25 Aprilie 2017, 12:33:59 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1] 2 3 ... 10
 1 
  : 22 Aprilie 2017, 22:25:01 
Creat de død - Ultimul mesaj de către død
Am inteles un singur lucru.
De azi inainte nu mai vreau sa stiu nimic.Sunt prea tanar ca sa-mi distrug creierul,ma dau batut.
Pace...
1% bateria nu mai pot scrie...
Dar nici nu mai vreau ce-i drept.
Citatul din Hamlet:Vorbe,vorbe,vorbe.
PS:Scuzati ca mi-am batut joc de cuvinte.
Scuzati ca nu am folosit diacritice.
-Ecce Homo-
Filosofie- o stiinta rebarbativa si molipsitoare,luptati cu ea nu o lasati
sa triumfe.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 2 
  : 19 Aprilie 2017, 11:44:46 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
 De multe ori, să citești pur și simplu, n'ajunge, nu e totul, dulceața se află disimulată cu grijă printre rînduri. E ca și cînd ai cînta robotic la pian. Cântecul în sine nu stă nici decum în vârful degetelor, dragii mei. Mai curînd, sălașul lui e în mintea noastră. Aici, senzori sensibili, traductoare fine, acordări complexe, dirijate net de o anumită stare de spirit, transformă semnalul audio asociat unei partituri tehnice, seci, într-un melanj divin, unic, ce atinge cu dărnicie coarda sensibilă a fiecăruia. Acesta din urmă, doar, purtînd amprenta interpretului, a instrumentului chiar, și nu în cele din urmă a autorului, poate fi numit cîntec. Așadar, dragilor, "expozenistul" ar vrea să spună unele lucruri, dar nu se poate, și-atunci, se-apucă să înghesuie printre rînduri înțelesuri ne-nțelese. Cine are deschidere pricepe, cine nu, nu. Uneori, "textieristul" ajută, montînd ghilimele vizibile, alte ori dă de înțeles, dar sînt situații în care cititorul este lăsat de izbeliște tocmai la greu, atunci cînd ar trebui să înțeleagă contextul. De ce se întîmplă așa ? Păi, de cele mai multe ori, o alcătuire lexicală cu substrat, pune mai bine în evidență un anume stil, devine mai interesantă chiar decît subiectul ascuns, zgîndărind plăcut interesul cititorului. Ei bine, motive mai sînt, dar pentru moment, ajunge...Așadar și prin urmare, o atenție distributivă, o vedere periferică vie, poate pune în valoare un text amorf la prima vedere. Rădăcinile subiectului însă, de multe ori pot fi extrem de interesante. Un ochi bun, deci, de multe ori, face toți banii. E adevărat însă, că nu toată lumea se bucură de o vedere clară, deslușită. Defecte găsești în tot locu'. Ce vrei, degenerarea apare pe cărări neștiute în curtea te miri cui. Mai rău că n-avem soluții de-ndreptare. Dioptriile sînt speciale și n-au antidot. Ochii minții sînt deasupra lucrurilor pămîntești, sînt un dar primit cu dedicație, asociat firului destinului fiecăruia. E cam același lucru ca distribuția talentului, artistic, ingineresc, oratoric, muzical, scriitoricesc,...tot felul de talente. Acesta e dat unora mai mult sau mai puțin, restul bucurîndu-se de liniștea neprihănirii. Talentații, astfel, sînt predispuși să strîmbe din nas, să facă eforturi, deci, pe cînd ceilalți aplaudă cu mărinimie tot ce zboară. Ei bine, să citești printre rînduri, e un talent ca oricare altul, pe care, dacă-l ai, te poți numi norocos, dacă nu-l ai nu e nici un bai. Lucrurile se întîmplă și scrise, și nescrise. Viața merge înainte. Filmul timpului se derulează cu implicații predestinate, adresanții supunîndu-se fără drept de apel.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 3 
  : 19 Aprilie 2017, 04:26:41 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
Știți, n-am îndrăznit niciodată să dansez. Mi s-a părut întotdeauna a fi un gen de afișare indecentă contrară spiritului sănătos, serios. Mai lent, mai alert, după muzică. Știți, cum e muzica, așa și dansatorii. Oamenii dau din cap, dau din posterior, după ritm. Am văzut dansatori cu tupeu, care se mișcă prost, dar nu se lasă. Am văzut dansatori fără talent, mulți, care fac de rușine arta. Nimeni nu-i huiduie, ba au și "like"-uri. Am văzut dansatori care îndeobște sînt nemulțumiți. Nu le place bă muzica, ba muzicanții, ba scenariu, ba regia, ba aranjamentul. Muzicanții nu se lasă mai prejos, vin tîrziu, bagă umplutură și pleacă repede, sau nu mai scapi de ei nici cu fuga. E cheremul lor...Da' stai să vezi dansuri populare, legănate bătrînești, hore repezite  brîuri de șase, călușari cu ciomege, fel și fel. Recuzita, ieftină, făcută pe picior. Nu m-am implicat, și am rămas cu păreri de rău. La bătrînețe numai de dansuri n-ai chef. Vezi, bunul simț se alege, dar nu la suprafață. De, n-ai talent, n-ai ce face, caști gura la televizor și fluieri a pagubă. Ei, da, aș fi jucat șah, dar cine să-mi răspundă la e4, cf3, d4, cd4, știți, Siciliana lui Najdorf, sau la un curajos gambit ? Sînt singur. E prea monoton să-ți râspunzi singur la infinit cu mutare ți-e însuți. Pentru o partidă trebuie partener(ă). Pentru partide trebuie parteneri. Nu, șahul e prea cerebral pentru gustul meu, nu mi se potrivește, și pe urmă, nu rămîne nimic după tine, toată energia pierzîndu-se în izbînzi deșarte. Am descoperit însă Citatepedia, un joculeț interesant. Îți faci de lucru în clipe searbede, menții un tonus. Amesteci cuvinte, ca-ntr-un alambic preiluminist. Trebuie să iasă ceva, e musai. Bun, rău, iese, rămîne, atinge ici colo. Spiritul zîmbește, e de bine, însă fără pretenții. Da, dar pe aici nu prea e trafic. Infrastructură ar fi, dar dacă n-ai puncte de atracție, gogoșerie, artificii, lumea nu vine. N-ai circ, n-ai circari, e cam pustiu. Nu tu concursuri de anduranță cu fum, praf gros, vacarm, nu tu sarmale, mici și bere, nu tu nobile prezentări de modă cu protagoniste șic, cu fluierături...Cîteva motoare vechi, uruie în singurătate. Dau și rateuri, pleoscăie. Gonesc și bruma de curioși. Cîte-un privitor te mai întreabă din ce an ai motorul, cîți cai are, dacă ai cauciucuri de iarnă..., dar te mai ia la întrebări și de ce nu l-ai spălat ca lumea, nu i-ai dat lustru...d'astea. Au și ei dreptate, se poate mai bine. Ia să fi avut un Cristoiu, un Popescu, un Grigore, etc, altă făină s-ar fi măcinat, ar fi devenit moară cu blazon, cu circuit închis, ai, ai, ai, ... ce rating, ce vînzoleală ar fi fost ? S-ar fi spus lucruri adînci, trepidante. Știți, adîncurile sînt totdeauna ba reci, ba fierbinți, Sînt din cale-afară de interesante totuși. Lumea se-nghesuie să știe ce e-n adîncuri. Dar, oamenii au altceva mai bun de făcut decît să stea la palavre. "Time is money", zice englezu', și bine zice, dacă-l pierzi, e bun pierdut. Eeee, ...e bine și așa, ne mulțumim și cu puțin, ce să facem ? Un' să ne ducem ? Teatru nu, Operă nu, muzee nu, parcuri nu, ...lîncezeală.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 4 
  : 19 Aprilie 2017, 02:50:04 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
E iarnă, întuneric de mult. Stau lungit sub pătură. Singurătatea mă ține treaz o vreme. În liniștea nopții, gîndurile zboară nebune. Călătoresc mental pe cărări nebătute, prin coclauri lăsate așa, pe bulevarde luminate în exces, prin lumi paralele. Am în fața ochilor minții, pe retina încăpătoare a gîndurilor, lumi reale aflate veșnic într-un antagonism fără leac, lumi bănuite, într-o viermuială nesfîrșită, neutrini zburători, para focului ținută cu forța în cuptoare plăsmuite de însăși forța văzduhului. Totul se mișcă, oscilează calculat, vibrează agresiv, plutește, suferă o devenire fără cap și fără coadă, fără direcție, fără țintă, într-un balans autoindus modulat veșnic din butoane ascunse, în tipare divine, după ritmuri neînțelese ce depășesc puterea noastră de pătrundere. Mă uit la ceas pe întuneric, beculețele, ledurile își fac treaba fără să ceară pauză. Arată cu roșu viu ora două și patruzeci și trei. Aprind "lamba", așa zicea bunica, și pun o idee la locul ei pe hîrtia virtuală. Sting, și mă bag iar în pat. Pătura e scurtă, sau am eu picioarele cam lungi. Într-u' început e bine, simt răcoarea plăcută a nopții. Între-un răstimp, însă, răceala brută își face simțită prezența. Mă ghemuiesc, doar doar s-o încălzi. Da, e mai bine. Peste noapte însă, mă ia valul, uit. Mă lungesc iar. Subconștientul lucrează, e la post, dictează revenirea la poziția ghemuit,...o ști el ceva...Iar e bine. Adorm ca toată lumea.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 5 
  : 13 Aprilie 2017, 18:36:49 
Creat de ionutpascuart - Ultimul mesaj de către ionutpascuart
????.Prima dată când am pus mâna pe creion mi-am aflat destinul ????.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 6 
  : 01 Aprilie 2017, 21:08:06 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
   Aoleeeeeu, dragilor, o să rămînem fără univers. O să se facă iar ghem. O să să strîngă pînă n-o mai rămînea nimic, auzi. O să să ducă iar în "Singurătate". Și noi o să rămînem singuri pă lumea asta, aoleeeeu...Păi cine o să ne mai lumineze nopțile la pescuit, dacă n-o să mai fie lună plină ? Unde o să mai plecăm noi să ne-mplimbăm cu racheta ? Doamneee, de ce ne lași singuri Doamneee ?
 Dar, cine știe, n-o fi dracu' chiar așa negru.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 7 
  : 01 Aprilie 2017, 20:02:48 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
   Dragilor, cînd aud că în a treisprezecea miliardime de secundă de la Big Bang încoace, nu'ș ce fenomene fizice cu pieptănătura pe mijloc au avut loc, și pe urmă în a 'șpea secundă nu'ș ce s-a mai format, și tot așa, să răsară busuioc, pînă la milioane, miliarde de ani, culminînd cu apariția noastră, diștepții universului, dom'le, îmi vine așa nu'ș cum să spui. Dragii moșului, așa povestioare însăilate la gura sobei, de specialiști distrați, pline de ghidușii amestecate cu vorbe mari, nici că s-o mai pomeni. Nici chiar io, n-aș fi în stare de așa imaginațiune. Personal, îi feresc de a fi categorisiți răspunzători, dar sigur se întrece cu nonșalanțâ nestăvilită măsura bunului simț. Auzi 'mneata, "Bing Bang". Dom'le, și pentru că s-a putut observa o deplasare spectrală spre roșu, (în domeniu cuantic), înseamnă că mîine piomîine, cînd universul în dilatarea sa o să ajungă la garduri, n-o să aibe încotro și o s-o ia înapoi, și iar, după o postață bună, o să auzim Big Crunch !
   Ptiu drace, păzea !
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 8 
  : 30 Martie 2017, 21:54:50 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
Oh, dragii mei, toate timpurile, de demult încoace, au fost, fiți siguri, marcate de gînditori de calibru, care fără tehnica modernă, la "lumina lumînării", au știut să facă roata, au știut să imortalizeze spiritul lui Keops, iată, prin opere de arhitectură nemuritoare, pe care nu le-am putea reproduce astăzi, au știut că spiritul spiralei, definește în univers lucruri nepătrunse în totalitate astăzi, au știut și au susținut chiar cu îndărătnicie că esența materiei se învîrte, au știut multe...Au gîndit adînc, printre vicisitudini fără număr. Protagoniști cu imaginație, au ajuns și pe la Hamangia noastră. Au ajuns în multe locuri alese de destin. Au ajuns și la Botoșanii românești,  cînd Domnul vrut-a ca la 15 Ianuarie 1850 să răsară pe cerul României, "Luceafărul". Acesta, în persoana d-lui Mihail Eminovici, mai tîrziu Mihail Eminescu,  un gînditor senior, cu aptitudini poetice dar și filozofice extreme, absolut remarcabile,  a cărui activitate literară de excepție a culminat în 8 Octombrie 1882 cu aducerea la lumină a inegalabilei poezii Luceafărul, ne-a lăsat moștenire la 25 Decembrie 1890 gînduri imense ce oglindesc adevăruri fundamentale, prin prezentarea poeziei fără seamăn La Steaua, din care reproducem cu nemărginit respect, cu sfințenie chiar, următoarele versuri ce vor rămîne călăuzitoare pentru posteritate:

La steaua care-a răsărit                                                                                                La Steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă


Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie
Era pe cînd nu s-a zărit
Azi o zărim și nu e...
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 9 
  : 30 Martie 2017, 13:36:39 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
Spuneam mai deunăzi că Hiperspațiul ăsta, după umila mea părere chiar există. De ce n-ar exista ? Pentru că așa s-a pronunțat x și y? Oh, dragii mei, de-alungul timpului multe s-au spus, de oameni cu "greutate". S-au afirmat multe, s-au infirmat multe, fără acoperire științifică, cu convingere, puerilă însă. Cine își iînchipuia că o roată amărîtă în duet cu o osie și mai amărîtă va face ca peste timp să fie posibil ca o singură locomotivă să tracteze 100 de vagoane cu marfă? Cine și-a închipuit că piciorul omului va ajunge să-și lase amprenta pe nedespărțitul nostru tovarăși nocturn din ceruri vecine? Iată Luna cunoaște acum prezența fie ea și efemeră,a omului. Cine își putea imagina că vom schimba cîndva porumbelul voiajor cu bilețelul atîrnat de gît cu o "jucărie" drăcoasă ce e în stare să ne facă legătura aproape instantaneu cu prietenul din Hong Cong? Dragii mei, întotdeauna omul a rămas în urma evenimentelor. El nu crede pînă nu "pune mîna". Avem ochelari de cal, privim numai înainte, dar dragii mei, universul se deschide în fața noastră în toate "direcțiile". Timpul spuneam, nu a fost de acord, și a demonstrat că ceea ce credem noi, ceea ce gîndit noi e una, și ceea ce există, ceea ce este posibil, e alta. Haideți, la repezeală să privim lucrurile în felul următor: În orice moment al trecutului, al prezentului, precum și al unui viitor ce va deveni cîndva prezent și mai apoi trecut, toate mișcările materiei vii sau nevii, își lasă amprenta cel puțin la nivel subcuantic, trimițînd în spațiu informații ce părăsesc în mod radiant originea, și călătoresc cel puțin în mod clasic , cu viteza luminii în spațiul fără sfîrșit. Așadar, să zicem că informația unei explozii provocată în 2015 a luat drumul eterului dublată și de transmisia tv a evenimentului. Aceste informații, s-ar afla astăzi la distanța de 2 ani lumină. Dacă am reuși să facem posibil transportul materiei în spațiu cu viteze superluminice, rezultă net, că într-un timp direct proporțional cu mărimea vitezei atinse, vom ajunge din urmă aceste informații, fiind posibil deci, să revedem la zi întregul proces desfășurat în urmă cu doi ani. Practic, am prinde din urmă trecutul. Ei, dragii mei, lucrurile nu stau chiar așa, așadar am prinde din urmă numai informațiile din trecut, trăind totuși într-un prezent continuu stabilizat între trecut și viitor. Ei bine, ar fi bine și numai așa, dar pentru asta ar trebui să înțelegem că totul e posibil, numai că noi trebuie sâ căutăm în "biblioteca" universului cartea potrivită. O vom găsi cu siguranță, dar nu știm cînd, mîine sau peste o mie de ani. O vorbă însă ce mi s-a părut înțeleaptă din caleafară , aruncată în fiertura marketingului actual, spunea "Dacă vrei, poți.".
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


 10 
  : 29 Martie 2017, 13:57:19 
Creat de acdc - Ultimul mesaj de către acdc
Revenind la H2, de la care am pornit acest expozeu, știm că se leagă în anumite condiții de presiune, temperatură sau cu ajutor catalitic și de elemente anorganice, cum ar fi de exemplu clorul, notat cu Cl atomul de clor, și cu Cl2 molecula de clor. Această substanță chimică, extrem de reactivă, se prezintă în mod normal sub formă gazoasă de culoare ușor verzuie, este deosebit de toxică, reacționînd imediat cu diverse substanțe. Astfel, grijă mare cînd ne aflăm în mediu cu clor, pentru că acesta reacționează cu apa din țesutul viu sau cu apa din mucoasele specifice aparatului respirator rezultînd HCl( acidul clorhidric) care arde pur și simplu țesutul viu, fiind avid de reacția cu apa. Așadar, atenție ! Acidul clorhidric de care aminteam, împreună cu acidul sulfuric H2SO4, și acidul azotic, HNO3, face parte din categoria celor mai tari acizi, avînd un caracter reducător extrem de puternic. Acest clor, se leagă, foarte interesant de sodiu, notat cu Na (Natriu), formînd arhicunoscuta clorură de sodiu ( NaCl), o substanță stabilă în condiții normale, chiar dacă este ușor solubilă în "ciorbă", dînd acesteia gustul sărat, numită popular, cum altfel, decît sarea de bucătărie. Aceasră sare, aflată pe Tera în depozite uriașe, ce au luat naștere în condiții necunoscute încă, se sintetizează chimic teoretic prin una dintre reacțiile chimice următoare: Na+ Cl= NaCl  ;  2HCl+ 2Na= 2NaCl+ H2  ;       2HCl+ Na2O= 2NaCl+ H2O  ;  2HCl+  Na2CO3= 2NaCl+ CO2+ H2O   Ultima reacție ne spune nouă că acidul clorhidric, ca de altfel și alți acizi au proprietatea de a dislocui elemente chimice din compuși chimici ai acizilor mai slabi, în cazul de față Na2CO3 (carbonatul de sodiu) fiind sarea acidului carbonic, cel mai slab acid din categoria acizilor anorganici. Acesta, în concentrație relativ scăzută intră în componența banalului sifon, cum impropriu numim apa carbogazoasă, a cunoscutelor sucuri acidulate pe care toți, cu plăcere le consumăm. Acest acid, se sintetizează și se menține la presiune crescută, odată scăzută presiunea, acidul carbonic se descompune rapid în H2O (apă) și CO2 (bioxid de carbon). Ei bine, în sfîrșit, amintim aici o altă substanță, pe cît de banală, pe atît de deosebită, ba chiar extraordinară dacă ne putem pronunța astfel. Este vorba, dragii mei despre apă. Da, apa cea de toate zilele. Apa asta dragii mei, ascunse în spatele așa zisei banalități, miraculoase capacități fizice ce fac posibilă, concură am putea zice, la apariția vieții cît și la evoluția organismelor vii. Apa dragii mei, este o combinație definitorie pur și simplu pentru viață. Unde veți găsi apă, veți găsi viață. Sub ce formă ? Sub forme diverse, sub imperiul foarte probabil al existenței mai multor sisteme metabolice, toate însă întreținute de prezența apei, însă, legile naturii permițînd o multitudine de forme de prezentare a materiei atît organice cît și anorganice, din care un număr limitat de forme cu pregnant caracter, restul fiind cu caracter tranzitoriu, ceea ce nu înseamnă însă că cele tranzitorii conțin cu toatele aceleași informații. Cum adică? Adică, de exemplu apa are una dintre puternicele caracteristici, ca la 0*C, să înghețe,să se transforme instantaneu aproape, din starea normală lichidă în starea solidă de gheață, zăpadă sau chiciură, la 100*C să se transforme în starea gazoasă de vapori, dar dragii mei, întregul interval de temperaturi al stării lichide să zicem, nu este deplin omogen, static, neschimbat din punct de vedere fizic, la 1*C apa are o anume densitate x, la 2*C are altă densitate, șamd, la 4*C de exemplu apa are cea mai mare densitate, acest fapt conferindu-i apei alte caracteristici cu potențe diferite fizico - chimice. Adică acestea sînt praguri cu caracter pregnant, legate de stări intermediare distincte totuși. Ce importanță practică pot avea aceste stări intermediare? Păi de exemplu apa la 4*C ziceam, are cea mai mare densitate ce-i permite acesteia să coboare spre fundul oceanelor, mărilor, dislocuind volume mari de apă mai caldă, mai puțin densă, mai sărată, etc, ducînd la formarea de curenți de convecție verticali, ce duc la ridicarea nutrienților de la fund către suprafață, precum și la oxigenarea unor straturi de apă, lucruri absolut benefice pentru lanțul trofic aflat în mediu acvatic. Dar nu beneficiază numai mediul acvatic, întrucît modificări de temperatură la suprafața apei, duce la formarea de cîmpuri atmosferice depresionare, care la rîndunică lor duc implicit la formarea de curenți de aer ce modifică, echilibrează temperaturi, presiuni din zonele de uscat, facilitînd de-altfel și transferul de umiditate de la suprafața oceanelor în interiorul continentelor, aprovizionînd cu apă întinse porțiuni de uscat . Iată așadar dragilor, un întreg lanț de procese fizice majore, datoare unui minor fapt. Apa asta dragilor are caracter așa de uimitor, că am putea expune informații extraordinare pînă mîine dimineață și nu le-am termina. Apa asta dragilor, e lucru mare. Ia gîndiți-vă la hipnotica Selena, Luna de pe cer ce încîntă cu prezența ei, noaptea, perechile de îndrăgostiți. Luna dragilor, nu conține apă, scara de mărime a masei sale nu permite menținerea unei atmosfere, așadar a vaporilor de apă. Gravitația fiind prea mică, presiune atmosferică nefiind, logic este instalată o amorțeală a materiei, fără arderi, fărâ diferențe de presiune, fără creare deci de curenți, fără mișcare, în final fără viață. O înlănțuire logică de factori naturali care nu pot duce decît la formarea și menținerea unui corp ceresc amorf, rece, fără mișcare materială, fără viață. Ca dovadă ați putut vedea în transmisiunile tv ale expedițiilor selenare, un teren prăfos cu precădere, cu depuneri milenare de praf cosmic, pe a cărui suprafață se văd clar, nemodificate, cratere mai mici și mai mari, cauzate de diverßi meteoriți ce în timp, au devenit oaspeți permanenți ai Selenei. Iată deci, implicații macro ale prezenței apei în univers. Apa asta dragilor, conține atîta O2, cît sâ întrețină niște arderi deplin obligatorii în formarea precum și menținerea vieții. Arderea dragilor înseamnă mișcare, prin mișcare viața începe să cîștige valențe specifice, forțele naturii se ordonează și ordonează la rîndul lor materia, în așa fel încît potența vitală ascunsă în fiecare atom să iasă la suprafață.
  Răspunde  |  Răspunde folosind un citat  


Pagini: [1] 2 3 ... 10