Teoria creatiei folclorice, a dat nastere la doua curente  care se contrazic reciproc.Primul, se numeste al monogenezei,faptul ca basmul, (sau orice alt produs cultural de natura folclorica,)este creatia unei persoane sau unui grup , apartinand unui anumit spatiu cultural, care poate fi identificat pe teren..Monogeneza, presupune existenta unui singur loc, unde s-a produs actul de creatie, excluzand posibilitatea ca acest proces creator sa se fi manifestat simultan, in mai multe locuri.
Alti exegeti au negat cu vehementa monogeneza, sustinand ca un basm, sau orice alt act de creatie culturala, se poate naste in mai multr locuri simultan.  In ce priveste basmele  si in general toate produsele folclorice ,uitam ca unele  sunt produse de creatie, iar altele sunt produse de transport memorial.
Pentru a intelege amintim ca Biblia, desi este scrisa in limba romana, nu este un produs de conceptie autohtona.In acelasi timp, se mai  uita un lucru. Este vorba de puterea de difuziune a produsului cultural folcloric in comunitatea culturala.In vreme ce acest proces de difuziune se produce la nivelul unui anumit moment cronologic, in plan orizontal ,produsele memoriale sunt difuzate vertical pe axa timpului.
D-l Garabet Ibraileanu, spunea la un moment dat, chiar daca afirmatia domniei sale se va dovedi  discutabila, ca  Povestea lui Harap Alb, -a lui Ion Creanga,-este o adevarata epopee a poporului roman .Curiozitatea este ca anumite motive din Poveste se gasesc raspandite in tari cu care nici povestea lui Ion Creanga  si nici autorul nu a intrat in contact.

Printre florile gradinii, esti frumoasa nestemata,
De aripile de soare, dimineata dezmierdata,
Da sarutul lunii triste,tu te umpli de mister,
Stele ard pe drumul noptii,vesnicii in zori ce pier,

Si se leagana parfumul,peste perina ta cald,
Aripi albe se coboara, ca un fosnet din inalt,
Si pe frunte te saruta,tandru ca o adiere,
Peste pleoapele lasate peste ochii plini de stele.

Sufletul gingas isi prinde, zborul de inima mea,
Un luceafar care arde, printre nouri albi, o stea,
Si zburam prin ceru-albastru, doua patimi fara glas,
Sa dansam prin vesnicia orelor ce ne-au ramas.

Spune-mi acuma,pentru ce tu taci,
In necuvinte, singur de ma lasi,
Ca sa vorbesc in taina mea cu cerul,
Sa ii sporesc, prin anotimp misterul,
Doar tu, uitata mea din amintiri,
Ai inflorit amurgu-n trandafiri,
Si ai facut tacerile sa tipe,
Cu fluturari de gene si aripe.
Dar sa te-ntreci nu vrei si faci popas,
Ramai prin frunze, fosnet fara glas,
Hai spune, draga mea ce se intampla,
De ma inec, in pacea ta adanca.