce plange mioara nazdravana, de ce coboara cele trei turme de oi cu cei trei ciobanei de la munte, aceste intamplari fiind legate tot de Vechiul Testament,dar o vom face cu o alta ocazie.Vom vorbi in cele ce urmeaza, de o altfel de balada Miorita, si anume despre "Miorita crestina".Aceasta intuitie formidabila, au avut-o dupa stiinta mea, doua cercetatoare extraordinare,si anume, doamna doctor Silvia Chitimia despre care am mai vorbit, si doamna doctor Sabina Ispas despre care cea dintai spunea :
"Mai recent, intr-un studiu despre legenda reginei oilor si Miorita, Sabina Ispas afirma: "cel mai evident si usor de argumentat mesaj ce poate fi descifrat din analiza textului poetic al Mioritei,este cel crestin."(Sabina Ispas, Povestea cantata.Studii de etnografie si folclor..)
_MIORITA CRESTINA
Un aport deosebit in interpretarea crestina a baladei Miorita,l-au adus doamnele Sabina Ispas si Silvia Chitimia.Deoarece nu dispunem de materialele de referinta corespunzatoare, suntem obligati de imprejurari, sa incercam propria noastra interpretare, cu convingerea ca ceea ce facem acum reprezinta un act de complementaritate, o incercare modesta de a completa acele goluri care au ramas ici si colo, in masa mitului, si despre care autoarele respective, au omis sa vorbeasca.Povestea noastra, incepe cu colindele de stea.
"Steaua sus rasare,
Ca o taina mare,
Steaua straluceste,
Si lumii vesteste,
Fecioara Maria,
Naste pe Mesia."
Facand o serie de calcule matematice, matematicianul si astronomul curtii imperiale, Johanes Kepler, a descoperit ca planetele Jupiter si Saturn, s-au intalnit in anul 7 i.d.H. in constelatia Pestelui, de trei ori. Pe data de 29 mai, vizibila pentru doua ore pe cerul diminetii, prima intalnire a avut loc la al 21-lea grad a constelatiei Pestelui, cu zero grade longitudine, si 0,98 grade latitudine. A doua conjunctie, a avut loc in ziua de 3 octombrie, la al 18-lea grad al constelatiei Pestelui. Pe data de 4 Decembrie, anul 7 i.d.H. Jupiter si Saturn, s-au intalnit pentru a treia si ultima oara, de data aceasta in al 16-lea grad in constelatiei Pestelui. In anul 6 i.d.H., la sfarsitul lunii ianuarie, Jupiter, a iesit din constelatia Pestelui intrand in constelatia Berbecul.Aceasta tripla conjunctie, a fost observata de magii din rasarit, care au venit la Ierusalim in zilele imparatului Irod, si au intrebat:
"Unde este imparatul de curand nascut al Iudeilor?Fiindca i-am vazut steaua la rasarit (la rasaritul zilei),si am venit sa ne inchinam lui."
Sa consideram metaforic vorbind, steaua magilor ca fiind "degetul lui Dumnezeu".Cu acest "deget", Dumnezeu a aratat de trei ori spre constelatia Pestelui, darind nu numai sa atraga prin repetare atentia asupra acestei constelatii, dar numarul trei, este prin excelenta numarul trinitatii, si prin aceasta si a lui Dumnezeu care este:Dumnezeu tatal, fiul si sfantul duh.Facand o paranteza, sa amintim ca numarul de ciobani care coboara de la munte si a turmelor lor, este tot trei.Mai trebuie sa amintim ca una dintre planetele care vor participa la conjunctie era Jupiter, care este numele roman al lui Zeus, si respectiv al lui Dumnezeu in religia greaca.Dupa ce a aratat de trei ori spre constelatia pestii, acelasi deget divin s-a mutat spre constelatia Berbecul.In felul acesta, Dumnezeu, a transmis un mesaj divin.Sfantul Augustin, spunea ca initialele cuvantului grecesc "ichtios" (peste)inseamna:" Jesous Khristos Theou Yios Soter(adica:Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu Mantuitorul.)
Cand degetul divin al lui Dumnezeu a aratat spre constelatia Pestelui, magii au interpretat astfel:"Se va naste Isus Hristos, fiul Lui Dumnezeu Mantuitorul"Cand degetul lui Dumnezeu s-a mutat pe constelatia Berbecul, continuarea mesajului, a fost urmatoarea:"Care va fi pastor paste oameni"
Desi Biblia nu pomeneste nimic despre cele doua constelatii zodiacale,memoria colindelor noastre romanesti, amintesc de un berbec cosmic, reprezentand fie imaginea cosmica a constelatiei cu acelasi nume, fie o referire la conducatorul turmei, care in cazul de fata este Hristos, sau Pastorul cel Bun.Pentru a sublinia acest lucru, o sa citam o colinda in acest sens, care spune:
"Buna vremea la fereastra,
La boieri la Dumneavoastra,
Ia sculati, Boieri sculati,
De va sculati slugile,
S-aprinda facliile,
Sa mature curtile,
Ca va vin colindatori,
Si nu v-aduc nici un rau,
Si v-aduc pe Dumnezeu,
Dumnezeu cel mititel,
Cu scutec de bumbacel
Fasa dalba de matasa,
De trei copilite-aleasa,
Cu chitia de bumbac,
Sa-i tie moale la cap,
Si-aducem turme de oi,
In mijlocul turmelor,
Este-un berbec mai mic, Cu lana pana-n pamant,
Cu coarnele de argint,
In varful cornitelor,
Este-o piatra nastrapata(nestemata)
Ce cuprinde lumea toata,
Tarigradul jumatate.
Busuioc verde stalpos,
Mergi voinice sanatos."
Deschidem o paranteza.Pe noi ne-a interesat sa va aratam Dvs., imaginea cosmica a constelatiei Berbecul, aratata de degetul lui Dumnezeu.Dar am sa atrag atentia, ca acest colind nu vorbeste despre Hristos copil, asa cum am fi cu totii tentati sa credem, pe care-l aduc colindatorii.Ceea ce nu stiti, este ca ceea ce poarta colindatorii, este de fapt giulgiul lui Isus Hristos, care a fost dus la Tarigrad(Constantinopole).Sugestia ca Hristos este micut, se datoreaza faptului ca giulgiul, -care mai tarziu va ajunge in Italia la Torino, de unde va capata numele de Giulgiul din Torino,-era infasat, adica impaturit.Piatra nestemata din fundul tichiei asa cum sta scris in unele colinde, reprezinta de fapt imaginea lui Hristos rastignit, imagine care apare pe Giulgiul din Torino.Mentiunea orasului Tarigrad, Telegrad, respectiv Constantinopole, reprezinta de fapt locul unde va fi dus Giulgiul prima data.
Dar berbecul cosmic, nu apare numai in colindele noastre crestine.Il vom regasi sub forma de berbec, dar si de Mioara, in unele variante baladesti ale Mioritei.
"Da Ion mi-avea,
Mi-avea o mielusica,
Mandra frumusica,
Cu lana Cu patru cornite,
Cu cate-o piatra nestemata,
De-mi lumina lumea toata."
Desi unii exegeti considera ca balada Miorita porneste de la o emotie puternica, pe care omul o traieste in fata mortii , de aici si intrebarile lui filozofice existentiale, tot mitul fiind centrat pe aceasta stare. noi zicem altceva.Fara a exclude desigur si aceasta posibilitate, mitul include in masa produsului folcloric,o istorie intrega, transpusa in limbajul secret al codurilor.Personajele, intamplarile sunt codificate, transformate in simboluri, care au devenit de neinteles.Aceeasi mentalitate,se manifesta la fel, atunci cand elaboram miturile si folclorul,dar si atunci cand visam.In felul acesta, cercetatorul este pus in situatia doctorilor Freud, Jung si altii, de a folosi un adevarat talent psihanalitic de a percepe aceste simboluri, de a le interpreta (dar nu prin prisma simbolurilor sexuale, desi uneori basmul poate fi inteles si din directia aceasta,)si a observa formele de manifestare si de criza ale subconstientului individual si colectiv.
De ce vor baciul ungurean si cu cel vrancean sa-l omoare pe cel moldovan?Raspunsul il da tot balada:
"Ca-i mai ortoman
S-are oi mai multe,
Mandre si cornute,
Si cai invatati,Si caini mai barbati."
Daca exegezei i se pare ca balada opereaza cu obiecte si fiinte care sunt exact ceea ce se spune despre ele, noi venim si falimantam cu buna stiinta aceste credinte , afirmand ca sub lucrurile si fiintele respective, se ascunde cu totul altceva.Astfel, oile, nu mai sunt oi, ci sunt oameni.Comparatia lor cu oamenii, este vazuta dintr-o perspectiva religioasa.Astfel, iconografia crestina, textele religioase mai ales, au avut grija sa diferentieze mieii de oi, primii reprezentandu-i pe credinciosii bisericii, iar celelalte pe apostoli.La Ioan, oile ii reprezinta pe toti credinciosii, pentru ca Isus a zis:
"Adevarat, adevarat, va spun ca Eu sunt usa oilor.Toti cei care au venit inainte de Mine, sunt hoti si talhari, iar oile nu au ascultat de ei.Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit.Va intra si va iesi, si va gasi pasunea."
Faptul ca ciobanasul are oi mai multe, mandre si cornute, se refera nu numai la numarul de credinciosi care au impartasit religia si misterele crestine, ci si la faptul ca aceasta religie s-a raspandit in straturile diferite ale societatii, cuprinzand laolalta nu numai pe cei saraci, dar si oamenii de rand, ca si pe bogatasi, mergand la un moment dat catre varfurile societatii,varfuri reprezentate aici de "oile cornute", care sunt asemanatoare berbecului conducator de turma, cat si pastorului, care pastoreste turma de credinciosi.Intr-o versiune atipica a baladei Miorita, intitulata "Ciobanul", culeasa de George Muntean, ciobanul spune explicit:
"Cate fete-n sat la noi,
Fa-le Doamne, toate, oi,
Si pe mine-un ciobanas,
Sa le cant din fluieras.
Si pe mandrulita mea,
Fa-o Doamne-o mielusea,
Sa-mi alin dorul cu ea."
Putem sa dam exemple nenumarate, dar credem ca cele scrise sunt suficiente, pentru a intelege corespondenta dintre oile care apar in balada si natura lor umana.
Alte variante ale baladei Miorita, surprind la un moment dat o serie de elemente care se incadreaza in mod direct religiei crestine:
"Treiorul avea,
Oi mai multe,
Mandre si cornute,
Ca era credincios
La cuvant duios
Si-i era turma draga,
Si-o pastra intreaga."
Cu toate ca versurile par sa se piarda la un moment dat in anonimat,se observa, ca acest cioban,/ avea oi mai multe,/ mandre si cornute,/pentru ca era credincios./
Dar credinta este a lui Dumnezeu, tot astfel cum ciobanul insusi se confunda cu Dumnezeu.Numai Dumnezeu poate face miracolul inmultirii,asa cum a facut-o pe munte, inmultind painile si pestii.Ciobanul este la cuvant duios.Dar termenul duios, il vom mai gasi in balada, legat de fluierasul de os, care mult zice duios.Nu intamplator gasim formule asemanatoare, ca spre exemplu, vorbind despre cineva care este descendentul unui rege, ca este de os domnesc.In felul acesta, fluierasul care zice(vorbeste , dar si canta) este de os, adica descendent din Hristos, sau dintr-o fiinta omeneasca, prezentata in felul acesta,si el zice duios, pentru ca poarta pe buzele lui, cuvintele Mantuitorului.In felul acesta, trebuie sa consideram ca si celelalte fluiere, puse la capul ciobanasului, -"/fluieras de fag/mult zice cu drag/ cat si /fluieras de soc/mult zice cu foc /,-sunt fie evanghelistii care vorbesc despre Dumnezeu/Hristos, fie apostolii acestuia.
Intr-o alta Miorita a lui Densusianu, adunata din Horezu, jud.Valcea,citim urmatoarele versuri:
"Pasc oile,
Imi plang pacatele,
Pana asta vara,
Si-asta primavara,
Eu ca m-am tinut,
Tinerel copil
Cu mintea deplin,
Iar de-atunci incoace,
Eu ca m-am vazut
Batran si carunt
Rau ca mi-a parut
Si nu-s prea de mult."
Oare despre ce pacate poate vorbi aici un cioban tanar, care sade numai cu oile lui sa le pasca?Despre pacatele oilor sale, ale credinciosilor sai, pe care ciobanasul cel tanar,-/trup far de pacate/ cum spune Maicuta batrana(Maicuta Domnului) undeva in balada,luandu-le asupra sa imbatraneste dintr-o data.In definitiv si Ulise a imbatranit luand pe umerii sai povara pacatelor pe care le provoaca razboiul fie ca el s-a numit razboiul Troian sau a avut un alt nume aiurea.
Nu-L numea Ioan Botezatorul aratandu-l pe Hristos multimii:
"Ecce Agnus Dei.Hristos trimis la moarte pentru mantuirea lumii(preluand pacatele lumii asupra sa),victima, mielul fara prihana, care se lasa sacrificat, fara a rosti o vorba)".
Intr-o alta balada, mioara nazdravana ii spune stapanului sau:
'Cei noua ciobani,
Ei s-au sfatuit,
Si s-au vorbit,
Ca sa mi te bata,
Sa mi te omoare."
Previziunea Mioritei nazdravane, se va implini intru totul:
"Ciobanii ce-mi facea?
Sambata seara,
Oile-mi pornea,

Ei in urma ramanea,
Bete ca taia,
Pe el tabara,
Si mi-l omora."
Aceasta crima savarsita prin bataia cu nuiele, se regaseste in mod straniu in evangheliile lui Matei si Marcu:
"Atunci Pilat l-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, dupa ce a pus sa-l bata cu nuiele, L-a dat in mainile lor ca sa fie rastignit."
Exista sute de moduri de a omori o jivina sau un om.Cu toate acestea, dintre nenumaratele posibilitati, ciobanii l-au luat ca model pe cel din Noul Testament.Sau poate ca este vorba despre unul si acelasi lucru? Dvs., ce credeti?
Vom vorbi cateva cuvinte de Maicuta Batrana.Ea a fost interpretata in decursul vremii in mod diferit, potrivit ipotezelor sau teoriilor lansate de exegeza.Eu vreau sa va arat ca Maicuta Batrana, este Maica Domnului.Si iata de ce.Intr-o varianta a baladei Miorita din Plopsor,din Mehedinti, citim:
"De-o baba straina,
Cu brau de camila,
Cu burca saina.
Baba straina, braul de camila, creeaza o imagine exotica a femeii batrane, asa cum poata fi vazuta numai in orient.Dar iata o ciudata precizare care apare la Fochi:
"Oile s-or strange,
Pe mine m-or plange ,
Sarac gazda nost,
Cine ne-o-ngriji?
Iar raspunsul este surprinzator si edificator totodata:
"Domnii ingerii
Cine ne-o-adapa?
Maica Precesta."
Foarte interesant este ca Maicuta batrana face in balada Miorita, o descriere a Fiului ei pierdut, care este identica cu plangerea Maicii Domnului, din unele colinde crestine:
"-N-ati vazut, vazut,
Pe-un fiut micut?
-Poate l-am vazut,
Nu l-am cunoscut.
_Lesne-i a-l cunoaste:
Fetusica lui,
Spuma laptelui,
Ochisorii lui,
Mura campului,
(...)
-Dac-a fost asa,
Poate l-am vazut,
La poarta lui Pilat,
Pe-o muche(cruce) de brad,
Cuiele-i batea,
Sangele-mprosca,
Frumos lumina,
Ingerii-l plangea,
Maicile-l gatea."
Despre acest gen de colinde vorbea si Tudor Pamfile in "Sarbatorile la romani"(pg.160 ).
Uneori Maica batrana, este inlocuita de catre un alt personaj feminin, care vine la mormant imbracata in negru, de unde si asemanarea ei cu o corboaica, sau chiar cu o calugarita:
"Cucia-mi venea,
Mare mi-aducea,
De-o calugarita,
Alba la pielita,
Neagra la hainuta,
(...)
La mormant mergea,
Si ea mi-l jelea,..."
Aceeasi secventa o vom regasi in evanghelia mateiana, dupa cum urmeaza:
"La sfarsitul zilei sabatului, cand incepea sa se lumineze catre ziua dintai, a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie, au venit sa vada mormantul..."
Cele doua Marii, ar putea fi astfel, Maria Magdalena si Maria mama Mantuitorului.Descrierea femeii in balada, asa cum apare ea, se refera insa mai mult la Maria Magdalena.
H.Sanielevici, in" Miorita sau patimile unui zeu",spunea la un moment dat urmatoarele:
"In alta varianta, eroul se compatimeste el insusi:
"Ah, strain de mine, mult strain pe lume,nici un ajutor de la Dumnezeu si stapanul meu."
Va amintiti ce a strigat Hristos rastignit pe cruce, in ultimele clipe ale vietii sale?
"Si pe la ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama sabactani", adica, Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit."
Numarul de coincidente intre variantele baladei Miorita si Noul Testament este mult mai mare decat cele scrise de mine aici.Ele atesta fara a putea fi contrazise, legatura de suflet care s-a stabilit intre omul simplu, din popor, cu Dumnezeu, baladele Miorita si alte productii culturale populare, nefiind altceva decat mici Biblii populare, in care putem citi capitole intregi din Vechiul si Noul Testament.Indiferent care vor fi opiniile exegezei, existenta scrierilor sapientiale in folclorul nostru, nu poate fi pusa la indoiala.Sa amintim despre finalul baladei Miorita:
"Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa."
Ce s-a intamplat la moartea Mantuitorului pe cruce?
" De la ceasul al saselea, pana la ceasul al noualea, s-a facut intuneric peste toata tara..."
Explicatia acestui intuneric descris de Biblie, o gasim la Pierre Guillermier si Serge Kotchmy-Eclipsele totale:
"prin calcul de simulare,se confirma faptul ca la 24 noiembrie anul 29, la ora 8 si 58 de minute, conform mecanicii ceresti, conul de umbra al lunii, alerga pe fata pamantului, foarte aproape de Ierusalim.Martorii oculari, au putut observa o eclipsa de soare totala, sau mai exact, inelar totala.In timpul eclipsei inelar totale, cromosfera si eventual protuberantele sunt de un rosu surprinzator, evocand evident sangele."
Aceasta a fost cununa pe care soarele si luna, i-au tinut-o pastorului mioritic.

603  Muzică / Muzică folclorică / Balade : 25 August 2009, 06:43:45
BALADA GERMANA "LOGODNICII NEFERICITI"
Pentru a nu exista nici un dubiu in ce priveste acuratetea analizei pe care o vom face, vom reda mai jos, continutul acestei balade, profitand de faptul ca nu are o lungime excesiva, ceea ce ar putea sa deranjeze in vreun fel cititorul:(pg.!67):
Logodnicii nefericiti
Doi indragostiti au fost odata,
Dar s-a dus iubitul ei la oaste,
Si-acolo-a trebuit sa mearga.
Mult s-a intristat iubita lui.
"Cand ai sa revii tu dragul meu?"
"Peste sapte ani si sapte zile,
Inapoi, am sa ma-ntorc din nou.
Daca eu in viata voi mai fi,
Am sa-nalt iubito, steagul rosu.
Iar in viata daca n-am sa fiu,
Am sa-nalt iubito, steagul alb."
Dupa ce-au trecut cei sapte ani,
Ea uitase cele sapte zile.
Dar s-a dus la -naltele ferestre,
Si-a privit in strada-n lung si-n lat.
A vazut departe, mare oaste,
Si-un steag alb ca falfsaie-a crezut.
Cand colo, era doar steagul rosu.
Mult s-a intristat iubita lui.
Moarta a ramas pe loc sarmana.
"De indat'chemati aici groparii.
Un frumos mormant sa-i sape-afara."
Ci-ntalnira oastea de soldati,
Chiar logodnicul, mergea in frunte.
Si-a grait atunci iubitul ei:
"Voi groparilor, voi dragii mei,
Ce les duceti oare?O femeie?
Un barbat, o fata sau un tanar."
"Nici barbat nu ducem, nici femeie,
Ci al mandrei tale trup frumos."
Si-a grait atunci iubitul ei:
Puneti-mi pe moarta alba jos,
Sa-i mai vad odata fata scumpa."
Lung el o privi ca impietrit,
Si-n acelasi loc isi dete duhul.
Pe-amandoi, i-au dus ca sa-i ingroape.
Sus in cimitir in schitul alb.
I-au lasat de-o parte si de alta.
A crescut din ea un trandafir
Iar din el o preafrumoasa vita.
Pana-n varful schitului crescura,
Strans in brate, ca indragostitii."
Comentariul de subsol, arata ca balada a fost semnalata si inregistrata, la sfarsitul secolului al XIX-lea,fiind publicata de Schroder( 1870). Se presupune ca unele elemente au fost imprumutate din epopeea bizantina "Digenis Akritis", cele doua personaje murind in acelasi timp,sotia neputand supravietui disparitiei sotului ei.Alte elemente amintesc de legenda medievala "Tristan si Isolda".
Am lasat sa curga acest comentariu, pentru ca este interesant de vazut in ce masura,el se apropie de mitul original.
Primele doua motive, acela al razboiului si respectiv al duratei absentei sotului de langa sotie, le regasim si in balada germana "Nobilul Moringer", cat si in balada Mosneagul, pe acestea, considerandu-le arhetipuri ale Odiseei lui Homer, fiind legate de razboil troian, si de absenta lui Ulise de langa familia lui, o vreme atat de indelungata.
Vom vorbi despre cel de-al treilea motiv, acela al steagurilor schimbate.Motivul, apare (cu valoare arhetipala, avand cea mai mare vechime, dar nefiind un arhetip adevarat,)in mitologia greaca,despre care povesteste Kun:
"Coplesit de mahnire, pentru pierderea Ariadnei,, Teseu uita de fagaduiala data lui Egeu, de a inlocui panzele negre ( ale triremei) cu altele albe,daca se va intoarce cu bine in Atena, dupa ce-l va rapune pe Minotaur.Egeu, stand pe o stanca inalta langa mal, isi astepta fiul cu ochii atintiti in zare.In departare vazu ivindu-se un punct negru, care crestea pe masura ce se apropia de tarm.Era corabia fiului sau, Egeu se uita (...)sa vada ce fel de panze avea corabia.Baga de seama ca nu erau panze albe, care stralucesc in bataia soarelui,ci panze negre.
Insemna deci ca Theseu pierise.Deznadajduit, Egeu se arunca de pe stanca inalta,si muri.Valurile aruncara la mal trupul neinsufletit.De atunci marea in care Egeu si-a gasit sfarsitul, s-a numit Marea Egee.Intre timp Thezeu ajunse la tarmurile Aticii, si pe cand aducea jertfe de multumire zeilor, afla cu groaza ca fusese fara voie, pricina mortii tatalui sau.Zdrobit de durere, Thezeu il inmormanta cu mare cinste, iar dupa aceea incepu sa domneasca in Atena."
Motivul panzelor schimbate , apare si in "Tristan si Isolda:
"Atunci Isolda, cea cu mainile albe, isi infaptui razbunarea.Se apropie de patul lui Tristan si zise:
Prietene, soseste Kaherdin .I-am vazut corabia in larg.(...)
-Frumoasa prietena, esti sigura ca este corabia lui?Spune-mi ce culoare are panza.
-Am vazut bine,pentru ca au desfacut-o si au ridicat-o foarte sus pe catarg, fiindca vantul este slab.Afla, ca este neagra."
Atragem inca o data atentia asupra faptului, ca un text folcloric, care este coerent in continutul sau, pate fi alcatuit din motive arhetipale ce nu au nimic comun intre ele, apartinand unor evenimente istorice discontinui, care nu creeaza un tot unitar, decat daca suprimam notiunea de timp, asa cum procedeaza producatorul de folclor cu motivele sale folclorice, modelandu-le intr-o structura coerenta, avand logica sa.Cunoscand arhetipurile, de fapt fragmentele de arhetipuri, vom incerca sa alcatuim din ele o configuratie istorica, care sa aiba o oarecare coerenta.Pentru Minotaurul cu care trebuie sa se lupte Tezeu, si pentru labirintul acestuia construit de arhitectul antic Dedal, exista trei locatii diferite.Prima si cea adoptata de catre mitologia greaca , fiind considerata adevarata, este insula Creta.A doua, este situata in Egipt, si vom arata mai tarziu de ce.Iar cea de-a treia, pe care o consideram operanta in cazul de fata, -desi nu raspunde la toate intrebarile,este imperiul persan, sub conducerea lui Darius si a lui Xerxe I. -O localizare mai fina, implica prezenta cetatii Babilon, ca fiind labirintul, cei doi regi, mai ales XerxesI, jucand rolul Minotaurului.Fiind vorba despre conflictul ateniano-persan, vazut deci din aceasta perspectiva, Egeu este regele Leonida, iar Tezeu, este marele strateg grec, Miltiade.Primul va muri in munti(aruncat sau aruncandu-se de pe
stanca), iar cel de-al doilea, va muri in cetatea Atena, din cauza unei cangrene capatate la picior, motiv care va apare in epopeea medievala a lui Tristan, dar si in ciclul odiseean, pus pe seama eroului grec Filoctet.
In balada lui Catana,-"Craisor cu mult dor", avand acelasi subiect, apare in mod surprinzator, un motiv, pe care noi il numim in mod simplu, "motivul fantanii."Iata cum suna acest motiv:
"Dupa multa cale grea,
Craisorul ajungea,
La codru cu oastea sa.
Si mergand pan' la un loc,
Aprinsera un mare foc,
In mijlocul codrului,
La fantana corbului."
La subsolul paginii din Odiseea, gasim urmatoarea explicatie:
"Numita astfel dupa numele tanarulu Corax, (gr.Korax=Corb,)care a murit aici, urmarind un iepure.Mama tanarului, Aretusa, s-a aruncat de deznadejde in fantana care ii va purta numele.(...) Ulterior,legenda Aretusei se modifica: urmarita de tanarul Alfeus, ea s-a refugiat pe insula Ortigia, unde a fost transformata in izvor."
Dar Ortigia, este vechea denumire a insulei Delos. Aflam astfel doua lucruri care par deosebite intre ele, dar care duc catre aceeasi explicatie.Stana corbului, este identica cu fantana corbului.Una se gaseste in insula lui Ulise, Itaka(aceasta insemnand insula, fara insa a fi definita,)iar pe de alta parte avem aceleasi elemente, care sunt puse intr-o relatie geografica(si deci reala, ) cu insula Delos.Putem sa va spunem astfel fara gres, ca am descoperit cum se numea antica insula Itaka din Odiseea, si anume insula Delos, lucru confirmat si de ascunderea tezaurului feacilor aici.(Vedeti istoria insulei Delos,-Horia C. Matei, cu privire la Tezaurul Simahiei.)
Concluzia generala care se desprinde din cele scrise, este ca aceasta balada, este un apocrif al Odiseei lui Homer.Ni se pare foarte ciudat faptul, ca Lazar Saineanu, autorul Basmelor Romane, nu a reusit sa-si dea seama de aceste aspecte legate de morfologia textelor , ceea ce i-ar fi permis o clasificare mai corecta a basmelor domniei sale.
604  Muzică / Muzică folclorică / Balade : 25 August 2009, 06:32:00
CANTECUL MOSNEAGULUI
In poeziile populare romanesti I, ed.Minerva,Bucuresti 1989, colectia Ion Nijloveanu, aceasta balada o intalnim de trei ori. Prima si ultima data cu numele de "Cantecu Mosneagului", si respectiv, de "Mosneag batran".La Amzulescu, numele baladei este mai simplu: Mosneagul. Motivul, poate fi descoperit si in alte creatii folclorice, Acelasi tip de balada populara o vom intalni si in folclorul german, sub denumirea de " Nobilul Moringer". Motivul, poate fi regasit si in alte creatii folclorice,medievale, ca: "Henric Leul","Noul cantec despre Hildebrand",in prelucrarea germana "Die Reineke Fuchs", si altele. In ciuda faptului ca balada a aparut prima data la Bamberg in anul 1493, actiunea baladei, este mult mai veche, datand din perioada care a urmat terminarii razboiului Troian, moment in care eroul grec Ulise, se intoarce acasa.Actiunea piesei folclorice, se petrece in momentul intoarcerii eroului la propriile sale curti.Citim astfel in cartea lui Murnu:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul, dura de noua ani.."
Ce-i spune catana mandrutei sale?
"Vezi mandrut-o c-oi pleca,
Si-o sa ramai singurea.
Noua ani si noua zile,
N-ai sa mai dai ochi cu mine."
(Cantecu Mosneagului, pg.270)
sau:
"Noua ani de zile-oi sta,
Neica, nu te marita."
(Mosneagu Batran, 274).
Iar in a treia balada, numita tot " Cantecu Mosneagului," Ulise, ii spune Penelopei:
"Tu, fa, nevestica mea,
S-astepti pan' m-oi libera:
Noua ani si noua luni,
Si fro sase saptamani."
In balada germana, nobilul Moringer, ii spune sotiei sale:
" Ii spuse el:" Sotie draga,
Asculta-mi vorba, fir d-a fir,
Ma-ncred in cinstea ta intreaga,
M-astepti tu sapte ani in sir."
Vreau sa subliniez faptul ca numarul de ani care lipseste eroul de acasa, corespunde in general, cu numarul anilor, cat a durat razboiul troian.Posibilitatea ca acest numar sa fie o coincidenta este exclusa.
Un alt motiv interesant, mi se pare ca este ceea ce noi numim "motivul imbatranirii".Chiar daca acceptam ca primul motiv a aparut in mod accidental in cadrul baladelor, semanand cu durata istorica a razboiului troian,motivul imbatranirii, iarasi nu respecta regula unicitatii evenimentului,el regasindu-se descris, atat in balada romaneasca si germana, dar si in basmul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte," a d-lui Petre Ispirescu, cat si in Odiseea lui Homer. Motivul, sugereaza imbatranirea, dar nu explica ,cauzele aparitiei ei la protagonist, decat in varianta lui Homer.
"Si venea mosneag batran,
Barba-i batea bratele,
Mustata, umerile,
Si chica calcaiele."
Motivul imbatranirii, apare in balada, "Nobilul Moringer:
"Batran ma simt intr-adevar,
Nu-ntineresc intru nimic,
Carunt la barba-s si la par."
Deoarece un motiv folcloric are calitatea de a fi repetitiv, iata cum il vom regasi in "Tinerete fara batranete"...:
"Locuitorii radeau de dansul, ca de unul ce aiureaza, sau viseaza destept, iar el suparat,pleca inainte,fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Imbatranirea este descrisa mai amanuntit in Odiseea, unde factorul imbatranirii il constituie zeita Atena, care dorea sa-si fereasca protejatul de nenorociri.
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul,
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta..(...)
Frumosii ochi, ti-oi inrosi,
s.a.m.d.
Un alt motiv important in cadrul baladei, este acela pe care putem sa-l numim, al identitatii.In balada romaneasca, ca si in cea germana,recunoasterea sotului intors din razboi, se face cu ajutorul inelului, pus de catre sot, in paharul cu vin. Band vinul din pahar, sotia recunoaste inelul sotului ei, si suspenda nunta.In basme, am intalnit situatia cand inelul a fost pus in paine, recunoasterea decurgand la fel ca si in cazurile de mai inainte.
"Calugarul ce facea?
Inel din deste scotea,
Un pahar cu vin umplea,
Inelu-n pahar baga,
Si-i da miresei sa bea.
Mireasa vinul ca-l bea,
Numai inelu ramanea.
Mireasa cand il vedea,
Inelul ca-l cunostea."
Ne-am pus intrebarea, de unde apare acest inel misterios dupa care este recunoscut cel plecat de atata timp de acasa. Pentru ca in Odiseea, recunoasterea lui Ulise se face dupa o cicatrice:
"Si cum sedea Ulise langa vatra,
El repede se-ntoarse spre-ntuneric,
Caci se temu ca nu cumva, spalandu-i,
Picioarele(batrana doica a lui Ulise, Evricleea)
Sa-i vada rana veche,
Si ea sa-l dea de gol.Dar dansa merse,
Mai langa el si se grabi sa-l spele.
Ci-ndata, cunoscu ea urma ranei,
Ce i-o facuse un mistret odata,
Cu coltul alb,
cand merse la Parnesos,
Sa-si vada pe bunicul Autolicos."
M-am intrebat daca nu cumva asemanarea dintre inel si cicatrice, se leaga de forma celor doua lucruri.Pe urma recitind cu atentie versurile Odiseei, am dat de urma inelului.Mi-am dat seama, ca acest "motiv al inelului", s-a datorat interpretarii gresite a tragerii cu arcul:(pg.447):
"Caci iata, eu voi pune-aci, la lupta,
Securile, pe care bietul Ulise,
Le-nsiruia in sala cate doua-
sprezece,, cum se pun in sir proptele
Cand se lucreaza talpa de corabii.
El stand departe, arunca sageata
Si ea trecea prin gaurile toate..."
Aceste gauri ale securilor, s-au transformat in imaginatia cantaretului medieval, in inel.Intr-adevar.Similitudinea este foarte interesanta, deoarece cum numai Ulise putea sa traga cu sageata prin aceste inele /gauri ale securilor, tot asa, numai el putea sa treaca degetul prin inelul sau. Cred ca mai exista aici si un foarte fin simbolism erotic, legat de deget si de inel, acestea fiind legate de imaginea celor doua reprezentari ale sexualitatii masculine si feminine.
_________________
605  Muzică / Muzică folclorică / Colinde : 24 August 2009, 19:44:12
COLINDA PREOTULUI.
Vom incepe sa vorbim astazi, despre o colinda , din cartea doamnei Sabina Ispas, cunoscuta sub numele de "Colinda preotului."Culegatorul acestei frumoase colinde, a fost d-l Constantin Brailoiu, iar informatori au fost Traian Bobaru si si Ion Predoiu, din Dragoslavele, Arges.Inregistrarea acestei colinde s-a facut pe data de 8. III. 1939.Aceasta colinda, purtand diferite denumiri sau nefiind intitulate,sunt cunoscute in tipologia Monicai Bratulescu, si in lucrarile unor cercetatori de folclor, ca Endrei Oisteanu si Vasile v. Filip, sub numele de "colinda tip "Furarea astrelor," sau "Raptul cosmogonic".
In ciuda eforturilor facute de exegeza, prin folosirea diverselor metode de analiza comparativa sau hermeneutica (cum au sustinut unii autori),rezultatele au fost nule.Exprimat pe scurt enuntul colindelor de acest tip, este urmatorul:
In vreme ce Dumnezeu si sfintii petrec, vine la Demiurg un sfant, sau o alta persoana, care il anunta pe acesta ca profitand de absenta Domnului si a sfintilor sai,(sau pentru ca acestia au apucat de-au adurmit,) Juda, a patruns in rai si a furat de acolo podoabele pretioase ale cerului, facand ca el sa se intunece.Podoabele au fost trensferate in iad, care s-a luminat datorita obiectelor divine.Dumnezeu apeleaza la sfinti sa le aduca inapoi, dar nimeni nu are curajul sa faca pasul acesta.Intr-un tarziu, se ofera cineva,(de regula Sf.Ile ), care ii cere lui Dumnezeu fulgerul si tunetul cu care lupta victorios impotriva diavolilor, reusind sa restabileasca, datorita interventiei sale curajoase, ordinea in univers.Aceasta este in linii mari, structura generala a mitului.Vom scrie in cele ce urmeaza, continutul colindei, asa cum apare el in cartea doamnei Sabina Ispas:
"Sub aripa cerului,
Oi , lerui Doamne,
Mi-este-o dalba manastire,
Iara-n sfanta manastire,
Este-o dalba biserica,
Iara-n dalba biserica,
Este bunul Dumnezeu,
Si cu sfant, sfantu Ion,
Si cu batranul Craciun,
Si cu maica Precesta.
Si cu-acez preo' din casa.
Ei citeau si se rugau,
Faceau sfanta liturghie,
Cu potcapu de tamaie,
Si cu un corn de prescura,
Si cu un pahar de vin.
Iara maica Precesta,
Ochii-ntr-o parte-arunca,
Intr-o parte la rasarit,
Vede-un stol de porumbei.
De departe mi-i vazura,
De aproape le vorbira:
-Iar voi stol de porumbei,
Ce umblati, ce trepadati,
Voi, solia sa vi-o dati.
Grai stol de porumbei:
-Nu santem stol de porumbei,
Suntem palc de ingerei,
Restul colindei, continua in felul urmator:
"Noi cu Iuda ne-am batut,
Ne-a batut, ne-a biruit,
Ne-a luat luna cu lumina,
Si soarele cu caldura,
Si cheile raiului,
Scaunul de judecata,
Si caldarea de botez,
Si toiagul de dreptate,
Toate-acestea nu le-a luat,
Si in iad ni le-a bagat,
Urat iad s-a luminat,
Frumoz rai s-a-ntunecat.
Grai maica Precesta,
Catre palc de ingerei:
" -Luati acest corn de prescura,
Si cu-acez pahar de vin,
Beti voi to' sfinti si-ospatati,
Si de grija nu purtati,
De-unde eu ca voi trimite,
To' pa sfan , sfantul Ilie,
Cu traznet si cu manie,
De departe vor tunara,
Toz dracii s-or spaimantara,
Mai de-aproape vor traznira,
Toti dracii vor marmurira.
Voi atunci sa alergati,
Toate-acestea sa le luati,
Si in rai sa le bagati,
Frumoz rai s-o lumina,
Ca sa fie luminat,
De acu si pana-n veac,
Urat iad s-a-ntuneca,
Ca sa fie-ntunecat,
De acu si pana-n veac,
Iar aces preo' in casa,
Si cu-a sa dalba preoteasa,
Ei sa fie sanatosi,
Tot in stirea lui Cristos!"
Pentru a intelege despre ce este vorba aici, cititorul poate gasi niste materiale comentate, la Andrei Oisteanu, in Ordine si Haos, si la Vasile V. Filip, in Universul colindei romanesti.Cititorul, trebuie, ca si comentatorul de altfel, sa fie atent ca fiecare balada avand acest continut sau un continut asemanator, poate contine informatii istorice, depre un anumit eveniment istoric, sau legate de evenimente istorice,(respectiv istorico-legendare,) apartinand unor perioade diferite.Astfel, balada aceasta, confirma faptul, ca la crearea ei, au contribuit, doua categorii de evenimente, diferite intre ele.In cadrul "colindei de preot", din cartea Sabinei Ispas, apar doa categorii de evenimente legendare, amandoua atestate de scrierile vetero-testamentare si respectiv nou testamentare.Se porneste mai intai de la o intamplare care este descrisa asa cum am spus, in Noul Testament.Haideti sa revedem scena, si ce se intampla acolo.Se vorbeste de la bun inceput despre o manastire frumoasa-care nu are insa nimic comun cu aceea descrisa in balada Mesterului Manole,-in care se gaseste o "dalba biserica".Manastirea, este un oras.Orasul, vazut ca o uriasa manastire, este Ierusalimul.In ea se gaseste o biserica.Este biserica lui Iisus Hristos.Pentru ca biserica se gaseste pretutindeni unde se gaseste Dumnezeu.Dar in mod deosebit, numai un singur loc de pe pamant poate indeplini aceste doua conditii ale sacrului, vazut la general;-orasul Ierusalim,- si o foarte mare concentratie a sacrului, legata de prezenta divinitatilor, intre care Cristos, este vioara principala.Cine se afla in aceasta biserica?
"Este bunul Dumnezeu,
Si cu sfan Sfantu Ion,
Si cu batranul Craciun,
Si cu Maica Precesta."
Dumnezeu este mentionat aici de doua ori, desi ar fi trebuit sa fie mentionat de trei ori, ca in Miorita:
"Se cobor la vale,
Trei turme de oi,
Cu trei ciobanei,"
Pentru ca Dumnezeu este intruchipat in: Dumnezeu tatal, Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Fiul.In colinda, prima mentionare a lui Dumnezeu, se refera la Cristos, Fiul lui Dumnezeu.Al doilea Dumnezeu, este Tatal,-batranul Craciun.Sfantul Duh, trebuie sa fie unul dintre celelalte doua personaje care a ramas:ori sfantul Ion, ori Maica Precesta.Parerea mea, este ca aici sfantul Duh, este Maica Precesta, pentru ca un triunghi familial, nu poate fi alcatuit armonic decat dintr-un barbat, o femeie si copilul sau.Totusi aici pluteste o usoara ambiguitate, deoarece,imaginea femeii mama,si sotie, apare legata de cele doua personaje principale Dumnezeu cel batran si Cristos,dar, daca o asociem pe ea cu cel dintai, atunci vom vorbi despre mama lui Cristos,-Maria, in vreme ce, ca sotie a lui Cristos, personajul feminin, se identifica asa cum am spus si in alta parte (vezi balada Mesterului Manole) cu Maria Magdalena ( amandoua fiind zeite Fecioare, corespunzand cosmic constelatiei zodiacale Fecioara de pe bolta cereasca.)
Ce fac aceste personaje, pe care un exeget le vede intr-o situatie stanjenitoare, de betivaneala bahica?
"Ei citeau si se rugau,
Faceau sfanta liturghie,
Cu potcapu de tamaie,
Si cu un corn de prescura,
Si cu un pahar de vin."
Foarte interesant mi se pare faptul ca nu Dumnezeu Cristosul este cel care va oferi celor din jurul mesei,cornul si paharul cu vin, ci chiar Maica Precesta:
"Grai Maica Precesta
Catre palc de ingerei:
"-Luati acest corn de prescura,
Si acest pahar cu vin."
Modificarea scenei, s-a facut, deoarece, zic eu,ingereii (de fapt este vorba despre toti apostolii lui Hristos,), vin dinafara, ca musafiri,sunt grabiti, si aceasta graba se resimte in gesturile si informatiile precipitate pe care le dau.Ei sunt serviti sa se racoreasca dupa drum,si sa se intareasca, mancand cate-o bucatica de prescura, ca sa se poata aduna si sa transmita astfel solia.Ce se intampla de fapt in arhetipul legendar? de fapt in varianta biblica a textului?Evanghelia dupa Matei:
"Pe cand mancau ei, Iisus a luat o paine.Si dupa ce a binecuvantat, a frant-o, si a dat-o ucenicilor, zicand"
"Luati ,mancati.Acesta este trupul Meu.
Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, l-a dat ucenicilor, zicand:
"Beti toti din el. Caci acesta sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor."
Din acest moment, textul colindei, incheie in sine evenimentul Cinei de taina si se opreste aici.Avem doua posibilitati de urmat.Deoarece colinda a creat un tot unitar, evenimentele virtuale fiind legate intre ele, putem cosidera cele scrise in colinda, ca fiind o continuare a evenimentelor,deci o prelungire a intamplarilor din Biblie care urmeaza Cinei de taina, continand momentul in care Iisus urca in gradina Ghetsimani,arestarea sa de catre preotii pusi in miscare de tradarea lui Iuda, s.a.m.d.Aceasta este deci una dintre caile de analiza comparativa.A doua cale, se refera la faptul, ca ingerii, vazuti ca niste porumbei, nu mai sunt apostolii Mantuitorului, ei fiind intr-adevar soli, care vin si povestesc despre cucerirea Ierusalimului, de catre armatele lui Nabucodonosor.In felul acesta, evenimentul descris se refera la momentul cand Nabucodonosor, fiind confruntat cu o noua rascoala a Iudeii, va cuceri Ierusalimul in august 586 i.d.H. distrugand Templul lui Solomon din Ierusalim, executand regele si pe fruntasii nobilimii,va deporta o parte din populatie in Mesopotamia si va muta valorile templului, in templele din Babilon.Cel care va rasturna din nou sortii poporului lui Israel, va fi regele Cirus al doilea, care apare in colinda, reprezentat de catre sfantul Ilie.Acest rege oriental, numit Cirus al doilea cel Mare, va infrange armata babiloniana condusa de Belsatar,ocupa Babilonul fara lupta,(539), autorizeaza revenirea in Palestina a evreilor stramutati de catre Nabucodonosor, (538/537)ordona reconstruirea templului la Ierusalim, si restituie poporului evreu, podoabele furate din templul lui Solomon.Eu cred, ca aceste doua evenimente sunt surprinse de catre "colinda de preot", care am gasit-o in cartea doamnei Sabina Ispas.


_________________
606  Muzică / Muzică folclorică / Balade : 24 August 2009, 19:32:41
BALADA "CANTECUL GERULUI"

O vom intalni sub diverse denumiri : "Crivatul," "Marcos Pasa", "Sub seninul cerului," "Marcu si Gerul", s.a.m.d.
P.Caraman, foloseste date memorialistice, din istoriografia polona, pentru a demonstra, ca balada, a aparut in urma dezastrului expeditiei turcesti, conduse de Malcocioglu, in iarna anului 1498,in sudul Poloniei.
Unul dintre contraargumentele care anuleaza intreaga teorie a exegetului, apartine in mod paradoxal tot autorului, atunci cand acesta face urmatoarea observatie pertinenta:
"Constatam ca o curiozitate, ca la romani, nici unul dintre cronicarii secolului al XVII-lea,- ne gandim in special la Ureche,care tocmai trateaza despre acele timpuri,- nu pomeneste nimic despre aceasta expeditie turceasca, desi ea a fost strans legata de pamantul Moldovei."
Al doilea argument impotriva, apartine lui D. Caracostea, care arata ca:
".. numele de Marcos Pasa, nu este de origine istorica, ci mitica, ca Gerul si fabulatia in genere, nu poate fi un unicum, legende de asemenea natura, putand fi intalnite pana si in Vechiul Testament."
Pusa astfel problema, argumentul lui D.Caracostea, distruge teoria istorica a lui P.Caraman, care totusi, sustine pe buna dreptate ca balada in discutie, " are substrat real, bazandu-se pe personaje ce se pot determina istoriceste."
Chiar daca D.Caracostea nu are dreptate,-si subscriem la aceasta afirmatie cu toata siguranta,-P.Caraman, nu a reusit sa faca o demonstratie corespunzatoare, care sa sustina teoria istoricitatii oricarui fenomen folcloric.Critica lui D.Caracostea, este corecta in momentul in care arata ca motivelor folclorice din balada, nu le corespund evenimentele istorice mentionate de catre colegul sau.P.Caraman, are meritul incontestabil, de a incerca sa demonstreze existenta unui raport de egalitate, intre motivul folcloric din creatia culturala populara, si arhetipul istoric.De aceewa, ni se pare uimitoare atitudinea persiflanta a lui Al.I.Amzulescu,care-l ia peste picior pe P. Caraman :
"In chip astfel cu totul ciudat, s-ar parea ca P. Caraman, ar fi fost parca gata, sa acorde creditul unui sambure istoric, pana si luptei lui Alexandru Machedon cu furnicile, daca s-ar putea gasi o oarecare asemanare intre cutare cronici si povestile Alexandriei."
(Al.I.Amzulescu, Cantecul nostru batranesc, Minerva, Bucuresti, 1986, pg.101.)
Ceea ce nu a inteles Al.I.Amzulescu, este caracterul simbolic al creatiei folclorice, furnicile avand un corespondent istoric.In limba greaca, la furnica i se spune myrmex, de unde deriva numele de myrmidoni, populatie peste care era domnitor, vajnicul Ahile.Existenta mirmidonilor este atestata in plan mitologic, de una dintre cele mai mari epopei grecesti: Iliada lui Homer.Iar atestarea istorica a razboiului troian, (chiar daca nu corespunde realitatii), a fost confirmata de Heinrich Schliemann.Ne amuzam sincer( si fara rautate), citind despre modul categoric in care D.Caracostea incearca sa spulbere istoricitatea fenomenului folcloric:
"Din cati "idoli" ne-au acoperit esenta cantecului nostru batranesc, nici unul nu este mai primejdios(?!) decat deprinderea de a cauta dincolo de situatii epice, te miri ce personaje sau intamplari istorice, care ar fi prezidat la nasterea si raspandirea creatiunilor."
Este fantastic.De ce oare istoricitatea produsului folcloric este primejdioasa?Desigur, istoria pe care o strabatem, poate fi primejdioasa, chiar inspaimantatoare.Ar trebui sa purtam fiecare veste antiglont si casca de protectie, ba pentru orice eventualitate, poate ar trebui sa semnam si fisa de instructaj, in fiecare dimineata.Cum vine asta? Noi traim o realitate primejdioasa, care se numeste istorie, si atunci cand scriem despre ea lucrul acesta devine si mai primejdios?Va rog sa ma iertati, dar afirmatia facuta de exeget, este o ineptrie.Dvs., va temeti de istorie?Acceptam faptul ca Fat-Frumos taie in mod virtual capetele balaurului sau zmeului cel rau,dar daca in spatele gestului se ascunde un fapt istoric,lucrul acesta devine primejdios?Va trebui sa cerem producatorilor de folclor, sa nu mai scrie folclor istoric.Sa stergem pe langa legendele istorice si baladele haiducesti, orice se refera la istoria noastra si istoria universala,pentru a creea un folclor fara continut, si o natie fara cultura?Ma indoiesc ca mentalitatea omeneasca va accepta acest lucru, si istoria va merge mai departe,tinand cont de legile si nevoile ei nescrise, nu de sfaturile unor astfel de binevoitori. Putem discuta la nesfarsit despre ce a spus gresit sau bun exegeza,dar acest lucru, ne-ar indeparta de comtinutul mitului, pe care sunteti curiosi sa-l aflati.Acest continut al carui oglinda o reprezinta mitul, pleaca de la un fenomen istoric,asa cum am sustinut si cu alte prilejuri,aducand argumentele corespunzatoare.In dorinta de a face aceeasi demonstratie, Caraman, proiecteaza continutul baladei intr-o perioada mult mai indepartata a istoriei, considerandu-i ca protagonisti pe turci, aflati intr-o incursiune in spatiul polonez, acestia confruntandu-se cu elementele naturii dezlantuite.Totusi nu turcii sunt cei implicati in mod direct in acest conflict fantastic, ci rusii.Este situatia inversa, care apare in povestea d-lui Creanga,-Ivan Turbinca.Acolo ni se spune ca eroul principal este rusul Ivan, dar personajul iese din hotarele nationale ale patriei sale.Sa intram in continutul si interpretarea mitului.
In anul 1937,aparea in revista Izvorasul, o varianta a baladei, cu numele "Cantecul lui Geru",text cules de C.Vasilescu, invatator din Rachita de Jos, Dolj. Inceputul baladei, suna astfel:
"Foileana margarit,
Cati imparati pe pamant
Nima curaj n-a avut,
Sa se bata cu Geru."
Termenul de imparat, desigur ca era folosit in limbajul popular pentru a numi pe conducatorul turcilor.Dar acelasi apelativ, putea fi extins si la alti conducatori contemporani baladei, sau folosit de generatiileurmatoare, cand creatia artistica a baladei s-a savarsit.Pentru ca o balada nu se scrie imediat in timpul producerii evenimentului istoric, ci dupa,reprezentand mai mult o imagine
memoriala.Ori pe la anul 1812, se intampla un eveniment foarte curios.Imparatul Napoleon, se indreapta cu armata sa, impotriva Rusiei, moment cunoscut in istorie sub denumirea de Campania din
1812.Ce scrie in varianta citata de d-l Amzulescu?
"Vezi, soldatii ce-mi facea?
Cojoacele lepada,
Numa-n bluze ramanea,
Imbracati iarna ca vara."
In cartea academicianului E.V.Tarle,-Napoleon(1957),la pag.324, putem citi:
"Gerul se inasprea cu fiecare zi.Chiar la plecarea din Smolensk, oamenii erau atat de slabiti, incat, atunci cand cadeau, nu se mai puteau ridica si mureau de frig.Drumul era presarat cu cadavre. De la Moscova, nu fusesera luate haine calduroase,ceea ce a insemnat o greseala fatala."
Sau cum citim intr-o alta varianta a baladei:
"Si umbla-n bluza pe-afara,
Ca-ntr-o sfanta primavara."
Citam din balada "Arcos Pasa si Gerul.":
"Si pasa ce-mi facea?
-Voi, voi, voi, voinici cuminti,
Indarat sa va duceti,
Pustile sa v-alegeti,
Paturile sa le taiati,
Foc mare sa-mi atatati,
Mainile sa va-ncalziti."
Sau:
" Voi, voi, voi, voinici cuminti,
Indarat sa va duceti,
In biserica sa intrati,
Stanile sa le taiati,
Foc mare sa-mi atatati,
Mainile sa va-ncalziti."
Dar arderea unei biserici apare si in cartea d-lui Tarle.Un lucru ciudat se intampla si cu caii,dar accentul pus pe frigul intens, creatorul de folclor,creeaza o imagine, care pare sa aminteasca despre calul troian al regelui din Itaka, Ulise.
"Voi, voi, voi, voinici cuminti,
Indarat sa va duceti,
Si caii sa v-alegeti,
Si voi mare sa-i taieti,
Matele sa le scoteti,
Si-n cosuri sa va bagati."
Citim in cartea academicianului rus:
"Lipseau furajele. Unele escadroane pierdusera la plecarea din Vilna,jumatate din caii lor."
Si putin mai departe:
"Din cauza numarului tot mai mare de cai care mureau, a fost lasata pe drum cea mai mare parte a carutelor, si chiar o parte a artileriei."
Mi se pare interesant faptul ca la Tarle apare si o mentiune la armata turceasca:
" Tot aici, la Dorogobuj, apoi si la Smolensk, unde (Napoleon) ajunsese la 9 Noiembrie, el afla ca Ciciagov, care venea dinspre sud cu armata din Turcia, inainta spre raul Berezina."
Vorbind despre temperaturile joase, ni se spune ca acestea au scazut succesiv pana la -28 grade Reaumur.
La sfarsitul razboiului, intr-un consiliu de razboi, Napoleon, s-a justificat astfel in fata generalilor sai:
" (Napoleon ) ramase calm,si atunci cand le vorbi despre acest razboi ingrozitor pornit de el,(...) si in care pierise marea armata.Faptul era desigur intristator, dar nu el fusese atat de vina, cat ghinionul si CLIMA, care rasturnase toate socotelile."
_________________
607  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 24 August 2009, 19:29:22
MOTANUL INCALTAT
Acest basm al lui Charles Perrault, este un apocrif vetero-testamentar.Pentru a intelege acest lucru, aratam ca motivul folcloric din basm, se regaseste in alt motiv, cu valoare pseudo-arhetipala, in Vechiul Testament.Spunem lucrul acesta, deoarece, motivul Biblic, care este legendar, substituie in mod fals arhetipul, pe care nu-l putem detecta dintr-o sursa de natura istorica, care sa confirme realitatea sa ca eveniment.Vom arata in cele ce urmeaza numai motivul folcloric, asa cum apare el in basm, si varianta sa cea mai indepartata, de factura Biblica:
"Multumit ca toate planurile sale au izbutit, si ca totul ii mergea dupa voie, motanul le sopti oamenilor care coseau pe camp:
_Daca va intreaba regele al cui este graul pe care il cositi,sa raspundeti:Al Marchizului de Carabas! Altfel va fi vai si amar de voi."
Sigur ca regele a fost impresionat de lanurile de grau, si foarte curios, a intrebat ale cui erau aceste lanuri, la care seceratorii au raspuns asa cum ii invatase motanul.
"Si tot asa facu motanul, care pasea mandru inaintea calestii, cu toti acei pe care-i intalnea, iar regele se mira de atatea bunuri cate le avea marchizul de Carabas, cu toate ca era atat de tanar si de sfios."
Potrivit comentatorilor, basmul reprezinta epoca feudala, potrivit personajelor si tabloului de ev mediu, pe care-l respira basmul.Dar basmul, este o ironie la adresa societatii medievale, deoarece regele apare descris ca fiind un mare naiv, incaput in mainile unor escroci, care-i speculeaza credulitatea.Sub aceasta facatura a basmului, se simte un protest impotriva regalitatii, pamfletul, care va capata in alte forme acea virulenta, care va duce la izbucnirea revolutiilor franceze si schimbarea unor institutii de stat, care nu mai pot guverna in mod corespunzator societatea, intrata in criza.Acest lucru il face Perrault,prefigurand atitudinea antiregala, a societatii burgheze care incepea sa se afirme din ce in ce mai puternic pe plan economic, vrand sa ia in mainile sale, si controlul politic, pentru a-si putea construi in siguranta viitorul.Am putea afirma ca basmul este un act de protest inventat adhoc.Ori lucrurile nu stau chiar asa.Intamplarea chiar a existat, si a fost mentionata cu peste o mie de ani inainte.Ea poate fi citita in Biblie, la capitolul Genesa sau Facerea, 32; 13-23, unde gasim scris:
"Iacov, a petrecut noaptea in locul acela.A luat din ce mai avea cu el, si-a pus deoparte ca dar, pentru fratele sau Esau.Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci. Treizeci de camile alaptatoare, cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri,douazeci de magarite, si zece magarusi.Le-a dat robilor sai, turma cu turma, deosebit, si a poruncit robilor sai:
-Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma.
A dat celui dintai, porunca urmatoare:
-Cand te va intalni fratele meu si te va intreba:"Al cui esti?Unde te duci ? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta?- sa raspunzi:
-A robului tau Iacov.Ea este un dar trimes domnului meu Esau.Si el insusi vine in urma noastra.
A dat aceeasi porunca celui de-al doilea, celui de al treilea si tuturor celor ce manau turmele."- incheiat citatul.
Esau, avea o particularitate fizica deosebita, care va duce la aparitia basmului a Motanului Incaltat.In binecuvantarea data lui Esau, din Biblie, putem citi:
"Iacav a raspuns mamei sale: " Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu nu am par deloc."
Exista in afara acestui basm,un altul, in care un preot care asculta la o fereastra a fost blestemat sa se prefaca in tap sau in urs, blana animalului respectiv, lipindu-se de el, omul respectiv ajungand in felul acesta sa se identifice cu lighioana respectiva.Am putea introduce acest tip de basm, intr-un nou ciclu, care nu mai apare la Lazar Saineanu, si anume, ciclul Esau.
608  Muzică / Muzică folclorică / Balade : 24 August 2009, 19:21:46
BALADA MESTERULUI MANOLE.
Negru voda, descalecator mitic,(neidentificat insa, dear identificabil,) se adreseaza unui mare arhitect si constructor,cunoscut sub numele de "Mesterul Manole",si ajutoarelor acestuia,carandu-le sa ridice o manastire " cum n-a mai fost alta".Mesterul si calfele sale, merg la locul ales de Negru voda,si se apuca de lucru.Ca un blestem, tot ce se construieste ziua, noaptea se prabuseste, ceea ce face ca efortul facut de constructori sa fie zadarnic.Intr-o noapte, Mesterul Manole, vede in vis un inger, (sau nu-l vede,locul acestuia fiind luat de un glas,), care-l anunta ca nu va izbandi, decat daca va zidi in zidurile manastirii, prima fiinta omeneasca care va veni la locul constructiei.Toti zidarii sunt anuntati de acest vis, si pentru ca trebuia ca a doua zi sa vina sotiile lor cu mancare la dansii, acestia le anunta prin diverse mijloace,sa nu mai vina, sau in cel mai rau caz, sa intarzie aceasta venire, cat mai mult cu putinta.Asa se intampla, ca prima fiinta care soseste la locul constructiei, este sotia mesterului mare.Acesta este in felul acesta obligat sa-si zideasca sotia de vie, in zidurile manastirii.Constructia este savarsita, Negru voda vine sa o vada si sa o admire, dar pentru ca el nu doreste constructia si in alte parti a unor manastiri la fel de frumoase, pune de le ia scarile zidarilor, incat acestia raman izolati pe acoperis.Vrand sa scape, mesterul si calfele lui isi construiesc aripi din sindrili usoare, si se arunca in gol, incercand sa zboare (asemenea lui Icar si Dedal), se prabusesc, si mor.La locul prabusirii, se fac bolovani sau cum este cazul mesterului, un izvor cu apa rece, tamaduitoare pentru cei bolnavi.Desi s-au scris pe acest subiect nenumarate eseuri si studii de folclor, ca si in cazul altor materiale folclorice luate in analiza cercetarii, lucrurile sunt departe de solutiile sugerate de exegeza, balada continuand sa-si pastreze atat frumusetea cat si misterul.
In " Studiu asupra poeziei populare romane", publicata in 1866, Aron Densusianu, da o interpretare mitologista baladei.El sustine, ca " aceasta legenda, nu este altceva decat mitul lui Dedal si Icar."Continutul legendei este urmatorul:
Celebrul arhitect al labirintului din Creta( prima greseala, deoarece in Creta nu s-a construit nici un labirint, singurul labirint care s-a construit in antichitate, fiind legat de Egipt, dar greseala nu apartine autorului nostru, ci fixarii eronate a unei realitati istorice egiptene, in spatiul cultural al mitologiei grecesti de catre grecii insusi,),inchis impreuna cu Icar, de catre regele Minos in cladirea ridicata cu propriile lor maini, isi face aripi impreuna cu ajutorul sau, si zboara, dar celui din urma, i se topesc aripile si cade in mare.
Densusianu, cosidera, ca legenda lui Manoli, este clasica, in intelesul acordat de cultura greco-romana, acestei notiuni.Ion Talos, exegetul care s-a ocupat minutios de studiul legendei Mesterului Manole, isi exprima o opinie proprie, contrazicandu-l pe Densusianu.Potrivit acestuia din urma,"parerea ca este vorba de acelasi lucru, reprezinta o nepermisa exagerare mitologizanta.Ea, neglijeaza faptul, ca tema principala a baladei, e "zidirea femeii",in timp ce zborul cu aripi de sita, al mesterilor, este un episod ulterior, si de aceea secundar.Dar Ion Talos greseste, dintr-un motiv foarte simplu.Daca intr-un cos, avem mai multe mere, care au acelasi gust si acelasi parfum, numai culoarea difera intre ele,alegerea marului din cos, pe criteriul culorii, si considerarii ca acela ales de noi este cel mai bun, este strict subiectiva.Autorul uita un fapt esential si anume, ca Negru Voda, ii cere Mesterului Manole sa-i construiasca o manastire, nu sa zideasca femei, sau sa zboare in timpul programului de lucru, ceea ce inseamna abateri grave , putand duce pana la desfacerea contractului de munca,conform legilor in vigoare.Lasand gluma la o parte, acordand aceiasi egalitate motivelor folclorice din cadrul legendei, singurul lucru real fiind ca Mesterul Manole a fost pus sa zideasca o manastire, consecinta este uimitoare.Jertfa zidirii, poate sa lipseasca din cadrul narativ, ceea ce largeste in mod considerabil numarul variantelor baladesti care pot avea aceeasi tema a costructiei, putand fi luate in discutie in cazul de fata.Densusianu, nu a facut decat sa compare doua umbre intre ele, deoarece, el a pierdut ca si ceilalti exegeti, din vedere, arhetipul.Adica, tocmai obiectul real care isi revarsa umbra sa culturala peste timp."Legenda mesterului Manole," este o legenda care are la baza, constructia unei biserici, termenul fiind de fapt o reactualizare moderna al cuvantului pagan," templu."Legenda este un apocrif vetero testamentar, deoarece povesteste dintr-o perspectiva a breslei constructorilor, ridicarea primului templu zigurat din istorie, prevazut cu un turn, lucrare care s-a efectuat in Babilonul antic, si a fost mentionata in cap."Facerea" sau "Geneza ".Se mai intampla insa un lucru curios aici, ceea ce face ca textul legendar sa ridice o serie de intrebari suplimentare,pentru ca fiecare motiv folcloric, inglobat in Legenda, trebuie discutat in amanuntime, pentru a se arata bazele arhetipale de unde a pornit autorul, sau autorii respectivi.Pe masura elaborarii materialului folcloric, pana ce acesta a luat forma sa definitiva, datorita continutului sacru,-legenda se leaga nu de orice constructie, ci de construirea unei biserici,-putem spune ca sacrul, a fost magnetul care a adunat in jurul sau diferite forme de sacru.Ce vreau sa spun cu asta?Ca structura baladei, este construirea turnului din Babilon(desi numai includerea turnului in masa legendara, nu corespunde strict adevarului, odata cu turnul fiind construit si templul, asa cum am spus,)-dar pe parcurs, s-au adaugat elemente noi, din Noul Testament.Astfel, transformarea mesterului Manole, intr-un izvor, se leaga de crucificarea lui Iisus Cristos.De asemenea, numele actantului, Manole, are doua explicatii mitologice:Una, se refera la "primul om", "intemeietorul," care are deopotriva o origine divina,-fiind asimilat cu Dumnezeu,- dar si una profana, legata de figura legendara a lui Adam.Dar Adam, este nu numai om, el poseda si virtuti divine, reprezentandu-l de fapt pe Dumnezeu, pe Pamant.Ca sa se inteleaga mai bine, in Evanghelia lui Matei, apare numele de Emanuel,-sau" Dumnezeu este cu noi", nume care apartine Mantuitorului.Problema se complica putin atunci cand vom spune ca si Negru Voda, este de fapt o reprezentare a lui Dumnezeu.Aceasta corespondenta, intre persoanele divine si constructor, fac posibila o dubla interpretare a textului legendar, din doua perspective religioase diferite.Una de origine vetero-testamentara, legata in mod direct numai de construirea turnului Babel, alta,de origine Nou -Testamentara, care vede in constructor, pe Cristos, si muta centrul de greutate al legendei, din Babilonul antic(respectiv din Asia Mica) in spatiul Ierusalimului.
"Exista apoi in Bihor,-scrie Ion Talos care s-a ocupat cel mai mult de legenda Mesterului Manole,- cateva variante contaminate fie cu versiunea clasica a textului, - prin care intelegem in mod deosebit varianta Alecsandri,- fie cu tema turnului Babel.Aceste contaminari au servit textului, mai ales pentru precizarea obiectului zidirii: o casa, o manastire, sau insusi a turnului Babel.Dar aceste precizari, nu apar in textul versificat, ci in cel care insoteste versurile."
Afirmatia domnului Talos, este interesanta, dar prezinta spre regretul nostru si o serie de disfunctionalitati grave.Autorul foloseste cuvantul "contaminare", pentru atasarea unor motive noi la structura originara, fara sa-si dea seama ca aceste motive care se adauga, modifica treptat textul original, ducandu-l catre aparitia unor noi variante, si de aici, la aparitia unor balade noi, independente de cea "clasica" la care face aluzie exegetul.Varianta lui Alecsandri, nu este mai clasica decat celelalte variante ale legendei, toate variantele cunoscute avand aceeasi valoare.Faptul ca textul care a intrat in mana lui Alecsandri, a suferit o serie de schimbari ,ne-ar putea determina, din contra, sa fim suspiciosi in ceea ce-l priveste, sub aspectul pastrarii nealterate a mesajului arhaic.Orice modificare "culta", poate altera continutul, datorita corectarii formelor arhaice de continut, care ne puteau furniza o serie de semnificatii mai apropiate de mesajul piesei.Ceea ce scapa din vedere autorul iarasi, este numitorul comun legat de constructie.Una este sa construiesti un pod sau o casa oarecare( desi casa poate reprezenta varianta profana a templului,) si alta este cand se vorbeste despre construirea unui templu cu turn(turnul Babel) si respectiv a unei biserici.Putem considera ca textul initial, se referea la inceput la constructia Turnului Babel.Textul a circulat in felul acesta in mod independent pana in preajma anului o suta, iar cand procesul de crestinizare a inceput sa se manifeste puternic in tara noastra, dupa cucerirea romana, au aparut noi balade, in care templul din Babilon, a fost inlocuit de catre o biserica, respectiv de catre o manastire.Simultan sau ca o forma de degradare a mitului, au aparut texte baladesti, in care templul si biserica au fost inlocuite cu o casa, pod, sau alta constructie.Desigur asemenea creionari sunt speculative deoarece adevarul poate sa se gaseasca undeva la mijloc, sau sa nu se gaseasca nicaieri.Ion Talos, face niste afirmatii surprinzatoare, care subliniaza in mod straniu, cele sustinute in variantele Bihorene:
"(Manole) este un erou al autodepasirii.Dupa ce realizeaza,(Atentie!) "Manastire 'Nalta, Cum n-a mai fost alta,"el promite sa ridice si alte manastiri, mult mai frumoase, si mai luminoase, " Cu talpigi de fier,/Pan'la 'naltul cer."Eminescu, va face introduce si el imaginea turnului din Babilon, in Basmul lui Arghir.
In Biblie, constructorii turnului Babel, vor acelasi lucru:
"Si au mai zis:"Haidem! Sa zidim o cetate, si un turn, al carui varf sa atinga cerul."-incheiat citatul.
Balada incepe cu Negru Voda, presupus descalecator de tara, desi nu exista argumente in aceasta privinta, toate informatiile tinzand sa demonstreze ca el este de fapt Dumnezeu.Exista in memoria colectiva amintirea unui popor care se numea,-capetele negre, -asa cum etimologic, etiops-sau etiopi, inseamna "fete arse".Negru voda, se misca impreuna cu mesterii cei mari, calfele si zidarii, pentru cautarea unui loc, unde acesta vrea sa ridice o manastire.Dar, miscarea lui Negru voda, este de fapt o miscare in imaginar.El nu exista in realitatea fizica, palpabila, el se gaseste ca o realitate spirituala. Ca sa fiu inteles, atunci cand ne propunem sa realizam ceva, fiinta noastra este insotita de Dumnezeu, de binecuvantarea lui, nu de Dumnezeu in carne si oase.Toate faptele noastre sun insotite de Dumnezeu, in sensul ca El, este de acord cu ceea ce infaptuim.Cu atat mai mult cand lucrarea este o manastire, lucru care este placut Domnului.Locul de constructie este un loc special, pentru ca Negru voda, doreste sa stie unde este un zid parasit si neispravit.Nu ni se spune ce este de fapt aceasta zidire abandonata, dar tinand seama ca avem ca persoana chiar pe Dumnezeu, probabil ca este vorba despre un vechi lacas de cult, care a fost inchinat inainte acestuia.Referitor la construirea turnului Babel,sir James George Frazer,(pg.62),scria urmatoarele:
"Se mai pot vedea si astazi, la Babilon, ruinele a doua dintre aceste temple gigantice, si nu este exclus, ca legenda Turnului Babel, sa fie legata de unul dintre ele.Unul (dintre aceste turnuri,) se ridica chiar in mijlocul ruinelor Babilonului, si mai poarta inca numele de Babil.Celalalt este situat la Borsippa, de cealalta parte a raului, la aproximativ doisprezece sau treisprezece kilometri, spre sud-vest, si este cunoscut sub numele de Birs-Nimrud.(...) Traditia locala si ebraica, vede turnul legendar (despre care se vorbeste in Biblie,)in ruinele lui Birs-Nimrud, din Borsippa.Vechiul rege Babilonian, care pornise construirea turnului din Borsippa, il lasase, neterminat."
Eu cred, ca tocmai acest turn neterminat, facea obiectul cautarii lui Negru Voda,care dorea in felul acesta sa desavarseasca constructia.Solutia pentru enigmatica "Jertfa a zidirii " o gasim tot la sir James George Frazer, care ne ofera urmatoarele amanunte in cartea sa:
"Legenda Biblica, descrie(...) felul in care oamenii lucrau cu atata ravna la ridicarea edificiului, incat femeile nu se opreau din facut caramizi, nici macar ca sa nasca.Se multumeau doar sa lege copilul de trupul lor, cu o fasa,si continuau sa fabrice caramizi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Si zi si noapte se muncea cu indarjire.Sosirea lui Dumnezeu/Negru voda, la locul constructiei, este legata de teama divinitatii ca acesti constructori sa nu ajunga cu turnul pana la cer, asa cum au spus.In acest scop, el este obligat sa ia cateva masuri drastice, de a impiedica constructorii sa-si realizeze scopul propus.Una dintre masuri, este aceea a incurcarii limbilor celor care construiesc.A doua masura, si mai sigura decat cea dintai, este de a le darama schelele.Cu atat mai mult, cu cat la intrebarea capcana a Ziditorului, constructorii ii raspund cu trufie, ca ei sunt in stare sa ridice si alte manastiri mult mai frumoase, dar si la fel de inalte(daca nu si mai inalte)decat aceasta.Mitul construirii turnului Babel, il vom regasi in diferite locatii pe glob, dar in toate aceste mituri, repetam, este vorba, de acelasi lucru.Astfel, il vom descoperi la tribul de bastinasi din Zambezi, la tribul achanti,etc.Greseala care se face de regula in interpretarea mitului, este aceea de a vedea mitul in spatiul nostru national, acesta exprimand din aceasta cauza, anumite realitati autohtone.
Este aceeasi confuzie care se face, intre perspectiva din care se vede un mit mai vechi(perspectiva constructorilor), perspectiva, care se transforma in ochii cercetatorilor, intr-o realitate imediata, nu intr-o realitate mai veche, insa reactualizata.Cercetarea este tentata sa acorde prioritate, formelor mai actuale, si sa piarda din vedere, variantele mai vechi, care se apropie de arhetip, respectiv de istoria cazului.Adaug ca balada, are foarte multe nuante, iar cartea d-lui Talos, nu face decat sa le schiteze,fara sa intre in profunzimea lor.
Am sa dau cateva exemple in acest sens:(pg.75 ):
"Locul adecvat pentru ridicarea templelor, poate fi determinat dupa cum ne asigura P.Saintyves, prin plantarea unei ramuri uscate de copac,care inverzeste daca fortele pamantului avizeaza lucrarea,sau ramane uscata daca aceasta ar fi interzisa pe terenul respectiv."O situatie similara, este descrisa si in Biblie, cand alegerea unuia dintre conducatorii evreilor s-a facut cu aducerea laolalta a unui numar egal de bastoane cate triburi erau, care dintre acestea inflorind peste noapte, devenind astfel semn de la Dumnezeu, ca agreeaza numai o singura persoana.Vorbind de legendele constructiilor,Ion Talos, imparte materialul in patru categorii mari:
-Cine construieste,
-Locul potrivit pentru constructie,
-Moartea zidarilor
-Jertfa zidirii.
In ce priveste cine construieste,autorul mentioneaza:Uriasi, pitici sau zane,cladesc cetati, biserici, case, diguri,etc.Se mai mentioneaza aici si pacalirea Diavolului,si respectiv, diavolul isi primeste rasplata.Atrag atentia, ca entitatile mentionate aici, sunt entitati mitologice, sau pentru intelegerea fenomenului, ele reprezinta niste motive folclorice, care au in spatele lor o anumita realitate-arhetip, de natura istorica.Primul arhitect constructor, legat de Big-bangul constructiilor, este Dumnezeu.El l-a zidit astfel pe Adam(dar Adamah inseamna de fapt "tarana", si atunci rezulta ca prima data Dumnezeu a zidit Pamantul) si din coasta lui Adam, a zidit-o pe Ewa(Eva).Este putina filozofie aici, deoarece, acest aranjament statuteaza, o anumita relatie de subordonare a femeii fata de barbat, idee pe care se bazeaza si societatile actuale.S-a considerat in timp ca femeia este inferioara barbatului, pentru ca barbatii sa le manipuleze dupa bunul lor plac,mergandu-se uneori pana la excese, ca exploatarea sexuala, regimul de sclavie domestica, s.a.m.d.Singura lege care a primat in aceste conditii, nu a fost una reala, ci doar legea celui puternic, determinata de forta brutala a pumnului, sau de superioritatea economica a barbatului fata de femeie.Dincolo de Dumnezeu, ceilalti constructori, sunt zeii si zeitele.Autorul, a uitat, sau in fata unui volum imens de informatie, lucrul acesta nu a mai fost relevant,ca primii constructori in Grecia antica, au fost zeul marilor Poseidon(numit si Hippios=Calul) si Foibos Apolon( Soarele).Ei sunt celebri prin construirea zidurilor cetatii Troia sau Ilion, de care se leaga celebrul razboi atlant dintre greci si Persi, cand Heracles, sau Siegfried, reusesc sa cucereasca aceste ziduri divine, luand centura Hipolitei, sau centura Brunhildei.Cucerirea zidurilor cetatii Troia, se face intr-un cadru pe care-l putem numi pseudoistoric, iar acelasi lucru, reflectat in mit, se refera la centura reginei amazoanelor si a Brunhildei(varianta nordica a aceleiasi legende grecesti despre care am amintit.)Piticii, se refera la copiii lui Israel, iar singura constructie celebra legata de acestia, este templul din Ierusalim.In ce priveste pacalirea Diavolului, arhetipul se gaseste in Exodul.Amintirea memoriala, este aceea a trecerii copiilor lui Israel, peste Marea Rosie, in timpul fugii din Egipt.Atunci cand prima fiinta care intra in Biserica este sortita ca rasplata Diavolului, si aceasta intamplare o vom gasi in Biblie, fiind de factura vetero-testamentara.Cu o singura rectificare si anume, ca aici nu este vorba despre Diavol, ci despre Dumnezeu, fagaduiala sacrificarii primului venit, apartinand tatalui fetei.Ce observam aici?Ca in general,se vorbeste despre persoana Divina care construieste, deci constructia nu poate fi savarsita de oameni ci de cineva aflat in transcendent.Am observat ca numele Manole, este o pronuntie alterata a lui Emanuel,care inseamna-Dumnezeu este cu noi,-nume pe care il va purta Iisus Cristos la nasterea sa din fecioara Maria.Totodata, in variantele mai vechi ale mitului, Manole, sub forma de Manea, Manes, etc, se refera la primul om,ceea ce ne duce cu gandul la Adam din Biblie, dar si la leaderii spirituali a unor comunitati care au pornit dintr-un anumit spatiu edenic sau profan, pentru a-si gasi identitatea.Haideti sa vedem ce se spune despre locul potrivit pentru constructie.Referitorr la astfel de locuri, vom face o trecere in revista succinta:Stabilirea locului se face cu:
-ajutorul unui par.
-pe locul unde cade securea ciocanul, arcul, etc.
-unde se opreste copacul aruncat de apa.
-pe locul unde este gasit un crucifix.
-pe locul unde cade zapada in dricul verii.
-pe locul unde este gasita o icoana sau o statuie.
-Pe locul unde se aseaza pasari, corbi.
-pe locul unde stationeaza vaci, boi si manji.
-pe vechi ruine.
-pe locuri stiute numai de crescatori de vite.
-unde este mutat in mod miraculos materialul adunat pentru constructie.
-unde indica un glas misterios.
Desi Ion Talos a adunat laolalta aceste credinte legate de locul de constructie, ele au de asemenea la baza, o serie de arhetipuri diferite, care duc in cu totul alte directii, ceea ce face ca orice ipoteza bazata pe astfel de date dispersate sa fie de la bun inceput sortita esecului.Si iata de ce.
-unde se opreste copacul aruncat de apa.
Ne amintim ca atunci cand a facut lumea, Dumnezeu, a aruncat cu toiagul sau securea(simbol dublu, al trasnetului divin, dar si al sexualitatii masculine) din apele primordiale a iesit arborele lumii.Arborele inseamna viata, si el isi infige radacinile in pamant.In acelasi timp, poate fi un simbol al lui Atlas, deoarece arborele, asemenea lui Atlas, este acela care tine intre ramurile sale, cerul. Amintind de faptul ca Dumnezeu arunca toiagul sau securea in apele primordiale, facand ca de acolo sa iasa universul nostru terestru, ne intoarcem fara voie atentia la locul, unde cade securea, ciocanul,arcul, etc., despre care amintea autorul, legand acest gest, de actul de creatie a lui Dumnezeu.Dar biserica care se construieste in felul acesta, din impulsul divin, este insasi lumea noastra, nu o biserica oarecare.Prin urmare, repetam, secventa cu copacul si aceasta cu securea, sunt gesturi divine legate de Facerea sau Geneza.
-pe locul unde este gasit un crucifix.
Simbolul se leaga de Ierusalim, si de rastignirea lui Hristos.
-pe locul unde cade zapada in dricul verii.
Este vorba despre Egipt.Copiii lui Israel au parasit Egiptul, in perioada de iarna, ceea ce le-au permis sa treaca peste apele mMarii Rosii.Va amintiti intalnirea lui Harap Alb cu Gerila?Este vorba despre acelasi lucru.Dar semnul acesta vine de la Dumnezeu.Pentru ca numai Dumnezeu putea sa faca un astfel de miracol, intr-o tara care este permanent foarte calda, cum este Egiptul.
-pe locul unde este gasita o icoana sau o statuie.
Este vorba despre doua locatii distincte, una aflata in Asia Mica si se refera la piatra zeitei Cybele care a fost dusa la Roma, si de statuia zeitei Ate, semn invocat de Ilos, pentru construirea cetatii Troia.
-locul unde se aseaza pasari, respectivi corbi.Episodul se regaseste in Biblie, dupa terminarea potopului.Noe, pentru a vedea daca a iesit pamantul de sub ape, a trimis doi corbi.Cum acestia nu s-au mai intors, Noe a inteles ca acestia au gasit pamant, si si-a indreptat arca intr-acolo, oprindu-se potrivit legendei, pe muntele Ararat.
-unde stationeaza vaci, boi si manji, etc.
Vaca baltata primita de Ilos, s-a asezat pe dealul greselilor, a zeitei Ate.Dar vaca nu era o vaca obisnuita, din moment ce era un simbol al cerului, imprumutand faptura sa chiar zeitei grecesti Hera.De altfel si versurile de la inceputul Odiseei lui Homer, fac aluzie la acest lucru.Astfel, Atlas, tine stalpii inalti, de care se sprijina cerul, adica, o tine in brate pe vaca cereasca, Hera.Vechile ruine, se refera la Babilon.Este singurul loc, unde textul Baladei poate fi sustinut de argumente traditionale, respectiv istorico-lengendare.Deci, una se lega de zeita asiatica Cybele, a carei piatra cazuta din cer, avea sa fie dusa la Roma, iar cealalta, despre care am omis sa vorbim, se refera la statuia de lemn a zeitei Atena,pe care a rapit-o Diomede impreuna cu Ulise, de la Troia, pentru a cuceri in felul acesta mai usor cetatea.
Deoarece insusi autorul Mesterului Manole, lureaza cu un material, care se numeste "Legendele constructiilor",el nu are de unde sa stie, ca fiecare legenda in parte, il impinge catre un anumit arhetip, care nu are nimic de-a face cu textul baladei, acesta avand arhetipul sau foarte bine precizat, care poseda poate si anumite colaterale legendare, dar nu din sfera legendara mentionata de noi inainte.
Ion Talos mai vorbeste de un motiv folcloric interesant: Noaptea se darama zidul cladit in cursul zilei.
Interpretarea se leaga aici, de unele nuante.Prima constructie, cunoscuta sub numele de braul, sau zidurile cetatii, se refera la cele ale cetatii Troia.Aceste ziduri ale cetatii ridicate de zeul Poseidon, sau de zeul Poseidon si zeul Foibos Apollon(vezi Heinrich Schliemann, Pe urmele lui Homer, vol.I si II, ) vor fi daramate de catre Heracles sau de catre eroul nordic Siegfried(Sigurd).Ideea, va fi reluata,am putea spune intr-un sens invers, in basmul Alba ca Zapada si cei sapte pitici, unde vrajitoarea cea rea, o va inconjura pe frumoasa printesa, foarte strans, cu o centura otravita.Ea va fi totusi salvata de catre pitici(locuitorii cetatii), care ii vor desface braul.(Semn al victoriei grecilor impotriva invadatorilor persani.)
Istoria, insa mai consemneaza un moment al daramarii zidurilor, in epoca lui Nabucodonosor, cand Ierusalimul si mai ales templul ridicat de regele Solomon, a fost daramat, iar tezaurul, a fost luat cu forta si dus in templelke din Babilon ca prada, pana la venirea pe scaunul de domnie, a regelui Cirus.Ceea ce este interesant, despre aceasta daramare si reconstruire a templului lui Solomon, va vorbi si Cristos, spunand ca el poate sa-l darame si sa-l reconstruiasca in trei zile.Atentie insa, ca aici se mai intalnesc o serie de semnificatii interesante, pe care cercetatorul neavizat, nu o sa ajunga sa le cunoasca niciodata.Faptul ca Ion Talos, aminteste de unele legende in care broastele si porcii savarsesc acest lucru, l-ar fi putut determina pe autor, sa inteleaga semnificatia peiorativa, de o ironie amara, a metaforei.Broastele si porcii, nu sunt decat dusmanii, care darama constructia,-indiferent  ce fel este aceasta constructie.Aceste broaste si porci ii reprezinta pa acei navalitori care darama ce au construit altii, purtandu-se in felul acesta nu ca un popor civilizat, ci asemenea unor porci.Va atentionez insa, ca porcii, din cadrul Odiseei, sunt tovarasii lui Ulise, semnificatia fiind aici cu totul alta, si anume, ca Ulise era porcar, crescator de porci.Aici lipseste semnificatia malefica a animalelor ca in prima situatie.Vorbind despre moartea zidarilor,Ion Talos, aminteste despre doua situatii deosebite si la fel de interesante, pe care insa nu le comenteaza.Se vorbeste astfel, despre :Ucenicul care e sacrificat datorita invidiei mesterului principal."Arhitectul e invidios pe ucenicul sau,-scrie Talos, (pg.107)-care lucreaza mai bine decat el.Cand acesta ii prezinta lucrarea incredintata lui, arhitectul il arunca de pe schela, fapt care produce moartea ucenicului."Ori situatia asta este admirabil descrisa si in Mitul lui Dedal si Icar, iar moartea lui Icar se pare ca nu a fost straina de invidia mesterului principal Dedal, care s-a hotarat sa scape de ucenicul incomod. Este interesant de mentionat faptul, ca egiptenii procedau in acelasi sens.Cand ridicau cate un mormant pentru faraon sau pentru vreun print sau printesa a regatului, constructorii, erau la urma ucisi, pentru a nu putea dezvalui secretul mormantului, si a tezaurelor ascunse acolo.In acelasi timp, moartea constructorilor, devenea un ritual de inmormantare, stiut fiind faptul, ca Faraonul, sau alte somitati din administratia Egiptului antic, erau insotite in moarte(voluntara sau nu) de catre slujitorii de care personalitatea respectiva, avea nevoie si pe lumea cealalta pentru a-l sluji.Un obicei similar se va intalni si la ingroparea tezaurului Dac, iar legendele despre Tiganeasa, din apropierea Clujului, confirma partial, aceasta stare de fapt.O sa ma intrebati de ce partial.Pentru ca aici se mai intampla ceva.Mormintele erau pictate in interior, si reprezentau scene din viata defunctului, in care scenele domestice, zugraveau chiar acele momente de relaxare, de dans, care se bucurau de prezenta cantaretilor profesionisti si chiar localnici.Aceste scene reprezentate pictural, sau confundat cu sacrificiile umane anterioare, despre care memoria colectiva inca isi mai amintea destul de confuz.In ce priveste zborul zidarilor de pe acoperis,gasindu-si moartea in pari de vie, sau in vartej de ape, putem vorbi aici despre influentele Noului Testament asupra legendei constructiilor.Daca asezam fata in fata imaginea lui Iisus Hristos crucificat, cu acela al Mesterului Mare, zburand de pe acoperis, cu aripi de sita(de lemn) vom observa ca imaginile coincid in mod uimitor.Este de fapt vorba de acelasi lucru.In iconografia crestina, uneori Iisus este reprezentat in pozitie sezand, in vreme ce din coastele lui, ies lujeri de vie, incarcati cu frunze si struguri.Amintiti-va, ce le spune Iisus la Cina cea de taina, apostolilor sai, rupand bucata aceea de paine, si dandu-le sa soarba din paharul acela de vin.In ce priveste transformarea mesterilor in bolovani respectiv a mesterului mare intr-un izvor de apa binefacatoare, sa ne intoarcem la ceasul de pe Golgota(muntele Capatanii), cand centurionul Longinus, il strrapunge intre coaste pe Mantuitor, pentru a constata moartea acestuia.Din rana facuta de sulita, a curs sange, si apa. Si iata-ne ajunsi la celebra jertfa a zidirii, care dupa cum veti vedea, are explicatiile ei diferite, care nu se leaga de legenda noastra, fiindca, sunt legendare, si mai ales, pentru ca se petrec in alta parte. Trebuie precizat, ca scopul Hermeneuticii miturilor, este sa explice, nu sa critice.Intentia noastra, este sa aducem la lumina intelesurile ascunse ale miturilor, nu sa criticam autorii pentru modul cum au scris, si concluziile la care au ajuns.Diferenta de opinii se naste din nefericire, din faptul ca noi utilizam un mecanism de decriptare mult mai eficient, ceea ce este confirmat de rezultatele obtinute.Desigur, unele spirite mai conservatoare, s-ar putea sa nu accepte Hermeneutica miturilor ca o metoda de cercetare, si sa caute propriul drum .Lucrul acesta este chiar necesar, in conditiile in care observam ca mentalitatile oamenilor se schimba.Cu privire la jertfa zidirii,nu vom starui prea mult, deoarece Ion Talos va folosi aceeasi metoda de lucru riscanta, considerand ca realitate, legeda si comparand o serie de legende cu balada noastra, desi fiecare legenda, vorbeste despre lucruri total diferite.Metoda de lucru, este mentionata chiar de autor:(pg.108):
"Vom prezenta in continuare legendele jertfei zidirii,..."Compararea a doua fictiuni intre ele, nu duce la obtinerea unor rezultate palpabile.Haideti sa repetam exemplele date de Ion Talos:
- sticla de vin,carte de rugaciuni, Biblie,randunica, porumbel,berbec negru,oi, oi si vaca,lup, pasari de curte.Chiar si sacrificiul uman imbraca diferite forme, care nu corespund cu imolarea Anei in zidurile Manastirii Curtea de Arges.Astfel, Ion Talos, mentioneaza: constructor zidit, vrajitoare zidita, nebun zidit, pacatos sarac, prizonier zidit, negru, tigan brahman zidit, s.a.m.d.Daca traditia constructorilor ar fi implicat necesitatea zidirii unei fiinte vii la temelia unei constructii,ar fi trebuit sa existe un protocol foarte bine stabilit, care nu numai sa legifereze acest lucru, dar si sa stabileasca in ce conditii trebuie sa fie zidita o fiinta vie, si de asemenea, trebuiau sa fie aratate, conditiile pe care trebuie sa le respecte victima pentru a putea fi imolata.Imolarea, ar deveni atunci un fenomen ritual, depasind caracterul laic al activitatii depuse de constructori.Reiau ideea.Este vorba despre caracterul religios al constructiilor, de natura constructorilor, care nu mai sunt niste constructori laici, ci constructori preoti,iar constructia trebuie sa aiba un anumit impact emotional asupra constructorilor, dar si asupra multimii care asista la zidire.Si pe urma, trebuie mentionat ce se intelege prin termenul "a zidi"Intrebarea pare copilareasca, dar aratam mai inainte, ca in Geneza, Facerea,termenul se refera la zidirea lui Adam, si al Evei.Semnificatia fiind legata de intelegerea comuna a celor doi termeni:Adam=Pamantul, si Eva=Cea care da viata.Facand acum abstractie de nume, ramane, numai:Pamantul care da viata.Deci Dumnezeu, a facut prima data, Pamantul care da viata, ceea ce seamana cu orice altceva, numai cu o imolare, nu. Am afirmat inca de la inceputul acestui eseu,ca pe structura initiala a baladei, care se referea la construirea turnului din Babilon, au aparut inserate o serie de motive folclorice, care vin si subliniaza caracterul sacru al poeziei.Aceste motive, se refera la Iisus Hristos, acesta corespunzand in viziunea autorilor cu Mesterul Manole, sotia lui devenind Maria Magdalena,cei doi au un copil(prin el se poate explica misterul Graalului, dar si cuvintele profetice ale Mantuitorului, care va spune la un moment dat, ca dupa ingroparea sa, va invia dupa trei zile), crucificarea lui Iisus, reprezentand zborul de pe acoperis(acoperisul lumii) al Mesterului Manole, cu aripi de sita, si trecerea sa in felul acesta in nemurire.Haideti sa facem o trecere prin aceste motive, si sa vedem ce arata ele:
-Motivul florilor, sau motivul vegetal:
"Ziduind-o pana-n brau,
Rasari un spic de grau.
Ziduind-o pana-n barba,
Rasari un spic de iarba."
Ceea ce este interesant, aceasta imagine a transformarii in vegetal,- de fapt aici se vorbeste despre puterea Dumnezeiasca de a da viata,de faptul ca nu exista moarte, decat un ciclu al vietii care se repeta intr-o infinitate de forme,- o vom regasi in colindele lui Hristos, de tipul,-"Coborarii de pe cruce." :
"Si la cap,
Floare de mac,
La picioare,
Minta-n floare,
Si la brau,
Un spic de grau,
La perete,
Paun verde,
La podele,
Clopotele,
La usa,
Floare de ruja,
Si la feresti,
Flori domnesti.
La icoane busuioc,
In mijloc,
Para de foc."
Sigur, este nevoie de o precizare, si anume, spicul de grau, il reprezinta pe Hristos.El este painea.La Voronca, vom gasi mentiunea ca:"Hristos este pe fata graului."Ceea ce nu stiti, este ca insusi giulgiul in care a fost invelit trupul Mantuitorului, a fost tesut printr-o metoda speciala, care se numeste "in spic", iar pe fata acestei panze mortuare, apare chipul lui Hristos.Este posibil, ca metaforic vorbind, atunci cand doamna Voronca a spus ca "Hristos este pe fata graului", ea sa se fi referit fara sa stie, la Giulgiul din Torino, conform traditiei populare.
-Motivul scrisului, apare in varianta de la Tepu:
" In sfarsit, in varianta din Tepu, fantana este:
"Cu apa putina,
Cu slove sapata,
Cu slove din carte,
Sa se pomeneasca."
Ceea ce dorim sa va spunem, este ca si la Matei(Evanghelia dupa Matei), putem citi urmatoarele:
"Si i-au scris deasupra capului,vina: " Acesta este Iisus, Imparatul Iudeilor".
Optiunea va apartine.Dvs., veti decide daca este vorba despre o simpla coincidenta, sau lucrurile au o legatura tainica intre ele.
-Motivul cresterii in natura.
Intr-o varianta baladesca, femeia zidita, intreaba mesterii zidari, cine ii va avea grija de copil.Ea primeste acest raspuns uluitor:
"Si cine mi l-a daica?
Maica sfanta, Vergura."
Ori vergura, este forma romaneasca, pentru virgina, termen care se refera la Feciara Maria, aici fiind vorba despre mama lui Iisus.Textul, tinand seama de personajele implicate in balada(in sensul interpretarii crestine a baladei) spune de fapt ca dupa moartea Mantuitorului si a Mariei Magdalena, copilul rezultat din casatorie, va fi crescut de catre cealalta Marie, care este bunica lui.
-Motivul piedicilor.(pg.173):
"Uitandu-se spre rasarit,acesta(Mesterul Manole,)o zareste(pe sotia sa) si se roaga cerului, sa-i scoata in cale piedici de netrecut:
"Creasca rugul cat casa,
Doara ea s-o-mpiedica,
Si pranzul si l-o varsa,
Si-napoi, de s-a-nturna."
sau:
"Dar-ar mandra, Dumnezeu,
Sa creasca 'naintea ta,
Rujii mari, catu-i casa,
Si frunzele mari ca si masa,
Tu te vei impiedica,
Si pranzul, ca-l vei varsa."
(pg.298):
"Ni se pare util sa subliniem si faptul ca unele dintre piedicile miraculoase, pot fi intalnite si in texte folclorice cu alt caracter.Astfel de pilda, rugul apare cu aceeasi functie si in colinde:
"Maria cadea,
Caci se-mpiedica,
De-un rug ce-i sta-n cale.
Ea, oftand a jale,
Din gura-mi zicea,
Si mi-l blestema:
-"Rug afurisit,
Sa nu cresti in sus,
Cine de tine s-o impiedica,
Toti te-or blestema,"
s.a.m.d.
Nu stiu daca ati bagat de seama, dar personajul care se impiedica aici este Fecioara Maria, care merge sa caute un loc, unde sa-l nasca pe Hristos.Ceea ce este valabil aici in acest sens, nu mai este vorba in textul baladei Mesterului Manole, care a schimbat datele problemei.Acolo Fecioara Maria, este cea de-a doua zeita Fecioara, -Maria Magdalena.
Indiferent de mesajul pe care il transmit diferentiat cele doua texte, -din colind si respectiv din balada, -arhetipul legendar al celei care isi cauta un loc de nastere, este zeita Leto-tot de provenienta greceasca,- aceasta zeita oprindu-se in insula Delos, pentru a da nastere celor doi copii divini, Apollon si Artemis, respectiv Soarelui si Lunii.Lucrul acesta ne face sa intuim, ca balada Mesterului Manole, a prelucrat si aceste date, mitul zidirii fiind in acest caz, o referire, la aspectul pietros al insulei, salbaticia si saracia insulei, fiind subliniata si prin prezenta rugilor care umplu insula. Intr-o varianta din Bora, se pomeneste despre inaltarea la cer a lui Iisus, desi textul vorbeste de copilul celei zidite:
"Si-atunci sa mi-l duci,
La umbra de nuci,
Ploaia mi-o ploua,
Drag mi l-o scalda,
Vantu o abura,
Flori l-or legana,
Pasari or veni,
Si l-or harani,
Ingeri or veni,
L-or sui la cer,
Si l-or face inger."
Daca aceste episoade, pot fi discutabile,desi ele nu sunt, o sa va aratam un altul, care ni se pare extrem de interesant: (pg.219):
"Fata de aceste finaluri ingaduitoare,-scrie Ion Talos,- surprinde cel al variantei din Ohaba, in care, conform previziunii femeii sacrificate, Manole:
"Manastirea o gata,
Bani el capata,
Streang isi cumpara,
Si se spanzura,
Acolo langa ea."
Exegetul nu a putut sa explice de ce acest Manole, a procedat in felul acesta neasteptat.Este vorba aici de o imagine dubla.Prima este aceea a Mantuitorului crucificat, lemnul crucii si Hristos stand acolo, semanand cu imaginea unui om spanzurat.A doua imagine, este a lui Iuda, care va fi mai puternica, si va incerca sa-l substituie pe Iisus cu propria sa imagine.Haideti sa vedem impreuna ce se intampla, citind din Evanghelia lui Matei:
"Atunci, unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul (nume care s-a transformat intr-o forma blasfemica- in Scaraostchi) s-a dus la preotii cei mai de seama si le-a zis:
-Ce vreti sa-mi dati, si-L voi da pe mainile voastre?
Ei i-au cantarit treizeci de arginti."
(...)
"Atunci, Iuda vanzatorul, cand a vazut ca Iisus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor, si a zis:
-Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.
-Ce ne pasa noua?-au raspuns ei.-Treaba ta.
Iuda a aruncat argintii in templu, si s-a dus de s-a spanzurat."
-Motivul daramarii constructiei.
Interpretarea este diferita, in raport de ceea ce se ia in discutie, de perspectiva din care este privita balada.Daca privim din perspectiva crestina legenda, atunci va trebui sa ne amintim de ceea ce scrie in "Epistola lui Pavel catre Efeseni:
"Biserica,... care este trupul lui."
Aceeasi este si opinia lui Metodiu, episcop al Olimpului:"Biserica este nascuta din trupul si oasele lui Hristos."(Silvia Chitimia, Eclesiologie si Taina, in colindele de cerb,pg.198).
Dar si aici se bifurca interpretarile, care pot fi mai multe decat cele mentionate mai inainte.Pentru ca in momentul rastignirii, trecatorii c are se aflau acolo, isi bateau joc de el, dadeau din cap si ziceau:
"-Tu care templul si-L zidesti in trei zile,mantuieste-Te pe Tine insuti."
Sa adaugam acum plangerea pe care o fac marii preoti lui Pilat:
"Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis:" Dupa trei zile voi invia."
Daca templul, este trupul lui Iisus, daramarea templului, poate fi privita ca moartea lui Iisus survenita pe cruce, iar reconstruirea templului, facea aluzie la invierea Mantuitorului, care se realiza in mai multe moduri:
-prin inviere,
-prin descendentul sau(dar problema este discutabila)
-in sensul teologic, al continuarii programului de reforma religioasa, inceput de Hristos si continuat de catre apostolii sai.
Vom vorbi acum despre inca doua motive, dupa care terminam, fara a epuiza substanta filonului mitologic, care este imens.Dar cu cat vom inainta pe acest drum, lucrurile se vor complica atat de tare, incat isi vor pierde pentru Dvs., orice inteles.
-Motivul Mariei (pg. 193 ):
"... cele din Sangeorz-Bai si Iad, rezolva situatia intr-un mod neasteptat.Zidarul cel mare, se adreseaza fratilor sai:
"Voi frati, duceti-va acasa,
Dac-acasa iti sosi,
Cu Maria veti talni,
Si voi sa-i spuneti asa:
Cu pranzu, nu sa pazeasca,
Dimineata nu-mi soseasca,
Dimineata de-a sosi,
Vai de mare scarba-a fi."
(Nasaud Mures)
Legat de context, "scarba", ar deriva din faptul ca femeia va fi zidita, ceea ce ar produce lehamite si scarba, oricarui om intreg la minte.Dar mai exista o stare de "scarba", care este foarte bine subliniata in cele patru Evanghelii ale Noului Testament.Sa vedem ce se intampla dimineata in aceste evanghelii.
" La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze catre ziua dintai a saptamanii,Maria Magdalina, si cealalta Marie,au venit sa vada mormantul."
Nu l-au gasit pe Iisus si au plecat de acolo infricosate si cu speranta(bucurie), sa anunte acest lucru pe ceilalti apostoli.Despre aceasta cred ca este vorba in textul baladei, al carui fragment, l-am citat mai inainte.
-Motivul mortii zidarilor.
Spicuim din cartea lui Ion Talos:
"Manole unde zbura,
Cismea se facea.(pg.251)"
Sau:
"Si unde cadea,
Piatra se facea,
Piatra curatoare,
Cu noua izvoare,
Cu apa usoara."
sau:
Cismea mare Dumnezeu,
Ii facea sufletul sau."
Sau, conform unei variante baladesti brailene,:
" Iar unde-mi cadea,
Cruce se facea,
Si de-alaturea,
Cismea izvora,
Cu apa curata,
Trecuta prin piatra,
Cu lacrimi sarate,
De Caplea, varsate."
incheiat citatul.
Daca textul corespunde Noului Testament, atunci, vom gasi acelasi lucru spus si aici.Dar el va fi spus putin altfel, astfel , chiar daca ati avea cele doua texte puse fata in fata, nu ati intelege asemanarea.Pentru ca poetul foloseste niste elemente de identificare speciale:Piatra si apa, fara sa ne spuna cum se prezinta ele intr-o parte si-n alta:
"Iosif, a luat trupul, l-a infasurat intr-o panza curata de in, si l-a pus intr-un mormant nou, al lui insusi, pe care-l sapase in stanca.Apoi a pravalit o piatra mare la usa mormantului si a plecat."
In ce priveste apa, sa ne intoarcem la momentul crucificarii, cand centurionul Longinus se apropie de Hristos, rastignit pe cruce:
"Ci unul dintre ostasi, I-a strapuns coasta cu o sulita.Si indata, a iesit din ea, sange si apa."(Evanghelia dupa Ioan)
Acestea sunt cele cateva versiuni ale legendei Mesterului Manole.Fiecare dintre noi, atunci cand citim aceasta balada, avem impresia ca citim despre un anumit lucru.In realitate, noi nu citim numai o singura balada, ceea ce face ca activitatea exegetului sa para la un moment dat atat de nesigura.
609  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 24 August 2009, 18:49:17
"Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Vom vorbi in cele ce urmeaza, de doua basme, care sunt apocrife ale Iliadei si Odiseei.Deoarece aceste epopei se refera la cetatea Troia(Ilion= Cetatea Zeului ), respectiv la Atlantida, putem numi basmele noastre si "apocrife Atlante".Aceste basme, sunt: "Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Daca un numar mare de basme sunt ceea ce noi numim totusi gresit, apocrife vetero-testamentare, exista si alte categorii de basme, care au ca model, razboaiele medice, si respectiv, epopeile lui Homer.Trebuie sa va spun un lucru, care pentru mine a devenit foarte simplu, dar el este o piatra de incercare pentru exegeza, si pentru toti cercetatorii sau comentatorii, in general.Epopeea indiana Ramayana, -eu am citit-o in veriunea lui Valmiki, in Biblioteca pentru toti, in doua volume, nu reprezinta  decat versiunea indiana a razboaielor medice.Acelasi lucru il putem spune si despre "Cantecul Nibelungilor" si respectiv despre" Cantecul lui Tristan si Isolda." La fel ca epopeia indiana, acestea, sunt versiuni occidentale ale celor doua razboaie dintre persi si atenieni.De aici si posibilitatea de a le numi variante, desi s-ar putea ca in ce priveste constructia lor sa fie independenta fata de celelalte , singurul spatiu cultural comun, fiind legat asa cum am amintit de cele doua razboaie medice, despre care a vorbit parintele Istoriei, Herodot.
In ce priveste primul basm, valorile de semnificatie se desprind din cele cateva motive care presara (si alcatuiesc basmul).Haideti sa citim impreuna, cum este sau ce este Tinerete fara batranete...
"o casa, (...) inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Ziua si noaptea, ele pazesc cu neadormire, si sunt multe foarte.Cu dansele, nu este chip de a te bate.Si ca sa trecem prin padure, e peste poate.Noi insa, sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra."-incheiat citatul.
Dar aceleasi case, apar in mod paradoxal-insa explicabil,-si in Odiseea, unde Ulise ajunge cu tovarasii sai, la vrajitoarea Circe.(Odiseea, pg.238 ):
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei, ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Prima ipoteza care am emis-o cu multa vreme in urma, si care a aparut intr-un ziar,se referea la identitatea zeitei Circe, cu Persefona,-zeita mortii, sotia lui Hades.Din aceasta perspectiva, animalele care o inconjoara pe zeita, sunt de fapt animale psihopompe, avand dublul rol, de a conduce sufletele celor morti in lumea infernala, dar si de paznici ai mormintelor, ele reprezentand la un moment dat si virtutile celor ingropati. Astfel, cand un pustnic moare, vine si-i sapa groapa un leu.Nu este exclus insa, ca sa existe si alte semnificatii simbolice, pe care noi, nu le stim deocamdata."Locul cu animale", apare pe masura crestinarii basmelor, situat la casele unei sfinte.
Gheonoaia, despre care exegeza a incercat sa spuna ceva, dar a sfarsit intr-o afirmatie amuzanta, reprezinta in spatiul narativ al basmului, Sirenele:
"Sa stii stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care este atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat.A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie."
Iata ce-i zice Circe, lui Ulise:
"Intai si-ntai,sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa, nu se mai intoarce,
Si nu-si mai vede pruncii si femeia.
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul,
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
Interesant este ca si sirenele, il vor vedea pe Ulise, si chiar daca nu-si dau seama ca el este legat de catarg, se vor ruga de acesta:
"Ulise laudate, vino-ncoace,
Tu slava-nalt-a neamului ahaic,
Opreste vasul, sa ne-auzi cantarea,
Pentru ca, zic mai departe Sirenele:
"(Aceia care ne asculta,)Invata mult, ca noi cunoastem toate,
Ispravile ce-au savarsit cu voia
Cerestilor, aheii si troienii,
Pe sesul larg din Troia.Ba cunoastem,
Si toate cate se petrec in lume."
Scoliile, vorbind despre Sirene, spun o gramada de prostii, care merita sa fie cunoscute, numai poentru a intelege de ce unele interpretarile acestora si ale altora, trebuiesc evitate.Ele spun:(Felix Buffiere-Miturile lui Homer si gandirea greaca, pg.303):(Sirenele sunt)...
"Pasari cantatoare pe campii, sau femei seducatoare si inselatoare, sau linguseala personificata.Linguseala ne seduce adesea, si ne inseala si ne omoara intr-un fel."Dar nici pe Felix Buffiere, nu-l putem ierta, interpretarea sa transformandu-se intr-o filozofie putin cam aberanta.Merita mentionat autorul, pentru ca cititorul sa nu repete greselile lui.Stiti unde gasim cheia pentru a lamuri enigma sirenelor? In Dialogurile lui Platon, legate de legendara Atlantida.Solon s-a dus in Egipt, unde preotii din Sais si Heliopolis( acestia sunt de fapt sirenele), i-au povestit despre conflictul dintre stramosii sai atenieni si persi.(Cantecul sirenelor.)Ele stau intr-o gradina,(Gradina este Delta Nilului), printre oseminte de oameni.(Egiptul era considerat inca din antichitate, un tinut al mortii, datorita atentiei exagerate pe care egiptenii o acordau vietii de apoi, si mai putin, vietii reale pe care o traiau.De aceea si Moise va fi salvat dintr-un sicriu de papura(Simbolul copiilor lui Israel pentru Egipt).In Mitologia Romaneasca, a lui Tudor Pamfile, (pg.223), este cunoscuta versiunea "Femeilor pesti " sau a "Faraonilor":
" In mare, se afla un soi de pesti, femei pe jumatate, numiti si Faraoni,care stau ascunsi sase zile, cat marea se framanta, iar sambata, cat marea se odihneste, ies deasupra.(...) Femeile Faraon, incep indata sa cante foarte frumos."
Desi se refera la Egipt, insa nimerind cu explicatia, undeva pe alaturi,alte variante legendare, leaga Femeile pesti, de Exodul Biblic(pg.223):
"Dincolo de partea de mare a acestor Femei pesti, este tara mancatorilor de oameni.Acestia cauta sa faca in fiecare sambata, pod peste mare, cat apele contenesc din fiert, ca sa treaca la noi, dar ostasii le zadarnicesc incercarea".(Dupa Voronca, op. cit. pg. 999-1001).
Podul peste mare este acel pod facut miraculos de Moise cu toiagul sau  permitand copiilor lui Israel sa treaca pe malul celalalt, pasind pe apele marii ca pe uscat.
Mai obscura ni se pare prezentarea Scorpiei in cadrul basmului.Eu consider, ca Scorpia, ii reprezinta pe cei doi monstri ai Odiseei, Scyla si Caribda.
Sa vorbim putin de motivul imbatranirii.In basmul lui Ispirescu, el apare descris astfel:
"Locuitorii radeau de dansul (dar locuitorii nu sunt altii decat petitorii de la curtea Penelopei ) ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Sau ceva mai departe:
"Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau."
Ori:
"Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi , ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.." s.a.m.d.
Despre aceasta uimbatranire vorbeste insa si Odiseea lui Homer:(pg. 322):
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
(ii zice zeita Atena lui Ulise)
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta, ca oricine,
Vazandu-te, sa se ingretoseze.
Frumosii ochi ti-oi inrosi ca astfel,
Sa te arati schimonosit cu totul
La petitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lasat la tine-acasa."
Sa spunem cateva cuvinte, despre al doilea basm, apartinand colectiei lui Ionel Oprisan, care se numeste "Ion Smintitu."Ovidiu Barlea,vorbind despre basme, facea o interesanta distinctie vorbind despre "verosimilitatea " basmelor fantastice si " veridicitatea "basmelor analizate.Potrivit exegetului, actiunea basmelor fantastice, s-ar intampla "candva," "demult",(dar daca l-am intreba pe domnia sa cand, am primi probabil un raspuns evaziv,), "odinioara",(fara o precizare exacta a momentului)si ar fi plasata peste noua mari si peste noua tari,undeva "departe"(atat de departe, incat nici exegeza nu mai poate sa dea de urma locului respectiv, in ciuda mijloacelor moderne de circulatie,)in timp ce celelalte naratiuni fantastice, s-ar desfasura in realitatea nemijlocita, de curand."Este eterna greseala pe care o face exegeza, care confunda "realitatea" basmului fantastic cu perspectiva din care este scris sau povestit acesta.Si pe urma, d-l Barlea, uita ca atunci cand rosteste cuvantul fantastic, sau chiar acela ceva mai demonetizat, de basm, conform definitiilor, el este un produs fictional, motiv pentru care motivele folclorice continute si personajele devin fictionale, in ciuda aparentei lor la o realitate imediata.Fictiunea, potrivit parerii mele, inseamna un limbaj simbolic, si atunci trebuie sa cunosti modelul real, ca sa poti sa-ti dai seama cum a lucrat povestitorul basmul respectiv, ca sa observi incarcatura simbolica a naratiunii.Desi d-l Ionel Oprisan, situeaza basmul Ion Smintitu, in categoria basmelor superstitioase, dat fiind ca il consideram un apocrif homeric, incadrarea sa aici ni se pare a fi totusi o exagerare. Motivele existente in cadrul basmului, nu mai respecta modelul initial al epopeilor lui Homer,fiind dispersate in mod dezordonat, ca intr-un pachet de carti de joc.Vom arata succint, motivul folcloric si corespondentul sau homeric, sau, interpretarea pe care o dam noi.
"Pe timpul ala, (...) se facea armata noua ani de zile."
Informatia este corecta.In studiul introductiv la Odiseea lui George Murnu, citim:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul dura de noua ani si grecii, nu reusisera mare lucru..."
Sa amintim acum despre un alt moment:
"Si dupa noua ani de zile,il aduce la scaun(scaunul imparatesc) imparatu,(...)si-atuncea i-a dat si lui doua costume de haine, ca-l stia ca-i baiat sarac,si ma-sa era vaduva,si-i umple o ranita cu bani,cu poli de aur."
Momentul acesta se petrece la curtea regelui Feacilor, Alcinou, care il daruieste pe Ulise, cu tot felul de bunuri materiale, inainte de a-l trimite inapoi, in insula Itaka.Concluzia la care ajung, pe masura citirii basmului "Ion Smintitu," este ca autorul basmului, a cunoscut intr-un fel sau altul epopeile lui Homer.El a citit o varianta scrisa a acestor epopei.Memoria lui, insa a pierdut o buna parte din actiunea piesei, si pus in situatia de a spune o poveste, el repovesteste restul amintirilor care s-au sedimentat in mentalul sau, alcatuind nucleele narative ale motivelor folclorice, pe care a incercat sa le lege intre ele, intr-un tot coerent.As putea spune, ca aerul de arhaicitate, este imprimat la un moment dat chiar de catre povestitor, nu atat prin continutul motivelor folclorice, ci prin acea disperare, de a umple golurile dintre ele, din caracterul de improvizatie spontana, in care se amesteca verosimilul fictional al nucleelor folclorice, cu neverosimilul impletiturii in care le fixeaza autorul.Scena daruirii de catre imparat a lui Ion Smintitu, apare asa cum spuneam, in Odiseea: (pg.198-199):
"Iar Alcinou,(...) feacilor le zise:
-Fruntasilor si sfetnici, dati-mi ascultare,
Strainul mie, prea cuminte-mi pare,
Deci hai sa-i facem dar de ospetie,
Cum ni se cade.Voi sunteti cu totii,
Douasprezece-a obstii capetenii.
Cu mine trisprezece.Fiecare,
Aduceti-i cate-o manta curata,
Si-o-mbracaminte, si-un talant de aur..."
Tot aici, la curtea Feacilor, Ulise o intalneste pe fata regelui Alcinou si-a reginei Areta, Nausicaa, desi in basm, intalnirea iese din tiparele obisnuite ale epopeii, reprezentand acel gol memorial, pe care povestitorul, trebuie sa-l umple cu ceva.Dar mintea lui, nu mai stapaneste intamplarea, si de aceea, exista oscilatia care o simtim, dintre Nausicaa, si cealalta femeie care a provocat razboiul troian, fara voia ei, Elena.
"Si cand pleca el, sa iasa pe poarta, si se uita-napoi, atuncea vazu fata-mparatului.Doamne, zice: Ce fata frumoasa.Da n-am vazut-o pana acum.- si pleaca."
Replica aceasta cu "Da n-am vazut-o pana acum", -este total absurda.Chiar si faptul ca Ulise in economia basmului, o vede pe fata , numai inaintea plecarii, este absurd.Povestitorul se grabeste, pentru a-si ascunde neputinta restituirii episodului, in intelesul lui originar, pentru a-si camufla lapsusul memorial.Pentru ca lucrurile acolo, s-au petrecut cu totul altfel, si Homer ne-o spune cu gratie:( pg.159)
" Te rog domnita in genunchi. Esti zana?
Daca tu esti una Ori muritoare?
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupa stat, si fata si faptura,
Te-aseman foarte, cu-a lui Joe fiica,
Diana."
Si putin mai departe:
"Caci nu-mi vazura ochii o femeie,
Si nici un om, ca tine de-opotriva.
(...)
In Delos doar vazui asa un lujer,"
..s.a.m.d.
Amuzanta este si scena rapirii Elenei de catre Paris, asa cum o descrie povestitorul:
"Si mergand asa prin padure, a obosit, si sta si el jos, razimat de-un copac ( dar rezematul de copac apare atunci cand Ulise va fi legat de catargul corabiei sale, in momentul trecerii prin apropierea coastelor, unde se gaseau sirenele). Atunci aude un glas ceva de fata,pe deasupra lui mergand si cerand ajutor."
Textul povestitorului a devenit iarasi ambigu, pentru ca el isi aminteste foarte vag niste fapte pe care le amesteca memorial.Aici, ori se vorbeste despre Elena din Troia, ori prin faptul ca actantul se sprijina de copac, si aude glasul, scena se refera chiar la trecerea eroului grec pe langa tara sirenelor, asa cum am spus mai inainte.
Plecat in cautarea Elenei, (pg.15), eroul da de un copil mort.
"La noua ani de zile, ajunge intr-o padure, cam deasa, si acolo, tot asa, sa caute,si gaseste un copil mic mort."
Copilul, pe care il intalneste actantul, este Elpenor, scena mortii lui petrecandu-se la casele zeitei Circe.Ulise il va revedea in tinutul umbrelor,unde Ulise vroia sa-l intalneasca pe prorocul Tiresias, ca sa afle drumul de intoarcere spre casa. Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca pleaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.Dupa ce omoara pasarea,Ion Smintitu, iese afara si incepe sa caute.
" Dar acolo erau lupi, ursi, tigri, fel de fel de animale rele.Si-atunci l-a apucat noaptea."
Vorbind despre muntii Troadei, Heinrich Schliemann, scria:
"Muntele Ida, si-a pastrat vechiul nume.Epitetele lui homerice sunt: inalt, bogat in izvoare,; din cauza bogatiei sale in vanat, este numit mama sau nutritoarea animalelor salbatice."(pg.109 , Pe urmele lui Homer, vol.II.).
Dar eu cred ca pe povestitor, l-a impresionat mai degraba descrierea caselor zeitei Circe, unde apare ceea ce am numit mai inainte, "locul cu animale."
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei ridicat din piatra,
Frumos cioplita, pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Basmul, mai povesteste despre intrarea lui Ulise in cetatea Troiei, si despre intalnirea dintre acesta si Elena.Totusi, daca aceasta interpretare poate fi relativa, mai consistent ni se pare motivul folcloric al recunoasterii eroului.
"La poarta imparatului,(pasarea) ii da doua pene.
-Ia aceste pene.(...) Cu aceasta pana, cum ai dat pe la nas, te faci om batran. Si cand vrei sa te faci la loc, dai cu cealalta.(...)
Atunci, Ion Smintitu, ia pana, da pe la nas, se duce la-mparat, om batran, cocosat, cu chelie-n cap, intr-un baston mergand."
Scena este foarte bine conturata in Odiseea lui Homer, si nu o mai repetam.Recunoasterea lui Ulise, se face dupa aplicarea de catre fata, a unei stampile imparatesti, pe gatul barbatului, de catre femeie, in timp ce dansau amandoi.Stampila, este aici echivalenta cu cicatricea descoperita de Euricleia, dar care se gasea, in cu totul alta parte.
Ion Smintitu, se numea astfel, pentru ca atunci cand Palamede a venit la Ulise sa-l ia la razboi, acesta s-a prefacut a fi nebun, nebunie neconfirmata atunci cand Palamede l-a pus pe pruncul lui Ulise, Telemah, in fata plugului, regelui Itakai.Aceasta este istoria celor doua basme despre care amintim in acest capitol.


_________________
610  Literatură / Lecturi / Răspuns: Basme : 24 August 2009, 13:57:33
Fiul regelui, a vrut luna de pe cer.
( poveste populara persana.)
Acest basm, reprezinta o varianta in proza, a baladei " Mesterului Manole ", sau a construirii Turnului
(Templului ) din Babilon.Iata enuntul pe scurt al continutului :
"Fiul unui rege, viseaza ca apucase luna de pe cer.Stiind ca tatal sau, nu-i refuzase pana atunci nici o dorinta, i-a povestit acestuia visul, si l-a rugat sa i-l implineasca.La insistentele baiatului, este adus un tamplar, care face niste cutii mari de lemn, pe care le aseaza una peste alta,si aproape ca turnul facut de el din cutiile acelea suprapuse, atingea cerul.Tamplarul, aproape ca terminase lucrarea, cand a aparut la fata locului, fiul regelui. Acesta nemai avand rabdare, a inceput sa urce, pana a ajuns in varful turnului.Cand a intins mana spre luna care tocmai aparuse, nu a putut sa o atinga.Atunci, i-a strigat tatalui sau:
"- Numai de-o singura cutie este nevoie si daca nu aveti alta pe acolo, iau ultima cutie si o pun in lung, ca sa fie mai inalta.
Dar, facand acest lucru, calca gresit si se prabusi cu turn cu tot.Basmul, se gaseste in colectia Povestiri Nemuritoare, nr. 14, la pg. 139.Ceea ce se construieste aici, nu este un turn oarecare, ci un templu in trepte, a carui constructie seamana in mod izbitor, cu asezarea unor cutii unele peste altele, de la cele mai mari, la cele mai mici.Cel mai celebru templu zigurat, al carei amintire a patruns in balada Mesterului Manole, si a basmului de fata, cat si in scrierile vetero-testamentare, este cunoscut sub numele de Turnul Babel.Potrivit acestor scrieri, Turnul a fost construit in campia Sinear:
"Si au zis unul catre altul:" Haidem ! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc." Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.Si au mai zis: "Haidem! sa ne zidim o cetate(cetatea este cetatea Babilon), si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
_________________
Pagini: 1 ... 59 60 [61] 62 63