20 Octombrie 2019, 20:38:17 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1] 2 3 ... 10
 1 
  : 04 Septembrie 2019, 18:28:17 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
 Eeei, dragii mei, de la o vreme încoace, de cînd s-au deschis băierile Europei, înpins de curiozitate, ca mulți alții, am luat calea vestului, unde am avut şansa să experimentez pe propria piele, cum se zice, sarea şi piperul occidentului. Contrar aşteptărilor, aici am găsit, mai abitir ca în țară, " salamul cu soia " de care românii făceau atîta caz înainte de '89. Am înghițit aici destulă " soia " ca să-mi stîrnească triste amintiri. Dragii mei, ca urmare, stresul meu  fiind reactivat din pricina  nenumăratelor inadvertențe cotidiene sîcîitoare, atît în ce priveşte circulația, designul stradal precum şi cel arhitectural, dar şi în priveşte produsele alimentare la care apelăm zi de zi, m-am hotărît să pun în pagină cîteva considerațiuni personale, cu precădere a unora cu focusare asupra unor aspecte economice, ca să zic aşa. Mai întîi, trebuie să amintesc faptul că nu urmăresc nicicum să fac apologia vestului, dar, realişti să fim, aici, economia evoluează la standarde înalte. În acelaşi timp, nici nu blamez această vrednică civilizație vestică pentru unele derapaje, să zicem minore. Ei bine, asta cred că ştie toată lumea, dar ce nu ştiam nici eu nici lumea, este că aici, în imperiul banului, economia este întinsă cu forța, ca pe un elastic, dincolo de limite aproape. Multe ramuri economice, au de cîştigat, modernizîndu-se în ritm accelerat, extinzîndu-şi aria de influență, răspunzînd pozitiv cerințelor specifice economiei de piață. Astfel, pentru majorarea profiturilor, industria alimentară şi nu numai, apasă accelerația pînă la fund, folosind din plin metode tehnologice ce presupun activarea disproporționată a multor procese tehnologice, în diverse domenii economice. Astfel, acestea vizează de exemplu o modificare brutală a condițiilor de creştere a legumelor, fructelor, dar şi a animalelor de producție de carne, lapte, ouă, etc. În acest context, pe care-l regăsim astăzi în toată lumea, producerea de legume şi chiar de fructe este "upgradată", prin generalizarea folosirii construcțiilor speciale precum serele şi solariile, ce ajută la creşterea temperaturii dar şi a iluminării necesare evoluției mai rapide, intensive a plantelor, avînd ca scop atît majorarea producțiilor cît şi creşterea precocității formării dar şi coacerii fructelor şi a legumelor. Adițional, se face apel la soiuri productive şi superproductive precum şi la tehnologii ce folosesc substanțe chimice cu rol de hrană pentru plante, inclusiv în cadrul culturilor hidroponice, dar şi ca repelenți sau protectori fitosanitari, precum şi pentru inducerea chimică a grăbirii fructificării şi maturării în vedererea comercializării cu prețuri mai ridicate. În acelaşi timp, stabulația controlată a animalelor de producție, ce presupune o hrană mai puțin variată cu un sărac aport mineral în sensul complexității naturale, duce la o depreciere a calității produselor obținute sub privința conținutului ideal de substanțe hrănitoare, dar şi a comfortului organoleptic atît de apreciat de către consumatori. Concepția, dragii mei, în cazul de față,  nu are nimic ieşit din comun, fiind într-o oarecare măsură  justificată, numai că aceste artificii tehnologice lasă o amprentă nedorită de consumatori, asupra multor produse alimentare. Mă refer aici la deprecierea texturii fireşti, specifice a acestor legume şi fructe, precum şi a gustului dar şi aromei naturale, normale, specifice fiecărui sortiment. Astfel, o tomată roşie, nu mai are gust de roşie, cum am spune franc, căpşunile nu mai au gust de căpşuni, laptele nu mai are nici gust şi nici aromă de lapte, ouăle nu mai au nici consistența dar nici savoarea proprie unui ou produs biologic, aşa cum şi produsele din carne au de suferit în acelaşi fel. Asta dragilor, se poate constata acum şi la noi, este adevărat nu aşa pregnant, dar trendul este evident. Acest lucru ar trebui avut în vedere şi evitat pe cît posibil. Eee, dragilor, economia asta, este ca un cal de rasă, o splendoare evidentă, care are un melic, este nărăvaş dragii mei, şi trebuie să ştiți că nărăvaşii lovesc cu copitele de e mare vai. Trebuie aşadar să ne ferim. Încet, încet, însă, constat că atît consumatorul cît şi unii producători au conştientizat valoarea produselor crescute  în manieră naturală, zise bio, şi preferă aceste produse chiar dacă sînt mai costisitoare. Încet, încet, dacă ați observat, se pune un accent din ce în ce mai mare pe produse biologice, adică crescute în condiții mult mai apropiate de cele naturale. De ce ? Deoarece emanciparea consumatorilor începe să-şi spună cuvîntul, aceştia, din ce în ce mai mulți realizează faptul că intervenția omului în producerea acestor produse, în mod abuziv, duce la scăderea accentuată a calității sub toate aspectele a acestor produse, produse ce sînt consumate în mod normal, zilnic. De ce se întîmplă acest fenomen de depreciere din punct de vedere organoleptic în general al acestor produse ? Explicația nu este prea greu de întrevăzut, dacă ținem cont că natura, această entitate cu dublă valență, atît fizică cît şi filozofică, avînd atuul timpului nesfîrşit de care dispune, a evoluat  într- o dinamică perfect sincronizată cu un echilibru general, fizico chimic, echilibru născut din însuşi potențialul intrinsec al materiei suprapus cu potențialul discret al spațiului în care materia evoluează. Legile fizice ce izvorăsc din această dublă potențialitate, țin destul de strîns frîul megasistemului universal în care evoluăm noi înşine. Astfel, trebuie să înțelegem că toate fenomenele generate de această dinamică, se manifestă într-o independență superspecifică, care dau individualitate fiecărei mişcări a materiei în parte, astfel, fiecare fenomen fizic sau reacție chimică se poate manifesta între limite destul de strînse, avînd o specificitate proprie accentuată, în acelaşi timp depinzînd implacabil, direct, de factorii de mediu în care are loc. Orice schimbare a scenariului desfăşurării acestor fenomene sau reacții chimice, ducînd la modificări ale efectelor scontate. Dragii mei, din experiențele umanității de-alungul timpului, subiecți umani înarmați cu inteligență, au tras o concluzie înțeleaptă, care spune destul de sec că " ... ce e mult, nu e bun...". Astfel, dragii mei, trebuie să fim conştienți de faptul că dacă dai prea multă căldură odată unei plante, să zicem, cu flacăra oxiacetilenică, vei fi martorul unui mic incendiu. În loc să ai parte iată, de savoarea unei roşii coapte în regim accelerat, să zicem, vei avea parte de o mınă de cenuşă. Planta, în loc să-şi coacă fructul văzînd cu ochii aşa cum am vrea noi, va lua foc, pur şi simplu. Dragii mei, în acelaşi fel, dacă veți vrea să vă răcoriți cu prea multă înghețată, dulce, parfumată, veți constata singurei că o să vă doară- n gît, şi o să fiți nevoiți să vă programați la medic. La fel, o scară prea îngustă, cu trepte prea abrupte, construită inadecvat din spirit de economie de spațiu, nu-şi va face treaba ci, vă va stresa zilnic, ridicînd probabilitatea de a experimenta o cădere pe trepte cu sacoşele de la piață, buluc, ca în filmele de aventuri. Tot la fel, folosirea abuzivă dar şi inadecvată a minibarierelor stradale betonate sau cauciucate, cu scopul de a calma pofta de viteză a cîtorva puberi, vă vor stresa zilnic atît pe dumneavoastră cît şi automobilul dumneavoastră, ale cărui suspensii vor plînge zilnic de nenumărate ori, scîrțîind nemulțumite, cerînd în final o vizită la autoservice.  Acest fapt, dragilor, iată, este valabil atît în particular, dar şi la nivel macro în natură atunci cînd intervenția omului asupra acestor scenarii este dusă la extrem în vederea obținerii de facilități de natură economică.  Vizăm aici simple aspecte de sorginte economică, dar ne putem gîndi în acelaşi timp şi  la aspecte mult mai importante la nivel planetar, ce țin de aceleaşi abordări economice necomforme cu nevoile planetei ce ne găzduieşte cu blîndețe pe toți. Vedeți dumneavoastră, singurele vietăți compatibile cu adevărat cu planeta ce ne-a dat viață, sînt plantele, dragii mei, pădurile, acestea, dacă nu ştiați, se hrănesc printre altele şi cu radiații, dar şi cu bioxidul de carbon, acestea fiind exponenți ai unor pericole planetare ce țin de încălzirea globală. Iată deci, în timp ce asfaltul străzilor înmagazinează energie calorică radiativă din spectrul infraroşu, încălzindu-se peste măsură şi influențînd curenții de aer dar şi vremea, veți constata că frunzele arborilor vor rămîne reci, acestea folosind radiația solară pentru procesul de fotosinteză, fenomen de care numai vegetația este în stare, şi asta  în paralel cu sinteza carbonului din atmosferă, adică exact ce are nevoie planeta pentru a se răcori în mod natural, corespunzător. Dragii mei, cred că sînteți de acord că aici, pe Tera, nu-şi are loc Raiul. Aici dragilor, nu pot fi toate roz. Aici avem scumpii mei, şi bune şi rele. Natura ne-a conceput în timp, ne suportă răbdătoare şi vrea să ne cizeleze, să ne şlefuiască. Or, şlefuirea necesită după cum bine ştiți, prezența de elemente abrazive, aspre, zgrunțuroase neapărat. Spiritul planetei ăsteia, ce ne-a permis rezidența aici, pe Tera, ne cere dragii mei să-l respectăm, să trăim în consonanță cu interesele sale, în aşa fel încît să-l protejăm, spre binele nostru dealtfel. Vedeți voi, dragii mei, noi, specia asta umană, toxică, invazivă, nu concepe să se acomodeze cu mediul terestru ci vrea ca planeta să se acomodeze cu ea. Dragii mei, tupeul nostru a întrecut deja măsura, şi asta se vede în fiecare zi, în tot locul. Vom vedea în consecință dragii mei, zi de zi, reversul comodității, inconştienței, precum şi avariției noastre. Ne vom lovi inplacabil de situații din ce în ce mai grele, ce vor culmina cîndva, neapărat cu o catastrofă de cel mai înalt nivel. Planeta, dragii mei, cunoaşte, fiți siguri, demult rețeta antibioticelor...
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 2 
  : 18 August 2019, 00:04:51 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
Dragii mei, sîntem sper conştienți cu toții că economia precum şi finanțele țării, ca şi educația, ca şi sănătatea, sînt într-o cădere liberă, accelerată, pe care, vezi bine, nimeni nu mai vrea să o oprească. Toată lumea trage spuza într-o veselie, care pe care, care mai de care. Justiția, politica, dragii mei, nu fac excepție, fiind antrenate în acelaşi vacarm distructiv, în aceiaşi spirală reducțională ce copleşeşte şi cele mai curajoase, cele mai pozitive încercări de a o stopa. Dragii mei, amatorismul vinovat atît al elitei politice actuale, cît şi al unui management administrativ greşit al societății civile şi nu numai, s-a răsfrînt în mod extrem de nedorit din punct de vedere economic, dar şi social, asupra istoriei recente a României, asupra întregului mecanism politico-economic al statului român, asupra vieții întregii societăți româneşti. Dragii mei, în '89, a dat Dumnezeu să scăpăm de necazul comunist, sau mai bine zis de cel al unui socialism ce o luase pe arătură, un sistem politic perimat, fără doar şi poate, ce reuşise cu greu să țină țara pe linia de plutire, lovind însă la modul grav întregul sistem de valori al societății româneşti. Ba mai mult, fostul regim, moşit cu mîini străine, a acționat asiduu pentru suprimarea fizică, sălbatică, a frunții intelectuale precum şi antreprenoriale a țării, dar, şi mai mult, şi mai grav, a fost atinsă esența conduitei creştine precum şi a coeziunii majorității populației româneşti. Spiritualitatea dragii mei, a avut de suferit în aşa fel, atît de pronunțat, încît reintrarea noastră în normalitate va fi întîrziată pe timp îndelungat, greu de prezis. Dracul, a vrut însă ca evenimentele orchestrate cu atenție, şi cu dichis de diverse interese, să ne prindă iar şi iar şi iar la înghesuială, să ne prindă total nepregătiți pentru un aşa important dar şi determinant eveniment istoric. Se face dară că, de multe ori în istorie am fost prinşi pe picior greşit, nepregătiți, un inconvenient aproape firesc al unei societăți eminamente sedentare. Nu ne-am pregătit nici o dată cu adevărat, nu ne-a caracterizat nici o dată spiritul combativ, care obligă la rigoare, la planificare, la acțiune. Am aşteptat întotdeauna cu teama în suflet acțiunile altora. Am construit totdeauna ziduri de apărare nici o dată terminate. Ne-am rugat totdeauna Sfîntului să ne apere. Astfel, în '89, am tăbărît cu toții, de la coada vacii, de la volan, de la strung, din birouri insalubre, pe țıțîna statului român. Ajutați mai puțin dezinteresat, am reuşit să ocupăm spațiul politic românesc, de la vîrf şi pînă jos. Am reuşit să acaparăm toată scena. Cum ? Aşa, cu ranga. Bun, şi... Păi mai departe, cu toții am constatat că nimeni nu ştia să citească partitura. Nu era nimeni şcolit să preia în mod compatibil dar şi competitiv frîiele puterii. Nu fusese luat în calcul nici un triaj profesional care să poată impune subiecți umani competenți dar şi patrioți. Astfel, după ureche, cu influențe externe calificate, s-au format nuclee politice primare, cu oameni nepregătiți, oportunişti, interesați într-un fel sau altul, unii dintre ei chiar agramați, care au făcut politică aşa cum s-au priceput sau cum au impus diverse interese. De aici, au rezultat efecte destructive, care în timp s-au acutizat, efecte pe care azi le putem constata cu uşurință. De la o vreme, tot auzim, " al doisprezecelea ceas", această sintagmă rezistînd de mulți ani. Eu zic, nu cumva am intrat, cu inocența proprie copilăriei în al " treisprezecelea ceas "? Ei bine, cu ultima fărîmă de optimism, trebuie să găsim soluții pentru a depăşi aceste stări de fapt catastrofale. Soluții, dragii mei, există. Ele trebuiesc însă găsite şi puse în practică. Pentru asta trebuie voință. Voința dragilor, e rară. În general dragilor, ne lăsăm purtați de impulsul inițial, chiar dacă observăm că direcția este greşită. E mai ieftin şi nu implică eforturi din partea noastră. Este adevărat însă că nici beneficii nu vom avea. Un tratament cu voință poate stimula un nou proces benefic, de care toată lumea se va putea bucura. Întrucît România se află de la o vreme într- o poziție foarte joasă atît din punct de vedere economic dar şi spiritual, iar trendul economico-social este cu desăvîrşire nemulțumitor, ar fi cazul să fim conştienți că trebuie să umblăm de urgență la mecanismul economic, de care depind toate celelalte domenii sociale, toate pîrghiile ce pot fi folosite pentru bunul mers al societății în general. Acest impuls necesar, aşteptat, binevenit, trebuie să ia forma deci, a unui demers logic, profesionist, general, care să acționeze strict,  puternic, rapid, total, într-o sinergie desăvîrşită cu întreg trunchiul socio-economic al statului. Este foarte adevărat că un atare mecanism de şoc ticluit ad-hoc, presupune şi riscuri care trebuiesc asumate, combătute într-un al doilea val, eventual. Altfel, trebuie să fim conştienți că în lipsa acțiunii, ceas de ceas, zi de zi, an de an, vom rămîne în urmă, tot mai în urmă... de căruță. Trebuie însă să ținem cont că națiunea noastră are dreptul într-un sfîrşit de a trăi mai bine, mai decent. Astfel, statele dezvoltate înaintează, evoluează cu viteză, handicapul civilizațional crescînd în mod constant, fapt ce limitează drastic ocuparea unei poziții adecvate în plutonul țărilor cu nivel crescut de trai al cetățenilor săi. Ca să accedem şi să rămînem în acest pluton fruntaş, trebuie să folosim aşadar soluții radicale. Problema, dragii mei, nu este inexistența acestor soluții ci faptul că actualul sistem politic, care poate schimba macazul legislativ, economic, s-a copt destul aşa încît să respingă orice încercare de schimbare ce ar defecta atît schema de cadre cît şi modul precum şi stilul de lucru al clasei conducătoare precum şi a argaților acesteia. Dragii mei, ştiind bine că finanțele țării sînt astăzi extrem de vulnerabile, precum şi faptul că datoriile sînt destul de sus, sîntem conştienți cred că nu există la ora actuală forța necesară de creditare guvernamentală a unui val investițional destul de puternic, care să reseteze, să repornească întreg sistemul economic al țării, în folosul tuturor. În acelaşi timp, creditarea din partea băncilor străine este extrem de restrictivă, nefiind nici pe departe suficientă unei relansări economice reale precum şi relevante. În acest caz, prinşi cum spuneam, la înghesuială, nu avem altă alternativă, probabil, decît să ne sprijinim pe finanțele investitorilor străini precum şi a celor autohtoni. Această variantă economică dragii mei, este perfect posibilă, dar cu unele restricții pentru noi, pentru statul român, traduse în obligativitatea statului de a fixa un impozit pe profit foarte redus, ştiind că în mod logic, între impozitul pe profit şi multitudinea de noi investitori există o relație invers proporțională, adică vor exista cu atît mai mulți investitori iar investițiile vor fi demarate cît mai curînd cu cît impozitele fixate de stat vor fi mai mici. Fluxuri investiționale la nivel mondial există dragii mei, dar ele sînt atrase inexorabil de posibilitatea de a face profituri cît mai mari. Noi, dacă ne-am bucura de un dram de istețime, ar trebui să conştientizăm că acest quantum al profiturilor firmelor străine nu trebuie să deranjeze nici tactica şi nici strategia economică pe care trebuie să ne bazăm pentru a ne atinge țelurile. În acest proces economic pe care trebuie să-l gîndim, vom ține seama deci de fixarea cum spuneam a unui impozit pe profit cît mai apropiat de zero pentru investițiile de mare calitate, înțelegînd investițiile productive cu aport de tehnologie înaltă, şi cu impozite ponderate alte investiții precum servicii, construcții, etc, urmînd ca investițiile comerciale să păstreze un quantum apropiat de cel actual. Pentru a atrage rapid investițiile străine valoroase, respectiv cele productive, vizavi de impozitul pe profit foarte redus, personal, văd necesară stabilirea acestora pentru un timp suficient de lung care să incite cît mai rapid interesul investitorilor, atît străini dar şi autohtoni. Am putea lua în calcul, să zicem, întinderea în timp a acestor măsuri economice pe zece, douăzeci, chiar şi treizeci de ani, proporțional cu importanța , calitatea tehnologică, precum şi volumul economic desfăşurat al acestor investiții. Beneficiile acestui complex economic antamat, vor fi constituite în principal de majorarea fără precedent a numărului locurilor de muncă, locuri de muncă ce vor fi plătite mai bine avînd în vedere că investitorii nu vor mai fi storşi de vlaga valutară, precum şi impozitarea acestora într-o manieră mai delicată, veniturile crescute al angajaților influențînd în mod pozitiv  întregul sistem economic al țării. Alte beneficii vor consta şi în încurajarea pe orizontală a mai micilor investitori ce vor participa la rîndul lor la majorarea capitalului, la creşterea potențialului investițional la nivelul întregii țări. Ei, bine, odată cu trecerea termenelor instaurate de statul român prin politicile economice amintite, creşterea aportului valutar al noilor investiții la pib_ului țării se va accentua simțitor, mărind capacitatea statului de a demara largi investiții de infrastructură , care împreună cu redistribuirea unei părți din aceste venituri,  vor sălta standardul de viață pe tot teritoriul țării, a tuturor cetățenilor. Ei bine, dragii mei, am întrucîtva certitudinea că înțelegerea dumneavoastră acceptă faptul că aspectele relevate mai sus, cu predominanță economică, în mod normal trebuie susținute dar şi completate cu alte acțiuni educaționale, legislative, administrative, precum şi de altă natură, care sinergic spuneam, să conlucreze împreună pentru atingerea scopului final.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 3 
  : 12 August 2019, 17:13:50 
Creat de Girel Barbu - Ultimul mesaj de către Ghinionoiu
 Distinse domn, elevațiunea dumitale atît poate să producă ? Doar semne de întrebare prea nevinovate.....? Hai, curaj, sloboade din colivia-ți aurită înaltul  spirit ce-n frîu țintat îl ții ....
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 4 
  : 11 August 2019, 12:07:15 
Creat de Musat Cristina - Ultimul mesaj de către Mihai
Mi-a placut ce ai scris Cristina. Faptul ca aproape te doare tristetea altuia arata ca ai un suflet nobil. Numai si pentru ca observi fata, privirea, trairile altei personae in tumultul vietii cotidiene.
Imi place un indemn simplu la fericire primit intr-un mod poate vulgar. Look to the sky scrie pe un grafitti pe zidul blocului vecin. In romaneste suna si mai frumos: priveste cerul!
Si o sa fi fericit cateva secunde macar. Incercati.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 5 
  : 10 August 2019, 16:48:29 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
  Iată dragii mei, un subiect simpatic al propriilor reflecții, un subiect pe care-l consider foarte interesant, mai ales cînd te priveşte în mod direct şi personal. Pe scurt dragilor, pe foarte scurt chiar, mizantropul ăsta nesuferit sînt chiar eu... Da, da, dar trebuie să menționez că nu mi se potrivesc chiar toate adjectivele asociate, paradigma fiind mult prea largă, flexiuni prea multe concurînd în definirea termenului ce constituie subiectul în cauză. Unele însă, da, sînt reale, se adeveresc, recunosc, chiar dacă nu sînt printre cele mai fericite... Care ? Hm ... Dragii mei, am trăit multe, de tot felu', atît cît pentru două vieți aş putea zice. Am văzut multe, bune, rele, ha... mai mult rele. Firesc nu ? Păi de ce firesc ? Nu e deloc firesc. Şi ..., ziceți că sînt eu prea pretențios, că m-am învățat cu binele ? Ooo, nu... Bagseama că sufletul meu, aşa, pestriț, cum o fi el, e prea aproape de orizonturi absolute, e prea " aerian " ca să zic aşa. Vreau prea multe dragii mei. Aşa e. Vreau stînga să fie stîngă, aşa cum dreapta să fie dreaptă. Vreau alba să fie albă, şi neagra neagră. Aşa e, iacătă mult prea multe pentru lumea de azi ! Da' n-am ce face. Lumea-şi face mersul ei, împleticit, nesigur, cu paşi tremurați, anemici. Eu, ... ? Eu înghit cu greu în singurătatea mea. Rabd. Mă răscol tăcut, cu pixul. Revolta mea e cuminte, lină, paşnică. Conştiința, pasărea asta măiastră cu chip şi rost himeric, m-a atins aşa , în treacăt aş zice, într-o doară, cu vîrful aripii. Ştiu că eul meu vorbeşte altă limbă. Ştiu că sufletul meu e ademenit de ceruri mai neprihănite. Şi mai ştiu că auditoriul meu e firav, prea firav azi. Mîine, nici atît. Cum ? O să ne trezim ? Ooooo, nu dragii mei nici vorbă. Ne place să lîncezim. Previziuni ? Ai, ai, ai, dragii mei, sumbre. Originalitatea prost înțeleasă a noilor generații, pusă într-un portativ întors pe dos, fără noimă, fără fond, de esență degenerativă, face ravagii. Lipiciul vulgar e dat pe toate gardurile. Cine are tăria să privească-n zare, va întrezări începutul unui asfințit etern. Cum, nu ? Păi temelia societății terestre e şubrezită rău, e zgîlțîită puternic de vínturi turbate. Armătura slabă, ieftină, scîrțîie, crapă pe la toate încheieturile, gata să plesnească. Astăzi, dragii moşului, Făt Frumos nu mai există, s-a perimat, a- nbătrînit de tot. Astăzi, la modă sînt Feții Urîți. Cum ? Cum cum ? ... Ştiți voi prea bine. În aste condiții, cu toată bunăvoința nu cred că mai avem prea multe şanse să ne revenim. Nu zic nici una. Involuția din planul spiritual, e mai mult ca vizibilă. E apăsătoare chiar, lucrează deja, lucrează al dracului. Educația, fiica asta " vitregă" a societății umane, uitată prin colțuri negre, insalubre ale vieții, nu mai ajută. Cu capul sprijinit în coate, stă mută, privind pierită-n gol. " Beneficiem" azi de " plusvaloare"  lexicală adusă pe plaiurile noastre de vînturi turbate de prin zări străine. Vocabularul " s-a-nbogățit, aşa cum se-nbogățeşte pielea cu rîie. Cum ? Preferați pecinginea ? Ok. Avem aşadar o paletă largă de invective ce nu s-a pomenit pe tot pămîntu'. La auzul lor, ar roşi chiar şi bătrînele cătane. Morfologia, " învechită", ba chiar şi sintaxa au făcut " progrese" notabile, ... notabile rău. Simbolismul logic, firesc, a explodat, la propriu. Cum ? Eeee, s-a dus dracului... Stilistica dragilor, " se trezeşte" la viață văzînd cu ochii. Păcătoasa liniuță, căreia îi zice una lume  cratimă, o punem alandala, în tot locu', să "vază" tot românu' ce elevați sîntem. O, nu, v-am mai zis că nu sînt de acord cu < suntem>. Lexiconul dragilor, creşte precum coca de cozonac sub presiunea atotputernicului argou. Jargoanele, ca'tă şi ele să ocupe un loc sub soare, în preapermisiva, nevinovata limbă românească. Jagardelele, au grijă să accepte tot " necazul" altora, tot ce e " nou". Libertinismul lexical, cum vă spuneam, dar şi întreg repertoriul social asociat, ce se zbate într-un desfrîu fără margini, împămîntenit, nu ne poate aduce dragii mei, decît zile negre. Morala e la pămînt. Mai rău, segmente sociale zise "de elită", implicate în activități politice, scăldate într-o ignoranță de necrezut, confundă sau pur şi simplu nu realizează valorile liberalismului, aderînd prea lesne la acest curent ieftin, deplasat, al unui libertinism amplu manifestat. Sub semnul libertății fără frîu, făcînd abstracție de latura constructivistă a curentului politic liberal, cu intenție sau fără, mulți, abordează latura polemicii sforăitoare, goală de conținut, de multe ori cu un limbaj mai mult decît suburban, de prea multe ori într-o formă de-adreptul cataleptică pretinzînd drepturi nefolositoare, inadecvate sau imposibile. Idei sărace dospesc la rece în mintea unora, dînd pe-afară borboloci ce repede dispar. După ei, nu rămîne nimic, sau aproape nimic. Niscai găuri în asfalt, niscai poduri prăbuşite, niscai case luate de ape cu tot cu sărmani, şi cam atît. Optimismul meu... ? Ce e cu el ? Ha, ... s-a cam dus dragii mei. În viziunea mea, prea coaptă poate, răscoaptă-n jarul vieții, optimismul nu este decît un artificiu propriu generațiilor tinere, copiilor sau ...unora. E leac bun la început, iar mai apoi la sfîrşit. Nici o dată la mijloc. Aici, între ape, realismul îşi are loc. Pesimism ? Oo, nu, pesimismul este mai mult o rezultantă a unor abateri de ordin psihic. Nu, nu, pesimismul e frate bun cu depresia, şi nu e cazul şi nici locul să-l băgăm în ecuația pusă în lucru aici. Să fie clar, pesimismul este pesimism şi realismul, realism. Ei, dragilor, şi totuşi, cum vă spusei, un strop de optimism a rămas, şi trebuie să rămînă pururea. Acest strop, miraculos, împreună cu un pic de Dumnezeu, a dus şi va duce omenirea, de ieri, prin azi, spre mîine. Da dragilor, mizantrop. Şi de ce n-aş fi ? Cum, propoziția nu are verb ? Ha, ... ce mai contează un verb cînd gramatica se duce la vale cu viteză. Păi ce mare afacere găsiți că derulează omenirea azi ? Ce mare scofală face ? Nici una dragilor. O mizerie, o mare mizerie peste tot, ei bine aproape peste tot. Ei, dragilor, puteți concepe o mizerie mai mică ? Mizeria dragii mei, nu permite grade de comparație, aprecieri de ordin cantitativ sau calitativ. Mizeria e mizerie, şi atît. Şi ştiți dumneavoastră cine face mizerie ? Mizerabilii, dragii mei. De ăştia nu ducem lipsă. Detestabila meschinărie, arivismul uman generalizat, ura, ipocrizia, incultura crasă, abordări sălbatice de tot soiul, porniri atavice instinctuale, şi multe altele, ei bine dragilor, credeți că ar putea rezona cu idealuri înalte, cu evoluția normală a acestei pseudocivilizații ? Dragilor, văzut-ați voi prin " edenul" terestru şi în particular în cel românesc temei de bucurie, de fericire ? Văzut-ați voi dragoste de neam, dragoste pentru verdeață, dragoste pentru frumos, pentru curat, dragoste pentru natură, pentru om ? Văzut-ați voi cinste, văzut-ați voi onoare, respect reciproc, înțelegere, milă, compasiune,... ? Cum, ... nihilism ? Ei aş, eu nu neg nimic sau aproape nimic, eu doar arăt cu degetul rănile deschise ale umanității. Ce ziceți ? E cam mare povara pentru aşa virtute mignionă ? Ei da, dar pic cu pic s-a făcut însuşi oceanul. Eu, dragii mei, cu ochelerii mei, demodați, bagseama cu o groază de dioptrii, remarc mai bine, zic, rateurile repetate, în flux, pe care omenirea le dă, într-un adevărat spectacol de-adreptul burlesc, cu accente groteşti însă. Mizantropul, dragii mei, este un realist irecuperabil. El singur e conştient de puterea haosului a cărui povară omenirea o poartă. Mizantropi, cam puțini, nu credeți ? E chiar penurie dragii mei, şi asta nu e de bine. Maimarii lumii ăsteia, scăldați într-o lumină comfuză, plutesc pe ape vîltorite, iar coaja ce cu greu au prins-o stă să crape arsă de soarele ignoranței lor, prea coaptă azi. Mîndria lor, orgoliul orb, îi paşte pe pajişti mocirloase, improprii. Egoul lor, exacerbat, ce nu-şi mai încape-n pene, expandează orb fără încetare, neînțelegînd mersul astor vremuri. La ceas de taină, cu o inconştiență "patriotică", fac şi desfac jocuri periculoase pentru omenire. Baierile lumii stau să se rupă, şi ei îşi piaptănă părul rar într-o oglindă ...gărăită.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 6 
  : 09 Iunie 2019, 16:40:30 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
   Oh, dragii mei, dator mă simt să îndreptez gîndiri neştiutoare, ce cu mirare-ndreptățită încearc-a reflecta referitor la noima exprimării mele şi-a folosinței " nefireşti ", de noi " invenții " lexicale. Cine-a binevoit să-şi clătească ochii-n scrisul meu, cu mîzgăleli grijite-n virtual, sădite cu obol de subsemnatul, trebuie să fi luat la cunoştință de nonconformismul special, ce cu cinste-am afişat. Blasfemica schimbare-a grămăticii româneşti, de " aşi " perverşi ai urbei culturale, pierit-va-ntr-un curînd, acu' sau mai tîrziu cu coada-ntre picioare. Reiterări conservatoare ce vor claca cîndva-n etericul nimic, putreziciuni imunde, ițesc greşit parfum de secoli, cu iz de îndărăt. La fel ca novatorul apăsat, şi vechiul cel uscat, dă să emeargă-n vanul ce desfide vorbirea în natur, de-acu' spre înainte. " Niciun ", " nicio ", un î din a prea folosit, şi alte aberații stilistice recuperatorii, lipsite fi-vor de interes din partea mea. În scurt, ei da, nu voi a mă conforma acestora ... şi pace.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


Pagini: [1] 2 3 ... 10