Am primit recent un subiect de gândire : "A avea sau a nu avea ceva de spus". Am găsit câteva răspunsuri, dar încă mai am de gândit la tema asta, pentru că mi se pare destul de importantă.

Consider că în zilele noastre cei care vorbesc sunt adesea cei care nu au nimic de arătat, nimic de spus. Sunt cei care expun cu îndârjire ideile copiate de la alţii, pe care şi le asumă ca fiind ale lor fie pentru că li se par inteligente, fie pentru că le e lene să gândească singuri.

Este foarte uşor astăzi, când majoritatea folosim internetul, şi cu toţii vedem numărul mare, zic eu, al bloggerilor, de exemplu. Adică - doar pentru că poţi, îţi fac blog. Şi după aceea scrii articole prin Copy şi Paste de pe la alţi bloggeri, modifici două - trei cuvinte şi le semnezi, mai apoi, cu mândrie. Consider asta foarte greşit, faţă de eventualii cititori, care în timp ce citesc realizează că, de fapt, au mai întâlnit acest subiect şi la un alt blogger, care - în mod extrem de convenabil - a avut aceleaşi impresii ca şi tine despre acel lucru, ba chiar uneori, aceleaşi cuvinte. Dar nu numai faţă de ei greşeşti. Greşeşti şi faţă de tine însuţi, pentru că nu vei reuşi niciodată să gândeşti de unul singur, să-ţi formezi o opinie proprie, să ai deci ceva de spus.   

Bineînţeles că în lumea blogurilor nu există numai astfel de exemple. Din punct de vedere al posibilităţilor de exprimare ale celor care chiar merită ascultaţi, blogul este o oportunitate.

Suntem asaltaţi, însă, zilnic, de mass-media, care ne învaţă practic cum să trăim, cum să gândim, prin emisiuni, reviste, filme sau cărţi. Ne pierdem puţin câte puţin din inteligenţă chiar, pentu că avem totul "de-a gata" - rezolvări pentru Teste naţionale, rezolvări pentru Bac, referate şi teme gândite de alţii, etc. 

Cred că abia cel care reuşeşte să nu ia în considerare astfel de lucruri şi să gândească singur, care îşi exprimă o opinie originală, proprie, are cu adevărat ceva de spus, nu contează în ce privinţă. Chiar dacă este din ce în ce mai rar.

Alte păreri  ?

Videoclipul promo al melodiei "Lovers in Japan".. Videoclip interesant, zic eu  :

<a href="http://www.youtube.com/v/E_exesnCA5Y&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/E_exesnCA5Y&rel=0</a>

Primul film horror pe care l-am văzut în viaţa mea a fost unul clasic, despre care vorbiţi şi dvs , acelaşi subiect ca "Exorcismul lui Emily Rose" : Exorcistul  (1973).
Ţin minte că de frică ce mi-era, închideam ochii şi trăgeam plapuma până peste gât (ce-i drept, nu văzusem nici un astfel de film , mai eram şi mai mititică  . Nu că acum m-aş crede mare). 
Şi nu ştiu ce alt film (horror sau nu) m-a speriat mai tare decât acesta. Chiar şi acum cred că este un film foarte bun, chiar dacă pare învechit sau mai ştiu eu ce.

Şi, că tot veni vorba de el, fata care se presupune că ar fi fost posedată, Anneliese Michel, după povestea căreia s-a inspirat şi "Exorcismul lui Emily Rose", ar fi putut fi influenţată de acest film (nu mai ştiu exact unde am citit). În anul lansării sale în Germania, filmul a stârnit multe controverse şi a influenţat mulţi oameni, în special tineri.. Însă este puţin ciudat faptul că simptomele ei, asemănătoare cu cele din Exorcistul au început să se manifeste cu câţiva ani înainte de apariţia filmului. Este interesantă această poveste (părerea mea).

Un trailer pentru filmul Requiem (apărut în 2006) :

<a href="http://www.youtube.com/v/30KLEFl2Nvg&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/30KLEFl2Nvg&rel=0</a>

Am să ţin cont de asta, mulţumesc .

Revin cu ceva ce am uitat să scriu la Exorcism of Emily Rose, aceea că filmul a avut efect asupra mea şi datorită actriţei care o joacă pe Emily, Jennifer Carpenter. Şi ceilalţi (ca Tom Wilkinson şi Laura Linney, au fost buni după părerea mea), însă mi s-a părut grozav jocul actoricesc al lui Jennifer. (Nu ştiu cum reuşea să atingă toate acele poziţii ciudate - am înţeles că în scenele acelea în care avea crize i s-a propus să fie înlocuită cu un manechin dar ea a refuzat - , poate şi faptul că se antrenase ca gimnastă o ajutase  ).

Am văzut astăzi şi filmul "Requiem", despre care spuneam. Şi acesta mi-a plăcut mult. Se pare că nu am nevoie neapărat de un film horror ca să mă sperii  .
Şi nu m-a speriat filmul (este mai mult o dramă), ci ideea în sine şi modul cum este înfăţişată această idee, pentru că în acest film nu am văzut o singură apariţie demonică, uşi izbite de perete de forţe supranaturale, sau alte lucruri de genul acesta.

Nu, acest film este o abordare cât se poate de realistă (după părerea mea), a unor evenimente stranii ce se petrec în viaţa unei tinere crescute într-o familie foarte religioasă, din prisma acesteia şi a celor apropiaţi. Nu pune accent neapărat pe prezentarea acestor întâmplări neobişnuite, ci mai mult pe efectul lor asupra fetei (aici, Michaela) şi familiei ei, prietenilor.. Atmosfera pe care o crează filmul te plaseză parcă în anii aceia, şi cu toate că jocul actoricesc nu m-a impresionat la fel de mult ca în Exorcism of Emily Rose , filmul în sine mi-a plăcut.
 

Câteva poze:

Ştiu că e un film mai vechi (2005), dar l-am văzut recent şi pot să spun că mi-a plăcut.
Exceptând toată drama aceea din curtea de judecată (de fapt, filmul se bazează mai mult pe asta decât pe horror), mi s-a părut destul de bun.
Faptul că este inspirat dintr-un caz real, cel al Anneliesei Michel, ne face să ne gândim la faptul că ni s-ar putea întâmpla şi nouă..Cel puţin asta mie mi-a dat de gândit.
Bineînţeles că mi se pare deplasat ca în timpurile noastre să credem în posedări, demoni şi alte lucruri de genul acesta, dar e înspăimântătoare chiar şi ideea unei boli mentale.

Cele mai bune scene din acest film (sau cele mai captivante) mi s-au părut, bineînţeles, cele în care sunt ilustrate manifestările posedării / bolii lui Emily. De exemplu, scena din cămin, când prietenul ei rămâne să doarmă cu ea, sau cele în care îşi închipuie lucruri şi vede feţele oamenilor schimbându-se. Mi s-a părut puţin deplasată, totuşi, scena dinspre final, când Emily se presupune că ar fi vorbit cu Fecioara.

Cel mai mult mi-au plăcut aceste scene :
<a href="http://www.youtube.com/v/N6RTyH9wnsI&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/N6RTyH9wnsI&rel=0</a>

Aţi văzut filmul acesta, ce credeţi despre el? Am înţeles că există un alt film, german, "Requiem" , care ar fi mai fidel întămplărilor reale din viaţa Anelliesei, şi nu la fel de "hollywoodianizat" ca Exorcism of Emily Rose. Sper să mă uit în curând şi la acesta şi să revin cu o opinie.

Ok, am să ţin cont de asta .
Până una, alta, m-am gândit să scriu câteva versuri care îmi plac din melodiile formaţiilor străine pe care le ascult.

(Dacă ar fi să le trec pe toate într-un caiet , cred că l-aş umple cu versuri de la Coldplay, Death Cab for Cutie, Blue, Keane,...şi mulţi alţii )

"When the tears come streaming down your face, / When you lose something that you can't replace.. / When you love someone, but it goes to waste.. / Lights will guide you home, and ignite you bones.. / And i will try..to fix you" (Coldplay, "Fix you")

"Love of mine..someday you will die../ But i'll be close behind, /I'll follow you into the dark [..] If there's no one beside you / When your soul embarks / Then i'll follow you into the dark.." (Death Cab, "I will follow you into the dark")

"Hold me when i'm here, right me when i'm wrong, / Hold me when I'm scared and love me when i'm gone / Everything I am and everything in me / Wants to be the one you wanted me to be.." (Three doors down, "When i'm gone")

"Together we faced the cold outside / No one can say we didn´t try / And I will never give you up or let you go / Together we faced our final fears / Remember the moments that we shared / That´s why I'll never give you up or let you go" (Blue, "Curtain falls")

"At the end of the world / Or the last thing I see / You are / Never coming home / Never coming home / Could I? Should I? / And all the things that you never ever told me / And all the smiles that are ever gonna haunt me.." (My chemical romance, "The ghost of you")

"When you go / Would you even turn to say / "I don't love you / Like I did / Yesterday" / Well come on, come on / When you go / Would you have the guts to say / "I don't love you / Like I loved you / Yesterday".." (My chemical romance, "I don't love you")

"When the truth is, I miss you / Yeah the truth is, that I miss you so / A warning sign / It came back to haunt me, and I realised / That you were an island and I passed you by / And you were an island to discover.." (Coldplay, "Warning sign")

"Every step that you take / Could be your biggest mistake / It could bend or it could break / That's the risk that you take / What if you should decide / That you don't want me there by your side / That you don't want me there in your life.." ( Coldplay, "What if")

"De-acum şi până mor îţi dau viaţa mea, / Te rog s- o primeşti.. / Un satelit de dor în jurul tău voi fi, / Ai să străluceşti / Cu tine vreau s-alerg, / Cu tine vreau să râd, /Cu tine vreau să tac, /Cu tine vreau să plang, / Cu tine vreau să sper /Cu tine vreau să iert /Cu tine vreau să pierd / Cu tine vreau să mor / Cu tine vreau tot.." (Vama veche, "Cu tine" )

Am ales acestea mai ales pentru că pot deveni dedicaţii, bineînţeles că sunt şi altfel de versuri..Dar pe astea le poţi cânta persoanei iubite de exemplu .
Voi aveţi versuri pe care să le cântaţi celor dragi.. ? Eu le-am cam epuizat , trebuie să găsesc ceva nou .

Videoclipul promo al melodiei "Lost!" (filmat în timpul turneului de promovare al albumului "Viva la Vida or Death and all his friends" )

<a href="http://www.youtube.com/v/2-RjMRP5IbI&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/2-RjMRP5IbI&rel=0</a>

(În ciuda mişcărilor dezorientate ale lui Chris pe scenă atunci când dansează  , Coldplay sunt cei mai tari când vine vorba de concerte live ! Şi sunt sigură că nu este doar părerea mea  )

Versurile melodiei :

Just because I'm losing
Doesn't mean I'm lost
Doesn't mean I'll stop
Doesn't mean I'm in a cross

Just because I'm hurting
Doesn't mean I'm hurt
Doesn't mean I didn't get what I deserve
No better and no worse

I just got lost
Every river that I've tried to cross
And every door I ever tried was locked
Ooh-Oh, And I'm just waiting till the shine wears off...

You might be a big fish
In a little pond
Doesn't mean you've won
'Cause along may come
A bigger one

And you'll be lost
Every river that you try to cross
Every gun you ever held went off
Ooh-Oh, And I'm just waiting till the firing stops
Ooh-Oh, And I'm just waiting till the shine wears off
Ooh-Oh, And I'm just waiting till the shine wears off
Ooh-Oh, And I'm just waiting till the shine wears off...

Mai am o melodie preferată, de la trupa Vama : "17 ani..infinit"

Versurile melodiei :

17 ani, bairame... timiditate, inceput..
Salivă, buze, răsuflare..
Noapte albă, lacul tei.
Ciorapi de damă, suferinţă... fotografie, rămas-bun.
Disperare, hohote de râs... poliţie, răsărit, metrou.

Prietenie, plajă, foc... dragoste, putere, tinereţe, fum.
Iubire, amintire, val... nepăsare, luptă, orgasm ideal.

17 mii, pahar, ţigară... cămin, speranţă, aşternut.
Beţie, cântec, ignoranţă... rucsac, nisip, Gara de Nord.
Carte de muncă, libertate, urlet, rană...

Scârbă, milă, laşitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otravă, răutate, violenţă, sânge.

Succes, povară, somnifer... avuţie, aer, secundă, ger...
Invidie, depravare, zar... nerabdare, goană, depresie, mal.

Delfini, lumină, orizont... linişte, furtuna, despartire, somn.
Albastru, cersetor, destin, rătăcire, suflet, coroană, chin..
Uitare, lacrimă, copil, oboseală, tremur, prevestire, har..
Speranţă, judecată, scrum..
Aşteptare, zâmbet, credinţă, drum..
Deşertăciune, stele, foc,
Întuneric, înger, nemurire, nimic...
Călătorie, univers, moleculă, dor, infinit.…


Cred că acest cântec surprinde cel mai bine viaţa trăită cu intensitate, experienţele din adolescenţă (şi nu numai) care ne definesc. Pe mine, cel puţin, mă va duce mereu în visare, către acele momente şi amintiri.. Şi mi se pare uimitor cum nişte simple înşiruiri de cuvinte pot face asta.