Mesaje recente

   Ei, dragii mei, ... da, " inteligența materiei ", se afirmă fără echivoc, materia, mai ales cea vie, " clocoteşte " de atîta inteligență. Pasămite, ( o, nu, nu, fără liniuță ) în copilărie, convins fiind de această realitate, am făcut personal chiar, o experiență foarte relevantă, din cale afară ... Aceasta, de factură " foarte ştiințifică ", m-a convins definitiv că şi orătăniile inferioare, cu patru picioare au o inteligență nativă ieşită din comun, demnă pe undeva ... pe aici, de cartea recordurilor ... direct ! Iată aşadar, copil fiind, în vacanțe, mergeam des la o vecină bătrînă a bunicilor, care îmi dădea lapte de la capre, gata muls direct în cană. Era fierbinte laptele, viu, viu. În grajdul caprelor, baba avea cazată şi o măgăriță foarte charismatică pe care o chema Julietta - Cap Lat, frumoasă, cuminte, ascultătoare, şi bagseama, inteligentă. Cum am ajuns la concluzia din urmă ? Păi, mă uitam deseori cum Julietta îşi lua prînzul format din coceni uscați de porumb. Aceasta, rupea cu gingăşie cu dinții foile de coceni, groase, uscate, țepene, şi le mesteca pierdută, cu ochii închişi, pasămite, era pierdută în " multivers ", în " lumi de-adreptul paralele ", aflîndu-se vizibil în transă puternică, sufletul ei, mai mult ca sigur, transmigrat metempsihotic, hoinărind prin orizonturi metafizice măgăreşti, ocultate cunoaşterii noastre, în care are parte poate de experiențe paranormale, aproape " anormale ", !, acest fapt ducînd la creşterea factorului de inteligență, nițel cam " artificială" . Eu, interesat de subiecte ezoterice, mă uitam la ea, şi " rumegam " la rîndu-mi teze îndrăznețe privitoare la " inteligența materiei ". Cînd, dintr-o dată, o străfulgerare luminoasă mă lovi fix în creştetul capului, şi instantaneu, mi-a venit o idee extraordinară să fac un experiment inedit care să rămînă în analele umanității. Acesta, avea darul de a demonstra lumii întregi " inteligența materiei ", este adevărat ceva mai vie decît ... aia moartă ! Pătruns de adevărul uluitor scos la lumină de minți sclipitoare, dau fuga în casă şi iau un ziar vechi, pătat de untura ultimilor dumicați, ziar cu care baba lua tigaia de pe foc. Încrezător, întind ziarul Juliettei, atent la reacțiile acesteia, care, flămîndă de lucruri noi, apucă şi ziarul cu dinții şi începe să- l morfolească în gură, eructînd satisfăcută de ştirile ce-i parveneau pe canale cuantice, din ziarul soios. Quarcurile, purtătoare de informație, mai ales cele " aromate ", îi pricinuiesc Juliettei o plăcere " barionică" vizibilă. Acestea migrează cu viteza luminii " la pătrat ", wireless, direct din paginile ziarului înfulecat, în creierul primitor, plin de inteligență al Juliettei, care dă din coadă mulțumită. Ei, iată deci, dragii mei, această întîmplare binevenită, extraordinară, m-a convins fără tăgadă că materia, mai ales aia cu doi ochi, cu două urechi, cu coadă şi patru copite, posedă dragilor, o inteligență pe care n-ai fi bănuit-o. Observînd această poftă nebună de ştiri a Juliettei, mă hotăresc instant să-i colorez viața şi mă gîndesc să-i aduc Juliettei un radio în grajd, convins fiind că Juliettei i-ar place la nebunie să adculte ştirile de la ora paisprezece. Zis şi făcut ... A doua zi, radiind de bucurie, mă prezint la sediul Juliettei, cu un aparat de radio, găsit prin podul casei. Julietta privea concentrată şi bătea din picior, bucuroasă cred. Mă uit în stînga, mă uit în dreapta, ... nimic. Băbuța noastră nu dotase apartamentul Juliettei cu priză de curent electric. Păcat, o puteam pune la curent pe Julietta cu cele mai noi ştiri dar şi informații ştiinţifice ale secolului, demonstrînd încă o dată în plus că dobitoacele nu sînt chiar aşa dobitoace ! Sînt convins dragii mei, că Juliettei i-ar fi plăcut şi Sonata nr 1 în C major de Johann Sebastian Bach, precum şi Concertul Italian, compus din două părți, vioi în Fa major, în stil ritornello, iar partea a doua fiind în Re minor, relativa minoră a lui Fa major !

   Dragii mei, în viziunea mea, a doua mare provocare a omenirii, pe care trebuie să o rezolve, răscrucea de care trebuie să treacă în mod inteligent, pentru că de acest fapt depinde chiar supraviețuirea speciei umane terestre, este schimbarea totală a opticii referitoare la viață, şi asta dragilor, nu o poate face cu real succes decît femeile. Da, este o afirmație ciudată, exotică chiar, dar nu mai puțin adevărată. Femeile, mai bine dotate biologic, poartă cu sine instinctul matern, instinct extrem de puternic ce poate modela în sens pozitiv un întreg eşafodaj existențial deplasat, perimat, ticluit dar şi întreținut de " regnul" masculin. Această capacitate deosebită a suratelor noastre le poate opri în a opresa viața, lucru străin, se vede, marilor bărbați ce astăzi conduc lumea... spre prăpastie. Bărbații, această facțiune biologică agresivă a speciei  în general, în mod absolut special, sînt dăruiți cu calități instinctuale ce privesc prezervarea teritoriului vital pentru familie, comunitate, societate, etc, fapt ce implică iată, o doză crescutã de agresivitate cum spuneam, de creştere sub orice formă a arealului propriu, în beneficiul comunității aparținătoare, mai mică sau mai mare. În ecuație apar aşadar aspecte pur biologice  ce țin de zestrea primară, instinctuală, ce nu poate fi reprogramată, redirecționată prin mecanismele educaționale, sociale, administrative sau de altă natură, existente astăzi. Ce e de făcut ? Simplu dragii mei, simplu la prima vedere însă, aşadar, mecanismul democratic aşa cu îl înțelegem astăzi, trebuie schimbat în sensul în care la conducerea întregii societăți, la vîrf să fie ridicate prin sufragiu particularizat , numai femeile. Bărbaților, dragii mei, le pot sta bine şi în posturi tehnice, economice, etc. De ce nu ? Astăzi, ştim bine, dintr- un misoginism pronunțat, deşănțat, ce vădeşte o tară educațională nepotrivită, femeile sînt deposedate aproape în întregime de acest atribut forte al conducerii societății, lucru ce nu le face să se revolte iată, aşa cum putem previziona în cazul bărbaților, mai arțăgoşi din fire. O mamă, dragilor, aducătoare de viață pe lume, are în general o altă viziune despre viață în general, despre pace, despre progre, despre bun trai. O mamă nu mai poate lucra cu mecanisme brutale, războinice, de descurajare armată, în detrimentul   progresului civil, progresului spiritual, ce conservă o valoare mai mare din toate punctele de vedere. Acestea, femeile au instinctual o aplecare mai mică asupra eforturilor militare, distructive, ineficiente pe termen lung. Am temerea însă, că interesul personal atît de mediatizat de-alungul timpului, atît de înrădăcinat în genomul omului, nu va permite această mutare esențială. Atîta timp cît democrația actuală va presupune desfăşurarea de campanii electorale, mari consumatoare de resurse băneşti, ce depind prin definiție de disponibilități băneşti, atîta timp deci, cît aceste campanii se vor sprijini pe deținătorii de fonduri, aceştia din urmă nu vor permite renunțări politice ce hrãnesc " sîngele " economiei actuale, nu vor permite deci modificări de esență ale mecanismelor actuale. Aşadar, dragii mei, ne aflăm pe un drum fãră întoarcere. Cîndva, probabil nu foarte tîrziu, ieşirile din crizele politice se vor epuiza. Cîndva, fie şi numai din greşeală umană sau tehnică, fie şi nmai dintr-un orgoliu exacerbat, fenomenul final se va produce. Logica, dragii mei, atîta timp cît datele problemei vor arăta ca şi acum, nu permite altfel de deznodămînt.

   Idei, idei, idei...Eeeei, dragii mei, ce s-ar face lumea asta fără idei ! Ce s-ar fi ales de ea ! Omului, i-a fost dat să aibă idei, să evolueze, să se-nplinească. Eee, dar tot lui i-a fost dat şi reversul medaliei, să sufere din pricina multor idei forţate, idei acceptate fără prea mult control sau deloc, idei însuşite de umanitate anapoda, idei puse în circulație de spirite rebele, pe baza unui marketing defect, a brandurilor unflate cu pompa. Ideile acestea, dragii mei, lucrează " al dracului ", cum ar zice anfitrionii marelui Caragiale. Astfel, ideile bune trag la căruța evoluției umanității, scoțînd-o la liman din gloduri nenumărate, în timp ce ideile eronate apasă cumplit pieptul evoluției, luîndu-i suflarea. Asta ca să ne referim la ideile crase, acute, ce acționează rapid dar restrîns în spațiu dar şi în timp, în bine sau în rău. Mai sînt însă şi altfel de idei, " magnifice ", care sub lupa gărăită uneori, a " oamenilor de ştiință ", devin teorii, ce au viață lungă, influența acestora asupra destinului omenirii fiind de lungă durată.
  Aşadar, dragii mei, observ tăcut şi-mi fac cruce pe ascuns, cum se zice, cînd aud multe dintre aberațiile cu aer savant, de ordin iată, ideologic, ce " sclipesc " în tentă filozofică, cu preponderentă aparență ştiinţifică, într-un melanj nepotrivit cel puțin, cu aprecieri de ordin teozofic, mistic aproape, contra naturii. Toate acestea sînt debitate cu tărie, frenetic, cu tupeu chiar, de către mulți subiecți cu pretenții " filozofico- socio- matematiciste ", cadorisiți de pronie cu ceva înclinații arhetipale, ce-i apropie vezi bine, de modele " călăuzitoare ", consacrate sub auspiciile unui marketing...presat la rece. Acestea generează însă percepții, convingeri, credințe, conturate eronat, formate prin însuşirea în mod forțat, la grămadă, cu toptanul, a unui amalgam informațional dezechilibrat, lacunar, plin de inexactități de tot felul şi toate calibrele, " sclipitor " însă, ... putem spune. Aceştia, într-o logică ciudată cel puțin, terfelită, chinuită, ajung sub puterea " colosală " a noncomformismului la concluzii dintre cele mai colorate, mai pestrițe chiar, mai stranii, mai stupide, de multe ori absurde de-adreptul, într-un dans lexical inept, ... ce nu s-a mai văzut. Stimabilii părelologi, care într-un iureş spiritualo-novator vor să se afirme neapărat, coborîndu-se zic, din empireul rezervat zeilor, morfolesc euristic cu limitata lor gîndire " idei noi ", vezi Doamne, idei ce " vor revoluționa " gîndirea umanității, idei ce vor răscoli nevinovatele, întortochiatele meandre ale Realității. Eee, dragii mei, aceştia vor să intre în istorie pe uşa din față, descuind-o însă nu cu cheia ci cu şperaclul. Erudiția minimală a acestora, hrănită dintr-un egregor sărac, încadrată zic, în fine ghilimele, recunoscută şi pararecunoscută de o societate cu carențe şi vicii multiple, cu tare în grămezi, ce formatează " branduri incontestabile ", a ajuns la un preaplin ce trebuie neapărat să se reverse şi asupra spiritelor mai puțin înalte, " flămînde " însă de nou, de extraordinar, de supranatural. Cele mai mari, cele mai de nepătruns mistere ale Universului prezervate în eternitate, iată, devin pentru aceşti " corifei " ai ştiințelor...simple glumițe. Dezlegările acestora, ce le stau la " degetul mic ", cu nonşalantă dăruire, vor să le înpărtăşească tuturor, sub emblema " înaltei " lor spiritualități. Astfel, aceştia nu rateazã nici o ocazie de a-şi etala cu gravitatea proprie marilor spirite, într-o panoplică, vastă dar şi " cuceritoare " însăilare, cunoştințele " pluri- multi- disciplinare " cu a căror agheazmă au fost " stropiți " de divinitate...taman ei ! Parada acestora, dată cu un lipici de-adreptul vulgar, sensibilizează e drept, o mulțime de doritori..." tatuați ". Aceşti din urmă respondenți, de-acum în grămezi nesfîrşite, ca stelele din cer, confuzați la maxim de multiplele dar şi " inefabilele " idei, înghit repede, pe nemestecate orice zboară, în goana după chilipiruri spirituale,...ieftine însă, chiar periculoase într-o oarecare măsură. Să apuci fărîme de " înțelepciune" de la masa " înțelepților ", este visul multora, dorința nevinovată, legitimă dar dezordonată a acestora fiind cu precădere şi repede satisfăcută de " binevoitori ştiinţifici ", ce sar la rapid întru' rezolvarea " pofticioşilor ". Locul gol, plin de mistere nedezlegate de milenii, iată, atrag ca un magnet " procesatorii " de idei, aceştia atacînd " la baionetă " cîmpul slab apărat al novicilor. Hoardele, nesperat, sub tirul lexical balonat, scînteietor însă, sînt uşor de dovedit, de manipulat, mai bine zis. Mulțimea, care întotdeauna este nepregătită, cade secerată, dornicii nevinovați cad ca muştele. O abureală " doctă " începe să curgă în valuri, ... şi curge, şi curge, " iluminînd " medii întregi, umbrite de " Voința " divină, văduvite clar de înțelegerea netă a Realității. Armonia celestă, stingheră de atîta şi atîta amar de vreme, se înviorează brusc sub condeiul acestora, se lustruieşte sub eforturile " intelectuale " ale acestor " titani " ... cemai ! Siguranța " înaltelor" lor considerente, este sprijinită ferm de aprigi deschizători de drumuri, neapărat străini, care cu balanța decimală, în mod barbar, vor să cîntărească esența Realității. Pentru aceştia totul este permis, totul li se cuvine, totul li se supune, ei sînt, ați ghicit, ... alfa şi omega. Debilitatea mentală a resortisanților noştrii, ce hrăneşte imposibilitatea gîndirii individuale de pe poziția " propriilor picioare ", asociată imposibilității găsirii de soluții adecvate, cu adevărat originale, corecte, compatibile cu Realitatea, face ca aceştia, neîncetat, să aibă nevoie de pilotare din exterior, şi în ştiință, şi în politică, şi în artă, etc. Un stil antropomorfic de gîndire, ghidează din păcate potențele " spirituale " ale amfitrionilor noştrii, care aproape fără excepție, alunecă pe panta misticismului, a dogmatismului cu caracter religios, ascunzîndu-se sub pulpana protectoare a acestora, ce, permisive fiind, garantează susținerea mulțimii inadvertențelor, schismelor culpabile, păguboase din gîndirea acestora, netezind calea spre concluzii " magistrale " care se țin însă ... în doi peri. Idei, idei, născute din cugete vivace, ce-ar vrea, " pe sub masă ", să țină de căpăstrul lumii ăsteia. Idei mai bune, idei mai rele, idei mai vechi, idei mai noi, idei înfăşurate-n interes mai general, de grup sau personal, adastă-n timpuri mai lungi sau mai în scurt, clădind din temelii realități ce des se schimbă, la pas sau mai alert, aşa cum cer aceste pricini ... de idei.
  În altă ordine de ...idei, adaug că aşteptările mele în ce priveşte prestația acestora, au fost înşelate. Abordările ieftine, deplasate, puierile chiar, vizavi de teme maximale din punct de vedere fizic dar şi filozofic, respectiv Teoria Big Bang, ce face referiri la formarea precum şi evoluția Universului cunoscut astăzi, dar şi la starea inițială de dinaintea formării Universului, precum şi povestioare ca teoria stringurilor, a corzilor, etc, sînt uşurele, volatile peste poate. Chiar şi " nemaipomenita " Teorie cuantică, ...oh, dragilor, păi că veni vorba, ştiți că încă nu s-a dat o definiție adecvată, clară şi de bun simț a acestor cuante ? Nu credeți ? Păi uite ce spune DEXul atoateştiutor : ...cuanta este cea mai " mică " valoare " discretă " pe care... ( DEXul dragii mei traduce numai, vorbele de duh ale deştepților planetei... ) Dom'le, păi cît de mică, păi dom'le cît de discretă ? Te doare capu' . Asta este ştiința secolului XXl ! O bîjbîială mai mare nici că se putea. Auzi 'mneata, Teoria cuantelor ! - teoria a ...nu ştim ce !!! Ok, unele desluşiri există, le acceptăm, există chiar şi practici inginereşti cu caracter " cuantic " , dar ... încă nu ştim " cu ce se mănîncă ". Aud tot mai des afirmații " celestiale " din gura unor teoriticieni de " hîrtie ", ... alte universuri !!! ...mai multe universuri !!! Dragii mei, păi Universul ăsta, în accepțiune generală, este unul singur însemnînd nimic altceva decît ...lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există...Convenția asta e veche şi general acceptată. Aşadar...? Dragii mei, acest concept, al Universului, nu are plural, termenul nu permite pluralul.  Mințile "
 încinse ale unora, scornesc în mod absolut vinovat false evidențe, creînd valuri psihologice cu influențe malefice, destructive. Alții, destoinici tocilari " în ale ştiinței ", preiau cu umilință gratuită termeni ce nu se leagă, precum ; ...spațio- timp...!!! Zic ei...în spațio-timpul... !!! Care " spațio-timp" domnii mei ? Păi ce legătură are timpul cu spațiul ? Păi în " fumurile" minților ăstor năzbîtnici, nu se mai înțelege simplitatea firească a acestor termeni ? Păi spațiul are legătură cu locația, forma sau mărimea, iar timpul are legătură cu alt concept, cu mişcarea dragii mei. Acesta, timpul, este un  concept abstract, o categorie filozofică cu caracter ordonator, de tip sintetic, virtual, reprezentată printr-o succesiune infinită de microfaze ale mişcării principiilor materiale ale Universului, în urma descătuşării de potențial într-o manieră legică, logică, nesfîrşită. Aşadar, de unde dragii mei " spațio-timp " ? Din filme de desene animate ? Din traduceri inexacte ? Încercăm să descriem alambicat fenomene fizice subtile, aflate la granița actuală a Realității palpabile. Încercăm să trecem dincolo, în tărîmul deocamdată interzis. Noi, oamenii, nu ne-am văzut nici o dată " lungul nasului ", am vrut întotdeauna mai mult decît putem înghiți ... Bine, nu- i bai, să încercăm, dar cu mai mult respect pentru Realitate, cu mai mult respect pentru actul ştiințific, şi nu în ultimul rînd pentru publicul larg. Tupeul unora, dragii mei, depăşeşte puterea mea de înțelegere. Aceştia, " cutezători ", bagă mîna în " sac " legați la ochi şi pipăie, doar doar or prinde secretul absolut. Problema nu este cutezanța lor, ci modul în care înțeleg să expună public " nemaipomenitele " lor realizări, care însă mîine, cu siguranță vor fi invalidate de evidențe noi. Lumea, îngăduitoare cum a fost întotdeauna, scufundată adînc în necunoştință de cauză, îndrumată reflex de spiritul gregar, acceptă cu prea mare uşurință " viziuni călăuzitoare ", pe care, cum spuneam, dintr-o ignoranță crasă, generalizată, le hiperbolizează. Iată dragilor, cum încercări " ştiințifice", cu " ajutorul lui Dumnezeu ", ajung teorii infailibile azi, care totuşi, au un singur cusur, nu explică cu adevărat nimic. Vedeți dumneavoastră, darul omului, simplist dar cel mai de preț , este magistral voalat în întrebări simple dar fundamentale : cine, care, cum, unde, ... etc. Acestea dragii mei, vor exista cît va fi lumea. Iată deci, cum o dialectică şchioapă, privită imatur sau cu " ochelari de cal ", asociată cu o lipsă de înțelegere a evidențelor, are darul de a-i îndepărta de calea normală, sugerîndu-le cărări greu practicabile, ... care nu duc nicăieri. Mă aşteptam aşadar la mai multă reținere, la mai multă decență intelectuală, la înțelepciune. Aud în mod repetat că rezultă fapte, fenomene fizice, din calcule matematice. Ei aş ...! Păi aceste calcule " savante ", nu sînt decît nişte abstracțiuni elaborate de mintea omului, sub imperiul conştiinței, în afara sistemelor fizice care presupun o multitudine infinită de parametri, de stări fizice clasice, o multitudine infinită de comportamente ale materiei, aflată într-o dinamică continuă, la rîndul ei infinită. Un calcul este numai un instrument cu performanțe este adevărat, însă limitate. Acesta, numai înpreună cu alte instrumente precum şi cu un dirijor charismatic dar şi o seamă de instrumentişti pot compune o bună orchestră, care să fie capabilă să aducă la urechile noastre în mod adecvat " melodiile cerurilor ". Cred aşadar că numai o abordare filozofică cu desfăşurări de lexic complexe, variate, dar reținute în acelaşi timp, poate diseca, eventual discerne în legătură cu cărările nebătătorite ale Realității, ... eventual am spus. Limbajul filozofic, onest, în mod firesc este conceput cu realism şi decență, fiind iată, mai adecvat pentru a oglindi concepte fundamentale privitoare la Realitatea însăşi, un teren nesigur, cu multiple fațete realmente necunoscute,  indefinibile, cu infinite manifestări, ce deschid iată, perspective cu inerență filozofică. Abordînd cu răspundere, cu onestitate aceste teme universale, avem şansa de a ne apropia perceptibil de esența Realității, dar numai de a ne apropia, întrucît infinitul nu poate fi sondat decît în parte. Capabilitățile noastre cognitive sînt limitate dragilor, acestea întinzînd plasa puterilor umane numai asupra unei părți limitate din imensitatea incomensurabilă a Universului. Infinitul dragii mei, este el însuşi o " sumă de infinități ". În consecință, nu putem avea nici o dată o viziune absolută, de ansamblu, a întregului Univers, ...mare sau mic. Altfel, aflu dragii mei, cu stupoare, din gura unor personaje " stilate ", " bine înbrăcate ", că materia nici nu există ! Nu există pretind ei, nici energia, ci numai informația. Auziți scumpii mei şi vă minunați. Păi domnilor " cascadori " ai ştiinței, cine vă permite să abuzați în acest fel nevrednic de buna înțelegere a marelui public ? Cum puteți susține aceste aberații nemaiîntîlnite deprinse de pe la vecini mai " zburdalnici " ? Cum vă permiteți să scoateți deontologia la mezat aşa de ieftin ? Informația ci'că, a stat la baza formării Universului, aceasta avînd statutul de " matrice primordială ". Vedeți dumneavoastră la ce concluzii " grandioase " poate duce " adîncimea " gîndirii, a înțelepciunii fără seamăn a acestor indivizi " speciali" întradevăr ! Această concepție, ce personal o consider de-adreptul blasfemică, este inoculată stimabililor noştrii tocilari, de " mari " gazete de peste ocean, şi nu numai, în care " mari " necunoscuți fizicieni, vrednici rău, postează cu aplomb teorii noi, ce demolează observații ştiințifice, abordări filozofice de bun simț validate în timp. Păi dragilor, aceşti " făurari ", aceşti formatori de opinie, cu voie sau fărã de voie, cu pretenții cum spuneam, nu catadixesc măcar să conspecteze DEXul cel de toate zilele, unde se arată foarte clar ce se înțelege prin cuvîntul ... informație. Iată : ...informația este o comunicare, o ştire, o relație care pune pe cineva la curent cu * ceva..., adică, cu o stare de lucruri anterioară, adică cu o reprezentare de ordin material, cu ceva ce a pre-existat. Iată dar, dragii mei, această informație, firesc, aş putea zice " la mintea cocoşului ", trebuie să aibă o sursă cu potențial generator, un mobil care să o transmită şi , normal, un receptor adecvat. Personal, consider că ar trebui întrebuințat termenul de protoinformație, ce are un comportament şi o desfăşurare spațială absolut în termeni fizici, ulterior intrînd în ecuație, iată, şi conştiința umană sau aparatură sintetică capabilă să decripteze această protoinformație, transformînd-o astfel în adevătrata informație. Aceasta este deci relativă la ceva, la stări de lucruri anterioare, la fenomene izvorîte din aceste  potenţialități absolut de factură materială. Confuzia creată în mintea acestora este transmisă în mod realmente periculos maselor largi de consumatori de informație, bulversînd fără doar şi poate, şi bruma de agoniseală a cunoştințelor de bun simț sedimentate deja. Borgia, dragii mei, a fost iată, mic copil față de aceşti vaşnici " descoperitori ". Dragii mei, " bigbangul ca bigbangul ", dar deunăzi, cerul să se prăbuşească peste mine, să mă strivească şi mai multe nu, sub " grandoarea " considerentelor " elucubristice " ale unui " vestit " necunoscut, a cărui valoare stă în podoabele inelate din degete, care cu înflăcărată dezinvoltură, încearcă să ne convingă de " vibraționalitatea" timpului şi mai multe nu. Iată dragilor adevărați " savanți " care scriu cărți " vandabile ". Aceştia, fără ruşine, încearcă să ne " ilumineze " cu adîncimea " ilustrelor " lor considerațiuni, lipsiți total fiind de argumente valabile. Şi dă-i cu vibrația, ... şi dă-i cu sociologia, şi dă-i cu " doctoria ", ... Aceşti semidocți, mai speciali, care nu vor să stea acasă să dea boabe la rațe, confundă flagrant semnificația multor termeni ai limbii române, încurcînd ițele discursului lor, fapt ce apasă nedorit asupra înțelegerii lumii ăsteia de către auditoriul bulversat de-agata. Unii dintre ei, cu calificări multiple, şi de " fochist ", şi de " biciclist ", şi de " pescar amator ", ne atacă frontal cu pretinse afirmații iluministe, bombănite cu sîrg, ce vor să etaleze o " grozavă " potență intelectuală, o " înaltă" erudiție, " speciala " lor experiență de prin zări depărtate. Alții, teoriticieni de " vîrf ", ce au citit Biblia din scoarță-n scoarță, ca'tă să ne trezească la realitate, ... la realitatea lor. Aceasta, cred ei, li se subordoneazã cuminte ... tocmai lor. Ce să vezi ? Realitatea asta s-a născut taman aşa cum pretind ei, a crescut şi evoluează fără greş exact aşa cum vrea " eul " lor. Eee, dar noi, țărani munteni, nu prea înțelegem " nobilele " lor aprecieri, demersuri, şi o tăiem de-adreptul prin viață, ... ignorîndu-i. Ei bine, iată, nu-i ignorăm chiar de tot, ci le închinăm chiar prezentul text, spre îndreptarea spiritelor păcătoase, zic. Iată, un alt " drăgălaşi specialist ", aciuat din greşeală prin televiziuni, care amestecă eronat informații eligibile cu păreri personale, stupide, deplasate sau pur şi simplu caraghioase, asupra cărora mintea sa bulversată de multiple pseudoinformații culese de prin zările depărtate, amestecă otova simboluri zis ezoterice într-un vîrtej verbal diareic, ... ce vrea să ne convingă. Astfel, " radionica ", aşa ca şi Teoria " orgonică ", termeni nevalidați, ce sclipesc misterios, gratuiți însă, ce nu definesc cu adevărat nimic, stîrnesc o legitimă curiozitate pentru spiritele slabe, care simt dulceața din vorbe, fără să guste, ... după scriptură. Crede şi nu cerceta, acest vestit cvartet lexical, este din păcate " sîngele " ADN - ului multora, care cred aşadar în " pere mălăiețe ". Ce e drept ,aceştia din urmă, nu vor suferi nici o dată de ... depresie. Este un cîştig, însă, extrem de scump plătit... Bombănici, unflat în pene de marele " vînt de miazăzi ", perorează cu enfază vrute şi nevrute, mai ales nevrute, scoase hocus- pocus din lada sa de " scule ", Şi dă-i, şi dă-i, ... amărîtul a prins aripi şi ne copleşeşte cu retorica sa bombănită, ... " inflaționist", cemai.  Alt " savant", de renume...naţional, avansează altă idee conform căreia moartea nu există, ci noi, cu toţii dragilor, trecem iată nici mai mult nici mai puțin în alte planuri ..." spirituale". Vezi bine, ... planurile astea se află undeva în cerurile nopții, " ascunse bine" în alte dimensiuni " metafizice ", transcedentale ... fix ! Dragilor, să ne bucurăm, vom trăi veşnic ! E, ... ciolanele, e drept vor zace- n pămîntul sfînt, iar noi ... vom zbura prin ceruri înstelate ! ... Cum aşa ? Păi aşa zice nenea ăsta " pluridisciplinaru' ", ... aşa o fi. Ei bine, bagseama, " savantul " ăsta cofundă moartea clinică din care ştie el, s-au întors mulți subiecți umani, cu moartea ireversibilă. Dacă acesta ar fi avut minime cunoştinţe de tanatologie, ar fi putut aprecia just cunoştințe teoretice privitoare la separarea diverselor stări biologice premergătoare morții, adică morții ireversibile. Moartea clinică, la care face referire, este una dintre ele, fiind o stare pseudopatologică, cu caracter morbid sau nu, ce este declanşată de mecanisme neuronale necunoscute ştiinței medicale, încă. Aceasta este o stare tranzitorie ce nu precede neapărat moartea ireversibilă, fiind într-adevăr cunoscute destule cazuri de revenire la viața conştientă, revenire cu traume sau nu. Adaug aşa, spre destindere, că această moarte clinică are multe similitudini cu conceptul de Nirvana, un concept filozofic budist ce relevă starea de fericire totală, la care se ajunge, se zice, prin contopirea sufletului cu esența divină. Această stare, e bine de ştiut, poate fi indusă prin practici speciale de sugestie şi autosugestie. Revenind, menționez că respectiva idee nu este deloc nouă, fiind înrădăcinată puternic în filozofia misteriosului popor Dac, ai cărui înțelepți preoți au înțeles forța spirituală a acesteia în ce priveşte prezervarea neamului, în cumplite vicisitudini trecute. Astfel, influența puternică, pozitivă a acesteia, a făcut ca  forța şi curajul luptătorilor daci, să fie neîntrecute. Acest fapt, nu are însă nimic de a face cu aventura susținerii unei atare idei, acum, în secolul XXl, de către un pretins om de ştiință, ce nu are prea mari legături cu becul Teclu, ci mai curînd cu catapeteasma, acestuia fiindu-i mai potrivită sutana decît roba universitară. Tot el, " vestitul zicolog ", face referiri stufoase la vezi Doamne !, ... " Inteligența materiei ". Acesta face abstracție de înțelesul firesc al cuvîntului inteligență, hărăzindu-i în mod culpabil noi şi " abracadabrante " înțelesuri. Astfel, : ... Capacitatea de a înțelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior, ... , această definiție de bun simț , ce face referire la experiență, care la rîndul ei desemnează ... Totalitatea cunoştințelor şi deprinderilor dintr-un anumit domeniu, dobîndite prin observații practice, îndelungate, ... spuneam, pentru "distinsul" domn, nu mai are nici o noimă. El, vajnicul luptător din " lumină " al " celui mai modernist filon filozofic ",  schimbă în mod patologic dar cu o " naturalețe " proverbială înțelesuri vechi, onorante ale limbii române. Hazardul contemporan, iată dragii mei, total dezinteresat şi fără nici o părtinire, în forfota demonică a lumii noastre, naşte printre altele şi discipoli nătîngi ai unui fals empirism, ce nu țin cîtuşi de puțin cont de inferența firească, plini pînă la refuz de prejudecăți dobîndite din lipsă de " cîntar ". Bazaconiile acestora, cu pretenții, născute în mod nefericit alături de o erudiție necoaptă, într-un melanj nepotrivit cu nesăbuința, tălăzuiesc în medii formatoare, măcinînd zgomotos spiritul ignorant al mulțimilor. Caracterul " pseudofilantropic " al perorațiilor lor, condiționează acțiuni de binefacere de factură psihologică în folosul oamenilor săraci ... cu duhul. Falsa caritate lexicală, afişată cu enfaza proprie unei pubertăți mai puțin controlate, contrastează în mod revoltător cu exigențele spiritului ştiințific. Astfel, abordările lor vinovate, enunțate apăsat, într-o aparență savantă, într-o inconsonanță evidentă cu manierele ştiințifice, atentează grav zic, la echilibrul psihologic  general.

  Eeee, dragii mei, nu ne-am văzut demult.... Azi, după reflecții diverse, mai ieftine mai uşurele sau mai de adîncime, aşadar cu bătaie pluridirecțională, reflecții pe care le are tot omu', după obiecțiuni nenumărate neînpărtăşite însă, după experiențe rele în special, fără număr, vizavi de domenii diverse, vaste ale realității, cu precădere ale realității româneşti, fireşte, m-am aplecat asupra unui subiect ce oglindeşte ranchiuna afişată de marele public, purtată domeniului clasic în general, mai mult dar, muzicii clasice în special. Acest domeniu, de ordin artistic, mai elevat să zicem, mai rafinat, mai nuanțat, poartă nemeritat povara ignoranței populare, atît compozițiile vocale cît şi cele instrumentale suportînd cu greu aş zice, invalidarea nepotrivitã a maselor largi ale ascultătorilor, lăsînd la o parte categoria melomanilor, acelor ce au mai bine calibrat simțul estetic ce priveşte iatã, producţiile artistice cu caracter fonic, ca să zic aşa. Ei bine, plecînd de la premiza că gusturile în general nu se discută, putem totuşi să ne gîndim că, ...ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place. Eei dragilor, cam aşa şi este, tot ce e frumos, tot ce e bun, în accepțiuni largi, ar trebui să ne placă. Noi însă, conservatori înrăiți, vezi, nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu vrem să ne miroasă. Îndãrătnicia noastră în a aprecia precum şi a acţiona mai pozitiv, mai adecvat în ce priveşte aceste desfăşurări fonice, mai complexe, uneori mai insipide, alteori mai inodore, este adevărat, atît ale compozitorilor cît şi ale interpreților clasicişti, spuneam dragii mei, nu este de bun augur. Conştiința noastră, simțirea noastră în domeniul estetic, mai leneşă fiind în această direcție, mai limitată, ocoleşte în general cu nonşalanță prea grăbită producțiile artistice spuneam, mai sofisticate, mai elevate, mai dificile într-un cuvînt, fără a încerca să admită că multe dintre ele poartă în sinea lor o aromă deosebită, fermecătoare, o valoare esteticã certă, demnă de luat în seamă, acestea fiind de-adreptul foarte plăcute auzului dar şi spiritului, zic. Ascultătorii dragii mei, nu poartă totuşi, singuri, vina neînțelegerii cum spuneam, acest concept cu caracter mai elitist să zicem, neavînd legătură directă cu simțăminte precum şi comportamente de ordin direct instinctual, este aşadar mai greu abordabil, mai greu de digerat, necesitatea hrănirii spirituale cu acest gen de muzică fiind mai puțin apreciată, mai puțin dorită de marele public. Dragii mei, trebuie să admitem că educația poartă iată vina majoră, înțelegînd faptul că aceasta nu canalizează de timpuriu atenția maselor, atenția tineretului în special, către orizonturi artistice valoroase, către activarea potențelor spirituale, către cizelarea lor, în vederea atingerii unui nivel civilizațional mai ridicat. Educația muzicalã, bag seama, la noi, se rezumă la însuşirea primară a notelor muzicale, şi a cîtorva arpegii nevinovate, în exerciții de ordin tehnic, minimal, ce nu au nici o înrîurire asupra psihicului şcolarilor, asupra desăvîrşirii unei evoluții estetice, moralizatoare chiar în rîndurile tinerelor generații. Izbeliştea generalizată din învățămîntul românesc, este dusă dragilor la nivel de "artă ", aceasta sădind cu nesaț confuzii grave de înțelegere şi comportament în rîndul tinerilor, fapt ce poate fi resimțit cu uşurință azi, la noi dar nu numai la noi.
 Eeei da,... dar vina nu este numai a populației la modul direct, sau al slabei educații ce o primeşte, ci, ... (aici e aici), şi a compozitorilor clasici şi nu numai, de astă dată, care fie din interese mărunte, de ordin personal, de ordin economic pur, ori mîndrie ocupațională exacerbată, făcînd de multe ori abstracție de bunul simț, da,... o spun direct, ... abuzează de compoziții incomprehensibile, lărgind nepermis numărul acestora, umflînd nepermis zic repertoriul personal, dar coborînd vizibil stacheta valorii estetice, valorii artistice, într-o manieră soră cu inconştiența, încît iată, au ca rezultat îndepărtarea publicului larg, îndepărtarea ascultătorilor ce afişează un interes mai crescut, mai matur față de acest gen. Să fim drepți totuşi, în repertoriul  clasic sînt foarte multe opere, foarte multe arii din opere, concerte orchestrale sau instrumentale de o rară frumusețe, de o certă valoare artistică, dar, realist privind lucrurile, sînt şi foarte multe compoziții cu apariția inconfundabilă a unor reverii străine de valoare estetică, fără atractivitate, fără prea mult sens, ...să zicem. Ei bine, dragii mei, asupra acestui comportament  compozițional nu mai putem acționa în nici un fel, clasicii adevărați plecați fiind pe cîmpiile înverzite ale cerurilor, în eternitate. Nu ne rămîne decît să desluşim, să triem, să ascultăm compozițiile demne, ce ne pot umple atît inima cît şi sufletul de emoții pozitive, înfiorătoare, transcedentale am putea spune. Acestea, dragii mei, se găsesc într-un număr îndestulător care sã ne satisfacă dorința de a asculta, de a simți acest spirit fără seamăn, spiritul clasicist.

Să fi scris aforisme şi să fie român, evident.

Ce criterii trebuie să îndeplinească un autor de aforisme ca să fie catalogat în topurile Citatepediei ca "Aforist  român"?

Foarte tare! Zece ani mai târziu, site-ul încă există. Este impresionant pentru un astfel de proiect online.